OASELE MUSCULATURA ŞI LIGAMENTELE ADM- CURSUL IV

CRANIULCraniul visceral este format la adult din 14 oase, din care doua sunt

nepereche ( mandibula si vomerul ) si sase sunt pereche ( maxilar, palatin, nazal, lacrimal, zigomatic,cornet nazal inferior). Dintre acestea la alcatuirea scheletului ADM participa maxilarul superior ( os fix ) si mandibula ( os mobil ), iar intr-o masura mai mica osul palatin.

Maxilarul, situat in centrul masivului facial, este un os fix. Mandibula , singurul os mobil al craniului, este conectata la aceasta prin itermediul unei articulatii pereche, cea mai complexa a organismului uman, articulatia temporo-mandibulara ( o articulatie condiliana structurata in doua etaje) . Pozitia acestor doua oase in cadrul craniului, ca si particularitatilor morfo-clinice lor le fac ca intre maxilar si mandibula sa existe o mare deosebire functionala. Aceasta deosebire le imprima caractere morfologice deosebite, in relatie cu participarea la realizarea functiilor specifice ale ADM.

In cele ce urmeaza vom descrie elementele osoase ale ADM intr-un cadru specific, al morfologiei functionale, fara a trata amanunte aspecte morfologice specifice anatomiei.

MAXILARULMaxilarul ( maxila), os pereche, participa la alcatuirea etajelor mijlociu

si inferior ale figurii. Fiecare maxilar se dezvolta separat din mezoderm, transformarea acestuia in tesut osos facandu-se fara trecerea prin stadiul de cartilaj; fiind vorba deci de o osificare desmala ( de membrana). Osul maxilar este unit cu oasele frontal, nazal, lacrimal, zigomaticsi palatin prin suturi, zone de crestere care pot fi stimulate sau inhibate prin aparate ortodontice.

In timpul vietii intrauterine cele doua maxilare cresc ca unitati independente. In a doua jumatate a vietii fetale maxilarele cresc ca inaltime spre planseul orbitei. La nastere , maxilarele sunt oase relativ mici, a caror morfologie permite o crestere antero-inferioara fata de baza craniului. Dupa nastere, directia generala a cresterii este oblica anterior si inferior cu posibilitati de predominare a uneia sau a alteia.

Pozitia in spatiu a oaselor maxilare fata de baza craniului este corelata in cresterile de la nivelul sincondrozelor sfenoetmoidala si sfenooccipitala. In timp la nivelul maxilarelor apar modificari de raporturi spatiale datorita unor cresteri dimensionale si modificari de pozitie cu precadere datorita cresterii septului nazal si a oaselor vecine.

CORPUL Corpul maxilarului prezinta in ansamblu forma unei piramide

triunghiulare, cu baza privind spre cavitatile nazale si varful orientat spre osul zigomatic . Are trei fete si o baza. Fata anterioara

Este neregulata, orientata anero-lateral si usor concava. Spre marginea inferioara se gasesc o serie de proeminente determinate de radacinile dintilor maxilari. Cea mai importanta dintre acestea este bosa canina ( extremitatea canina ) cu rol in conformarea rleliefului facial extern. De aceea , este necedsar ca seile protezelor totale si partiale ( care binenteles restaureaza edentatii in care este implicat si caninul), sa prezinte la acest nivel o usoara proeminenta care va contribui si ea la refacerea aspectului fizionomic ). Bosa canina imparte fata anterioara in doua zone. Cea anterioara corespunde proeminentelor determinate de incisivii superiori. Tot la acest nivel se observa o depresiune verticala putin marcata, foseta incisiva. Posterior de bosa canina se situeaza proeminentele determinate de radacinile premolarilor, iar deasupra acestora o depresiune extinsa si adanca, fosa canina, care prezinta o deosebita importanta chirurgicala, la caest nivel realizandu-se trepanarea sinusului maxilar in cadrul curei radicale de sinus. Adancimea fosei canine este importanta in definirea raselor umane. La asiatici, fosa canina este plina sau foarte putin adancita.

In partea supero-mediala a fosei canine se situeaza gaura infraorbitala ( suborbitala, foramen infraorbitale) un important reper in anestezia nervilor dentari superiori si anteriori. Reprezinta orificiul de deschidere al canalului cu acelasi nume si se situeaza la aproximativ 5-10 mm inferior de marginea infraorbitala si 20 mm lateral de linea mediana. Gaura infraorbitala este orificiul ovalar, cu axul mare dispus transversal, de 3-4 mm; se afla pe aceeasi verticala cu scobitura supraorbitala a frontalului si cu gaura mentoniera.Fata orbitala

Este orientata superior si formeaza planseul orbitei. Prezinta santul infraorbital prin care trec valese si nervul infraorbital care traverseaza partea posterioaza a acestei fete dinspre posterior spre anterior, transformandu-se apoi in canalul infraorbital care coboara anterior si medial si se deschide pe fata anterioara, la nivelul gaurii infraorbitale.

Prelungirile axelor celor doua canale infraorbitale se intersecteaza la 1-2 cm anterior de incisivii centrali superioriFata infratemporala

Este dispusa postero-lateral si formeaza peretele anterior al fosei infratemporale. Prezinta o proeminenta bine conturata denumita tuberozitate maxilara si care prezinta o serie de santuri fine vertiale ce se continua cu orificile alveolare iar apoi cu canalele alveolare in care se angajeaza vasele si nervii dentari superiori si posteriori destinati molerilor superiori. Tuberozitatea maxilara reprezinta sediul depunerii solutiilor anestezice pentru nervii dentari superiori si posteriori. Un reper important pentru aceasta anestezie il reprezinta creasta zigomato-malara.

Proximitatea plexului venos prterigoidian cu tuberozitatea maxilara face ca acesta sa poata fi lezat in timpul anesteziei, cu posibila formare a unui hematom.

Tuberozitatile maxilare au un rol deosebit in mentinerea si stabilitatea protezelor totale superioare. Din punct de vedere protetic, fiecare tuberozitate prezinta trei poli : vestibular, distal si inferior.Pentru amprentare este important daca polii distal sau vestibular ai tuberozitatii sunt sau nu retentivi in sensul insertiei si dezinsertiei protezei.

Cand se intrevede imposibilitatea acestor aspecte se impune corectarea chirurgicala. In aceste situatii , polul inferior este foarte aproape de creasta edentata , astfel incat la o dimensiune verticala corecta spatiul protetic devine insuficient. Fata nazala

Este orientata medial, participand la formarea peretelui lateral al cavitatii nazale. In portiunea mijlociea acestei fete se afla orificiul sinusului maxilar sau hiatul maxilar, prin care sinusul maxilar se deschide la nivelul meatului nazal mijlociu. La acest nivel exista frecvent si orificii de drenaj ale sinusului maxilar.

PROCESELEProcesele ( apofizele) maxilarului sunt in numar de patru : zigomatic,

frontal, palatin si alveolar. Unii autori considera ca procesele alveolare sunt oase independente filogenetic, sudate de maxilar in cursul evolutiei ontogenetice, intrauterine.Procesul zigomatic

Reprezinta varful piramidei corpului maxilarului si se articuleaza cu osul zigomatic Procesul frontal

Este o lama patrulatera ascendenta, aplatizata transversal, care prelungeste in sus unghiul antero-superior al maxilarului. Pe fata laterala prezinta creasta lacrimala anterioara . Pe fata mediala participa la formarea peretelui lateral al cavitatii nazale. Pe aceasta fata se gasesc crestele etmoidala si conchala.Procesul palatin

Este o lama osoasa de forma patrulatera care se desprinde din regiunea inferioara a fetei nazale a corpului maxilarului.

Fata superioara ia parte la alcatuirea planseului cavitatii nazale, iar in portiunea sa anterioara, aproape de linea mediana, se gaseste orificiul canalului incisiv. Fata inferioara este rugoasa, fiind prevazuta cu numeroase orificii vasculare.In apropierea marginii mediale se gaseste foarte frecvent o proeminenta antero-posterioara de dimensiuni variabile, numita torus palatin . Lateral de aceasta se pot gasi o serie de proeminente osoase mai putin evidente, care au fost denumite de Diaconescu formatiuni para-torusale. Aceste creste osoase iau nastere la limita unor impresiuni lasate pe os de glandele salivare palatine.

Prin articularea marginilor mediale ale celor doua procese palatine se formeaza pe fata superioara creasta nazala care se termina anterior cu o prelungire triunghiulara, spina nazala anterioara , un important reper in protetica dentara. In treimea anterioara a acestei margini se deschide un canal al carui orificiu de origine se gaseste pe fata superioara a procesului. Acest canal se continua spre inferior cu un sant carre impreuna cu cel de pe fata opusa formeaza canalul incisiv sau nazopalatin, care este strabatut de nervul incisiv. Canalul incisiv, prezinta deci doua orificii in regiunea anterioara a fetei superioare a procesului palatin, de la care pornesc inferior si medial doua canale secundare care se unesc pe linia mediana intr-un singur canal . Acesta la randul lui se deschide printr-un orificiu numit gaura incisiva , situata intr-o foseta posterior de incisivii centrali superiori .

Palatul dur Se formeaza prin unirea a sase elemente osoase: doua oase incisive,

doua procese palatine, ale oaselor maxilare si doua lame orizontale ale oaselor palatine si separa cavitatea bucala de fosele nazale. Se distinge un palat primar , reprezentat de oasele incisive si un palat secundar, constituit din procesele palatine ale oaselor maxilare si din lamele orizontale ale oaselor palatine. Prin unirea oaselor incisive cu cele doua procese palatine se formeaza de fiecare parte cate o sutura incisiva situata in dreptul fetelor distale ale incisivilor laterali permanenti, iar prin unirea celor doua procese palatine , pe linia mediana ia nastere sutura palatina mediana. Sutura palatina mediana traverseaza sagital palatul dur si se continua anterior si superior cu sutura intermaxilara, posterior oprindu-se pe creasta inferioara a vomerului. Ea desparte cele sase oase care alcatuiesc palatul dur si are o activitate prelungita pana la maturitate, cand pe traiectul ei pot sa apara zone de osificare.

Jonctiunea marginii posterioare a proceselor palatine cu lamele orizontale ale oaselor palatine constitue sutura palatina transversa, situata in dreptul fetelor distale ale molarilor secunzi permanenti. Posterior , pe aceste suturi, in apropiere de molerii trei, se gasesc gaurile palatine posterioare, cate una de fiecare parte.

Aceste orificii, care apartin de lamele orizontale ale oaselor paltine sunt situat in jgheabul format de acestea cu procesele alveolare, la 0,5 cm anterior de marginea posterioara a palatului dur. Gaurile palatine posterioare dau trecere nervilor palatini anteriori, care inerveaza mucoasa boltii palatine in cele doua treimi posterioare, constituindu-se astfel in importante repere de depunere a anestezicelor.

Marginea posterioara a boltii palatine este formata de marginea posterioara alamelelor orizontale ale oaselor palatine si prezinta pe linea mediana o proeminenta osoasa, spina nazala posterioara.

De-a lungul suturii palatine mediane, ca si paramedian, se pot gasi relativ frecvent una sau mai multe proeminente osoase cunoscute sub denumirea de torus palatin. In 1958, Landa a stabilit o clasificare a torusurilor palatine, in functie de extinderea acestora :

- Primul tip se gaseste in treimea posterioara a palatului dur, are o forma rotunjita si variaza ca marime de la forme imperceptibile macroscopic , dar sesizabile la palpare, la forme bine exprimate si conturate ;

- Al doilea tip ocupa cel mai frecvent cele doua treimi posterioare ale boltii palatine, are o forma longitudinala si nu are o inaltime exprimata ;

- Al treilea tip este extins atat in sens longitudinal cat si in sens transversal, incepand posterior de gaura incisiva si ajungand pana in treimea posterioara a palatului dur;

-- Al patrulea tip se gaseste doar in treimea anterioara a palatului dur , fiind de obicei ingust in sens transversal;

- Al cincilea tip l este extins de-a lungul intregului palat dur, de la gaura incisiva la jonctiunea dintre palatului dur si moale.

Prezenta unui torus palatin poate determina, in cazul unei proteze mobilizabile sau mobile care il acopera, leziuni de decubit sau basculati ale protezelor in cauza . In aceste cazuri este necesara folierea modelului, in dreptul formatiunii torusale respective. De mentionat ca clasificarea lui Landa nu acopera in totalitate larga varietate a torusurilor paltine, existatand o multitudine de forme intermediare.

Procesul alveolarEste situat in partea inferioara a osului si, in contextul odontonului

mai este denumit os alveolar. Prin unirea pe linia mediana a celor doua procese alveolare ( apofize alveolare ) se formeaza arcada alveolara.

Procesul alveolar a fost denumit de Beltrami os dentar pentru ca se dezvolta odata cu dintii si dispare odata cu acestia, transformandu-se in creasta alveolara . Corespunzator zonei de jonctiune dintre arcada alveolara si corpul maxilarului, se observa o strangulare, datorita diferentei dintre circumferintele acestor doua componente ale maxilarului.

Procesul alveolar sete orientat oblic in sens supero-inferior si medio-lateral, astfel incat circumferinta in zona de jonctiune cu corpul maxilarului este mai mica decat la nivelul marginii inferioare ( libere). Respectiva orientare se regaseste si la radacinile dintilor , astfel incat dupa pierderea acestora, resorbtia consecutiva va duce la micsorarea treptata a circumferintei marginii inferioare, fiind vorba de un proces de resorbtie

centripeta ( latimea crestei alveolare este mai mica decat cea a fostului proces alveolar) spre deosebire de mandibula unde are loc o resorbtie centrifuga ( latimea crestei alveolare fiind mai mare decat latimea fostului proces alveolar). Din aceste motive la vechii edentati total se poate produce inversarea raportului dintre crestele alveolare ( creasta alveolara mandibulara sa o circumscrie pe cea maxilara ) , ceea ce duce la dificultati in protezare ( montarea dintilor ). Dupa conformatia versantului extern al crestei alveolare maxilare, se disting :- Creasta retentiva vestibular- Cresta neretentiva - Creasta neutra

Procesul alveolar este format din tesut spongios, delimitat la exterior de o corticala ( compacta) alveolara externa ( vestibulara si orala ) , prevazuta cu numeroase orificii fapt care permite anestezicelor depuse la acest nivel sa difuzeze cu usurinta spre manunchiul vasculo- nervos apical, facilitand instalarea unei anestezii optime. Corticala vestibulara se mai numeste impropriu si tabla osoasa vestibulara ( externa ) .

Corticala ( compacta) alveolara interna , denumita si lamina dura sau lamina cribriforma, este un strat subtire de tesut osos compact care acopera peretii alveolelor dentare si pe care se insera fibrele periodontale. Este perforata de canalele lui Volkmann si contine cantitati mai mari de substanta intercelulara , puternic calcificata , ceea ce face ca pe radiografiile dentare sa apara ca o linie subtire radioopaca ( de unde si denumirea de lamina dura ) . Se mai numeste impropriu tabla osoasa interna .Dimensiunile procesului alveolar variaza in functie de cele doua dentatii, temporara sau permanenta .

Posterior de ultimul molar, aracada alveolara prezinta o mica proeminenta tuberculul alveolar, care marcheaza capatul distal al acestuia , la baza tuberozitatii maxilare.

Procesul alveolar prezinta o serie de cavitati de forma conica , alveolele dentare , in care sunt implantati dintii arcadei maxilare. Gabaritul alveolelor variaza in functie de dinte . Alveolele a doi dinti vecini sunt separate prin septuri interalveolare, in timp ce alveolele dintilor pluriradiculari sunt despartite de septuri interradiculare. Septurile interralveolare au o grosime de 0,7 – 1,4 mm si sunt alcatuite din corticala si spongioasa.

Pe versantul extern ( vestibular) al procesului alveolar se observa o serie de proeminente rotunjute, determinate de radacinile dentare. Aceste

proeminente au fost denumite juga alveolaria ( eminente alveolare ), cea mai evidenta corespunzand caninului ( bosa canina ). Eminentele alveolare trebuie reproduse pe fata externa ( vestibulara ) a protezelor mobile totale, in scopul restabilirii unor raporturi adecvate cu tesuturile moi ( buze si obraji ) .

In grosimea proceselor alveolare ( maxilar si mandibular ) se gasesc canalele lui Volkmann, care sunt structuri tubulare cu diametrul de aproximativ 0,05 mm. Ele perforeaza corticala alveolara interna ( lamina dura), conducand in spatiul periodontal vase sangvine, limfatice si fibre nervoase .Sinusul maxilar

Sinusul maxilar este o cavitate aerica situata in maxilarul superior. Mucoasa sinusala este in continuitate cu mucoasa nazala .

Sinusul maxilar respecta in mare forma corpului maxilarului, descriindu-i-se cinci pereti : superior, anterior, inferior, posterior si medial .Peretele superior.

Este subtire si are raporturi cu orbita si celulele etmoidale. In grosimea lui se gasesc santul si canalul infraorbital . Peretele canalului infraorbital este foarte subtire, aspect care explica nevralgiile suborbitale din cursul sinuzitelor maxilare .Peretele inferior .

Peretele inferior ( planseul sinusal) este situat in 70 % dintre cazuri sub nivelul planseului foselor nazale.

Apare dispus in dreptul portiunii posterioare a procesului alveolar, in vecinatatea fundului alveolelor premolerilor si molarilor.

In cazul acestor grupe dentare , alveolele pot proemina in sinus ; in alte situatii mucoasa sinusala vine in contact cu alveola fara interpozitia unui perete osos.

Peretele anteriorCorespunde fosei canine si este subtire, fiind strabatut de canalele

dentare superioare si anterioare. Reprezinta locul de electie in abordarea chirurgicala a sinusului maxilar. De asemenea, la acest nivel se pot injecta substantele anestezice in vederea anestezie nervilor dentari superiori si anteriori, cand acest lucru nu este posibil pe calea clasica ( abordarea lor in canalul infraorbital ). Peretele posterior.

Este cel mai gros si corespunde tuberozitatii maxilare. Prin intermediul sau sinusul maxilar vine in raport cu fosa pterigomaxilara . Peretele medial.

Corespunde peretelui lateral al foselor nazale. Orificiul de comunicare dintre sinusul maxilar si fosele nazale ( hiatul semilunar) se gaseste la nivelul meatului mijlociu.

Uneori, sinusul trimite prelungiri in procesele maxilarului, descriindu-se astfel prelungirea orbitala in procesul frontal, prelungirea malara in procesul zigomatic, prelungirea palatina in procesul palatin si prelungirea alveolara in procesul alveolar acesta din urma cu implicatii deosebite in practica stomatologica.

Mandibula Mandibula este un os median, nepereche, reprezentand singurul os

mobil al craniului. Este constituita dintr-un corp ( in forma de U ) si doua prelungiri ( ramuri), care pornesc de la extremitatile corpului.

Ascest os se formeaza prin coalescenta celor doi muguri mandibulari ai primului arc branhial.

Osificarea debuteaza rapid fiind al doilea os care se osifica dupa clavicula . In osificarea mandibulei sunt implicate mai multe puncte : central ( principal) sau angular inferior, incisiv, mentonier, condilian, coronoidian, pentru spina lui Spix .

Corpul Corpul mandibulei prezinta doua fete ( interna si externa) si doua

margini ( superioara si inferioara)Fata externa

Prezinta pe linia mediana o creasta mediana , sinfiza mentoniera. Sub sinfiza mentoniera se afla o proeminenta, eminenta mentoniera sau menton . Lateral de aceasta se gasesc alte doua proeminente, tuberculi mentonieri.

Pozitia mentonului este variabila, depinzand de varsta, sex, rasa, precum si de functiile oro-facio-cervicale. In raport cu situarea mentonului fata de o linie verticala interincisiva, se disting : - Menton neutru cand acesta atinge verticala;- Menton pozitiv cand este situat anterior de aceasta;- Menton negativ cand este situat posterior de verticala interincisiva

Simfiza mentoniera prezinta de-o parte si de alta doua mici

depresiuni ovalare, fosetele mentoniere, al caror ax lung este orientat oblic

inferior si medial. In aceste fosete si pana la proeminentele alveolare ale incisivilor laterali si caninilor se insera muschii mentonieri. De la nivelul eminentei mentoniere porneste de o parete si de lata cate o creasta rotunjita, linea oblica externa.

Deasupra liniei oblice esterne se afla un orificiu ovalar, orientat spre superior, lateral si posterior, gaura mentoniera, care reprezinta deschiderea canalului mandibular prin care iese manunchiul vasculo-nervos mentonier

Gaura mentoniera are un diametru de aproximativ 2 mm si este delimitata antero-inferior de o margine mai mult sau mai putin pronuntata, in timp ce postero-superior se continua cu un sant oblic superior si posterior.

Localizarea gaurii mentoniere variaza in functie de subiect si de varsta . Pozitia gaurii mentoniere poate influenta atitudinea in inserarea unui implant .Fata interna

Prezinta median, o linie mai mult sau mai putin aparenta, care reprezinta o zona de sutura a celor doua hemimandibule embrionare. De o parte si de alta se afla patru proeminente ( cate doua de fiecare parte ) , apofizele genii, care formeaza impreuna spina mentoniera.

Pe apofizele genii superioare se insera muschii genioglosi, iar pe apofizele genii inferioare se insera muschii geniohioidieni.

De la apofizele genii porneste de o parte si de alta cate o creasta rotunjita, linea milohioidiana, sau linea oblica interna .

Pe linea milohioidiana se insera muschiul milohioidian si muschiul constrictor superior al faringelui.

Linia milohioidiana imparte fata interna in doua portiuni: - Superioara , verticala, care corespunde cavitatii bucale- Inferioara, oblica inferior si lateral, care corespunde gatului

Marginea inferioara .Marginea inferioara , denumita si marginea bazilara, este groasa si

rotunjita avand o raza de curbura mai mare decat marginea superioara. De ambele parti ale liniei mediane se afla doua depresiuni,

prelungirile fosetelor digastrice de pe fata interna, care dau insertie pantecelor anterioare ale muschiului digastric. Uneori, in dreptul marginii anterioare a ramurii , pe marginea inferioara se observa santul arterei faciale, prin care aceasta artera trece din regiunea cervicala in regiunea faciala si unde adeseori se poate percepe pulsul.Marginea superioara

Este groasa si are o deschidere mai mica decat marginea inferioara. Deoarece este bine individualizata si se dezvolta odata cu dintii, resorbindu-se dupa pierderea lor, a fost numita proces alveolar sau arcada alveolara inferioara.

Marginea superioara se lateste in sens vestibulo-oral, pe masura departarii de linea mediana spre distal. De-a lungul acestei linii, atat pe versantul vestibular cat si pe cel lingual, se formeaza condensari osoase puternice. In plus datorita vascularizarii mai slabe a mandibulei, resorbtia este de obiccei mai accentuata decat la nivelul maxilarului, ceea ce face ca in unele situatii raportul dintre crestele edentate sa fie invers ( creasta alveolara mandibulara sa o circumscrie pe cea maxilara ).

Dupa pierderea ultimului molar peretele distal al alveolei se resoarbe mai putin decat peretele mezial, datorita “ armarii” pe care o primeste de la marginea anterioara a ramurii si insertiilor musculo-ligamentale din aceasta zona . Ca urmare a acestei denivelari ia nastere tubercului piriform.

Tuberculi piriformi sunt considerati zone biostatice, capabile sa suporte presiunile transmise de proteze. Cele doua treimi anterioare ale tuberculilor piriformi se pot acoperi cu protezele. Acoperirea treimii posterioare este riscanta, deoarece proteza risca sa fie dizlocata de activitatea rafeului pterigomandibular

RamurileRamurile se prezinta sub forma a doua lame osoase, patrulatere,

care sunt orientate posterior, superior si lateral. Fata de un plan sagital, deschiserea ramurilor variaza intre 2 si 24 ° , aspect cu deosebita implicatie clinica in cadrul anesteziei nervului dentar inferiorFata externa

Prezinta in partea inferioara o serie de creste osoase, dispuse oblic, in jos si inapoi, tuperozitatea maseterina, destinata insertiei muschiului maseter.

Fata interna.Prezinta in centrul sau orificiul superior al canalului mandibular prin

care patrunde nervul dentar inferior si vasele aferente.In regiunea inferioara a fetei interne se gasesc rugozitati, tuberozitatea pterigoidiana, care dau insertie muschiului pterigoidian medial.Marginea anterioara

Este ascutita si se continua cu linea oblica externa. Adeseori, incepatorii se opresc cu acul in ea in cursul tentativelor de anestezie tronculara periferica a nervului dentar inferior.

Marginea posterioaraEste groasa si neteda, venind in raport cu glanda parotida. In

portiunea sa inferioara se insera ligamentul stilomandibular. Jonctiunea dintre marginea inferioara a corpului mandibulei si marginea posterioara a ramului ascendent constitue unghiul mandibulei denumit impropriu gonion .

Datorita insertiei muschiului maseter ( pe fata externa a unghiului mandibulei) si muschiului pterigoidian medial ( pe fata interna ), unghiul mandibulei este sustinut ca intr-o chinga.Marginea inferioara – se continua cu marginea inferioara a corpului mandibulei.Marginea superioara

Prezinta doua procese, unul anterior (procesul coronoidian), si altul posterior ( procesul condilian), intre ele situandu-se incizura mandibuleiProcesul coronoidian este situat la nivelul unghiului antero-superior al ramurii. Varful este orientat superior, iar marginea sa anterioara se confunda cu marginea anterioara a ramurii mandibulei.Marginea anterioara se continua inferior cu cele doua linii oblice de pe corpul mandibulei. Una dintre creste, situata mai lateral si anterior, formeaza marginea anterioara a ramurii, continuandu-se cu linea oblica externa . Cealalta, situata mai medial si posterior, se continua cu linea milohioidiana. Intre ele se delimiteaza un spatiu triunghiular denumit recesul mandibular.Pe procesul coronoidian se insera muschiul temporalProcesul condilian

Este situat in dreptul unghiului postero-superior al ramurii. Este constituit dintr-o coloana osoasa denumita colul mandibulei, care prezinta in partea inferioara foseta pterigoidiana, in care se insera fasciculul inferior al muschiului pterigoidian lateral. La extremitatea sa superioara, colul mandibulei prezinta o proeminenta elipsoidala, orientata cu axul mare

transversal, denumita condilul mandibulei. Acesta prezinta o creasta transversala care delimiteaza doua versante ( anterior si posterior)

Muschii mobilizatori ai mandibulei Sunt denumiti si muschi masticatori. Actioneaza asupra mandibulei imprimandu-I miscari de ridicare, coborare, propulsie, retropulsie sau lateralitate. Ridicarea mandibulei ( miscarea de inchidere) este realizata prin contractia bilaterala, sincrona a muschilor : maseter, pterigoidian medial si temporal si relaxarea coordonata a muschilor hioidieni si contractia fasciculului superior al muschiului pterigoidian lateral.Coborarea mandibulei ( miscarea de deschidere) este initiata prn contractia bilaterala a muschilor pterigoidieni laterali si continuata de digastric, milohioidian, geniohioidian si platisma, concomitent cu relaxarea ridicatorilor si cu fixarea osului hioid.Propulsia mandibulei ( miscarea spre anterior ) este realizata prin contractia bilaterala a fasciculelor inferioare ale muschilor pterigoidieni laterali in asociere cu maseterul si pterigoidianul medial. Digastricul si fasciculul posterior al temporalului exercita un efect antagonist .Retropulsia mandibulei (miscarea spre posterior) se realizeaza prin contractia sincrona, bilaterala a fasciculelor mijlociu si posterior muschiului temporal si a digastricului. Contractia bilaterala a fasciculelor posterioare ale muschilor pterigoidiani laterali controleaza retruzia discului articular.Lateropulsia mandibulei se face cu participarea pterigoidianului lateral, medial si a maseterului .

Muschiul Maseter.Maseterul este un muschi voluminos, puternic, de forma patrulatera.

Are o grosime de aproximativ 1 cm si se gaseste superficial.Muschiul maseter prezinta doua fascicule, superficial si profund.

Structura interna a muschiului maseter este dominata de prezenta unor largi septuri tendinoase, care maresc mult suprafata disponibila pentru insertia fasciculelor musculare si confera maseterului o structura multipenata. Aceasta mareste considerabil forta de contractie si largeste varietatea directiilor de miscare ale mandibulei sub actiunea maseterului.

Cea mai voluminoasa parte a muschiului se afla in mijlocul acestuie.Actiune . Contractia bilaterala determina ridicarea si usoara propulsie a mandibulei.Muschiul maseter este enervat de nervul maseterin, ramura a nervului mandibular .

Muschiul pterigoidian medialMuschiul pterigoidian medial este gros, de forma aproximativ

dreptunghiulara, fiind situat pe fata interna a ramurii mandibulei. Marginea sa posterioara este in dreptul celei a maseterului, iar marginea anterioara este plasata mai posterior.

Originea muschiului este la nivelui fosei pterigoidiene, de unde fibrele se indreapta inferior si lateral, aspect care determina in mare masura actiunile acestui muschi.Actiune . Este foarte asemanatoare cu cea a maseterului. Contractia bilaterala determina deplasarea mandibulei in sens superior si anterior.Muschiul pterigoidian medial este inervat de ramuri motorii ale nervului mandibular.

Muschiul temporalAre forma unui evantai, fibrele musculare convergand spre un tendon

puternic care se insera pe procesul coronoidian.Cea mai mare parte a fibrelor muschiului temporal isi au originea la

nivelul fosei temporale si pe fata mediala a fasciei temporale. Insertia se face printr-un tendon puternic, care trece medial de arcada zigomatica si se insera pe procesul coronoidian.

La adult acestui muschi I se descriu 3 fascicule : - Fasciculul anterior este inervat de nervul temporal profund anterior si

trage mandibula superior.- Fasciculul mijlociu este inervat de nervul temporal profund mijlociu si

are o actiune de ridicare supero-posterioara a mandibulei.- Fasciculul posterior este inervat de nervul temporal profund posterior

iar actiunea lui este de retropulsie a mandibulei.Actiune. Contractia de ansamblu a muschiului temporal trage mandibula superior si posterior. Inervatia muschiului temporal este asigurata de ramura motorie a trigemenului prin ramurile temporale, provenite din nervul mandibular.

Muschiul pterigoidian lateral Este gros si puternic fiind format din doua fascicule, superior sau

sfenoidal si inferior sau pterigoidian, inegal dezvoltate, in functie de stereotipul de masticatie .

Fasciculul superior are originea pe fata infratemporala a aripii mari a osului sfenoid, de unde fibrele musculare se indreapta posterior, inferior si lateral, spre a se insera pe capsula si discul ATM.

Fasciculul inferior isi are originea la nivelul fetei laterale a lamei laterale a procesului pterigoidian de unde fibrele musculare se indreapta posterolateral dupa o directie care formeaza cu planul sagital un unghi de 30-45°, spre a se insera pe colul mandibulei, in foseta pterigoidiana.Actiune . Contractia bilaterala a fasciculelor superioare realizeaza o miscare de propulsie. De asemenea mai realizeaza conducerea si stabilizarea ansamblului condil-disc articular pe panta tuberculului articular in timpul miscarii de translatie a condililor si posibil in timpul pozitiei de postura. Inervatia este asigurata de nervul trigemen prin ramuri ale nervului mandibular.

Muschiul digastric Este format din doua pantece ( fascicule) de tesut muscular, unite

printr-un tendon intermediar.Pantecele anterior este mai mic si are originea la nivelul fosetei

digastrice, de unde fibrele musculare se indreapta posterior, lateral si aproape orizontal, spre tendonul intermediar.

Pantecele posterior are originea pe fata mediana a procesului mastoidian, nivelul incizurii mastoidiene, fibrele musculare urmand apoi un traiect anterior, medial si inferior spre tendonul intermediar. Tendonul intermediar trimite o lama fibroasa la osul hioid precum si o lama fibroasa la tendonul intermediar al digastricului de pe partea opusa.Actiune. Cea mai importanta actiune a muschiului digastric este de coborare a mandibulei.Pantecele anterior este inervat de trigemen printr-o ramura a nervului milohioidian, iar inervatia pantecelui posterior provine din facialsi gloso-faringian.

Muschiul milohioidianParticipa la formarea planseului cavitatii bucale. Are o forma

trapezoidala, fiind dispus mai mult in plan orizontal. Originea muschiului este la nivelul liniei milohioidiene, insertia facandu-se pe osul hioid si linea alba suprahioidiana.Actiune. Determina coborarea mandibulei cand ia punct fix pe osul hioid si ridica osul hioid cand ia punct fix pe mandibula, in deglutitie, cand se produce si ridicarea lui. Acest aspect poate determina instabilizarea protezelor totale inferioare daca versantul lingual al seilor in zona linguala nu este in concordanta cu miscarile muschiului milohioidian.Inervatia. Este asigurata de radacina motorie a trigemenului , prin nervul milohioidian, ramura a nervului dentar inferior

Muschiul geniohioidianEste dispus in sens antero-posterior, deasupra muschiului

milohioidian. Originea este la nivelul spinei mentoniere, de unde fibrele musculare se indreapta posterior si inferior iar insertia se situeaza la nivelul fetei anterioare a osului hioid.Actiune. Coboara mandibula dar este putin probabil ca ar putea realiza aceasta miscare fara muschiul digastric. Daca ia punct fix pe mandibula ridica osul hioid in timpul deglutitiei.Inervatia provine dintr-o ramura a nervului hipoglos.

Muschii orofacialiSunt de dimensiuni reduse, forta lor de contractie fiind mica. Se numesc si muschi pielosi deoarece prezinta una dintre inserctii la nivelul tegumentului. Cu o participare mai redusa la functiile aparatului dentomaxilar ei exprima mimica, exteriorizarea starilor afective.

Inervatia motorie a acestor muschi este realizata de ramuri ale nervului facial.

1. MUSCHIUL OCCIPITOFRONTAL (M. OCCIPITOFRONTALIS)Este un muschi biventer format din doua componente musculare:

-   componenta dispusa anterior- pantecul frontal-   componenta dispusa posterior- pantecul occipitalCele 2 componente sunt unite intre ele prin aponevroza epicraniana, formand o unitate morfofunctionala.Insertii. Originea pantecului frontal se face pe tegumentul arcurilor sprancenoase, in timp ce pantecul occipital isi are originea pe linia nucala suprema.Insertia celor doua pantece se face pe aponevroza epicraniana.Actiune. Pantecul frontal, prin contractia sa, determina aparitia de cute orientate orizontal la nivelul tegumentului regiunii frontale. Este si ridicator al sprancenei. Contractia pantecului occipital determina fixarea aponevrozei epicraniene facand posibila actiunea pantecului frontal.

MUSCHIUL ORBICULAR AL OCHIULUI (M. ORBICULARIS OCULI)

Este situat pe circumferinta bazei orbitei si in profunzimea celor doua pleoape, Este alcatuit din trei componente:-   portiunea orbitala (pars orbitalis)-   portiunea palpebrala (pars palpebralis)-   portiunea lacrimala (pars lacrimalis) ce constituie muschiul lui Horner.Insertii. Originea este pe procesul frontal al osului maxilar si pe ligamentul palpebral medial, de unde fibrele musculare se grupeaza in trei componente cu inserctii diferite:-   componenta orbitala se insera de-a lungul marginilor supraorbitala si suborbitala, precum si pe tegumentul adiacent acestora.-   componenta palpebrala se insera pe ligamentul palpebral lateral.-   componenta lacrimala se insera pe circumferinta ce delimiteaza sacul lacrimal si la nivelul zonelor ce marginesc punctele lacrimale.Actiune. De protectie a globului ocular prin inchiderea fantei palpebrale. Evacueaza din sacul lacrimal lichidul lacrimal care umecteaza conjunctiva.

. MUSCHIUL SPANCENOS (M. CORRUGATOR SUPERCILII)Cu fibrele musculare dispuse semicircular se afla dispus pe arcul

superciliar fiind acoperit de fibrele portiunii orbitale a muschiului orbicular al ochiului.Insertii. Originea fibrelor musculare este in portiunea mediala a arcului supraciliar, inserctia se face pe tegumentul sprancenelor.

Actiune. Coboara si aduce inauntru extremitatea mediala a sprancenei cu aparitia de cute dispuse vertical la nivelul tegumentului dintre cele doua sprancene.4. MUSCHIUL DEPRESOR AL SPRANCENEI (M. DEPRESSOR SUPERCILI)

Este un muschi mic, de forma triunghiulara, cu baza orientata superior, situat intre cele doua arcuri sprancenoase.Insertii. Originea este pe procesul frontal al osului maxilar iar inserctia pe tegumentul portiunii mediale a sprancenei.

Actiune. Avand punct fix pe procesul frontal al osului maxilar este coborator al sprancenei.5. MUSCHIUL PROCERUS (M. PROCERUS)

De mici dimensiuni, este situat inferior de muschiul depresor.Insertii. Isi are originea pe fata laterala a osului nazal si pe cartilajul nazal lateral, iar inserctia pe tegumentul adiacent radacinii nasului.

Actiune. Avand punct fix pe osul nazal, coboara tegumentul dintre cele doua sprancene, cu aparitia unor pliuri orientate orizontal ale tegumentului. . MUSCHIUL NAZAL (M. NASALIS)

Este un muschi mic, format din doua componente:-   componenta transversala (pars transversa) de forma triunghiulara, ce este situata pe dosul nasului.-   componenta alara (pars alaris), de forma circulara, este dispusa pe aripile nasului.Insertii. Originea este la nivelul osului nazal iar inserctia pe tegumentul aripei nasului si pe dosul nasului.Actiune. Prin portiunea transversala aplatizeaza aripa nasului, cu micsorarea diametrului narilor.Prin portiunea alara actioneaza marind diametrul narilor.7. MUSCHII AURICULARI (M. AURICULARIS)

Sunt in numar de doi: anterior si posterior, foarte putin dezvoltati.Insertii. Isi au originea pe aponevroza epicraniana si pe fascia temporala, de unde fibrele musculare se insera pe tegumentul pavilionului urechii.

MUSCHIUL ORBICULAR AL GURII (M. ORBICULARIS ORIS)Formeaza, prin fibrele sale dispuse semicircular, stratul muscular al

celor doua buze. Morfologic, este constituit din doua componente:-   portiunea periferica, ce constituie orbicularul extern in constitutia careia intra fibre musculare ce apartin altor muschi pielosi.-   portiunea centrala, care constituie orbicularul intern, ce formeaza substratul muscular al celor doua buze.Insertii. Originea fibrelor musculare poate fi sistematizata astfel:-   fibre musculare, extrinseci, cu directie radiala, ce apartin muschilor buccinator, ridicator al unghiului gurii, coborator al unghiului gurii, care la nivelul comisurii gurii se intretaie si se condenseaza, formand nodulul muscular.-   fibre musculare intrinseci cu dispozitie concentrata la nivelul marginii libere a buzelor, formand stratul muscular al buzelor.Actiune. Principala actiune este cea de inchidere a cavitatii bucale prin apropierea celor doua buze,participand in mod direct la procesul de masticatie,la procesul de fonatie. Impreuna cu cele doua arcade dentoalveolare delimiteaza vestibulul cavitatii bucale.Participa in mod direct la specificitatea aspectului fizionomic al individului.In mimica determina exprimarea unor stari afective.

MUSCHIUL BUCCINATOR (M. BUCCINATOR)Constituie principala structura musculara a regiunii geniene, formind

cei doi pereti laterali ai cavitatii bucale. Are un rol important in formarea

fizionomiei individuale. Este cel mai puternic muschi orofacial, intins in suprafata si cu o mare forta de contractie. Are un rol major in procesul de masticatie si in cel de fonatie.

Insertii. Originea este la nivelul procesului alveolar al osului maxilar, pe linia oblica externa a mandibulei si pe ligamentul pterigomandibular. Fibrele musculare au dispozitie longitudinala in sens postero-anterior catre comisura buzelor, participand la formarea portiunii marginale a muschiului orbicular al gurii si se insera pe tegumentul regiunii labiale.

Raporturi. Posterior este in raport cu muschiul constrictor superior al laringelui. Fata sa superficiala vine in raport cu fata mediala a ramurii verticale a mandibulei, cu muschiul maseter, cu muschiul zigomatic mare, cu muschiul rizorius si cu ridicatorul unghiului gurii. Fata superficiala este in raport si cu canalul lui Stenon al glandei parotide, cu nervul bucal. Intre muschiul buccinator si muschiul maseter se delimiteaza corpul adipos al obrazului cu rol important in dinamica masticatorie.

Canalul de excretie al glandei parotide perforeaza muschiul buccinator si se deschide in vestibulul bucal in dreptul molarului de 12 ani superior. Fata profunda este tapetata de mucoasa jugala.

Muschiul buccinator este acoperit fascia bucofaringiana, care se continua cu fascia muschiului constrictor superior al faringelui.Actiune. Principala actiune este in procesul de masticatie. Astfel alimentele sunt aduse pe suprafetele triturante ale dintilor. Curata si elibereaza vestibulul bucal de alimente. Exercita o actiune permanenta, tonifianta, asupra arcadelor dentoalveolare. Realizeaza dezvoltari ale masei musculare la indivizii care practica profesii ce necesita expulzarea aerului cu mare presiune din cavitatea bucala: instrumentisti muzicali, muncitorii din industria sticlariei,etc.10. MUSCHIUL RIDICATOR AL BUZEI SUPERIOARE SI AL ARIPEI NASULUI (M. LEVATOR LABII SUPERIORIS ALAEQUE NASI)

Muschi de forma alungida situat in santul nazogenian.Insertii. Originea se afla pe fata laterala a procesului frontal al osului maxilar, de unde fibrele au traiect oblic descendent, strabat santul nazogenian, apoi santul nazolabial si se insera pe tegumentul aripei nasului si tegumentul buzei superioare.Actiune. Avand punct fix pe procesul frontal ridica aripa nasului si buza superioara.. MUSCHIUL RIDICATOR AL BUZEI SUPERIOARE (M. LEVATOR LABI SUPERIORIS)

Muschi de forma patrulatera situat profund sub muschiul ridicator comun.Insertii. Originea este pe fata anterioara a corpului osului maxilar; fascilulele musculare descind vertical si se insera pe tegumentul buzei superioare.Actiune. Este ridicator al buzei superioare, cu punerea in evidenta a dintilor ce formeaza grupul frontal.1 MUSCHIUL ZIGOMATIC MIC (M. ZYGOMATICUS MINOR)

De forma alungita, este situat intre ridicatorul buzei superioare si muschiul zigomatic mare.Insertii. Originea este la nivelul fetei laterale a corpului osului zigomatic de unde fasciculele musculare descind oblic si se insera pe tegumentul buzei superioare.Actiune. Avand punct fix pe osul zigomatic, participa la ridicarea buzei superioare.

. MUSCHIUL RIDICATOR AL UNGHIULUI GURIIDe forma triunghiulara, este dispus profund, fiind acoperit de

zigomaticul mic si de ridicatorul buzei superioare.Insertii. Isi are originea in fosa canina situata pe fata anterioara a corpului osului maxilar.Fibrele musculare coboara oblic, intrand in structura componentei marginale a muschiului orbicular al gurii si se insera pe tegumentul corespunzator comisurii buzelor.

Actiune. Cu punct fix in fosa canina, ridica si duce medial comisura buzelor.14. MUSCHIUL ZIGOMATIC MARE (M. ZYGOMATICUS MAJOR)

Bine individualizat, de forma alungita, cu forta de contractie, este situat superficial subtegumental.Insertii. Isi are originea pe fata laterala,faciala,a corpului osului zigomatic, de unde descinde oblic de sus in jos si dinafara inauntru.Fibrele sale se disperseaza in structura heterogena a componentei marginale a muschiului orbicular al gurii si se insera pe tegumentul ce tapeteaza comisura buzelor.

De-a lungul acestui traiect vine in raport, prin fata sa profunda cu muschiul maseter, muschiul buccinator, corpul adipos al obrazului, precum si cu artera si vena faciala.Actiune. Cu punct fix in osul zigomatic, ridica si duce in afara comisura buzelor.

MUSCHIUL RIZORIUS (M. RISORIUS)Un muschi atipic, slab dezvoltat, uneori absent, care nu are nici o

inserctie ”osoasa”. Are o forma triunghiulara.Insertii. Prin baza sa se insera pe fascia meseterina si pe tegumentul adiacent. Fibrele sale au un traiect orizontal, intra in structura componentei marginale a muschiului orbicular al gurii si se insera pe tegumentul corespunzator comisurii buzelor.Actiune. Avand punct fix pe fascia maseterina trage inapoi comisura buzelor.16. MUSCHIUL COBORATOR AL UNGHIULUI GURII (M. DEPRESSOR ANGULI ORIS) Numit si triunghiularul buzelor datorita formei sale, este situat superficial.Insertii.Originea este pe linia oblica externa a mandibulei, in treimea anterioara a acesteia, de unde fibrele au un traiect oblic ascendent si se insera pe tegumentul comisurii buzelor.Actiune. Avand punct fix pe linia oblica externa, coboara comisura buzelor.MUSCHIUL COBORATOR AL BUZEI INFERIOARE (M. DEPRESSOR LABII INFERIORIS) De forma patrulatera, este situat profund si medial de muschiul coborator al unghiului gurii.Insertii. Isi are originea in portiunea incipienta a liniei oblice externe a mandibulei, avand un traiect oblic ascendent unde fibrele sale musculare intra in alcatuirea componentei marginale a muschiului orbicular al gurii, apoi se insera pe tegumentul buzei inferiore.Actiune. Cu punct fix pe linia oblica externa, coboara si rasfrange buza inferioara, cu punerea in evidenta a grupului de dinti frontali inferiori.18. MUSCHIUL MENTAL (M, MENTALIS) Este un muschi mic, puternic, situat profund sub muschiul patrat al buzei inferioare, ce participa la crearea formei si a conturului mentonului.Insertii. Originea este pe fata anterioara a corpului mandibulei, in portiunea mediana a acesteia, corespunzator juga alveolaris a incisivilor. Fibrele musculare au un traiect oblic descendent si se insera pe tegumentul regiunii mentoniere. Prin dispozitia divergenta a fibrelor celor doi muschi mentali se formeaza foseta barbiei.Actiune. Cu punct fix pe mandibula, este ridicator al mentonului.

Muschii limbii

Limba, organ impar, median, musculo-membranos participa la masticatie, deglutitie, fonatie, supt precum si la sensibilitatea gustativa.Muschii limbii ( 8 pereche si unul nepereche), de natura striata, au rolul de a genera miscarile multiple si complexe ale acestui organ. Dupa originea lor, se clasifica in muschi extrinseci ( scheletici), cu origine pe oasele invecinate si care prin contractie modifica pozitia limbii, si muschi intrinseci ( nescheletici), care isi au originea si insertia in interiorul limbii, care determina modificarea formei limbii.Muschii extrinseci :

Muschiul genioglos – este cel mai puternic muschi al limbii. Originea se afla la nivelul apofizelor genii superioare, de unde fibrele musculare se indreapta spre fata dorsala a limbii. Prin contractia fibrelor anterioare varful limbii este tras infero –posterior, fibrele mijlocii produc propulsia limbii, iar fibrele inferioare mobilizeaza limba supero-posterior

Muschiul hioglos este dispus pe marginea limbii. Are originea la nivelul hioid, insertia facandu-se pe fata laterala a septului lingual. Rolul lui consta in coborarea limbii sau retropulsia acestuia.Muschiul Stiloglos are originea la nivelul apofizei stiloide si pe ligamentul stilo mandibular, iar insertia se face pe fata laterala a septului lingual. Prin contractie duce limba postero-superior si mareste diametrul transversal al limbii.Muschiul palatoglos se insera pe fata inferioara a aponevrozei palatine, terminandu-se in grosimea bazei limbii si in zona posterioara a marginii acesteia. Prin contractie mobilizeaza limba postero-superior .

Muschiul faringoglos se detaseaza propriu-zis din constrictoriu superior al faringelui, fibrele musculare confundandu-se cu cele ale muschilor genioglos, stiloglos si lingual inferior. Mobilizeaza limba postero-superior.Muschiul amigdaloglos este un muschi subtire inconstant. Ridica baza limbii, aplicand-o pe palatul moale.

Muschii intrinseci Muschiul longitudinal superior este singurul muschi impar al limbii. Determina scurtarea limbii si ducerea varfului posterior si superior.Muschiul longitudinal inferior are rolul de a scurta limba si de a duce varful infero posterior.Muschiul transvers prin contractie determina micsorarea diametrului lingual transversal, ingustand limba si proiectandu-I varful inainte.Muschiul vertical determina micsorarea diametrului lingual dorso-ventral.Inervatia. Toti muschii limbii sunt inervati de nervul hipoglos. Inervatia senzitiva este asigurata in cele doua treimi anterioare de nervul trigemen, iar in cele doua treimi posterioare de glosofaringean si vag.