APLICAŢII ALE

MODELELOR

CONSTRUCTIVISTEJ.Piaget

-1896/1980-

CUPRINSDefiniţii

Stadiile inteligenţei

Implicaţii ale teoriei în actul educaţional

Paralela între constructivism şi tradiţionalism în vederea învăţării

Clasa constructivistă

Aplicaţii ale constructivismului

Modalităţi simple de activităţi constructiviste

Evaluare

Definiţii

Interogații pedagogice: Ce este constructivismul?

Constructivismul este o teorie - bazata pe observatie si cercetari stiintifice - despre modul in care oamenii invata. Ea presupune ca oamenii isi construiesc propria intelegere si cunoastere a lumii, pe baza experientei si a reflectiei asupra acesteia.

Constructivismul ca teorie s-a manifestat cu forță deosebită în ceea ce privește organizarea și desfășurarea procesului de învățământ abia după 1990.

Această afirmare reprezinta o reacție la viziunea clasică privind învățarea și din efortul de a descifra „cutia neagră” a persoanei.

Dezvoltarea inteligentei constituie, in opinia psihologului elvetian, o prelungire a mecanismelor biologice de adaptare. Inteligenta reprezinta o forma superioara de adaptare optima, eficienta, in situatii noi, problematice, prin restructurarea datelor experientei.

Conceptia lui Piaget despre invatare, privita ca o modificare a starii cunostintelor,dar si ca “o constructie in care ceea ce este primit de la obiect si

ceea ce este adus de subiect sunt

indisolubil unite”, se integreaza

coerent in ansamblul cercetarilor

piagetiene privind dezvoltarea inteligentei.

Evolutia ontogenetica a inteligentei este examinata ca o constructie progresiva ce

depinde atat de:

Factori interni

Factori externi

Capacitatile initiale ale individului

Caracteristicile mediului in care

evolueaza fiinta umana

Pentru intemeietorul epistemologiei genetice, inteligenta inseamna, in primul rand, adaptare, respectiv un echilibru intre organism si mediu, care este rezultatul interdependentei a doua procese complementare:

Asimilarea

Acomodarea

Trecerea de la un stadiu la altul va fi marcata prin stari de dezechilibru care, prin jocul noilor asimilari si acomodari, antreneaza o noua stare de echilibru, adica echilibrari progresive, intreaga activitate mentala tinde spre realizarea unei structuri ce se concretizeaza, in principal, intr-o stare de echilibru.

Stadiile inteligentei

Stadiul inteligentei senzorio-motorii (0-2 ani);

Stadiul preoperational (2-7 ani);

Stadiul operatiilor concrete (7-12 ani);

Stadiul operatiilor formale (11-16 ani);

Stadiul inteligentei senzorio-motorii

Copilul cunoaste prin intermediul

activitatilor fizice pe care le indeplineste,

informatiile pe cale senzoriala (vizual,

auditiv,tactil) si motoriu.

Isi achizitioneazabaza intregului

edificiu al cunoasterii umane: schema obiectului permanent.

Stadiul se incheie cu achizitia limbajului si a gandirii simbolice.

Stadiul preoperational

Este caracteristic copilului de varsta prescolara, luptand pentru a-si

achizitiona gandirea logica. Pentru acest stadiu sunt definitorii 2 substadii care dau seama de progresele inregistrate in evolutia copilului:

-substadiul gandirii simbolice si preconceptuale(2-4 ani);-substadiul gandirii intuitive(4-7 ani).

Stadiul operatiilor concrete

Copilul poate gandi logic problemele “concrete”, “acum si aici”. Gandirea devine reversibila, in limitele realitatii, copilul intelege deductia necesara cunoscand proprietatile obiectelor.

Stadiul operatiilor formale

Adolescentii sunt capabili sa opereze mental asupra unor probleme abstracte, ipotetice. Ei au o gandire stiintifica facand deductii sistematice pe baza unor ipoteze.

Implicatii ale teoriei in actul educational

Psihologia si logica piagetiana solicita nu numai o intelegere aprofundata a starilor finale ale dezvoltarii mintale, ci si o cunoastere precisa a mecanismelor formatoare.

Teoria piagetiana a aratat ca nivelul dezvoltarii inteligentei determina gradul si calitatea invatarii. Structura intelectuala traseaza limite pentru posibilele interactiuni dintre subiect si mediu, limite care afecteaza ritmul invatarii si implicit pe cel al dezvoltarii copilului.

Teoria dezvoltarii stadiale a inteligentei si in general a capacitatii cognitive are implicatii asupra organizarii planului de invatamant si a programelor analitice, in sensul ca ea impune armonizarea materiilor de invatamant,respectiv a continuturilor abordate intr-o disciplina de invatamant nu sunt adaptate structurilor de gandire ale elevilor, acestea nu le vor putea intelege si asimila pentru ca nu poseda inca operatiile mentale adecvate.

In acelasi timp, atata vreme cat continuturile unei discipline de invatamant sunt prescrise de Ministerul Educatiei, problema pe care trebuie sa si-o puna cadrul didactic este urmatoarea:

In ce mod ar trebui prezentat elevului acest material (dat) astfel incat el sa poata fi inteles si asimilat?

Utilizarea modelelor concrete nu este exclusa nici la nivelul invatamantului liceal si nici universitar, cu toate ca, la acest nivel individul este capabil sa inteleaga abstractiunile fara referire directa la modelele concrete.

Utilizarea adecvata a modelelor, diagramelor, examplelor concrete faciliteaza intelegerea continuturilor si sporeste viteza de rezolvare a unor probleme.

D.Ausubel (1981,p.244) da urmatorul exemplu:

Intelegerea interrelatiilor elementelor din urmatoarele propoziti verbale este dificila fara recurgerea la o reprezentare grafica a datelor din aceste propozitii:

“C” este mai mic decat “M”.

“D” este mai mic decat “P”.

“C” este mai mare decat “T”.

“D” este mai mare decat “M”.

Care este cel mai mare?

Un alt aspect important pentru educatie este stabilirea faptului ca actele de rationare opereaza permanent du-te-vino intre gandire si actiune.

Aceasta teorie a invatarii prin actiune, bazata pe ideea fundamentala a lui Piaget ca operatiile gandirii sunt actiuni interiorizate, a fost verificata de Hans Aebli pentru situatia invatarii matematice.

Constructivismul se articuleaza in jurul a doua “realitati”: -realitati ontologice - dincolo de orice cunoastere; -realitate traita a experientei noastre -structuri conceptuale, actiuni si operatii;

Subiectul cognitiv traieste in domeniul experientei sale care este intotdeauna si in intregime “subiectiva”.

Paralela intre constructivism si traditionalism in vederea invatarii

Principala diferenta consta in mutarea atentiei dinspre profesor spre elev. Sala de clasa nu ma este un loc in care profesorul toarna cunostinte in capul elevului pasiv, care asteapta, asemenea unui vas gol, sa fie umplut. in modelul constructivist, elevii sunt implicati activ in procesul de invatare.

Profesorul devine mai degraba un facilitator care antreneaza, mediaza, atentioneaza si ajuta elevi sa -si dezvolte si evalueze intelegerea. Una dintre cele mai importante sarcini ale profesorului este de a PUNE INTREBARI BUNE.

Intr-o clasa constructivista atit profesorii cit si studentii au atit o viziune complexa asupra realitatii, dinamica si intr-o continua modificare, cit si abilitati de observare si explorare cu succes a acestei realitati (spre deosebire de mediul traditional in care cunoasterea este privita preponderent ca o insiruire de fapte care trebuie memorate).

Putem observa diferente semnificative in cea ce priveste ideile de baza despre cunoastere, elevi si invatare:

Clasa traditionala Clasa constructivista

Curriculumul incepe cu partile din intreg.Se pune accent pe abilitatile bazale.

Curriculumul pune accent pe conceptele principale, incepe cu intregul pe care il extinde pentru a include

partile.

Respectarea stricta a curriclumului este foarte apreciata.

Urmarirea intereselor si intrebarilor elevilor este valorizata.

Materialele sunt preponderent extrase din manuale si carti.

Materialele includ surse primare de informare si materiale care pot fi manipulate.

Invatarea se bazeaza pe repetitie.Invatarea este interactiva, se construieste folosindu-se

ceea ce cunoaste deja studentul.

Profesorul furnizeaza informatia elevilor; acestia sunt recipiente pentru cunoastere.

Profesorii dialogheaza cu elevii, ajutindu-i sa-si construiasca singuri cunostintele.

Rolul profesorului este de directionare, desprins din autoritarism.

Rolul profesorului este de interactiune, desprins din negociere.

Evaluarea se realizeaza cu ajutorul testarii raspunsurilor corecte.

Evaluarea include activitatile elevilor, observatiile, punctele de vedere dar si testele de cunostinte. Procesul

de invatare este la fel de important ca si produsul invatarii.

Cunoasterea este considerata inerta.Cunoasterea este considerata dinamica, schimbindu-se mereu odata cu experientele cu care se confrunta elevii.

Elevii lucreaza preponderent singuri. Studentii lucreaza mai mult in grup.

Clasa constructivista

Profesorii constructivisti pun intrebari si probleme, apoi ii ghideaza pe elevi pentru a gasi propriile raspunsuri. In acest scop utilizeaza numeroase tehnici in procesul de predare.

De exemplu, ei pot: 

- cere studentilor sa formuleze propriile intrebari (investigatia);  - permite interpretari si exprimari multiple ale invatarii (inteligente multiple);  - incurajeaza lucrul in echipa si utilizarea colegilor ca resurse pentru invatare.

Intr-o clasa constructivista, invatarea este:

Construita

  Elevii nu sunt recipiente goale in care informatia este turnata. Ei abordeaza situatiile de invatare prin intermediul unor cunostinte si idei deja formulate. Aceste cunostinte anterioare reprezinta materialul brut pentru noile cunostinte create.

Activa

 Elevul este persoana care isi creeaza intelegerea proprie. Profesorul antreneaza, modereaza, sugereaza, dar permite elevilor sa si experimenteze, sa puna intrebari sa incerce lucruri care nu functioneaza. Activitatile de invatare solicita participarea deplina a studentilor. O parte importanta a procesului de invatare este reflectia, conversatia si activitatile elevilor. Elevii sunt ajutati sa-si stabileasca propriile scopuri si mijloace de evaluare. 

Reflexiva

Studentii isi controleaza procesul de invatare, reflectind asupra propriilor experiente. Acest proces ii transforma in experti in invatare. Profesorul ii ajuta prin crearea de situatii in care elevii se simt in siguranta punindu-si intrebari si reflectind asupra procesului. Profesorul creeaza activitati care determina elevul sa reflecteze asupra cunoasterii si invatarii. Este foarte important sa se discute despre ce a fost invatat si mai ales cum a fost invatat.

Realizata prin cooperare

   O clasa constructivista se bazeaza pe colaborarea intre elevi. Sunt mai multe moduri in care colaborarea contribuie la invatare. Motivul principal pentru care este o idee intens vehiulata de constructivism este faptul ca elevii invata nu doar prin reflectarea asupra propriei experiente cit si din interactiunile cu colegii. Atunci cind elevii reflecta impreuna asupra procesului de invatare, pot extrage unul de la altul strategii si metode.    

Bazata pe investigatii

  Cea mai importanta activitate intr-o clasa constructivista este rezolvarea problemelor. Elevii utilizeaza metode de investigatie pentru a pune intrebari, pentru a studia o tema si utilizeaza o mare varietate de resurse pentru a gasi solutii si raspunsuri. Pe masura ce elevii exploreaza tema, trag concluzii si pe masura ce explorarea continua isi revizuiesc propriile concluzii. Explorarea intrebarilor conduce la formularea unor intrebari noi.

In evolutie

  Studentii au idei care se pot dovedi mai tirziu invalide, incorecte sau insuficiente pentru a explica noile experiente. Aceste idei sunt pasi temporari pentru integrarea cunostintelor. De exemplu, un copil poate crede ca toate frunzele copacilor cad toamna pina in momentul in care viziteaza o padure de copaci care isi pastreaza frunzele permanent. Profesorii constructivisti tin cont de parerile elevilor si construiesc noile cunostinte in functie de acestea.    

Ce se intampla atunci cind studentul primeste o noua informatie? 

   Modelul constructivist spune ca studentii compara aceasta informatie cu sensurile si cunostintele pe care le detin deja, putand apare trei fenomene: 

a) Informatia noua este asemanatoare cu informatiile existente (este consonanta cu informatia existenta), astfel ca elevii o adauga la intelegerea lor. Poate este nevoie de putina munca, dar este o problema doar de identificare a potrivirii exacte, asemenea unei piese de puzzle. 

b) Informatia nu se potriveste cu informatia preexistenta (este disonanta). Elevul trebuie sa-si modifice intelegerea anterioara pentru a gasi o potrivire a informatiei. 

c) Informatia nu se potriveste cu informatia precedenta si este ignorata. Informatia respinsa nu va fi absorbita de elev. Sau poate va ramine undeva la periferia memoriei, asteptind ziua in care intelegerea elevului s-a dezvoltat si permite o potrivire. 

Aplicatii ale constructivismului

Sunt mai multe moduri in care abordarea constructivista poate fi aplicata in sala de clasa. Exista cateva principii care trebuie respectate:

Principiul 1. Propune probleme care sunt sau vor fi relevante pentru elevi.

Principiul 2. Structurati invatarea in jurul conceptelor esentiale

Principiul 3. Fiti constient de faptul ca punctele de vedere ale elevilor sunt ferestre catre gindirea acestora

Principiul 4. Adaptati curriculumul pentru a se potrivi presupozitiilor si dezvoltarii elevilor.

Principiul 5. Evalueaza invatarea elevilor in contextul predarii

Modalitati simple de activitati constructiviste

Nu asteptati rezultate spectaculoase din primul moment in care veti incerca sa introduceti teoria constructivista in activitatile didactice.

O singura unitate de invatare proiectata pornind de la aceasta teorie va va indica doar potentialul elevilor pentru construirea cunostintelor.

Prezentam mai jos cateva strategii:

1. Incurajati si acceptati autonomia si initiativa elevilor.

2. Utilizati date brute si surse de informare primare, impreuna cu materiale fizice si virtuale care pot fi manipulate.

3. Cand incadrati activitatile, utilizati terminologia cognitiva "clasifica", "analizeaza", "prezice" si "creeaza". 

4. Permiteti ca raspunsurile elevilor sa conduca lectia, schimbati strategiile instructionale si modificati continuturile.  

5. Cercetati modul in care elevii inteleg conceptele predate inainte de a impartasi propriile dumneavoastra conceptii.

6. Incurajati elevii sa se angajeze in dialog atat cu dumneavoastra cat si cu colegii.

7. Declansati investigatiile elevilor prin interogatii bine gandite, cu intrebari deschise, incurajand elevii sa-si puna intrebari unii altora.

8. Incurajati elevii sa elaboreze raspunsurile initiale.

9. Angajati elevii in experiente care pot declansa contradictii la ipotezele lor initiale, apoi incurajati discutiile.

10. Alocati un "timp de asteptare" dupa ce puneti intrebari.

11. Alocati elevilor timp pentru a construi relatii si a creea metafore.

12. Cultivati curiozitatea innascuta a elevilor prin utilizarea frecventa a modelului tristadial al Cercului Invatarii: Descoperirea, Introducerea Conceptului si Aplicarea Conceptului.

Evaluare

1. Evaluati progresul elevilor examinand demersul gandirii. Acest obiectiv se poate atinge in mai multe moduri. Incercati sa le cereti elevilor sa gaseasca o solutie la o problema dupa care sa-si argumenteze deciziile.

2. Puneti elevii sa-si documenteze invatarea cu ajutorul activitatilor de tip jurnal si activitatile care incurajeza reflectia.

3. Indemnati elevii sa-si creeze noi medii de invatare.

Bibliografie

Psihologia educaţiei, Dorina Sălavăstru, Iaşi , Polirom 2004

Membrii grupei

• Dunga Adelina• Stina Raluca• Gotcu Georgiana• Maxim Elena