RAPORTUL JURIDIC

1.Notiunea de raport juridic:

Definitie : Este un raport reglementat de norma de drept, raport in care subiectii umani sau partile se manifesta ca titulare de drepturi si obligatii prin exercitarea carora se realizeaza finalitatea normei, al carei respectare este asigurata ori prin vointa partilor, ori prin forta coercitiva a statului. In realitatea existentei sale raportul juridic exista numai ca raport juridic concret:civil, penal, administrative, de dreptul muncii, financiar, de dreptul familiei, etc.

Trebuie subliniat faptul ca, nu orice raport sau relatzie sociala este si una juridica, sunt juridice nu mai acele raporturi sau relatii care sunt cuprinse in sfera unor reglementari ale dreptului. Asadar prin cuprinderea acestora in prevederile unor norme de drept, relatiile sau raporturile sociale dobandesc un contur specific, devenind mai apoi un “raport juridic”.

In concluzie, raportul juridic este un raport sau o relatie sociala reglementata prin norma juridica (1).

Intre norma juridica si raportul juridic pot exista 3 situatii de determinare, si anume:a) – norma judica poate transforma raporturile sociale nejuridice in raporturi

juridice;b) –poate creea un raport juridic a carui aparitie nu a fost una spontana in viata

sociala decat in virtutea aparitiei si a prevederii normei juridice ( acest lucru este valabil in cadrul raporturilor de drept administrative si financiar);

c) –nu creeaza in mod direct anumite rapoarte juridice, ba mai mult, unele norme impiedica aparitia unor noi raporturi juridice.

2. Permisele raportului juridic: Pentru ca un raport juridic sa se nasca sis a se desfasoare este nevoie sa existe unele conditii (premise)obligatorii. Aceste conditii sunt:- norma judica- subiecte de drept- faptele juridice

Norma juridical reprezinta conditia fundamentala pentru nasterea unui raport juridic. Fara norma juridica nu se poate vorbi de un raport juridic, intrucat norma juridica este cea care defineste, precizeaza, capacitatea subiectelor care intra intr-un raport juridic ca urmare a existentei unor fapte juridice. Norma juridica nu poate fi viabila, aplicabila decat in cadrul unui raport juridic.

Acesta este motivul pentru care, de cele mai multe ori, raportul juridic este caracterizat ca o norma juridica in actiune, dar nu si casinguri la mijloc de realizare a dreptului. De exemplu, normele juridice prohibitive care impun subiectelor sa se abtina de la savarsirea unor fapte periculoase din punct de vedere social, au ca menire fundamentala nu aceea de a crea raporturi juridice, ci de a oblige participantii la circuitul juridic sa se abtina de la savarsirea unor asemenea fapte. In asemenea cazuri raportul juridic apare ca rezultat al nerespectarii normei juridice.

3. Trasaturile caracteristice ale raportului juridic:

a) Raportul juridic este un raport social pentru faptul ca se stabileste intotdeauna intre oameni, fie intre parteneri, personae fizice, fie intre acestea si organele statului sau intre organele si institutiile statului.

b) Raportul juridic este un raport de suprastructura pentru ca este influentat de si influenteaza la randul sau celalte categorii de raporturi sociale (raporturi materiale si raporturi ideologice).

c) Raportul juridic este un raport volitional, adica un raport de vointa exprimata in cazul legaturilor ce se creeaza si se dezvolta intre oameni. Pentru a-si rezolva propriile probleme, din ce in ce mai complexe, omul intra intr-o multitudine de raporturi cu semenii sai, cu organele si instututiile statale si nestatale. Din momentul nasterii, omul imbraca diferite “haine” juridice: fiu, minor,sot, tata, comparator, vanzator, donator, alegator, ales, etc, calitati care ii dau posibilitatea de a intra in diverse raporturi juridice, ca un purtator de drepturi si obligatii.Fiind un raport de vointa, raportul juridic reprezinta zona de intalnire a doua vointe:vointa statului, exprimata in norma juridica si care consacra drepturile si obligatiile participantilor la raportul juridic, si vointa subiectilor. In majoritatea cazurilor, intalnirea celor doua categorii de vointe, se materializeaza in elaborarea dintre participanti, in faptul concret ca acestia isi conformeaza conduitele, reactiile si comportamentele potrivit dispozitiei normei juridice. In alte cazuri insa, intalnirea celor doua vointe dobandeste forma unei confruntari determinate de faptul ca participantii nu inteleg sa-si suordoneze vointa si conduita individuala potrivit dispozitiei din norma juridica. Din acest punct de vedere, literature juridical, clasifica raporturile juridice in: raporturi juridice prin care se realizeaza dispozitia normei juridice si raporturi juridice prin care se realizeaza sanctiunea normei juridice.

Existenta celor doua vointe ( ale statului si a subiectilor) pune in evidenta dublul character volitional al raportului juridic care se exprima practic in legatura dintre drepturi si oblgatii ca si titularii acestuia. Atunci cand analizam dublul caracter volitional al raportului juridic, trebuie sa ne raportam la ramura de drept in care participa subiectele raportului juridic.

In material dreptului muncii, familiei, civil, etc., majoritatea raporturilor juridice ce se nasc pe baza actului de vointa individual.De exemplu, in cazul raportului juridic de casatorie, determinate este vointa celor doua parti ( persoane fizice) de a incheia acest raport juridic. Aceasta vointa, nu poate fi valabila exprimata decat in conditiile pe care legea le prevede in mod expres.

In domeniul dreptului penal, administrative si financiar, esentiala este vointa de stat, exprimata in curpinsul normei juridice .

d) Raportul juridic este un raport valoric pentru ca in fiecare legatura ce se creeaza intre participantii la circuitul juridic, gasim concretizate valorile esentiale ale societatii.

In substanta raportului juridic indentificam cele mai importante valori protejate de leg: viata si sanatatea omului, prosperitatea acestuia, siguranta nationala, prosperitatea publica, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, etc.

e) Raportul juridic reprezinta o categorie istorica pentru ca el reflecta tipul de organizare sociala care il genereaza.

In dreptul privat roman sclavul era considerat, din punct de vedere juridic, ca un lucru, stapanul acestuia avand asupra lui dreptul de viata si de moarte. Sclavul putea fi vandut si ucis, el nu avea avere, nu avea familie sin u putea apela la justitie. Mai tarziu, in epoca feudala, clasa stapanitoare(nobilimea) nu mai avea drept de viata si de moarte asupra taranului iobag, dar isi pastrau suficiente drepturi asupra acestuia ( legarea de pamant, obligatia platilor in munca sau bunuri pentru nobil). In dreptul burghez este legiferata egalitatea tuturor oamenilor in fata legii. In concluzie, putem afirma ca fiecare tip de societate este caracterizata de un anume tip de raporturi juridice.

3. Subiectele raportului juridic: a) Conceptul de subiect de drept Cand am mentionat ca raportul juridic este un raport social, am subliniat faptul ca faptele juridice nu pot fi isolate de totalitatea celorlalte fapte sociale; raportul juridic nu poate fi inteles decat daca este analizat in contextual social concret in care acesta s-a nascut si se manifesta.Istoria dreptului a inregistrat, in milenara sa existenta cazuri care ne par astazi caudate, inexplicabile, privitoare la conceptual de subiect de drept: unele fenomene ale naturii sau animale erau tratate ca finite titulare de drepturi si obligatii in raporturi juridice determinate.

Pe intinderea a mai multor secole, in Evul Mediu, in unele tari occidentale au fost intentate procese animalelor. In conceptia dreptului modern omul este singurul in masura sa participle la un raport juridic. Din punct de vedere sociologic, raporturile juridice sunt considerate forme specifice de manifestare a coeziunii sociale, legaturi sociale de tip special caracterizate printr-o stare de dependenta reciproca a partenerilor, dependent ape care o gasim precizata in normele juridice.

b) Capacitatea juridica – conditie a calitatii de subiect de drept Capacitatea juridica desemneaza atitudinea recunoscuta de lege a omului de a avea drepturi si obligatii juridice. Capacitatea juridical constituie o conditie a calitatii de subiect de drept: in lipsa ei nu ar fi posibila participarea oamenilor sau organizatiilor acestora la relatiile sociale reglementate de drept. Teoria Generala a Dreptului clasifica, capacitatea juridical astfel:

- Capacitatea juridical generala care este aptitudinea de a participa ca titular de drepturi si obligatii juridice, in toate categoriile de raporturi juridice, fara ca legea sa conditioneze aceasta participare de indeplinire a unor calitati;

- Capacitate juridicaspeciala este posibilitatea recunoscta de lege de a participa ca subiect de drept in raporturile in care trebuie indeplinite anumite conditii;

4. Continutul raportului juridic: Desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor subiectelor intr-un raport juridic concret determinat, care sunt prevazute in norma juridical.

Observatie:- Orice raport juridic este format din drepturile si obligatiile partilor ( subiectilor);- Subiectele raportului juridic sunt legate intre ele prin drepturi si obligatii

corelative;- In raporturile juridice este concretizata atat conduita posibila, cat sic ea datorata,

prevazute explicit in normele juridice;- In explicarea continutului raportului juridic trebuie sa operam cu doua categorii

juridice distincte: dreptul subiectiv si obligatia juridical

a) Dreptul subiectiv reprezinta facultatea juridical individuala, corespunzatoare unei persoane fizice sau persoane juridice aflate intr-un raport juridic strict determinat. Mai concret, dreptul subiectiv desemneaza pozitia pe care se situeaza un subiect determinat intr-un raport juridic determinat.

Pozitia poate insemna:

- posibilitatea subiectului de a avea o anumita atitudine fata de dreptul sau;

- posibilitatea subiectului de a solicita o atitudine si o conduita corespunzatoare din partea celuilalt subiect care sa asigure satisfacerea dreptului sau;

- posibilitatea subiectului de a cere apararea dreptului sau de catre organelle statului, atunci cand dreptul sau a fost nesocotit de subiectul obligat;

b) Obligatia juridica desemneaza datoria pe care un subiect al raportului juridic o are fata de celalt subiect al raportului juridic. Aceasta inseamna o conduita, un comportamen impus persoanei obligate de catre norma juridica, in corelatie cu dreptul subiectiv.

Exemplu:In cadrul raportului juridic de vanzare-cumparare, vanzatorul este obligat sa predea, obiectul vandut, iar cumparatorul este obligat a plati pretul obiectului cumparat.

Clasificarea drepturilor subiective:

- Dupa criteriul provenientei lor, drepturile subiective sunt: individ la societatea umana (dreptul la viata, libertate, deminitate, etc.);

- drepturi care decurg din prezenta individului in viata sociala ( dreptul la domiciliu, la nume, dreptul la cetatenie, etc);

- drepturi care deriva din vointa exprimata a indivizilor ( dreptul de a incheia contracte);

- Dupa natura continutului, drepturile subiective sunt:

- drepturi patrimoniale, sunt cele care au un continut economic, ce poate fi exprimat in bani;

- drepturi nepatrimoniale, sunt cele care au un continut moral, neevaluabil in bani (drepturi care privesc identificarea persoanei, drepturi ce decurg din creatia intelectuala);

6. Obiectul raportului juridic:

Obiectul raportului juridic este reprezentat de conduita umana ce se realizeaza de catre subiectii raportului juridic caurmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor pe care le indentificam in contextual raportului juridic.

7. Faptul juridic:

Faptul juridic este o permisa esentiala pentru aparitia sau stingerea unui raport juridic; acesta desemneaza acea imprejurare, eveniment sau stare de fapt reala, care creeaza,modifica sau stinge un raport juridic, adica produce efecte juridice.

Nu orice imprejurare, eveniment sau stare de fapt este un fapt juridic, ci numai acela de existenta carora norme juridice leaga consecintele juridice ( Prof. N. Popa).

Faptele juridice nu au, prin ele insele, puterea de a produce efecte juridice, deoarece aceasta putere le este conferita de normele juridice.

Din pricia unor multitudine de fapte, evenimente si stari de fapt care se produc in comunitatile umane, sunt selectionate cele care prezinta interes pentru a fi reglementate si prevazute de normele juridice ( exemplu : logodna, desi este un fapt frecvent in societate, nu are valoarea unui fapt juridicdeoarece nu da nastere unor raporturi juridice).

Clasificarea faptelor juridice:

a) Evenimentele reprezinta acele imprejurari care se produc independent de vointa omului, avand drept efecte nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice.Evenimentele se clasifica la randul lor astfel:

- evenimente naturale: nasterea si moartea oamenilor, calamitati ( cutremure, inundatii,alunecari de teren, etc.)

- evenimentele sociale ( revolutii, lovituri de stat, alegeri, etc.)

b) Actiunile reprezinta actele oamenilor, constient savarsite. Ele sunt manifestari de vointa ale oamenilor care produc efecte juridice ca urmare a reglementarii lor prin normele juridice. Actiunea este expresia materializata a vointei umane, a discernamantul omului. Actiunile se clasifica in:

- Actiuni licite savarsite cu scopul directsi concret de a produce efecte juridice. Aceste actiuni se numesc acte juridice. Ele pot fi acte unilaterale de vointa, bilaterale, acte oneroase, acte gratuite .

- Actiuni ilicite sunt acelea prin care sunt inculcate dispozitiile normelor juridice:infractiuni, contraventii, abateri disciplinare. Actiunile ilicite sunt in realitate inclcari ale vointei de statmexprimata in normele juridice, care atrag dupa sine aplicarea sanctiunilor pentru nerespectarea legii.