Observatorul European

pentru Droguri şi Toxicomanie

Agenţia Naţională Antidrog

RAPORT NAŢIONAL PRIVIND SITUAŢIA DROGURILOR

2011

ROMÂNIA

Noi evoluţii, tendinţe şi informaţii detaliate cu privire la temele de interes european

REITOX

2

• Agenţia Naţională Antidrog mulţumeşte tuturor partenerilor şi colaboratorilor pentru contribuţia adusă la întocmirea prezentului raport. MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTIDROG SERVICIUL OBSERVATORUL ROMÂN DE DROGURI ŞI TOXICOMANII Bulevardul Unirii nr. 37, bloc A 4, sector 3 BUCUREŞTI, ROMÂNIA Tel/fax: (0040) (21) 316.47.97 sau 323.30.30/interior 21706, 21731

3

CUPRINS REZUMAT ŞI TENDINŢE.............................................................................................................................................. 5 CAPITOLUL 1 – CONTEXTUL NAŢIONAL ŞI POLITICILE ÎN DOMENIU ............................................................... 16 1.1 CADRUL LEGISLATIV .......................................................................................................................................... 16 1.2 STRATEGII ŞI PLANURI DE ACŢIUNE, EVALUARE ŞI COORDONARE .......................................................... 21 1.3 ANALIZA ECONOMICĂ - BUGET ŞI CHELTUIELI PUBLICE.............................................................................. 24 CAPITOLUL 2 – CONSUMUL DE DROGURI ÎN RÂNDUL POPULAŢIEI ŞI ÎN RÂNDUL SUBGRUPURILOR SPECIFICE.................................................................................................................................................................. 26 2.1. CONSUMUL DE DROGURI ÎN POPULAŢIA GENERALĂ .................................................................................. 26 2.2. CONSUMUL DE DROGURI ÎN RÂNDUL SUBGRUPURILOR SPECIFICE........................................................ 34 CAPITOLUL 3 – PREVENIRE .................................................................................................................................... 35 3.1 PREVENIRE UNIVERSALĂ .................................................................................................................................. 36 3.2 PREVENIRE SELECTIVĂ ÎN RÂNDUL GRUPURILOR ŞI ZONELOR LA RISC ................................................. 42 3.3 PREVENIRE INDICATĂ ........................................................................................................................................ 43 3.4 CAMPANII MEDIA NAŢIONALĂ ŞI LOCALE........................................................................................................ 45 CAPITOLUL 4 - CONSUMUL PROBLEMATIC DE DROGURI ................................................................................. 46 4.1. ESTIMĂRI ALE PREVALENŢEI ŞI INCIDENŢEI CONSUMULUI PROBLEMATIC DE DROGURI .................... 46 4.2. DATE PRIVIND CONSUMATORII PROBLEMATICI DE DROGURI COLECTATE DIN ALTE SURSE DECÂT

INDICATORUL ADMITERE LA TRATAMENT CA URMARE A CONSUMULUI DE DROGURI.......................... 47 4.3. CONSUM INTENSIV, FRECVENT ŞI DE LUNGĂ DURATĂ ŞI ALTE FORME DE CONSUM PROBLEMATIC 47 CAPITOLUL 5 – ADMITEREA LA TRATAMENT CA URMARE A CONSUMULUI DE DROGURI.......................... 52 5.1 STRATEGII/ POLITICI........................................................................................................................................... 52 5.2 SISTEMUL NAŢIONAL DE TRATAMENT ............................................................................................................ 53 5.3 CARACTERISTICILE POPULAŢIEI ADMISE LA TRATAMENT CA URMARE A CONSUMULUI DE DROGURI58 5.4. TENDINŢE ÎNREGISTRATE ÎN RANDUL CLIENŢILOR SERVICIILOR DE TRATAMENT................................ 93 CAPITOLUL 6 - CONSECINŢE ŞI CORELAŢII ÎN PLANUL SĂNĂTĂŢII................................................................. 99 6.1 BOLILE INFECŢIOASE ASOCIATE CONSUMULUI DE DROGURI .................................................................... 99 6.2 ALTE CORELAŢII ŞI CONSECINŢE ALE CONSUMULUI DE DROGURI ASUPRA SĂNĂTĂŢII .....................113 6.3 DECESE ASOCIATE CONSUMULUI DE DROGURI ŞI MORTALITATE ÎN RÂNDUL CONSUMATORILOR DE

DROGURI ...........................................................................................................................................................130 CAPITOLUL 7 - RĂSPUNSURI PRIVIND CONSECINŢE ASUPRA SĂNĂTĂŢII ...................................................147 7.1 PREVENIREA ŞI TRATAMENTUL BOLILOR INFECŢIOASE ASOCIATE CONSUMULUI DE DROGURI.......147 CAPITOLUL 8 - CORELAŢII SOCIALE ALE CONSUMULUI DE DROGURI ŞI MĂSURI DE REINTEGRARE SOCIALĂ...................................................................................................................................................................157 8.1 CONSUMUL DE DROGURI ŞI EXCLUDEREA SOCIALĂ .................................................................................157 8.2 REINTEGRAREA SOCIALĂ A CONSUMATORILOR DE DROGURI ................................................................164 CAPITOLUL 9 – INFRACŢIONALITATEA LA REGIMUL DROGURILOR, PREVENIREA INFRACŢIONALITĂŢII LA REGIMUL DROGURILOR ŞI SISTEMUL PENITENCIAR .......................................................................................168 9.1 INFRACŢIONALITATE LA REGIMUL DROGURILOR .......................................................................................168 9.2 INTERVENŢII ÎN SISTEMUL JUDICIAR.............................................................................................................176 9.3 CONSUMUL DE DROGURI ŞI CONSUMUL PROBLEMATIC DE DROGURI ÎN PENITENCIAR.....................176 9.4 RĂSPUNSURI LA PROBLEMELE DE SĂNĂTATE ALE CONSUMULUI DE DROGURI ÎN PENITENCIARE

(INCLUSIV ÎN ALTE MEDII CUSTODIALE) .......................................................................................................186 9.5 REINTEGRAREA CONSUMATORILOR DE DROGURI LA ELIBERAREA DIN PENITENCIAR.......................189 CAPITOLUL 10 - PIAŢA DROGURILOR .................................................................................................................191 10.1 DISPONIBILITATE ŞI OFERTĂ ........................................................................................................................191 10.2 CAPTURI...........................................................................................................................................................194 10.3 PREŢ/ PURITATE .............................................................................................................................................196 10.4 RAPORTUL ANUAL CĂTRE SISTEMUL EUROPEAN DE AVERTIZARE TIMPURIE ....................................197

4

CAPITOLUL 11 - POLITICI ŞI SERVICII DE SĂNĂTATE ADRESATE CONSUMATORILOR DE DROGURI DIN SISTEMUL PENITENCIAR....................................................................................................................................... 203 11.1. INFORMAŢII CONTEXTUALE......................................................................................................................... 203 11.2.INFORMAŢII EPIDEMIOLOGICE PRIVIND CONSUMATORII DE DROGURI ............................................... 210 11.3.INFORMAŢII PRIVIND FURNIZAREA DE SERVICII SPECIALIZATE PENTRU CONSUMATORII DE DROGURI

PRIVAŢI DE LIBERTATE ................................................................................................................................... 212 11.4. ADMITEREA LA TRATAMENT ŞI PERCEPŢIA BENEFICIARILOR ASUPRA PROGRAMELOR DE

PREVENIRE/ ASISTENŢĂ A CONSUMULUI DE DROGURI ÎN PENITENCIARE ........................................... 220 CAPITOLUL 12 – PĂRINŢI CONSUMATORI DE DROGURI.................................................................................. 222 12.1 DIMENSIUNEA PROBLEMATICII .................................................................................................................... 222 12.2 CONTEXTUL LEGAL ŞI POLITICILE ÎN DOMENIU ........................................................................................ 241 12.3 INTERVENŢII SPECIFICE PENTRU PĂRINŢII CONSUMATORI DE DROGURI ........................................... 242 BIBLIOGRAFIE ŞI ANEXE....................................................................................................................................... 246 BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................................... 246 SITE-URI RELEVANTE CONSULTATE ................................................................................................................... 252 LISTA TABELELOR, GRAFICELOR ŞI HĂRŢILOR UTILIZATE ÎN TEXT............................................................... 253 LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEXT........................................................................................................... 262

5

REZUMAT ŞI TENDINŢE În cadrul Raportului Naţional privind Situaţia Drogurilor 2011 sunt analizate date referitoare la cererea şi oferta de droguri în România la nivelul anului 2010, politicile naţionale şi legislaţia în domeniu, împreună cu tendinţele şi evoluţiile înregistrate în ultimii ani. În primul capitol – Contextul Naţional şi Politicile în domeniu – sunt prezentate modificările care au avut loc în anul de referinţă la nivelul politicii antidrog din România. Pe scurt, se poate afirma că, în anul 2010, datorită contextului ambiguu, aflat în permanentă schimbare, a lipsei unei coordonări reale a politicilor publice în domeniul drogurilor, precum şi a situaţiei economice interne şi internaţionale, activitatea antidrog a fost limitată la asigurarea continuităţii măsurilor de implementare a programelor de prevenire a consumului şi a debutului în consum şi, în special, a celor de serviciilor integrate de tratament pentru consumatorii de droguri (inclusiv pentru cei aflaţi în stare privativă de libertate), demarate în anii anteriori. Cadrul juridic şi instituţional în domeniul drogurilor în anul 2010 nu a suferit modificări majore. În privinţa implementării legilor, se poate menţiona că au fost adoptate normele tehnice de realizare în anul 2010 a programelor naţionale de sănătate care precizează, operaţional, mecanismele de implementare şi resursele alocate acestora şi de asemenea, deşi ca şi anul anterior nu au putut fi aplicate dispoziţiile legale derogatorii pentru consumatorii de droguri (posibilitatea înlocuirii pedepsei cu detenţia pentru consumatorii de droguri, cu condiţia acceptării/ includerii într-un program specific de asistenţă integrată medico-psiho-socială), au fost elaborate proiectele de aplicare ale Codului penal şi Codului de procedură penală. Programul de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri 2009-2012, adoptat în anul 2008, nu a putut fi implementat însă datorită nesoluţionării vidului legislativ creat prin necorelarea dispoziţiilor legale referitoare la achiziţiile publice. Referitor la strategii şi planuri de acţiune se remarcă o evoluţie a modului de abordare a fenomenului drogurilor: de la o abordare unilaterală axată doar pe combaterea traficului de droguri, la una bidirecţională astfel încât, alături de problematica traficului, este inclusă şi cea a consumului de droguri care a fost inclus, conform proiectului noii Strategii naţionale de apărare, în categoria riscurilor şi ameninţărilor la adresa României, iar combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi îmbunătăţirea serviciilor acordate victimelor se regăseşte între principalele direcţii de acţiune internă, în domeniul ordinii publice. Adoptarea, la sfârşitul anului 2010, a celui de al doilea Plan de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog – 2010-2012 a asigurat cadrul juridic necesar desfăşurării de către instituţiile şi autorităţile cu atribuţii în domeniu de activităţi coordonate pentru realizarea obiectivelor strategice asumate până la sfârşitul anului 2012. În concret, noul plan de acţiune are un caracter mai sintetic, menţinând activităţile de gestionare a fenomenului în acord cu obiectivele strategice, şi este asigurată corelarea activităţilor prevăzute în domeniul reducerii cererii de droguri cu cele din Programul de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri 2009-2012 şi Programul naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri 2009-2012. Următoarele opt capitole conţin date şi informaţii legate de consumul de droguri şi de răspunsurile şi măsurile adoptate în acest domeniu. Astfel, capitolul doi – Consumul de droguri în rândul populaţiei şi în rândul subgrupurilor specifice - prezintă situaţia consumului de droguri în rândul populaţiei generale (15-64 de ani), conform datelor obţinute prin derularea în anul 2010, de către ANA, a celui de-al treilea studiu la nivel naţional (eşantion de 5100 de subiecţi). Comparativ cu studiul anterior (GPS, 2007), reiese o scădere a consumului de tutun şi alcool, o creştere a consumului de droguri ilegale şi de sedative şi/ sau tranchilizante şi apariţia celui de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP), comercializate sub numele de „droguri legale sau „etnobotanice”, pentru care se înregistrează, pentru segmentul 15-64 de ani, şi cea mai mare prevalenţă pentru consumul de-a lungul vieţii - 1,9%. Dintre drogurile ilegale, cel mai consumat este canabisul -1,6%, urmat de ecstasy – 0,7%, heroină – 0,3% şi cocaină – 0,3%. În concluzie, prevalenţa consumului de droguri de-a lungul vieţii continuă să fie concentrată pe droguri recreaţionale cum ar fi canabisul şi ecstasy care sunt consumate cu predilecţie de tineri între 15-34 de ani, majoritatea de sex masculin, cu precădere din euroregiunea Bucureşti/ Ilfov şi Vest. Noutatea constă în apariţia consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP), comercializate sub numele de „droguri legale sau „etnobotanice”, la un nivel îngrijorator, semnalarea pentru prima oară la nivel naţional a

6

consumului de ketamină şi diversificarea consumului pentru generaţia adultă, persoanele de sex feminin şi în majoritatea regiunilor ţării. Capitolul trei – Prevenire - este dedicat programelor de prevenire a consumului de droguri, care în anul 2010, comparativ cu anii anteriori, au fost influenţate de apariţia fenomenului generat de noile substanţe cu proprietăţi psihoactive. În vederea standardizării activităţilor de prevenire a consumului de droguri în anul de referinţă a fost implementat Proiectul european de elaborare şi implementare a standardelor de calitate pentru programele de prevenire – European standards in evidence for drug prevention - Prevention Standards & No 2007304, coordonat de Centrul Naţional de Colaborare pentru Prevenirea Consumului de Droguri din Liverpool John Moores University, ANA având calitatea de partener principal. Programele/ proiectele de prevenire au fost derulate atât la nivel naţional, cât şi la nivel local şi au abordat atât prevenirea universală, selectivă în rândul grupurilor şi zonelor la risc, dar şi indicată. S-au desfăşurat în unităţi şcolare sau penitenciare, în familie, în comunitate sau în medii recreaţionale (plaje, baruri, cluburi) şi au avut ca obiectiv creşterea influenţei factorilor de protecţie şi reducerea factorilor de risc prin transferul de cunoştinţe despre droguri şi formarea de abilităţi: • activităţi de informare şi transfer direct de abilităţi cu rolul de a creşte capacitatea adolescenţilor de a

rezista presiunii grupului de egali şi de a lua decizii informate privind neiniţierea consumului, • activităţi de informare şi educare în scopul întăririi legăturilor familiale şi adoptarea unui stil de viaţă

sănătos prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale părinţilor copiilor pre-adolescenţi şi ale părinţilor cu abilităţi educative şi de gestionare familială scăzute sau copii la risc (probleme de adaptare şi randament şcolar scăzut, probleme precoce sau persistente de comportament, care nu necesită în mod special o intervenţie terapeutică), provenind din familii cu conflicte sau în care există consum frecvent de tutun şi alcool,

• informare şi educare antidrog privind riscurile consumului de alcool, tutun şi droguri, precum şi efectele pe termen scurt, mediu şi lung ale consumului.

În ceea ce priveşte activităţile de prevenire în comunitate, au fost axate pe marcarea zilelor naţionale şi mondiale dedicate luptei împotriva abuzului de tutun, alcool şi droguri şi formarea poliţiştilor din cadrul formaţiunilor de ordine şi siguranţă publică (familiarizarea poliţistilor cu conceptele de bază ale prevenirii şi modalităţi eficiente de a transmite mesajul de prevenire), dar şi pe prevenire selectivă în rândul grupurilor şi zonelor la risc: prevenirea consumului de alcool si etnobotanice la volan, campania naţională de prevenire a consumului problematic de alcool (Caravana Alcohelp), campanii media naţionale şi locale de informare privind riscurile consumului de noi substanţe psihoactive, conferinţă antidrog pentru adolescenţi. De asemenea, s-a continuat implementarea proiectului european de prevenire indicată şi selectivă - FreD goes net- Early Intervention for First Time Noticed Drug Users axat pe intervenţii timpurii asupra tinerilor care au fost notificaţi pentru prima oară în legătură cu consumul de alcool/ droguri ilegale (în special de şcoală) cu scopul de a reduce riscul de a deveni dependenţi de droguri. În capitolul patru – Consumul problematic de droguri – sunt prezentate estimări indirecte ale prevalenţei consumului problematic de droguri (numărul de consumatori problematici de droguri în Bucureşti), utilizând metoda multiplicatorilor. A rezultat, în cazul folosirii indicatorului clienţi ai programelor de schimb de seringi ca şi referinţă în formula de calcul a multiplicatorului, un număr estimat de 18.297 de consumatori problematici de droguri în Bucureşti. Comparativ cu anii anteriori, se observă o uşoară creştere şi în continuare, principala limită în realizarea unei estimări la nivel naţional este reprezentată de disponibilitatea serviciilor/ programelor din restul ţării. Tot în cadrul capitolului patru sunt prezentate şi date privind încadrarea consumului de SNPP la consum problematic şi prezentarea rezultatelor studiului de evaluare a efectelor acestor substanţe în rândul consumatorilor intensivi din România. Studiul a vizat 10 oraşe mari din România, a avut ca grup ţintă copii şi tinerii consumatori de SNPP cu vârste cuprinse între 10 şi 24 de ani şi următoarele obiective specifice: evaluarea situaţiei de consum de SNPP în comunităţile locale; stabilirea unui profil al consumatorului de “droguri legale” şi identificarea unor modele de consum, precum şi identificarea unor factori de risc şi de protecţie privind consumul şi abuzul acestor substanţe şi realizarea de propuneri, bazate pe evidenţe ştiinţifice, pentru dezvoltarea unor intervenţii de reducere a riscurilor.

7

Capitolul cinci - Admiterea la tratament ca urmare a consumului de droguri, un alt indicator epidemiologic cheie, conţine informaţii privind sistemul de tratament (cadrul instituţional şi procedural, schema serviciilor de asistenţă pentru consumatori, criteriile şi metodologia de autorizare a centrelor de furnizare de servicii, nivelurile de asistenţă şi circuitul terapeutic etc.) şi evoluţia în timp a indicatorului (analiza fiind realizată separat pe cele 2 tipuri de servicii: în regim de internare şi cel ambulatoriu). Ca şi anul anterior, a fost evitată dubla numărare pe baza unui cod alfa-numeric pentru fiecare pacient/ client şi au fost incluse în analiză: unităţile Ministerului Sănătăţii, centrele din cadrul ANA, din sistemul penitenciar şi alte 3 centre specializate pentru tratamentul ambulatoriu, care acordă în Bucureşti servicii de asistenţă integrată în adicţii (inclusiv tratament substitutiv): Arena, Psymotion şi ANIT. Dacă în anul 2009, deşi au fost colectate pentru prima oară date din centrele private şi penitenciar, se observa o diminuare cu 14% a solicitărilor pentru astfel de servicii specializate (o posibilă explicaţie constând şi în faptul că nu s-au mai utilizat date sintetice şi a fost evitată dubla numărare), în anul de referinţă se observă o creştere cu 28% a numărului total de admiteri la tratament pentru consumul de droguri ilicite şi SNPP (de la 1689 la 2163), astfel încât se înregistrează cea mai mare valoare din ultimii 10 ani. Creşterea ar putea fi explicată atât prin apariţia şi escaladarea consumului de SNPP (determinată de accesibilitatea lor pe piaţă), care s-a adăugat la consumul de droguri ilegale, cât şi prin diminuarea capacităţii de coordonare a activităţilor în domeniu a ANA. Din cele 2163 de persoane care au beneficiat în anul 2010 de tratament pentru consumul de droguri ilegale şi SNPP, 64,2% au primit asistenţă în regim de internare, 35,2% ambulatoriu şi restul în regim de detenţie. Similar informaţiilor colectate în anii precedenţi, deşi în scădere, şi în anul de referinţă se poate constata menţinerea concentrării serviciilor de asistenţă cu predilecţie în Municipiul Bucureşti. Deşi ca proporţie din numărul total se observă o uşoară scădere (de 3%) a celor care au solicitat pentru prima dată tratament, ca valoare, în anul 2010 comparativ cu anul 2009, a crescut numărul cazurilor noi (de la 1008 la 1228) şi deci nu se poate spune că a scăzut debutul în consumul de droguri (supoziţie susţinută şi de faptul că în perioada de referinţă nu au existat schimbări majore în disponibilitatea şi accesibilitatea serviciilor şi există încă liste de aşteptare), ci că oferta de tratament este subdimensionată şi nu poate răspunde pozitiv la toate solicitările. De asemenea, ca şi în anii anteriori, deşi drogul principal pentru care s-a solicitat asistenţă în anul 2010 a fost opiaceele (internare - 41,5%, respectiv ambulatoriu - 69,5%), se observă o creştere explozivă a consumului de SNPP, o posibilă explicaţie fiind preţul relativ mult mai mic şi accesibilitatea mult mai mare a acestora. Apare astfel o schimbare a modelului de consum: scade consumul de heroină şi creşte semnificativ consumul de SNPP (38,9% dintre persoanele care au primit în 2010 asistenţă pentru SNPP au primit anterior tratament pentru opiacee), dar şi de alte droguri: canabis, cocaină, inhalanţi volatili, stimulente, medicamentele cu efect hipnotic sau sedativ şi halucinogene. Ca şi în anii 2008 şi 2009, datele prezentate conduc la 2 ipoteze: 1. creşterea accesibilităţii la tratament pentru utilizatorii care consumă alt tip de drog decât heroina şi 2.schimbarea modelului de consum prin scăderea consumului de heroină şi creşterea celui de alte droguri. Policonsumul a fost prezent la peste o treime din asistaţi: SNPP au fost drogurile secundare cele mai utilizate, iar opiaceele drogul principal pentru care se înregistrează cel mai mult consumul unui drog secundar. Media de vârstă a celor asistaţi este mai mică de 31 de ani şi este mai mare pentru persoanele de sex feminin şi mai mică pentru consumatorii de SNPP. Comparativ cu admiterile în regim de internare, în cazul celor în regim ambulatoriu se observă o vârstă medie mult mai mică atât pentru toate drogurile (internare: 30,9 ani, ambulatoriu: 26,4 ani), cât şi pentru SNPP (internare: 25,3 ani, ambulatoriu: 19,1 ani), iar comparativ cu anii anteriori se observă o scădere a mediei de vârstă şi a diferenţelor care există în acest sens între sexe. Tendinţa fiind în scădere, cei mai mulţi dintre cei asistaţi au avut un consum zilnic şi predomină administrarea injectabilă. În concluzie, se observă că:

• în regim de internare – se solicită tratament pentru o paletă mai largă de droguri, beneficiarii sunt într-o proporţie mai mare din segmentul de populaţie vârstnic şi au o vârstă de debut mai mare de 20 de ani

• în regim ambulatoriu – cel mai mult se solicită tratament pentru opiacee, canabis şi SNPP, majoritatea beneficiarilor au vârsta mai mică de 40 de ani şi vârsta de debut mai mică de 24 de ani.

8

Coroborând cu rezultatele studiului GPS, în planificarea ulterioară a serviciilor de asistenţă este nevoie de: diversificarea serviciilor de tratament pentru o paletă mai largă de droguri şi, având în vedere prevalenţele mai mari pentru populaţia tânără, dezvoltarea serviciilor în ambulatoriu care sunt accesate mai mult de acest segment de populaţie. Capitolul şase – Consecinţe şi corelaţii în planul sănătăţii - conţine informaţii privind ceilalţi doi indicatori epidemiologici cheie: bolile infecţioase asociate consumului de droguri şi decesele survenite ca urmare a consumului de droguri, precum şi date privind alte corelaţii şi consecinţe ale consumului de droguri asupra sănătăţii: urgenţe non-fatale ca urmare a consumului de droguri şi patologia psihiatrică asociată consumului de droguri. În cadrul capitolului sunt prezentate analize pe baza datelor de rutină, rezultatele celui de-al doilea studiu de tip Anchetă comportamentală şi serologică (BSS-Behavioural Surveillance Survey) în rândul consumatorilor de droguri injectabile (CDI) din Bucureşti, realizat de UNODC, Romanian Angel Appeal şi ANA şi primul studiu de cohortă, realizat de ANA. În anul 2010, prevalenţa bolilor infecţioase asociate consumului de droguri în rândul consumatorilor de droguri, înregistraţi prin monitorizarea de rutină, indică o tendinţă de: creştere uşoară pentru HVB - 13,1% şi pentru HIV - 4,1% (deşi prevalenţa se situează încă la valori sub media europeană) şi scădere uşoară pentru HVC, deşi se menţine la nivele înalte - 63,9% (peste media europeană). Conform studiului BSS, există o tendinţă de creştere a HVC în rândul CDI şi de uşoară scădere la HVB şi la HIV şi, ca şi în cazul indicatorului admitere la tratament, cea mai mare discrepanţă între cele 2 studii (2008 şi 2010) apare la drogul pricipal consumat, astfel că, deşi heroina rămâne drogul principal administrat injectabil (97% în 2008 şi 67,3% în 2010), în ultimul studiu, 30,6% din respondenţi declară că îşi injectează cel mai frecvent SNPP fără a specifica compoziţia acestora. În ceea ce priveşte urgenţele non-fatale ca urmare a consumului de droguri, deşi nu este un indicator epidemiologic cheie, reflectă într-un timp mai real schimbări ale modelului de consum la nivel naţional. Per ansamblu, comparativ cu anul anterior, s-a lărgit aria unităţilor medicale raportoare (de la 46 la 65 de unităţi de primire urgenţe) şi se constată o creştere cu 194% (de 3 ori mai mult) a numărului de urgenţe medicale ca urmare a consumului de substanţe psihoactive. Raportând la lunile anului 2010, se constată o evoluţie ascendentă, cu o singură excepţie de la regulă: luna martie datorată modificărilor cadrului legislativ şi introducerii sub control a unei noi categorii de substanţe. Din păcate, efectele acestui act normativ au fost de scurtă durată şi introducerea în luna iunie de noi substanţe pe lista celor aflate sub control naţional nu s-a mai soldat cu aceleaşi rezultate, o explicaţie a acestui fapt fiind „replierea” furnizorilor şi introducerea pe piaţă a altor substanţe cu proprietăţi similare, neincluse pe lista celor aflate sub control naţional sau internaţional. Creşterea, în anul 2010, a numărului de urgenţe medicale datorate consumului de substanţe psihoactive este determinată în primul rând de numărul mare de cazuri de intoxicaţii acute cu SNPP. Această creştere se corelează atât cu scăderea semnificativă a cazurilor înregistrate ca intoxicaţii cu substanţe necunoscute (şi poate fi explicată printr-o diagnosticare mai bună a cazurilor de urgenţă, pe fondul îmbunătăţirii cunoştinţelor referitoare la efectele consumului de SNPP), cât şi cu scăderea semnificativă, ca şi în cazul admiterilor la tratament, a ponderii cazurilor de urgenţă determinate de consumul de heroină/ opiacee (de aproape 3 ori mai mică), ceea ce sugerează o schimbare în comportamentul consumatorilor de heroină/ opiacee. De asemenea, scăderea considerabilă a ponderii cazurilor în care administrarea substanţelor psihotrope s-a efectuat exclusiv pe cale injectabilă şi creşterea ponderii celor care au consumat substanţe psihotrope prin inhalare se pot asocia de asemenea cu creşterea spectaculoasă a numărului de urgenţe datorate consumului de SNPP. Comparativ cu anul 2009, în privinţa repartiţiei pe grupe de vârstă se constată o tendinţă ascendentă a ponderii persoanelor cu vârste sub 35 de ani în rândul persoanelor care s-au prezentat la unităţile de primiri urgenţe, diferenţele fiind mult mai vizibile în cazul femeilor pentru care se remarcă o restructurare pe categorii de vârstă: creşterea considerabilă a populaţiei cu vârste sub 20 de ani (de la 12,5% la 34,5%) şi scăderea celor de peste 35 de ani (de la 42,4% la 20,6%). Spre deosebire de anul 2009, se observă o uniformizare pe regiuni a repartiţiei cazurilor de urgenţe datorate consumului de substanţe psihoactive. Făcând însă o analiză mai detaliată a repartiţiei la nivelul unităţilor teritorial-administrative ale ţării, se remarcă delimitarea la nivelul ţării a cinci zone de risc, dintre

9

care: zona de risc foarte mare (ponderi de peste 10%) include doar Bucureşti - capitala ţării şi judeţul Iaşi, cumulând însă o treime (33%) din numărul total al cazurilor înregistrate în 2010, zona de risc mare (ponderi între 5 - 10%) include 5 judeţe (Cluj, Prahova, Constanţa, Bihor, Galaţi) şi cumulează o altă treime (32,6%), iar zona cu risc foarte scăzut include 12 judeţe şi cumulează doar 2,1%. Se remarcă însă că: în majoritatea judeţelor cuprinse în zonele de risc mare şi foarte mare se află centre universitare de tradiţie şi există mari aglomerări urbane, trei sunt judeţe de graniţă (deci zone cu tranzit foarte mare), iar în judeţele Constanţa şi Prahova se află cele mai multe dintre staţiunile cele mai frecventate de tineri pentru petrecerea timpului liber, toate acestea susţinând supoziţia că în fiecare regiune de dezvoltare economică se pot contura nişte „centri problematici” care induc o uniformizare aparentă a consumului la nivelul ţării, în fapt fenomenul fiind mai puţin extins - consum în spaţii recreaţionale, prezent cu precădere în rândul tinerilor - şi putând fi contracarat cu succes prin derularea de programe de prevenire focalizate. Patologia psihiatrică asociată consumului de droguri (tulburări de personalitate, depresie, anxietate, tulburări de afect etc.) - din cele 2.163 de cazuri unice înregistrate în baza de date privind indicatorul Admitere la tratament ca urmare a consumului de droguri, au fost diagnosticate cu diverse afecţiuni psihice 230 de persoane, cele mai frecvente diagnostice fiind tulburările de dispoziţie - 81 de cazuri (3,7%) şi tulburările comportamentale şi emoţionale - 78 de cazuri (3,6%). Indicatorul decese asociate consumului de droguri (DRD - decese directe prin supradoză şi decese indirecte1 asociate consumului de droguri) - pentru al doilea an consecutiv, raportarea nu se mai rezumă doar la Bucureşti, existând o raportare coerentă şi unitară la nivel naţional (35 de judeţe din 41), cu cazuistică de decese asociate consumului de droguri (drug related deaths) doar din Bucureşti (exceptând un caz din aria metropolitană aparţinând judeţului Ilfov) şi cu 3 cazuri aparţinând cazuisticii asociate consumului de droguri (drug induced deaths) din judeţul Constanţa. Având în vedere însă că deşi principalul impediment din trecut (lipsa de laboratoare performante de toxicologie) în acest moment este depăşit şi că deşi în ultimul an se constată o îmbunătăţire certă a declarării deceselor survenite în spital (mult timp neraportate drept cazuri de competenţă medico-legală, mai ales în cazurile de comorbiditate sau complicaţii evolutive non-toxicologice) aceastea rămân strict apanajul Bucureştiului, în restul ţării nefiind înregistrat nici un caz şi că din populaţia de 3 milioane de locuitori a Bucureştiului şi împrejurimilor se înregistrează 46 de decese (directe şi indirecte), iar din restul ţării (18 milioane) doar 3 cazuri de decese indirecte, experţii opinează că gradul de subraportare este semnificativ, consecinţă a lipsei de experienţă în managementul cazurilor de decese asociate consumului de droguri, de cunoştinţe medico-legale şi juridice şi de limitări financiare. În anul 2010, s-au înregistrat la nivel naţional 34 de cazuri (33 din Bucureşti, 1 caz din judeţul Ilfov) toate cu confirmarea examenului toxicologic a prezenţei de produşi psihoactivi şi 15 cazuri de decese indirecte (12 din Bucureşti, 3 din Constanţa) la consumatori de droguri cunoscuţi (cu elemente de examen clinic – necropsic – date de istoric medical şi de anchetă elocvente), dar a căror cauză de deces a fost relaţionată cu patologii asociate sau consecutive consumului cronic – acut de droguri, nu cu intoxicaţia (cazuri cu aşa zisă cauzalitate indirectă vis a vis de definiţia deceselor asociate consumului de droguri). Din cele 34 de cazuri declarate ca şi decese direct asociate consumului de droguri 30 sunt bărbaţi şi 4 femei, cu o vârsta medie la deces de 29,76 ani. În doar 5 cazuri nu a existat un istoric de consum de droguri sau antecedente cunoscute anterior, iar în 29 de cazuri au existat elemente care evidenţiau consumul cronic de droguri. Acest lucru confirmă faptul că decesul apare mai puţin la primele doze, ci mai ales la consumatorii cronici, cu istoric îndelungat de consum. În cazurile de decese asociate consumului de droguri la care s-au facut determinări virusologice: 14 cazuri au pozitive pentru HVC, iar pentru cazurile de decese indirecte asociate consumului de droguri detecţiile serologice au relevat HIV – 2 cazuri, HVC 6 - cazuri şi un caz HVB şi se confirmă deci, şi prin intermediul acestui indicator, prevalenţa ridicată a infecţiei cu HVC la CDI. Cauza decesului a fost atribuită în 10 cazuri intoxicaţiei doar cu opiacee, pentru celelalte asocierile de mai multe droguri conducând la deces. S-a observat asocierea alcoolului în cazul altor substanţe decât heroina (cu valori ale alcoolemiei cuprinse între 0,65 şi 1,1 g%0) şi pentru prima dată au fost identificate 1 decesele produse ca urmare a tulburărilor de comportament şi tulburărilor mentale legate de consum, precum şi/sau a contractării unor boli ca urmare a practicilor de utilizare a echipamentelor de injectare în comun, respectiv a complicaţiilor somatice produse de consumul de substanţe psihoactive.

10

amfetamine/metamfetamine şi substanţe halucinogene ca mescalina şi phenciclidina. De asemenea, în ciuda mediatizării agresive, de multe ori total neinformate şi alarmiste, “drogurile legale” au fost citate doar în două cazuri, dar de fiecare dată în combinaţie cu alte substanţe cărora le-a fost atribuit decesul2. În faţa unor date de anchetă/istoric solide din care rezultă în mod elocvent utilizarea anterior decesului a unor produse achiziţionate din “magazine de vise”, dar cu relevarea toxicologică în organism a unor droguri “consacrate”, ipotezele pot conduce fie la consumul simultan de stupefiante cu “droguri legale”, fie la distribuţia de stupefiante prin aceasta metodă.

Comparativ cu anii anteriori, se remarcă: o tendinţă oscilantă în perioada 2001-2005 (sub rezerva limitărilor tehnice privind dotarea de laborator), cu o relativă stabilizare în ultimii 4 ani, dar cu cifre incomparabil mai mari faţă de 2001-2005, o creştere a numărului de decese în rândul femeilor şi a vârstei medie la deces (2009: 27,40 ani). De asemenea, se constată o creştere a proporţiei de decese înregistrate în spitale şi deci de creştere a adresabilităţii către unităţile medicale cel puţin în fazele terminale – agonale, în paralel cu diminuarea temerilor legate de eventualele consecinţe juridice, posibil şi pe fondul unor măsuri de educaţie medicală în rândul populaţiilor cu risc ce işi dovedesc parţial eficienţa. După tendinţa înregistrată în ultima perioadă ani de «uniformizare» geografică, comparativ cu anii iniţiali de monitorizare care a identificat zona Rahova - Ferentari ca fiind o zonă de risc în care erau concentrate majoritatea cazurilor de deces, în cursul anului 2010 se evidenţiază o polarizare a cazuisticii în zona Rahova - Ferentari, Pantelimon, Colentina – Doamna Ghica. Spectrul substanţelor detectate în cazurile de deces direct asociate consumului de droguri continuă să fie dominat de opiacee – heroina şi metadona în principal, dar a fost pus în evidenţă şi tramadolul şi au fost detectate şi substanţe sedative, anxiolitice sau antipsihotice şi anticonvulsivante (cu menţinere relativ constantă a prezenţei lor în ultima perioadă). Cazurile de deces ce au implicat medicaţie de substituţie – metadonă (decelată în 11 cazuri – similar cu anul 2009, dar în creştere faţă de anii anteriori) arată necesitatea controlului mai ferm al administrării acestui tratament.

Mortalitatea şi cauzele de deces în rândul consumatorilor de droguri (studiu de cohortă) - este primul studiu de acest gen realizat în România. În cadrul studiului au fost incluse 5830 de persoane admise la tratament ca urmare a consumului de opiacee, în perioada 1 ianuarie 2001 – 31 decembrie 2006, în 5 unităţi sanitare din Bucureşti. Prin excluderea cazurilor nevalide au rezultat 2707 cazuri unice, dintre care, pentru perioada 2001-2010, au fost identificate 118 cazuri de deces. Prin excluderea persoanelor care au decedat la o vârstă mai mai mare de 49 de ani şi cele decedate în afara graniţelor ţării, în final, baza a fost constituită din 116 persoane decedate, ceea ce reprezintă 4,29% din toţi subiecţii înrolaţi în cohortă. Dintre cele 116 de persoane decedate, 105 au fost de sex masculin, iar 11, de sex feminin. La momentul recrutării (la prima internare), vârsta medie a persoanelor incluse în cohortă a fost de 23,37 ani. Vârsta medie la deces a fost 27,77 ani, mai mare în rândul femeilor (29,84 ani), comparativ cu bărbaţii (27,43 ani).

În capitolul şapte Răspunsuri privind consecinţe în planul sănătăţii sunt descrise demersurile iniţiate în domeniu. În anul 2010, a continuat implementarea programului Către Accesul Universal la Prevenirea, Tratamentul HIV/ SIDA şi la Îngrijirea şi Asistenţa socială pentru Persoanele Vulnerabile şi Populaţiile Defavorizate, finanţat de Fondul Global de Luptă HIV/ SIDA, Tuberculozei şi Malariei. Conform celui de al şaselea raport de progres al programului HIV/ SIDA Runda 6, proiectele de prevenire adresate grupurilor vulnerabile (CDI, SWs, MSM, populaţia romă, copii străzii) au vizat îmbunătăţirea stării de sănătate a acestora, în vederea adoptării unor comportamente sexuale sănătoase şi în scopul creşterii accesului la serviciile medicale şi sociale adecvate în vederea scăderii riscului de răspândire a HIV. Capitolul opt Corelaţii sociale ale consumului de droguri şi măsuri de reintegrare socială abordează aspecte privind contextul legal şi politicile în domeniu şi excluderea socială în rândul consumatorilor de droguri, conform rezultatelor studiului realizat în 2010, în rândul CDI din Bucureşti. Analiza datelor conturează următorul profil al unui CDI marginalizat şi exclus social: fără acte de identitate (şi deci fără acces la serviciile de asistenţă), provine dintr-un orfelinat sau a fost internat/deţinut într-un centru de reeducare pentru minori (şcoală de corecţie), cu nivel de şcolarizare foarte scăzut, a fost arestat/

2 Dificultăţile de probare toxicologică a consumului reprezintă, la nivel mondial, principalul impediment al obiectivării medico-legale. Pe de altă parte, conform studiilor, limitate, disponibile în comunitatea ştiinţifică, având în vedere dozele infinitezimale, nu s-au raportat decese atribuibile în mod direct acestor substanţe.

11

condamnat la săvârşirea unei pedepse privative de libertate, cu situaţie locativă proastă şi fără un loc de muncă. Principala modalitate de obţinere a veniturilor în ultimele 30 de zile, în rândul CDI intervievaţi, a fost sprijinul material acordat de familie (39,2%). Mai mult de jumătate dintre respondenţi au declarat că au copii, iar 52,2% dintre subiecţii care sunt şi părinţi au declarat că altcineva din familie îi întreţine şi 10,2% au declarat că au copilul internat într-un centru de plasament. În concluzie, se menţin rezultatele înregistrate în cadrul studiilor realizate în anii anteriori: o rată scăzută de participare la sistemul educaţional, respectiv o rată ridicată a şomajului la care se adaugă cazier dar şi lipsa locuinţei, a unui mediu familial favorabil, a actelor de identitate şi a resurselor de întreţinere a copiilor. La nivel naţional, au fost organizate pentru categoriile de tineri considerate vulnerabile, campanii de prevenire a marginalizării şi excluziunii sociale, atât de instituţii guvernamentale cât şi de organizaţii nonguvernamentale, iar în vederea reintegrării beneficiarilor aflaţi în progame integrate de tratament, CPECA/ CAIA au dezvoltat o reţea socială de suport formată din instituţii publice şi private ce oferă servicii specializate de reabilitare şi reinserţia a persoanelor consumatoare de droguri. De asemenea, societatea civilă implementează programe care au ca obiectiv îmbunătăţirea accesului pe piaţa muncii pentru persoane cu dublă vulnerabilitate: apartenenţă la etnia romă, femei, persoane aflate anterior în detenţie, victime ale traficului de persoane, care sunt şi consumatori de droguri injectabile. În capitolul nouă – Infracţionalitatea la regimul drogurilor, prevenirea infracţionalităţii la regimul drogurilor şi sistemul penitenciar - sunt abordaţi indicatorii privind: număr de infracţiuni şi persoane cercetate/ condamnate, analizaţi pe cele trei faze ale procesului penal, şi sunt prezentate informaţii despre consumul de droguri în penitenciar şi intervenţiile din sistemul judiciar. Conform datelor furnizate de DIICOT, faţă de anii precedenţi, s-au înregistrat valori: • mai mari în privinţa numărului de cauze penale instrumentate de parchete (3360) şi celui de dosare

penale soluţionate cu propunere de trimitere în judecată (432), persoane cercetate (6432) şi pentru care procurorii au dispus trimiterea în faţa instanţelor de judecată pentru continuarea procesului penal (1099, dublu valorii înregistrate în 2001), cetăţeni străini trimişi în judecată pentru infracţiuni la Legea nr.143/2000, cu modificările şi completările ulterioare (39), persoane condamnate de către instanţele de judecată (718), a celor condamnate pentru trafic de droguri (479) şi a celor condamnate definitiv de instanţele de judecată la pedeapsa cu închisoarea (705 persoane);

• mai mici în privinţa numărului de: cauze penale soluţionate cu scoaterea de sub urmărire penală în baza art.181 Cod penal (1211), persoane minore condamnate (17), consumatori de droguri condamnaţi (76) şi a celor condamnate cu executarea pedepsei în penitenciar (354).

Analiza datelor socio-demografice ale persoanelor trimise în judecată în anul 2010 pentru încălcarea prevederilor legale privind regimul drogurilor menţine profilul conturat în anii precedenţi: persoană de sex masculin, cu vârsta cuprinsă în intervalul 21-54 de ani, din mediul urban, cu un nivel de pregătire mediu şi fără ocupaţie. În acelaşi timp, se remarcă şi o menţinere a tendinţei ascendente din anul 2009 pentru proporţia persoanelor recidiviste (13,5%) şi a celor cu antecedente penale (6,1%) din totalul persoanelor condamnate, astfel încât în anul de referinţă sunt înregistrate cele mai ridicate valori de până în prezent. Analizând valorile înregistrate în anii precedenţi se observă o scădere a ponderii dosarelor penale soluţionate cu sesizarea instanţelor de judecată (12,8%) şi cea a persoanelor cercetate din totalul persoanelor trimise în judecată (17,8%) şi o tendinţă descendentă a numărului de persoane condamnate pentru deţinere de droguri în vederea consumului propriu şi, în mod corelativ, o creştere a numărului celor condamnaţi pentru activităţi de trafic de droguri. De asemenea, deşi numărul total al persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii înregistrează o anumită creştere (valoarea anului 2010 fiind cea mai ridicată din întreaga perioadă de referinţă), totuşi, începând cu anul 2006, se remarcă evoluţii ce conduc către o paritate între sancţiunile neprivative de libertate şi cele cu executare în mediul penitenciar. Astfel, corelativ descreşterii numărului de persoane condamnate la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei în penitenciar, îi corespunde o creştere a numărului persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei în libertate. Practic, din totalul de 705 persoane condamnate la pedeapsa închisorii în cursul anului 2010, 351 au fost condamnate în libertate. De asemenea, se remarcă şi faptul că se menţine schimbarea produsă începând cu anul 2007, prin inversarea raportului între pedepsele cu suspendarea condiţionată a executării şi pedepsele cu suspendarea executării sub supraveghere, ceea ce este de natură a pune în evidenţă faptul că instanţele de judecată, în considerarea tuturor aspectelor ce ţin

12

de infracţiunile la regimul drogurilor, tind să impună condamnaţilor pedepse ce presupun respectarea anumitor condiţii şi obligaţii, inclusiv supunerea la tratamente în scopul dezintoxicării, în detrimentul pedepselor ce presupun respectarea unei singure obligaţii, aceea de a nu mai comite o altă infracţiune. Această concluzie pare să fie susţinută şi de evoluţia numărului de persoane condamnate pentru infracţiuni la regimul drogurilor aflate în evidenţa serviciilor de probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei. Infracţiuni în legătură cu consumul de droguri - conform datelor furnizate de Direcţia Rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în cursul anului 2010, au fost depistaţi în trafic, conducând sub influenţa substanţelor stupefiante şi psihotrope, 40 de conducători auto, de aproximativ 2 ori mai mult decât în anul 2009 (23 de conducători auto), de 5 ori mai mult faţă de 2008 (8 conducători auto) şi de 20 de ori mai mult faţă de 2007 (2 conducători auto). Totodată, la nivelul municipiului Bucureşti şi al judeţului Ilfov (nu există încă date disponibile la nivel naţional), în cursul anului 2010, au fost încarcerate în cele 12 centre de reţinere ale Serviciului de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul DGPMB, 836 persoane consumatoare de droguri (621 bărbaţi, 215 femei) împotriva cărora s-a dispus măsura arestării preventive ca urmare a săvârşirii unor fapte penale. Comparativ cu anul 2009, se remarcă o creştere cu 27,2% şi analiza datelor referitoare la infracţiunile săvârşite au pus în evidenţă faptul că în majoritatea cazurilor este vorba de infracţiuni prin care se urmăreşte obţinerea de câştiguri, respectiv infracţiuni contra patrimoniului (furt, tâlhărie), precum şi infracţiunea de trafic de droguri, ceea ce poate conduce la concluzia că aceste fapte sunt comise pentru obţinerea unor câştiguri materiale destinate întreţinerii consumului. În ceea ce priveşte consumul de droguri şi consumul problematic de droguri în penitenciar - conform datelor furnizate de ANP, în anul 2010, comparativ cu anul anterior, a crescut numărul de deţinuţi care s-au declarat, cu ocazia încarcerării, ca fiind consumatori de droguri. Semnificativ de observat este faptul că, în perioada 2001-2010, s-a produs o dublare a numărului de deţinuţi care s-au autodeclarat consumatori de droguri la momentul încarcerării (de la 1.065 la 2.043), în condiţiile în care, în aceeaşi perioadă, s-a produs o înjumătăţire a efectivului de deţinuţi (de la 50.035 la 26.721). În funcţie de substanţa autodeclarată ca fiind utilizată înainte de data încarcerării, se constată că, în ultimii ani, heroina ocupă primul loc în topul preferinţelor de consum (mai mult de două treimi), urmată de canabis şi cocaină. Cocaina şi ecstasy au înregistrat o scădere faţă de anul precedent. Datele sunt confirmate şi de ceilalţi indicatori - GPS 2003, 2007 şi 2010 şi admiterea la tratament pentru consum de droguri, care plasează pe primele locuri în preferinţele de consum canabisul, iar în cazul serviciilor heroina. Un fapt semnificativ pentru anul 2010 îl constituie şi creşterea de aproape 4 ori a celor care au declarat policonsum de droguri (de la 2,54% la 12,18%). În corelaţie cu tipul de drog consumat, 71,16% au menţionat injectarea ca fiind cea mai frecventă cale de administrare, model de consum menţinut şi ulterior (conform concluziilor „Anchetei comportamentale şi serologice privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI”, din 2010, 44% dintre CDI intervievaţi în cadrul studiului au declarat că au fost încarceraţi, iar 19% dintre aceştia că şi-au injectat droguri în penitenciar, pe perioada detenţiei). Tot în cadrul capitolului nouă sunt pezentate şi rezultatele preliminare ale celui de-al doilea studiu (primul a fost realizat în anul 2006) privind dimensiunea şi tendinţele înregistrate în consumul ilicit de droguri, alcool şi alte substanţe în rândul deţinuţilor, realizat în anul 2011, de către ANA în colaborare cu ANP. Eşantionul stabilit a fost de 2100 respondenţi (2064 de chestionare valide) reprezentativ la nivel naţional pentru populaţia ţintă instituţionalizată în mediul penitenciar, cu vârsta mai mică de 64 de ani şi cu o marjă maximă de eroare de +/-2,08%. Studiul a fost realizat în toate cele 31 de penitenciare (50 de locaţii) existente la nivel naţional şi selecţia respondenţilor s-a făcut aleator. Consumul de medicamente (tranchilizante, sedative, antidepresive) fără sfatul medicului, în populaţia din mediul penitenciar este în uşoară creştere faţă de 2006. Se observă, de asemenea, că a scăzut proporţia celor care nu au consumat nici în libertate şi nici în detenţie şi a crescut uşor proporţia celor care au consumat în libertate şi consumă în continuare. Ca şi în studiul anterior, jumătate dintre deţinuţii care au recunoscut consumul de medicamente fără sfatul medicului iau medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos central (cel mai frecvent menţionate au fost diazepamul, levopromazin, carbamazepina şi fenobarbitalul). Datele cerecetării arată o creştere a vârstei, faţă de studiul anterior şi conturează următorul profil al consumatorului: bărbat, cu vârsta între 25-34 de ani, singur, cu un nivel de şcolarizare scăzut, şomer sau fără ocupaţie în momentul arestării şi care a locuit înainte de detenţie în Bucureşti.

13

Prevalenţa consumului de droguri (toate tipurile de droguri ilegale şi SNPP) în rândul populaţiei aflată în penitenciar, de 15-64 ani, de-a lungul vieţii a fost de 25,1%. Se observă o creştere atât comparativ cu studiul anterior (în 2006 -18,5%, cu menţiunea includerii SNPP în anul 2011), cât şi comparativ cu populaţia generală de 15-64 ani (GPS, 2010 - 4,3%). Pentru consumul în perioada de detenţie diferenţele sunt de până la 2,5%, creşterea consumului în rândul populaţiei aflată în penitenciar fiind mai evidentă dacă se au în vedere prevalenţele pentru consumul înaintea actualei perioade de detenţie (diferenţe între 5,7% şi 7,5%). Analiza în funcţie de tipul de drog ilicit consumat, arată că cel mai consumat drog în rândul deţinuţilor este heroina, urmată îndeaproape de cocaină şi haşiş/canabis, spre deosebire de populaţia generală pentru care pe primul loc se află SNPP, urmate de canabis şi ecstasy. Cel puţin o treime dintre deţinuţi (39,8%, în uşoară creştere faţă de 2006: 37,3%) declară că au cunoştinţe care consumă droguri, cei mai mulţi fiind persoane din anturajul respondentului şi cel mai consumat drog fiind tot heroina. Consumul de către membrii familiei se menţine la valori scăzute (cu excepţia consumului de alcool, mai ales în cazul taţilor persoanelor intervievate -11,7%). Datele mai arată o creştere a vârstei, faţă de studiul anterior, şi conturează următorul profil: bărbat, între 25-34 de ani, singur, cu un nivel de şcolarizare ridicat, elev/student în momentul arestării şi care a locuit înainte de detenţie în Bucureşti; diferit de cel al persoanelor admise la tratament în privinţa statutului ocupaţional şi nivelului de şcolarizare ceea ce sugerează necesitatea iniţierii de programe de prevenire indicată şi selectivă axate pe intervenţii timpurii asupra tinerilor care au fost notificaţi pentru prima oară în legătură cu consumul de alcool/droguri ilegale (în special de şcoală) cu scopul de a reduce riscul de a deveni dependenţi de droguri. Întrebaţi dacă se aflau sub influenţa vreunei substanţe în momentul comiterii faptei pentru care au fost închişi 40,9% dintre deţinuţi au declarat un consum substanţe psihoactive (în scădere faţă de 2006: 45,8%), cel mai frecvent asociat comportamentului infracţional fiind alcoolul, urmat de heroină, SNPP şi medicamentele fără indicaţia medicului sau policonsum (în special alcool asociat cu alte tipuri de droguri). De asemenea, 11,3% dintre subiecţii cercetării au răspuns afirmativ întrebaţi dacă au comis fapte cu caracter penal (indiferent dacă au fost descoperiţi sau nu) pentru a face rost de droguri, cel mai des menţionate fiind furturile şi traficul de droguri. Referitor la asistenţa acordată consumatorilor de droguri în penitenciar, datele indică axarea mai mult pe asistenţa psiho – socială, educaţia pentru sănătate, formare ca peer-educators pentru prevenirea infectării cu HIV, HVB şi HVC şi tratamentul specific al bolilor infecţioase asociate consumului de droguri, prevenirea consumului de droguri şi sprijinirea reintegrării sociale după momentul liberării din penitenciar. Deşi la început, există preocupări pentru întregirea lanţului terapeutic: a fost dezvoltat un program de substituţie cu metadonă (în 2010 - 13 asistaţi, în 2008 - 27 asistaţi, în 2008 - 12 asistaţi), s-a implementat, cu finanţare din partea UNODC, un program de schimb de seringi (se desfăşoară în 10 unităţi penitenciare şi penitenciare-spital din România şi în anul 2010 au fost distribuite 18.383 seringi având ca beneficiari 83 beneficiari consumatori de droguri aflaţi în stare privativă de libertate) şi, pe parcursul anului 2010, s-a realizat amenajarea a trei secţii de deţinere ca şi comunităţi terapeutice. Datele referitoare la oferta de droguri (disponibilitatea drogurilor, rutele de trafic şi capturile de droguri, preţul drogurilor pe piaţă) sunt prezentate în capitolul zece – Piaţa drogurilor. În anul de referinţă, pe teritoriul naţional nu au fost descoperite laboratoare clandestine destinate fabricării de droguri şi potrivit datelor, furnizate de instituţile cu atribuţii în domeniu, se poate afirma că România nu este o ţară sursă pentru traficul de droguri, cele câteva culturi de canabis descoperite nefiind reprezentative prin cantitatea estimată a fi produsă. Canabisul şi haşişul constituie cele mai traficate/ consumate droguri din România, întâlnite, preponderent, în marile centre universitare: Bucureşti, Craiova, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara şi provin, în mare parte, din ţări precum Moldova, Serbia, Spania şi Olanda. În privinţa traficului cu heroină, România rămâne doar un punct de tranzit deşi se remarcă o intensificare a activităţilor desfăşurate de grupurile criminale, prin recrutarea de cetăţeni români pentru transportul unor cantităţi semnificative (10-80 kg). Un concurent serios al drogurilor ilicite îl reprezintă SNPP atât în ceea ce priveşte disponibilitatea pe piaţă, cât şi preţurile acestora. Iniţial (2008), comercializarea acestor substanţe s-a realizat prin intermediul Internetului, însă cererea tot mai mare a determinat deschiderea unor „magazine de vise”, cunoscute sub denumirea de „Weed Shop” care comercializau direct aceste produse care provin, în principal din China, existând însă şi importuri din Germania şi Anglia. Substanţele sunt introduse în România, în principal, prin intermediul societăţiilor de curierat rapid distribuitorii

14

achiziţionându-le la un preţ relativ mic, de aproximativ 2 EURO/ gram şi vânzându-le cu un preţ de până la 22 EURO/ gram. Studiul realizat de ANP în anul 2010 (cu date din perioada 2007-2009), în 39 de unităţi penitenciar, privind criminalitatea organizată pe linia traficului şi consumului ilicit de droguri în mediul penitenciar (şi la care au participat 42 de directori de penitenciare şi 55 de lucrători cu atribuţii în prevenirea criminalităţii), relevă câteva aspecte interesante privind această “piaţă”. Marea majoritate a respondenţilor chestionaţi apreciază o creştere în ultimii 3 ani a numărului de deţinuţi implicaţi în activităţi de trafic de droguri, nucleul cazurilor în care au fost descoperite substanţe interzise a fost zona Bucureşti-Giurgiu (penitenciarele Bucureşti-Rahova, Bucureşti-Jilava şi Giurgiu) şi tangenţial în penitenciarele Mărgineni şi Ploieşti. De cele mai multe ori reţelele ce acţionează în penitenciar au la bază grupări de criminalitate organizată cunoscute din exteriorul închisorii, iar în aproximativ 21% din cazurile de depistare de substanţe interzise au fost implicate persoane private de libertate arestate/condamnate pentru infracţiuni la Legea nr.143/2000. În ce priveşte căile de introducere a drogurilor în penitenciar, majoritatea respondenţilor menţionează pachetele ca metodă principală, plasând pe loc secund vizitele, urmate de personalul din penitenciar. Au fost identificaţi 9 factori principali care favorizează menţinerea şi evoluţia fenomenului, care au fost grupaţi de autorii studiului în 4 categorii: de natură tehnologică; de cauzalitate umană; normativi şi de cauzalitate macrosocială (ex. amplasarea penitenciarului într-o zonă geografică în care se manifestă în grad sporit criminalitatea). Conform studiului privind prevalenţa consumului de droguri în mediul penitenciar din România (2011), unul din 4 respondenţi pot obţine, într-un interval de o săptămână, droguri ilegale şi SNPP în mediul penitenciar (cel mai uşor de obţinut fiind SNPP şi heroina, iar cel mai greu: cocaina). Comparativ cu anul precedent, în anul 2010 nu au existat capturi de precursori de droguri şi substanţe chimice esenţiale pe teritoriul naţional şi se constată o scădere cu 70% a cantităţii totale de droguri confiscate. Totuşi, în condiţiile în care în anul 2009, 79,4% din cantitatea totală confiscată a rezultat în urma unei singure capturi importante de cocaină, se poate aprecia că diminuarea cantităţilor confiscate este mai puţin vizibilă. În cazul drogurilor capturate sub formă de comprimate, se observă o creştere cu 48,8% a numărului de comprimate capturate. În funcţie de tipul de drog, în anul de referinţă, cantităţile de droguri confiscate au crescut pentru heroină (27,2%) şi au scăzut pentru canabis, cocaină şi stimulenţi de tip amfetaminic şi derivaţi. În concluzie, cantităţile de droguri confiscate în anul 2010 se înscriu în media perioadei 2001 – 2009, păstrându-se caracterul fluctuant al confiscărilor de heroină, cocaină şi canabis, precum şi tendinţa descrescătoare a confiscărilor de opiu şi droguri sintetice. O dată cu punerea sub control, în prima parte a anului 2010, a 43 de noi substanţe, structurile operative au confiscat următoarele cantităţi de droguri: canabinoizi sintetici: 57,024 kg, catinone: 50,091 kg şi 324 comprimate, piperazine: 6,506 kg şi 15.094 comprimate şi pirovalerone: 1,800 kg şi 6 comprimate. Analiza numărului de capturi realizate în ultimii cinci ani pune în evidenţă faptul că, cea mai mare disponibilitate pe piaţa drogurilor din România o are canabisul, la concurenţă cu heroina, în timp ce cocaina şi drogurile sintetice au o disponibilitate mult mai redusă. Această concluzie a disponibilităţii pe piaţă a diferitelor tipuri de droguri se corelează şi cu rezultatele Studiului privind prevalenţa consumului de droguri în populaţia generală. De asemenea, disproporţia dintre numărul capturilor de droguri şi cantităţile de droguri confiscate, pe fiecare tip de drog, continuă să se menţină la aceleaşi valori ridicate, cu unele mici fluctuaţii de la an la an, fapt de natură a confirma că majoritatea capturilor realizate reprezintă cantităţi mici, provenite din traficul stradal. În anul 2010, preţurile de comercializare a drogurilor nu au înregistrat variaţii semnificative faţă de anul precedent. Astfel, preţul cu ridicata (en-gros) continuă să se menţină stabil în cazul canabisului şi al heroinei, în timp ce pentru cocaină continuă tendinţa ascendentă începută în anul 2008, iar preţul pastilelor de ecstasy înregistrează o uşoară scădere faţă de anul precedent. Distribuţia de droguri la nivelul străzii rămâne în continuare caracterizată prin menţinerea preţurilor (cu exceţia unei uşoare scăderi, de aproximativ 1,5 Euro a preţului de comercializare a heroinei) şi o puritate scăzută, fluctuaţii ale preţurilor fiind înregistrate la comerţul cu ridicata al cocainei (creştere) şi al drogurilor sintetice (scădere). Indiferent dacă au declarat sau nu consum, toţi subiecţii studiului din 2011 privind prevalenţa consumului de droguri în mediul penitenciar din România, au fost întrebaţi cu privire la ce se oferă de obicei în schimbul unei doze de drog. Au răspuns 49,3% dintre subiecţi (1018), cei mai mulţi declarând că se oferă bani (sume variind de la 100 - 150 lei până la 100-150 euro) şi tigări. Se mai oferă însă şi băutură,

15

alimente şi cafea, haine şi încălţăminte („obiecte valoroase, de firmă”), telefoane mobile, bijuterii de aur, ceasuri, săpun, şampoane, dar şi servicii/favoruri sexuale, medicamente sau prestarea de servicii de trafic de droguri în detenţie. Referitor la puritatea drogurilor, potrivit informaţiilor primite de la Laboratorul Central de Analiză şi Profil al drogurilor din cadrul IGPR, heroina are o puritate la nivelul străzii între 3,25% şi 38,49%, puritatea medie fiind de 22,13% (în scădere faţă de 2009: între 23,9 şi 47,3%, puritatea medie fiind de 35,9%), cocaina în cazul capturilor mari a avut o puritate medie de 74,7%, iar marijuana avea o concentraţie medie a THC de 4,7% (cu extreme între 0,06% şi 10,09%) şi rezina de canabis o medie de 4,15%. Ultima parte a raportului conţine 2 teme de interes european: A. Capitolul 11 - Cadrul strategic şi procedural al sistemului de asistenţă a consumatorilor de droguri în penitenciar în care sunt prezentate: obiectivele documentelor programatice ale politicii naţionale în domeniu (inclusiv o analiză comparativă a Planurilor de implementare a Strategiei naţionale antidrog 2005- 2012 şi a documentelor strategice privind prevenirea şi controlul cazurilor cu infecţie HIV/SIDA), date privind “piaţa ilicită” de droguri intra-penitenciar (conform studiului realizat în 2010 de către ANP), informaţii epidemiologice privind consumatorii de droguri din penitenciar şi informaţii privind furnizarea de servicii specializate pentru consumatorii de droguri (evaluarea consumatorului de droguri, serviciile de prevenire prin informare-educare-consiliere şi de reintegrare socială postliberare, de asistenţă psiho-socială, de dezintoxicare, de tratament substitutiv cu opiacee, de consiliere şi de tip harm reduction - schimb de seringi, de testare antidrog). B. Capitolul 12 - Părinţi consumatori de droguri în care sunt prezentate: amploarea fenomenului şi consecinţele sociale pe care le are (pe baza Studiului în Populaţia Generală, 2011 şi a datelor rezultate din indicatorul Admitere la tratament ca urmare a consumului de droguri) şi riscurile la care sunt expuşi copiii consumatorilor de droguri (experienţă clinică şi cercetări ale specialiştilor din cadrul IOMC, precum şi o sinteză a unui studiu-pilot, efectuat în 2011) şi, de asemenea, sunt trecute în revistă contextul legal şi politicile în domeniu (reglementări privind prevenirea, asistenţă medicală şi protecţia copiilor ai căror părinţi consumă droguri), precum şi intervenţii specifice pentru părinţii consumatori de droguri: prevenirea consumului de tututn, alcool şi droguri în cadrul familiei (proiecte şi campanii naţionale/locale) şi standarde/ recomandări specifice de tratament/ intervenţii (tratamentul femeilor însărcinate consumatoare de droguri şi al nou-născuţilor proveniţi din mame consumatoare de droguri).

16

Capitolul 1 – Contextul naţional şi politicile în domeniu

Dacă anul 2009 a fost apreciat ca fiind anul reducerii rolului3 Agenţiei Naţionale Antidrog, instituţia din România cu rol în fundamentarea politicilor naţionale antidrog şi în coordonarea instituţională a partenerilor guvernamentali implicaţi în implementarea Strategiei Naţionale Antidrog, anul 2010 nu a adus modificări majore ale cadrului juridic sau instituţional în domeniul drogurilor. În anul 2010, pe fondul amplificării reacţiei partenerilor instituţionali, cu precădere a organizaţiilor non-guvernamentale, privind lipsa activităţii de elaborare şi coordonare a politicilor publice în domeniul reducerii cererii de droguri, corelate cu dezvoltarea activităţii de comercializare şi creştere a consumului pe teritoriul naţional a noilor substanţe cu proprietăţi psihoactive s-a constatat diminuarea constantă a iniţiativelor ce vizau reorganizarea Agenţiei în cadrul mai multor ministere, concomitent cu renaşterea interesului politic faţă de motivele care au stat la baza creării acestei instituţii şi, implicit, de repunere a acesteia în situaţia anterioară. Astfel, începând cu al doilea semestru al anului 2010 au fost iniţiate în Parlamentul României dezbaterile cu privire la reorganizarea Agenţiei în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor4, fapt care s-a realizat un an mai târziu, ANA redobândindu-şi rolul de coordonator naţional al politicilor antidrog. Totodată, prin Hotărârea Guvernului nr.461/ 20115 a fost reglementat noul cadru organizatoric şi funcţional al Agenţiei Naţionale Antidrog, act normativ care reproduce, în esenţă, atribuţiile şi structura organizatorică stabilite prin hotărârea guvernului de înfiinţare a acestei structuri, emisă la sfârşitul anului 20026. În concluzie7, se poate afirma că, activitatea antidrog în anul 2010 a fost limitată la asigurarea continuităţii măsurilor de implementare a programelor de prevenire a consumului şi a debutului în consum şi, în special, a celor de asigurare a unor servicii integrate de tratament pentru consumatorii de droguri, inclusiv pentru cei aflaţi în stare privativă de libertate, demarate în anii anteriori, datorită contextului ambiguu, aflat în permanentă mişcare, a lipsei unei coordonări reale a politicilor publice în domeniul drogurilor, precum şi a situaţiei economice interne şi internaţionale. 1.1 CADRUL LEGISLATIV 1.1.1 LEGI, REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI SAU PRINCIPII DIRECTOARE ÎN DOMENIUL DROGURILOR (CEREREA ŞI OFERTA DE DROGURI) Pe parcursul anului 2010, din punct de vedere normativ au fost elaborate şi adoptate mai multe documente juridice privind implementarea politicilor publice antidrog naţionale. Astfel, în anul 2010 au fost emise următoarele acte normative: • Hotărârea Guvernului nr.87 din 05.02.20108 pentru completarea anexei la Hotărârea Guvernului

nr.1102/2008 privind aprobarea Programului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri – 2009-2012, prin care au fost introduse în categoria cheltuielilor eligibile aferente subprogramului 8 pct. 3, cheltuielile privind servicii de proiectare şi amenajare/construcţii, ca

3 www.state.gov – Departamentul de Stat - Biroul pentru afaceri internaţionale în domeniul drogurilor şi aplicării legii - Raportul privind strategia internaţională de control a drogurilor – martie 2010, vol.I, pag. 527; 4 Legea nr. 38/ 28.03.2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009 pentru modificarea art.13 alin.(2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru reorganizarea unor unităţi din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor (emitent: Parlamentul României, publicată în Monitorul oficial al României, Partea 1, nr. 215 din 29.03.2011) 5 Hotărârea Guvernului nr. 461/ 11.05.2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Antidrog (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 331 din 12.05.2011) 6 Hotărârea Guvernului nr. 1489/ 2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 956 din 27 decembrie 2002) 7 Pentru colectarea datelor necesare elaborării acestui capitol, s-a utilizat studiul documentar al mai multor surse (rapoarte şi studii ale autorităţilor publice, articole media, comunicări ale instituţiilor implicate în implementarea Stategiei Naţionale Antidrog (SNA) 2005-2012) 8 Hotărârea Guvernului nr. 87 din 05.02.2010 pentru completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1102/ 2008 privind aprobarea Programului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri – 2009-2012 (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 99/ 12 februarie 2010)

17

activitate principală pentru asigurarea funcţionării Comunităţii Terapeutice Dejani, cu o capacitate de 30 de locuri;

• Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6 din 10.02.20109 prin care au fost puse sub control un număr de 36 de noi substanţe cu proprietăţi psihoactive, fiind simplificată totodată şi procedura de punere sub control a diferitelor substanţe identificate ca având proprietăţi stupefiante sau psihotrope;

• Hotărârea Guvernului nr. 261 din 31.03.201010 pentru aprobarea Programului naţional de sănătate pentru anul 2010, cu modificările şi completările ulterioare, care menţine în cadrul Programului naţional de sănătate mintală, subprogramul de prevenire şi tratament a toxicodependenţelor, cu finanţare exclusivă de la bugetul Ministerului Sănătăţii;

• Hotărârea Guvernului nr. 575 din 16.06.201011 pentru actualizarea anexei la Legea nr.339/ 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor cu conţinut stupefiant sau psihotrop, precum şi pentru actualizarea anexei la Legea nr.143/ 2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, prin care au fost puse sub control un număr de opt noi substanţe cu proprietăţi psihoactive;

• Legea nr. 135 din 01 iulie 2010 privind Codul de Procedură Penală12 care, în domeniul de interes al acestui raport modifică şi dezvoltă măsurile provizorii ce pot fi dispuse în timpul procesului penal reglementând în mod explicit măsura internării provizorii nevoluntare a învinuitului sau inculpatului consumator cronic de substanţe psihoactive (art.247, alin.1). Deşi adoptată de către Parlament, până la data prezentului raport, legea nu era intrată în vigoare, nefiind încă adoptată legea pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală, care urmează să prevadă şi data intrării în vigoare a acestui cod;

• Hotărârea Guvernului nr. 1040 din 13.10.201013 pentru aprobarea Strategiei naţionale de ordine publică – 2010-2013, care prevede faptul că, prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi îmbunătăţirea serviciilor de asistenţă a victimelor reprezintă un domeniu principal de acţiune pentru atingerea obiectivului strategic - Reducerea impactului criminalităţii organizate, transfrontaliere şi terorismului;

• Hotărârea Guvernului nr. 1369 din 23.12.201014 pentru aprobarea Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog – 2010-2012, acesta reprezentând cel de al doilea plan de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog – 2005-2012;

• Hotărârea Guvernului nr.1388 din 28.12.201015 privind aprobarea Programelor naţionale de sănătate pentru anii 2011 şi 2012.

În domeniul reducerii cererii de droguri, anul 2010, s-a caracterizat prin continuarea dezvoltării fenomenului privind traficul şi consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, dar şi prin creşterea presiunii societăţii civile (organizaţii neguvernamentale, specialişti în domeniul medical, psihologi, trusturi media etc.) de administrare eficientă a acestui fenomen. Caracterul limitat al intervenţiei, prin cele două

9 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6 din 10 februarie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/ 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 15 februarie 2010) 10 Hotărârea Guvernului nr.261 din 31.03.2010 pentru aprobarea Programelor naţionale de sănătate pentru anul 2010 (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.205 din 01.04.2010) 11 Hotărârea Guvernului nr.575 din 16.06.2010 pentru actualizarea anexei la Legea nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor cu conţinut stupefiant sau psihotrop, precum şi pentru actualizarea anexei la Legea nr.143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.509 din 22.07.2010) 12 Legea nr. 135 din 01 iulie 2010 privind Codul de Procedură Penală (emitent: Parlamentul României, Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 486 din 15/07/2010) 13 Hotărârea Guvernului nr.1040 din 13.10.2010 pentru aprobarea Strategiei naţionale de odine publică – 2010 – 2013 (emitent Guvernul româniei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 721 din 28.10.2010) 14 Hotărârea Guvernului nr.1369 din 23.12.2010 pentru aprobarea Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog (emitent Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.38 din 17.01.2011 15 Hotărârea Guvernului nr.1388 din 21.12.2010 pentru aprobarea Programelor naţionale de sănătate pentru anii 2011 şi 2012 (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.893 din 31.01.2011)

18

acte normative16 adoptate pe parcusul anului, care au pus sub control un număr de 43 de noi substanţe şi, totodată au flexibilizat procedura de punere sub control a determinat, la începutul anului 2011 o nouă reacţie a Guvernului României, pe care o vom aminti aici, având în vedere pe de o parte noua tendinţă – consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, iar pe de altă parte impactul asupra evoluţiei fenomenului. Astfel, faţă de abordarea unilaterală a acestui fenomen înregistrată pe parcursul anului 2010, în scopul coordonării şi monitorizării activităţilor realizate la nivel naţional pentru prevenirea consumului de substanţe/produse noi cu efecte psihoactive, dăunătoare sănătăţii, altele decât cele reglementate de lege, precum şi pentru combaterea proliferării acestora sub orice formă, la începutul anului 2011, a fost elaborat Programul de măsuri pentru combaterea comercializării şi consumului substanţelor/produselor noi cu efecte psihoactive, dăunătoare sănătăţii nr.5/1194 din 18.02.2011, aprobat de primul ministru al Guvernului României. Acest program, prin măsurile organizatorice şi legislative, operative şi de prevenire reprezintă o reacţie coordonată, integrată şi echilibrată a răspunsului autorităţilor faţă de acest nou fenomen. În plan legislativ, măsurile prevăzute în programul sus menţionat, s-au concretizat prin elaborarea Ordinului comun al ministrului sănătăţii, ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrului administraţiei şi internelor, mininstrului finanţelor publice, preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi preşedintelului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, din februarie 201117 pentru constituirea echipelor mixte ce vor efectua controale, conform competenţelor, în locurile şi/sau mediile în care se produc, se comercializează, se utilizează sau se consumă substanţe şi/sau produse noi cu efecte psihoactive, dăunătoare sănătăţii, altele decât cele reglementate. În esenţă, acest ordin instituie obligativitatea intervenţiei comune a tuturor instituţiilor cu atribuţii în controlul respectării tuturor prevederilor legale în domeniul sănătăţii publice, al desfăşurării de activităţi comericale, al comercializării de produse, bunuri şi servicii către populaţie, ori al prevederilor legislaţiei financiare aplicabile activităţilor comerciale. După cum se arată în preambulul normelor metodologice, anexă la ordinului sus menţionat, scopul acestora îl reprezintă „crearea cadrului organizatoric în vederea creşterii eficienţei acţiunilor de prevenire şi combatere a proliferării substanţelor/produselor noi cu efecte psihoactive, dăunătoare sănătăţii, altele decât cele reglementate, precum şi de prevenire a consumului acestora”. Aşa cum s-a menţionat la începutul acestui capitol, anul 2010, s-a caracterizat prin creşterea interesului anumitor segmente ale populaţiei faţă de consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive şi, pe cale de consecinţă, şi a interesului politic faţă de contracararea acestui nou fenomen. Astfel, în ceea ce priveşte activitatea parlamentară, dacă în anul 2009 au fost înregistrate 5 interpelări în Parlamentul României, în anul 2010, numărul acestora a ajuns la 65, majoritatea vizând aspecte referitoare la politica guvernului pentru interzicerea comercializării şi consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive. Activitatea de control parlamentar a politicii guvernului de prevenire şi combatere a comercializării şi consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive va continua să reprezinte o prioritate şi în prima jumătate a anului 2011, când se înregistrează un număr de 20 de interpelări parlamentare. Interesul politic faţă de fenomenul comercializării şi consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive manifestat pe întreg parcursul anului 2010 a pus în evidenţă, spre sfârşitul anului o altă dimensiune a

16 A se vedea baza de date ELDD – România 2010 17 Ordinul comun al ministrului sănătăţii nr.121 din 16.02.2011, ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 43 din 16.02.2011, ministrului administraţiei şi internelor nr.43 din 17.02.2011, mininstrului finanţelor publice nr. 1.647 din 16 februarie 2011, preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 8 din 16 februarie şi preşedintelului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr.1/239 din 16 februarie 2011 pentru constituirea echipelor mixte ce vor efectua controale, conform competenţelor, în locurile şi/ sau mediile în care se produc, se comercializează, se utilizează sau se consumă substanţe şi/ sau produse noi cu efecte psihoactive, dăunătoare sănătăţii, altele decât cele reglementate (emitent: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.123 din 17 februarie 2011)

19

activităţii parlamentare, aceea a exercitării dreptului de iniţiativă legislativă. Exercitarea acestui drept în domeniul de referiinţă s-a materializat prin elaborarea a 2 propuneri legislative18 de modificare şi completare a Legii nr.143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare şi a Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor cu conţinut stupefiant şi psihotrop. Tabel nr. 1-1: Iniţiative legislative ale parlamentarilor, care au vizat subiecte referitoare la fenomenul drogurilor, 2010

1. Propunere legislativă nr. b/721/17-11-2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.143/2000

Propunerea legislativă a fost depusă la Senatul României. Documentul prevedea modificarea Legii nr.143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare în sensul dezvoltării clasificaţiei drogurilor, prin introducerea conceptului de droguri de risc mediu. De asemenea, se propune creşterea pedepselor prevăzute pentru infracţiunile reglementate de Legea nr.143/2000, precum şi emiterea de către Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională Antidrog a unor Norme metodologice de stabilire a procedurilor standard privind crearea de centre medicale de specialitate pentru consumatorii de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive şi identificarea mijloacelor de tratare a acestora. Propunerea legislativă a fost respinsă de plenul Senatului la data de 04.05.2011

2. Propunerea legislativă nr.b/722 din 17-11-2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.339/2005

Propunerea legislativă a fost depusă la Senatul României. Documentul prevedea interzicerea sub sancţiunea pedepsei cu închisoarea a oricăror activităţi cu substanţele, plantele şi preparatele prevăzute în tabelele anexa la lege. De asemenea, iniţiatorul a avut în vedere şi sancţionarea mai aspră a oricăror activităţi cu substanţele, plantele şi preparatele care prezintă un risc ridicat pentru consumatori. Această propunere legislativă a fost votată de plenul Senatului, cu modificări, la data de 27.04.2011, fiind trimisă spre dezbatere la Camera Deputaţilor.

Sursa: ANA Încercările parlamentarilor şi a guvernului de a identifica o soluţie viabilă de prevenire şi combatere a comercializării şi consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive va cunoaşte o creştere începând cu anul 2011, în prima jumătate a acestui an fiind elaborate un număr de 10 propuneri legislative, fie de modificare şi completare a legislaţiei existente în domeniul drogurilor, fie de reglementare a condiţiilor de punere pe piaţă a plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice, psihotrope şi a derivatelor acestora. 1.1.2 IMPLEMENTAREA LEGILOR În sensul dezvoltării la nivel operaţional a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 261 din 31 martie 2010, pentru aprobarea Programelor naţionale de sănătate în anul 201019, au fost adoptate Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 201020, modificate ulterior, pe parcursul anului, prin alte şapte ordine comune21. Acestea ajustează cadrul naţional de implementare a măsurilor prevăzute de actul normativ menţionat şi precizează, operaţional, mecanismele de implementare şi resursele alocate acestora. Prin noile norme tehnice de realizare a subprogramelor naţionale de sănătate indicatorii prevăzuţi au suferit o serie de modificări astfel că, deşi este menţinut numărul indicatorilor de eficienţă totuşi, în ceea ce priveşte indicatorii fizici se constată o diminuare a numărului de persoane testate pentru depistarea drogurilor în urină, 18 Senatul României – Buletinul legislativ, sesiunea septembrie – decembrie 2010, pag.130 19 Modificată şi completată de: Hotărârea nr. 1054 din 23 octombrie 2009 – M.Of. nr.76/26.10.2010, Hotărârea nr. 1286 din 18 decembrie 2010 – M.OF. nr.853/20.12.2010, Hotărârea nr. 1331 din 23 decembrie 2010 – M.Of. nr871/27.12.2010 20 Ordinul comun al ministrului sănătăţii nr.264/2010 şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Nr. /407 din 01 aprilie 2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2010 21 Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 390 din 29.04.2010; Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 881 din 03 iunie 2010, Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 937 din 16.06.2010, Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1277 din 07.10. 2010, Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1445 din 24.11.2010, Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.1532 din 22.12.2010 şi Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.1585 din 29.12.2010

20

precum şi a numărului persoanelor tratate în post cură, de la 14.350 de persoane, la 6.000, respectiv de la 7.600 de persoane la 4.000, dar şi o creştere a numărului de pacienţi aflaţi în tratament substitutiv, de la 1.800 persoane la 5.000 de persoane. De remarcat totuşi faptul că, prin Ordinul comun nr.1445 din 24.11.2010, numărul unităţilor medicale care derulează Subprogramul de prevenire şi asistenţă a toxicodependenţelor a fost suplimentat cu patru noi unităţi, respectiv Spitalul Municipal Oneşti – Secţia de Psihiatrie, Spitalul de Psihiatrie Botoşani, Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu – Secţia de Psihiatrie şi Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Mureş - Clinica de Psihiatrie, numărul acestora ajungând la 14 unităţi. În anul 2010, nu s-au aplicat dispoziţiile legale derogatorii pentru consumatorii de droguri, respectiv a persoanelor urmărite penal pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu. Astfel, vidul legislativ în ceea ce priveşte posibilitatea înlocuirii pedepsei cu detenţia pentru consumatorii de droguri, cu condiţia acceptării sau includerii într-un program specific de asistenţă integrată medico-psiho-socială (aplicarea art. 19^122 şi 19^223 ale Legii nr. 522/ 200424) s-a menţinut datorită aceluiaşi impediment major, respectiv neaplicarea noului Cod penal25 şi noului Cod de procedură penală26. Totuşi, în cursul anului 2011, Guvernul României a elaborat atât proiectul de aplicare a Codului Penal şi pentru modificarea unor legi speciale cu dispoziţii penale, cât şi proiectul de aplicare a Codului de Procedură Penală şi pentru modificarea şi completarea unor legi care cuprind dispoziţii procesual penale. Semnificativ este faptul că, în proiectele legilor de aplicare a celor două coduri sunt prevăzute şi o serie de modificări ale legislaţiei de bază în domeniul drogurilor, respectiv Legea nr.143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de natură a restrânge domeniul de aplicare a dispoziţiilor referitoare la includerea în programe integrate de asistenţă. În anul 2010, a continuat implementarea Programului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri – 2009 -201227, în timp ce Programul de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri 2009 - 201228, adoptat tot în anul 2008, nu a putut fi implementat nici în anul de referinţă datorită nesoluţionării vidului legislativ creat prin necorelarea dispoziţiilor legale referitoare la achiziţiile publice. Astfel, Legea nr.350/200529 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general (prevăzută în cuprinsul Programului de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri 2009 – 2012 – n.n.) face trimitere expresă la prevederile OUG nr.60/200130, în ceea ce priveşte procedura de selecţie a proiectelor şi transparenţa procedurilor, însă acest act normativ a fost abrogat prin OUG nr.34/200631, fără a se face corelarea cu prevederile Legii nr.350/2005.

22 articolul 19^1(4) prevede că „În toate cazurile, urmărirea penală este continuată potrivit dispoziţiilor Codului de Procedură Penală” 23 articolul 19^2 (4) menţionează că “Pentru învinuitul sau inculpatul care refuză includerea într-un program integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, se aplică dispoziţiile Codului Penal şi ale Codului de Procedură Penală” 24 Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/ 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (Emitent: Parlamentul României, publicată în Monitorul Oficial nr. 1155 din 7 decembrie 2004) 25 Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul Penal (Emitent: Parlamentul României, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009) 26 Idem pct.15 27 Hotărârea Guvernului nr.1102/ 2008 pentru aprobarea Programului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială acordată consumatorilor de droguri 2009 – 2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.672 din 30.09.2008) 28 Hotărârea Guvernului nr.1101/ 2008 pentru aprobarea Programului de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri 2009 – 2012 (publicată în Monitorul Oficial nr. 672 din 30.09.2008) 29 Legea nr.350 din 02.12.2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general (publicată în Monitorul Oficial nr.1128 din 14.12.2005) 30 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60 din 25.04.2001 privind achiziţiile publice (publicată în Monitorul Oficial nr.241 din 11.05.2001) 31Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34 din 19.04.2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare (publicată în Monitorul Oficial nr.418 din 15.05.2006)

21

1.2 STRATEGII ŞI PLANURI DE ACŢIUNE, EVALUARE ŞI COORDONARE Anul 2010 nu a adus modificări majore în ceea ce priveşte schimbările legislative şi structurale produse în primul semestru al anului 2009, astfel că Agenţia Naţională Antidrog nu şi-a putut asuma şi exercita activităţile de coordonare a politicilor naţionale în domeniu, neavând personalitate juridică. Activitatea de planificare strategică, materializată la sfârşitul anului 2010, prin adoptarea HG nr.1369 din 23.12.201032, respectiv a celui de al doilea plan de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog – 2008 – 2012, document de o importanţă deosebită în organizarea, planificarea şi evaluarea activităţilor de realizare a obiectivelor strategice asumate a pus în evidenţă preocuparea executivului faţă de problematica drogurilor la nivel naţional. Totuşi, adoptarea cu întârziere a documentului de planificare, coroborat cu concluziile Raportului de evaluare privind stadiul îndeplinirii obiectivelor prevăzute în Planul de acţiune pentru perioada 2010 – 2012 în vederea implementării Strategiei naţionale antidrog 2005 – 201233 au determinat ca în anul 2010 activitatea de evaluare a politicii în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri să fie lipsită de obiect. Pe cale de consecinţă se poate constata că, reorganizările succesive, poziţionarea şi repoziţionarea ANA în raport de celelalte instituţii şi organizaţii cu atribuţii în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri, precum şi existenţa şi menţinerea unui anacronism între statutul Agenţiei şi rolul acesteia de coordonator naţional al politicii în domeniu au avut ca efect lipsa, aproape în totalitate, a oricărei activităţi de planificare strategică, de coordonare sau de evaluare a politicilor existente. 1.2.1 STRATEGII ŞI PLANURI DE ACŢIUNE NAŢIONALE În anul 2010, principalul document strategic al politicii naţionale în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri a fost Strategia Naţională Antidrog (SNA) pentru perioada 2005 - 201234. Comparativ cu anul precedent, în anul 2010, s-a reuşit elaborarea şi adoptarea de către Guvernul României a celui de al doilea document programatic pentru realizarea obiectivelor strategice prevăzute, respectiv a Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog - 2010 - 201235 . Alături de cele două documente strategice, fundamentale în abordarea problematicii antidrog pe teritoriul naţional, pe parcursul anului 2010 au fost elaborate sau adoptate şi alte documente strategice care conţin prevederi referitoare la problematica drogurilor. Astfel, la data de 22 iunie 2010, preşedintele României a transmis Parlamentului României, noua Strategie Naţională de Apărare, document avizat în Consiliul Suprem de Apărare al Ţării36. Deşi până la data prezentului raport stategia nu a fost aprobată se impune a fi menţionat faptul că, în cadrul acestui nou document, problematica traficului şi consumului de droguri a fost trecută din categoria vulnerabilităţilor, în categoria riscurilor şi ameninţărilor la adresa României, iar combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi îmbunătăţirea serviciilor acordate victimelor se regăseşte între principalele direcţii de acţiune internă, în domeniul ordinii publice. De asemenea, la data de 13.10.2010, Guvernul României a aprobat Strategia naţională de ordine şi siguranţă publică37 ce prevede, în cadrul domeniilor de intervenţie subsumate obiectivului strategic nr. 3 (din Capitolul VII – Direcţii de acţiune – Reducerea impactului criminalităţii organizate) „cunoaşterea,

32 Idem pct.17 33 Raport de evaluare privind stadiul îndeplinirii obiectivelor prevăzute în Planul de acţiune pentru perioada 2005 – 2008, în vederea implementării Strategiei naţionale antidrog 2005 – 2012, elaborat în anul 2009 de Agenţia Naţională Antidrog 34 Hotărârea de Guvern nr. 73 din 27 ianuarie 2005 privind aprobarea Stategiei Naţionale Antidrog în perioada 2005 - 2012 (publicată în Monitorul Oficial nr. 112 din 3 februarie 2005) 35 A se vedea pct. 17 36 www.presidency.ro 37 A se vedea pct.16

22

prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi îmbunătăţirea serviciilor de asistenţă a victimelor”, fiind prevăzută ca principală direcţie de acţiune întărirea capacităţii instituiţionale a Agenţiei Naţionale Antidrog. În cazul noii Strategiei Naţionale de Ordine Publică – 2010 – 2013 se extinde domeniul de aplicabilitate şi la consumul de droguri, comparativ cu vechiul document, Strategia Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale38, limitat doar la domeniul combaterii traficului de droguri. Evident că diferenţa între noua şi vechea abordare strategică a problematicii drogurilor în contextul ordinii şi siguranţei publice se regăseşte şi la nivelul Planului Strategic al Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru perioada 2010 – 2012, caracterizat de această dată printr-o monitorizare echilibrată a reducerii cererii şi ofertei de droguri, precum şi pe recunoaşterea rolului de coordonator naţional al Agenţiei Naţionale Antidrog, prin întărirea capacităţii instituţionale a acesteia. Totodată, în cursul anului 2010, a fost elaborat Planul strategic al Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru perioada 2010-201339, care prevede implementarea programelor naţionale de prevenire a traficului şi consumului de droguri şi asigurarea sustenabilităţii acestora, precum şi intensificarea activităţii de cooperare internaţională pentru identificarea şi anihilarea reţelelor de trafic de droguri care afectează România, ca măsuri de realizare a obiectivului strategic în domeniul ordinii şi siguranţei publice, „reducerea impactului criminalităţii organizate, transfrontaliere şi terorismului”. Din conţinutul documentelor nou adoptate se remarcă o evoluţie a modului de abordare a fenomenului drogurilor. Astfel, de la o abordare unilaterală, axată doar pe combaterea traficului de droguri, aşa cum era prevăzut în vechea Strategie de Securitate Naţională a României40, în prezent, se constată o diversificare a abordării, alături de problematica traficului, fiind inclusă şi cea a consumului de droguri. De asemenea, aşa cum a fost menţionat mai sus, consumul de droguri a fost inclus în categoria riscurilor şi ameninţărilor la adresa României, aşa cum este prevăzut în proiectul noii Strategii naţionale de apărare. 1.2.2. IMPLEMENTAREA ŞI EVALUAREA STRATEGIILOR ŞI POLITICILOR Aşa cum s-a menţionat în raportul precedent, precum şi în cadrul acestui capitol, pe parcursul anilor 2009 şi 2010, inexistenţa unui plan de acţiune pentru atingerea obiectivelor strategice prevăzute, cu măsuri concrete şi termene de realizare, a făcut practic aproape inexistentă activitatea de implementare a strategiei naţionale în domeniul drogurilor. Adoptarea la sfârşitul anului 2010 a celui de al doilea Plan de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog – 2010-201241 a asigurat cadrul juridic necesar desfăşurării de către instituţiile şi autorităţile cu atribuţii în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri de activităţi coordonate pentru realizarea obiectivelor strategice asumate până la sfârşitul anului 2012. Construit pe structura precedentului plan de acţiune, urmare a viziunii strategice pentru perioada 2005-2008, prezentul plan de acţiune pentru implementarea strategiei naţionale antidrog în perioada 2010-2012, urmăreşte asigurarea continuităţii privind realizarea obiectivelor generale şi specifice ale strategiei naţionale, pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării internaţionale şi dezvoltarea unui sistem global de informare-evaluare privind fenomenul drogurilor, exprimând totodată, în concordanţă cu recomandările Comisiei Europene, importanţa activităţii de coordonare a politicii antidrog. În concret, noul plan de acţiune are un caracter mai sintetic, acesta menţinând doar activităţile de gestionare a fenomenului în acord cu obiectivele strategice, fiind eliminate activităţile referitoare la

38 Hotărârea Guvernului nr.196 din 17.05.2006 pentru aprobarea Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, cresterea sigurantei cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale, (publicată în Monitorul Oficial nr.243 din 23.05.2006) 39 www.mai.gov.ro/index15.htm 40 Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr.62 din 17.04.2006 pentru aprobarea Strategiei de Securitate Naţională a României 41 A se vedea pct.17

23

construcţia legislativă şi instituţională, ca urmare a realizării acestora. De asemenea, în domeniul reducerii cererii de droguri este asigurată corelarea activităţilor prevăzute cu cele din Programul de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri 2009 - 201242, precum şi Programul naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri – 2009 - 201243. În domeniul informării şi evaluării, noul plan de acţiune asigură o mai bună delimitare a activităţilor prevăzute a se desfăşura de către Punctul Naţional Focal (Observatorul Român pe Droguri şi Toxicomanii), în special în ceea ce priveşte componenta de cercetare. În acord cu noile tendinţe ale politicii europene sunt prevăzute a se desfăşura activităţi de elaborare a unui set de indicatori–cheie pentru colectarea datelor relevante în domeniul criminalităţii la regimul drogurilor, al pieţei drogurilor şi al intervenţiilor pentru reducerea ofertei. De remarcat faptul că, noul Plan de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog – 2010 – 2012 delimitează bugetele necesare pentru realizarea activităţilor planificate, menţinând aceeaşi prevedere generală „activităţile se finanţează din bugetele pe anul în curs alocate instituţiilor prevăzute”, precum şi în ceea ce priveşte evidenţierea unor indicatori specifici de evaluare. În anul 2010, chiar şi în lipsa principalului document programatic în domeniul drogurilor, la nivel naţional a continuat realizarea de activităţi în domeniul drogurilor prin implementarea politicilor sectoriale în diferite domenii cum ar fi: ordine şi siguranţă publică, educaţie – învăţământ, tineret, sănătate etc., precum şi susţinerea activităţilor demarate în anii precedenţi.

1.2.3. ASPECTE RELEVANTE PRIVIND MECANISMELE DE COORDONARE A POLITICILOR ANTIDROG Aşa cum s-a menţionat pe parcursul acestui capitol, anul 2010, nu a adus nicio schimbare comparativ cu anul precedent în ceea ce priveşte existenţa şi exercitarea rolului de coordonator naţional a politicilor în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri. Astfel, în anul 2010, Agenţia Naţională Antidrog a continuat să se afle în imposibilitatea asigurării unei funcţionalităţi eficace şi eficiente atât a mecanismelor de cooperare, cât şi a celor de coordonare a acţiunilor celorlalte instituţii şi organisme cu responsabilităţi în implementarea politicilor antidrog. La celelalte instituţii şi organisme publice implicate în realizarea activităţilor prevăzute în Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog 2010 - 2012, pe parcursul anului de referinţă nu au intervenit modificări structurale sau funcţionale, faţă de anul precedent, cu excepţia Direcţiei Generale pentru Educaţie Timpurie, Şcoli, Performanţă şi Programe din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care a fost reorganizată în Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii. A fost menţinută în continuare o singură funcţie pentru coordonarea programelor naţionale de informare şi sănătate derulate în parteneriat cu structuri ale societăţii civile, programe care au şi componentă de educaţie în domeniul de activitate al prezentului raport.

42 Hotărârea Guvernului nr.1101 din 2008 pentru aprobarea Programului de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri – 2009 -2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.672 din 30.09.2008) 43 Hotărârea Guvernului nr.1102 din 2008 pentru aprobarea Programului naţional de asistenţă mediaclă, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri – 2009 – 2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.675 din 01.10.2008)

24

1.3 ANALIZA ECONOMICĂ - BUGET ŞI CHELTUIELI PUBLICE În realizarea acestui subcapitol, nu a fost posibilă aplicarea metodologiei propuse, în special în ceea ce priveşte cheltuielile publice, întrucât bugetul de stat nu respectă ca structură standardul european COFOG la care se face referire. De asemenea, în bugetele instituţiilor care desfăşoară activităţi antidrog nu sunt prevăzute şi nu se pot identifica separat cheltuielile specifice pentru aceste activităţi. Singurele cheltuieli alocate în bugetele anuale ale autorităţilor publice sunt cele destinate programelor cu specific antidrog, iniţiate sau implementate de acestea pe cont propriu sau în parteneriat cu organisme ale societăţii civile. Datele colectate, prezentate în acest capitol vizează nivelul de cheltuieli publice ne-standardizate. 1.3.1 ACTIVITĂŢI DE APLICARE A LEGII, ASISTENŢĂ MEDICALĂ ŞI SOCIALĂ, CERCETARE, ACŢIUNI INTERNAŢIONALE, COORDONARE, STRATEGII NAŢIONALE La nivel naţional, resursele financiare alocate realizării politicilor antidrog au provenit din surse bugetare şi extra-bugetare: Bugetul alocat ANA a urmat o tendinţă ascendentă, comparativ cu anii anteriori. De remarcat faptul că, faţă de anul precedent, în anul 2010, a crescut ponderea programelor naţionale în detrimentul celor cu finanţare internaţională (în special proiectele cu finanţare PHARE şi asistenţă tehnică şi financiară oferită de UNODC). Tabel nr. 1-2: Bugetul alocat Agenţiei Naţionale Antidrog44, 2006 – 2010 200645 200746 200847 200948 201049 Lei Euro Lei Euro Lei Euro Lei Euro Lei Euro

Cheltuieli de personal

10408000295681813210000 3966967 14998000 4075543 30992757 7309613 31313906,53 7437982,54

Cheltuieli bunuri şi servicii

1956000 555682 1223000 367267,3 1393000 378532,6 536231,05 126470 662881,08 157453,93

Cofinanţare PHARE şi contribuţii la organisme internaţionale

366000 103977 742000 222822,8 656000 178260 927189,40 218677 89549,43 21270,64

Programe naţionale

2453000 736636,6 1475000 400815 70870,07 16715 1693062,28 402152,56

Total 12730000361647717628000 5293694 18522000 5033150 32527047,52 7671473 33759399,32 8018859,67 Sursa: ANA, Direcţia Buget – Contabilitate/ IGPR Alocările bugetare, precum şi nivelul ridicat de utilizare a fondurilor prevăzute au asigurat în mare măsură succesul celor mai multe dintre acţiunile întreprinse de agenţie pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în documentele programatice de politici publice antidrog pentru anul 2010. De remarcat faptul că în cazul Subprogramului de prevenire şi tratament al toxicodependenţelor derulat de Ministerul Sănătăţii, indicatorii de eficienţă (cost mediu/pacient) se menţin la aceleaşi valori pe parcursul ultimilor 5 ani, deşi în termeni reali se remarcă o uşoară scădere a acestora începând cu anul 2007, ca urmare a unui raport negativ de schimb leu/ euro. Tabel nr.1-3. Programele/ proiectele derulate de instituţiile implicate, 2010 44 La fel ca în anul precedent şi în anul 2010, bugetul înglobează atât sumele alocate pentru ANA, cât şi pe cele alocate Serviciului Antidrog (cu brigăzile teritoriale) din cadrul IGPR 45 Curs mediu anual în 2006: 1Euro = 3,52 RON 46 Curs mediu anual în 2007: 1Euro = 3,33 RON 47 Curs mediu anual în 2008: 1Euro = 3,68 RON 48 Curs mediu anual în 2009: 1Euro = 4,24 RON 49 Curs mediu anual în 2010: 1Euro = 4,21 RON

25

Denumirea instituţiei Descrierea programelor/ proiectelor derulate

Sume alocate

în mii lei

Sume alocateconvertite

în Euro

Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii - Activităţi cu specific antidrog în cadrul unor concursuri şi activităţi extraşcolare 60 14.251,78

Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii - Oferte educaţionale incluzive extracurriculare şi extraşcolare pentru formarea stilului de viaţă sănătos şi a cetăţeniei active pentru copii din comunităţi dezavantajate, cu precădere rurale în învăţământul preuniversitar - finanţat de Fondul Social European

3.200 760095,01

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret -12 de proiecte locale sau regionale cu specific antidrog 9,125 2167,45

07,178 25457,95

Administraţia Naţională a Penitenciarelor

În cadrul Programului Prevenirea HIV în rândul utilizatorilor de droguri injectabile în penitenciare, finanţat de UNODC – Biroul România, s-a derulat proiectul Creşterea accesului persoanelor private de libertate la programe de scădere a riscurilor asociate consumului de droguri În cadrul Programului Creşterea accesului persoanelor private de libertate la testare HIV şi HVC, finanţat prin Programul Fondului Global, s-au derulat activităţi de testare voluntară HIV şi HVC, concomitent cu întărirea competenţelor personalului medico-social pentru oferirea de servicii de consiliere şi testare voluntară

0 54770

Ministerul Sănătăţii

În cadrul Programelor Naţionale privind bolile netransmisibile se numără Programull naţional de sănătate mintală, coordonat de Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi având ca obiective: • asigurarea accesibilităţii, continuităţii şi calităţii serviciilor pentru persoanele cu

tulburări legate de consumul de substanţe psihoactive; • prevenirea consumului de droguri şi asigurarea tratamentului specific la

persoanele cu toxicodependenţă. În cadrul acestui program, unul dintre subprogramele sale a fost dedicat exclusiv consumatorilor de droguri. Astfel, Subprogramul de prevenire şi tratament al toxicodependenţelor a avut prevăzute activităţi, precum: • asigurarea tratamentului de substituţie cu agonişti de opiacee pentru persoane cu

toxicodependenţă; • testarea metaboliţilor stupefiantelor, în toate unităţile medicale de profil, adulţi şi

copii; • tratamentul de dezintoxicare pentru persoane cu toxicodependenţă. La secţiunea indicatori de evaluare, au fost prevăzuţi următorii indicatori de eficienţă şi indicatori fizici • cost mediu/ persoană testată pentru depistarea drogurilor în urină: 20 lei; • cost mediu/ pacient aflat în tratament de substituţie cu metadonă: 120 lei; • cost mediu/ pacient în postcură: 320 lei; • număr de persoane testate pentru depistarea prezenţei drogurilor în urină: 6.000; • număr de pacienţi trataţi în postcură: 4.000; • număr de pacienţi în tratament substitutiv: 5.000;

130348150 309615,439

Programul naţional de boli transmisibile (infecţie HIV/SIDA, tuberculoză, infecţii cu transmitere sexuală şi alte boli transmisibile prioritare), având drept componentă Subprogramul de supraveghere şi control al infecţiei HIV, aflat în în coordonarea tehnică a Institutului Naţional de Boli Infecţioase "Prof. Dr. Matei Balş”. Unul dintre obiectivele acestui subprogram a vizat prevenirea transmiterii infecţiei HIV la utilizatorii de droguri injectabile prin susţinerea programelor de substituţie. Tot în cadrul Programelor naţionale de boli transmisibile s-a aflat şi Programul naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi muncă, printre ale cărui activităţi s-au numărat identificarea şi cuantificarea riscului specific pentru sănătate generat de comportamentele cu risc (droguri, fumat, alcool, etc.)

17154151 40.746

În cadrul Programului naţional de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, pe Subprogramul de promovare a unui stil de viaţă sănătos; au fost prevăzute campanii pentru combaterea consumului de alcool şi droguri

818352 1.943,70

Sursa: ANA

50 Suma reprezintă bugetul total alocat Programelor Naţionale privind bolile netransmisibile 51 Suma reprezintă bugetul total alocat Programelor Naţionale privind bolile transmisibile 52 Suma reprezintă bugetul total alocat Programului naţional de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate

26

Capitolul 2 – Consumul de droguri în rândul populaţiei şi în rândul subgrupurilor specifice

2.1. CONSUMUL DE DROGURI ÎN POPULAŢIA GENERALĂ 2.1.1 METODOLOGIE În vederea obţinerii de informaţii privind dimensiunea şi tendinţele înregistrate în consumul diferitelor droguri în populaţia generală, Agenţia Naţională Antidrog a realizat în anul 2010 cel de-al treilea studiu în populaţia generală. Eşantionul stabilit a fost de 5100 respondenţi, reprezentativ naţional pentru populaţia ţintă neinstituţionalizată, cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 ani. În acest eşantion, a fost stabilită o supraeşantionare a grupei de vârstă 15-34 ani. La nivel naţional, eşantionul a avut o marjă maximă de eroare de +/-1,4%, la un nivel de încredere de 95%. Tabel nr. 2-1 Eşantion studiu GPS, 2010 (nr. persoane)

Grupa de vârstă populaţie eşantion Eşantion cu supraeşantionare (1000 de pers.) 15-34 ANI 6451557 2191 3191 35-64 ANI 8568402 2909 1909

TOTAL 15019959 5100 5100 Sursa: ANA Metoda de eşantionare a fost una probabilistică, stratificată şi multistadială, variabilele de stratificare fiind:

• cele 8 euro-zone ale României: N-E, N-V, V, S-V, S, S-E, C şi Bucureşti-Ilfov; • pentru fiecare judeţ - mediul de rezidenţă: urban (2 categorii: oraş – municipiu reşedinţă de judeţ şi

celelalte oraşe) şi rural; • grupa de vârstă: 15-19 ani, 20-24 de ani, 25-29 de ani, 30-34 de ani, 35-39 de ani, 40-44 de ani,

45-49 de ani, 50-54 de ani, 55-59 de ani şi 60-64 de ani; • sexul: masculin şi feminin.

Selecţia localităţilor a fost realizată aleator în fiecare strat, iar selecţia respondenţilor s-a făcut aleator pentru fiecare localitate, grupă de vârstă şi sex, din lista cu persoanele care întruneau caracteristicile respective din localităţile selectate. Chestionarul şi colectarea datelor: • Colectarea datelor a fost realizată de un institut privat de cercetare sociologică şi de marketing din

România53 şi a fost finanţată prin intermediul Acordului de finaţare semnat între Observatorul European de Droguri şi Toxicomanii şi IGPR/ ANA.

• S-a utilizat un chestionar cu 215 întrebări (400 de variabile) care se referă la cunoştinţele, atitudinile şi practicile de consum cu o durată maximă de 50-60 de minute pentru persoanele cu un istoric de consum şi aproximativ 30 minute pentru cele fără un istoric de consum. Chestionarul a cuprins 5 secţiuni (alcool, tutun, tranchilizante, barbiturice şi antidepresive, substanţe noi cu proprietăţi psihoactive şi droguri ilegale, date socio-demongrafice). Modalitatea de aplicare a chestionarului a fost interviul faţă-în-faţă, cu operatori de interviu instruiţi54.

53 Centrul pentru Studierea Opiniei şi Pieţei (CSOP) 54 Chestionarul a fost structurat în două părţi distincte ca metodologie de aplicare: pentru toate întrebările orientate către evaluarea consumului de substanţe psihoactive se putea răspunde prin intermediul unui chestionar completat de către persoana intervievată şi s-a pus într-un plic separat, excepţie făcând cazurile în care persoana intervievată nu a ştiut să citească sau suferea de afecţiuni fizice sau psihologice majore care o puneau în imposibilitatea de a completa singură chestionarul, caz în care întrebările se adresau în cadrul unui interviu faţă în faţă. Plicul cu toate fişele, închis şi sigilat, putea fi dat operatorului de interviu sau depus de către intervievat în cutia poştală cea mai apropiată.

27

2.1.2 REZULTATE55 I. Prevalenţa consumului de droguri legale A. Alcool Consumul de produse alcoolice înregistrează cel mai înalt nivel al prevalenţei consumului de droguri în populaţia României: peste 80% din populaţie a experimentat consumul de băuturi alcoolice şi aproximativ două treimi (64,6%) dintre respondenţi au consumat recent astfel de băuturi, ceea ce confirmă faptul că alcoolul este un drog social larg acceptat. Tabel nr. 2-2 Prevalenţa consumului de alcool, în funcţie de grupa de vârstă şi sexul respondentului, situaţie comparativă 2004 – 2007 - 2010 (%)

Grupa de vârstă (ani) Sex Total Prevalenţa consumului de alcool 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 masculin feminin 15-64 ani

2004 81,8% 89,0 % 91,1% 88,4% 85,7% 93,4% 80,8% 87,1% 2007 71,5% 83,4% 84,7% 86,5% 84,8% 91,4% 72,7% 82%

de-a lungul vieţii

2010 70,8% 79,2% 81,9% 83,9% 83,3% 87,8% 71,5% 79,6% 2004 69,1% 77,4% 75,0% 72,2% 62,0% 83,7% 59,9% 71,7% 2007 62,2% 73,4% 71,8% 69,7% 61,1% 81,3% 54,9% 68,1%

în ultimul an

2010 58,8% 64,3% 71,7% 67,3% 59,6% 76,6% 52,7% 64,6% 2004 54,6% 66,7% 63,0% 58,7% 49,3% 73,9% 44,3% 59,0% 2007 46,8% 58,9% 60,6% 58% 49,4% 72,1% 38% 55%

în ultimele 30 de zile

2010 40,9% 47,9% 55,9% 54,5% 47,5% 65,4% 33,5% 49,4% Sursa: ANA Comparativ cu studiile anterioare, se observă: • scăderea celor 3 prevalenţe pentru toate grupele de vârstă, • similar anilor anteriori, cele mai mici prevalenţe se înregistrează pentru grupele de vârstă de 15-24 de

ani şi 55-64 de ani, iar cele mai mari pentru consumul recent (în ultimul an) şi cel actual (în ultimele 30 de zile) pentru respondenţii de 25- 44 de ani.

• există o relaţie semnificativă statistic între consumul recent de alcool şi sexul respondentului: persoanele de sex masculin tind să consume în mai mare măsură decât cele de sex feminin. De menţionat însă că, dacă în 2007 probabilitatea ca bărbaţii să consume alcool era de 3,4 ori mai mare în raport cu femeile, în 2010 OR masculin/ feminin56 scade la 2,9 (2,44 - 3,54 pt. CI 95%);

• în funcţie de mediul de rezidenţă: pentru consumul de-a lungul vieţii şi cel recent cele mai mari valori se înregistrează în urban, iar pentru consumul actual cele mai mari valori sunt în rural.

• în funcţie de distribuţia pe zone geografice, pentru consumul actual: în 2004 şi 2007 cele mai mari valori s-au înregistrat în Moldova (66,3%, respectiv 59,9%) şi Bucureşti (61,7%, respectiv 63,1%), iar în 2010 în zona de est a României (N-E- 53,2%, S-E – 55,5%).

Conform rezultatelor ultimului studiu, unul din 3 respondenţi (31,1%) a experimentat cel puţin o dată în viaţă starea de ebrietate, iar unul din 10 (9,6%) a consumat în ultimele 30 de zile în mod excesiv alcool până la inducerea stării de ebrietate. Comparativ însă cu primul studiu în populaţia generală (2004), se observă scăderi semnificative ale celor trei indicatori de prevalenţă pentru ambele grupe de vârstă şi cele 2 sexe. Analizând prevalenţa stării de ebrietate ca urmare a consumului excesiv de alcool în funcţie de variabilele demografice sex şi grupa de vârstă, se observă că: • în rândul populaţiei de sex masculin, pentru segmentul de vârstă 35-64 ani, se înregistrează procente

superioare la toţi cei trei indicatori de prevalenţă;

55 Raportul final al studiului nu a fost încă publicat, dar rezultate parţiale sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Naţionale Antidrog, www.ana.gov.ro 56 Raportul de şanse (odds ratio, OR) – cu cât creşte valoarea peste 1, cu atât este mai mare posibilitatea apariţiei riscului şi dimpotrivă, cu cât coeficientul se apropie de 0, cu atât protecţia este mai sigură; în contextul de faţă arată că şansa ca un subiect de sex masculin să consume alcool cel puţin o dată în ultimul an este mai mare (3,4 >1) decât şansa ca un subiect de sex feminin să consume alcool cel puţin o dată în ultimul an (CI – Confidence Interval – Interval de încredere)

28

• în cazul populaţiei de sex feminin, situaţia se inversează, prevalenţa stării de ebrietate în ultimul an şi în ultimele 30 de zile prezentând frecvenţe mai mari în rândul femeilor tinere comparativ cu cele adulte. Se observă însă, pentru prevalenţa consumului excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate de-a lungul vieţii, reducerea decalajului dintre valoarea înregistrată pentru grupa de vârstă 15-34 ani şi cea înregistrată pentru intervalul 35-64 ani (2004-9,2%, 2010 – 0,9%).

Tabel nr. 2-3 Prevalenţa consumului excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate în funcţie de grupa de vârstă şi sexul respondentului, situaţie comparativă 2004 - 2010 (%)

Grupa de vârstă 15-34 ani 35-64 ani

Prevalenţa stării de ebrietate Masculin Feminin Masculin Feminin

Total

2004 61,6% 23,0% 71,7% 13,8% 36,7% de-a lungul vieţii 2010 46,1% 9,1% 59,9% 8,2% 31,1% 2004 37,5% 11,2% 44,7% 4,5% 16,8% în ultimele 12 luni 2010 24,1% 4,2% 26,3% 2,5% 14,3% 2004 22,3% 3,4% 24,1% 2,0% 9,3% în ultimele 30 de zile 2010 15,4% 2,3% 18,8% 1,7% 9,6%

Sursa: ANA Dintre băuturile alcoolice, deşi berea se află, ca şi în cazul studiului realizat în 2004, pe primul loc între preferinţele românilor, fiind menţionată de 33,5% dintre consumatorii recenţi (în scădere faţă de 2004: 49,4%), se obsevă o creştere cu 9,8% a celor care preferă să consume vin (2004 - 17,5%, 2007 - 27,3%). Un alt element important urmărit în studiu este motivaţia pentru care este consumat alcoolul. Ca şi în cazul studiului realizat în 2004, cauzele invocate cel mai des au fost cele care vizau reducerea stressului57; dorinţa de a-şi modifica dispoziţia reprezintă motivaţia de consum pentru unul din 4 intervievaţi58, argumentaţia extrinsecă (“Pentru că se obişnuieşte în grup”) este specificată de 22,1% dintre subiecţi, iar o motivaţie de tip evitant („Să uit de probleme”) este amintită de 19,4% dintre respondenţi.

Referitor la disconfortul pe care îl implică consumul de alcool vis-a-vis de siguranţa socială: unul din 3 respondenţi (36,2%) declară că a fost abuzat verbal de persoane aflate sub influenţa alcoolului, unul din 4 subiecţi că a fost deranjat psihic/ fizic de persoane aflate sub influenţa alcoolului59, unul din 10 că a fost abuzat fizic de persoane aflate sub influenţa alcoolului (11,8%), iar 3,3% că au fost implicate într-un accident în trafic, din cauza unei persoane aflate sub influenţa alcoolului. B. Tutun În scădere faţă de anul 2004 şi în creştere faţă de 2007, fumatul produselor din tutun înregistrează cel de-al doilea nivel al prevalenţei consumului de droguri în populaţia României: mai mult de jumătate dintre cei intervievaţi (56,9%) au fumat cel puţin o dată de-a lungul vieţii. În ultimele 30 de zile, au declarat că fumează o treime dintre subiecţi (30,3% - în scădere faţă de studiile anterioare: 36,5%, respectiv 33,7%), iar unul din patru (24,7%) că a fumat zilnic. Comparativ cu studiile anterioare, se observă: • pe grupe de vârstă – pentru 35-44 de ani, cea mai mare valoare pentru consumul de-a lungul vieţii

(63,4%) şi creştere faţă de studiul anterior; pentru 15-24 de ani, continuă scăderea prevalenţei celor care au fumat cel puţin o dată de-a lungul vieţii, iar pentru 25-34 de ani se înregistrează, ca şi în 2004 şi 2007, cele mai mari valori pentru consumul recent (35,8%) şi consumul actual (35,5%).

57 “Ca să mă relaxez” - 42,7%, “Ca să fiu mai vesel” - 42,2%, ”Ca să-mi îmbunătăţesc starea spirituală” – 14,6%, ”Ca să am energie să pot munci” -12,8% şi ”Ca să-mi îmbunătăţesc capacitatea de a gândi” – 3,5% 58 “Ca să am energie să dansez, să mă distrez” - 24,4%, “Ca să devin mai sociabil” - 23,4% 59 a fost: deranjat noaptea de persoane aflate sub influenţa alcoolului (26,6%), a fost nevoit să schimbe traseul, pentru a evita persoane aflate sub influenţa alcoolului (24,9%), implicat într-o ceartă/ dispută serioasă cu persoane aflate sub influenţa alcoolului (24,8%), s-a simţit nesigur în locuri publice inclusiv în mijloacele de transport public datorită unor persoane aflate sub influenţa alcoolului (24,4%), a fost deranjat de persoane care sub influenţa alcoolului au vomitat, urinat sau aruncat gunoaie (22,2%)

29

• raportul între populaţia fumătoare de sex masculin şi cea de sex feminin rămâne de aproximativ 2:1. • în funcţie de mediul de rezidenţă se observă menţinerea tendinţei înrgistrate în studiile anterioare: cele

3 prevalenţe au cea mai mare valoare în zonele urbane mari şi cea mai mică în cele rurale. • pentru respondenţii care au declarat că au fumat în ultimele 30 de zile nu se observă diferenţe majore

între rezultatele celor 3 studii în privinţa numărului de ţigări fumate zilnic. • media vârstei de debut pentru consumul de tutun are aceeaşi tendinţă: o scădere a pragului mediu de

debut pentru generaţia tânără (15-34 ani), în raport cu generaţia adultă (35-64 ani) şi cu valoare mai mică pentru persoanele de sex masculin (în 2010 - 17,57 ani), faţă de cele de sex feminin (în 2010 - 19,46 ani).

Tabel nr. 2-4 Prevalenţa consumului de tutun, în funcţie de grupa de vârstă şi sexul respondentului, situaţie comparativă 2004 – 2007 - 2010 (%)

Grupa de vârstă (ani) Sex Total Prevalenţa fumatului

Anul 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 masculin feminin 15-64

2004 61,8% 70,5% 65,0% 62,7% 44,2% 75,4% 48,7% 62,1% 2007 52,6% 61,8% 60,7% 56,6% 42,9% 67,7% 43,7% 55,7%

de-a lungul vieţii

2010 50,5% 59,4% 63,4% 59,6% 49.6% 70,4% 43,3% 56,9% 2004 33,3% 46,0% 40,0% 39,3% 20,3% 48% 25,5% 36,8% 2007 39,9% 45,6% 43,3% 36,6% 20,1% 47,7% 28,7% 38,2%

în ultimul an

2010 28,5% 35,8% 34,8% 30,4% 20,8% 40,2% 21,1% 30,6% 2004 32,9% 46,0% 40,0% 38,7% 19,7% 48,7% 25,3% 36,5% 2007 32,8% 40,6% 38,9% 33,7% 17,6% 42,5% 25% 33,7%

în ultimele 30 de zile

2010 28,3% 35,5% 34,2% 30,0% 20,8% 39,8% 20,9% 30,3% Sursa: ANA În privinţa atitudinii faţă de fumat şi percepţiei asupra consecinţelor acestuia, datele ultimului studiu indică, comparativ cu rezultatele primului studiu (2004), o creştere a toleranţei sociale cu privire la consumul de tutun: • procentul celor care consideră că fumatul a mai puţin de 10 ţigări pe zi nu reprezintă un risc pentru

sănătate este de peste 20% (se observă diferenţe mari mai ales în cazul persoanelor tinere: 15-24 ani – de la 38,3% la 23,7% şi 25-34 ani - de la 30,7% la 22,9%);

• cel puţin unul din trei respondenţi consideră că “Ar trebui să li se interzică oamenilor să fumeze”; cele mai mari diferenţe sunt pentru grupa de vârstă 35-44 de ani (conform tabelului 2-4 - se înregistrează cea mai mare prevalenţă de-a lungul vieţii – 63,4%) şi cea de 55-64 ani (conform tabelului 2-4, se înregistrează o creştere a prevalenţei de-a lungul vieţii: de la 44,2% în 2004 la 49,6% în 2010);

• impactul fumatului asupra sănătăţii celor din jur - respondenţii au fost în mare măsură de acord că fumatul pasiv dăunează sănătăţii (peste 80%); faţă de studiul anterior, se observă însă, pentru toate grupele de vărstă, o scădere a proporţiei celor care consideră că proximitatea faţă de o persoană care fumează prezintă vreun risc pentru sănătate: între 3,6% (pentru grupa de 15-24 de ani) şi aproximativ 10% pentru celelalte grupe de vârstă (25-34 ani – 9,1%; 35-44 ani şi 45-54 ani – fiecare cu 9,9%; 55- 64 de ani – 11,6%);

• şi ultima afirmaţie „Dacă are voinţă, orice persoană se poate lăsa de fumat”, a înregistrat un acord puternic al participanţilor la studiu, peste 85% dintre aceştia fiind de acord (faţă de studiul din 2004 se observă însă scăderi între 3,2% şi 11,2%).

30

Tabel nr. 2-5: Riscul perceput şi atitudinea faţă de fumat, în funcţie de grupa de vârstă, GPS - 2010 (%-acord)

Grupa de vârstă (ani) 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64

2004 38,3% 30,7% 20,7% 25,6% 24,7% „Dacă o persoană fumează mai puţin de 10 ţigări pe zi, nu are nici un risc pentru sănătate” 2010 23,7% 22,9% 22,3% 23,6% 19,8%

2004 38,5% 34,2% 40,2% 37,9% 48,7% „Ar trebui să li se interzică oamenilor să fumeze” 2010 36,6% 33,6% 35,6% 39,4% 43,8% 2004 87,0% 93,0% 91,2% 92,8% 92,7% „Dacă stai lângă o persoană care fumează şi

inhalezi fum, ai un risc pentru sănătate” 2010 83,4% 83,9% 81,2% 82,9% 81,1% 2004 88,7% 90,1% 90% 93,4% 88% „Dacă are voinţă, orice persoană se poate lăsa de

fumat” 2010 85,5% 85,2% 81,9% 82,2% 81,4% Sursa: ANA

II. Prevalenţa consumului de medicamente (tranchilizante, sedative, antidepresive) fără indicaţia medicului, de SNPP - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) şi de droguri ilegale A. Prevalenţa consumului de droguri de-a lungul vieţii Prevalenţa consumului de droguri în rândul populaţiei de 15-64 ani de-a lungul vieţii este de 4,3%, pentru toate tipurile de droguri ilegale, dar şi pentru substantele psihoactive comercializate sub numele de „droguri legale sau plante etnobotanice”: marijuana, ecstasy, inhalante, cocaină, crack, amfetamine, ketamina, halucinogene, heroină sau opiacee, mefedrona, spice, alte plante etnobotanice (în creştere faţă de anul 2007 când prevalenţa consumului de-a lungul vieţii în rândul populaţiei de 15-64 de ani era de 1,7%). Dacă se iau în considerare şi medicamentele (tranchilizante, sedative, antidepresive) administrate fără indicaţia medicului acest procent ajunge la 8,3% (în 2007- 8,6%). Conform datelor din studiul realizat în 2010, dintre drogurile ilegale, cel mai consumat este canabisul, într-un procent de 1,6%, urmat de ecstasy – 0,7%, heroină – 0,3%, cocaină – 0,3%. Dacă includem şi substanţele psihoactive comercializate sub denumirea de „droguri legale” (al căror statut licit sau ilicit depinde de substanţa la care se face referire), prevalenţa consumului de-a lungul vieţii pentru segmentul 15-64 de ani este de 1,9%, cea mai mare prevalenţă înregistrată (0,6% declară că au consumat produse care conţin substanţe de tip canabinoizi sintetici –„Spice”, iar 1,6% menţionează că au folosit alte substanţe din gama aşa numitelor „etnobotanice”). Comparativ cu studiul anterior se observă: • cu excepţia SNPP (al căror consum a devenit o problemă doar în ultimii ani), se păstrează aceeaşi

ierarhie în funcţie de tipul de substanţă psihoactivă consumată: 1. sedative şi/sau tranchilizante, 2. canabis, 3. ecstasy, 4. heroină şi cocaină (în ambele forme – bază sau crack), 5. solvenţi / inhalante şi 6. alte droguri.

• creşteri atât pentru consumul de sedative şi/sau tranchilizante, cât şi pentru consumul de droguri ilegale (canabis, ecstasy, heroină, cocaină, solvenţi/ inhalante, amfetamine şi alte halucinogene) şi apare consumul de SNPP şi ketamină.

• în funcţie de tipul de drog şi de sexul respondentului – pentru persoanele de sex feminin se înregistrează un consum mai mare decât în cazul celor de sex masculin pentru sedative şi/ sau tranchilizante şi metadonă, iar pentru bărbaţi se înregistrează prevalenţe mai mari pentru consumul tuturor drogurilor ilegale (SNPP, canabis, ecstasy, heroină, cocaină, solvenţi/ inhalante şi halucinogene). Situaţia este similară cu cea din 2007.

• pe tip de drog şi grupă de vârstă – cel mai mare consum de sedative şi/ sau tranchilizante şi solvenţi/ inhalante se înregistrează pentru generaţia adultă (45-64 ani), în raport cu generaţia tânără (15-34 ani) pentru care se înregistrează cel mai mare consum de SNPP, canabis şi cocaină. Consumul de heroină este mai mare pentru grupele de vărstă între 25-44 de ani, iar cel de ecstasy are valori relativ egale pentru grupele de vârstă între 15-54 de ani. Situaţia este diferită faţă de 2007 când consumul de sedative şi/ sau tranchilizante înregistra cele mai mari valori tot pentru generaţia adultă (45-64 ani), dar consumul celorlate tipuri de droguri era caracteristic pentru generaţia tânără (15-34 ani).

31

Tabel nr. 2-6: Prevalenţa consumului de-a lungul vieţii de medicamente (tranchilizante, sedative, antidepresive) fără indicaţia medicului, de SNPP - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) şi de droguri ilegale, în funcţie de grupa de vârstă şi sexul respondentului, situaţie comparativă 2007-2010 (%)

Grupa de vârstă (ani) Sex An Tip de drog

15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 Masculin Feminin

Total

Sedative şi/sau tranchilizante 1,1 2,4 3,8 5 5,8 2,1 4,8 3,5 Orice drog ilegal* 4,1 2,4 1,2 0,3 0,1 2,6 0,9 1,7 Canabis 3,7 2,1 0,8 0,1 0,1 2,3 0,7 1,5 Ecstasy 0,7 0,5 0,4 0 0 0,5 0,2 0,3 Heroină 0,1 0,2 0,1 0 0 0,2 0 0,1 Solvenţi / inhalante 0,2 0,1 0 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 Cocaină 0,1 0,1 0 0 0 0,1 0 0,1 Amfetamine 0,1 0,1 0 0 0 0,1 0 0

2007

Metadonă 0 0 0,1 0 0 0 0 0 Sedative şi/sau tranchilizante 1,8 2,5 4 7,3 8,2 2,5 6,5 4,5 Orice drog ilegal* 9,0 6,8 2,3 0,8 0,6 6,0 2,1 4,3 SNPP 5,1 3,3 0,9 0,3 0 3,0 0,9 2,0 Canabis 3,1 2,9 0,9 0,3 0,3 2,2 1,0 1,6 Ecstasy 0,9 0,8 0,9 0,8 0 1,1 0,3 0,7 Heroină 0,2 0,4 0,4 0 0,3 0,5 0,1 0,3 Cocaină 0,7 0,5 0 0 0,3 0,5 0,2 0,3 Solvenţi / inhalante 0,2 0,1 0 0,5 0,3 0,3 0,1 0,2 Amfetamine 0,2 0 0 0 0,3 0,1 0,1 0,1 LSD 0 0 0 0,3 0 0,1 0 0,1 alte halucinogene** 0,2 0 0,2 0,3 0 0,2 0,1 0,1

2010

Metadonă 0 0 0,2 0 0 0 0,1 0 Notă: * - fără sedative şi/sau tranchilizante, **- ciuperci halucinogene şi ketamină Sursa: ANA În funcţie de regiune: • Substanţele psihoactive comercializate sub numele de „droguri legale” sau „plante etnobotanice” se

consumă în toate regiunile ţării. Pe primul loc se situează regiunea Bucureşti/ Ilfov cu 6,0%, urmată de regiunea Sud cu 2,5%, Centru cu 1,6%; Vest cu 1,5%; Nord-Est cu 1,4%; Sud-Est cu 1,4%; Sud-Vest cu 0,9% şi Nord-Vest cu 0,7%.

• Canabisul se consumă în toate regiunile ţării, înregistrându-se următoarele procente: 6% în Bucureşti/ Ilfov; 2% în Centru; 1,5% în regiunea Vest; 1,4% în Sud-Est; 0,9% în Sud-Vest, 0,8% în Nord-Est, 0,6% în Sud şi 0,4% în Nord-Vest. Situaţia este relativ similară cu cea din 2007: 5,6% în Bucureşti, 1,3% în Transilvania, câte 1,1% în Muntenia, Moldova, Banat-Crişana-Maramureş, 0,9% în Dobrogea şi 0,6% în Oltenia.

• Ecstasy se consumă, de asemenea în majoritatea regiunilor ţării, cu excepţia regiunilor Sud-Vest, Sud-Est şi Nord-Vest. În Bucureşti/ Ilfov şi în regiunea Vest se înregistra un consum de 2,6%, 0,4% în Centru şi câte 0,3% în Nord-Est şi în Sud. De asemenea, situaţia este similară cu cea din 2007.

• Heroina este consumată cel mai frecvent în Bucureşti-Ilfov (1,7%), urmată de Vest (0,5%) şi Centru (0,4%), iar cocaina este prezentă în mai multe regiuni ale ţării: Bucureşti/ Ilfov (0,9%); Vest (0,5%); Centru şi respectiv Nord-Vest cu 0,4%, iar în Nord-Est cu 0,3%. În 2007, cocaina (crack sau în forma bază) se consuma doar în Bucureşti (0,5%), iar consumul de-a lungul vieţii, pe cale injectabilă, de heroină sau cocaină înregistra următoarele valori: Bucureşti - 0,3% dintre respondenţii şi 0,2% dintre cei din Transilvania şi Oltenia.

• Amfetaminele, ciupercile halucinogene şi LSD-ul sunt prezente exclusiv în zona Bucureşti/ Ilfov având o prevalenţă de-a lungul vietii de 0,4%. De asemenea, situaţia este similară cu cea din 2007: se consuma doar în Bucureşti - 0,3% din populaţia capitalei în vârstă de 15-64 ani.

• Consumul de solvenţi, substanţe inhalante şi aurolac este cel mai frecvent întâlnit în Vest şi Sud-Vest cu 0,5%, Bucureşti şi în Nord-Vest cu 0,4% şi în N-E cu 0,3% (similar cu 2007: Bucureşti -0,3%, Oltenia -0,2% şi Transilvania - 0,1%).

32

• Ketamina este cel mai frecvent semnalată în regiunea Vest şi Sud-Vest cu 0,5% şi în Bucureşti/ Ilfov cu 0,4% (în 2007 nu s-a înregistrat consum de ketamină).

Harta nr. 2-1: Prevalenţa consumului de droguri ilegale de-a lungul vieţii, în funcţie de regiune, 2007 şi 2010

2007 2010

Sursa: ANA Cea mai mică vârstă declarată de un respondent pentru debutul în consumul de canabis a fost de 14 ani, media vârstei de debut fiind 22 de ani. În cazul ecstasy, cea mai mică vârstă de debut declarată a fost 16 ani, iar media vârstei de debut este de 23 de ani60. Analiză comparativă 2004-2007-2010: A. Prevalenţa consumului de droguri de-a lungul vieţii continuă să fie concentrată pe droguri recreaţionale cu ar fi canabisul şi ecstasy care sunt consumate cu predilecţie de tineri între 15-34 de ani, majoritatea de sex masculin cu precădere din euroregiunile Bucureşti/ Ilfov şi Vest. Noutatea constă în apariţia unui nivel îngrijorător al consumului de aşa numite „droguri legale” şi diversificarea consumului pentru generaţia adultă, persoanele de sex feminin şi în majoritatea regiunilor ţării. Pentru prima oară la nivel naţional este semnalat consumul de ketamină. Tabel nr. 2-7: Prevalenţa consumului de-a lungul vieţii de substanţe psihoactive, situaţie comparativă 2004-2007-2010 (%)

2004 2007 2010 SNPP -„Droguri legale” sau „Etnobotanice” - - 2,0% Canabis 1,7% 1,5% 1,6% Ecstasy 0,8% 0,3% 0,7% Cocaină 0,4% 0,1% 0,3% Heroină 0,2% 0,1% 0,3% Amfetamine 0,3% 0,1% LSD 0,2% 0,1% Ketamina - - 0,1%

Sursa: ANA B. Prevalenţa consumului de droguri ilegale în ultimele 12 luni (consumul recent) - acest model de consum a putut fi analizat doar pentru SNPP (1,1%), canabis (0,3%) şi ecstasy (0,2%) din cauza numărului redus de cazuri înregistrate pentru celelalte categorii de droguri. Similar cu situaţia înregistrată în cazul

60 În 2007 - cea mai mică vârstă declarată de un respondent pentru debutul în consumul de canabis a fost de 11 ani, 76,6% dintre consumatorii de canabis menţionând o vârstă de debut până în 24 ani. În cazul ecstasy, cea mai mică vârstă de debut declarată a fost 14 ani, iar cea mai mare vârstă de debut în consumul de ecstasy fiind de 30 ani.

33

prevalenţei de-a lungul vieţii, prevalenţa consumului în ultimele 12 luni continuă să fie concentrată pe droguri recreaţionale cum ar fi canabisul şi ecstasy care sunt consumate cu predilecţie de tineri între 15-34 de ani, majoritatea de sex masculin, cu precădere din euroregiunile Bucureşti/ Ilfov şi Vest. Noutatea constă în apariţia unui nivel îngrijorător al consumului de aşa numite „droguri legale”. C. Prevalenţa consumului de droguri ilegale în ultimele 30 zile (consumul actual) - acest model de consum a putut fi analizat doar pentru SNPP (0,6%), canabis (0,1%) şi ecstasy (0,1%) din cauza numărului redus de cazuri înregistrate pentru celelalte categorii de droguri. Valorile pentru prevalenţa consumului de droguri în ultimele 30 de zile continuă să fie mici, în general nesemnificative statistic, în linie cu cele înregistrate în anii 2004 şi 2007. Se remarcă totuşi o diversificare a consumului la acest nivel al prevalenţei care în general semnalează un consum problematic. Nu în ultimul rând, apariţia „drogurilor legale” (SNPP) la acest nivel de analiză poate fi un semnal îngrijorător. Prevalenţa consumului de droguri ilegale în Bucureşti61 - prevalenţa consumului de-a lungul vieţii a oricărui drog ilegal a înregistrat valoarea de 14,4%. Trebuie menţionat faptul că, spre deosebire de restul ţării, în Bucureşti respondenţii au declarat că au consumat toate tipurile de droguri ilegale menţionate în chestionar: • SNPP: de-a lungul vieţii – 6% (1,1% spice si 5,3% alte preparate “etnobotanice”), cea în ultimul an –

3,3%, iar cea în ultima lună – 2,1%; • canabis: de-a lungul vieţii – 6%, cea în ultimul an –1,3%, iar cea în ultima lună – 0,4%; • ecstasy: de-a lungul vieţii – 2,6%, cea în ultimul an – 0,9%, iar cea în ultima lună - 0,9%; • heroină: de-a lungul vieţii – 1,7%, cea în ultimul an – 0,8% • cocaină/ crack: de-a lungul vieţii – 0,9%, cea în ultimul an – 0,5%; • amfetamine: de-a lungul vieţii – 0,4%; • inhalante: de-a lungul vieţii – 0,3%; • halucinogene: de-a lungul vieţii – 0,3%. Atitudini faţă de consum şi consumatori de droguri - peste 15% din populaţia investigată este de acord cu folosirea canabisului în scopuri medicale. Atunci când evaluăm atitudinea faţă de “folosirea canabisului în scop de recreere” procentul este mult mai redus, respectiv 3,18%, ceea ce indică faptul că populatia între 15- 64 de ani din România este în mare majoritate împotriva legalizării drogurilor uşoare. Şi mai clară este opţiunea în cazul folosirii heroinei: doar 1,6% din populaţia între 15- 64 de ani este de acord cu utilizarea heroinei fără restricţii. Toleranţa faţă de consumatorii de droguri este şi ea destul de scăzută, doar 8,6% dintre respondenţi sunt de acord cu afirmaţia “Utilizatorii de droguri ar trebui acceptaţi ca orice altă persoană”. Tabel nr. 2-8: Distribuţia respondenţilor în funcţie de atitutdinea privind consumul de droguri si consumatori (%- de acord)

% - De acord “Legalizarea folosirii canabisului în scopuri medicale” 15,55 „Ar trebui să li se permită oamenilor să folosească canabis în scop de recreere 3,18 „Ar trebui să li se permită oamenilor să folosească heroina” 1,64 „Utilizatorii de droguri ar trebui acceptaţi ca orice altă persoană” 8,64

Sursa: ANA Percepţia riscurilor faţă de consumul de droguri - întrebaţi cât de mult consideră că riscă oamenii să-şi facă rău lor înşişi datorită consumului de droguri, aproximativ 87,7% dintre respondenţi consideră că există un risc ridicat privind efectele adverse ale consumului regulat de canabis, comparativ cu 72,3% în cazul consumului experimental de ecstasy şi 76,4% în cazul consumului experimental de cocaină. Se constată că un segment important din populaţia generală tinde să atribuie o importanţă scăzută riscului de a trece rapid de la consum experimental la consum problematic, chiar dacă drogul folosit este unul cunoscut pentru efectele sale adictive încă de la primele doze. După cum se observă, cel mai scăzut nivel 61 Deoarece datele înregistrate pentru toţi indicatorii epidemiologici cheie au valori mai mari în Bucureşti, studiul a prevăzut o analiză separată pentru determinarea comportamentelor de consum ale populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 ani.

34

de percepţie a riscurilor nu este în capitală unde, probabil, există mai multe programe de informare şi prevenire a consumului de droguri; nivele scăzute ale percepţiei riscurilor fiind înregistrate în regiunile Centru, Sud Vest şi Vest. Tabel nr. 2-9: Distribuţia respondenţilor în funcţie de percepţia riscurilor faţă de consumul de droguri, total şi pe zone geografice (% - risc ridicat) N-E N-V V S-V S S-E C BUC-IF Total „Să fumeze canabis în mod regulat” 89,7% 93,4% 79,6% 82,4% 83,7% 89,7% 89,4% 91,1% 87,7% „Să încerce ecstasy odată sau de două ori” 78,3% 72,2% 63,3% 62,0% 68,7% 83,7% 62,2% 82,6% 72,3% „Să încerce cocaină odată sau de două ori” 84,2% 75,5% 67,0% 66,1% 76,9% 84,4% 65,7% 84,3% 76,4% Sursa: ANA 2.2. CONSUMUL DE DROGURI ÎN RÂNDUL SUBGRUPURILOR SPECIFICE Studii în acest domeniu sunt prezentate în cadrul capitolului 4 (populaţie ţintă: copii şi tineri, consumatori de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive), capitolului 6 (populaţie ţintă: consumatori de droguri injectabile) şi capitolului 9 (populaţie ţintă: persoane private de libertate).

35

Capitolul 3 – Prevenire

INTRODUCERE În contextul evoluţiei societăţii în ansamblul ei, prin prisma politicilor publice asumate de către instituţiile fiecărui stat, Strategia Europeană în domeniul prevenirii a stabilit obţinerea ca şi rezultat concret „reducerea măsurabilă, în statele membre ale UE, a consumului de droguri, a dependenţei şi a riscurilor medicale şi sociale prin dezvoltarea şi îmbunătăţirea unui sistem de reducere a cererii care să fie efectiv şi integrat, bazat pe rezultate ştiinţifice care să includă prevenirea, intervenţia rapidă, tratamentul, prevenirea riscurilor şi reintegrarea socială. Măsurile de reducere a cererii trebuie să ia în considerare toate problemele sociale şi medicale produse de consumul şi abuzul de droguri, precum şi de policonsum, împreună cu substanţe psihoactive „legale” cum sunt alcoolul şi tutunul”. În concordanţă cu documentele similare ale statelor membre, activităţile din acest domeniu, subsumate Srategiei Naţionale Antidrog şi Planului de Acţiune, au avut ca scop consolidarea influenţei factorilor de protecţie şi reducerea influenţei factorilor de risc, prin implementarea unor intervenţii şi măsuri specifice de conştientizare a populaţiei generale, în special a copiilor şi tinerilor, şi de implicarea acestora în programe de prevenire a consumului de droguri universale, selective şi indicate, programe derulate conform standardelor europene şi naţionale în domeniu. Activităţile şi proiectele derulate în anul 2010, în domeniul prevenirii consumului de droguri, au fost influenţate de apariţia fenomenului generat de consumul noilor substanţe cu proprietăţi psihoactive. Acest fenomen a determinat implementarea proiectelor de prevenire selectivă ce au urmărit atât componenta de informare, cât şi dezvoltarea de abilităţi în vederea reducerii influenţei factorilor de risc şi creşterii factorilor de protecţie. În vederea standardizării activităţilor de prevenire a consumului de droguri, în anul 2010 a fost implementat Proiectul european de elaborare şi implementare a standardelor de calitate pentru programele de prevenire – European standards in evidence for drug prevention - Prevention Standards & No 2007304, cu o relevanţă deosebită faţă de programele de prevenire care urmează să se deruleze la nivel naţional, în acord cu standardele şi recomandările europene. Activităţile cuprinse în cadrul proiectului au constat în: • cercetarea Delphi on-line (la care au fost invitaţi 84 de specialişti). • sesiunea de focus-grup aferentă cercetării on-line. • sesiunea tehnică de validare a standardelor de calitate pentru programele de prevenire a consumului

de droguri. Proiectul a fost coordonat de Centrul Naţional de Colaborare pentru Prevenirea Consumului de Droguri din Liverpool John Moores University, finanţarea fiind asigurată de PHEA (Public Health Executive Agency). În acest proiect, Agenţia Naţională Antidrog a avut calitatea de partener principal. Cercetarea din cadrul proiectului a avut ca obiectiv elaborarea, prin realizarea unei legături între ştiinţă, politicile publice şi practică, a unui set de standarde de calitate pentru programele de prevenire a consumului ilicit de droguri aplicabile în România, ca parte a setului aplicabil în celelalte 5 ţări participante la acest proiect (Marea Britanie, Italia, Spania, Ungaria şi Polonia), dar şi în întrega Uniune Europeană. Definiţia conceptului de standarde de calitate, fundamental pentru stabilirea cadrului cercetării, este cea utilizată de Centrul European pentru Monitorizarea Drogurilor şi Dependenţelor (EMCCDA): „principii sau seturi de norme general acceptate ca cea mai bună/ cea mai potrivită modalitate de a implementa o măsură de intervenţie. Cel mai adesea, acestea se referă la aspecte structurale (formale) privind asigurarea calităţii, cum ar fi mediul şi componenţa personalului. Cu toate acestea, ele se pot referi şi la aspecte ce ţin de proces, cum ar fi adecvarea conţinutului, procesul de intervenţie sau procesele de evaluare” (OEDT 2010). Metodologia cercetării a fost structurată în 3 etape: 1. Cercetare tip review - sinteză a literaturii de specialitate în domeniul prevenirii consumului ilicit de

droguri din Uniunea Europeană şi spaţiul extracomunitar, cu accent pe studiul standardelor, normelor

36

şi ghidurilor în domeniul standardelor programelor de prevenire. Au fost evaluate într-o primă etapă standardele reglementate din punct de vedere juridic. România era, în acel moment, unul dintre puţinele state membre care aveau standarde aplicabile proiectelor de prevenire a consumului de droguri în mediul şcolar. Rezultatul acestei etape, care a sintetizat 19 documente europene şi extracomunitare, a fost o primă formă a standardelor structurată pe 3 nivele: a. Primul nivel conţinând etapele ciclului proiectelor de prevenire a consumului ilicit de droguri, b. Al doilea nivel – componentele etapelor ciclului de proiect – subliniază acţiunile necesare pentru

implementarea fiecărei etape a ciclului proiectelor de prevenire a consumului ilicit de droguri. c. Al treilea nivel este centrat pe atributele corelate componentelor şi etapelor ciclului proiectelor de

prevenire a consumului ilicit de droguri. 2. Cercetare tip Delphi, desfăşurată şi în România în două etape, prin aplicarea unui chestionar online cu

38 itemi (în prima etapă) şi cu 10 itemi (în a doua etapă), având un număr de 46 respondenţi (profesionişti din servicii medicale, psihosociale etc) a avut ca scop validarea structurii draftului standardelor, rezultat din prima etapă a cercetării şi prioritizarea etapelor ciclului proiectelor de prevenire a consumului ilicit de droguri şi componentelor corelate etapelor.

3. Cercetarea tip focus grup, organizat cu 9 dintre participanţii la cercetarea tip Delphi, a avut ca scop îmbunătăţirea/ completarea draftului standardelor de calitate ale programelor de prevenire a consumului ilicit de droguri, rezultat din prelucrarea datelor obţinute din cercetarea tip review şi tip Delphi. Au fost rediscutate etapele ciclului de proiect, componentele, ierarhizarea acestora, punându-se accentul pe atributele corelate fiecărei componente (nivelul 3 al standardelor). Propunerile şi discuţiile au fost centrate pe 3 dimensiuni: relevanţă, utilitate şi fezabilitate. Informaţiile rezultate din focus grup au fost utile în selectarea listei/ formei finale a standardelor .

Materialul rezultat din această cercetare în statele partenere ale proiectului va fi publicat în vederea validării pe site-ul OEDT. 3.1 PREVENIRE UNIVERSALĂ

Majoritatea programelor de prevenire a consumului de droguri au avut ca obiectiv informarea, educarea şi conştientizarea populaţiei privind riscurile consumului de alcool, tutun şi droguri, precum şi efectele pe termen scurt, mediu şi lung ale consumului. În acelaşi timp, se constată o mai bună eficacitate pe termen mediu şi lung a programelor de prevenire orientate spre formarea şi consolidarea abilităţilor personale care au rol de factor de protecţie în prevenirea consumului de droguri (abilităţi de comunicare asertivă, gestionarea emoţiilor, gestionarea stresului şi agresivităţii, rezolvarea de probleme, luarea deciziilor etc). Programele tip informare continuă să joace un rol central în prevenirea consumului de droguri. Cea mai recentă tendinţă corelativă celei din statele membre ale Uniunii Europene, dovedită ca având o eficienţă superioară programelor tip informare, este centrată pe reducerea consecinţelor negative ale consumului de droguri care se bazează pe convingerea că abilităţile cognitive sunt mai importante decât abordările comportamentale pentru a-i învăţa pe tineri să ia decizii şi să facă alegeri informate în viaţă. Cea mai bună metodă constă în a le furniza tinerilor instrumentele cognitive necesare, prin punerea de informaţii la dispoziţia lor. Astfel, comportamentul de viaţă sănătoasă, cu accent pe riscurile asociate consumului de droguri, este considerat ca o alegere personală, raţională, deşi în domeniul ştiinţelor medicale există un consens larg care stabileşte că factorii sociali (vecinătatea, grupul de prienteni, normele) şi factorii personali (temperamentul, deprinderile educaţionale şi emoţionale) au o influenţă mai mare decât cogniţia în sine în modelarea comportamentului de viaţă sănătoasă şi în ceea ce priveşte consumul de droguri. 3.1.1 PREVENIREA ÎN ŞCOALĂ În România, ca şi în majoritatea statelor membre, şcolile sunt considerate drept cel mai important cadru de prevenire universală, înregistrându-se o creştere vizibilă a accentului pus pe prevenirea în şcoală în implementarea şi evaluarea documentelor programatice (Strategia Naţională Antidrog 2005-2012 şi Planul de Acţiune în vederea Implementării SNA) şi în implementarea structurată a acestei abordări. Această tendinţă se reflectă în extinderea politicilor de reducere a cererii de droguri în şcoală şi în dezvoltarea de

37

programe modulare specifice de prevenire a consumului drogurilor, destinate şcolilor, precum şi în formarea specializată a profesorilor. În anul 2010, programele/ proiectele de prevenire în şcoală au fost desfăşurate de către structurile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi reţeaua teritorială a Agenţiei Naţionale Antidrog formată din cele 47 de Centre de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, fiind implementate atât programe de prevenire la nivel naţional, cât şi la nivel local. La nivel naţional au fost implementate 6 proiecte naţionale: Educaţie pentru sănătate în Şcoala Românească, Oferte educaţionale incluzive extracurriculare şi extraşcolare pentru formarea stilului de viaţă sănătos şi a cetăţeniei active pentru copii din comunităţi dezavantajate, cu precădere rurale în învăţământul preuniversitar din România, Calendarul Activităţilor Educative, Necenzurat, Mesajul meu antidrog – ediţia a VIII – a, Dependenţi de Libertate. • Proiectul Educaţie pentru sănătate în Şcoala Românească a avut ca obiectiv formarea unui stil de

viaţă sănătos prin implicarea elevilor şi profesorilor în activităţi extraşcolare şi extracurriculare. Proiectul a fost implementat în perioadele 01.01 – 14.06.2010, 15.09 – 31.12.2010, fiind implicaţi 1.000.000 de beneficiari direcţi, elevi şi profesori. Partenerii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au fost Ministerul Sănătăţii, Fondul Global, Fundaţia Tineri pentru Tineri.

• Proiectul Oferte educaţionale incluzive extracurriculare şi extraşcolare pentru formarea stilului

de viaţă sănătos şi a cetăţeniei active pentru copii din comunităţi dezavantajate, cu precădere rurale în învăţământul preuniversitar din România se derulează pe perioada 2009-2011. În anul 2010, au fost derulate următoarele activităţi: finalizarea cercetării, derularea evaluării de tip instituţional, organizarea unei şcoli de vară pentru elevi şi profesori, cursuri de formare pentru inspectori de specialitate, personal de conducere din şcoli şi inspectorate, consilieri şcolari, derularea de oferte educaţionale inclusive, extracurriculare şi non formale. Beneficiarii acestui proiect, în anul 2010, au fost 20.000 de elevi, profesori, părinţi, inspectori, consilieri şcolari. Bugetul aferent anului 2010 a fost de 3.200.000 lei. Partenerii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au fost Fundaţia Tineri pentru Tineri, Totem Communication, Fundaţia Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate.

• Proiectul Calendarul Activităţilor Educative a fost implementat în anul şcolar 2009 – 2010 având ca

scop oferirea de alternative sănătoase de petrecere a timpului liber şi a avut 50.000 de beneficiari - elevi, cadre didactice, părinţi. Bugetul proiectului a fost de 1.100.000 lei.

• Proiectul Necenzurat (denumirea originală – Unplugged). Proiectul face parte dintr-un program al EU

– DAP de prevenire a dependenţei de droguri în Europa, promovat de Fundaţia Internaţională „Mentor” şi finanţat de Iniţiativa Socială IKEA. Proiectul a fost implementat în 5 ţări: România, Croaţia, Lituania, Kyrgyzstan şi Federaţia Rusă, ţara noastră având cei mai mulţi beneficiari: 1.200 elevi, cu vârste între 12-14 ani, din 7 judeţe (Buzău, Cluj, Constanţa, Iaşi, Timiş, Tulcea şi Municipiul Bucureşti). În paralel cu implementarea proiectului au fost aplicate chestionare pre şi post implementare. Acestea au vizat cunoştinţele, atitudinile şi comportamentul referitor la consumul de tutun, alcool şi alte droguri şi au fost incluse în studiu realizat de Institutul de studii „Piemonte” al Universităţii din Torino. Rezultatele studiului vor fi publicate în anul 2011.

• Proiectul Mesajul meu antidrog – ediţia a VIII a, concurs cu tematică antidrog, de tradiţie în

România, s-a desfăşurat pe următoarele secţiuni: eseu literar; pagină web; arte vizuale (grafică, desen, poster, film scurt metraj, spot, fotografie digitală); sport (la nivel judeţean). Activităţile au fost planificate, organizate şi coordonate la nivelul fiecărui judeţ de către Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog şi au fost implementate în unităţile de învăţământ prin consilierii educativi împreună cu organizaţiile structurilor partenere. Au participat 180.000 elevi ca beneficiari direcţi ai proiectului, 68 dintre aceştia fiind distinşi cu premii şi menţiuni.

38

• Proiectul Dependenţi de Libertate desfăşurat în perioada 01.05 – 30.06.2010 a fost primul proiect naţional care a avut ca obiectiv informarea elevilor de gimnaziu şi liceu, a familiilor acestora şi a comunităţii, cu privire la efectele nocive ale substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive, cunoscute generic sub denumirea de „etnobotanice”. În implementarea proiectului au fost utilizate majoritatea canalelor de comunicare emiţătoare către aceste categorii de populaţie, urmărindu-se prin aceasta schimbarea percepţiei false, promovate de comercianţii acestor categorii de produse, conform căreia aceste substanţe sunt „naturale” şi nu au efecte negative, somatice sau psihice. Proiectul a fost implementat de Agenţia Naţională Antidrog, în parteneriat cu Institutul de Prevenire şi Psihosociologie şi Direcţia de Ordine Publică. În cadrul proiectului au fost realizate sesiuni de informare a elevilor în 95 de şcoli şi157 de licee, la care au participat 49.029 de elevi, au fost distribuite 11.098 de scrisori, fiind informaţi 29.123 de părinţi. Promovarea obiectivului proiectului a fost asigurată prin 66 emisiuni TV şi radio, 55 de comunicate şi 67 de articole în presa scrisă .

La nivel local au fost implementate 759 de proiecte/ programe de informare, educare şi conştientizare a populaţiei şcolare cu privire la efectele consumului de droguri de care au beneficiat 562.500 de persoane - elevi, profesori, consilieri şcolari, părinţi. Acestea au fost realizate de către Inspectoratele Şcolare Judeţene/ de Sector, Agenţia Naţională Antidrog, Case ale Corpului Didactic, Palatul Naţional al Copiilor, Palate şi Cluburi ale copiilor, Inspectoratele Judeţene de Poliţie, administraţii local, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, Direcţiile Judeţene de Sport, alţi parteneri locali. Din cele 759 de proiecte/ intervenţii locale, 226 au avut ca obiectiv principal prevenirea consumului de noi substanţe cu proprietăţi psihoactive (30%). Grafic nr. 3-1: Clasificare programe locale de prevenire, derulate la nivel local în anul 2010

70%

30%

prevenirea consumului de droguri

prevenirea consumului de noi substanţe cu proprietăţi psihoactive

Sursa: ANA Unul dintre proiectele locale de prevenire în şcoală ce poate fi recomandat ca model de bune practici este proiectul de prevenire a consumului de droguri în şcoli prin transfer direct de abilităţi, Ştiu că pot, desfăşurat de organizaţia non-guvernamentală ALIAT. Acest program se derulează în Bucureşti începând cu 2010. Obiectivul general: Prevenirea consumului de droguri în şcoli prin transfer direct de abilităţi Obiectiv specific: Transferul de cunoştinţe despre droguri şi abilităţi îin vederea prevenirii iniţierii consumului de droguri la elevii de clasa a 9-a din 4 licee din Bucureşti. Grup ţintă: Elevii de clasa a 9-a din liceele din Bucureşti Rezultate estimate: creşterea nivelului de informare cu privire la consecinţele negative asociate consumului de droguri în randul participanţilor; creşterea abilităţilor individuale ale elevilor incluşi în proiect de a rezista presiunii grupului de egali şi invitaţiei de a iniţia consumul de droguri; pilotarea unei intervenţii de tip transfer de abilităţi în vederea implementării acesteia la nivel naţional, într-un proiect ulterior.

39

Proiectul vizează transferul a 4 tipuri de abilităţi care vor avea rolul de a creşte capacitatea elevilor participanţi de a lua decizii informate privind neiniţierea consumului de droguri. Cele 4 sesiuni de transfer de abilităţi vor fi susţinute în fiecare clasă de o echipă de 2 instructori (1 membru ALIAT + consilierul şcolar din şcoala respectivă). Conţinutul celor 4 sesiuni acoperă următoarele domenii: Sesiunea 1 – Evaluarea cunoştintelor pe care elevii le au deja despre droguri, evaluarea nevoilor lor şi motivaţiei de participare în proiect, transfer de informaţii corecte despre consecinţele consumului de droguri Sesiunea 2 – Abilităţi de comunicare (comunicare cu egalii, cu părinţii şi profesorii) Sesiunea 3 – Abilităţi de a face faţă presiunii grupului de egali (discuţie despre nevoia adolescenţilor de a aparţine unui grup, corectări cognitive, asertivitate, comportament nonverbal asertiv) Sesiunea 4 – Abilităţi de luare a deciziilor şi rezolvare a problemelor (balanţa avantaje/ dezavantaje, cum se ia o decizie). Tot în aceasă sesiune s-a lansat concursul „Experienţa mea cu drogurile”. Elevii au fost invitaţi să scrie un eseu despre o întâmplare în care s-au întâlnit cu un consumator de droguri sau, în general, cu fenomenul consumului de droguri şi cum au reacţionat. Date privind evaluarea implementării acestui proiect nu sunt încă disponibile. Campanii locale Proiectul Născut să fii liber III - campanie de prevenire a consumului de droguri, implementat în perioada martie – iunie 2010, prin intervenţii preventive selective a consumului de marijuana şi ecstasy la elevii clujeni cu vârste cuprinse între 13-17 ani. A fost coordonat de Asociaţia Preventis, în colaborare cu Asociaţia Caritas Cluj – Departamentul Antidrog, iar partenerii proiectului au fost: Teen Challenge România, UBB Cluj – Facultatea de Psihologie, Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, Consiliul Judeţean Cluj. Proiectul s-a derulat în 28 de clase VII – X din 6 şcoli din Cluj-Napoca. Cei 19 studenţi de anul II şi III de la Facultatea de Psihologie – UBB Cluj, care au desfăşurat practica semestrială şi au fost implicaţi în campanie în calitate de facilitatori ai programului, au interacţionat cu un număr de 635 elevi. Activităţile propriu-zise din cadrul campaniei au fost: 3 sesiuni de informare şi educare antidrog cu fiecare clasă de elevi şi o întâlnire pentru fiecare clasă în care au fost organizate dezbateri legate de mărturiile a 2 foşti consumatori de droguri aflaţi în fază de reabilitare la centrul rezidenţial Teen Challenge. Campania locală de schimbare a atitudinilor adolescenţilor şi tinerilor în legătură cu efectele consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, Născut să fii liber II, implementată în perioada noiembrie 2009 – martie 2010, în municipiul Cluj, şi-a propus, în acelaşi timp, să transmită informaţii corecte despre două dintre drogurile cele mai utilizate în Cluj – marijuana şi ecstasy. Asociaţia Preventis în parteneriat cu Asociaţia Caritas – Departamentul Antidrog, Universitatea Babeş Bolyai Cluj – Facultatea de Psihologie, Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, Consiliul Judeţean Cluj şi organizaţia Teen Challenge România au fost implementatorii campaniei. Beneficiarii direcţi ai campaniei au fost 1.135 elevi din clasele VII – X (grupa de vârstă13-17 ani) din 6 şcoli generale şi licee din Cluj-Napoca, precum şi 24 de studenţi ai anului II la Facultatea de Psihologie, UBB Cluj. Aceştia au desfăşurat practica semestrială şi au fost implicaţi în campanie ca facilitatori ai programului pentru elevi. 3.1.2 PREVENIREA ÎN FAMILIE La nivel naţional, ca exemplu de bune practici în domeniu, a fost desfăşurat proiectul Formarea familială în abilităţi educative privind prevenirea consumului de tutun, alcool şi droguri ce a avut ca obiectiv dezvoltarea factorilor de protecţie pentru 1000 de părinţi cu abilităţi educative şi de gestionare familială scăzute sau copii la risc (probleme de adaptare şi randament şcolar scăzut, probleme precoce sau persistente de comportament, care nu necesită în mod special o intervenţie terapeutică, provenind din familii cu conflicte sau în care există consum frecvent de tutun şi alcool şi cu un nivel de educaţie de minim patru clase primare absolvite). Proiectul a fost implementat de 68 de consilieri şcolari – psihopedagogi din centrele de resurse si asistenţă educaţională din 3 judeţe (Bihor, Iaşi, Ilfov). Aceştia au desfăşurat 8 activităţi interactive cu părinţii incluşi în program, pe baza unui ghid metodologic şi a unui suport de curs a cărei tematică a fost elaborată de specialişti din Agenţia Naţională Antidrog şi Ministerul

40

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Cele 8 activităţi s-au finalizat la sfârşitul lunii noiembrie, fiecare consilier şcolar fiind supervizat la cel puţin una din activităţi de către experţii ANA, IGPR şi MECTS. În perioada 12-15 decembrie 2010, a avut loc schimbul de bune practici ce a avut ca scop diseminarea rezultatelor şi îmbunătăţirea ghidului metodologic. La nivel regional/ local au fost implementate 30 programe/proiecte (ex.: „Împreună pentru o familie mai bună, Părinţi responsabili; Subiecte tabu; Refuză drogurile, alege viaţa, Mamă sănătoasă, copil sănătos, Mămici informate, Drogurile, un joc periculos) de care au beneficiat 418 părinţi. În cadrul acestor programe/ proiecte au fost desfăşurate 123 de activităţi ce au fost implementate de Agenţia Naţională Antidrog în parteneriat cu Inspectoratele Şcolare Judeţene, Centrele Judeţene de Asistenţă Psihopedagogică, Autorităţile de Sănătate Publică, Poliţia de Proximitate, Consiliile Judeţene. Majoritatea programelor au avut ca obiectiv informarea privind riscurile consumului de alcool, tutun şi droguri şi efectele pe termen scurt, mediu şi lung ale consumului, cât şi dezvoltarea de abilităţi parentale, ca factori de protecţie în prevenirea consumului de droguri. 3.1.3 PREVENIREA ÎN COMUNITATE La nivel naţional multe din activităţile de prevenire în comunitate au fost axate pe acţiunile legate de marcarea zilelor naţionale şi mondiale dedicate luptei împotriva abuzului de tutun, alcool şi droguri. Din păcate, datorită resurselor financiare şi umane insuficiente, programele de prevenire universală şi selectivă implementate în comunitate nu au acoperit nevoile reale rezultate din studiile ştiinţifice de prevalenţă a consumului de droguri şi din studiile calitative asupra fenomenului sau asupra aspectelor sociale conexe (în alte grupuri vulnerabile conform clasificării uzitate în Memorandumul privind Incluziunea Socială (JIM), ratificat şi de către România. Ca exemplu de bune practici în prevenirea consumului de droguri în comunitate, în scopul marcării Zilei Mondiale fără Tutun, Centrele de Prevenire şi Evaluare Antidrog au desfăşurat activităţi stradale de informare (17) şi sesiuni informative (în 49 de şcoli, 9 grupuri şcolare, 53 de licee, 4 universităţi, 12 penitenciare, 3 Palate ale Copiilor, 7 spitale, 8 parcuri, 13 case de tip familial şi de îngrijire şi asistenţă, 3 biblioteci, 1 Casă de cultură). Au fost organizate 6 concursuri, 2 Târguri, 4 marşuri, 4 spectacole/festivaluri, 1 expoziţie şi 2 mese rotunde. Numărul beneficiarilor acestor activităţi a fost de 17 300 elevi şi studenţi. Mediatizarea a fost asigurată prin 3 conferinţe de presă, 9 articole în presa scrisă naţională şi locală şi 3 emisiuni TV. Campania naţională Implică-te!! În comunitatea ta drogurile nu îşi au locul!, pentru marcarea Zilei Internaţionale de Luptă împotriva Consumului şi Traficului Ilicit de Droguri, a fost implementată de Centrele de Prevenire Evaluare şi Consiliere Antidrog judeţene, prin 49 de sesiuni informative (în 3 şcoli generale, 4 licee, 4 grupuri şcolare, 1 şcoală postliceală, 16 penitenciare, 2 Palate ale Copiilor, 7 centre de îngrijire şi plasament, 4 spitale, 3 biblioteci, 5 tabere şcolare), precum şi prin organizarea, la nivel local a unor evenimente cultural-artistice (7 spectacole/ festivaluri, 3 manifestări Ziua Porţilor Deschise, 2 expoziţii). De asemenea, au fost organizate 14 concursuri, 8 mese rotunde, 8 cursuri de instruire/ simpozioane. Au fost transmise 18 materiale şi comunicate de presă şi specialiştii CPECA au participat la 17 emisiuni la nivelul întregii ţări. În scopul marcării Zilei Naţionale fără Tutun, Centrele de Prevenire şi Evaluare Antidrog au implementat proiectul Protejaţi copiii: nu-i lăsaţi să respire fumul dumneavoastră, prin organizarea unor activităţi stradale de informare şi sesiuni informative în 92 de şcoli, 21 grupuri şcolare, 104 licee, 10 universităţi, 12 penitenciare, 3 Palate ale Copiilor, 9 spitale, 3 parcuri, 3 biblioteci. Au fost organizate, de asemenea, 11 concursuri, 4 marşuri, 1 expoziţie şi 11 mese rotunde pe tematica consumului de tutun, având un număr de 8520 beneficiari direcţi şi indirecţi. Agenţia Naţională Antidrog a derulat un program de formare a poliţiştilor din cadrul formaţiunilor de ordine şi siguranţă publică pentru iniţierea şi derularea unor programe de prevenire a consumului şi traficului de droguri. În cadrul acestui program au avut loc 104 activităţi într-un număr de 113 unităţi (jandarmerie,

41

poliţie locală, poliţie rurală, poliţie municipală, secţii de poliţie), având un număr estimat de 2000 beneficiari direcţi. Activităţile derulate au avut drept scop familiarizarea poliţiştilor cu conceptele de bază utilizate în prevenirea consumului de droguri (factori de risc şi factori de protecţie în consumul de droguri, legislaţia în domeniu), modalităţile eficiente de transmitere a mesajului de prevenire, fiind utilizate în procesul de formare materiale de prezentare video şi tipărite ce pot fi utilizate de către beneficiarii formării în sesiunile ulterioare de prevenire. La nivel local, au fost desfăşurate 54 de proiecte/ intervenţii (ex. Bucură-te de primăvara ta; Cort antidrog; Crezi că ştii totul despre droguri?; Militari instruiţi în lupta antidrog, Copilărie fără riscuri; Consumul de alcool şi locul de muncă, Fără alcool şi droguri la volan, Eu decid!), implementate prin organizarea a 809 activităţi publice de informare în diverse locaţii - parcuri, centre de plasament, în cabinete de medicină de familie, societăţi comerciale – şi având un număr de 41.000 de persoane beneficiari direcţi. Pentru realizarea activităţilor au fost elaborate materiale cu conţinut informativ/ promoţionale - 528 de broşuri, 523 de afişe, 780 de pliante şi 621 tricouri, pixuri şi alte materiale promoţionale. Proiectul Safe Driving – proiect de prevenire a consumului de alcool şi substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive „etnobotanice” la volan, implementat de Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Bacău, în parteneriat cu Asociaţia Interactiv, Serviciul Rutier Bacău (IPJ), Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bacău şi Grafit Invest, a avut ca scop prevenirea consumului de alcool şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul conducătorilor auto. Proiectul s-a desfăşurat în perioada septembrie – noiembrie 2010 şi a avut 700 de elevi beneficiari direcţi din 8 licee. Ipoteza de la care s-a pornit în stabilirea conceptului proiectului a fost cea conform căreia circumstanţele speciale în care se află o persoană (un tânăr, de multe ori) atunci când conduce – acelea de responsabilitate pentru viaţa lui, a celor din autovehicul şi a celorlalţi participanţi la trafic – ar trebui să responsabilizeze cu atât mai mult, iar viaţa să fie într-adevăr o prioritate. Prin sloganul ales de iniţiatori – Când mintea nu e trează, VIAŢA nu contează! – a fost un mijloc de conştientizare a faptului că sub influenţa alcoolului, a stupefiantelor sau a unor medicamente, consumatorul nu mai face singur alegerile pentru sine şi pentru ceilalţi, ci aceste substanţe aleg în locul lui. Proiectul, implementat în perioada septembrie – noiembrie 2010, a avut 4 tipuri de activităţi: • sesiuni de informare cu privire la efectele negative ale consumului de alcool şi produselor

„etnobotanice” la volan pentru tinerii conducători auto şi viitorii conducători auto din 8 licee (clasele a XI-a şi a XII-a) şi 6 şcoli de şoferi din municipiul Bacău;

• verificări cu etilo-testul în trafic, realizate de partenerii de la Serviciul Rutier Bacău; • distribuirea de materiale de informare în comunitate, cu suportul voluntarilor antidrog din cadrul

Centrului de Voluntariat Antidrog (CPECA Bacău) şi a poliţiştilor de la Serviciul Rutier Bacău; • campanie de informare şi conştientizare a efectelor negative ale consumului de alcool şi substanţelor

noi cu proprietăţi psihoactive „etnobotanice” la volan. Proiectul de conştientizare a efectelor consumului de droguri în rândul adolescenţilor, tinerilor, dar şi al comunităţii, în ansamblul ei, denumit generic Cultivatorii de iluzii a avut ca beneficiari direcţi 80 adolescenţi, cu vârste cuprinse între 14–18 ani, care au participat la un eveniment antidrog într-un format original. Pe parcursul a 4 sesiuni de câte 8 ore, beneficiarii au dezbătut într-un ritm dinamic şi interactiv problema consumului de substanţe. Subiectul, intens mediatizat în ultimul timp datorită activităţii aşa numitelor „magazine de vise” sau „magazine de droguri legale”, s-a dovedit a fi nu doar necesar de dezbătut, ci şi având un caracter de celeritate. Beneficiarii indirecţi ai proiectului au fost membrii comunităţii locale din Cluj, iar implementatorii au fost Asociaţia Teen Challenge România, în parteneriat cu Biserica Creştină Baptistă Nr. 1–Cluj, Fundaţia Noua Speranţă România, Fundaţia Creştină de Ajutorare, Cluj. Subiectele abordate în cadrul sesiunilor tip dezbatere au fost: • Twilight zone (drogurile între vise şi realitate): istoricul consumului de droguri în România, date

statistice, tipuri de droguri, cauzele consumului de droguri, etapele dezvoltării dependenţei. • Cum „arată” sevrajul la heroină (secvenţe din filmul “Christiane F”) • Concurs pe echipe cu întrebări dificile, cum ar fi “Dacă alcoolul este şi el un drog, de ce este legal?”,

„Care sunt principalele tipuri de clişee mentale asociate consumului de droguri?”. • Privire critică asupra mesajelor din media privind drogurile – reclama „Drugs will make you cool”.

42

• Vise permise de lege (când drogurile se vând la magazin sau magazinele de vise): adevărul despre plantele ethnobotanice şi marijuana.

• Filmul educaţional produs de NIDA Drugs and the brain – canabis. • Mărturia live a 4 tineri români, foşti consumatori de droguri, aflaţi în fază finală de recuperare în Centrul

rezidenţial de tratament al Asociaţiei Teen Challenge, Bucureşti. • Concurs – cel mai lung lanţ de argumente „Eu nu aş consuma droguri pentru că ...” – dezbatere tip

reflexiv-proiectiv.

3.2 PREVENIRE SELECTIVĂ ÎN RÂNDUL GRUPURILOR ŞI ZONELOR LA RISC

3.2.1 PREVENIREA ÎN COMUNITATE Deoarece grupurile vulnerabile asupra cărora se concentrează prevenirea selectivă au adesea o experienţă considerabilă în consumul de droguri legale şi ilegale, majoritatea intervenţiilor de prevenire selectivă se limitează la furnizarea de informaţii personalizate, de consiliere individuală şi de oferirea de alternative bazate pe creativitate sau pe sport. Totuşi, nu trebuie uitat faptul că tehnicile folosite în programele extinse de influenţare socială pentru prevenire universală sunt la fel de eficiente, dacă nu chiar mai eficiente, pentru prevenirea selectivă. Restructurarea normativă (de exemplu a învăţa că majoritatea populaţiei din aceeaşi categorie dezaprobă consumul), formarea privind afirmarea sinelui, motivarea şi stabilirea de obiective, precum şi corectarea miturilor s-au dovedit metode foarte eficiente pentru grupurile vulnerabile de tineri. Campania naţională de prevenire a consumului abuziv de alcool - Caravana Alcohelp, a doua etapă din cadrul programului dezvoltat de către organizaţia nonguvernamentală ALIAT pe tema consumului problematic de alcool vizează, prin organizarea unor acţiuni organizate în mijlocul comunităţii, creşterea gradului de conştientizare a populaţiei în ceea ce priveşte caracterul problematic al consumului abuziv de alcool, precum şi creşterea gradului de accesibilitate a intervenţiilor în domeniul prevenirii şi tratamentului consumului problematic de alcool. În anul 2010, Caravana a fost prezentă în următoarele oraşe: 30 iunie - Târgovişte, 24, 25 iulie - Vama Veche, Mamaia, 28, 29 August - Miercurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc, 4 Septembrie - Iaşi, 5 Septembrie - Vaslui, 18, 19 Septembrie - Timişoara, Arad şi 25, 26 Septembrie - Ploieşti, Bucureşti. Caravana AlcoHelp presupune prezenţa unei echipe de specialişti în adicţii şi voluntari ai ALIAT în localităţile selectate. În fiecare locaţie au fost instalate corturi, iar specialiştii şi voluntarii ALIAT au distribuit materiale cu informaţii despre consumul de alcool atât persoanelor care au o problemă legată de consumul de alcool, cât şi rudelor/ familiei acestora, au oferit consiliere celor interesaţi şi au pus la dispoziţia vizitatorilor un chestionar AUDIT prin care aceştia îşi pot determina gradul de periculozitate al consumului personal de alcool. 3.2.2. PREVENIREA ÎN RÂNDUL GRUPURILOR LA RISC

La nivelul Centrelor de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, activităţile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri se întrepătrund cu cele de prevenire a riscurilor, majoritatea desfăşurându-se în unităţile şcolare sau penitenciare. Astfel, la nivel naţional au fost implementate 32 de proiecte în judeţele Alba, Braşov, Botoşani, Brăila, Galaţi, Giurgiu, Prahova, Harghita, Mureş, Satu-Mare, Sălaj, Sibiu, Tulcea, Vâlcea şi în Bucureşti. În cadrul proiectelor au fost realizate şi distribuite materiale de informare – educare privind riscurile medicale asociate consumului de droguri injectabile (abcese, cangrena, supradoză), riscurile specifice consumului anumitor substanţe (heroină, ketamină), tipurile de servicii de asistenţă disponibile.

43

3.2.3. PREVENIREA ÎN SPAŢII RECREAŢIONALE

Ca parte a concepţiei generale de acţiune subsumate planificării şi organizării activităţilor de ordine şi siguranţă publică, Agenţia Naţională Antidrog prin Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Constanţa, a implementat campania „Litoral 2010” - Implică-te!!! În comunitatea ta drogurile nu îşi au locul! Partenerii campaniei au fost Brigada Mobilă de Jandarmi Constanţa, Fundaţia „Alături de Voi” România (ADV) - filiala Constanta, Centrul Regional de Asistenţă pentru ONG-uri CENTRAS Constanţa şi Radio-Constanţa. În cadrul campaniei, au fost implementate pe litoralul românesc (plaje, baruri, cluburi), activităţi de informare a comunităţii, în general, şi a tinerilor turişti, în special, în staţiunile Mamaia, Costineşti şi Vama Veche. Campania a fost implementată cu suportul financiar al UNODC România. Programul a avut ca scop informarea, educarea şi conştientizarea turiştilor cu privire la efectele, şi riscurile asociate consumului de alcool, droguri ilicite şi substanţe denumite generic „etnobotanice”. Subiectele au incitat curiozitatea şi interesul pentru problematica drogurilor, a sănătăţii fizice şi psihice, cât şi a rolului societăţii şi a instituţiilor specializate în prevenirea şi combaterea consumului de droguri. Au fost distribuite 2000 materialele de campanie - 2000 fly-ere de informare - şi au fost acordate 80 de premii. 3.3 PREVENIRE INDICATĂ În anul 2010, Agenţia Naţională Antidrog a continuat implementarea proiectului european de prevenire indicată şi selectivă - FreD goes net- Early Intervention for First Time Noticed Drug Users ce a avut ca scop realizarea de intervenţii timpurii asupra tinerilor care au fost notificaţi pentru prima oară în legătură cu consumul de alcool/ droguri ilegale (în special de şcoală) cu scopul de a reduce riscul de a deveni dependenţi de droguri. Acest proiect s-a desfăşurat concomitent în 12 ţări europene: Austria, Belgia, Cipru, Germania, Irlanda, Islanda, Letonia, Polonia, Suedia, Slovenia, România, Luxemburg îînn perioada 2007-2010, cu finanţare de la Agenţia Executivă pentru Sănătate Publică. În cadrul acestui proiect pilot, în România au participat 105 de tineri din totalul de 1284 tineri din cadrul proiectului european. Vârsta medie atât la participanţii români, cât şi la nivel european a fost de 16,9 ani. Grafic nr. 3-2: Nivelul de participare al elevilor români în cadrul proiectului FreD goes net, comparativ cu cel din celelalte state participante (nr. participanţi)

14

234

91

151

81

120 124

171

59

86105

48

0

50

100

150

200

250

Austria

Belgia

CipruGermania

Irlanda

Islanda

Letonia

Polonia

Suedia

Slovenia

România

Luxemburg

Sursa: Raport Proiect European În ceea ce priveşte satisfacţia ca urmare a participării la cursurile FreD, comparativ cu nivelul european, tinerii români se clasează pe niveluri foarte bune de satisfacţie, după cum urmează: foarte satisfăcut - 54,4% (România) comparativ cu 34,5% (nivel european), satisfăcut- 41,8% (România) comparativ cu 47,9% (nivel european), parţial satisfăcut - 3,8% (România) comparativ cu 14,8 % (nivel european), nu

44

foarte satisfăcut- 0% (România) comparativ cu 1,7 % (nivel european), nesatisfăcut- 0% (România) comparativ cu 1,7 % (nivel european). Un procent de 98,7% din participanţii români au declarat că ar recomanda Cursul FreD şi prietenilor, comparativ cu 84,6 % din tinerii care au participat în cadrul proiectului european. În anul 2010 au fost formaţi alţi 17 traineri Fred şi au fost iniţiate demersurile pentru implementarea la nivel naţional a acestui proiect prin cele 47 de CPECA. Un exemplu de bune practici este reprezentat şi de proiectul Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială, în care solicitantul este Agenţia Naţională pentru Romi (aplicant principal), Agenţia Naţională Antidrog având calitatea de partener, alături de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, Fundaţia Reformei Justiţiei Penale, Asociaţia „Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului” (GRADO), Fundaţia pentru Dezvoltarea Socială a Romilor „RAMSES” şi Asociaţia „TRANSCENA”. Proiectul a fost aplicat în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), axa prioritară 6. ”Promovarea incluziunii sociale”, domeniul major de intervenţie 6.1. „Dezvoltarea economiei sociale” şi are ca obiectiv general creşterea, la nivelul comunităţilor locale (inclusiv al grupurilor vulnerabile din aceste comunităţi) din întreaga ţară, a capacităţii de a realiza o dezvoltare locală durabilă şi incluzivă. Obiectivele specifice ale proiectului sunt: 1. Dezvoltarea capacităţii, competenţelor, cunoştinţelor, stimei de sine şi a suportului social pentru 20.000

membri ai grupurilor vulnerabile, astfel încât să crească şansele acestor persoane de a participa în economia socială şi de a se integra şi menţine pe piaţa muncii.

2. Iniţierea, consolidarea capacităţii, susţinerea şi promovarea a 30 de structuri ale economiei sociale dezvoltate de grupuri vulnerabile, ca instrument flexibil şi durabil pentru dezvoltarea economică şi crearea de bunăstare şi de locuri de muncă, la nivel local.

Grupurile ţintă ale proiectului sunt reprezentate de persoanele inactive, precum şi persoanele care caută oportunităţi şi suport pentru a-şi menţine şi dezvolta abilităţile şi calificările profesionale şi antreprenoriale, pentru a se integra pe piaţa muncii şi care, în acelaşi timp, aparţin unuia sau mai multora dintre următoarele grupuri vulnerabile: 1. persoane de etnie romă supuse excluziunii sociale, care nu au acces, la acelaşi nivel cu majoritatea

populaţiei, la serviciile de sănătate şi educaţie, şi care nu au locuinţă (9.800 persoane); 2. persoane aflate în detenţie care se pregătesc pentru eliberare sau care nu beneficiază de suport din

partea familiei sau a comunităţii din afara penitenciarului şi care caută să desfăşoare activităţi de muncă în timpul detenţiei, precum şi persoanele anterior aflate în detenţie care se află în căutarea unui loc de muncă (7.000 persoane);

3. persoane dependente de droguri care au urmat un tratament de dezintoxicare în clinici de specialitate sau în comunităţi terapeutice şi care au nevoie de suport pentru reintegrarea socială (1.200 persoane);

4. victime ale violenţei în familie: femei care nu mai beneficiază de aportul financiar al agresorului şi care au nevoie de suport pentru întreţinerea unei familii din care agresorul nu mai face parte (1.000 persoane);

5. tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul instituţionalizat de protecţie a copilului şi care se află în căutarea unui loc de muncă (1.000 persoane).

Durata totală a proiectului este de 3 ani, anul 2010, fiind al doilea an de implementare. În cadrul activităţilor de formare profesională şi dezvoltare personală a persoanelor din cadrul grupurilor ţintă şi în acord cu obligaţiile operaţionale, Agenţia Naţională Antidrog, prin Centrele de Evaluare, Prevenire şi Consiliere Antidrog, participă tehnic prin furnizarea a minim o sesiune de consiliere în vederea identificării unui loc de muncă pentru proprii beneficiari.

45

3.4 CAMPANII MEDIA NAŢIONALĂ ŞI LOCALE În anul 2010 postul de televiziune naţional Antena 1 a realizat o campanie de informare privind riscurile consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive. Această campanie a fost desfăşurată pe parcursul a 3 episoade în cadrul emisiunii Neatza cu Răzvan&Dani. La nivel local au fost desfăşurate activităţi de prevenire a consumului de droguri în mass-media după cum urmează: articole în presa scrisă 1452, emisiuni radio 735 şi apariţii TV 767. Din analiza eficienţei proiectelor/ intervenţiilor preventive implementate în diferite arii, corelativ nevoilor şi tendinţelor în consumul de droguri, considerăm necesare: • Intensificarea intervenţiilor selective în mediul şcolar, în special intervenţii în situaţii de criză

psihologică şi/ sau familială corelat cu identificarea elevilor ce prezintă factori de risc pentru consumului de droguri, în scopul identificării unor soluţii comprehensive de prevenire a abandonului şcolar, absenteismului, abuzului.

• Diversificarea programelor de prevenire adresate familiilor vulnerabile pornind de la premisa conform căreia familiile în care sunt manifeste dezechilibre de tip emoţional-afectiv sau dezavantajate economic şi social reprezintă un important factor de risc pentru comportamentul adictiv la copii şi adolescenţi. Un astfel de proiect ce şi-a dovedit eficacitatea în anii anteriori în România a fost PROTEGO, proiect ce poate fi adaptat contextului socio-cultural şi economic actual.

• Creşterea numărului şi calităţii intervenţiilor de prevenire indicată, intervenţii care trebuie centrate pe formarea abilităţilor de rezistenţă cognitivă şi socială ale copiilor şi adolescenţilor la consumul de droguri. Un accent deosebit trebuie pus pe dezvoltarea unor intervenţii adresate persoanelor cu patologie duală de tip psihiatric, punând accent pe faptul că anumiţi indicatori precoce de comportament atipic (hiperactivitate şi alte tulburări de atenţie, anxietate corelată cu probleme emoţionale, tulburările de alimentaţie, simptomatologia asociată reacţiei de stres posttraumatic etc) reprezintă elemente cheie cu rol predictiv. În acest moment, în România nu a fost elaborat niciun astfel de proiect.

46

Capitolul 4 - Consumul problematic de droguri

4.1. ESTIMĂRI ALE PREVALENŢEI ŞI INCIDENŢEI CONSUMULUI PROBLEMATIC DE DROGURI Pentru realizarea estimării prevalenţei consumului problematic de droguri la nivelul anului 2010, s-a utilizat multiplicatorul rezultat în urma aplicării „Anchetei comportamentale şi serologice privind prevalenţa HIV şi a hepatitelor B şi C în rândul consumatorilor de droguri injectabile din Bucureşti - Behavioural Surveillance Survey 201062”, realizată de UNODC România, în parteneriat cu Agenţia Naţională Antidrog. Benchmark: clienţii programelor de schimb de seringi Definiţia cazului – consum de droguri injectabile; grupa de vârstă: 18-49 ani; Bucureşti. Analiza datelor „Anchetei comportamentale şi serologice privind prevalenţa HIV şi a hepatitelor B şi C în rândul consumatorilor de droguri injectabile - Behavioural Surveillance Survey 2010” a indicat că un procent de 48,95% (0,4895; 95% CI: 0,4398– 0,5395) dintre persoanele incluse în studiu erau clienţi ai programelor de schimb de seringi (PSS). Prin împărţirea numărului persoanelor care au fost incluse în programele de schimb de seringi în anul 2010 (respectiv 8.966) la procentul menţionat mai sus, a rezultat un număr estimat de 18.316 (în 2009: 17.767; 95% CI: 16.343 – 19.464) consumatori problematici de droguri în Bucureşti. Tabel nr. 4-1: Estimarea (în cifre absolute şi rată) numărului de consumatori problematici de droguri în Bucureşti, utilizând metoda multiplicatorilor, 2007- 2010

An Număr estimat de consumatori problematici de droguri PDU

Rata la 1000 persoane, vârstă 18-49 ani

2007 16 867 17,4 2008 17 387 17,5 2009 17 767 18,0 2010 18 316 19,2

Sursa: ANA Se observă o uşoară creştere în ceea ce priveşte numărul estimat de consumatori problematici din Bucureşti în anul 2010, comparativ cu anii anteriori. În continuare, principala limită în realizarea unei estimări la nivel naţional este reprezentată de disponibilitatea serviciilor/ programelor la nivel naţional. Estimarea prezentată mai sus a fost aleasă ca fiind reprezentativă (eşantionare adecvată, respectiv procesul de selectare a eşantionului a început într-un centru de tratament, fiind astfel mai relevantă multiplicarea în baza clienţilor programului de schimb de seringi). În cadrul studiului realizat în anul 2010, au fost introduse întrebări care au permis estimări indirecte ale prevalenţei consumului problematic de droguri în baza metodei multiplicatorilor. Prezentăm mai jos tabelul cu valorile estimărilor rezultate în urma analizei datelor. Pentru multiplicatorul realizat pe baza admiterilor la tratament a CDI (respectiv 1.198 de cazuri în Bucureşti), analiza datelor „Anchetei comportamentale şi serologice privind prevalenţa HIV şi a hepatitelor B şi C în rândul consumatorilor de droguri injectabile - Behavioural Surveillance Survey 2010” a indicat că un procent de 10,21% (0,1021; 95% CI: 0,0756– 0,1365) dintre persoanele incluse în studiu erau clienţi ai programelor de substituţie.

62 Studiul este descris în capitolul 6

47

Tabel nr. 4-2: Rezultatele aplicării tehnicilor de estimare rapidă a numărului PDU în Bucureşti Tehnici de estimare

Metoda Multiplicatorilor Metoda Multiplicatorilor

Studii

Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa HIV şi a hepatitelor B şi C în rândul consumatorilor de droguri injectabile

Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa HIV şi a hepatitelor B şi C în rândul consumatorilor de droguri injectabile

Oraşul/ Regiunea

Bucureşti Bucureşti

Benchmark Clienţii programelor de schimb de seringi din Bucureşti

CDI admişi la tratament în 2010

Estimare 18.316; 95% CI: 16.619 – 20.386

11.733; 95% CI: 8.776-15.856

Sursa: ANA Se observă că prin metoda multiplicatorilor în funcţie de tipul de servicii folosit ca şi benchmark în formula de calcul a multiplicatorului, rezultatele diferă semnificativ: aproximativ 11.733 consumatori problematici de droguri, în cazul folosirii indicatorului beneficiari ai serviciilor de tratament şi 18.297, în cazul clienţilor programelor de schimb de seringi. 4.2. DATE PRIVIND CONSUMATORII PROBLEMATICI DE DROGURI COLECTATE DIN ALTE SURSE DECÂT INDICATORUL ADMITERE LA TRATAMENT CA URMARE A CONSUMULUI DE DROGURI Anul acesta estimarea a fost realizată în baza numărului consumatorilor care s-au adresat serviciilor de schimb de seringi. Din cei 8.966 consumatori de droguri injectabile înregistraţi în programele de schimb de seringi, 76,7% erau de sex masculin, 23,3% de sex feminin. Date relevante privind profilul şi modelele de consum ale consumatorilor de droguri injectabile se regăsesc în capitolul 6, respectiv în studiul „Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa HIV şi a hepatitelor B şi C în rândul consumatorilor de droguri injectabile - Behavioural Surveillance Survey 2010”. Conform acestui studiu, principalul drog raportat de consumatorii de droguri injectabile din zona metropolitană Bucureşti este heroina (67,3%), iar următorul este reprezentat de clasa substanţelor cu proprietăţi psihoactive, comercializate sub denumirea de droguri legale sau „etnobotanice” (30,6%). Acestea din urmă sunt de cele mai multe ori substanţe cu efecte şi compoziţie relativ similară amfetaminelor. Frecvenţa injectării la ultima ocazie când au folosit drogul principal este de peste 3 ori în 44,9% din cazuri, 2-3 ori în 41,8% din cazuri, în timp ce doar 13,2% declară o singură injectare. 4.3. CONSUM INTENSIV, FRECVENT ŞI DE LUNGĂ DURATĂ ŞI ALTE FORME DE CONSUM PROBLEMATIC Datorită faptului că în anul 2010 s-a constatat o structură diferită a PDU în funcţie de drogul principal, respectiv o scădere a celor care au raportat heroina ca drog principal de consum de la aproximativ 90% la 67,3% şi apariţia unei noi categorii de substanţe (substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) utilizate de 30,6% dintre PDU, considerăm ca fiind relevantă prezentarea datelor privind studiul de evaluare a efectelor acestor substanţe în rândul consumatorilor intensivi din România, ca formă de consum problematic. În perioada 15 ianuarie -30 aprilie 2011, Agenţia Naţională Antidrog, în parteneriat cu Romanian Harm Reduction Network (RHRN) şi cu susţinerea financiară a UNICEF România au desfăşurat un proiect de cercetare denumit „Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanțe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul copiilor și tinerilor din România”, vizând cu precădere utilizatorii intensivi de substanţe noi cu proprietăți psihoactive comercializate sub denumirea de droguri legale.

48

Obiectivele evaluării Obiectiv general : Evaluarea cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor privind consumul şi abuzul de substanţe psihoactive comercializate sub denumirea de “drogurile legale” din 10 oraşe mari din România în vederea dezvoltării unor intervenţii de reducere a riscurilor, adaptate tinerilor cu vârste cuprinse între 10-24 de ani Obiective specifice: • documentarea situaţiei de consum de substanţe noi cu efecte psihoactive în comunităţile locale; • stabilirea unui profil al consumatorului de SNPP respectiv identificarea unor modele de consum, pentru

consumatorii de SNPP; • identificarea unor factori de risc şi de protecţie privind consumul şi abuzul acestor substanţe; • realizarea de propuneri pentru dezvoltarea unor intervenţii de reducere a riscurilor bazate pe evidenţe

ştiinţifice. Metode şi tehnici de cercetare utilizate: • analiza de conţinut a diferitelor surse: rapoarte, studii, analiza surselor on-line - reţele sociale,

forumuri, analiza media. Studiul a vizat website-urile, motoarele de căutare, forumurile şi reţelele sociale cu conţinut privind noile substanţe psihoactive care se adresează populaţiei din România (fie ele înregistrate ca entitate online în România sau în alte ţări);

• ancheta sociologică (chestionare aplicate vânzătorilor şi consumatorilor de noi substanţe cu efecte psihoactive);

• interviul de tip semistructurat sau focus grupul cu specialiştii. Acoperire - Studiul s-a realizat în 10 oraşe mari din România – selectate după numărul de locuitori şi reprezentativitatea în cadrul celor 8 euroregiuni. Acestea au fost Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Cluj, Iaşi, Ploieşti, Galaţi, Craiova, Braşov, Oradea. Grup ţintă • Grupul ţintă al cercetării a fost format din copii şi tinerii consumatori de droguri legale, cu vârste

cuprinse între 10 şi 24 de ani. Dimensiunile cercetării • Conţinutul fizic, chimic şi farmacologic; • Potenţialul de abuz şi dependenţă; • Prevalenţa consumului; • Riscuri în planul sănătăţii; • Riscuri sociale; • Constituirea de reţele de crimă organizată implicate în comercializarea şi traficarea de SNPP Caracteristici sociodemografice ale loturilor de respondenţi A. Reprezentanţi ai autorităţilor locale şi centrale şi reprezentanţi ai societăţii civile Au fost realizate 24 de interviuri semistructurate şi 6 focus-grupuri la care au participat, în total, 73 profesionişti, reprezentanţi ai: • CPECA şi ONG-urilor furnizoare de servicii; • Unităţilor medicale (spitale de urgenţă, spitale de psihiatrie, spitale de boli infecţioase, centre de

tratament specializate în acordarea de servicii consumatorilor de droguri etc.), Serviciul de Ambulanţă, Poliţie, DGASPC;

• Unităţilor de învăţământ; • Mediilor recreaţionale (baruri, cluburi, discoteci) B. Consumatori de “droguri legale” Au fost analizate un număr de 120 chestionare valide completate de consumatori de SNPP selectaţi din cele 10 oraşe. Metoda principală utilizată în selecţia participanţilor la cercetare a fost “mappingul local”.

49

Tabel nr. 4-3: Caracteristici socio-demografice ale eşantionului de consumatori de SNPP

masculin feminin Sex

80 (66,6%) 40 (33,3%) Vârsta medie

18,2 ani Minim 10 ani Maxim 24 ani Modul 17 ani

Fără studii Nu au absolvit ciclul primar

Nu au absolvit ciclul secundar

Nu au absolvit liceul/şcoala profesională

12 clase sau mai mult

Studii

3% 4% 13% 52% 21% Şomer/Fără ocupaţie Angajat fără

forme legale Angajat cu forme legale

Elev Student Ocupaţie

25% 4,2% 8,3% 47,5% 10,8% Sursa: Studiul „Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanțe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul copiilor și tinerilor din România”, 2011 Sursele de selecție ale consumatorilor de „droguri legale” care au participat la cercetare au fost următoarele: • reţele sociale; • programe de tratament oferite de CPECA; • magazine care comercializează „droguri legale/ etnobotanice”; • străzi, parcuri sau alte spaţii publice; • comunitate terapeutică; • programe de schimb de seringi; • cluburi; • prieteni/ apropiaţi ai consumatorilor de droguri. Grafic nr. 4-1: Interes pentru căutare pe web: etnobotanice

Sursa: Studiul „Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanțe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul copiilor și tinerilor din România”, 2011

50

Rezultate: • Consumul substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive (impropriu denumite “etnobotanice” sau „droguri

legale”), s-a evidenţiat în anul 2008 şi a cunoscut o creştere şi o diversificare accelerată în ultimii ani, cu scăderi şi reveniri determinate de implementarea măsurilor legislative de punere sub control iniţiate de guvern.

• Din punctul de vedere al formei de prezentare, substanţele noi cu proprietăţi psihoactive, comercializate sub denumirea de „etnobotanice”, sunt clasificate în două mari categorii: A) amestecuri de plante şi chimicale destinate fumatului - produse de tip „Spice”; B) amestecuri de prafuri chimice prizabile sau injectabile – substanţe psihoactive de sinteză cu efect

energizant sau halucinogen, comercializate sub diferite denumiri şi amestecate cu energizanţi cunoscuţi: cofeină, creatină, etc.

• A fost observată o tendinţă de echilibru între cele 2 opţiuni: consumatorii intervievaţi consumă preponderent produse de tip “Spice” (56,1%), în timp ce amestecurile energizante sunt consumate într-o proporţie mai scăzută, însă apropiată (43,9%).

• Prin triangularea şi confirmarea surselor de date s-a stabilit că, cele mai populare branduri la nivel naţional (în intervalul cercetării) au fost Diesel, Pure, Katana și Magic.

• Substanţele psihoactive descrise în cadrul cercetării reprezintă doar o parte din cele prezente pe piaţă. Aceste produse sunt modificate de la o zi la alta, atât în ceea ce priveşte concentraţia şi compoziţia substanţelor regăsite în componenţa aceluiaşi brand comercializat, cât şi în ceea ce priveşte denumirea comercială, astfel că asocierea unei substanţe cu un anumit brand este de multe ori o încercare dificilă.

• Nu există date concludente privind constituirea de reţele de crimă organizată implicate în comerțul și distribuţia de SNPP, dar este posibilă apariția structurilor organizate de trafic a substanțelor care au intrat pe lista celor interzise. Există mărturii care fac trimitere la cazuri concrete de elevi care s-au asociat cu persoane din lumea interlopă în scopul comercializării acestui tip de substanţe.

Caracteristici ale consumatorilor • Vizibilitatea consumului este ridicată, consumatorii sunt preponderent tineri integraţi social, cu situaţie

economică bună. Această categorie de consumatori este tentată să experimenteze diferite combinaţii de substanţe, pe fondul “vidului” de reglementări privind regimul şi vânzarea acestor substanţe.

• Există dovezi concludente privind existen�a policonsumului de substanţe psihoactive în rândul consumatorilor intensivi. Mai mult de jumătate dintre respondenţi au declarat că au folosit mai multe tipuri de SNPP în ultimele 30 de zile. Pe lângă alcool, alături de SNPP, se consumă droguri ilicite sau medicamente: heroină, amfetamine, aurolac, cocaină, marijuana, inhalanţi de tip prenadez, Diazepam, Valium, Rofedex, Tusin.

• Locurile preferate de consum sunt strada şi domiciliul personal. Perioada de consum variază cel mai des în funcţie de disponibilităţile materiale, dar şi de ieşirile în oraş cu prietenii. Majoritatea consumatorilor intervievaţi declară că preferă consumul în grup, cu prietenii.

• Sumele cheltuite de persoanele care consumă regulat SNPP variază între 10 şi 300 de lei pe zi. În medie, suma se ridică la aproximativ 53 de lei/zi.

• Sursele de achiziţie sunt variate şi multiple. Majoritatea consumatorilor intervievaţi au declarat că obişnuiesc să-şi cumpere substanţele legale de la magazine “spice shop/ weed shop”.

• Substanţele noi cu proprietăţi psihoactive sunt amestecate şi introduse în plicuri în vederea vânzării după reţete şi concentraţii neverificate

• Informaţiile privind conţinutul real al produsului şi efectele acestuia asupra sănătăţii sunt insuficiente/ lipsesc. Din analiza documentaţiei ştiinţifice disponibile rezultă că aceste produse prezintă riscuri considerabile pentru sănătate.

• Nu sunt cunoscute reacţiile provocate de aceste substanţe atunci când sunt consumate împreună cu altele, cum ar fi alcoolul, medicamentele, drogurile ilicite etc.

• Conform experţilor intervievaţi, există un risc epidemiologic ridicat de răspândire a consumului de SNPP datorită faptului că persoanele care consumă SNPP au un nivel ridicat de educaţie în folosirea noilor mijloace de comunicare media (forumuri, bloguri, chat etc.), unde îşi pot împărtăşi experienţe, pot comanda „la domiciliu” substanţele care sunt promovate cu ajutorul marketingului online.

51

• O evoluţie semnificativă o reprezintă utilizarea de SNPP pe cale injectabilă: 1 din 6 respondenţi au declarat un consum de SNPP pe cale injectabilă. Cvasimajoritatea lor trăiesc în Bucureşti. Riscul major la care se supun aceşti consumatori este reprezentat de contactarea şi transmiterea de viruşi pe cale sanguină, prin utilizarea în comun a seringilor.

• Consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive poate determina probleme grave de sănătate: pierderi în greutate, tulburări de personalitate, tulburări psihotice, pierderea apetitului, insomnii prelungite, epuizare fizică.

• Experţii intervievaţi au menţionat cazuri de consumatori de droguri injectabile care au decedat în urma trecerii de la heroină la SNPP. Aceste decese nu au fost confirmate în urma analizelor medico-legale, unul dintre motive fiind capacitatea limitată de analiză (lipsa dotărilor tehnice necesare efectuării de analize concludente).

• Informaţiile privind riscurile sociale generate de consumul de SNPP sunt limitate. • Buna desfăşurare a activităţilor de la locul de muncă şi/ sau procesul de educaţie pot fi afectate de

consumul regulat de astfel de substanţe. Pe termen lung, există riscul de excludere şi auto-marginalizare socială, abandon şcolar, afectarea carierei şi a valorilor morale. Infracţionalitatea poate apărea datorită creşterii costurilor necesare menţinerii consumului sau din cauza tulburărilor psihotice.

• Peste 25% din respondenţi declară că au apelat la servicii medicale datorită consumului de substanţe/ amestecuri legale. Dintre aceştia, cei mai mulţi au apelat la servicii medicale de urgenţă. Alte servicii menţionate au fost dezintoxicare, psihiatrie şi consiliere psihologică.

• Disponibilitatea şi accesul la servicii sociale şi medicale sunt scăzute, ceea ce creşte riscul agravării pe termen mediu şi lung a problemelor medicale şi sociale ale consumatorilor.

Comportamente la risc ale subiecţilor care utilizează droguri SNPP pe cale injectabilă Aceste riscuri au fost documentate în baza informaţiilor culese în urma aplicării chestionarelor la persoanele care consumă substanţe noi cu proprietăţi psihoactive. Datorită numărului mic de subiecţi, rezultatele nu vor fi descrise în procente. Dintre cei 31 de consumatori de SNPP care au declarat că au consumat aceste substanţe pe cale injectabilă: • 30 domiciliază în Bucureşti (30 de respondenţi) şi unul în Ploieşti; • 24 dintre ei declară „Pure” drept cel mai consumat drog; un respondent utilizează „Pure” în combinaţie

cu heroină, 5 declară că folosesc cel mai frecvent „Magic”, iar unul „3Dvision”; • aproximativ 1 din 3 declară că nu cunosc riscurile de sănătate asociate consumului de droguri

injectabile; • 8 din 10 respondenţi declară că au utilizat ace, seringi destinate injectării de SNPP sau alte droguri în

comun cu alte persoane şi chiar 1 din 4 din cei care se injectează declară că utilizează seringi frecvent.

Jumătate dintre consumatorii de SNPP pe cale injectabilă au declarat că folosesc prezervativul ocazional în cazul contactelor sexuale, iar 2 din 5 declară că nu îl folosesc deloc în condiţiile în care doar 1 din 6 respondenţi declară că nu a avut contacte sexuale în ultimele 12 luni, iar 2 din 3 consumatori injectabili declară ca au avut contacte sexuale cu mai mult de 1 partener (în ultimele 12 luni). Mai mult de 1 din 3 utilizatori de SNPP pe cale injectabilă nu s-au testat pentru HIV, HVB sau HVC în ultimele 12 luni. În privinţa statusului serologic autodeclarat al bolilor infecţioase HIV, HVB, HVC, dintre cei testaţi, mai mult de 1 din 3 consumatori de droguri injectabile se declară pozitivi la virusul hepatitei C, 3 la virusul hepatitei B şi 1 subiect se declară pozitiv la HIV. 10 (1 din 3) respondenţi – consumatori de SNPP pe cale injectabilă declară că au apelat la servicii medicale datorită consumului de substanţe/ amestecuri legale. Aproximativ jumătate dintre consumatorii pe cale injectabilă declară că au avut complicaţii (infecţii acute, cangrenă) datorate injectării cu “substanţe etnobotanice”.

52

Capitolul 5 – Admiterea la tratament ca urmare a consumului de droguri

Procesul colectării de date pentru acest capitol se realizează în baza Protocolului Standard European de monitorizare a tratamentului dependenţilor de droguri (Protocolul Standard 2.0). Acesta este transpus în legislaţia naţională în Ordinul comun emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative63, stabilind astfel cadrul legal pentru colectarea datelor prezentate în capitolul de faţă. Conform metodologiei de completare a foii individuale de admitere la tratament pentru consumul de droguri, în sistemul de raportare a datelor sunt incluse mai multe categorii de furnizori de servicii medicale, psihologice şi sociale şi se consideră episod de admitere la tratament, ori de câte ori un pacient începe un tratament într-un centru care raportează, indiferent dacă a mai realizat anterior alt tratament în acelaşi centru sau în alt centru, în acelaşi an sau într-un an diferit64. Un caz este reprezentat de o persoană care începe tratamentul pentru consum de droguri într-un centru de tratament de-a lungul anului calendaristic, începând cu 1 Ianuarie şi până la 31 Decembrie65 şi poate fi: • caz nou (admiterea pentru prima dată la tratament într-un centru) - situaţie când un pacient se prezintă

pentru prima dată într-un centru care raportează şi este înregistrat în foaia de observaţie sau fişa beneficiarului în prezenţa unei persoane calificate (medic, psiholog, asistent social sau asistent medical etc), în scopul iniţierii unui tratament pentru consum/ dependenţă de substanţe psihoactive;

• recidivă (readmiterea la tratament) - atunci când este admisă la tratament o persoană care a mai beneficiat anterior de unul sau mai multe tratamente finalizate prin acordarea de servicii medicale, psihologice sau sociale, excludere sau abandon.

Pentru evitarea dublei raportări se utilizează un cod alfanumeric pentru fiecare o persoană care începe tratamentul pentru consum de droguri într-un centru de tratament de-a lungul unui an calendaristic. 5.1 STRATEGII/ POLITICI În România, datorită schimbărilor care au avut loc în privinţa organizării şi funcţionării Agenţiei Naţionale Antidrog care are şi misiunea de a elabora, coordona, evalua şi monitoriza, la nivel naţional, politicile în domeniul consumului ilicit de droguri66, în ultima perioadă, nu au existat schimbări majore ale sistemului integrat de servicii adresate consumatorilor de droguri. În consecinţă, ca şi în anii precedenţi, asistenţa consumatorilor de droguri se realizează pe baza unui sistem complex şi integrat ce are la bază managementul de caz. De menţionat că, deşi din anul 2008 s-au iniţiat/ elaborat proiecte legislative care au urmărit dezvoltarea sistemului de servicii de prevenire şi asistenţă integrată a consumatorilor de droguri67 şi în prezent, comparativ cu anii anteriori, există mai multe centre de menţinere pe agonişti,

63 Ordin comun MSP şi MIRA nr. 770, respectiv nr. 192/ 2007, pentru aprobarea Metodologiei de completare a fişelor standard şi de transmitere a datelor prevăzute în foaia individuală de urgenţă pentru consumul de droguri, foaia individuală de admitere la tratament pentru consumul de droguri, cazurile înregistrate de HVC şi HVB în rândul consumatorilor de droguri injectabile şi prevalenţa infecţiilor cu HIV, HVB şi HVC în rândul consumatorilor de droguri injectabile 64 Nu sunt raportate ca şi episoade de admitere la tratament următoarele situaţii: simplele contacte personale sau telefonice pentru a solicita informaţii despre tratament şi nici solicitările de tratament aflate pe lista de aşteptare; contactele care au ca scop unic solicitarea de ajutoare sau servicii sociale; tratamentele care au ca scop unic tratarea complicaţiilor organice datorate consumului de droguri, cum ar fi tratamentul unei supradoze sau infecţii; intervenţiile care constau exclusiv în schimb de seringi sau alte materiale de injectare, distribuţie de prezervative etc; admiterile la tratament în care nu se cunosc variabile, precum data admiterii la tratament în centru sau drogul principal pentru care este admis la tratament. 65 Dacă o persoană continuă tratamentul început în anul anterior, aceasta nu este înregistrată din nou 66 Conform HG 461 din 2011 privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Antidrog 67 De ex: Programul naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri - 2009-2012, aprobat prin HG 1102/18.09.2008 care propune măsuri concrete de intervenţie pentru completarea sistemului naţional de servicii de prevenire şi asistenţă a consumatorilor de droguri, servicii configurate pentru o abordare integrată şi adecvată permanent nevoilor clienţilor şi comunităţilor locale (servicii de outreach, implicarea familiilor şi comunităţilor în actul terapeutic, precum şi finanţarea din fonduri publice a operaţionalizării unor servicii specializate dezvoltate în sectorul neguvernamental) şi Ordinul nr. 1389/4.08.2008 privind aprobarea Criteriilor şi metodologiei de

53

există încă liste de aşteptare68 pentru serviciile de asistenţă integrată a adicţiilor din cadrul ANA, fapt care susţine ipoteza că serviciile de asistenţă a consumatorilor sunt încă insuficient dezvoltate. De asemenea, circuitul integrat de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri este creat parţial, verigile deficitare fiind serviciile de tip comunitate terapeutică şi cele sociale, serviciile de asistenţă destinate copiilor consumatori de droguri şi centrele pentru patologie duală. 5.2 SISTEMUL NAŢIONAL DE TRATAMENT Cadrul instituţional şi procedural al sistemului de asistenţă a consumatorilor de droguri este definit de următoarele reglementări: • Cadru legislativ: Hotărârea Nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

dispoziţiilor Legii 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare,

• Cadru metodologic: Standardele sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri69.

Astfel, prin intermediul prevederilor HG Nr. 860/2005 este standardizat sistemul de asistenţă prin stabilirea regulilor de funcţionare a sistemului integrat de servicii adresate consumatorilor de droguri: • etapele procesului de acordare a serviciilor de asistenţă medicală, psihologică şi socială şi situaţiile în

care se acordă (la cererea consumatorului sau a reprezentantului legal; la dispoziţia procurorului sau, după caz, a altui organ judiciar; de urgenţă),

• ariile pe care se realizează evaluarea (istoricul personal şi de consum, condiţii biomedicale şi complicaţii curente, condiţii psihologice şi/ sau psihiatrice şi complicaţii, condiţii sociale şi familiale, situaţia judiciară),

• criteriile de orientare pentru selecţia programului adecvat profilului fiecărui consumator, • tipurile de programe integrate de asistenţă acordate consumatorilor. Regulamentul stabileşte, de asemenea, cadrul instituţional de acordare a asistenţei70: • centru de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog (CPECA) (regim ambulatoriu) - asistenţă medicală,

psihologică şi socială şi asigură managementul de caz, • centru de zi (regim ambulatoriu, pe o perioadă de 12 ore) - asistenţă, • centru tip comunitate terapeutică, locuinţă protejată, locuinţă socială şi altele asemenea (regim

hotelier) - servicii de asistenţă,

autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri şi a Standardelor minime obligatorii de organizare şi funcţionare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri 68 Decizia Preşedintelui ANA nr. 13/2007 care defineşte cadrul legal pentru înfiinţarea şi gestionarea listei de aşteptare 69 Nu fac referire la: alcool, substanţele psihoactive administrate pe bază de prescripţie medicală, persoanele sub 18 ani, asistenţa acordată în regim de detenţie 70 Furnizarea de servicii de asistenţă pentru consumatori, fără a deţine autorizaţie conform normelor legale, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 RON la 15.000 RON; pentru consolidarea sistemului integrat de asistenţă medicală, psihologică şi socială acordată consumatorilor de droguri au fost emise o serie de reglementări cu rolul de a asigura standardizarea modului de acţiune la nivelul tuturor furnizorilor de servicii: Decizia nr. 16 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul asistenţei consumatorului de droguri (ANA, MO 899/06.11.2006) şi Decizia nr. 17 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare, modificare şi implementare a planului individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri (ANA, MO 899/06.11.2006). Astfel, furnizarea serviciilor în domeniul asistenţei consumatorului de droguri se realizează printr-un complex de servicii integrate: asistenţă medicală, psihologică şi socială, coordonarea tuturor serviciilor oferite realizându-se prin intermediul managementului de caz. Managementul de caz este un serviciu aplicat în mod continuu de-a lungul procesului de asistenţă de către managerul de caz, specialist aflat în structura CPECA. Prin această metodă se realizează coordonarea serviciilor oferite consumatorilor de droguri: evaluarea consumatorului, stabilirea programului integrat de asistenţă, elaborarea planului individualizat de asistenţă şi implementarea măsurilor din plan, monitorizarea şi evaluarea implementării măsurilor din planul individualizat de asistenţă, reevaluarea, după caz, continuarea programului cu modificarea planului sau modificarea programului integrat de asistenţă şi colaborarea dintre furnizori, acţiuni de advocacy.

54

• centru de asistenţă integrată a adicţiilor (CAIA) (regim ambulatoriu) - asistenţă medicală, psihologică şi socială,

• centre, secţii şi compartimente de dezintoxicare de tip spitalicesc (regim de spitalizare) - servicii medicale de dezintoxicare,

• centru de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri (regim ambulatoriu sau unităţi mobile) - servicii de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri,

• laborator de sănătate mintală71 cu staţionar de zi - substituţie în ambulatoriu (menţinere pe metadonă),

• alte categorii de instituţii publice sau private72, prevăzute de lege. Harta nr. 5-1: Schema serviciilor de asistenţă pentru consumatorii de droguri din România

Sursa: Agenţia Naţională Antidrog – Standardele sistemului Naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri

Conform standardelor Sistemului Naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri, coordonarea asistenţei consumatorilor şi managementul general al fiecărui caz de-a lungul diferitelor servicii sunt structurate pe următoarele niveluri de asistenţă: • nivel I - de identificare şi trimitere a consumatorilor de droguri spre serviciile specializate şi asistenţa

nevoilor medicale şi sociale de bază (servicii de urgenţă, asistenţă medicală primară, servicii sociale generale, servicii de harm reduction);

• nivel II – este constituit din unităţi specializate din sistemul de sănătate publică şi din centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog şi asigură asistenţă specializată (evaluare multidisciplinară, elaborare plan de asistenţă, asistenţă specializată, concomitentă şi continuă), monitorizarea, coordonarea necesară între toate nivelurile de intervenţie şi trimiterea spre cel de-al treilea nivel. Reprezintă nivelul central pentru întreg sistemul de asistenţă;

71 Ministerul Sănătăţii Publice (MSP) a emis Ordinul nr. 372/200671 prin care sunt reglementate măsurile de promovare şi apărare a sănătăţii mintale, precum şi de prevenire a îmbolnăvirilor psihice. Acest ordin reglementează modul de evaluare a sănătăţii mintale şi pune bazele organizării teritoriale a serviciilor de sănătate mintală în arii geografice numite sectoare psihiatrice care acordă următoarele servicii: servicii ambulatorii, de asistenţă mobilă, de zi, de reabilitare, spitaliceşti şi servicii la domiciliu. Reorganizarea serviciilor de sănătate mintală se realizează în vederea creşterii calităţii şi accesibilităţii serviciilor de acest tip, precum şi în vederea asigurării asistenţei psihiatrice comunitare, separat pentru adulţi, adolescenţi şi copii. 72 Cele mai importante organizaţii nonguvernamentale (care au filiale şi în alte oraşe în afară de Bucureşti) sunt: Asociaţia Română Anti-SIDA – ARAS, Alianţa de Luptă Împotriva Alcoolismului şi a Toxicomaniilor – ALIAT, Samusocial Romania, Fundaţia PARADA, Fundaţia Familia şi Ocrotirea Copilului – FOC, Asociaţia Integration, Centrul romilor pentru politici de sănătate – SASTIPEN.

CAIA (Centre de Asistenţă Integrată a Adicţiilor)

Centre de zi

Locuinţe protejate

Comunitati terapeutice

Spitale (sectii)

CPECA

Evaluare

Management de caz

Centre pentru programe drog zero

Centre detox cu substitutiv Centre detox fără substitutiv

Centre pentru programe de Harm Reduction

Centre de substitutie cu metadonă

Centre de schimb de seringi fixe şi/sau mobile

Servicii medicale

Servicii psihologice

Servicii sociale

Servicii juridice

Servicii info-educationale Cen

tre d

e re

abili

tare

s

i rei

nser

tie

+

Centrele acorda

55

• nivel III – asigură asistenţă specifică şi cu un grad mare de specializare (dezintoxicare, comunităţi terapeutice, centre de zi etc.) şi reintegrare socio-profesională.

Ordinul nr. 1389/513/282 din 4 august 2008 privind aprobarea Criteriilor şi metodologiei de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri şi a Standardelor minime obligatorii de organizare şi funcţionare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri73 stabileşte Criteriile specifice de organizare şi funcţionare pentru centrul de dezintoxicare74: admiterea/ internarea75 persoanelor pentru dezintoxicare este decisă de medicul centrului de dezintoxicare, pe baza recomandării trimise de centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, medicul de familie sau alţi furnizori de servicii pentru consumatorii de droguri76. În cazul în care numărul solicitărilor depăşeşte numărul de paturi disponibile din centrul de dezintoxicare, se întocmeşte o listă de aşteptare de către medicul centrului. Dezintoxicarea poate începe numai după confirmarea diagnosticului de dependenţă, conform Manualului de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale IV/Codul internaţional al maladiilor nr. 10 (DSM IV/ICD 10) şi prin punerea în evidenţă în sângele sau în urina beneficiarului a drogurilor consumate de către acesta. Perioada de dezintoxicare este stabilită în funcţie de starea şi de evoluţia beneficiarului, fără a se depăşi 30 de zile. În cazul în care, pe parcursul internării beneficiarul refuză medicaţia prescrisă, tratamentul va fi reevaluat împreună cu medicul, iar dacă beneficiarul refuză în continuare planul terapeutic propus, va fi externat. Tot prin Ordinul nr. 1389/513/282 din 4 august 2008 sunt stabilite şi criteriile specifice de organizare şi funcţionare pentru centrul de dezintoxicare şi criterii specifice de organizare şi funcţionare în cazul tratamentului de substituţie cu agonişti de opiacee: 1. Criterii de includere în tratamentul de substituţie: a) vârsta peste 18 ani sau peste 16 ani, când beneficiul tratamentului este superior efectelor secundare şi doar cu consimţământul scris al reprezentantului legal; b) diagnostic DSM IV/ICD 10 de dependenţă de opiacee; c) test pozitiv la opiacee la testare urinară sau sangvină. 2. Criterii de orientare pentru includerea în tratament de substituţie: a) afirmativ la încercări repetate de întrerupere a consumului; b) comportament de consum de risc; c) HIV/SIDA; d) femei însărcinate;

73 emitent: Ministerul Sănătăţii Publice (Nr. 1.389 din 4 august 2008), Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (Nr. 513 din 15 august 2008) şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (Nr. 282 din 24 august 2007), publicat în: Monitorul Oficial nr. 830 din 10 decembrie 2008 74 Centre de dezintoxicare - Criterii minime privind structura de personal şi competenţele profesionale: Centrul are angajat cu normă întreagă: un medic psihiatru, un psiholog, un asistent social, asistenţi medicali, infirmieri. a) Medicul este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior cu diplomă de licenţă în medicină, cu specialitatea psihiatrie, membru al Colegiului Medicilor din România; b) Psihologul este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior cu diplomă de licenţă în psihologie sau asimilată, cu atestat de liberă practică pentru una dintre următoarele specialităţi profesionale: psihologie clinică, consiliere psihologică sau psihoterapie, conform normelor în vigoare. Se asigură un psiholog pentru fiecare 6 - 8 beneficiari; c) Asistentul social este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior cu diplomă de licenţă în asistenţă socială, membru al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România. Se asigură un asistent social pentru fiecare 10 - 12 beneficiari; d) Asistentul medical este membru al Colegiului Asistenţilor Medicali, cu drept de liberă practică. Se asigură un asistent medical pentru fiecare 6 beneficiari. Prezenţa asistenţilor medicali în secţie este continuă, asigurată prin lucrul în ture, în condiţiile legii. e) Infirmier cu studii medii; se asigură un infirmier pentru fiecare 20 de beneficiari. 75 Procedura privind internarea beneficiarului este prevăzută în regulamentul de organizare şi funcţionare a centrului. 76 Pe parcursul internării beneficiarul este obligat să respecte regulamentul de ordine interioară al centrului, care îi este adus la cunoştinţă în momentul internării. În acest sens, beneficiarul semnează că a fost informat şi că pe parcursul internării va respecta regulile impuse de regulamentul centrului. În cazul internării pentru dezintoxicare, beneficiarul va semna un acord privind asistenţa medicală, care se va aplica pe parcursul internării; nerespectarea angajamentului atrage externarea disciplinară a beneficiarului sau reevaluarea măsurilor terapeutice întreprinse. În cazul beneficiarilor cu vârsta sub 18 ani, acordul va fi semnat de către reprezentantul legal.

56

e) patologie organică sau psihiatrică gravă; f) polidependenţă. Harta nr. 5-2: Configuraţia sistemului integrat de asistenţă pentru consumatorii de droguri din România

Sursa: www.ana.gov.ro Serviciile de asistenţă socială a persoanelor dependente de droguri au fost reglementate în anul 2008, prin elaborarea de către ANA, în colaborare cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi cu Ministerul Sănătăţii Publice a Standardelor minime obligatorii de organizare şi funcţionare a centrelor în care se acordă serviciile de asistenţă pentru consumatorii de droguri, precum şi metodologia de autorizare a acestora 77. Serviciile asigurate de CPECA78 şi unităţile medicale publice sau private, în perioada de postcură-reabilitare psihosocială, sunt: psihoterapia individuală, familială şi de grup; terapia ocupaţională şi tratamentul tulburărilor psihice asociate.

77 Serviciile de asistenţă socială sunt reglementate prin Regulamentul – cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială (HG nr. 1434/ 2004 privind atribuţiile şi Regulamentul – cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, Emitent Guvernul, MO nr. 869/ 23.09.2004) precum şi prin normele metodologice de aplicare a dispoziţiile legale privind serviciile sociale (OG nr. 68/ 2003 privind serviciile sociale, Emitent Guvernul României, MO nr. 619/30.08.2003) 78 Pe parcursul anului 2006, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a acreditat cele 41 de CPECA ca furnizori de servicii sociale

SISTEMUL INTEGRAT DE ASISTENŢĂ AL CONSUMATORILOR DE DROGURI

Circuit terapeutic:

Servicii de urgenţă Schimb de seringi

Alt furnizor de servicii

Servicii medicale Servicii psihologice Servicii sociale

Finalizare: dezobişnuire, reabilitare, reintegrare

Servicii de evaluare medicală, psihologică şi socială

Acord de asistenţă Program integrat de tratament Plan Individualizat de asistenţă

Servicii medicale Servicii psihologice Servicii sociale Management de caz

CAIA CENTRU DE ZI LOCUINȚĂ PROTEJATĂ COMUNITATE TERAPEUTICĂ SPITAL

Servicii medicale Servicii psihologice Servicii sociale

CPECA

57

Reţeaua de asistenţă medicală, psihologică şi socială din România 1. Serviciile oferite de Agenţia Naţională Antidrog79(ambulatoriu): • Evaluare medicală, psihologică şi socială în vederea includerii într-un program integrat de asistenţă

(PIT)80 şi întocmirii Planului Individualizat de Asistenţă terapeutică, psihologică şi socială – PIA81. • Servicii medicale: tratament medicamentos în vederea menţinerii abstinenţei (metadonă,

suboxonă, naltrexonă), testare rapidă a drogurilor în urină, testare HIV, HVB, HVC. • Servicii de consiliere psihologică şi socială în vederea reintegrării şi reabilitării psiho – sociale

(individuală şi de grup). • Management de caz – proces de coordonare în vederea implementării PIA şi de evaluare a

implementării măsurilor prevăzute în planul individualizat şi a rezultatelor acestora. În cadrul Programului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri - 2009-201282- Subprogramul 7 Servicii de asistenţă de nivel 2 - centre de asistenţă integrată în adicţii (CAIA)83 a fost asigurată în anul 2010, cu finanţare integrală de la bugetul de stat (buget estimat pentru 2010: 1.050.000 lei, în scădere faţă de 2009: 1.500.000 lei84).

79 Reţeaua de asistenţă medicală, psihologică şi socială din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog este formată din: 47 Centre de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog – CPECA şi 5 Centre de Asistenţă Integrată a Adicţiilor – CAIA, 3 în Bucureşti, 1 în Iaşi, 1 în Oradea. 80 a) program drog 0 de intensitate mică – PIT 1 care oferă: servicii medicale de bază şi specializate; susţinerea abstinenţei cu antagonişti de opiacee; consiliere psihologică şi/ sau psihoterapie; testarea prezenţei drogurilor; asistenţă socială; consiliere juridică; activităţi de informare, educare şi formare pentru obţinerea unui nivel educativ, cultural şi relaţional suficient pentru a participa la viaţa socială şi a accesa servicii de sprijin comunitar; b) program drog 0 – PIT 2 care oferă în plus faţă de serviciile oferite în PIT 1: dezintoxicare substitutivă sau non-substitutivă, în ambulator sau în regim spitalicesc; c) program drog 0 cu stabilizare – PIT 3 care oferă în plus servicii medicale/psihologice sau psihiatrice/servicii sociale şi juridice specializate pentru afecţiuni coexistente şi/sau cauzate de consum şi care necesită o intervenţie imediată; d) program de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri – PIT 4, cu formele: program substitutiv cu agonişti de opiacee (prescriere şi eliberare de metadonă), program de schimb de seringi şi/ sau alte măsuri adresate reducerii riscurilor, care oferă servicii de consiliere în scopul practicării unui consum fără risc, activităţi de informare cu privire la serviciile de asistenţă existente; acoperirea necesităţilor de bază: alimentaţie, igienă, îmbrăcăminte, odihnă. 81 Planul individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri cuprinde: date generale despre solicitant, scopul programului, prezentarea problemelor şi prioritizarea acestora, puncte tari/puncte slabe, obiective şi data la care se aşteaptă să fie îndeplinite, măsurile şi programarea acestora, personalul responsabil, precum şi procedurile de acordare. Stabilirea planului individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri urmăreşte atingerea unui număr de patru obiective: stabilirea modalităţii de asistenţă, stabilirea tipurilor de servicii, stabilirea măsurilor de asistenţă, alegerea structurii adecvate şi disponibile. Modalităţile de asistenţă se diferenţiază prin intensitatea măsurilor care prin caracteristicile lor răspund cel mai adecvat necesităţilor consumatorilor de droguri şi sunt de mai multe tipuri: de urgenţă, ambulatorie de intensitate redusă sau de intensitate crescută, în regim rezidenţial, în regim spitalicesc. Sunt stabilite caracteristicile fiecărei modalităţi de asistenţă şi sunt oferite indicaţii clare pentru selectarea unui anumit tip de asistenţă din cele menţionate. Tipurile de servicii oferite şi măsurile de asistenţă sunt de natură medicală, psihologică şi socială, iar structura adecvată şi disponibilă consumatorilor de droguri face referire directă la centrele de asistenţă. 82 Aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1102 din 18 septembrie 2008 privind aprobarea Programului naţional de asistentă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri - 2009-2012 (emitent Guvernul, publicată în Monitorul Oficial nr. 675 din 1 octombrie 2008); 83 Servicii principale: asigurarea tratamentului de substituţie cu metadonă şi buprenorphină + naloxonă; asigurarea tratamentului de menţinere a abstinenţei (pentru dependenţii de opiacee şi alcool) cu naltrexonă; asigurarea tratamentului de dezintoxicare ambulatorie; testarea prezenţei drogurilor în lichide biologice; testare rapidă HIV şi hepatită; distribuirea de prezervative; consiliere pre- şi post-testare; vaccinare hepatita A şi B; servicii de asistenţă medicală medie; servicii de terapie ocupaţională (ergoterapie); servicii de asistenţă medicală psihiatrică; servicii de psihoterapie individuală, de grup şi familială; asigurarea testării standardizate în vederea evaluării psihologice. 84 Nu este o scădere în termeni reali, în anul 2010 nu a mai fost necesară achiziţionarea unor echipamente medicale existente în stoc

58

2. Serviciile oferite de Ministerul Sănătăţii • regim de spitalizare: dezintoxicare, tratament supradoză, • regim ambulatoriu - centre de tratament : evaluare medicală şi psihologică, tratament

medicamentos în vederea menţinerii abstinenţei (metadonă, suboxonă, naltrexonă), testare rapidă a drogurilor în urină, testare HIV, HVB, HVC, servicii de consiliere psihologică şi management de caz

3. Serviciile oferite de Ministerul Justiţiei (Administraţia Naţională a Penitenciarelor)85 • Servicii de harm reduction – schimb de seringi. • Servicii de substituţie – metadonă. • Servicii de tip comunitate terapeutică.

4. Serviciile oferite de alţi furnizori de servicii • Centre de tratament ambulatorii ONG/private86. • Centre de tratament postcură ONG/private87.

5. Servicii de harm reduction88 - sunt furnizate de ONG-uri, majoritatea grupate sub umbrela

RHRN. Reţeaua Română de Harm Reduction (RHRN)89 este înfiinţată ca reţea informală alcătuită din ONG-uri şi instituţii de stat şi promovează reducerea comportamentelor cu risc asociate consumului de droguri prin creşterea gradului de comunicare între organizaţiile partenere şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor pentru consumatorii de droguri, la nivel naţional.

În ultima vreme, din cauza reducerii liniilor de finanţare dedicate acestor tipuri de proiecte, serviciile de harm reduction au fost reduse. Pe de altă parte, proiectele care au vizat acordarea de astfel servicii suportate din surse bugetare au fost întotdeauna mult sub nevoile reale. O altă caracteristică a serviciilor de harm reduction din România o reprezintă concentrarea acestora cu precădere în zona municipiului Bucureşti. Cu toate acestea, se poate estima că la nivelul municipiului Bucureşti maximum 50% din totalul consumatorilor de droguri injectabile au beneficiat de programele de tip harm-reduction. 5.3 CARACTERISTICILE POPULAŢIEI ADMISE LA TRATAMENT CA URMARE A CONSUMULUI DE DROGURI În raportarea serviciilor de asistenţă oferite consumatorilor de droguri, începând cu anul 2009, au fost incluse, pe lângă unităţile medicale ale Ministerului Sănătăţii şi centrele din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog şi din sistemul penitenciar şi alte 3 centre specializate pentru tratamentul în ambulatoriu al consumatorilor de droguri: Arena (centru administrat de o organizaţie non-guvernamentală, ARAS) şi 2 private: PSYMOTION şi Asociaţia Naţională de Intervenţii în Toxicomanii90 (ANIT), care acordă în Bucureşti servicii de asistenţă integrată în adicţii (inclusiv tratament substitutiv cu metadonă/ suboxonă/ naltrexonă pentru dependenţa de opiaceee). De asemenea, începând cu anul 2009, pentru raportarea

85 Pentru persoanele aflate în stare privativă de libertate (aresturi/ penitenciare) consumatoare de droguri serviciile de asistență integrată medicală, psihologică și socială sunt desfăşurate în conformitate cu: Ordin Comun al Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei, Ministerul Administrației și Internelor nr. 1216/C din 18 mai 2006 privind modalitatea de derulare a programelor integrate de asistenta medicală, psihologică şi socială pentru persoanele aflate în stare privativă de libertate, consumatoare de droguri şi Ordin Comun al Ministerului Sănătăţii și al Ministerului Justiţiei nr. 898/2002 privind măsurile medicale şi educative aplicate toxicomanilor în penitenciare. 86 Centrul ARENA(ARAS), Clinica PSYMOTION, Centrul ANIT şi D&C Medical 87 Coaliţia împotriva Abuzului de Substanţe şi a Adicţiilor din România (Romanian Substance Abuse and Addiction Coalition - ROSAAC) reprezintă efortul unit al organizaţiilor creştine de diferite denominaţii în scopul reabilitării persoanelor cu diferite adicţii. http://www.rosaac.ro/index.php 88 Activitatea de harm-reduction - reducerea comportamentelor cu risc asociate consumului de droguri - a fost reglementată prin HG nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, fiind prevăzută în capitolul I, art. 1, lit.v. 89 http://www.rhrn.ro/index.php?l=ro 90 http://www.psymotion.ro şi http://www.anit.ro/

59

admiterilor în centrele de tratament subordonate MS, nu s-au mai folosit date agregate şi a fost evitată dubla numărare pe baza unui cod alfa-numeric pentru fiecare pacient91. În anul 2010, au beneficiat de tratament92 pentru consum de droguri ilegale şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) 2163 de persoane93: • în regim de internare94 - 1.389 de persoane95 (1700 de admiteri : media = 1,22; min =1 şi max = 6); • în regim ambulatoriu96 - 761 de persoane97 (786 de admiteri : media = 1,03; min =1 şi max = 3); • în sistemul penitenciar - 13 persoane (descrierea acestora se regăseşte în capitolul 9). Conform datelor, în 2010 se înregistrează: • cel mai mare număr de admiteri la tratament din ultimii 10 ani, ajungându-se astfel la o valoare similară

cu cea din 2001; • comparativ cu anul anterior, se observă atât o creştere cu 28% a numărului total de admiteri (de la

1689 la 2163), • deşi ca număr, comparativ cu anul 2009, a crescut numărul persoanelor care au solicitat pentru prima

dată tratament (de la 1008 în 2009 la 1228 în 2010), ca proporţie din numărul total de persoane, se observă o uşoară scădere: de la 59,7% în 2009, la 56,8% în 2010.

În consecinţă, în 2010 se observă o creştere până la valori similare cu cele de acum 10 ani, a numărului total de persoane care au solicitat tratament pentru consum de droguri. Acest fapt se poate datora apariţiei şi escaladării consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, care s-a adăugat la numărul cererilor de tratament pentru consumul de droguri ilegale, cât şi diminuării, începând cu anul 2009, a capacităţii de intervenţie a Agenţiei Naţionale Antidrog, datorate reorganizărilor succesive la care aceasta a fost supusă. De asemenea, în analiza globală a tendinţei indicatorului se mai pot menţiona şi următoarele : • scăderea, ca proporţie, a solicitărilor noi de tratament, din numărul total de persoane care au fost

admise la tratament (nu implică o scădere a celor care au debutat în consumul de droguri deoarece în perioada de referinţă nu au existat schimbări majore în disponibilitatea şi accesibilitatea serviciilor şi există încă liste de aşteptare) şi

• o altă caracteristică o reprezintă creşterea explozivă a consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”)98 atât la consumatori de alte droguri (mai ales opiacee), cât şi la persoane care nu mai consumaseră anterior, o posibilă explicaţie fiind preţul relativ mult mai mic şi accesibilitatea mult mai mare a acestora.

91 Pentru admiterile la tratament în regim ambulatoriu şi în unităţile din sistemul penitenciar raportarea s-a făcut numai pe bază de coduri unice (a fost evitată dubla numărare pe baza unui cod alfa-numeric pentru fiecare pacient) 92 Totalul persoanelor admise la tratament ca urmare a consumului de substanţe psihoactive a fost de 4419 de persoane, dintre care 48,9% (2163 de persoane) pentru consum de droguri ilegale şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive şi 51,1% (2256 de persoane) pentru consum de alcool şi tutun 93 În total, pentru cele 2163 de persoane au fost 2499 de admiteri (media = 1,56, min =1 şi max = 6) 94 unităţile medicale ale Ministerului Sănătăţii 95Totalul persoanelor admise la tratament ca urmare a consumului de substanţe psihoactive, în regim de internare, a fost de 2.836 de persoane, dintre care 1389 de persoane pentru consum de droguri ilegale şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive şi 1.447 de persoane pentru consum de alcool şi tutun, ca drog principal 96 ANA (CPECA şi CAIA), Arena, PSYMOTION şi ANIT şi centre ale MS 97 Prin unificarea bazelor, totalul persoanelor admise la tratament ca urmare a consumului de substanţe psihoactive, în regim ambulatoriu, a fost de 1570 de persoane, dintre care 761 pentru droguri ilicite şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive şi 809 pentru alcool şi tutun ca drog principal 98 Blowwash/ Blue Wash, Bonsai, Crystal, Diesel, Energy One, Euphoria, Explosion, Flower Magic, Ganja H, Generation 2012, Golden Spice, Insomnia, Magic, Magic Flower, Magic Gold, Magic Powder, Pure by Magic, Special Gold (vândute ca sare de baie, îngrăşământ de plante şi substanţe pentru aromoterapie)

60

Grafic nr. 5-1: Admiterea la tratament pentru droguri ilicite şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”), date comparate 2001-2010 (nr.)

*-ANA (CPECA, CAIA), Arena, ANIT, Psyhomotion

1

10

100

1000

10000

Total_MS 2134 1905 2070 1502 1538 1350 1396 1522 1126 1389

cazuri noi_MS 1416 1059 924 710 653 607 658 666 547 633

Total_ambulator* 495 440 536 761

cazuri noi_ambulator* 468 412 450 591

Total_penitenciare 12 27 13

cazuri noi_penitenciare 11 11 4

TOTAL 2134 1905 2070 1502 1538 1350 1891 1962 1689 2163

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA99 A. Admiterea la tratament în regim de internare ca urmare a consumului de droguri ilicite100 În anul 2010, conform datelor furnizate de Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic din Domeniul Sănătăţii (CNOASIIDS) din cadrul Ministerului Sănătăţii, la nivel naţional au fost raportate 1.389 de cazuri de admitere la tratament ca urmare a consumului de droguri ilicite şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”). Comparativ cu anul anterior, în anul 2010 se observă: 99 În baza datelor transmise de Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic din Domeniul Sănătăţii, ANIT, PSYMOTION, Arena, ANP 100 alcoolul şi tutunul (ca drog principal) nu fac obiectul prezentei analize

61

• o creştere cu 23% a solicitărilor de tratament pentru drogurile ilicite şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (de la 1.126 de cazuri la 1.389 de persoane)101

• o scădere de 0,8% a proporţiei celor aflaţi la prima internare (de la 48,6% la 47,8%102). Grafic nr. 5-2: Evoluţia proporţiei cazurilor noi şi a recidivelor din total admiteri la tratament în regim de internare pentru substanţe psihoactive, date comparate 2001-2010 (%)

47,848,6

66,4

55,6

43,847,14542,544,6

47,3

52,251,4

33,6

44,4

56,252,9

5557,552,7

55,4

25

50

75

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

cazuri noi recidive

Sursa: ANA 103 Analizând evoluţia proporţiei cazurilor noi, comparativ cu cea a recidivelor, se observă că proporţia celor aflaţi la prima internare a fost mai mare doar în perioada 2001-2002 (2001 - 1,9 cazuri noi la un caz de recidivă, iar în 2002 – 1,2 cazuri noi la un caz de recidivă). Din anul 2003, situaţia se inversează şi proporţia admiterilor la tratament pentru persoane care au mai fost tratate anterior devine mai mare faţă de cea a consumatorilor aflaţi la primul tratament. Tabel nr. 5-1: Raportul cazuri noi/recidive, date comparate 2001-2010

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Raport cazuri noi/recidive 1,9:1 1,2:1 0,8:1 0,9:1 0,7:1 0,8:1 0,9:1 0,8:1 0,9:1 0,9:1

Sursa: ANA 104 În funcţie de drogul principal (2010): 41,5% dintre cazuri au fost pentru opiacee, 40,4% - alte substanţe (dintre care 32,3% - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice”), 8,7% - pentru medicamentele cu efect hipnotic sau sedativ, 5% - canabis, 1,6% - inhalanţi volatili, 1% - cocaină şi cu mai puţin de 1% - pentru stimulente şi halucinogene.

101 trebuie avut în vedere însă faptul că nu s-a mai folosit date agregate şi a fost evitată dubla numărare pe baza unui cod alfa-numeric pentru fiecare pacient 102 pentru 2010 calculat la cele 1325 de cazuri pentru care s-a înregistrat tipul de admitere (pentru un număr de 64 de cazuri nu s-a înregistrat tipul de admitere) 103 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 104 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

62

Tabel nr. 5-2: Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare în funcţie de drogul principal pentru care s-a solicitat asistenţă şi tipul admiterii, date comparate 2008-2010 (%)

cazuri noi recidivă TOTAL 2008 2009 2010 2008 2009 2010 2008 2009 2010 heroină 60,6 57.1 21,8 80,8 81.5 51,4 72 69.6 38,9 alte substanţe 14,5 18.8 51,0 6,5 6.7 32,5 10,1 12.6 40,4

hipnotice şi sedative 15,4 12.4 10,1 8,8 4.5 7,7 11,7 8.3 8,7 canabis 3,5 6.6 8,8 1,5 1.6 2,0 2,4 4.0 5,0 alte opiacee şi metadonă 3,2 2,7 2,3 1,5 4,5 3,2 2,2 3,6 2,6 inhalanţi volatili 1,1 0.9 2,2 0,4 0.9 1,2 0,7 0.9 1,6 stimulente 0,9 0.7 0,9 0,2 0.2 0,9 0,5 0.4 0,9 halucinogene 0,3 0.5 0,9 0,1 0.2 0,7 0,2 0.4 0,8

cocaină 0,5 0.2 1,7 0,1 0.0 0,4 0,3 0.1 1 Notă: substanţele noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice”sunt incluse la alte substanţe (conform raportărilor către OEDT) Sursa: ANA 105 Din analiza distribuţiei admiterilor la tratament în anii 2008-2010, în funcţie de drogul principal pentru care s-a solicitat asistenţă se observă că în anul de referinţă se păstrează situaţia din anii anteriori: persoanele readmise la tratament (recidivele) solicită preponderent asistenţă pentru heroină (2008 - 80,8%, 2009 - 81,5% şi 2010 - 51,4%), iar în cazul persoanelor admise pentru prima dată la tratament, scade proporţia consumatorilor de heroină (2008 – 60,6%, 2009 – 57,1% şi 2010 – 21,8%) şi creşte cea a consumatorilor de alte substanţe (de la 14,5% în 2008 la 51% în 2010). Se poate spune astfel că apare o diversificare a consumului: • scade consumul de heroină (33,9% dintre persoanele care au primit în 2010 tratament pentru

substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice” au primit anterior tratament pentru opiacee106) şi

• creşte semnificativ consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice” (2008 - 0 cazuri, 2009 - 6 cazuri şi 2010 - 448 de cazuri), dar şi de alte droguri (faţă de 2009 cu maxim 1%: canabis – 1%, cocaină -0,9%, inhalanţi volatili – 0,7%, stimulente – 0,5%, medicamentele cu efect hipnotic sau sedativ şi halucinogene – cu câte 0,4%).

Ca şi în perioada 2008 - 2009, datele prezentate conduc la 2 ipoteze: • creşterea accesibilităţii la tratament pentru utilizatorii care consumă alt tip de drog decât heroina; • schimbarea modelului de consum prin scăderea proporţiei consumatorilor de heroină şi creşterea celei

a consumatorilor de alte droguri. Similar informaţiilor colectate în anii precedenţi, în ceea ce priveşte distribuţia teritorială a persoanelor care au beneficiat de tratament ca urmare a consumului de substanţe psihoactive, şi în anul 2010 se poate constata că, deşi în scădere, se menţine concentrarea acestora cu predilecţie în Municipiul Bucureşti (2009 - 71,5%, 2010 – 66%). Trebuie avut însă în vedere faptul că serviciile sunt mai dezvoltate în capitală, atât ca tip de asistenţă oferit, cât şi ca număr. Evoluţia admiterilor la tratament în perioada 2002-2009, în funcţie de sexul consumatorului arată, ca şi în anii anteriori, o pondere crescută a bărbaţilor – (875 de persoane), comparativ cu femeile – (251 de persoane), existând însă o uşoară creştere a proporţiei de persoane de sex feminin şi, implicit, o scădere a celei de sex masculin (2010: masculin - 74,9% şi feminin - 25,1% faţă de anul 2009: masculin - 77,7% şi feminin - 22,3%). Pentru ambele sexe, numărul total de consumatori este mai mic decât în 2002 dar, trebuie menţionat că, în 2002 se acorda tratament doar în regim de internare spre deosebire de anul de referinţă când se acordă tratament în regim de internare, ambulatoriu şi detenţie.

105 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 106 53,8% sunt persoane care au primit pentru prima dată tratament, 9,8% au primit anterior tratament pentru substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice”, 1,6% pentru canabis/marijuana, iar 0,9% alte droguri (amfetamină, ketamină, rivotril şi sibutramină)

63

Grafic nr. 5-3: Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare în funcţie de sexul consumatorului, date comparate 2002-2010 (număr de persoane)

11861041

348

875

1489

1395

1043

1086

1006

1088

251416

675

459 452344 308 336

250

750

1250

1750

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

masculin feminin

Sursa: ANA 107 Dintre consumatorii de droguri de sex masculin, un procent de 45,6% reprezintă cazuri noi (în scădere faţă de anul anterior: 46,2%) şi 54,4% cazuri care au mai fost tratate anterior. O situaţie inversă este întâlnită în cazul consumatorilor de sex feminin: proporţia celor care solicită pentru prima dată tratament pentru consumul de substanţe ilicite este mai mare – 54,1% (în scădere faţă de 2009: 57%) decât a celor care au mai fost admise la tratament – 45,9%. Analizând evoluţia admiterilor la tratament, pentru perioada 2002-2010, în funcţie de sexul consumatorului şi tipul admiterii se constată că: • pentru persoanele de sex masculin - începând cu anul 2005 proporţia celor admişi pentru prima dată la

tratament este mai mică decât a recidivelor, cea mai mare diferenţă înregistrându-se pentru anul 2008 - 19,4%;

• pentru persoanele de sex feminin - după ce în perioada 2003-2005 proporţia recidivelor a fost mult mai mare decât cea a cazurilor noi (de ex. în anul 2004 s-a înregistrat un raport recidive/cazuri noi de 1,96:1), începând cu anul 2006 situaţia se inversează astfel încât se înregistrează mai multe admiteri noi decât recidive.

Grafic nr. 5-4: Evoluţia admiterilor la tratament pentru substanţe psihoactive în regim de internare, în funcţie de sexul consumatorului şi tipul admiterii, date comparate 2002-2010 (%)

30

50

70

masculin_cazuri noi 56,7 49,5 53,2 42,4 42,9 45,7 40,3 46,2 45,6

masculin_recidive 43,3 50,5 46,8 57,6 57,1 54,3 59,7 53,8 54,4

feminin_cazuri noi 51,7 34,7 33,8 42,7 50,9 52,3 56 57 54,1

feminin_recidive 48,3 65,3 66,2 57,3 49,1 47,7 44 43 45,9

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA 108

107 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 108 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

64

În 2010, deşi se menţine tendinţa din anii anteriori (proporţia bărbaţi/ femei supraunitară) se constată o scădere a raportului dintre numărul de persoane de sex masculin şi cele de sex feminin atât pentru toate persoanele admise la tratament în regim de internare, cât şi pentru persoanele care au solicitat tratament pentru prima oară (comparativ cu anul 2009). Tabel nr. 5-3: Raportul bărbaţi/ femei admişi la tratament în regim de internare, date comparate 2001-2010

Raport Bărbaţi/Femei 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Persoane care solicită pentru prima dată tratament

4,6:1 3,9:1 2,9:1 3,5:1 2,3:1 2,4:1 3:1 2,5:1 2,8:1 2,4:1

Total persoane aflate în tratament 5:1 3,5:1 2:1 2,2:1 2,4:1 2,8:1 3,5:1 3,5:1 3,5:1 3:1 Sursa: ANA 109 În funcţie de drogul principal şi de sex, se constată că dacă în anul 2009 mai mult de 3/4 dintre bărbaţi au solicitat tratament pentru opiacee (77,1%), iar în cazul femeilor aproximativ jumătate (47%) au solicitat tratament pentru opiacee şi una din 4 pentru hipnotice sau sedative (25,1%) sau alte substanţe (25,1%), în anul 2010 se conturează o tendinţă de diversificare pentru ambele sexe şi, în acelaşi timp de ”uniformizare” între cele 2 sexe în privinţa tipului de drog consumat. Grafic nr. 5-5: Distribuţia admiterilor la tratament în funcţie de drogul principal pentru care s-a solicitat asistenţă şi sexul consumatorului, 2009-2010

2009 - feminin

0,4%

0,4%

2%

3,2%43,8%

25,1%

25,1%

2009 - masculin

77,1%

0,5%

0,6%

3,5%

3,7%

9,0%

4,6%

1,0%

heroină

metadonă/alteopiaceealte substanţe

hipnotice/sedativecanabis

inhalantivolatilistimulente

cocaină

halucinogene

2010 - feminin

0,9%

22,9%

0,3%

0,6%2%

1,1%

3,8%

31,2%

21,7%

13,8%

2010 - masculin

35,4%

41,5%

0,8%

1,1%

4,3%

2,3%

6,2%

5,5%

1,9%

1,1%

heroină

metadonă/alteopiaceealte substanţe

hipnotice/sedative

canabis

inhalanti volatili

stimulente

cocaină

halucinogene

"etnobotanice"

Sursa: ANA 110

109 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 110 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

65

Astfel111: • pentru consumatorii de sex masculin se înregistrează o scădere pentru opiacee (semnificativă) şi

alte substanţe112 şi o creştere pentru hipnotice/ sedative, canabis, inhalanţi volatili, stimulente, cocaină şi halucinogene, iar pentru cele de sex feminin o scădere pentru heroină, alte substanţe şi hipnotice/ sedative şi o creştere la canabis, inhalanţi volatili şi cocaină, dar şi un consum de stimulente şi halucinogene. De asemenea, pentru ambele sexe apare consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”)113 în procente mari: masculin – mai mult de o treime (35,4%) şi feminin – mai mult de 1/5 (22,9%);

• dacă în 2009 era o diferenţă de 33,3% între proporţia persoanelor de sex masculin şi cele de sex femin care au solicitat tratament pentru heroină, în 2010 diferenţa se reduce la 10,3%, iar pentru consumul altor substanţe diferenţa de 16% (2009) scade la 7,6% în 2010. De asemenea, pentru consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) diferenţa între cele 2 sexe este de 12,4%.

Grafic nr. 5-6: Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, pentru heroină, hipnotice şi sedative, alte substanţe, canabis şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice” în funcţie de sexul consumatorului, date comparate 2003-2010

masculin feminin

0

30

60

90

heroină 80,9 62,1 53,9 74,2 73,6 82,4 77 41,5 31,9 28,8 28,8 49,1 38,6 35,4 43,8 31,3

hipnotice şi sedative 9 12,9 13,2 9,2 7,4 4,6 3,5 4,3 47 43,8 33,8 29,9 32,5 36,9 25,1 21,8

alte substanţe 2,8 15,1 26,6 8,3 8,5 6,7 9 6,2 10,4 15,3 28,8 14,5 22,1 21,7 25,1 13,8

canabis 2,9 2,8 2,5 4 5,3 2,8 4,6 5,5 1,3 0,9 1,8 0,6 1,9 0,9 2 3,7

SNPP 0 0 0 0 0 0 0 35,4 0 0 0 0 0 0 0 23

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Notă –1. SNPP - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice” 2. diferenţa până la 100% reprezintă admiterile la tratament pentru cocaină, stimulante, halucinogene, inhalanţi

volatili şi alte opiacee Sursa: ANA 114

111 Conform raportărilor către OEDT, substanţele noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice” (SNPP) sunt incluse la alte substanţe; în raportul de faţă, având în vedere proporţia mare de consumatori de astfel de substanţe, în cazurile unde s-a considerat de interes/ necesar SNPP au fost tratate ca o categorie separată 112 Ex: Anxiolitice, Antalgice (Antinevralgic, Algocalmin), Augmentin, BCT, Carbamazepin, Clonidina, Chil Aut, Cofeină, Depakine, Ketonal, Meprobamat, Medrol, Regenon, Piafen, Stancin, Tussin forte 113 Blowwash/ Blue Wash, Bonsai, Crystal, Diesel, Energy One, Euphoria, Explosion, Flower Magic, Ganja H, Generation 2012, Golden Spice, Insomnia, Magic, Magic Flower, Magic Gold, Magic Powder, Pure by Magic, Special Gold (vândute ca sare de baie, îngrăşământ de plante şi substanţe pentru aromoterapie) 114 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

66

Analizând cazurile în funcţie de vârsta persoanei admise la tratament, distribuţia admiterilor la tratament în anul 2010 relevă următoarele: • aproximativ o treime (31,7%) din totalul admiterilor la tratament în anul de referinţă au fost înregistrate

pentru persoane de cel mult 24 de ani, iar 29,1% pentru persoanele cu vârsta între 25 şi 29 de ani; media de vârstă a fost de 30,9 ani (în scădere faţă de anul anterior -31,7 de ani), fiind mai mare cu 6 ani pentru persoanele de sex feminin (35,5 de ani, comparativ cu 29,4 ani – bărbaţi; în scădere faţă de 2009, când diferenţa era de aproximativ 10 ani: 39 de ani pentru femei, comparativ cu 29,5 ani - bărbaţi) şi cu 5,6 ani mai mică pentru SNPP faţă de cea pentru toate drogurile;

• pentru persoanele de sex masculin: pentru toate drogurile, proporţia admiterilor la tratament a fost mai mare pentru grupa de vârstă 20 - 39 de ani (81,5 % comparativ cu 59,5 % - femei); în cazul SNPP, marea majoritate a pacienţilor (98%) aveau vârste cuprinse între 15 şi 39 de ani (vârsta medie fiind de 25,8 ani);

• pentru persoanele de sex feminin: pentru toate drogurile, proporţia admiterilor la tratament a fost mai mare pentru persoanele care aveau cel mult 14 ani (1,4% comparativ cu 0,2% - bărbaţi) şi de peste 45 de ani (28,7% comparativ cu 7,7%-bărbaţi); în cazul SNPP, marea majoritate a pacientelor (97,5%) aveau vârste mai mici de 34 de ani (vârsta medie fiind de 23,3 ani);

Tabel nr. 5-4: Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de vârstă, tip de drog şi sex, 2010 (%)

<15 ani

15-19 ani

20-24 ani

25-29 ani

30-34 ani

35-39 ani

40-44 ani

45-49 ani

50-54 ani

55-59 ani

60-64 ani

>=65 ani

Vârsta medie

Total 0,5 7,7 23,5 29,1 17,5 5,9 2,8 1,4 4,0 2,9 0,9 3,7 30,9

Masculin 0,2 7,7 24,2 31,2 19,7 6,4 2,9 0,9 2,0 1,9 0,8 1,9 29,4

Total admiteri

Feminin 1,4 7,8 21,6 22,7 10,9 4,3 2,6 2,9 9,8 5,7 1,1 9,2 36,5

Total 1,3 13,8 29,5 32,8 16,3 4,2 1,3 0,2 0 0,2 0 0 25,3

Masculin 0,3 13,3 28,8 32,6 17,9 5,2 1,1 0,3 0 0,3 0 0 25,8

Doar admiteri pt SNPP

Feminin 6,3 16,3 32,5 33,8 8,8 0 2,5 0 0 0 0 0 23,3 Sursa: ANA 115 • pentru ambele sexe, cea mai mică vârstă minimă pentru persoanele admise la tratament a fost pentru

consumatorii de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP) şi cea mai mare vârstă minimă s-a înregistrat, tot pentru ambele sexe, pentru stimulante şi hipnotice şi sedative; cele mai mici medii de vârstă au fost în cazul bărbaţilor pentru cei care consumau inhalanţi volatili (22,1 de ani) şi cocaină (23 de ani), iar în cazul persoanelor de sex feminin pentru cele care au solicitat tratament pentru consumul de inhalanţi volatili (20 de ani) şi stimulante (21 de ani).

Tabel nr. 5-5: Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de vârstă (minimă şi medie), tip de drog şi sex, 2010 (%)

Vârsta (ani) minimă medie

Tip de drog

masculin feminin masculin feminin substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP) 13 12 25,8 23,3 inhalanţi volatili 14 16 22,1 20 cocaină 15 19 23 21,3 canabis 16 17 24,2 20,5 opiacee 16 18 28,3 27,5 alte substanţe 18 23 51,1 53,5 halucinogene 19 26 24,5 30,3 stimulante 20 21 24,9 21 hipnotice şi sedative 20 20 51,3 53,6

Sursa: ANA 116

115 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 116 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

67

Evoluţia admiterilor la tratament, în perioada 2005-2010, în funcţie de vârsta şi sexul consumatorului indică: • total/ masculin - cele mai multe cazuri de admitere la tratament au fost înregistrate pentru persoanele

de 20-29 de ani şi cele mai puţine pentru cele sub 20 de ani; se observă conturarea unei tendinţe de scădere a proporţiei pentru 20-29 de ani şi de creştere a celei pentru beneficiarii în vârstă de până la 20 de ani;

• feminin – cele mai multe admiteri la tratament au fost înregistrate pentru persoanele cu vârsta peste 29 de ani şi cele mai puţine pentru cele sub 20 de ani; se păstrează tendinţa înregistrată anul anterior: de creştere pentru persoanele cu vârsta cu vârsta de 20-29 de ani şi de scădere a celor de peste 29 de ani.

Grafic nr. 5-7: Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de vârsta şi sexul consumatorului, date comparate 2005-2010

TOTAL MASCULIN FEMININ

0

25

50

75

<20 18,3 11,9 8,8 7,1 5,2 8,2 17,8 10,6 8,8 6,9 5,3 7,9 19,7 15,7 8,8 7,7 5,2 9,2

20-29 39,5 53,4 57,4 58,3 55,1 52,6 45,9 58,8 64,2 66,1 60,6 55,4 24,3 37,5 33,8 30,7 35,9 44,3

>29 42,1 34,7 33,7 34,5 39,7 39 36,4 30,5 27 26,8 34,2 36,5 56 46,8 57,5 61,6 59 46,6

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA 117 Referitor la vârsta de debut (pentru drogul principal)118 se observă în anul de referinţă că 4 din 5 persoane au debutat în consumul de droguri la vârste mai mici de 30 de ani şi, comparativ cu anul anterior s-a înregistrat o scădere a proporţiei persoanelor cu vârste mai mici de 19 ani la debutul în consumul de droguri (2009- 57,3%, 2010 – 35,2%) şi o creştere a proporţiei celor de peste 20 de ani (2009- 42,7%, 2010 – 64,8%).

117 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 118 calculul s-a făcut luând în considerare cazurile pentru care la colectarea datelor s-a precizat vârsta de debut (2004 - 1384, 2005 - 1460, 2006 - 1269, 2007-1294, 2008 - 1289, 2009 - 929 şi 2010 – 976 de cazuri)

68

Grafic nr. 5-8: Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de vârsta de debut, date comparate 2004-2010 (%)

6,3

28,9

46,4

18,4

5,57,46,7

14,212,5 9,5

47,840,7

37,335,1

2727,7

32,638,331,432,9

38,138,6

10,115,5

17,219,527,4

26,9

0

25

50

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

<15 ani 15-19 ani 20-29 ani >=30 ani

Sursa: ANA 119 Tabel nr. 5-6: Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de anul de debut şi tip de drog, date comparate 2009-2010

Anul de debut Total Drog principal Anterior 2009 2009 2010 Nr. %

opiacee 782 13 795 85,6 cocaina 0 1 1 0,1 stimulante 2 2 4 0,4 hipnotice şi sedative 46 7 53 5,7 halucinogene 1 2 3 0,3 inhalanti volatili 2 2 4 0,4 canabis 21 9 30 3,2 alte substante 33 6 39 4,2

Admiteri la tratament în anul 2009

Total 887 42 929 100 opiacee 404 35 9 448 45,9 cocaina 5 2 0 7 0,7 stimulante 6 2 1 9 0,9 hipnotice şi sedative 28 10 7 45 4,6 halucinogene 6 1 0 7 0,7 inhalanti volatili 6 2 2 10 1,0 canabis 23 11 7 41 4,2 alte substante 31 5 2 38 3,9 SNPP 73 70 229 372 38,1

Admiteri la tratament în anul 2010

Total 582 138 257 977 100 Notă: calculul s-a făcut luând în considerare cazurile pentru care la colectarea datelor s-a precizat anul de debut (2009 - 929 şi 2010 – 977 de cazuri) Sursa: ANA 120

119 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 120 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

69

Având în vedere anul de debut121 şi tipul de drog se observă următoarele: • pentru anul 2009 - 85,6% dintre admiterile la tratament au fost pentru opiacee şi din cele 795 de

cazuri majoritatea (762) erau persoane cu o perioadă de consum mai mare de un an; • pentru anul 2010 – doar 45,9% sunt consumatori de opiacee (majoritatea având o perioadă de

consum de cel puţin 2 ani) şi 38,1% sunt consumatori de SNPP (dintre care aproximativ 2/3 au debutat în consum în anul 2010).

Policonsumul, în anul de referinţă, se regăseşte în 469 de cazuri (33,8% dintre admiterile la tratament). Drogurile secundare cu frecvenţa cea mai mare în anul 2010 au fost: alte substanţe – 39,9% (dintre care 31,3% - SNPP), opiaceele (27,5%), substanţele hipnotice şi sedative (12,4%), canabisul (8,7%) şi alcoolul (4,9%). Având în vedere drogul principal pentru care s-a solicitat tratament, cele mai mari procente înregistrate pentru consumul unui drog secundar sunt pentru persoanele consumatoare de opiacee – 50,7% (dintre care: heroină – 46,5%)122 şi alte substanţe – 39% (dintre care: SNPP – 38%). Tabel nr. 5-7: Evoluţia proporţiei de consumatori de droguri cu policonsum, total şi pe tip de drog, date comparate 2005-2010

2005 2006 2007 2008 2009 2010 Nr consumatori cu drog secundar 366 176 185 597 464 469 % consumatorilor cu drog secundar din total admiteri 23,8 13,0 13,3 39,2 41,2 33,8

alte substanţe 57,9 17,0 9,2 6,0 8,2 39,9 din care SNPP - - - - - 31,3 opiacee (total) 3,3 9,1 6,5 37,5 37,1 27,5

metadonă 0,3 4,5 2,2 27,1 24,4 11,7 alte opiacee 2,7 3,4 2,7 8,9 10,8 5,3

din care

heroină 0,3 1,1 1,6 1,3 1,9 10,4 hipnotice şi sedative 32,0 29,0 28,1 35,8 37,5 12,4 canabis 3,0 6,8 7,6 5,7 6,5 8,7 alcool 0,0 21,0 33,5 6,7 4,3 4,9 cocaină 0,8 5,1 0,5 5,7 3,9 2,8 stimulante 0,5 5,7 8,1 1,2 1,1 2,3 halucinogene 0,0 0,6 1,6 0,7 1,3 1,5 inhalanţi volatili 2,2 5,7 4,3 0,7 0,2 0

Tipul drogului

secundar

neprecizat 0,3 0 0,5 0 0 0 Sursa: ANA 123 Faţă de 2008 şi 2009, în anul de referinţă a scăzut proporţia consumatorilor care utilizau un drog secundar. Policonsumul cu metadonă şi alte opiacee decât heroina, precum şi cel cu hipnotice şi sedative, cocaină şi inhalanţi volatili a înregistrat scăderi în anul 2010, faţă de 2009; apare însă consumul, ca drog secundar, de SNPP şi, de asemenea, creşte procentul celor care utilizează ca drog secundar: heroină, canabis, alcool, stimulante şi halucinogene. În funcţie de frecvenţa consumului pentru drogul principal, din totalul consumatorilor de droguri admişi la tratament în anul 2010: 61,8% consumau drogul zilnic, 15%, de mai multe ori pe săptămână, 6,3% cel mult o dată pe săptămână, iar 2,5%, ocazional. Consumatorii de sex masculin consumă mai frecvent decât cei de sex feminin (consum zilnic: 65,2% faţă de 51,7%). În funcţie de tipul de drog: cele mai frecvent consumate sunt opiaceele (75,2% dintre cei care au fost admişi la tratament pentru opiacee au declarat un consum zilnic) şi hipnoticele şi sedativele (62% dintre consumatorii de substanţe hipnotice şi sedative), iar cel mai puţin frecvent sunt stimulantele: doar 16,7% pentru consumul zilnic şi 33,3% pentru cel ocazional.

121 calculul s-a făcut luând în considerare cazurile pentru care la colectarea datelor s-a precizat anul de debut (2009 - 929 şi 2010 – 977 de cazuri) 122 în scădere faţă de 2009 când cea mai mare proporţie pentru consumul unui drog secundar se înregistra pentru persoanele consumatoare de opiacee – 88,6% (dintre care: heroină - 84,1%) 123 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

70

Tabel nr. 5-8: Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de frecvenţa consumului, 2010

Frecvenţa consumului zilnic 2-6 zile/

săptămână o dată pe săptămână

sau mai puţin nu a folosit în ultima

lună/ ocazional Total 61,8 15 6,3 2,5

Masculin 65,2 11,5 6 2,3 sex Feminin 51,7 25,6 7,2 3,2 opiacee 75,3 9,0 3,1 0,7 hipnotice şi sedative 62,0 17,4 2,5 8,3 SNPP 59,2 9,6 10,5 1,8 halucinogene 45,5 36,4 0 0 alte substanţe 44,2 46,0 1,8 0 inhalanţi volatili 36,4 27,3 0 9,1 cocaina 28,6 14,3 14,3 14,3 canabis 21,4 35,7 20,0 7,1

Tip de drog

stimulante 16,7 33,3 8,3 33,3 Notă: diferenţa până la 100% - neprecizat Sursa: ANA 124 Grafic nr. 5-9: Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de frecvenţa consumului şi sex, date comparate 2004-2010

TOTAL MASCULIN FEMININ

0,1

1

10

100zilnic

2-6 zile pesăptămână

cel mult o zi pesăptămână

nu a fol. în ult.lună/ocazional

zilnic 87 85 92 88 85 84 72 88 88 93 90 89 90 77 84,077,389,182,568,460,859,0

2-6 zile pe săptămână 8,7 7,1 4,6 7 11 12 18 6,9 6 4,6 5,9 7,5 7,3 14 12,5 9,6 4,6 10,923,332,129,2

cel mult o zi pe săptămână 3 6,2 2,6 2,8 2,2 1,6 7,3 3,2 4 2,1 2,8 1,9 1,5 7 2,6 11,5 4,0 2,5 3,3 1,9 8,2

nu a fol. în ult. lună/ocazional 1,3 1,9 1,1 2,1 1,9 1,9 2,9 1,5 2 0,7 1,6 1,1 1 2,7 0,9 1,6 2,3 4,0 5,0 5,2 3,6

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Notă: calculul s-a făcut luând în considerare cazurile pentru care la colectarea datelor s-a precizat frecvenţa consumului (2004 – 1334, 2005- 1432, 2006 – 1254, 2007 – 1265, 2008 - 1446, 2009 - 1022 şi 2010 – 1190) Sursa: ANA/IGPR 125 Evoluţia admiterilor la tratament126, în perioada 2004-2010, în funcţie de frecvenţa consumului indică faptul că: • cel mai utilizat este consumul zilnic. Deşi, în perioada 2004-2008, proporţia pentru consumul zilnic

din totalul cazurilor este relativ constantă (variind între 77,2% şi 85,2%), se constată însă, pentru perioada 2008-2010, conturarea unei tendinţe de scădere a proporţiei celor care consumă zilnic (2008-80,8%, 2009-76,3% şi 2010-61,8%),

124 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 125 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 126 calculul s-a făcut luând în considerare cazurile pentru care la colectarea datelor s-a precizat frecvenţa consumului (2004 – 1334, 2005- 1432, 2006 – 1254, 2007 – 1265, 2008- 1446, 2009 - 1022 şi 2010 – 1190 de cazuri)

71

• există diferenţe în frecvenţa consumului în funcţie de sexul persoanei admise la tratament, diferenţe care au la bază însă şi tipul de drog consumat. Astfel, pentru persoanele de sex masculin (care consumă în proporţie de 41,5% heroină şi 35,4% SNPP) consumul zilnic variază între 76,7% şi 92,5% şi cel ocazional între 0,7% şi 2,7%, iar pentru persoanele de sex feminin (care consumă în proporţie de 31,3% heroină, 21,8% hipnotice şi sedative şi 23% SNPP), consumul zilnic variază între 59% şi 89,1% şi cel ocazional între 0,9% şi 5,2%.

Referitor la calea de administrare a drogului principal, se constată că: • deşi în scădere faţă de anii anteriori, predomină administrarea injectabilă: 53% pentru 2010, iar pentru

anii 2008-2009 - 72,1%, respectiv 71,3%. Pentru anul de referinţă, substanţele cele mai consumate pe cale injectabilă sunt opiaceele (83%) şi SNPP (55%);

• urmează, ca pondere, administrarea orală pentru care există din 2007 o tendinţă de scădere. Pentru anul de referinţă, substanţele cele mai consumate pe cale orală sunt hipnoticele şi sedativele (95,9%);

• comparativ cu 2009, se înregistrează creşteri pentru fumat/ inhalare şi prizare. Pentru anul de referinţă, substanţele cele mai consumate prin fumat/ inhalare sunt canabisul (85,7%) şi inhalanţii volatili (81,8%), iar prin prizare: cocaina (35,7%).

Grafic nr. 5-10: Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de calea de administrare a drogului principal, date comparate 2004-2010 (%)

-5

20

45

70

injectare 50,9 45,6 68 66,1 72,1 71,3 53

cale orală 32,9 11 18,7 26,4 24,2 23,4 21,7

fumat/inhalat 13,2 15,1 5 5,9 3,2 4,1 12,5

prizat 1 1,1 7,3 0,7 0,3 0,4 3,7

altele/neprecizat 1,9 27,2 1 0,9 0,3 0,8 12,6

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA 127 Evoluţia admiterilor la tratament în funcţie de calea de administrare a drogului principal şi sexul consumatorului, indică următoarele: • pentru consumatorii de sex masculin predomină injectarea, care înregistrează însă o tendinţă de

scădere, existând creşteri pentru administrarea prin fumat/ inhalat şi pe cale orală; • pentru cei de sex feminin se înregistrează valori mari, atât pentru administrarea pe cale orală (care are

însă o tendinţă de scădere), cât şi pentru injectare. Se înregistrează tendinţe de creştere pentru administrarea pe cale injectabilă şi prin fumat/ inhalat, creşteri care au la bază creşteri ale consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”), precum şi de canabis, inhalanţi volatili şi cocaină (vezi graficul 5.5).

127 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

72

Grafic nr. 5-11: Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de calea de administrare a drogului principal şi sexul consumatorului, date comparate 2005-2010 (%)

masculin feminin

55,4 45,7

44,237

79,1

4031

49

827474

51

7,82,414,14,6 1

32

16

476

15 15,6

4

15,3

60

51,8

40,2

56

47

9

1814

140

30

60

90

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2005 2006 2007 2008 2009 2010injectare fumat/inhalat cale orală

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă prizat/altele/neprecizat Sursa: ANA 128 Referitor la proporţia consumatorilor de droguri care au în antecedente, indiferent de tipul drogului consumat, modelul de consum prin injectare, se constată că în anul de referinţă:

• faţă de 2004, a crescut procentul (şi numărul) celor care îşi administrează droguri pe cale injectabilă,

• faţă de 2009, deşi a crescut numărul celor care îşi administrează droguri pe cale injectabilă, proporţia acestora este mai mică.

În concluzie, evoluţia consumului pe cale injectabilă este deci influenţată, determinant, de evoluţia admiterilor la tratament pentru consumul de heroină (care este administrată preponderent pe cale injectabilă) şi mai puţin de consumul altor substanţe, cum ar fi de exemplu SNPP. Tabel nr. 5-9: Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, pentru consumatorii de droguri care au în antecedente consum prin injectare (toate drogurile) şi pentru cei care consumă heroină şi SNPP (indiferent de calea de administrare), 2004-2010 (nr. pers. şi %)

nr. pers. % din total admiteri 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010istoric de injectare (indiferent de drog) 768 667 848 883 1076 777 805 51,1 43,4 62,8 63,3 70,7 69,0 57,9admiteri pentru heroină (indiferent de calea de administrare)

780 715 915 920 1096 784 541 51,9 46,5 67,8 65,9 72,0 69,6 38,9

admiteri pentru SNPP (indiferent de calea de administrare)

448 32,3

Sursa: ANA 129 Distribuţia cazurilor, în funcţie de sursa de referinţă, arată că: • persoanele consumatoare de droguri solicitată asistenţă cel mai mult din iniţiativă proprie sau sunt

referiţi la tratament prin sistemul de sănătate (medici de familie/ generalişti, spital, urgenţă sau un alt centru de tratament) şi cel mai rar la solicitarea altor servicii sociale sau prin sistemul de justiţie/ probaţiune/ poliţie; familia/ prietenii au un rol de o importanţă intermediară şi în scădere;

• în funcţie de sex: dacă în anii anteriori predomina pentru persoanele de sex masculin solicitarea de asistenţă la iniţiativă proprie şi pentru persoanele de sex feminin trimiterile prin sistemul de sănătate, în 2010, pentru ambele sexe cele mai multe trimiteri s-au făcut prin sistemul de sănătate (medici de familie/ generalişti, spital, urgenţă sau un alt centru de tratament).

128 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 129 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

73

Grafic nr. 5-12: Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de sursa de referinţă şi sexul consumatorului, date comparate 2008-2010 (%)

masculin feminin total

0,1

1

10

100

proprie iniţiativă 68,6 75,4 39,8 32,1 19,1 13,2 60,6 62,9 33,1

familia / prietenii 3,6 3,8 3,4 20,8 11,6 5,7 7,4 5,5 4

sistemul de sănătate (medic defamilie/generalişti, spital) +altecentre specializate

25,3 18,7 51,9 43,8 66,9 79 29,4 29,5 58,7

servicii sociale 0,5 0,2 0,1 0,9 0,4 0 0,6 0,3 0,1

sistemul de justiţie/ probaţiune/poliţie

1,2 0,9 0,7 0,3 0,8 0,3 1 0,9 0,6

altele + neprecizat 0,8 0,9 4,2 2,1 1,2 1,7 1,1 1 3,6

2008 2009 2010 2008 2009 2010 2008 2009 2010

Sursa: ANA 130 Datele raportate de centrele de asistenţă ale Ministerului Sănătăţii în cadrul indicatorului Admiterea la tratament ca urmare a consumului de droguri pentru anul 2010 au oferit informaţii şi despre statutul ocupaţional, existent în momentul admiterii la tratament: • 11,2% erau elevi sau studenţi; • 13,3% aveau un loc de muncă (contract pe perioadă determinată sau nedeterminată); • iar 70,4% erau şomeri/ fără ocupaţie (53,4%), inactivi economic (14,1% - pensionari sau casnice) sau

lucrau fără contract de muncă131 (2,9%)132. Comparativ cu anul anterior, în anul de referinţă, a scăzut proporţia persoanelor fără un loc de muncă (de la 60,2%, la 53,4%) şi a celor inactive economic (de la 14,7% la 14,1%) şi a crescut cu 1% procentul celor angajate cu contract de muncă sau care au propria afacere şi cu 5,4% a celor care frecventează o formă de învăţământ (situaţie susţinută şi de scăderea vârstei medii şi creşterea proporţiei persoanelor sub 20 de ani care au solicitat asistenţă pentru consumul de droguri în 2010; vezi graficul nr. 5-7) În funcţie de variabila sex şi de statutul ocupaţional a rezultat că, în anul 2010: • 56,5% dintre bărbaţi sunt fără ocupaţie/ şomeri, 14,7% au un loc de muncă, 8,2% sunt inactivi

economic şi 10,5% sunt elevi sau studenţi133; • 44,3% dintre femei sunt fără ocupaţie/ şomere, iar 31,9% sunt inactive din punct de vedere economic,

în timp ce numai 9,2% au un loc de muncă şi 13,2% sunt eleve sau studente134.

130 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 131 fapt care implică lipsa asigurărilor sociale sau de sănătate 132 Diferenţa de 5,1% reprezintă alte situaţii/neprecizat 133 3,8% - lucrează fără contract de muncă şi 6,4% - alte situaţii/ neprecizat 134 1,4% - neprecizat

74

Analizând consecinţele în plan social, ale consumului de droguri, se observă că, în 2010 ca şi în anul precedent, atât proporţia persoanelor cu un loc de muncă, cât şi a celor şomere/ fără ocupaţie este mai mare la persoanele de sex masculin, comparativ cu cele de sex feminin, în cazul cărora există însă o proporţie mai mare de persoane inactive economic sau cuprinse în sistemul de învăţământ (elevi/studenţi). Grafic nr. 5-13: Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de statutul ocupaţional şi sexul consumatorului, date comparate 2006-2010 (%)

Total masculin feminin

0

35

70

angajat/propria afacere 11,3 16,3 18,8 12,3 13,3 11 16,7 19,8 12,8 14,7 12,2 14,6 15,2 10,8 9,2

elev/student 5,6 2,8 4,1 5,8 11,2 4,3 2,5 4 5,8 10,5 9,3 3,9 4,2 5,6 13,2

pensionar/casnică 7 6,6 16,6 14,7 14,1 3,4 3,3 7,9 7,3 8,2 17,7 18,2 47,3 40,6 31,9

şomer/fără ocupaţie 61 59,2 58,3 60,2 53,4 64,9 64,6 66 65,6 56,5 49,4 40,3 31 41,4 44,3

2006 2007 2008 2009 2010 2006 2007 2008 2009 2010 2006 2007 2008 2009 2010

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă alte situaţii/ neprecizat Sursa: ANA 135 Din totalul persoanelor admise la tratament în regim de internare, în centrele de tratament ale Ministerului Sănătăţii, în anul 2010: 3,2% nu au mers vreodată la şcoală sau nu au absolvit studiile primare, aproximativ jumătate (47%) au finalizat cel mult şcoala profesională, o treime (32,7%) au un nivel de şcolarizare mediu, iar 7,6% studii superioare/ postuniversitare încheiate. Comparativ cu anii precedenţi: • faţă de anul 2009 – se menţine proporţia celor cu un nivel foarte scăzut de şcolarizare, creşte proporţia

celor care au un nivel mediu sau superior de şcolarizare şi scade cea a consumatorilor cu cel mult studii profesionale (de la 63,4%, la 47%);

• faţă de situaţia existentă în 2005 - creşte proporţia celor cu un nivel foarte scăzut/ scăzut sau superior de şcolarizare şi scade cea a persoanelor cu un nivel mediu de şcolarizare.

Tabel nr. 5-10: Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de nivelul educaţional şi sexul consumatorului, date comparate 2005, 2008, 2009 şi 2010(%)

Sursa: ANA 136

135 În baza datelor transmise de CNOASIIDS 136 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

Total Masculin Feminin

Nivel de şcolarizare 2005 2008 2009 2010 2005 2008 2009 2010 2005 2008 2009 2010 nu a mers niciodată la şcoală/ nu a absolvit studiile primare

0 3,7 3,7 3,2 0 4,1 4,1 3,6 0 2,4 2,4 2

studii primare/ gimnaziale/ profesionale

31,8 48,8 63,4 47,0 34,9 51,6 65,0 49,8 24,3 38,7 57,8 38,8

studii liceale/post liceale 48,2 36,9 25,5 32,7 43,7 35,2 23,8 28,4 58,8 43,2 31,5 45,4 studii superioare/ postuniversitare

5,9 8,0 3,9 7,6 5,7 6,4 3,4 6,3 6,2 13,7 5,6 11,5

neprecizat 14,2 2,6 3,5 9,5 15,7 2,7 3,7 11,9 10,6 2,1 2,8 2,3 Total 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100

75

În funcţie de sexul persoanei admise la tratament se observă că, femeile au un nivel de şcolarizare mai ridicat. Astfel, în 2010, proporţia celor care: • nu au mers vreodată la şcoală sau nu au absolvit studiile primare – este aproximativ dublu pentru

bărbaţi decât cea pentru femei, iar studii profesionale au aproximativ jumătate dintre consumatorii de sex masculin şi numai o treime dintre persoanele de sex feminin;

• au un nivel mediu de educaţie – este de 45,4% pentru femei şi de numai 28,4% pentru bărbaţi, iar un nivel superior de educaţie - este de 11,5% pentru femei şi de numai 6,3% pentru bărbaţi.

În ceea ce priveşte condiţiile de locuit, în anul 2010, aproximativ două treimi dintre persoanele admise la tratament în regim de internare locuiau împreună cu părinţii, 17,7% doar cu partenerul de viaţă/ cu partenerul şi copiii, 10,3% singuri sau doar cu copiii, 0,7% cu prietenii, iar 8% în alte locaţii sau situaţia locativă este neprecizată. În funcţie de sex, situaţia locativă a persoanelor admise la tratament, în regim de internare, era diferită: • cu părinţii locuiau circa 2 din 3 (67,7%) consumatori de sex masculin şi doar aproximativ 3 din 5

persoane de sex feminin (58,3%); • doar cu partenerul sau cu partenerul şi copii locuiau peste unul din 10 bărbaţi (13,6%) şi mai mult de o

cincime dintre femei (21,8%); • singuri sau doar împreună cu copii locuiau 8,5% dintre persoanele de sex masculin şi 15,5% dintre

cele de sex feminin. Comparativ cu anul anterior şi cu situaţia existentă în 2005, se constată următoarele: • pentru toţi subiecţii – există o tendinţă de creştere a proporţiei celor care locuiesc singuri sau doar

împreună cu copii (2005 - 7,3%, 2009-8,2% şi 2010 – 10,3%) şi de scădere a celor care locuiesc doar cu partenerul sau cu partenerul şi copii (2005 - 26,3%, 2009 - 20,6% şi 2010 – 15,7%),

• pentru subiecţii de sex masculin – există o tendinţă de scădere a proporţiei celor care locuiesc doar cu partenerul sau cu partenerul şi copii (2005 - 20,1%, 2009 -15,8% şi 2010 – 13,6%);

• pentru subiecţii de sex feminin – există o tendinţă de scădere a proporţiei celor care locuiesc doar cu partenerul sau cu partenerul şi copii (2005 - 41,2%, 2009 - 37,4% şi 2010 – 21,8%) şi de creştere a celor care locuiesc fie cu părinţii sau familia din care provine (2005 – 37,2%, 2009 – 39,8% şi 2010 – 58,3%), fie singure/ singure şi cu copii în întreţinere (2005 – 9,7%, 2009 – 15,2% şi 2010 – 15,5%).

Tabel nr. 5-11: Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de situaţia locativă şi sexul consumatorului, date comparate 2005, 2008, 2009 şi 2010 (%)

situaţia locativă Total Masculin Feminin 2005 2008 2009 2010 2005 2008 2009 2010 2005 2008 2009 2010 cu părinţii sau familia din care provine

54,1 66,4 65,6 65,4 61,1 74,4 73,0 67,7 37,2 38,1 39,8 58,3

doar cu partenerul 26,3 11,2 11,9 8,6 20,1 8,1 8,8 7,1 41,2 22,3 22,7 12,9 cu partenerul şi copii 0 9,1 8,7 7,1 0 6,2 7,0 6,5 0,0 19,6 14,7 8,9 singur 7,3 6,1 6,7 9,1 6,4 5,2 5,7 8,1 9,7 9,2 10,4 12,1 singur cu copii 0 1,3 1,5 1,2 0 0,4 0,6 0,4 0,0 4,5 4,8 3,4 cu prietenii 0,6 0,7 1,2 0,7 0,6 0,7 1,0 0,7 0,4 0,6 1,6 0,9

alte situaţii 7,0 2,5 2,1 1,5 6,8 3,0 2,1 1,5 7,3 0,9 2,4 1,4 neprecizat 4,7 2,7 2,2 6,5 5,0 2,1 1,8 8 4,2 4,8 3,6 2,0

Total 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 Sursa: ANA 137 Profilul persoanelor admise la tratament în regim de internare, ca urmare a consumului/ dependenţei de droguri (în centrele de asistenţă ale MS) În funcţie de drogul principal consumat138, datele statistice pentru anul 2010 conturează următorul profil al persoanelor admise la tratament ca urmare a dependenţei de:

137 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

76

Heroină - bărbat, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 29 de ani (60,6%), care consumă heroină zilnic (80%), pe cale injectabilă (83%). Consumă, de asemenea, ca drog secundar, în special SNPP, dar şi alte opiacee (mai ales metadonă), şi hipnotice şi sedative (mai ales benzodiazepine) şi, în procente mai mici, canabis, cocaină şi amfetamine. Vârsta de debut se situează între 15 şi 19 ani pentru 40% dintre ei şi între 20 şi 24 de ani pentru încă 20,4%. Majoritatea au mai fost trataţi anterior pentru consumul de droguri (76%) şi solicită asistenţă cel mai mult din iniţiativă proprie (64,5%) sau la recomandarea medicului de familie (17,3%). Au locuinţă stabilă (91,2%), locuind cu părinţii sau familia din care provine (75,9%), dar un nivel de educaţie scăzut (48,4% au finalizat cel mult studii gimnaziale) şi sunt, în general, fără ocupaţie (68,9%). SNPP (substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) - bărbat, cu vârsta mai mică de 29 de ani (77,4%). Cei mai mulţi (62%) au debutat în consumul de SNPP în anul 2010, iar vârsta de debut se situează sub 19 ani pentru 21,5% dintre ei, între 20 şi 24 de ani pentru 28,8% şi între 25 şi 29 de ani pentru încă 28,3%. Consumă SNPP zilnic (60%), mai ales pe cale injectabilă şi orală şi consumă ca drog secundar în special opiacee (mai ales heroină), alte SNPP şi canabis şi, în proporţii mai mici: hipnotice şi sedative (mai ales benzodiazepine), alcool, halucinogene, stimulante şi cocaină. Ajung să solicite asistenţă mai ales cu trimitere de la serviciile de urgenţă (54,6%), dar şi din proprie iniţiativă (20,1%) sau trimişi de către medicul de familie (12,8%). Mai mult de jumătate (50,3%) solicită tratament pentru prima oară. Au un nivel de educaţie scăzut (43,7% au finalizat cel mult studii gimnaziale), sunt fără ocupaţie (54,3%) sau elev/ student (16,6%), în general au o locuinţă stabilă (81,5%) şi locuiesc împreună cu părinţii sau familia din care provine (71,2%) sau singuri (7,3%). Hipnotice şi sedative - femeie, cu vârsta peste 35 de ani (89%), care consumă zilnic (59,2%) pe cale orală mai ales benzodiazepine (ex: Alprazolam, Diazepam, Medazepam, Nitrazepam, Rivotril, Tranxene şi Xanax). Jumătate sunt cazuri noi şi solicită asistenţă din iniţiativă proprie (32,9%) sau ca urmare a referirii de către medicul de familie (30,3%) sau servicii de psihiatrie (18,4%). A debutat în consum după 30 de ani, are un nivel mediu (43,4%) şi ridicat (21%) de şcolarizare, este casnică/ pensionară (71%) sau fără ocupaţie (10,5%), locuieşte cu partenerul şi copiii (25%)/ doar cu partenerul (23,7%) sau singură (21%) şi are locuinţă stabilă (93,4%). Canabis - bărbat, cu vârsta cuprinsă între 15 şi 34 de ani (95%), care consumă în procente mici şi alte droguri. A absolvit şcoala profesională (24,6%) sau liceul (50,9%), este fără ocupaţie (45,6%) sau elev/ student (26,3%). Vârsta de debut se situează sub 29 de ani. Fumează/ inhalează marijuana de mai multe ori pe săptămână şi vine pentru prima dată la tratament (78,9%). Ajunge să solicite asistenţă mai ales cu trimitere de la serviciile de urgenţă (40,4%), dar şi din proprie iniţiativă (22,8%) sau trimis de către familie/ prieteni (15,8%) sau medicul de familie (10,5%). În general, are o locuinţă stabilă (86%) şi locuiesc împreună cu părinţii sau familia din care provine (66,7%) sau singuri (15,8%). B. Admiterea la tratament ca urmare a consumului de droguri ilicite în regim ambulatoriu În regim ambulatoriu139, în anul 2010, au solicitat admitere la tratament ca urmare a consumului de droguri140, 761 de consumatori de droguri ilegale şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”). Analizând incidenţa admiterilor la tratament în anul de referinţă, se poate constata că, faţă de anii anteriori:

• a crescut numărul persoanelor admise la tratament, • proporţia persoanelor care au fost admise pentru prima dată la tratament şi a celor de sex

masculin au o tendinţă de scădere, • iar proporţia persoanelor care au mai fost admise la tratament şi a celor de sex feminin au o

tendinţă de creştere.

138 Pentru celelalte tipuri de droguri se înregistrează un număr mic de cazuri: substanţe volatile – 1,6%, cocaină -1%, stimulente şi halucinogene - cu mai puţin de 1% 139 ANA (CPECA şi CAIA), Arena, PSYMOTION şi ANIT şi centre ale MS (Laborator de Sănătate Mintală, Spitalul de psihiatrie TITAN „Dr. Constantin Gorgos”) 140 La nivel naţional au fost raportate un număr de 1570 de persoane, dintre care 761 pentru droguri ilicite şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive şi 809 pentru alcool şi tutun, ca drog principal, care au fost trataţi în CPECA

77

Tabel nr. 5-12: Admiterea la tratament pentru droguri ilicite, în regim ambulatoriu, date comparate 2007-2010

2007 2008 2009 2010 Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Total 495 100 440 100 536 100 761 100 prima admitere 468 94,5 412 93,6 450 83,9 591 77,7

recidivă 16 3,2 17 3,9 81 15,1 162 21,3 masculin 451 91,1 387 88,6 452 84,8 610 80,2

din care*

feminin 44 8,9 50 11,4 81 15,2 131 17,2 Notă: diferenţa până la 100% reprezintă cazurile pentru care nu a fost precizată caracteristica respectivă Sursa: ANA141 Analizând comparativ , pentru perioada 2007-2010, situaţia admiterilor la tratament în regim de internare cu cele în regim ambulatoriu.se constată următoarele: • proporţia celor aflaţi la prima internare, comparativ cu cea pentru cei care au mai fost trataţi anterior -

este subunitară pentru persoanele tratate în regim de internare şi supraunitară dar cu tendinţă de scădere în regim ambulatoriu; o posibilă explicaţie a situaţiei respective putând fi şi faptul că centrele de tratatment în ambulatoriu sunt relativ nou înfiinţate;

• proporţia bărbaţi/ femei – este supraunitară în ambele cazuri, dar cu valori mai mari şi cu tendinţă de scădere în cazul persoanele admise la tratament în regim ambulatoriu.

Tabel nr. 5-13: Raportul cazuri noi/recidive, date comparate 2007-2010

Tipul admiterii 2007 2008 2009 2010 Raport cazuri noi/recidive 0,9:1 0,8:1 0,9:1 0,9:1 Regim de internare Raport bărbaţi/femei 3,5:1 3,5:1 3,5:1 3:1 Raport cazuri noi/recidive 29,3:1 24,2:1 5,6:1 3,6:1 Regim ambulatoriu Raport bărbaţi/femei 10,3:1 7,7:1 5,6:1 4,7:1

Sursa: ANA142 În ceea ce priveşte distribuţia teritorială a persoanelor care au beneficiat de tratament ca urmare a consumului de droguri ilicite, similar tratamentului în regim de internare, se menţine concentrarea acestora cu predilecţie în Municipiul Bucureşti – 67,8% dintre cererile de tratament (în scădere faţă de 2009 – 75,7% dintre cererile de tratament şi în creştere faţă de anii anteriori: 2008 - 43,6% şi 2007 - 41%). În funcţie de drogul principal consumat, în anul 2010, 69,5% dintre solicitările de tratament au fost pentru dependenţa de opiacee, 13,3% pentru canabis, 9,6% - alte substanţe (toate cazurile fiind pentru consum de SNPP - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, comercializate sub denumirea de „etnobotanice”), 2,5% pentru inhalanţi volatili, 2,5% pentru stimulante, 1,3% pentru cocaină şi 1,3% altele (halucinogene şi hipnotice şi sedative). Tabel nr. 5-14: Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu în funcţie de drogul principal, date comparate 2007-2010 (%)

2007 2008 2009 2010 opiacee 79,4 74,3 84,0 69,5 canabis 15,8 19,3 11,0 13,3 alte substanţe (SNPP) 0,2 0,2 0,2 9,6 inhalante volatile 0,8 1,1 1,1 2,5 stimulante 1,2 3,2 0,4 2,5 cocaină 1,4 1,6 2,2 1,3 halucinogene 0,2 0,2 0,9 0,9 hipnotice şi sedative 1,0 0,0 0,2 0,4

Total - % 100 100 100 100 Total - nr persoane 495 440 536 761

Sursa: ANA143

141 în baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS 142 în baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS

78

Similar admiterilor la tratament în regim de internare şi în cazul celor în regim ambulatoriu, în 2010 se conturează o tendinţă de diversificare a consumului. Astfel, pentru admiterile la tratament în regim ambulatoriu:

• dacă în perioada 2007-2009 nu au fost înregistrate admiteri la tratament pentru SNPP, în 2010 una din 10 persoane a solicitat tratament pentru substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, comercializate sub denumirea de „etnobotanice”144,

• faţă de 2009: au scăzut admiterile la tratament pentru opiacee şi cocaină şi au crescut cele pentru canabis, inhalanţi volatili, stimulante şi hipnotice şi sedative.

Evoluţia admiterilor la tratament, în perioada 2002-2010, în funcţie de sexul consumatorilor şi tipul de drog, arată că:

• pentru admiterile în regim de internare - dacă până în 2009, pentru persoanele de sex masculin există un consum preponderent de heroină şi pentru cele de sex feminin admiterile la tratament au fost în proporţii relativ apropiate pentru heroină, hipnotice şi sedative şi alte substanţe, din 2010 pentru persoanele de sex masculin devine caracteristic consumul de heroină dar şi de SNPP şi, similar, pentru cele de sex feminin consumul de heroină, hipnotice şi sedative şi SNPP,

• pentru admiterile în regim ambulatoriu – pentru ambele sexe există un pattern apropiat: până în 2009, un consum preponderent de heroină şi următorul drog, ca proporţie, este canabisul, iar din 2010, un consum preponderent de heroină şi următoarele, ca proporţie, sunt canabisul şi SNPP.

Grafic nr. 5-14 : Evoluţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, pentru opiacee, canabis şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice”, în funcţie de sexul consumatorului, date comparate 2007-2010

masculin feminin

0

50

100

opiacee 80,3 73,1 82,1 70 70,5 84 93,8 64,1

canabis 15,3 20,2 13,1 13,6 20,5 12 0 13

SNPP 0 0 0 8,4 0 0 0 16,8

2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA145 Analizând evoluţia admiterilor la tratament, pentru perioada 2007-2010, în funcţie de sexul consumatorului şi tipul admiterii se constată că: • pentru admiterile în regim de internare - pentru persoanele de sex masculin proporţia celor admişi

pentru prima dată la tratament este mai mică decât a recidivelor, iar pentru persoanele de sex feminin mai multe admiteri noi decât recidive,

• pentru admiterile în regim ambulatoriu – pentru ambele sexe există un model apropiat: mai multe admiteri noi decât recidive şi tendinţă de micşorare a diferenţei.

143 în baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS 144 CATANA, CHILL, Magic, Pure By Magic, Special Gold, Spice, Stone, Pure by Magic (vândute ca sare de baie, îngrăşământ de plante şi substanţe pentru aromoterapie) 145 în baza datelor transmise de CPECA/ CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS

79

Grafic nr. 5-15: Evoluţia admiterilor la tratament pentru substanţe psihoactive în funcţie de tipul asistenţei (ambulatoriu/ internare), tipul admiterii (caz nou/ recidivă) şi sexul consumatorului, date comparate 2002-2010 (%)

ambulatoriu internare

0

50

100

masculin_cazuri noi 96 94,3 84,1 77,2 45,7 40,3 46,2 45,6

masculin_recidive 2,9 4,1 15 21,8 54,3 59,7 53,8 54,4

feminin_cazuri noi 79,5 88 82,7 78,6 52,3 56 57 54,1

feminin_recidive 6,8 2 16 19,8 47,7 44 43 45,9

2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA146 Analiza datelor permite conturarea următoarelor ipoteze: • 1. creşterea consumului în rândul femeilor, în ambele cazuri (internare sau ambulatoriu) proporţia celor

care au solicitat tratament pentru prima oară a fost mai mare decât a recidivelor sau 2. diferenţele între sexe, între proporţia admiterilor noi şi cea a recidivelor sunt rezultatul ”preferinţelor” pentru consum: pentru persoanele de sex masculin există un consum preponderent de heroină (cu o perioadă lungă de consum) şi SNPP, iar pentru cele de sex feminin admiterile la tratament sunt mai diversificate: heroină, hipnotice şi sedative, SNPP, canabis şi alte substanţe;

• 2. sistemul de tratament în ambulatoriu începe să se consolideze şi să atragă în asistenţă beneficiari cu perioade mai mari de consum, dar dacă se are în vedere existenţa listelor de aşteptare, capacitatea de asistenţă a ambelor sisteme este aproape de limita superioară, astfel încât nu pot oferi decât într-o proporţie limitată asistenţă celor care nu au mai solicitat niciodată tratament.

Analizând cazurile în funcţie de vârsta persoanei admise la tratament, distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în anul 2010 relevă următoarele: • mai mult de o treime (35,9%) din totalul admiterilor la tratament au fost persoane cu vârsta până în 24

de ani şi o altă treime au fost persoane cu vârsta cuprinsă între 25 şi 29 de ani; media de vârstă a fost de 26,4 ani (în scădere faţă de anul anterior - 27 de ani), fiind mai mare cu 3 ani pentru persoanele de sex masculin (26,8 ani, comparativ cu 23,8 ani - femei) şi cu 7 ani mai mică pentru admiterile de SNPP (toate drogurile - 26,4 ani, SNPP – 19,1 ani);

• pentru persoanele de sex masculin: pentru toate drogurile, proporţia admiterilor la tratament a fost mai mare pentru grupa de vârstă 25 - 59 de ani (65,2% comparativ cu 44,3% - femei); în cazul SNPP, vârsta medie a fost de 20,1 ani şi proporţia admiterilor la tratament a fost mai mare pentru grupa de vârstă 20 - 39 de ani (41,2% comparativ cu 13,6% - femei); cea mai mică vârstă minimă a fost înregistrată pentru persoanele consumatoare de inhalanţi volatili şi cea mai mare pentru cele consumatoare de cocaină; cea mai mică vârstă medie - halucinogene şi cea mai mare pentru cocaină;

• pentru persoanele de sex feminin: pentru toate drogurile, proporţia admiterilor la tratament a fost mai mare pentru consumatorii în vârstă de până la 24 ani (54,2% comparativ cu 32,8% - bărbaţi); în cazul SNPP, toate pacientele au avut vârste mai mici de 24 de ani (vârsta medie fiind de 16,9 ani); cea mai mică vârstă minimă - SNPP şi cea mai mare - benzodiazepine; cea mai mică vârstă medie - inhalanţi volatili şi cea mai mare - opiacee.

146 în baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi CNOASIIDS (centre ale MS)

80

Tabel nr. 5-15: Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de vârstă, tip de drog şi sex, 2010 (%)

<15 ani

15-19 ani

20-24 ani

25-29 ani

30-34 ani

35-39 ani

40-44 ani

45-49 ani

50-54 ani

55-59 ani

Vârsta medie

Total 0.8 12.6 22.5 33.6 20.1 5.8 1.6 0.4 0.1 0.1 26,4

Masculin 0.7 10.2 22.0 35.7 21.0 6.1 1.6 0.5 0.2 0.2 26,8

Total admiteri

Feminin 1.5 26.0 26.7 24.4 15.3 3.8 0.8 0 0 0 23,8

Total 4.1 58.9 21.9 8.2 1.4 1.4 0 0 0 0 19,1

Masculin 2.0 52.9 25.5 11.8 2.0 2.0 0 0 0 0 20,1

Doar admiteri pt SNPP

Feminin 9.1 72.7 13.6 0 0 0 0 0 0 0 16,9 Notă: diferenţa până la 100% reprezintă cazurile pentru care nu a fost precizată caracteristica respectivă, iar vârsta medie a fost calculată pentru cazurile în care a fost precizată vârsta Sursa: ANA 147 Tabel nr. 5-16: Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de vârstă (minimă şi medie), tip de drog şi sex, 2010

Vârsta minimă (ani) Vârsta medie (ani)

Tip de drog

masculin feminin masculin feminin substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP) 14 13 20,1 16,9 inhalanţi volatili 11 15 19,1 15,5 cocaină 24 18 30,5 22 canabis 16 15 24,4 20,3 opiacee 16 17 28,6 26,5 halucinogene 16 16 18,3 16 stimulante 17 18 23,3 18,5 hipnotice şi sedative (benzodiazepine) 20 34 30 34

Sursa: ANA 148 Comparativ cu anii anteriori se constată o creştere a proporţiei persoanelor mai tinere de 19 ani şi din grupa de vârstă 30-39 de ani şi o scădere a proporţiei persoanelor din grupa de vârstă 20-29 de ani şi peste 40 de ani. Tabel nr. 5-17: Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de grupa de vârstă, date comparate 2007-2010 (%)

Grupa de vârstă (ani) An <15 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 >=40

Vârsta medie (ani)

2007 0,4 8,9 32,3 36,6 13,5 4,2 2,0 20 2008 0,0 5,7 31,8 31,6 19,3 7,5 2,7 27,1 2009 0,4 6,5 27,2 37,9 18,7 4,9 3,5 27 2010 0,8 12,6 22,5 33,6 20,1 5,8 2,2 26,4

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă cazurile pentru care nu a fost precizată caracteristica respectivă, iar vârsta medie a fost calculată pentru cazurile în care a fost precizată vârsta Sursa: ANA149 Comparativ cu admiterile în regim de internare, în cazul celor în regim ambulatoriu se observă:

• o vârstă maximă mult mai mică atât pentru toate drogurile (internare: >=65 ani, ambulatoriu < 59 ani), cât şi pentru SNPP (internare: < 59 ani, ambulatoriu: < 39 ani),

• o vârstă medie mult mai mică atât pentru toate drogurile (internare: 30,9 ani, ambulatoriu < 26,4 ani), cât şi pentru SNPP (internare: 25,3 ani, ambulatoriu: 19,1 ani),

147 în baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS 148 În baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS 149 în baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS

81

Grafic nr. 5-16: Distribuţia admiterilor la tratament în funcţie de tipul asistenţei (ambulatoriu/ internare), grupă de vârstă, tip de drog şi sex, 2010 (%)

internare ambulator vârsta medie (ani)

0

30

60

90

total 31,7 52,5 11,1 4,6 35,9 59,5 2,2 0 30,9 26,4

SNPP 44,6 53,3 1,8 0 84,9 11 0 0 25,3 19,1

< 24 ani 25 -39 ani

40 -59 ani

>=60 ani < 24 ani 25 -39 ani

40 -59 ani

>=60 ani internare

ambulator

Sursa: ANA150 În funcţie de vârsta de debut în consumul de droguri se constată o creştere a proporţiei pentru debutul precoce (la vârste mai mici de 15 ani) şi între 15-19 ani şi scăderea proporţiei pentru debutul la vârste mai mari de 20 de ani. Tabel nr. 5-18: Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de grupa de vârstă de debut, date comparate 2007-2010 (%)

Grupa de vârstă (ani) An <15 15-19 20-24 25-29 >=30

2007 10,5 42,0 25,3 7,7 5,9 2008 11,1 43,0 25,0 10,5 5,0 2009 12,5 41,2 25,4 7,5 3,0 2010 14,6 46,4 23,4 6,2 3,0

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă cazurile pentru care nu a fost precizată caracteristica respectivă Sursa: ANA151 Având în vedere anul de debut152 şi tipul de drog se observă următoarele:

• pentru anul 2009 – 82,6% dintre admiterile la tratament au fost pentru opiacee şi, din cele 400 de cazuri, 398 erau persoane cu o perioadă de consum mai mare de un an;

• pentru anul 2010 – doar 68,8% au fost consumatori de opiacee (majoritatea având o perioadă de consum de cel puţin 2 ani) şi 9,6% au fost consumatori de SNPP (dintre care aproximativ 4/5 au debutat în consum înainte de anul 2010).

150 în baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi CNOASIIDS (centre ale MS) 151 în baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS 152 calculul s-a făcut luând în considerare cazurile pentru care la colectarea datelor s-a precizat anul de debut (2009 - 484 şi 2010 – 728 de cazuri)

82

Tabel nr. 5-19: Evoluţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de anul de debut şi tip de drog, date comparate 2009-2010

Anul de debut Total cod_drog_principal

Înainte de 2009 2009 2010 Nr. %

opiacee 398 2 400 82.6

cocaina 12 0 12 2.5

stimulante 2 0 2 0.4 hipnotice şi sedative 0 1 1 0.2

halucinogene 5 0 5 1.0

inhalanti volatili 5 1 6 1.2

canabis 55 2 57 11.8 alte substante 1 0 1 0.2

Nr. 478 6 484 100

Admiteri la tratament în anul 2009

Total % 98.8 1.2 100

opiacee 492 5 4 501 68.8

cocaina 7 1 2 10 1.4

stimulante 4 14 1 19 2.6

hipnotice şi sedative 2 0 1 3 0.4

halucinogene 2 5 0 7 1.0

inhalanti volatili 12 6 1 19 2.6

canabis 79 18 2 99 13.6

SNPP 16 40 14 70 9.6

614 89 25 728 100

Admiteri la tratament în anul 2010

Total 84.3 12.2 3.4 100

Notă: calculul s-a făcut luând în considerare cazurile pentru care la colectarea datelor s-a precizat anul de debut (2009 - 484 şi 2010 – 728 de cazuri) Sursa: ANA 153 Comparativ cu admiterile în regim de internare, situaţia este similară cu excepţia admiterilor pentru SNPP din anul 2010: • admiterile în regim de internare – 61,6% au debutat în consum în anul 2010, • admiterile în regim ambulatoriu – 80% au debutat în consum înainte de anul 2010. Din totalul admiterilor la tratament, 36,5% au declarat policonsum de substanţe psihoactive. Drogurile secundare cu frecvenţa cea mai mare au fost: SNPP (102 de cazuri), alte substanţe (39 de cazuri), canabis (36 cazuri), opiacee (metadona - 27 de cazuri şi alte opiacee 6 cazuri), hipnotice şi sedative (25 de cazuri) şi cocaină (18 cazuri). Policonsumul este cel mai frecvent întâlnit la consumatorii de heroină (173 de cazuri - 62,2%) şi canabis (45 de cazuri). Faţă de anii anteriori se constată o creştere a proporţiei de persoane care au consumat un drog secundar şi o tendinţă de schimbare în privinţa alegerii acestuia (creşte utilizarea ca drog secundar a SNPP, a altor substanţe, a canabisului şi a cocainei, a stimulantelor, a hipnoticelor şi sedativelor şi a alcoolului şi scade cea a metadonei). Proporţia cazurilor de admitere la tratament la care s-a înregistrat policonsum a avut valori similare, în funcţie de tipul admiterii (internare - 33,8%, ambulatoriu - 36,5%). Cele mai utilizate ca drog secundar au fost SNPP şi alte substanţe şi, având în vedere drogul principal pentru care s-a solicitat tratament, cele mai mari procente înregistrate pentru consumul unui drog secundar au fost pentru persoanele consumatoare de opiacee. Analiza datelor relevă:

153 în baza datelor transmise de CPECA/ CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS

83

• în regim de de internare – comparativ cu anii anteriori se înregistrează o tendinţă de scădere a proporţiei de persoane care au consumat un drog secundar; iar cele mai utilizate ca drog secundar au fost opiaceele şi substanţele hipnotice şi sedative

• în regim ambulatoriu - comparativ cu anii anteriori se înregistrează o tendinţă de creştere a proporţiei de persoane care au consumat un drog secundar; iar cele mai utilizate ca drog secundar au fost canabisul şi cocaina.

Tabel nr. 5-20: Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, pentru pacienţii care au declarat consumul unui drog secundar, în funcţie de tipul de drog principal şi secundar, date comparate 2007-2010 (nr. de persoane)

drog secundar drog principal 2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010 opiacee (total) 20 64 41 33 57 30 95 173

heroină 2 63 2 2 47 2 91 173 methadonă 16 0 33 27 0 27 2 0

din care

alte opiacee 2 1 6 4 10 1 2 0 cocaină (total) 12 0 13 18 0 12 5 2 stimulante (total) 0 2 10 13 2 7 1 12 hipnotice şi sedative (total) 0 0 21 25 1 3 1 0 halucinogene (total) 0 0 1 0 1 1 3 5 inhalanţi volatili 0 0 0 1 4 1 4 11 canabis (total) 18 8 17 36 9 17 17 45 alcool 16 1 3 11 - - - - alte substanţe 9 0 24 39 1 4 5 0 SNPP 0 0 1 102 0 0 0 30

Total 75 75 131 278 75 75 131 278 total admiteri 495 440 536 761 495 440 536 761 % din total admiteri 15,2 17,0 24,4 36,5 15,2 17,0 24,4 36,5

Sursa: ANA154 Distribuţia cazurilor în anul 2010, în funcţie de frecvenţa consumului arată că mai mult de jumătate dintre consumatorii de droguri îşi administrează drogul zilnic, iar aproximativ 1/4 ocazional. Comparativ cu situaţia din anul 2009 se constată o scădere a frecvenţei consumului (scade cel zilnic şi creşte cel de mai multe ori pe săptămână/ lună). Comparativ cu admiterile în regim de internare, deşi în ambele cazuri cel mai utilizat se menţine consumul zilnic, pentru admiterile în regim ambulatoriu se înregistrează proporţii mai mari pentru consumul cu frecvenţă scăzută (ex.: ocazional, în 2010: internare- 2,9%, ambulator – 23,5%; o dată pe săptămână sau mai puţin, în 2010: internare- 7,3%, ambulator – 10,4%). Tabel nr. 5-21: Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de frecvenţa consumului, date comparate 2007-2010 (%)

nu a utilizat în ultima lună / ocazional

o dată pe săptămână sau mai puţin

2-6 zile pe săptămână

zilnic

2007 36,0 6,1 7,7 43,6 2008 34,1 7,3 8,0 43,2 2009 23,5 7,3 9,5 55,0 2010 23,5 10,4 12,4 51,9

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă cazurile pentru care nu a fost precizată caracteristica respectivă Sursa: ANA155 Referitor la calea de administrare a drogului principal se constată următoarele: • deşi în scădere faţă de 2009, predomină administrarea injectabilă. Pentru anul de referinţă, substanţa

cea mai consumată pe cale injectabilă este heroina (98,8%);

154 în baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS 155 în baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS

84

• urmează, ca pondere, fumatul/ inhalarea pentru care se înregistrează o creştere faţă de anul anterior. Pentru anul de referinţă, substanţele cele mai consumate prin fumat/ inhalare sunt canabisul (53,5%), opiaceele (19,5%) şi SNPP (15,1%);

• cel mai puţin utilizate sunt prizarea (7,2%, însă cu o valoare dublă faţă de anul 2009) şi administrarea orală (1,8%);

• în funcţie de sex: pentru consumatorii de sex masculin predomină administrarea pe cale injectabilă, iar pentru cei de sex feminin fumat/ pulmonar, prizare şi administrarea orală. Comparativ cu admiterile în regim de internare, se observă pentru acestea o proporţie mai mare şi se înregistrează diferenţă mai mare între sexe pentru administrarea pe cale orală, iar pentru cele în regim ambulatoriu o proporţie mai mare pentru persoanele de sex feminin şi se înregistrează diferenţă mai mare între sexe pentru administrarea prin prizare.

Grafic nr. 5-17: Evoluţia admiterilor la tratament, în funcţie de tipul admiterii (regim de internare/ ambulatoriu) şi calea de administrare a drogului principal, date comparate 2007-2010 (%)

ambulatoriu internare

-5

20

45

70

injectare 67,7 59,5 69 63,9 66,1 72,1 71,3 53

cale orală 3,8 4,1 1,9 1,8 26,4 24,2 23,4 21,7

fumat/inhalat 20,6 25,7 19 24,3 5,9 3,2 4,1 12,5

prizat 2 1,8 3,4 7,2 0,7 0,3 0,4 3,7

2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă altele/nespecificat Sursa: ANA 156 • comparativ cu 2009, se înregistrează creşteri pentru fumat/ inhalare şi prizare. Pentru anul de

referinţă, substanţele cele mai consumate prin fumat/ inhalare sunt canabisul (85,7%) şi inhalanţii volatili (81,8%), iar prin prizare: cocaina (35,7%);

• comparativ cu admiterea în regim ambulatoriu: calea de administrare cea mai frecventă este tot cea injectabilă (datorită faptului că, pentru ambele modalităţi de acordare a asistenţei, cele mai multe admiteri au fost pentru opiacee: ambulatoriu – 70%, internare – 42%). Există însă diferenţe pentru administrarea orală, fumat/ inhalare şi prizare, explicate însă prin proporţia celorlalte tipuri de droguri pentru care s-a acordat asistenţă (ambulator: canabis – 13% şi SNPP – 10%, iar în regim de internare: SNPP - 32,3%, hipnotice şi sedative – 8,7% şi canabis – 5% ). Cea mai mare influenţă o au SNPP care în cazul admiterilor în regim de internare au fost administrate pe cale injectabilă în proporţie de 55%, pulmonar sau fumat – 16,7%, oral – 10% şi prizat - 8%, iar în cazul asistenţei în ambulatoriu: prizat – 46,6%, fumat/ inhalare -38,4%, oral – 5,5% şi injectabil -1,4%.

156 În baza datelor transmise de CPECA/ CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi CNOASIIDS

85

Grafic nr. 5-18: Evoluţia admiterilor la tratament în funcţie de tipul de asistenţă (regim de internare/ambulatoriu), calea de administrare a drogului principal şi sex, 2010 (%)

ambulatoriu internare

0

25

50

75

injectabil 64,8 56,5 55,4 45,7

pulmonar sau fumat 24,4 26 14,1 7,8

oral 1,5 3,1 15,6 40,2

intrabazal sau prizat 6,6 11,5 4,5 1,4

M F M F

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă altele/nespecificat Sursa: ANA 157 Grafic nr. 5-19: Evoluţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu: număr total, pentru consumatorii de droguri care au în antecedente consum prin injectare (toate drogurile) şi injectare recentă (în ultimele 30 de zile) şi pentru cei care consumă heroină (indiferent de calea de administrare), 2007-2010 (%)

10

100

1000

injectare - nr. 355 276 390 529

injectare - % 71,7 62,7 72,8 69,5

injectare în ult 30 de zile 35,4 40 56,7 57,8

consum heroina 78,4 73,6 82,8 69

2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA 158 Referitor la proporţia consumatorilor de droguri care au în antecedente, indiferent de tipul drogului consumat, modelul de consum prin injectare se constată următoarele:

• comparativ cu anul 2009, deşi a crescut numărul celor care îşi administrează droguri pe cale injectabilă, proporţia acestora este mai mică,

• comparativ cu anul 2007, a crescut proporţia (şi numărul) celor care îşi administrează droguri pe cale injectabilă,

• proporţia celor care s-au injectat în ultimele 30 de zile a crescut constant din 2007 până în 2010. Ca şi în cazul admiterilor la tratament în regim de internare, proporţia celor care s-au injectat în ultimele 30 de zile a crescut constant din 2007 până în 2010 şi evoluţia consumului pe cale injectabilă este influenţată,

157 În baza datelor transmise de CPECA/ CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi CNOASIIDS 158 În baza datelor transmise de CPECA/ CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi şi centre ale MS

86

determinant, de evoluţia admiterilor la tratament pentru consumul de heroină (care este administrată preponderent pe cale injectabilă) şi mai puţin de consumul altor substanţe. Grafic nr. 5-20: Evoluţia admiterilor la tratament în funcţie de tipul de admitere şi sex pentru consumatorii de droguri care au în antecedente consum prin injectare în ultimele 30 de zile (toate drogurile), 2009-2010 (%)

ambulator internare

0

50

100

injectat in ult 30 zile_M 64.9 61.4 90.5 79.2

niciodata injectat_M 20.5 26.4 9.1 19.6

injectat in ult 30 zile_F 54.2 55.4 63.5 61.6

niciodata injectat F 9.7 30.6 34 37.3

2009 2010 2009 2010

Notă: calculul s-a făcut luând în considerare cazurile pentru care la colectarea datelor s-a precizat variabila respectivă, iar diferenţa până la 100% reprezintă proporţia celor care s-au injectat, dar nu în ultimele 30 de zile Sursa: ANA 159 De asemenea, comparativ pe tip de admitere, se observă pentru ambele sexe proporţii mai mari penru injectare în ultimele 30 de zile în cazul persoanelor admise la tratament în regim de internare, iar comparativ cu anul anterior, deşi pentru ambele tipuri de admiteri şi sexe se observă creşteri ale proporţiilor pentru persoanele care nu s-au injectat niciodată, pentru persoanele de sex feminin asistate în regim ambulator există o uşoară creştere (cu scăderea proporţiei pentru cele care au în istoric injectare, dar nu în ultimele 30 de zile). Distribuţia cazurilor, în funcţie de sursa de referinţă indică: • marea majoritate a persoanelor consumatoare de droguri solicită asistenţă în regim ambulatoriu din

iniţiativă proprie sau sunt referiţi la tratament prin sistemul de justiţie/ probaţiune/ poliţie; un rol de o importanţă intermediară o au familia/prietenii (în creştere însă faţă de anul anterior) şi sistemul de sănătate: medici de familie/ generalişti, spital, urgenţă sau un alt centru de tratament (în scădere însă faţă de 2009) şi cel mai rar la solicitarea altor servicii sociale,

• în funcţie de sex, pentru persoanele de sex masculin: dacă în anii anteriori predomina solicitarea de asistenţă prin referire prin sistemul de justiţie/ probaţiune/ poliţie, în ultimii 2 ani acestea au fost devansate de către solicitările din proprie iniţiativă; pentru persoanele de sex feminin: cu excepţia lui 2008, a predominat solicitarea de asistenţă din proprie iniţiativă, iar cea la iniţiativa familiei/ prietenilor are o importanţă mai mare decât în cazul bărbaţilor; pentru ambele sexe, cea mai mică pondere o au referirile din partea serviciilor sociale,

• comparativ cu admiterile în regim de internare, situaţia este relativ similară, cu excepţia referirilor prin sistemul de sănătate (medic de familie/ generalişti, spital) şi alte centre specializate, care înregistrează o pondere mai mare în cazul celor admiterilor în regim de internare şi a celor prin sistemul de justiţie/ probaţiune/ poliţie care prezintă o pondere mai mare în cazul admiterilor în regim ambulatoriu.

159 În baza datelor transmise de CPECA/ CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi şi centre ale MS

87

Grafic nr. 5-21: Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu în funcţie de sursa de referire şi sex, date comparate 2007-2010 (%)

masculin feminin total

0,1

1

10

100

proprie iniţiativă 22 34,9 37,8 52,1 29,5 30 34,6 51,9 22,6 34,3 37,7 52,6

familia / prietenii 5,8 2,6 4 13,9 11,4 10 9,9 17,6 6,3 3,4 4,9 14,2

sist. de sănătate +alte centrespecializate

8 6,2 9,1 8,2 13,6 2 17,3 6,1 8,5 5,9 10,3 7,9

servicii sociale 0,9 2,6 0,2 1 6,8 2 1,2 3,1 1,4 2,5 0,4 1,3

sist. de justiţie/ probaţiune/ poliţie 49,9 46 17 21,1 22,7 50 25,9 14,5 47,5 46,4 18,3 19,7

2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă altele/nespecificat Sursa: ANA 160 Analizând cele 761 de cazuri de admitere la tratament în regim ambulatoriu, în anul de referinţă, în funcţie de statusul ocupaţional, distribuţia era următoarea: 49,8% erau fără ocupaţie/şomeri, 14,7% - angajaţi, 15,8% - elevi/ studenţi şi 0,1% - inactivi economic161. Comparativ:

• cu anul anterior, se constată o creştere a proporţiei de persoane fără un loc de muncă şi a celor înscrise într-o formă de învăţământ (elev/ student) şi o scădere a celor care aveau un loc de muncă şi a celor inactive economic; pentru întreaga perioada analizată cele mai mari proporţii se înregistrează pentru consumatorii fără ocupaţie/ şomeri şi cea mai mică pentru cei inactivi economic;

• pe sexe: în cazul consumatorilor de sex masculin se observă o proporţie mai mare de persoane angajate (în scădere faţă de 2009), iar pentru consumatorii de sex feminin, pentru 2010 s-a înregistrat o proporţie mai mare de persoane înscrise într-o formă de învăţământ;

• pe tip de asistenţă: în cazul ambelor tipuri de asistenţă cea mai mare proporţie o prezintă cea a persoanelor fără un loc de muncă. Diferenţierea este dată de proporţia celor cuprinse în sistemul de învăţământ (elevi/ studenţi), mai mare în cazul asistenţei în ambulatoriu şi cea a persoanelor inactive economic, mai mare pentru persoanele asistate în regim de internare.

160 În baza datelor transmise de CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi şi centre ale MS 161 diferenţa până la 100% alte situaţii (au lucrat fără forme legale sau au fost în închisoare/ arest) / neprecizat

88

Grafic nr. 5-22: Distribuţia persoanelor admise la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de statutul ocupaţional şi sex, date comparate 2007-2010 (%)

Total masculin feminin

0

25

50

şomer/fără ocupaţie 43,6 37,5 38,6 49,8 45,5 39,5 38,5 49,8 25 24 37 45,8

angajat 13,5 16,4 20,9 14,7 13,1 16,3 23,2 16,7 18,2 16 8,6 6,9

elev/student 11,7 7,5 3,9 15,8 10,2 7,2 3,5 12,6 27,3 10 6,2 31,3

pensionar/casnică 0,2 0,2 0,7 0,1 0,2 0,3 0,9 0 0 0 0 0,8

2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă alte situaţii/neprecizat Sursa: ANA162 Din totalul persoanelor admise la tratament în regim ambulatoriu, în anul 2010: 5,4% nu au mers vreodată la şcoală sau nu au absolvit studiile primare, aproximativ jumătate (47,6%) au finalizat şcoala profesională, aproximativ o treime (29,8%) au un nivel de şcolarizare mediu, iar 7,8% au studii superioare/ postuniversitare încheiate163. Comparativ: • pe sexe - se observă pentru persoanele de sex masculin proporţii mai mari atât pentru un nivel foarte

scăzut de şcolarizare (5,7% - nu au mers niciodată la şcoală/ nu au absolvit studiile primare), dar şi pentru un nivel mediu sau superior de şcolarizare, spre deosebire de femei pentru care mai mult de jumătate au un nivel scăzut de studii finalizate : 58% - au finalizat şcoala profesională,

• cu admiterile în regim de internare – situaţia este relativ similară. Tabel nr. 5-22: Distribuţia admiterilor la tratament în funcţie de nivelul educaţional, tipul admiterii şi sexul consumatorului, 2010(%)

ambulator internare Nivel de şcolarizare Total Masculin Feminin Total Masculin Feminin nu a mers niciodată la şcoală/ nu a absolvit studiile primare

5,4 5,7 3,8 3,2 3,6 2

studii primare/ gimnaziale/ profesionale 47,6 45,2 58,0 47,0 49,8 38,8studii liceale/post liceale 29,8 32,0 20,6 32,7 28,4 45,4studii superioare/ postuniversitare 7,8 7,9 7,6 7,6 6,3 11,5neprecizat 9,5 9,2 9,9 9,5 11,9 2,3Total 100 100 100 100 100 100

Sursa: ANA 164 În ceea ce priveşte condiţiile de locuit, în anul 2010 mai mult de două treimi dintre persoanele admise la tratament în regim ambulatoriu locuiau împreună cu părinţii, 15,4% doar cu partenerul de viaţă/ cu partenerul şi copiii, 3,8% singuri sau doar cu copiii, iar 12,1% în alte locaţii (ex: 64 de persoane - colegi de 162 în baza datelor transmise de CPECA/ CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi centre ale MS 163 Nu se poate realiza comparaţia cu anul anterior deoarece pentru 65,3% dintre cazuri nu s-a specificat nivelul de studii. 164 În baza datelor transmise de CNOASIIDS

89

detenţie/ arest, 10 persoane – colegi din centru de plasament/ minori/ social sau cu reprezentantul legal; 6 persoane - colegi de cameră din cămin de elevi/ studenţi, 4 persoane – fără locuinţă)165. În funcţie de sex, situaţia locativă a persoanelor admise la tratament în regim ambulatoriu era diferită: • cu părinţii sau familia locuiau: 69,7% - bărbaţi şi doar 63,4% dintre femei şi singuri: 3,4%- bărbaţi şi

doar 2,3% dintre femei, • doar cu partenerul, 12,2% dintre femei şi doar 7,7% dintre bărbaţi, singuri cu copiii, 2,3% dintre femei

şi doar 0,2% dintre bărbaţi. Comparativ cu admiterile în regim de internare, se constată următoarele: • în ambele cazuri, cei mai mulţi dintre consumatori locuiau împreună cu părinţii sau familia, • pentru admiterile în regim de internare s-au înregistrat proporţii mai mari pentru cei care locuiau

singuri/ singuri cu copiii/ cu partenerul şi copiii/ cu prietenii. Tabel nr. 5-23: Distribuţia admiterilor la tratament în funcţie de situaţia locativă şi sexul consumatorului, 2010 (%)

ambulator internare Total Masculin Feminin Total Masculin Feminincu părinţii sau familia din care provine 68,7 69,7 63,4 65,4 67,7 58,3 doar cu partenerul 8,7 7,7 12,2 8,6 7,1 12,9 cu partenerul şi copii 6,7 6,9 6,9 7,1 6,5 8,9 singur 3,3 3,4 2,3 9,1 8,1 12,1 singur cu copii 0,5 0,2 2,3 1,2 0,4 3,4 cu prietenii 0 0 0 0,7 0,7 0,9 alte situaţii 12,1 12,1 13,0 1,5 1,5 1,4 neprecizat 0 0 0 6,5 8 2,0 Total 100 100 100 100 100 100

Sursa: ANA 166 Profilul persoanelor admise la tratament, în regim ambulatoriu, în anul 2010, ca urmare a consumului/ dependenţei de droguri167 Heroină - bărbat, cu vârsta cuprinsă între 25 şi 29 de ani, care consumă heroină zilnic, pe cale injectabilă. Consumă, de asemenea, ca drog secundar, în special SNPP, dar şi metadonă, benzodiazepine, canabis şi cocaină. Vârsta de debut se situează pentru două treimi dintre consumatori sub 19 ani. Marea majoritate s-au injectat în ultimele 30 de zile. Este la prima admitere la tratament pentru consumul de droguri şi solicită asistenţă cel mai des din proprie iniţiativă, dar şi trimişi de către familie/ prieteni sau penitenciare/ centre de reeducare sau internare cu regim inchis pentru minori/ serviciul de probaţiune. Mai mult de jumătate dintre ei au cel mult studii gimnaziale şi majoritatea locuiesc cu părinţii sau doar cu partenerul în locuinţe stabile. Canabis - bărbat, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 24 de ani, care a debutat în consum la vârste mai mici de 20 de ani. Consumă acest tip de drog ocazional, pe cale pulmonară (fumat/ inhalat). Este la prima admitere la tratament pentru consumul de droguri şi intră în asistenţă cel mai des prin referire de către penitenciare/ centre de reeducare sau internare cu regim închis pentru minori/ serviciul de probaţiune, dar şi din iniţiativă proprie, trimişi de către serviciile specializate pentru consumatorii de droguri sau la solicitarea familiei/ prietenilor. Consumă, de asemenea, ca drog secundar, în special SNPP, dar şi alte substanţe sau cocaină ori MDMA şi derivaţi. Marea majoritate nu s-au injectat niciodată. Jumătate dintre ei au cel mult studii gimnaziale şi în aceeaşi proporţie (jumătate) locuiesc cu părinţii în locuinţe stabile. 165 Comparaţia cu anul anterior/ tendinţa nu se poate realiza deoarece în anul 2009 pentru 76,7% din cazuri nu s-a precizat situaţia locativă 166 În baza datelor transmise de CNOASIIDS, CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena 167 Pentru celelalte tipuri de droguri există un număr mic de cazuri pentru a realiza un profil: inhalante volatile – 2,5%, stimulante – 2,5%, cocaină – 1,3%, halucinogene – 0,9% şi hipnotice şi sedative – 0,4%

90

SNPP (substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) - bărbat, cu vârsta cuprinsă între 15 şi 19 de ani, care a debutat în consum la vârste mai mici de 20 de ani. Consumă acest tip de drog de câteva ori pe săptămână, pe cale pulmonară (fumat/ inhalat) sau prizat. Este la prima admitere la tratament pentru consumul de droguri şi solicită asistenţă cel mai des la solicitarea familiei/ prietenilor, dar şi din iniţiativă proprie sau trimişi de către institut de medicină legală/ penitenciare/ centre de reeducare sau internare cu regim închis pentru minori. Consumă, de asemenea, ca drog secundar, în special canabis, dar şi alte SNPP sau MDMA şi derivaţi. Marea majoritate nu s-au injectat niciodată. Mai mult de două treimi dintre ei au cel mult studii gimnaziale şi marea majoritatea locuiesc cu părinţii în locuinţe stabile. C. Tratament de substituţie Din nevoia de a oferi instrumente de lucru cât mai accesibile și cât mai adaptate cerințelor specialiștilor implicați în domeniu, în anul 2010, experţi în diferitele aspecte ale adicției la opiacee au elaborat, în cadrul unui proiect finanţat de către UNDOC, un ghid de bune practici: Ghid clinic de tratament substitutiv al dependenţei de opiacee168. Ghidul este aprobat de către Ministerul Sănătății, Colegiul Medicilor din România, Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie și recunoscut de către Administrația Națională a Penitenciarelor. Temele abordate pe parcursul ghidului: evaluarea în vederea includerii în tratamentul de substituție; dezintoxicarea cu substitut (pe termen lung și pe termen scurt); tratamentul de substituție cu buprenorfină-naloxonă: program de menținere (inducție, stabilizare, întrerupere/ dezintoxicare, trecere de pe un substitut pe altul); tratamentul de substituție cu metadonă: program de menținere (inducție, stabilizare, întrerupere/ dezintoxicare, trecere de pe un substitut pe altul); patologia psihiatrică asociată și tratamentul substitutiv – diagnostic dual; metodologie pentru programele de menținere cu medicație de substituție; intervenții complementare psihosociale în tratamentul substitutiv al dependenței de opiacee. Ghidul conţine: • instrumente de evaluare clinică în dependența de droguri în vederea includerii în tratamentul de

substituţie, precum şi de urmărire a cazului: instrumente de screening, instrumente de diagnostic, instrumente pentru evaluarea problemelor relaționate cu consumul de substanțe, instrumente pentru diagnosticarea comorbidității psihiatrice (tulburare sau patologie duală) şi instrumente pentru evaluarea aspectelor motivaționale și de dispoziție;

• indicațiile/ contraindicațiile unui anumit tip de dezintoxicare sau tratament (cu buprenorfină-naloxonă şi metadonă), reguli de inițiere a tratamentului, inducție, stabilizare, întrerupere/ dezintoxicare, tratament de întreținere, modificări ale dozei, trecere de pe un substitut pe altul şi finalitate a tratamentului.

Grupuri ţintă: utilizatorii de heroină, pacienţii cu HIV/VHB/VHC, pacienţii minori, femei însărcinate, pacienţii cu diagnostic dual şi cu polidependență. În cadrul ghidului se precizează că: inițierea tratamentului cu medicație de substituție la pacienții care au indicație nu ar trebui întârziată, dar dacă amânarea este de neevitat au prioritate în accesarea programelor de tratament cu medicație de substituție: femei însărcinate; persoanele infectate cu HIV și partenerii lor de viață, consumatori de opioide; persoanele purtătoare ale virusului hepatitei B (cu pozitivitate pentru antigenul HBs și Hbe) și partenerii lor de viață, consumatori de opioide. Din cele 2163 de persoane admise la tratament pentru consumul de droguri ilegale şi SNPP, în anul 2010, mai mult de jumătate (51,7%) erau consumatoare de opiacee, iar dintre acestea un număr de 359 de pacienţi se aflau deja în tratament de substituţie cu metadonă sau alte opiacee (buprenorfină, suboxonă, naltrexonă). Comparativ cu anul anterior, deşi a scăzut proporţia consumului de opiacee pentru persoanele admise la tratament (de la 77,1% la 51,7%), a crescut atât numărul persoanelor admise la tratament (de la 1689 la 2163), cât şi cel al celor care se aflau deja în tratament de substituţie, de la 168 de pacienţi la 359 de pacienţi.

168 prof. dr. Dan Prelipceanu, dr. Gabriel Cicu – Bucureşti : Editura Asociaţiei Psihiatrice Române, 2010

91

Tabel nr. 5-24: Admiterea la tratament pentru consumul de droguri ilicite (opiacee) şi distribuţia consumatorilor care se aflau deja în tratament de substituţie, în funcţie de tipul centrului de tratament, 2009- 2010 (nr. de persoane)

Tip centru internare ambulatoriu penitenciar

Total

2009 2010 2009 2010 2009 2010 2009 2010 Total 1126 1389 536 761 27 13 1689 2163

din care opiacee (drog principal) 825 578 450 529 27 11 1302 1118 heroină 784 541 444 525 27 11 1255 1077 metadonă 25 20 3 1 0 0 28 21

Admitere la tratament

din care

alte opiacee 16 17 3 3 0 0 19 20 Total 80 234 82 116 6 9 168 359

metadonă 53 177 53 103 6 9 112 289 alte opiacee (buprenorfină, suboxonă, naltrexonă)

22 17 9 10 0 0 31 27

Pacient/ beneficiar aflat deja în tratament de substituţie

din care

neprecizat 5 40 20 3 0 0 25 43 Sursa: ANA169 Tabel nr. 5-25: Distribuţia admiterilor la tratament pentru consumul de droguri ilicite, în funcţie de tipul centrului de tratament şi tipul de asistenţă acordat, 2009 - 2010 (număr de persoane)

Tip centru Total Tipul de asistenţă acordat internare ambulatoriu penitenciar Nr. % pacienţi % servicii

2009 2010 2009 2010 2009 2010 2009 2010 2009 2010 2009 2010evaluare 1060 1139 520 741 27 13 1607 1893 95,1 87,5 33,8 30,8

cu substitut opiaceu

68 83 0 0 8 6 76 89 4,5 4,2 1,6 1,5

simptomatică 932 1103 0 0 0 0 932 1103 55,2 50,8 19,6 17,9

dezintoxicare medicamen. în regim de internare neprecizat 4 10 0 0 0 0 4 10 0,2 0,5 0,1 0,2

cu substitut opiaceu

0 0 10 5 0 0 10 5 0,6 0,2 0,2 0,1

simptomatică 0 0 2 10 0 0 2 10 0,1 0,6 0,0 0,2

dezintoxicare medicamen. în regim ambulatoriu neprecizat 0 0 0 11 0 0 0 11 0.0 0,5 0.0 0,2 dezintoxicare non - medicamentoasă

0 672 0 6 0 0 0 678 0.0 31,3 0.0 11,0

asistenţă psihologică 614 533 194 404 26 12 834 949 49,4 43,9 17,5 15,4tratamentul comorbidităţii psihiatrice

280 161 2 3 4 3 286 167 16,9 7,7 6,0 2,7

îndrumare către serviciile sociale, legale de îngrijire a minorilor, vocaţionale

219 218 24 214 0 0 243 432 14,4 20,0 5,1 7,0

urmărire pe termen lung 214 5 112 167 0 0 326 172 19,3 8,0 6,9 2,8 cu agonist opiaceu

59 171 245 379 19 5 323 555 19,1 25,7 6,8 9,0

cu antagonist opiaceu

25 5 72 39 0 0 97 44 5,7 2,0 2,0 0,7

tratament de menţinere a abstinenţei

neprecizat 2 0 0 2 0 0 2 2 0,1 0,1 0,0 0,0 neprecizat 13 20 1 10 0 0 14 30 0,8 1,4 0,3 0,5

Total – nr. pacienţi 1126 1389 536 761 27 13 1689 2163 100 100 - - Total – nr. servicii acordate 3490 4120 1182 1991 84 39 4756 6150 100 100

Sursa: ANA170 Referitor la tipul de asistenţă acordat, în anul 2010: • 1,6% din totalul serviciilor acordate au fost de dezintoxicare medicamentoasă cu substitut opiaceu, în

regim de internare sau ambulatoriu (în 2009: 1,8% din totalul serviciilor acordate). De aceste servicii au beneficiat 94 de persoane (4,4% dintre pacienţi) în creştere uşoară, ca număr, faţă de 2009, când s-au înregistrat 86 de persoane (5,1% dintre pacienţi);

• 9,7% din totalul serviciilor acordate au fost tratamente de menţinere a abstinenţei cu agonist/ antagonist opiaceu (în 2009: 8,9% din totalul serviciilor acordate). De aceste servicii au beneficiat 601 persoane (27,8% dintre pacienţi) în creştere faţă de 2009: 422 de persoane (24,9% dintre pacienţi);

169 În baza datelor transmise de CNOASIIDS, CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena 170 În baza datelor transmise de CNOASIIDS, CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena

92

• alte tipuri de servicii acordate au fost: evaluare -30,8%, dezintoxicare simptomatică – 18,1%, asistenţă psihologică – 15,4%, dezintoxicare non-medicamentoasă – 11% şi îndrumare către serviciile sociale, legale de îngrijire a minorilor, vocaţionale – 7%.

Tabel nr. 5-26: Distribuţia persoanelor consumatoare de opiacee care au primit tratament de menţinere a abstinenţei cu agonist/antagonist opiaceu, în funcţie de diferite caracteristici, 2009 -2010

tratament de menţinere a abstinenţei cu agonist/antagonist opiaceu

2009 2010 da 29,4% 43,6% dacă se afla

deja în tratament de substituţie

nu 68,4% 55,1%

iniţiativă proprie 44,3% 53,1% medic de familie/ asistenţă primară 12,6% 19,8%

serv. specializate pt. consumatorii de droguri 7,6% 1,3% serv. de psihiatrie/ asist. psihologică/ urgenţă/ alte secţii de spital 5,7% 11,8 instanţă/ parchet/ probaţiune/ arest/ penitenciare/ medicină legală 5,2% 3,8/

sursa principală de referinţă

familia/prietenii 4,8% 8,7% masculin 84,5% 80,5 sex feminin 15,5% 17,0

15 -19 ani 2,9% 1,5% 20 -24 ani 26,9% 18,1% 25 -29 ani 40,7% 40,3% 30 -34 ani 21,7% 30,3% 35 -39 ani 4,5% 7,0%

grupă vârstă (ani)

40 ani şi peste 2,8% 1,7% ≤ 2 ani 8,3% 3,7% 3-5 ani 13,8% 16% 6-8 ani 17,6% 9,2% 9-11 ani 42,1% 17,9%

12-14 ani 13,9% 23,6%

durata consum (ani)

≥ 15 ani 3,2% 10,2% < 15 ani 11,0% 12,1%

15 -19 ani 45,0% 47,9% 20 -24 ani 26,0% 26,4% 25 -29 ani 5,2% 9,4%

grupă vârstă de debut (ani)

30 ani şi peste 2,6% 4,1 în fiecare zi 61,9% 59,1% frecvenţa

consumului mai puţin de 6 zile pe saptămână 27,1% 27,2% angajat 27,4% 25,5%

elev/student 3,6% 3,8% pensionar/casnic/invalid 1,2% 0,2%

şomer/fără ocupaţie 46,2% 61,6%

status ocupaţional

lucrează fără contract/altă situaţie 8,6% 7,3% Notă: diferenţa până la 100% reprezintă alte situaţii/neprecizat Sursa: ANA171 Din cele 601 persoane consumatoare de opiacee care au primit în anul 2010 tratament de menţinere a abstinenţei cu agonist/ antagonist opiaceu: • aproximativ jumătate se aflau deja în tratament de substituţie (în creştere faţă de 2009 - 29,4%); • mai mult de jumătate au solicitat tratament din proprie iniţiativă (în creştere faţă de 2009 - 44,3%); • marea majoritate sunt (în scădere faţă de 2009- 84,5%) persoane de sex masculin (aspect influenţat

de faptul că persoanele de sex masculin sunt într-o proporţie mult mai mare consumatoare de opiacee,

171 În baza datelor transmise de CNOASIIDS, CPECA/CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena

93

în comparaţie cu cele de sex feminin; scăderea pentru persoanele de sex masculin este determinată de scăderea, în 2010, a proporţiei consumatorilor de heroină şi creşterea celei a consumatorilor de alte substanţe, în special SNPP);

• cei mai mulţi sunt tineri cu vârsta cuprinsă între 25-29 de ani (comparativ cu 2009 se observă o creştere cu 10% a proporţiei pentru cei de 30-39 de ani);

• aproximativ două treimi (60,9%) consumă opiacee de cel puţin 5 ani de zile (în scădere faţă de 2009- 76,8%);

• mai mult de 1 din 10 beneficiari a debutat în consum la vârste mai mici de 15 ani, iar aproximativ jumătate la vârsta „liceului”: 15-19 ani (ambele proporţii sunt în uşoară creştere faţă de 2009: 9,4% faţă de 5,2%, respectiv 4,1% faţă de 2,6%);

• aproximativ două treimi au consumat zilnic opiacee (59,1%, în scădere faţă de 2009: 61,9%); • aproximativ două treimi sunt şomeri/ fără ocupaţie (61,6% în creştere faţă de 2009: 46,2%) şi doar

unul din patru (25,5%, în scădere faţă de 2009: 27,4%) are un loc de muncă. 5.4. TENDINŢE ÎNREGISTRATE ÎN RANDUL CLIENŢILOR SERVICIILOR DE TRATAMENT Principalele tendinţe înregistrate în cazul datelor colectate în anul 2010 în cadrul indicatorului epidemiologic cheie - Admiterea la tratament: • comparativ cu anul anterior se observă o creştere cu 28% a numărului total de admiteri (de la 1689 la

2163), astfel încât se înregistrează cel mai mare număr de admiteri la tratament din ultimii 10 ani, ajungându-se astfel la o valoare similară cu cea din 2001. Creşterea a avut loc atât pentru admiterile în regim de internare (cu 23%), cât şi pentru cele ambulatorii (cu 42%). Aceasta se poate explica, atât prin apariţia şi escaladarea consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (determinată de accesibilitatea lor pe piaţă), care s-a adăugat la numărul cererilor de tratament pentru consumul de droguri ilegale, cât şi prin diminuarea capacităţii de coordonare a activităţilor în domeniu a Agenţiei Naţionale Antidrog, începând cu anul 2009, pe fondul reorganizărilor succesive la care a fost supusă172.

• cazuri noi/recidive: comparativ cu anul 2009, deşi a crescut numărul persoanelor care au solicitat

pentru prima dată tratament (de la 1008 la 1228), ca proporţie, din numărul total de persoane se observă o uşoară scădere (de la 59,7% la 56,8%). Proporţia cazurilor noi a scăzut atât pentru admiterea în regim de internare (de 0,8%), cât şi pentru cea în regim ambulatoriu (de 6,2%). Totuşi, proporţia celor aflaţi la prima internare comparativ cu cea înregistrată în cazul celor care au mai fost trataţi anterior este subunitară pentru consumatorii înregistraţi în regim de internare şi supraunitară, dar cu tendinţă de scădere, în regim ambulatoriu (determinată şi de diversificarea recentă a furnizorilor de servicii în regim ambulatoriu)173.

• ca şi în anii anteriori, drogul principal pentru care s-au solicitat servicii de asistenţă, atât în regim de

internare, cât şi în regim ambulatoriu a fost opiaceele (41,5%, respectiv 69,5%). Pe locul doi însă, în cazul asistenţei acordate în regim de internare, dacă în anul 2008, se situau medicamentele hipnotice şi sedative şi canabisul, în anul 2009 şi 2010: 12,6%, respectiv 40,4% dintre solicitările la tratament au fost pentru alte substanţe (în special, SNPP - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice”). Pentru admiterile în regim ambulatoriu pe locul secund se menţine canabisul cu 13,3% (în creştere faţă de anul anterior), iar SNPP, cu 9,6% ocupă locul 3. Din analiza datelor pentru perioada 2008-2010 se observă o situaţie constantă: persoanele readmise la tratament (recidive) solicită preponderent asistenţă pentru heroină, iar în cazul persoanelor admise pentru prima dată la tratament, scade proporţia consumatorilor de heroină şi creşte cea a consumatorilor de alte substanţe. Apare astfel o schimbare a modelului de consum, scade consumul de heroină (38,9% dintre persoanele care au primit în 2010 tratament pentru SNPP au primit anterior tratament pentru opiacee) şi creşte semnificativ consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice”, dar şi de alte droguri: canabis, cocaină, inhalanţi volatili, stimulente, medicamentele cu efect hipnotic sau sedativ şi halucinogene174. Ca şi în anii 2008 şi 2009, datele

172 Vezi graficul 5-1 173 Vezi graficele 5-1 şi 5-2, tabelul 5-12 şi 5-13 şi tabelele standard 4.1.1 174 Vezi tabelele 5-2 şi 5-14 şi tabelul standard 11.1

94

prezentate conduc la 2 ipoteze: creşterea accesibilităţii la tratament pentru utilizatorii care consumă alt tip de drog decât heroina şi schimbarea modelului de consum prin scăderea proporţiei consumatorilor de heroină şi creşterea celei a consumatorilor de alte droguri.

• distribuţia teritorială - similar informaţiilor colectate în anii precedenţi şi în anul 2010 se poate constata

menţinerea concentrării acestora cu predilecţie în Municipiul Bucureşti (62,2% cu 66% - în regim de internare şi 67,8% - în regim ambulatoriu), deşi există scăderi semnificative faţă de 2009 (71,5% - în regim de internare şi 75,7% - în regim ambulatoriu).

• sexul consumatorilor: pentru ambele tipuri de tratament proporţia persoanelor de sex masculin are o

tendinţă de scădere, iar proporţia celor de sex feminin are o tendinţă de creştere175. • sexul consumatorilor şi tipul de drog consumat - evoluţia admiterilor la tratament în perioada 2002-

2010 arată: o pentru admiterile în regim de internare: pentru persoanele de sex masculin se înregistrează

începând cu anul 2010, pe lângă consumul de heroină (preponderent până în 2009) şi consum de SNPP; pentru persoanele de sex feminin se înregistrează în anul 2010 consum de heroină, hipnotice şi sedative şi SNPP (alte substanţe până în anul 2009).

o pentru admiterile în regim ambulatoriu – pentru ambele sexe există un pattern apropiat: până în 2009 un consum preponderent de heroină şi următorul drog, ca proporţie, canabisul, iar din 2010 un consum preponderent de heroină şi următoarele (ca proporţie), canabisul şi SNPP176.

• sexul consumatorului şi tipul admiterii - pentru perioada 2007-2010 se constată că pentru admiterile în

regim de internare: pentru persoanele de sex masculin proporţia celor admişi pentru prima dată la tratament este mai mică decât a recidivelor, iar pentru persoanele de sex feminin mai multe admiteri noi decât recidive; pentru admiterile în regim ambulatoriu, pentru ambele sexe există un pattern apropiat: mai multe admiteri noi decât recidive şi tendinţă de micşorare a diferenţei177. Ipoteze: • 1. creşterea consumului în rândul femeilor - în ambele cazuri (internare sau ambulatoriu) proporţia

celor care au solicitat tratament pentru prima oară a fost mai mare decât a recidivelor sau 2. diferenţele între sexe, între proporţia admiterilor noi şi cea a recidivelor sunt rezultatul ”preferinţelor” pentru consum: pentru persoanele de sex masculin există un consum preponderent de heroină (cu o perioadă lungă de consum) şi SNPP, iar pentru cele de sex feminin admiterile la tratament sunt mai diversificate: heroină, hipnotice şi sedative, SNPP, canabis şi alte substanţe;

• 3. sistemul de tratament în ambulatoriu începe să se consolideze şi să atragă în asistenţă beneficiari cu perioade mai mari de consum, dar dacă se are în vedere existenţa listelor de aşteptare, capacitatea de asistenţă a ambelor sisteme este aproape de limita superioară astfel încât nu pot oferi decât într-o proporţie limitată asistenţă celor care nu au mai solicitat niciodată tratament.

• vârsta persoanei admise la tratament - distribuţia pentru anul 2010 relevă următoarele: aproximativ 1/3

din totalul admiterilor la tratament au fost înregistrate pentru persoane cu vârsta mai mică de 24 de ani şi o altă treime pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 şi 29 de ani. Comparativ cu admiterile în regim de internare, în cazul celor în regim ambulatoriu se observă o vârstă maximă mult mai mică, atât pentru toate drogurile (internare: >=65 ani, ambulatoriu <59 ani), cât şi pentru SNPP (internare: <59 ani, ambulatoriu: <39 ani). Faţă de perioada anterioară se constată, pentru admiterile în regim de internare, masculin: conturarea unei tendinţe de scădere a proporţiei pentru consumatorii cu vârsta cuprinsă între 20 şi 29 de ani şi de creştere a celei pentru asistaţii cu vârsta mai mică de 20 de ani; în regim de internare, feminin: se păstrează tendinţa înregistrată anul anterior de creştere pentru persoanele cu vârsta cuprinsă în intervalul 20-29 de ani şi de scădere a celor de peste 29 de ani; pentru ambulator există o creştere a proporţiei persoanelor mai tinere de 19 ani şi din grupa de vârstă 30-39 de ani şi de scădere a proporţiei persoanelor de 20-29 de ani şi peste 40 de ani178.

175 Vezi graficul 5-3, tabelul 5-12 şi tabelele standard 4.1.1 176 Vezi graficele 5 – 5, 5-6 şi 5 -14 177 Vezi graficele 5 - 4 şi 5 - 15 178 Vezi tabelul standard 14.1, tabelele 5- 4, 5-15 şi 5-17 şi grafic 5-16

95

• media de vârstă: pentru admiterile în regim de internare este de 30,9 ani (în scădere faţă de 2009 -31,7 de ani), fiind mai mare cu 6 ani pentru persoanele de sex feminin (35,5 de ani, comparativ cu 29,4 ani – bărbaţi; în scădere faţă de 2009, când diferenţa era de aproximativ 10 ani: 39 de ani pentru femei, comparativ cu 29,5 ani - bărbaţi) şi cu 5,6 ani mai mică pentru SNPP faţă de cea pentru toate drogurile. Pentru cele în regim ambulatoriu: media de vârstă este de 26,4 ani (în scădere faţă de anul anterior - 27 de ani), fiind mai mare cu 3 ani pentru persoanele de sex masculin (26,8 ani, comparativ cu 23,8 ani- femei) şi cu 7 ani mai mică pentru admiterile de SNPP (toate drogurile -26,4 ani, SNPP – 19,1 ani). Comparativ cu admiterile în regim de internare, în cazul celor în regim ambulatoriu se observă o vârstă medie mult mai mică atât pentru toate drogurile (internare: 30,9 ani, ambulatoriu: 26,4 ani), cât şi pentru SNPP (internare: 25,3 ani, ambulatoriu: 19,1 ani) 179.

• Vârstă şi sexul consumatorului180:

• în cazul SNPP pentru admiterile în regim de internare pentru persoanele de sex masculin vârsta medie este de 25,8 ani, iar pentru persoanele de sex feminin de 23,3 ani, iar pentru cele ambulatoriu 20,1 ani, respectiv 16,9 ani.

• cea mai mică vârstă minimă - în regim de internare: pentru ambele sexe este pentru consumatorii de SNPP şi pentru ambulatoriu: pentru persoanele de sex masculin este pentru inhalanţi volatili, iar pentru cele de sex feminin, pentru SNPP.

• cea mai mare vârstă minimă - în regim de internare: pentru ambele sexe este pentru stimulante şi hipnotice şi sedative; pentru ambulatoriu: pentru persoanele de sex masculin este pentru pentru cocaină, iar pentru feminin pentru benzodiazepine.

• cea mai mică vârstă medie - în regim de internare: în cazul bărbaţilor pentru cei care consumă inhalanţi volatili şi cocaină, iar în cazul persoanelor de sex feminin - pentru consumul de inhalanţi volatili şi stimulante; ambulatoriu: pentru persoanele de sex masculin - pentru halucinogene şi pentru persoanele de sex feminin - pentru inhalanţi volatili.

• vârsta de debut (pentru drogul principal): în regim de internare, în anul de referinţă, 4 din 5 persoane

au debutat în consumul de droguri la vârste mai mici de 30 de ani şi, comparativ cu anul anterior, se înregistrează o scădere a proporţiei persoanelor cu vârste mai mici de 19 ani la debutul în consumul de droguri (2009- 57,3%, 2010 – 35,2%) şi o creştere a proporţiei celor de peste 20 de ani (2009 - 42,7%, 2010 – 64,8%); în regim ambulatoriu în anul de referinţă, 9 din 10 persoane au debutat în consumul de droguri la vârste mai mici de 30 de ani şi, comparativ cu 2009 se constată o creştere a proporţiei pentru debutul precoce (la vârste mai mici de 15 ani) şi între 15-19 ani şi scăderea proporţiei pentru debutul la vârste mai mari de 20 de ani (2009 - 35,9%, 2010 – 32,6%)181.

• anul de debut şi tipul de drog - în anul 2009 situaţia era relativ similară pentru ambele tipuri de centre:

peste 80% dintre admiteri au fost pentru opiacee (majoritatea cu o perioadă de consum mai mare de un an); în 2010, situaţia era următoarea: în regim de internare, 45,9% erau consumatori de opiacee (majoritatea având o perioadă de consum de cel puţin 2 ani) şi 38,1% erau consumatori de SNPP (dintre care aproximativ 2/3 au debutat în consum în anul 2010), iar în regim ambulatoriu, 68,8% erau consumatori de opiacee (majoritatea având o perioadă de consum de cel puţin 2 ani) şi 9,6% consumatori de SNPP (dintre care aproximativ 4/5 au debutat în consum înainte de anul 2010)182.

• policonsumul - pentru ambele tipuri de admitere: s-au înregistrat valori similare pentru proporţia

asistaţilor cu policonsum (internare - 33,8%, ambulatoriu - 36,5%), drogurile secundare cele mai utilizate au fost SNPP şi alte substanţe şi drogul principal pentru care se înregistrează cel mai mult consumul unui drog secundar au fost opiaceele. Comparativ cu anii anteriori, pentru cazurile din centrele care acordă servicii în regim de internare se înregistrează o tendinţă de scădere a proporţiei de persoane care au consumat un drog secundar, iar opiaceele şi substanţele hipnotice şi sedative au fost utilizate în mai mare măsură ca drog secundar, iar pentru asistenţa în regim ambulatoriu se

179 Vezi tabelele 5- 4, 5-5, 5-15, 5-16 şi 5-17 şi grafic 5-16 180 Vezi tabelele standard 12.1 şi 13.1 şi tabele 5- 4, 5-5, 5-15 şi 5-16 şi grafic 5-7 181 Vezi tabelele standard 23.1, graficul 5-8 şi tabelul 5-18 182 Vezi tabelele 5-6 şi 5-19

96

înregistrează o tendinţă de creştere a proporţiei de persoane care au consumat un drog secundar, canabisul şi cocaina fiind utilizate, în procente mai mari, ca drog secundar183.

• frecvenţa consumului: atât în centrele care acordă servicii în regim de internare, cât şi ambulatoriu,

preponderent au fost înregistrate cazuri de consum zilnic, dar cu o tendinţă de scădere; pentru admiterile în regim ambulatoriu se înregistrează proporţii mai mari pentru consumul cu frecvenţă scăzută - ocazional (ex. în 2010: internare - 2,9%, ambulator – 23,5%) şi o dată pe săptămână sau mai puţin (ex. în 2010: internare - 7,3%, ambulator – 10,4%)184.

• calea de administrare: deşi în scădere faţă de anii anteriori, şi în anul 2010 predomină administrarea

injectabilă, substanţele cele mai consumate pe cale injectabilă fiind pentru admiterile în regim de internare opiaceele (83%) şi SNPP (55%), iar în cazul ambulatorului, heroina (98,8%). Pentru admiterile în regim de internare urmează, ca pondere, administrarea orală pentru care există însă din 2007 o tendinţă de scădere, la polul celălalt regăsindu-se fumatul/ inhalarea şi prizarea, pentru care se înregistrează creşteri, comparativ cu anul anterior. Pentru admiterile în regim ambulatoriu, pe locul secund se află fumatul/ inhalarea pentru care există o creştere faţă de 2009, la polul celălalt aflându-se prizarea (7,2%, însă cu o valoare dublă faţă de anul 2009) şi administrarea orală (1,8%). Comparativ, pe cele două tipuri de asistenţă, calea de administrare cea mai frecventă se menţine cea injectabilă (corelat şi cu tipul de drog pentru care s-a solicitat asistenţă, opiacee: ambulator– 70%, internare – 42%). Se înregistrează însă, diferenţe pentru administrarea orală, fumat/ inhalare şi prizare, corelat cu tipul de droguri pentru care s-a acordat asistenţă (ambulator: canabis – 13% şi SNPP – 10%, iar în regim de internare: SNPP - 32,3%, hipnotice şi sedative – 8,7% şi canabis – 5%). Cea mai mare influenţă asupra diferenţelor înregistrate în cazul celor două categorii de asistenţă se datorează SNPP care, în cazul admiterilor în regim de internare au fost administrate pe cale injectabilă în proporţie de 55%, iar în cazul asistenţei în ambulatoriu, administrate prin prizat/ fumat/ inhalare – 85%. În funcţie de sexul consumatorului, comparativ cu admiterile în regim de internare se observă pentru cele în regim ambulatoriu o proporţie mai mare şi o diferenţă mai mare între sexe pentru administrarea pe cale orală, iar pentru cele în regim ambulatoriu o proporţie mai mare pentru persoanele de sex feminin şi diferenţă mai mare între sexe pentru administrarea prin prizare185.

• antecedente pentru modelul de consum prin injectare (indiferent de tipul drogului consumat): evoluţia

consumului pe cale injectabilă este influenţată, determinant, pentru ambele tipuri de admiteri, de evoluţia admiterilor la tratament pentru consumul de heroină (administrată preponderent pe cale injectabilă) şi mai puţin de consumul altor substanţe. De asemenea, pentru ambele tipuri de admiteri, faţă de 2009, deşi a crescut numărul celor care îşi administrează droguri pe cale injectabilă, proporţia acestora este mai mică, iar proporţia celor care s-au injectat în ultimele 30 de zile a crescut constant din 2007 până în 2010. Comparativ pe tip de admitere, se observă, pentru ambele sexe, proporţii mai mari pentru injectare în ultimele 30 de zile în cazul persoanelor admise la tratament în regim de internare, iar comparativ cu anul anterior, deşi pentru ambele tipuri de admiteri şi sexe se observă creşteri ale proporţiilor pentru persoanele care nu s-au injectat niciodată, pentru persoanele de sex feminin asistate în regim ambulator există o uşoară creştere (cu scăderea proporţiei pentru cele care au în istoric injectare, dar nu în ultimele 30 de zile)186.

• sursa de referinţă:

• pentru admiterile în regim de internare: persoanele consumatoare de droguri solicită asistenţă preponderent din iniţiativă proprie sau sunt referiţi la tratament prin sistemul medical (medici de familie/ generalişti, spital, urgenţă sau un alt centru de tratament); în funcţie de sex: dacă în anii anteriori predomina, pentru persoanele de sex masculin, solicitarea de asistenţă din iniţiativă proprie, iar pentru persoanele de sex feminin, referirile din sistemul de sănătate, în 2010, pentru ambele sexe cele mai multe trimiteri au fost prin sistemul de sănătate.

183 Vezi tabelele standard 24.1 şi tabelele 5-7 şi 5-20 184 Vezi tabelele standard 18.1, 19.1 şi 20.1, tabele 5-8 şi 5-21 şi grafic 5-9 185 Vezi tabelele standard 15.1, 16.1 şi 17.1 şi graficele 5-10, 5-11, 5-17 şi 5-18 186 Vezi tabelele standard 25.1 şi 26.1, tabelul 5- 9 şi graficele 5-19 şi 5-20

97

• pentru admiterile în regim ambulatoriu: marea majoritate a persoanelor consumatoare de droguri solicită asistenţă din iniţiativă proprie sau sunt referiţi la tratament prin sistemul de justiţie/ probaţiune/poliţie; în funcţie de sex, pentru persoanele de sex masculin, dacă în anii anteriori predomina solicitarea de asistenţă prin referire din sistemul de justiţie/ probaţiune/ poliţie, în ultimii 2 ani acestea au fost devansate de către solicitările din proprie iniţiativă; pentru persoanele de sex feminin, cu excepţia anului 2008 a predominat solicitarea de asistenţă din proprie iniţiativă, iar cele la iniţiativa familiei/ prietenilor au o pondere mai mare decât în cazul bărbaţilor.

• comparativ, în funcţie de tipul admiterii, situaţia este relativ similară, cu excepţia referirilor prin sistemul de sănătate (medic de familie/ generalişti, spital) şi alte centre specializate care au o pondere mai mare în cazul celor admiterilor în regim de internare şi a celor prin sistemul de justiţie/ probaţiune/ poliţie care au o pondere mai mare în cazul admiterilor în regim ambulatoriu187.

• statul ocupaţional: în cazul ambelor tipuri de asistenţă cea mai mare proporţie se înregistrează pentru

persoanele fără un loc de muncă. Diferenţierea este dată de proporţia celor cuprinse în sistemul de învăţământ (elevi/ studenţi), mai mare în cazul asistenţei în ambulatoriu şi cea a persoanelor inactive economic, mai mare pentru persoanele asistate în regim de internare. Pentru admiterea la tratament în regim de internare, comparativ cu anul anterior, în 2010 a scăzut proporţia persoanelor fără un loc de muncă şi a celor inactive economic şi a crescut procentul celor angajate cu contract de muncă sau care au propria afacere şi a celor care frecventează o formă de învăţământ; în funcţie de variabila sex, în anul 2010, ca şi în anul precedent, atât proporţia persoanelor cu un loc de muncă, cât şi a celor şomere/ fără ocupaţie a fost mai mare în cazul persoanelor de sex masculin; în cazul persoanelor de sex feminin s-a înregistrat o proporţie mai mare de persoanele inactive economic sau cuprinse în sistemul de învăţământ (elevi/ studenţi). Pentru admiterea în regim ambulatoriu, comparativ cu anul anterior se constată o creştere a proporţiei de persoane fără un loc de muncă şi a celor înscrise într-o formă de învăţământ (elev/ student) şi o scădere a celor care aveau un loc de muncă şi a celor inactive economic; în funcţie de sexul consumatorului, în cazul bărbaţilor s-a înregistrat o proporţie mai mare de persoane angajate (în scădere faţă de 2009), în timp ce pentru consumatorii de sex feminin s-a înregistrat o proporţie mai mare de persoane înscrise într-o formă de învăţământ188.

• nivelul de şcolarizare - pentru ambele tipuri de admiteri situaţia a fost relativ similară, în anul 2010

şcoala profesională fiind nivelul maxim pentru aproximativ jumătate dintre cei înscrişi la tratament, iar o treime au declarat un nivel de şcolarizare mediu. Faţă de anul 2009 a crescut proporţia celor cu un nivel mediu sau superior de şcolarizare şi a scăzut cea a consumatorilor cu studii profesionale. În funcţie de sexul persoanei admise la tratament se observă că femeile au avut un nivel de şcolarizare mai ridicat.189

• situaţia locativă190 - pentru ambele tipuri de admiteri, aproximativ două treimi au declarat că locuiesc

împreună cu părinţii şi circa 15% cu partenerul de viaţă/ cu partenerul şi copiii; cei care au primit tratament în regim de internare au declarat în proporţii mai mari că locuiesc singuri sau doar cu copiii ori cu partenerul şi copiii, iar cei care au primit tratament în regim ambulatoriu provin într-o mai mare măsură din locuinţe împărţite în comun (detenţie/ arest, centru de plasament, cămin de elevi/ studenţi) sau nu aveau o locuinţă. În funcţie de sex, situaţia locativă este diferită: persoanele de sex masculin declarând în proporţii mai mari că locuiesc cu părinţii sau familia din care provin, în timp ce femeile locuiau doar cu partenerul/ cu partenerul şi copiii şi singure sau doar împreună cu copii. Comparativ cu anii anteriori se constată o tendinţă de creştere a proporţiei celor care locuiesc singuri sau doar împreună cu copiii şi de scădere a celor care locuiesc doar cu partenerul sau cu partenerul şi copiii; pentru subiecţii de sex masculin se înregistrează o tendinţă de scădere a proporţiei celor care locuiesc doar cu partenerul sau cu partenerul şi copiii, iar pentru subiecţii de sex feminin se observă o tendinţă de scădere a proporţiei celor care locuiesc doar cu partenerul sau cu partenerul şi copiii şi de creştere a celor care locuiesc fie cu părinţii sau familia, fie singure/ singure şi cu copii în întreţinere.

187 Vezi tabelele standard 5.1.1 şi graficele 5-12 şi 5-21 188 Vezi tabelele standard 9.1.1 şi graficele 5-13 şi 5-22 189 Vezi tabelele standard 10.1 şi tabelele 5-10 şi 5-22 190 Vezi tabelele standard 7.1 şi tabelele nr. 5-11 şi 5-23

98

• profilul persoanelor admise la tratament ca urmare a consumului/ dependenţei de: • heroină - este similar pentru cele două tipuri de admitere cu diferenţa că, în regim de internare

majoritatea au mai fost trataţi anterior pentru consum de droguri, în timp ce în regim ambulatoriu cele mai multe cazuri sunt la prima admitere la tratament.

• SNPP (substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) - între cele 2 tipuri de asistenţă se înregistrează diferenţe, mai ales în funcţie de vârstă, anul şi vârsta de debut, frecvenţa şi calea de administrare, drogul secundar şi sursa de referinţă.

• canabis - între cele 2 tipuri de asistenţă s-au observat diferenţe în funcţie de vârstă şi vârsta de debut, frecvenţa consumului şi sursa de referinţă.

o tratamentul de substituţie – comparativ cu anul anterior a crescut numărul persoanelor care se aflau

deja în tratament de substituţie, de la 168 la 359 de pacienţi. Referitor la tipul de asistenţă acordat, în anul 2010, din totalul serviciilor acordate, 1,6% au fost de dezintoxicare medicamentoasă cu substitut opiaceu, de care au beneficiat 4,4% dintre pacienţi (în creştere faţă de 2009), iar 9,7% au fost tratamente de menţinere a abstinenţei cu agonist/ antagonist opiaceu, de care au beneficiat 27,8% dintre beneficiari (în 2009: 8,9% din totalul serviciilor acordate şi 24,9% dintre pacienţi).

În concluzie, având în vedere cele rezultate la analiza datelor privind admiterile la tratament, în funcţie de tipul asistenţei, tipul de drog şi grupa de vârstă a consumatorilor se pot observa următoarele:

• în regim de internare – se solicită tratament pentru o paletă mai largă de droguri, beneficiarii sunt într-o proporţie mai mare din segmentul de populaţie vârstnic, cu o vârstă de debut mai mare de 20 de ani,

• în regim ambulatoriu - se solicită tratament, cu precădere, pentru opiacee, canabis şi SNPP, majoritatea beneficiarilor având vârsta mai mică de 40 de ani şi vârsta de debut mai mică de 24 de ani.

Coroborând cu rezultatele studiului privind Prevalenţa consumului de droguri în populaţia generală (vezi capitolul 2), în planificarea serviciilor de asistenţă este nevoie de:

• diversificarea serviciilor de tratament pentru o paletă mai largă de droguri; • dezvoltarea serviciilor de tratament în ambulatoriu orientate spre populaţia tânără (având în

vedere prevalenţele mai mari pentru acest segment de populaţie).

99

Capitolul 6 - Consecinţe şi corelaţii în planul sănătăţii 6.1 BOLILE INFECŢIOASE ASOCIATE CONSUMULUI DE DROGURI 6.1.1 HIV/SIDA, HEPATITE VIRALE, BOLI CU TRANSMITERE SEXUALĂ, TUBERCULOZĂ, ALTE TIPURI DE COMORBIDITATE INFECŢIOASĂ Cadru general În anul 2010, prevalenţa bolilor infecţioase asociate consumului de droguri indică o tendinţă de191: • creştere uşoară pentru HVB; • scădere uşoară pentru HVC deşi se menţine la nivele înalte (peste media europeană); • creştere uşoară pentru HIV (deşi prevalenţa se situează încă la valori sub media europeană). Valorile înregistrate se încadrează în tendinţele existente la nivel regional: prevalenţă redusă a HIV şi ridicată a HVC, utilizarea în comun a echipamentului de injectare într-un procent ridicat, adresabilitate redusă la serviciile medico-sociale. Datele au fost colectate prin monitorizare de rutină având la bază protocolul privind implementarea indicatorului Admiterea la tratament ca urmare a consumului de droguri. Din sistemul de raportare fac parte:

• 47 de Centre de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog/ 5 Centre de Asistenţă Integrată în Adicţii,

• 14 unităţi specializate din reţeaua Ministerului Sănătăţii, • unităţile de tratament din penitenciare şi • 3 centre private care acordă asistenţă consumatorilor de droguri.

Aceste date arată că tendinţele înregistrate de prevalenţele bolilor infecţioase asociate consumului de droguri rămân, în general, neschimbate, cazurile de boli infecţioase asociate consumului de droguri injectabile înregistrate fiind atribuite, în mare parte, consumatorilor din Bucureşti. Bolile infecţioase asociate consumului de droguri – înregistrate prin monitorizarea de rutină Astfel, în anul 2010, în baza de date descrisă mai sus au fost înregistrate 1.233 de cazuri de consumatori de droguri injectabile (CDI). Drogul principal utilizat de CDI a fost heroina (953), restul cazurilor raportând alte substanţe ca drog principal: 247 substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, comercializate sub denumirea de „etnobotanice” (fără a fi clar specificată substanţa activă - în unele cazuri a fost menţionată denumirea comercială: Pure by Magic în 24 de cazuri, Special Gold în 11 cazuri), metadona (11), alte opiacee (7), amfetamine (4), substanţe halucinogene neprecizate (8), ketamina (5), MDMA (1). În funcţie de sexul pacientului, din totalul cazurilor analizate, 79,6% au fost de sex masculin şi 19,0% de sex feminin (1,4% nespecificat). Dintre cele 1.233 de persoane înregistrate drept consumatori de droguri injectabile, 560 au declarat că au fost testate pentru virusul hepatic C (VHC), 314 pentru virusul hepatic B (VHB) şi 288 pentru HIV. Nu au fost raportate date suplimentare despre testele de confirmare.

191 Vezi tabelele standard ST9_RO1002, date de rutină, 1/2 HCV; HVB; HIV.

100

Grafic nr. 6-1: Distribuţia numărului de CDI, în funcţie de rezultatul testării, 2010

0

600

1200

Total CDI 1233 1233 1233

Nr. CDI testaţi 288 314 560Nr. CDI depistaţi pozitiv 12 41 358

HIV HVB HVC

Sursa: ANA a) Infecţiile cu virusurile hepatice B şi C În anul 2010 pentru HVB, prevalenţa infecţiei a fost de 13,1% (314 testări, 41 cazuri pozitive dintre care 40 de sex masculin şi 1 de sex feminin). Grafic nr. 6-2: Prevalenţa HVB în rândul CDI, 2010

negativ HVB86,90%

pozitiv HVB13,10%

Sursa: ANA Comparativ cu anii anteriori se constată astfel o scădere a prevalenţei HVB în rândul persoanelor de sex feminin, concomitent cu o creştere semnificativă a prevalenţei HVB în rândul celor de sex masculin. Tabel nr. 6-1: Prevalenţa HVB în rândul CDI în funcţie de sex, 2008-2010

Sex 2008 2009 2010 bărbaţi 13,18 10,9 26,1 femei 3,22 8,1 0,6

Sursa: ANA Analizând datele pentru perioada 2004-2010, se observă o tendinţă de creştere uşoară a prevalenţei HVB în rândul CDI faţă de anii anteriori. Este foarte posibil ca această prevalenţă să fie încă subraportată datorită faptului că, de-a lungul timpului, pacienţii au fost pierduţi din evidenţă şi nu au existat mijloacele tehnice şi mai ales financiare care să permită efectuarea analizelor necesare investigării mai amănunţite a infecţiilor virale AgHBc şi HBe pentru HVB. Grafic nr. 6-3: Prevalenţa HVB în rândul CDI, date comparate 2004-2010

10,313,111,7108,8

6,9

3,4

0

5

10

15

20

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA

101

În funcţie de grupa de vârstă, cea mai mare prevalenţă s-a înregistrat în rândul CDI cu vârsta mai mare de 34 de ani (15,4%), urmată de a celor cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani (14,4 %). Cea mai mică prevalenţă a HVB s-a înregistrat pentru CDI cu vârste mai mici de 25 de ani (9,4%). Grafic nr. 6-4: Prevalenţa HVB în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, 2010

9,4

14,415,4

0

5

10

15

20

< 25 de ani 25-34 de ani >=35 ani

Sursa: ANA Raportarea din ultimii 3 ani arată o scădere a prevalenţei HVB în grupa 35+, dar şi o creştere în grupa 25-34 ani. Tabel nr. 6-2: Prevalenţa HVB în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, 2008-2010

Grupa de vârstă 2008 2009 2010 < 25 de ani 10,46 9,6 9,4 25-34 de ani 12,29 10 14,4 >=35 ani 33,33 17,4 15,4

Sursa: ANA Prevalenţa HVB a înregistrat valori relativ similare în grupul pacienţilor admişi pentru prima oară la tratament (13,1%), comparativ cu a cazurilor înregistrate ca recidive (12,6%), diferenţa fiind foarte mică (1%). Grafic nr. 6-5: Prevalenţa HVB în rândul CDI, în funcţie de tipul admiterii (cazuri noi/ recidive), 2010

13,1

12,6

12,2

12,4

12,6

12,8

13

13,2

primul tratament readmiteri la tratament

Sursa: ANA În analiza datelor s-a mai urmărit distribuţia HVB în rândul CDI, în funcţie de istoricul de injectare. Astfel, dintre cei testaţi, cea mai ridicată rată a infecţiei s-a situat în limitele intervalului, respectiv în rândul consumatorilor cu un istoric de injectare de mai puţin de doi ani (20,8%) şi a celor cu istoric de injectare de mai mult de 10 ani (20,9%). Creşterea prevalenţei HVB în rândul CDI cu un istoric de injectare de mai puţin de doi ani reprezentând o problemă constatată în ultima perioadă.

102

Grafic nr. 6-6: Prevalenţa HVB în rândul CDI, în funcţie de perioada de injectare, 2010

20,8

6,68,7

20,9

0

9

18

mai puţin de 2 ani de la 2 până la 5 ani de la 5 până la 10 ani 10 ani sau mai mult

Sursa: ANA De asemenea, se constată o dublare a prevalenţei HVB în rândul celor cu istoric de injectare de mai mult de 10 ani faţă de anul anterior (20,9% faţă de 9,9%), dar şi o înjumătăţire la nivelul grupei cu istoric între 2 şi 5 ani, de la 12,8% la 6,6%. Tabel nr. 6-3: Prevalenţa HVB în rândul CDI, în funcţie de perioada de injectare, 2008-2010

Perioadă injectare 2008 2009 2010 mai puţin de 2 ani 0 15,8 20,8 2 - 5 ani 4,76 12,8 6,6 5 - 10 ani 13 9,7 8,7 10 ani sau mai mult 17,64 9,9 20,9

Sursa: ANA În funcţie de drogul principal consumat, prevalenţa HVB în rândul CDI testaţi este 13,4% pentru utilizatorii de heroină şi 12,1% îi rândul CDI utilizatori de SNPP. Spre deosebire de prevalenţa infecţiei cu HVB, prevalenţa infecţiei cu HVC în rândul celor 560 de CDI testaţi, a înregistrat valori mult mai mari. Datele disponibile pentru anul 2010 arată o prevalenţă a infecţiei HVC de 63,9% (380 persoane), situând România în rândul ţărilor europene cu o prevalenţă crescută pentru infecţia cu HVC. Grafic nr. 6-7: Prevalenţa HVC în rândul CDI, 2010

pozitiv HVC63,90%

negativ HVC36,10%

Sursa: ANA Distribuţia prevalenţelor HVC în perspectivă multianuală arată o tendinţă de scădere după o perioada de stabilizare la un nivel înalt a proporţiei persoanelor infectate HVC în rândul CDI. Valorile înregistrate în ultimii ani sunt încă mari, iar prevalenţa crescută a HVC in rândul CDI (confirmată şi prin studiile desfăşurate anterior, dar şi recente192), poate avea atât cauze directe, respectiv frecvenţa mai mare de utilizare a echipamentului de injectare în comun şi indisponibilitatea echipamentului steril sau lipsa de

192 Vezi secţiunea Studii privind prevalenţa bolilor infecţioase asociate consumului de droguri din acest capitol

103

informare a consumatorilor cu privire la riscurile asociate consumului de droguri injectabile, dar şi cauze indirecte determinate de o mai mare disponibilitate a serviciilor de testare HVC. Rămâne de observat dacă se va menţine tendinţa descrescătoare şi în anii următori, urmare a implementării programelor de harm reduction adresate CDI. Grafic nr. 6-8: Prevalenţa HVC în rândul CDI, date comparate 2004-2010

71,363,9

72,665,6

46,245,847,6

0

25

50

75

100

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA Distribuţia, în funcţie de sexul pacientului, arată că prevalenţa infecţiei cu HVC a fost semnificativ mai mare în rândul pacienţilor de sex masculin (84,9%), comparativ cu cea în rândul femeilor (21,1%), înregistrându-se o tendinţă similară cu cea înregistrată la HVB. Comparativ cu anii anteriori, se constată o scădere a proporţiei persoanelor de sex feminin HVC pozitive, concomitent cu o creştere a proporţiei celor de sex masculin. Tabel nr. 6-4: Prevalenţa HVC în rândul CDI în functie de sex, 2008-2010

Sex 2008 2009 2010 bărbaţi 74,91 77,5 84,94 femei 51,5 38,1 21,1

Sursa: ANA Categoriile de vârstă la care s-au înregistrat prevalenţe ridicate ale HVC au fost 25-34 ani - 69,8%, respectiv >34 ani - 70%. Ca şi în cazul HVB, cele mai ridicate rate s-au înregistrat în grupul consumatorilor cu un istoric de injectare de mai puţin de 2 ani (83,3%), respectiv mai mult de 10 ani (80,6%). Grafic nr. 6-9: Prevalenţa HVC în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă şi perioada de injectare, 2010

grupa de varsta perioada de injectare

30

55

80

% 47,5 69,8 70 83,3 22,8 52,2 80,6

testati 145 358 50 66 105 111 253

< 25 de ani 25-34 de ani >=35 de ani mai puţin de de la 2 până de la 5 până 10 ani sau

Sursa: ANA Prevalenţa ridicată a HVC în rândul persoanelor cu un istoric relativ recent de injectare reprezintă o tendinţă nouă, astfel că se constată o dublare a prevalenţei pentru această subgrupă de analiză, comparativ cu anul anterior. 83,3% faţă de 38,1% în 2009. Ca şi în cazul HVB, o parte din explicaţia acestei situaţii se poate datora faptului că în cifre absolute numărul cazurilor cu istoric de injectare mai mic de 2 ani testate este sensibil mai mic decât cel al celorlalte subgrupe.

104

Tabel nr. 6-5: Prevalenţa HVC în rândul CDI, în funcţie de perioada de injectare, 2008-2010 Perioada de injectare 2008 2009 2010 mai puţin de 2 ani 37,5 38,1 83,3 2 - 5 ani 46 57,6 22,8 5 - 10 ani 77,35 70,7 52,2 10 ani sau mai mult 84,15 77,1 80,6

Sursa: ANA Se constată o tendinţă de scădere accentuată a prevalenţei HVC în rândul tinerilor cu vârsta mai mică de 25 de ani. Tabel nr. 6-6: Prevalenţa HVC în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, 2008-2010

Grupa de vârstă 2008 2009 2010 < 25 de ani 73,64 67,3 47,5 25-34 de ani 70,27 73,7 69,8 >=35 ani 88,88 69,2 70

Sursa: ANA În funcţie de drogul principal de consum, cea mai mare prevalenta a HVC rămâne în rândul utilizatorilor de opioide injectabile 65,5%. Pentru celelalte droguri însumate (dintre care majoritatea sunt reprezentate de substanţele noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub numele de „etnobotanice”), prevalenţa HVC este de 58,1%. De asemenea, prevalenţa HVC a fost mai mare, cu aproximativ 10 procente, în grupul pacienţilor readmişi la tratament (67,9%), în comparaţie cu pacienţii admişi pentru prima oară la tratament ca urmare a consumului de droguri (57,8%), menţinându-se astfel tendinţa înregistrată şi în anii anteriori. Grafic nr. 6-10: Prevalenţa HVC în rândul CDI, în funcţie de tipul admiterii (cazuri noi/ recidive), 2010

50

55

60

65

70

% 57,8 67,9 63,9

primul tratament readmiteri la tratament TOTAL

Sursa: ANA b) Infecţia cu HIV În anul 2010, s-au înregistrat doisprezece cazuri (4,1%) de CDI seropozitivi dintr-un total de 288 de consumatori de droguri injectabile care au declarat că au fost testaţi HIV în cadrul unităţilor medicale de profil.

105

Grafic nr. 6-11: Prevalenţa infecţiei HIV în rândul CDI, 2010

negativ HIV95,9%

pozitiv HIV4,1%

Sursa: ANA După cum este evidenţiat şi în prezentarea grafică a prevalenţelor HIV, perspectiva multianuală arată o tendinţă de creştere a proporţiei persoanelor infectate HIV în rândul CDI. Deşi în cifre absolute numărul de cazuri rămâne scăzut, se impune monitorizarea atentă a acestei tendinţe. Grafic nr. 6-12: Prevalenţa HIV în rândul CDI, date comparate 2004-2010

3,34,1

1,1

1,61,41,1

00

2

4

6

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA Distribuţia, în funcţie de sexul pacientului, arată că prevalenţa infecţiei cu HIV a înregistrat valori mai mari în rândul persoanelor de sex masculin (7,9%) decât în rândul CDI de sex feminin (1,3%). Se constată o dublare a prevalenţei la bărbaţi faţă de anul anterior, această prevalenţă încadrându-se într-o tendinţă de creştere accentuată, în timp ce în cazul femeilor se înregistrează o scădere a prevalenţei HIV, de la 3,8% în anul 2009 la 1,3% în anul 2010. Tabel nr. 6-7: Prevalenţa HVC în rândul CDI în funcţie de sex, 2008-2010

Sex 2008 2009 2010 bărbaţi 1,29 3,21 7,9 femei 0 3,8 1,3

Sursa: ANA Cea mai ridicată rată a prevalenţei s-a înregistrat în grupul consumatorilor cu un istoric de injectare de peste 10 ani (5,9,%). Grafic nr. 6-13: Prevalenţa HIV în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, perioada de injectare şi tipul admiterii (cazuri noi/ recidive), 2010

grupa de vârstă perioada de injectare tipul admiterii

0

2

4

6

8

% 1,1 5,8 4,3 0 4,7 1,5 5,9 5,2 3,3 4,1

< 25 de 25-34 >=35 ani < 2 ani 2-5 ani 5-10 ani >=10 ani caz nou recidivă TOTAL

Sursa ANA

106

Categoria de vârstă 25-34 ani a înregistrat cea mai ridicată prevalenţă HIV în rândul CDI, respectiv 5.8%. Tabel nr. 6-8: Prevalenţa HIV în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, 2008-2010 Sursa ANA Este de remarcat rata mare de infectare în rândul celor cu un istoric de 2 până la 5 ani de injectare (4,7%), comparativ cu anii anteriori. Tabel nr. 6-9: Prevalenţa HIV în rândul CDI, în funcţie de perioada de injectare, 2008-2010

Perioada de injectare 2008 2009 2010 mai puţin de 2 ani 0 0 0 2 - 5 ani 0 0 4,7 5 - 10 ani 1,17 1,6 1,5 10 ani sau mai mult 2,56 4,8 5,9

Sursa ANA Ca şi în anul 2009, prevalenţa HIV a fost mai mare în grupul pacienţilor admişi pentru prima oară la tratament ca urmare a consumului de droguri (5,2%), în comparaţie cu pacienţii readmişi la tratament (3,3%). În funcţie de drogul principal consumat, prevalenţa HIV în rândul CDI testaţi este de 5,2% (11 cazuri) pentru utilizatorii de heroină şi 1,6% (1 caz) în rândul CDI utilizatori de SNPP Diferenţele constatate în cadrul analizei detaliate a cazurilor HIV pozitive în rândul CDI193, relevă faptul că majoritatea au fost înregistrate în rândul admiterilor noi la tratament, pentru grupa de vârstă 25-34 ani, având un istoric îndelungat de consum (10 ani sau mai mult). Un nivel semnificativ al prevalenţei se înregistrează în rândul populaţiei cu vârsta de 35 de ani sau mai mult (4,3%), deşi în anul anterior prevalenţa HIV în cadrul acestei grupe era 0. Un istoric de injectare de 10 ani sau mai mult este un factor favorizant pentru prevalenţa HIV, astfel că 5,9% dintre cei testaţi se declară HIV pozitivi în cadrul acestei grupe, tendinţă confirmată şi în anul 2009. Pentru grupa cu 2-5 ani de injectare se constată o prevalenţă de 4,7%, semnificativ mai crescută decât cea înregistrată anul anterior în cadrul aceleiaşi grupe, respectiv 1,6%. Diferenţele constatate pot fi parţial explicate prin extinderea reţelei naţionale de servicii acordate consumatorilor de droguri. Putem presupune că în anii anteriori a existat o sub-raportare pentru acest indicator datorită nivelului scăzut de dezvoltare a reţelei de tratament şi de monitorizare. Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea infecţiei HIV/ SIDA, din Cadrul Comisiei Naţionale de Luptă anti-SIDA din Ministerului Sănătăţii, raportează pentru România, în anul 2010 un caz HIV pozitivi (1,03%), dintr-un total de 97 de consumatori de droguri injectabile testaţi în cadrul unităţilor medicale de profil. Comparativ cu alte grupe de risc situaţia se prezintă în felul următor:

193 A se lua în considerare numărul mic de cazuri

Grupa de vârstă 2008 2009 2010 < 25 de ani 0 1,8 1,1 25-34 de ani 2 4,5 5,8 >=35 ani 0 0 4,3

107

Tabel nr. 6-10: Testări HIV la grupe de risc, 2010 Grupa risc Total Teste pozitive %

pozitiv Grupa risc total Teste

pozitive %

pozitiv la cerere 117345 918 0,78 şoferi 46 2 4,35 ocazionale 20619 996 4,83 deţinuţi 65 7 10,77 TBC 13451 128 0,95 marinari 4560 4 0,09 gravide 111037 117 0,11 lucru în străinătate

> 6 luni 351 3 0,85

contactaţi HIV

976 78 7,99 sejur în străinătate > 6 luni

31 0 0

BTS 4019 27 0,67 homosexuali 51 4 7,84 maternitate 739 24 3,25 hemodializaţi 2380 0 0 utilizatori de droguri

97 1 1,03 transfuzaţi 194 0 0

control prenupţial

6025 7 0.12 practicanţi ai sexului comercial

89 0 0

personal medico-sanitar

10016 0 0

Total 285948 1895 0,66 Sursa: Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea Infecţiei HIV/ SIDA în România – Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş” Bucureşti Concluzii: • Prevalenţele pentru infecţiile cu HVB şi HIV în rândul CDI au înregistrat tendinţe crescătoare, parţial

explicate prin extinderea capacităţii de monitorizare şi testare a CDI;

• Se constată o dublare a prevalenţei HVB în rândul celor cu istoric de injectare de mai mult de 10 ani faţă de anul anterior, dar şi o înjumătăţire la nivelul grupei cu istoric între 2 şi 5 ani. De asemenea, se constată o dublare a prevalenţei la bărbaţi faţă de anul anterior, această prevalenţă încadrându-se într-o tendinţă de creştere accentuată, în timp ce în cazul femeilor se înregistrează o scădere a prevalenţei HIV;

• Prevalenta HVC în rândul CDI a înregistrat o scădere în 2010 după o tendinţă de stabilizare înregistrată anii anteriori; cu toate acestea, nivelul încă foarte ridicat al prevalenţei, HVC reprezintă o problemă majoră de sănătate publică;

• Distribuţia prevalenţelor HVC în perspectivă multianuală arată o tendinţă de scădere după o perioadă de stabilizare la un nivel înalt a proporţiei persoanelor infectate HVC în rândul CDI. Valorile înregistrate în ultimii ani sunt încă mari, iar prevalenţa crescută a HVC în rândul CDI (confirmată şi prin studiile desfăşurate anterior, dar şi recente194), poate avea atât cauze directe, respectiv frecvenţa mai mare de utilizare a echipamentului de injectare în comun şi indisponibilitatea echipamentului steril sau lipsa de informare a consumatorilor cu privire la riscurile asociate consumului de droguri injectabile, dar şi cauze indirecte determinate de o mai mare disponibilitate a serviciilor de testare HVC. Rămâne de observat dacă se va menţine tendinţa descrescătoare şi în anii următori, urmare a implementării programelor de reducerea riscurilor asociate consumului de droguri adresate CDI;

• Comparativ cu anii anteriori, se constată o scădere a proporţiei persoanelor de sex feminin HVC pozitive, concomitent cu o creştere a proporţiei celor de sex masculin.

6.1.2 STUDII PRIVIND PREVALENŢA BOLILOR INFECŢIOASE ASOCIATE CONSUMULUI DE DROGURI Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI UNODC, Romanian Angel Appeal şi ANA au realizat în anul 2010 (octombrie-decembrie) al doilea studiu de tip Anchetă comportamentală şi serologică (BSS-Behavioural Surveillance Survey) în rândul consumatorilor de droguri injectabile din Bucureşti, utilizând metodologia UNODC195.

194 Vezi secţiunea Studii privind prevalenţa bolilor infecţioase asociate consumului de droguri din acest capitol 195 Family Health International, 2000

108

Scopul studiului a fost acela de a institui o metodă sistematică de colectare a datelor în rândul consumatorilor de droguri injectabile din Bucureşti pentru a monitoriza şi evalua impactul programelor de prevenire a infecţiei cu HIV în rândul acestei populaţii, având ca finalitate dezvoltarea şi optimizarea acestor servicii. Obiectivele studiului au vizat: • Evaluarea comportamentelor la risc ale consumatorilor de droguri injectabile în relaţie cu HIV şi

Hepatita B şi C; • Evaluarea prevalenţei bolilor infecţioase HIV şi Hepatita B şi C în rândul consumatorilor de droguri

injectabile; • Obţinerea unui format standardizat de colectare a datelor care să ofere posibilitatea comparării datelor

cu cele obţinute în 2008. Populaţia ţintă - BSS a urmărit selectarea populaţiei CDI (cu istoric de injectare în ultimele 12 luni), peste 18 ani, cu domiciliul în Bucureşti, respectiv aria metropolitană. Eşantionare - eşantionul a fost stabilit pe baza tehnicii RDS (Respondent driven sampling - eşantion de tip înlănţuit pe baza recomandărilor respondenţilor). Numărul de respondenţi a fost de 385. 15,6% dintre aceştia au declarat că au participat şi la studiul similar, derulat în anul 2008. 4 valuri de recrutare au fost necesare pentru a obţine echilibrul pentru dimensiunile analizate, situaţie similară cu cea înregistrată în studiul anterior. Grafic nr. 6-14 : Numărul valurilor de recrutare

2008 2010

0

0.20.4

0.6

0.81

1.2

0 1 2 3 4 5 6

G 1.1 G 1.2 G 1.3 G 1.4 G 2.1 G 2.2 G 2.3 G 2.4

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

G 1.2 G 1.1 G 1.3 G 1.4 G 1.5 G 2.2 G 2.1 G 2.3G 2.4 G 2.5

Sursa: Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI, 2010 Particularităţi ale procesului de recrutare în relaţie cu statutul serologic Rezultatele au fost calculate pentru un interval de încredere de 95%. Pentru Hepatita cu virus C, la fel ca şi în studiul anterior, grupul celor pozitivi a recrutat cel mai mare număr de participanţi, 301 (cu o probabilitate de 90,4% de a recruta participanţi din acelaşi grup - pozitivi), în timp ce grupul celor negativi pentru toate cele 3 virusuri a recrutat 37 CDI. În rândul acestei categorii de participanţi există de asemenea o mare probabilitate de a recruta persoane pozitive. Situaţia e diferită pentru HIV şi HVB, unde cei negativi au recrutat cel mai mare număr de participanţi: 322 de persoane HVB negative (cu 97,3% probabilitate de a recruta din acelaşi grup) şi 335 de persoane HIV negative (cu 99,9% probabilitate de recrutare din acelaşi grup).

109

Tabel nr. 6-11: Testări HIV la grupe de risc, BSS 2010 Persoane care au

recrutat Recrutati

Negativ_HIV/HBV/HCV Pozitiv_HIV/HBV/HCV Total Grup Negativ_ HVC 7,0 30,0 37,0

0,189 0,811 1,0 Grup Pozitiv_ HVC 29,0 272,0 301,0

HCV

0,096 0,904 1,0 Grup Negativ_ HVB 322,0 9,0 331,0

0,973 0,027 1,0 Grup Pozitiv_HVB 10,0 1,0 11,0

HBV

0,909 0,091 1,0 Grup Negativ_HIV 335,0 3,0 338,0

0,991 0,009 1,0 Grup Pozitiv_HIV 4,0 0,0 4,0

HIV

1,0 0,0 1,0 Sursa Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI, 2010 În lanţul de recrutare, eficienţa recrutării nu a fost uniformă în rândul grupurilor. Grupul celor HVC pozitivi a recrutat mai mult decât cel al celor negativi, în timp ce pentru HVB şi HIV situaţia s-a inversat. Instrumentul de colectare a datelor Chestionarul a fost constituit din 10 secţiuni cu 89 de întrebări. Acestea au vizat istoricul şi comportamentul de consum, comportamentul sexual, cunoştinţele despre HIV/ SIDA, respectiv Hepatite B şi C, testare privind bolile infecţioase şi expunerea la servicii medicale, criminalitate asociată consumului de droguri şi încarcerare (incluzând şi comportamente la risc în închisoare), alte vulnerabilităţi. Caracteristici socio-demografice ale eşantionului selectat Cei 385 subiecţi selectaţi prin intermediul tehnicii RDS se încadrează în intervalul 18-55 de ani, cu o medie de vârstă 28 de ani şi o mediană de 27 de ani. Astfel, grupul consumatorilor de droguri injectabile din zona metropolitană Bucureşti este format în mare măsură din tineri, 59,4% dintre ei având vârsta cuprinsă între 18 şi 29 ani. 79,2% dintre subiecţi sunt de sex masculin, respectiv 20.8% de sex feminin. Tabel nr. 6-12: Repartiţia subiecţilor, în funcţie de statutul educaţional, BSS 2010

Statut educaţional % Fără şcoală 19 Şcoală primară (1-4) 32,5 Şcoală elementară (5-8) 31,2 Liceu 14,5 Studii superioare 2,6

Sursa: Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI, 2010 Nivelul educaţional este scăzut: 19% dintre subiecţii cercetării nu au studii, iar 32.5%, doar şcoala primară. La data studiului, 55,1% dintre CDI aveau un partener sexual constant, 41% dintre aceştia declarând că partenerul consumă şi el droguri injectabile. Tot la momentul interviului, 2 din 10 respondenţi nu aveau acte de identitate (neputând astfel beneficia de serviciile de asistenţă), iar 19,7% dintre bărbaţi şi 8,8% dintre femei aveau un loc de muncă. 46,4% aveau un istoric de injectare mai mare de 10 ani. Rezultate Cele mai consumate droguri în ultimele 30 de zile au fost heroina şi SNPP. 75,3% au declarat că au consumat SNPP şi 74.8% au declarat că au consumat heroină. 51,2% dintre respondenţi declară că au consumat ambele substanţe în ultimele 30 de zile. Alte droguri consumate sunt cocaina 3,4%, canabis 6,2%, amfetamine 0,8%, LSD 0,5%, tranchilizante 4,4%, ketamina 1,8%, altele 9,6%.

110

15,7% dintre CDI au declarat utilizarea în ultimele 30 de zile de seringi folosite anterior de o altă persoană, iar 24,2% declară că au transmis şi altei persoane propria seringă folosită la injectare. De asemenea, 74,2% dintre respondenţi au declarat că au refolosit seringa. La ultima administrare a drogului, 96,8% dintre CDI au declarat cumpărarea/ primirea echipamentelor sterile de injectare de la furnizori autorizaţi (farmacii sau prin programele de schimbi de seringi). Vârsta de debut variază între 10 şi 46 ani, cu o medie de 20 de ani, mediana fiind 18, iar cea mai frecventă vârstă de debut în consum injectabil 16 ani. Toţi cei 385 de respondenţi au declarat că şi-au injectat droguri în ultimele 30 de zile. Dacă ne raportăm la drogul principal declarat, 67,3% declară că şi-au injectat heroină, 32,1% SNPP, 0,3% ketamina şi 0,3% cocaină. Frecvenţa injectării la ultima ocazie când au folosit drogul principal este de minim 4 ori în 44,9% din cazuri, de 2-3 ori 41,8% din cazuri, în timp ce doar 13,2% declară o singură injectare. În ceea ce priveşte comportamentul sexual, 25,4% dintre respondenţi au declarat utilizarea prezervativului la ultimul contact sexual, avut fie cu partenerul sexual principal, fie cu parteneri sexuali ocazionali. În ansamblu, 13,5% dintre consumatorii de droguri injectabile (11,5% bărbaţi şi 21,2% femei) au întreţinut relaţii sexuale în schimbul obţinerii de bani, droguri sau alte bunuri. 48,8% dintre respondenţii din eşantion au declarat că sunt înscrişi într-un program de schimb de seringi, comparativ cu studiul anterior, în care mai mult de trei sferturi dintre respondenţi (76,4%) au declarat că erau înscrişi în programe de schimb de seringi. 79% au fost în contact cu un medic de familie şi aproximativ 20% au primit asistenţă medicală de urgenţă. Aproximativ 10,1% au declarat că sunt înscrişi într-un program de substituţie, iar 37,7% dintre CDI au accesat anterior unul dintre serviciile specifice de tratament (detox sau substituţie). În privinţa prevalenţei bolilor infecţioase asociate consumului de droguri, în urma testării serologice efectuate, a rezultat: o rată foarte ridicată a prevalenţei HVC, 88,3% dintre respondenţi fiind infectaţi cu acest virus şi o rată relativ scăzută a prevalenţei infecţiei cu HVB (3,1%), respectiv a celei cu HIV (1,1%). Per total, 85% dintre cei testaţi au una din cele 3 infecţii. În funcţie de sexul respondentului, se observă că persoanele de sex masculin prezintă o prevalenţă uşor crescută în ceea ce priveşte bolile infecţioase asociate consumului de droguri, mai pronunţată în cazul HVC - 87,1% faţă de 68%. Grafic nr. 6-15: Prevalenţa bolilor infecţioase transmisibile în rândul CDI din Bucureşti, în funcţie de sexul consumatorului, BSS 2010

0,1

1

10

100

total 88,3 3,1 1

masculin 87,9 3,9 1

feminin 90 0 1,2

HVC HVB HIV

Sursa: Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI, 2010 În cazul persoanelor HVC pozitive, în funcţie de grupa de vârstă, se observă o prevalenţă crescută în rândul CDI cu vârstă mai mare de 25 de ani. În cazul persoanelor HVB pozitive, în funcţie de grupa de vârstă, se observă o prevalenţă crescută în rândul CDI cu vârstă mai mica de 25 de ani. În cazul persoanelor HIV pozitive, în funcţie de grupa de vârstă, se observă o prevalenţă asemănătoare pentru grupele de vârstă aflate la limitele intervalului de analiză, 1,7% pentru persoanele cu vârsta mai mică de 25 de ani şi mai mare de 35 de ani

111

Grafic nr. 6-16: Prevalenţa HIV/ HVB/ HVC în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, BSS 2010

1,7

4,286,7

0,5

3,4

89,3

1.7

0%

8810%

0< 25 de ani 25-34 de ani >=35 ani

HIVHVBHVC

Sursa: Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI, 2010 Tabel nr. 6-13: Rezultate comparate ale celor două studii de tip Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI

Variabila 2008

2010

Eşantionul Eşantionul (N=449) a fost construit pe baza tehnicii Respondent driven sampling RDS.

Eşantionul (N=385) a fost construit pe baza tehnicii Respondent driven sampling RDS.

Sexul respondentului

Din totalul cazurilor analizate, 78% au fost reprezentate de populaţia de sex masculin şi 22% de populaţia de sex feminin.

Din totalul cazurilor analizate, 79,2% au fost reprezentate de populaţia de sex masculin şi 20,8% de populaţia de sex feminin.

Vârsta Subiecţii selectaţi se încadrează în intervalul 18-55 de ani. În segmentul de vârstă 18-29 de ani se înscriu 64% dintre CDI investigaţi, media de vârstă fiind 27,6 ani şi mediana 27 ani.

Subiecţii selectaţi se încadrează în intervalul 18-55 de ani. În segmentul de vârstă 18-29 de ani se înscriu 59,5% dintre CDI investigaţi, cu o medie de 28 de ani şi o mediană de 27 de ani

Nivel de instruire

72% dintre CDI au finalizat cel mult 8 clase, iar 9% dintre ei sunt analfabeţi.

63.7% dintre CDI au finalizat cel mult 8 clase, iar 19% dintre ei sunt analfabeţi.

Tip de drog consumat şi frecvenţa injectării

Drogul principal consumat în rândul CDI este heroină pe cale injectabilă (97%), 19% se injectau de minim 4 ori pe zi

Cele mai consumate droguri în ultimele 30 de zile au fost heroina şi SNPP 75,3% au declarat că au consumat SNPP şi 74.8% au declarat că au consumat heroina. Drogul principal injectat este heroină pe cale injectabilă (67,3%) urmat fiind de substanţe comercializate sub denumirea de „etnobotanice” (30,6%). Acestea din urmă sunt de cele mai multe ori substanţe cu efecte şi compoziţie relativ similară amfetaminelor. Frecvenţa injectării la ultima ocazie când au folosit drogul principal este de minim 4 ori în 44,9% din cazuri, 2-3 ori 41,8% din cazuri şi doar 13,2% declară o singura injectare.

Practici de consum

La ultima injectare, 15% dintre CDI au declarat utilizarea de seringi folosite anterior de o altă persoană. 85% dintre CDI au declarat cumpărarea/ primirea echipamentelor sterile de injectare de la farmacii sau prin programele de schimbi de seringi.

La ultima injectare, 15.7% dintre CDI au declarat utilizarea de seringi folosite anterior de o altă persoană. 96,8% dintre CDI au declarat cumpărarea/ primirea echipamentelor sterile de injectare de la farmacii sau prin programele de schimbi de seringi.

Prevalenţa bolilor infecţioase asociate consumului de droguri

82,9% dintre respondenţi au fost depistaţi ca fiind infectaţi cu Hepatită virală C, 4,7% erau infectaţi cu Hepatită virala B, în timp ce 1,1% au fost depistaţi pozitiv la infecţia cu HIV.

88,3% dintre respondenţi au fost depistaţi ca fiind infectaţi cu Hepatită virala C, 3,1% erau infectaţi cu Hepatită virala B, în timp ce 1% au fost depistaţi pozitiv la infecţia cu HIV.

112

Prevalenţa HVC în funcţie de categoria de vârstă

În cazul persoanelor HVC pozitive, în funcţie de grupa de vârstă, se observă o prevalenţă crescută în rândul CDI cu vârstă 25-34 de ani:87%

În cazul persoanelor HVC pozitive, în funcţie de grupa de vârstă, se observă o prevalenţă crescută în rândul CDI cu vârstă 25-34 de ani: 89,3%

Prevalenţa HVC în funcţie de sexul respondentului

În funcţie de sexul respondentului se observă că persoanele de sex masculin au o prevalenţă uşor crescută a HVC. Astfel, se înregistrează o prevalenţă HVC de 87,1% în cazul bărbaţilor faţă de 68%, cât se înregistrează în cazul femeilor.

În funcţie de sexul respondentului se observă că persoanele de sex feminin au o prevalenţă uşor crescută a bolilor infecţioase, mai pronunţată în cazul HVC. Astfel, se înregistrează o prevalenţă HVC de 87,9% în cazul bărbaţilor faţă de 90%, cât se înregistrează în cazul femeilor.

Prevalenţa HVB în funcţie de categoria de vârstă

În cazul persoanelor HVB pozitive, în funcţie de grupa de vârstă, se observă o prevalenţă crescută în rândul CDI cu vârstă mai mare de 34 de ani: 6.5%

În cazul persoanelor HVB pozitive, în funcţie de grupa de vârstă, se observă o prevalenţă crescută în rândul CDI cu vârstă mai mică de 25 de ani: 4,2%

Prevalenţa HVB în funcţie de sexul respondentului

În funcţie de sexul respondentului se observă că persoanele de sex masculin au o prevalenţă uşor crescută a HVB.. Astfel, se înregistrează o prevalenţă HVB de 4,9% în cazul bărbaţilor faţă de 4%, cât se înregistrează în cazul femeilor.

În funcţie de sexul respondentului se observă că persoanele de sex masculin au o prevalenţă uşor crescută a HVB. Astfel, se înregistrează o prevalenţă HVB de 4,9% în cazul bărbaţilor faţă de 4%, cât se înregistrează în cazul femeilor.

Prevalenţa HIV în funcţie de categoria de vârstă

În cazul persoanelor HIV pozitive, în funcţie de grupa de vârstă, se observă o prevalenţă crescută în rândul CDI cu vârstă 25-34 de ani: 1,8 %

În cazul persoanelor HIV pozitive, în funcţie de grupa de vârstă, se observă o prevalenţă crescută în rândul CDI cu vârstă mai mică de 25 de ani, respectiv mai mare de 34 de ani : 1,7%

Prevalenţa HIV înfuncţie de sexul respondentului

În funcţie de sexul respondentului se observă că persoanele de sex masculin au o prevalenţă uşor crescută a HIV. Astfel, se înregistrează o prevalenţă HIVB de 1,1% în cazul bărbaţilor faţă de 1%, cât se înregistrează în cazul femeilor.

În funcţie de sexul respondentului se observă că persoanele de sex feminin au o prevalenţă uşor crescută a HIV,. Astfel, se înregistrează o prevalenţă HIV de 1% în cazul bărbaţilor faţă de 1,2%, cât se înregistrează în cazul femeilor.

Sursa: Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI, 2010 Concluzii: • În ceea ce priveşte sexul şi vârsta consumatorilor de droguri injectabile cuprinşi în cele două studii, se

constată că nu există diferenţe semnificative: în ambele eşantioane au predominat persoane de sex masculin, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 29 ani;

• În privinţa statusului educaţional al CDI, se remarcă în ambele studii un nivel de instruire scăzut al eşantioanelor de subiecţi;

• Între cele două eşantioane studiate, apar diferenţe la prevalenţa bolilor infecţioase asociate consumului de droguri. Dacă ne raportăm temporal există o tendinţă de creştere a HVC în rândul CDI de la 82,3% la 88,9% şi de uşoară scădere la HVB de la 4,7% la 3,1% şi la HIV de la 1,1 la 1%.

• Cea mai mare discrepanţă apare la drogul pricipal consumat, astfel că, deşi heroina rămâne drogul principal administrat injectabil (97% în 2008 şi 67,3% în 2010), în ultimul studiu, 30,6% din respondenţi declară că işi injectează cel mai frecvent produse noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de “etnobotanice” fără a specifica compoziţia acestora.

113

6.2 ALTE CORELAŢII ŞI CONSECINŢE ALE CONSUMULUI DE DROGURI ASUPRA SĂNĂTĂŢII 6.2.1 URGENŢE NON-FATALE CA URMARE A CONSUMULUI DE DROGURI În anul 2010, Agenţia Naţională Antidrog, prin Observatorul Român de Droguri şi Toxicomanie, a declanşat la nivel naţional un amplu proces de colectare a datelor privind urgenţele medicale cauzate de consumul de substanţe psihoactive, efectuând totodată şi o diseminare a prevederilor actului normativ menţionat şi a Metodologiei de monitorizare a urgenţelor nonfatale datorate consumului de substanţe psihoactive, aprobată prin Ordinului comun MSP şi MIRA nr. 770 şi respectiv nr. 192 din 2007. Ca urmare a acestor demersuri, prima raportare naţională pe această problematică a cuprins date agregate retroactive privind urgenţele medicale cauzate de consumul de substanţe psihoactive, înregistrate în anul 2009 şi pe primele 6 luni ale anului 2010 la nivelul spitalelor judeţene de urgenţă şi ale Municipiului Bucureşti. În anul 2011 s-a continuat culegerea acestor date (caz cu caz, comparativ cu anul anterior, aşa cum este prevăzut şi în actul normativ), fiind însă lărgită aria unităţilor medicale raportoare prin includerea, alături de spitalele judeţene de urgenţă şi ale Municipiului Bucureşti, şi a altor spitale municipale sau orăşeneşti care au în structură un serviciu de primiri urgenţe. Totodată, începând cu anul 2011, datele referitoare la urgenţele medicale cauzate de consumul de substanţe psihoactive au fost colectate prin Fişa de urgenţă standard. Descrierea metodologiei de colectare a datelor În sistemul de raportare a datelor referitoare la urgenţele medicale datorate consumului de substanţe psihoactive au fost incluse următoarele categorii de furnizori de servicii medicale: a) Spitalele generale publice care au în structură o unitate de primiri urgenţe şi care primesc urgenţe medicale de orice cauză; b) Spitalele de psihiatrie care primesc urgenţe. Din sistemul de raportare a datelor au fost excluse maternităţile sau alte spitale de specialitate. Pentru raportare au fost selecţionate şi înregistrate acele episoade de urgenţă, spitalizate şi în a căror anamneză se menţionează consumul a cel puţin uneia dintre substanţele psihoactive, cu excepţia celor datorate exclusiv consumului de alcool şi tutun, şi care îndeplinesc simultan cele trei criterii de includere şi niciunul din cele de excludere. Criteriile de includere a cazurilor au fost: a) consultaţia a fost acordată de un medic dintr-un serviciu spitalicesc de urgenţă. Îngrijirea spitalicească s-a referit inclusiv la observaţia şi monitorizarea funcţiilor vitale sau la procedurile de diagnostic şi tratament. Au fost înregistrate doar serviciile de îngrijire spitalicească oferite într-un departament de urgenţă al unui spital. Nu au fost incluse serviciile de urgenţă furnizate de ambulanţă sau de un serviciu de urgenţă extraspitalicesc; b) existenţa consumului nonmedical de droguri sau substanţe psihoactive. S-a considerat că există un consum nonmedical de droguri când substanţa consumată nu a fost prescrisă de către un medic sau substanţa prescrisă de medic nu a fost administrată cu respectarea dozelor sau formei de administrare; c) tratamentul unei complicaţii medicale, psihologice sau traumatice, adică au fost incluse urgenţele al căror motiv principal al consultaţiei au fost leziunile sau traumatismele produse prin autoleziune, accidente, agresiuni şi alte cauze externe, întotdeauna când a fost menţionat consumul nonmedical de substanţe psihoactive; Din sistemul de raportare au fost excluse episoadele de urgenţă în care, documentaţia clinică a menţionat: a) decesul în serviciul de urgenţă; b) sarcina şi complicaţiile sarcinii, când în anamneză a fost menţionat consumul de substanţe psihoactive; c) urgenţele datorate reacţiilor adverse la medicamente utilizate în forma, doza şi frecvenţa recomandată de medic, cu excepţia cazurilor apărute la opiaceele prescrise în tratamentul de substituţie;

114

d) urgenţele în care s-a menţionat exclusiv consumul de alcool, nicotină, ceai, cafea sau orice combinaţie dintre aceste substanţe. Facem precizarea că datele colectate au o serie de limitări metodologice, datorate, în special, dotării tehnice precare a unităţilor sanitare cu echipamente necesare efectuării de determinări toxicologice în general şi în special cantitative. Astfel, o parte din diagnosticele de urgenţă se bazează doar pe evaluarea clinică a medicului specialist, în timp ce altele nu menţionează substanţa activă care a cauzat urgenţa medicală Menţionăm că în categoria substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (numite generic „etnobotanice”) au fost incluse toate produsele care se se găseau la vânzare prin intermediul reţelelor on-line şi stradale de magazine de tip weed shop sau smart shop. Potrivit analizelor de screening efectuate, substanţele evidenţiate în aceste produse aparţin mai multor clase de produşi chimici:, precum canabinoizi sintetici, mephedronă, MDPV, amfetamine, metamfetamine etc. În prezent, identificarea şi clasificarea exactă a acestora la nivelul unităţilor sanitare din România este însă foarte dificilă deoarece, în cele mai multe cazuri, nu există o dotare tehnică corespunzătoare. Pe de altă parte, chiar şi în cazul în care spitalul dispune de un laborator de toxicologie dotat corespunzător, atât librăriile de mostre de substanţe, metodele de analiză, cât şi cunoştinţele specialiştilor toxicologi necesită actualizări permanente care sunt în general foarte costisitoare. Rezultate Sistemul de colectare În anul 2010, au fost solicitate date de la 70 de spitale de urgenţă de la nivelul unităţilor teritorial administrative ale României, dintre care 41 spitale judeţene de urgenţă, 11 spitale de urgenţă din Municipiul Bucureşti şi 18 spitale de urgenţă municipale, de urgenţă pentru copii sau psihiatrice. În urma analizării datelor obţinute, pentru anul 2010 au fost raportate la nivel naţional 2941 de cazuri de urgenţe medicale datorate consumului de substanţe psihoactive, din care au fost excluse 7 cazuri (5 fiind episoade de urgenţă în au fost menţionate complicaţiile sarcinii, pe fondul consumului de substanţe psihoactive, iar 2 cazuri au fost datorate exclusiv consumului de nicotină şi cafea), în final fiind validate 2935 de cazuri. Din cele 70 de unităţi medicale chestionate, au raportat 65 de spitale196. Comparativ cu anul anterior, s-a lărgit aria unităţilor medicale chestionate, de la 56 la 70 unităţi, şi, implicit, s-a îmbunătăţit capacitatea de colectare a datelor, numărul unităţilor medicale raportoare crescând de la 46 unităţi în anul 2009, la 65 unităţi în 2010. Spre deosebire de anul 2009, când au fost raportate 999 de cazuri de urgenţe medicale ca urmare a consumului de substanţe psihoactive, în anul 2010 se remarcă o creştere a numărului acestora cu 194% (de 3 ori mai mult). Se confirmă astfel tendinţa ascendentă a numărului de urgenţe medicale datorate consumului de substanţe psihoactive, semnalată anul anterior, numărul cazurilor înregistrate pe tot parcursul anului 2010 fiind de aproape 3 ori mai mare faţă cel constatat în primele 6 luni ale anului 2010. Raportându-ne la lunile anului 2010, problematica privind urgenţele medicale datorate consumului de substanţe psihoactive înregistrate la nivelul unităţilor de primire urgenţe din România prezintă, cu o singură excepţie (luna martie), o evoluţie ascendentă, numărul cazurilor de urgenţă înregistrate în luna decembrie fiind de 1,73 ori mai mare faţă de cel înregistrat în luna ianuarie. Având în vedere predominanţa urgenţelor medicale datorate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (aşa numitele „etnobotanice”) în ansamblul cazuisticii analizate, putem facem o corelaţie între această lună care face excepţie de la regulă şi una dintre deciziile guvernanţilor de a aduce modificări cadrului legislativ privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope. Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6 din 10 februarie 2010 a fost introdusă o categorie nouă de substanţe, intitulată „plante şi substanţe aflate sub control naţional”, care include o serie de plante şi substanţe nesupuse controlului internaţional şi implicit naţional care, în opinia Guvernului, prezintă un

196 Lista unităţilor medicale, pe judeţe, care au transmis date este prezentată în Anexa 1. Nu au raportat: Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. Octavian Fodor″ Cluj Napoca, Spitalul Militar de Urgenţă "Dr.Ştefan Odobleja" Craiova, Spital Municipal de Urgenţă Roman, Spitalul Orăşenesc Sinaia, Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca

115

risc pentru sănătatea publică datorită proprietăţilor lor psihoactive. După cum se poate observa, din graficul evoluţiei urgenţelor medicale datorate consumului de substanţe psihoactive, efectele acestui act normativ au fost de scurtă durată. Introducerea în luna iunie de substanţe noi pe lista celor aflate sub control naţional, prin emiterea Hotărârii nr. 575 din 16 iunie 2010, nu s-a mai soldat însă cu aceleaşi rezultate, o explicaţie a acestui fapt fiind „replierea” furnizorilor de astfel de substanţe şi introducerea pe piaţă a altor substanţe cu proprietăţi similare, neincluse pe lista celor aflate sub control naţional sau internaţional. Grafic nr. 6-17: Evoluţia urgenţelor nonfatale datorate consumului de substanţe psihoactive, pe luni, în anul 2010 (număr cazuri)

193220

144

186

233 228 233247

278 275310

335

0

50

100

150

200

250

300

350

400

ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct nov dec

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă alte situaţii/ neprecizat Sursa: ANA Caracteristicile populaţiei examinate în unităţile de primire urgenţă ca urmare a consumului de substanţe psihoactive În ceea ce priveşte caracteristicile populaţiei analizate, din datele furnizate de unităţile medicale raportoare, putem face o analiză a acesteia în funcţie de sex şi vârstă. Ca şi în anul 2009 (raport bărbaţi/ femei 2:1), în funcţie de sex, distribuţia cazurilor de urgenţă înregistrate în anul 2010, prezintă aceeaşi pondere crescută a bărbaţilor – 72,0% (2114 de persoane), comparativ cu femeile – 27,9% (820 de persoane). Pe ansamblu, se remarcă un raport de 2,57 bărbaţi prezentaţi în urgenţă pentru consum de substanţe psihoactive la o femeie. În funcţie de sexul pacientului, evoluţia urgenţelor medicale datorate consumului de substanţe psihoactive, în perioada 2009-2010, relevă următoarele aspecte: numărul total al pacienţilor de sex masculin, examinaţi în unităţile de primire urgenţe, are o tendinţă

crescătoare, în anul 2010 înregistrându-se 2114 persoane (de 3,10 ori mai mult faţă de 2009); numărul total al pacienţilor de sex feminin, care s-au prezentat în unităţile de primire urgenţă,

prezintă de asemenea o tendinţă de creştere, în anul 2010 înregistrându-se 820 persoane (de 2,57 ori mai mult faţă de 2009).

116

Tabelul nr. 6-14: Distribuţia urgenţelor medicale ca urmare a consumului de droguri, în funcţie de sex şi categoria de vârstă, 2010 (număr de cazuri)

Grupa de 2010 vârstă (ani) M F neprecizat Total

sub 14ani 63 60 123 15-19 ani 433 223 656 20-24 ani 739 175 914 25-29 ani 416 113 529 30-34 ani 220 75 295 35-39 ani 106 47 153 40-44 ani 51 27 78 <45 ani 73 95 168

Neprecizat 13 5 1 19

Total 2114 820 1 2935 Sursa: ANA Făcând o analiză a cazuisticii în funcţie de vârsta persoanei examinate, distribuţia urgenţelor medicale datorate consumului de substanţe psihoactive în anul 2010 arată că:

aproximativ 3/5 (57,7%) din totalul pacienţilor prezentaţi pentru urgenţe datorate consumului de substanţe psihoactive în anul 2010 sunt persoane de cel mult 24 de ani, aproximativ o pătrime (28,1%) sunt persoane cu vârsta între 25 şi 34 de ani, iar restul de 13,6% sunt persoane cu vârsta peste 35 de ani (diferenţa până la 100% reprezintă persoanele a căror vârsta nu a fost raportată);

vârsta medie a persoanelor care au apelat la servicii medicale de urgenţă ca urmare a consumului de substanţe psihoactive este de 25,56 de ani, fiind mai mare cu 2,18 ani pentru persoanele de sex feminin, a căror vârstă medie este de 27,13 de ani, comparativ cu 24,95 ani, cât se înregistrează în cazul bărbaţilor;

în cazul bărbaţilor, ponderea cea mai mare o reprezintă persoanele din grupa de vârstă 20-24 de ani (35,0% comparativ cu 21,3% femei);

în cazul femeilor, proporţia cea mai mare o reprezintă persoanele din grupa de vârstă 15-19 de ani (27,2% comparativ cu 20,5%bărbaţi).

valoarea modală este egală cu 20 de ani, mediana este de 23 ani, iar deviaţia standard este de 10,62 ani, ceea ce indică o dispersie mare a valorilor în jurul mediei şi concentrarea unui segment foarte mare al populaţiei studiate în categoria de vârstă 15 - 39 ani

Comparativ cu anul 2009, şi în privinţa repartiţiei pe grupe de vârstă se constată o tendinţă ascendentă a ponderii persoanelor cu vârste sub 35 de ani în rândul persoanelor care s-au prezentat la unităţile de primiri urgenţe: 87% în 2010, faţă de 72% în 2009. Dacă în rândul persoanelor de sex masculin nu se constată schimbări majore faţă de anul anterior în ceea ce priveşte repartiţia pe categorii de vârstă (în 2010, 89% dintre persoanele masculine înregistrate de unităţile de primire urgenţe pentru probleme datorate consumului de substanţe psihoactive aveau vârste sub 35 de ani faţă de 80% câte erau în 2009), în cazul femeilor, se remarcă o restructurare a acestei subpopulaţii pe categorii de vârstă, cu o creştere considerabilă a populaţiei cu vârste sub 20 de ani: în 2010, 34,5%, faţă de 12,5% în 2009 şi scădere a populaţiei cu vârste peste 30 ani:: de la 50,9% la 29,7% Pe grupe de vârstă, raportul bărbaţi/ femei este net în favoarea bărbaţilor pentru persoanele cu vârsta sub 45 (atingând un maxim de 4,22:1 pentru grupa de vârstă 20-24 ani). Pentru persoanele cu vârsta peste 45 de ani, raportul înclină în favoarea femeilor, fiind 1,30 femei la 1 bărbat.

117

Grafic nr. 6-18: Distribuţia urgenţelor medicale ca urmare a consumului de droguri, în funcţie de sex şi categoria de vârstă, date comparate 2009-2010 (%)

total masculin feminin

0

5

10

15

20

25

30

35

40

<15 0,9 4,2 0,9 3 0,9 7,3

15-19 11,8 22,4 11,9 20,5 11,6 27,2

20-24 25,1 31,1 27,6 35 19,8 21,3

25-29 21,3 18 25,3 19,7 12,9 13,8

30-34 12,6 10 14,5 10,4 8,5 9,1

35-39 6,5 5,2 5,4 5 8,8 5,7

40-44 5,2 2,7 4,1 2,4 7,5 3,3

>45 14,7 5,7 9,4 3,5 26,1 11,6

2009 2010 2009 2010 2009 2010

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă alte situaţii/ neprecizat Sursa: ANA Repartizarea problematicii pe regiuni de dezvoltare economică În funcţie de regiunea de dezvoltare economică a României în care a fost înregistrată urgenţa medicală ca urmare a consumului de substanţe psihoactive, în anul 2010, luând în considerare numărul de unităţi medicale care au transmis date, situaţia se prezintă astfel197: • Nord-Vest (judeţele: Bihor, Bistriţa Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj, Satu Mare) - 9 unităţi medicale

raportoare; • Vest (judeţele: Arad, Caraş Severin, Hunedoara, Timiş) - 7 unităţi medicale raportoare; • Nord-Est (judeţele: Botoşani, Suceava, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui) - 12 unităţi medicale raportoare; • Sud-Est (judeţele: Vrancea, Galaţi, Buzău, Brăila, Constanţa, Tulcea) - 9 unităţi medicale raportoare; • Centru (judeţele: Mureş, Harghita, Alba, Sibiu, Braşov, Covasna) - 6 unităţi medicale raportoare; • Sud-Vest (judeţele: Gorj, Vâlcea, Olt, Mehedinţi, Dolj) - 5 unităţi medicale raportoare; • Sud (judeţele: Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman) - 7 unităţi medicale

raportoare; • Bucureşti-Ilfov (Municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov) – 10 unităţi medicale raportoare.

197 Lista unităţilor medicale, pe judeţe, care au transmis date este prezentată în Anexa 1

118

Grafic nr. 6-19: Distribuţia urgenţelor medicale ca urmare a consumului de substanţe psihoactive, înregistrate la nivelul unităţilor sanitare cu servicii de urgenţă, în perioada 2009 - 2010, pe regiuni de dezvoltare economică (%)

2009

3,5%

4,9%

7,3%

7,5%

2,2%

0,4%

33,6%

40,8%

2010

regiuni

16,0%

15,9%11,2%

22,0%

9,5%

17,6%

5,0%2,6%

Bucuresti-Ilfov

Nord-Vest

Sud-Est

Sud

Centru

Nord-Est

Vest

Sud-Vest

Sursa: ANA Spre deosebire de anul 2009, se constată o uniformizare a repartiţiei cazurilor de urgenţe datorate consumului de substanţe psihoactive, înregistrate pe regiuni, după cum urmează: 22,0% regiunea Bucureşti-Ilfov (faţă de 40,8% în anul 2009), 17,6% regiunea Nord-Est (faţă de 3,5%), 16,0% regiunea Sud-Est (faţă de 7,5%), 15,9% regiunea Nord-Vest (faţă de 33,8%), 11,2% regiunea Sud (faţă de 7,3%), 9,5% regiunea Centru (faţă de 4,9%), 5,0% regiunea Vest (faţă de 1,5%), 2,6% regiunea Sud-Vest (faţă de 0,4%). Astfel, în cazul tuturor regiunilor de dezvoltare economică se înregistrează în 2010 creşterea numărului de urgenţe medicale datorate consumului de substanţe psihoactive, o explicaţie parţială a acestor creşteri putând fi atribuită lărgirii ariei de colectare a datelor şi a îmbunătăţirii sistemului de colectare:

• 2009-2010 acelaşi număr de unităţi raportoare: regiunea Bucureşti-Ilfov – 11 şi regiunea Sud-Vest -5. În primul caz există o creştere de 1,58 ori (dar se porneşte de la o valoare mare: de la 410 la 647). În cel de-al doilea caz creşterea este de 19,25 ori (dar se porneşte de la o valoare mică în 2009: 4 cazuri).

• 2010 creşte cu o unitate numărul unităţilor raportoare: regiunea Centru (de la 5 la 6) şi regiunea Sud (de la 6 la 7). Creşterea este de 5,71 ori pentru regiunea Centru (de la 49 la 280 de cazuri) şi doar de 4,52 ori pentru regiunea Sud (de la 73 la 330 de cazuri), dar se porneşte de la număr diferit de cazuri.

• 2010 creştere de 3-4 unităţi a unităţilor raportoare: regiunea Sud-Est (de la 5 la 8) şi regiunea Nord-Vest (de la 5 la 9). În primul caz există o creştere de 6,27 ori (dar se porneşte de la o valoare mică: de la 75 la 470). În cel de-al doilea caz creşterea este de doar 1,39 ori (dar se porneşte de la o valoare mare: de la 338 în 2009 la 469 în 2010).

• 2010 creştere de 5 unităţi a unităţilor raportoare: regiunea Nord-Est (de la 6 la 11) şi regiunea Vest (de la 3 la 8). În primul caz există o creştere de 14,74 ori (şi se porneşte de la 35 de cazuri), iar în cel de-al doilea caz creşterea este de 9,8 ori (şi se porneşte de la un număr mic de cazuri: 15)

119

Grafic nr. 6-20: Distribuţia urgenţelor medicale ca urmare a consumului de substanţe psihoactive, şi a unităţilor medicale raportoare, în perioada 2009 - 2010, pe regiuni de dezvoltare economică (număr cazuri/ număr unităţi)

Număr cazuri de urgenţă

4

15

49

73

338

75

35

410

77

147

280

330

469

470

516

647

0 350 700

Sud-Vest

Vest

Centru

Sud

Nord-Vest

Sud-Est

Nord-Est

Bucuresti-Ilfov

Regiuni

20102009

Număr unităţi medicale

0

5

1

1

4

3

5

0

5

8

6

7

9

8

11

11

0 6 12

Sud-Vest

Vest

Centru

Sud

Nord-Vest

Sud-Est

Nord-Est

Bucuresti-IlfovRegiuni

20102010-2009

Sursa: ANA În concluzie, uniformizarea la nivelul ţării a repartiţiei cazurilor de urgenţe datorate consumului de substanţe psihoactive poate fi explicată doar parţial de lărgirea ariei unităţilor raportoare şi de îmbunătăţirea colectării datelor, indicând însă o difuzare uniformă a consumului de substanţe psihoactive la nivelul întregii ţării, cu o creştere semnificativă în unele regiuni faţă de anul anterior:

• pe de o parte: regiunea Sud-Vest cu cele mai puţine unităţi raportoare este şi cea cu cele mai puţine cazuri, iar regiunile Nord-Est şi Bucureşti-Ilfov cu cele mai multe cazuri sunt şi cu cele mai multe unităţi care raportează;

• pe de altă parte regiunile Vest, Sud-Est şi Nord-Vest au un număr similar de unităţi raportoare (8-9), iar numărul cazurilor variază între 147-470 şi pentru regiunea Nord-Est creşterea cu 5 unităţi a numărului de unităţi raportoare se soldează cu creşterea de aproape 15 ori a numărului de cazuri, astfel încât se schimbă ordinea în clasament şi de pe ultimele locuri ajunge în 2010 pe locul doi ca număr de cazuri, după regiunea Bucureşti-Ilfov.

Făcând însă o analiză mai detaliată a repartiţiei urgenţelor medicale la nivelul unităţilor teritorial-administrative ale ţării, în funcţie de ponderea acestora, se remarcă delimitarea la nivelul ţării a cinci zone de risc, după cum urmează:

120

Tabel nr. 6-15: Delimitarea zonelor de risc la nivelul judeţelor ţării, în funcţie de numărul de cazuri de urgenţe non-fatale înregistrate în 2010

Judeţul Zona Bucureşti, Iaşi ZONĂ DE RISC FOARTE MARE

(ponderi peste 10%) Cluj, Prahova, Constanţa, Bihor, Galaţi ZONĂ DE RISC MARE

(ponderi peste între 5% şi 10%) Brăila, Bacău, Alba, Timiş, Sibiu, Braşov, Maramureş, Mureş, Dâmboviţa, Vâlcea, Harghita

ZONĂ DE RISC MEDIU (ponderi între 1% şi 5%)

Tulcea, Neamţ, Hunedoara, Suceava, Dolj, Arad, Giurgiu, Vaslui, Ialomiţa, Călăraşi, Vrancea, Caraş-Severin

ZONĂ DE RISC MIC (ponderi între 0,5% şi 1%)

Ilfov, Botoşani, Olt, Mehedinţi, Buzău, Argeş, Covasna, Gorj, Satu Mare, Sălaj, Teleorman, Bistriţa Năsăud

ZONĂ DE RISC FOARTE MIC (ponderi sub 0,5%)

Sursa: ANA Din analiza distribuţiei urgenţelor medicale datorate consumului de substanţe psihotrope la nivelul judeţelor ţării, se constată că doar într-o parte restrânsă din teritoriul ţării (2 judeţe) urgenţele medicale datorate consumului de substanţe psihoactive au fost înregistrate în număr foarte mare. În acest segment teritorial se cumulează însă o treime (33%) din numărul total al urgenţelor înregistrate în 2010, în timp ce în alte 5 judeţe se acumulează o altă treime (32,6%), în 11 judeţe, aflate la zona de mijloc a riscului se regăsesc 23,5% din cazurile de urgenţă datorate consumului de substanţe psihoactive, în alte 12 judeţe, regăsim 8,8% din numărul urgenţelor, iar în restul de 12 de judeţe se află doar 2,1% din urgenţele medicale datorate consumului de substanţe psihoactive înregistrate în anul 2010. Se remarcă faptul că în majoritatea judeţelor cuprinse în zonele de risc mare şi foarte mare se află centre universitare de tradiţie (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Constanţa, Galaţi) şi există mari aglomerări urbane (Municipiul Bucureşti – cu aproximativ 2 milioane de locuitori, municipiile Iaşi, Cluj, Constanţa, Galaţi – fiecare dintre ele cu aproximativ 300.000 de locuitori, municipiile Ploieşti şi Oradea – fiecare dintre ele cu aproximativ 200.000 locuitori). În plus, trei dintre aceste judeţe (Iaşi, Constanţa, Galaţi) sunt judeţe de graniţă, situate în zone cu tranzit foarte mare, iar în judeţele Constanţa şi Prahova se află staţiunile cele mai frecventate de tineri pentru petrecerea timpului liber. Comparativ cu repartiţia populaţiei în aceste zone teritoriale, constatăm că în zonele considerate cu risc foarte mare şi mare se află cuprinsă doar 28,9% din populaţia României198, în timp ce în zona de risc mediu se cumulează 25,6% din populaţie, iar în cele de risc mic şi foarte mic 45,5% din populaţie. Aceasta semnifică existenţa în fiecare regiune de dezvoltare economică a unor „centri problematici” care induc o uniformizare aparentă a consumului de substanţe psihoactive la nivelul ţării.

198 Populaţia României la data de 01.07.2009, Institutul Naţional de Statistică

121

Harta nr. 6-1: Zonele de risc în funcţie de ponderea urgenţelor medicale ca urmare a consumului de substanţe psihoactive, înregistrate în anul 2010, pe unităţi teritorial administrative (judeţe)

Sursa: ANA Grafic nr. 6-21: Repartiţia urgenţelor medicale, comparativ cu repartiţia populaţiei, pe cele cinci zone de risc (%)

33

8,8

2,1

12,9

25,6

24,2

21,3

23,5

32,616

0 5 10 15 20 25 30 35

zona de riscfoarte mare

zona de riscmare

zona de riscmediu

zona de risc mic

zona de riscfoarte mic

ponderea urgenţelor medicale ponderea populaţiei

Sursa: ANA

122

Tipologia diagnosticelor medicale În ceea ce priveşte simptomatologia cazurilor de urgenţă raportate se constată că, din cele 2935 de cazuri, 89,3% (2622 cazuri) s-au datorat unor intoxicaţii acute cu diverse substanţe (inclusiv medicamente), 5,7% au prezentat sindrom de întrerupere consum la diferite substanţe (sevraj) – 168 cazuri, 1,6% s-au datorat administrării de supradoze – 46 cazuri, 1,4% au manifestat simptomatologie de comă – 41 cazuri, iar 1,9% au prezentat alte diagnostice induse sau determinate însă de consumul de substanţe psihoactive (leziuni sau traumatisme produse prin autoleziune, accidente şi alte cauze externe, recoltare probe biologice) – 58 cazuri. Faţă de anul 2009, se remarcă următoarele: • creşterea ponderii numărului de cazuri de intoxicaţii acute, de la 77,3% în 2009 la 89,3% în 2010; • menţinerea la un nivel scăzut a numărului cazurilor de sevraj (6% în 2009, 5,7% în 2010); • scăderea semnificativă a ponderii numărului de cazuri în care s-a înregistrat diagnosticul de

supradoză, de la 14% în 2009 la 1,6% în 2010, precum şi a ponderii numărului de cazuri de comă, de la 3,1% în 2009 la 1,4% în 2010;

• creşterea ponderii numărului de cazuri care au prezentat alte diagnostice induse sau determinate de consumul de substanţe psihoactive (leziuni sau traumatisme produse prin autoleziune, accidente şi alte cauze externe, recoltare probe biologice), de la 0,2% în 2009 la 1,9% în 2010.

Analizând pe tipuri de diagnostic, comparativ cu situaţia înregistrată în anul 2009, se constată: • creştere semnificativă a ponderii intoxicaţiilor cu substanţe etnobotanice, de la 8,6% în 2009 la 38,9%

în 2010. • o uşoară creştere a ponderii cazurilor de intoxicaţii acute medicamentoase sau polimedicamentoase,

de la 12,2% în 2009 la 17,6% în 2010 • scăderea ponderii cazurilor de urgenţă determinate de consumul de heroină/ opiacee (intoxicaţii,

supradoză, sevraj), de la 25,8% în 2009 la 6,7% în 2010 şi a celor cauzate de consumul de canabis/ marijuana, de la 4,6% la 3,2%;

• scăderea semnificativă a cazurilor înregistrate ca intoxicaţii cu substanţe necunoscute, de la 33,1% în 2009 la 11,5% în 2010

Făcând însă o analiză mai detaliată pe categorii de diagnostic, se constată următoarele: • Intoxicaţii acute: din cele 2622 de cazuri de intoxicaţii acute, ponderea cea mai mare o deţin

intoxicaţiile acute cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”) – 42,6%, urmate de intoxicaţiile acute medicamentoase – 17,5%, intoxicaţiile acute cu substanţe necunoscute – 12,0%, intoxicaţiile acute datorate policonsumului – 8,8%, intoxicaţiile acute cu heroină/opiacee – 6,1%, intoxicaţiile acute cu droguri (substanţă activă neprecizată) – 3,1%, intoxicaţiile acute cu canabis/ marijuana – 3,3%, intoxicaţiile acute cu etanol (etilism acut) – 1,9%, intoxicaţiile acute polimedicamentoase – 2,2%. Celelalte tipuri de intoxicaţii acute (cu amfetamine, cocaină, metamfetamine, solvenţi chimici volatili, ketamină, ectasy, substanţe toxice) prezintă ponderi sub 1%.

• Sevraj: în privinţa cazurilor de sevraj înregistrate, din cele 168 de cazuri, cea mai mare pondere o deţin cazurile de sevraj la opiacee – 32,7%, urmate de cele de sevraj la medicamente– 17,3%, apoi de sevrajul la substanţe psihoactive neprecizate – 16,7%, de sevrajul la policonsum 15,5%, de sevrajul la aşa numitele „etnobotanice” – 11,3%, de sevrajul la canabis/ marijuana – 4,8%, de sevrajul la cocaină 1,2% şi de sevrajul la amfetamine 0,6%.

• Supradoză: din cele 46 de cazuri de supradoză înregistrate, 40 au fost raportate ca supradoze de opiacee, 4 supradoze de medicamente şi câte o supradoză de cocaină, respectiv canabis/ marijuana.

• Comă - în anul 2010, din cele 41 de cazuri de comă, 26 cazuri s-au datorat consumului unei singure substanţe psihoactive, restul de 15 cazuri fiind atribuite policonsumului. Dintre substanţele identificate/ autodeclarate în cazul acestor cazuri, menţionăm: benzodiazepine – 9 cazuri, barbiturice – 9 cazuri, antidepresive triciclice – 4 cazuri, substanţe necunoscute – 4, heroină/ opiacee – 3 cazuri, substanţe „etnobotanice” – 2 cazuri, MDMA (ecstasy) – 1 caz, metamfetamină – 1 caz, amfetamină – 1 caz, canabis/ marijuana – 1 caz, cazuri, substanţe toxice – 1 caz, etanol – 1 caz, alte medicamente 1 caz.

• Alte diagnostice: din cele 58 de cazuri care au prezentat alte diagnostice induse sau determinate de consumul de substanţe psihoactive (leziuni sau traumatisme produse prin autoleziune, accidente şi alte cauze externe, recoltare probe biologice), se remarcă cele 39 de cazuri care s-au prezentat pentru

123

recoltare de probe biologice (de regulă este vorba de părinţi care îşi aduc copiii pentru a verifica dacă aceştia consumă droguri), 5 cazuri de tahicardie cu agitaţie psihomotorie, 1 caz de flegmon antebraţ (rezultat ca urma a injectării de substanţe psihoactive), 1 traumatism craniu cerebral, 2 cazuri de intoxicaţie cu valeriană.

Tabel nr. 6-16: Distribuţia urgenţelor non-fatale ca urmare a consumului de droguri, în funcţie de diagnosticul de urgenţă, date comparate 2009 - 2010 (%)

Diagnostic de urgenţă 2009 2010

Intoxicaţie acută cu substanţe etnobotanice 8,6 38,9 Intoxicaţie acută medicamentoasă 8,3 15,6 Intoxicaţie acută cu substanţe necunoscute 33,1 11,5

Intoxicaţie acută policonsum 6,2 8,2 Intoxicaţie acută cu heroină/opiacee 9,4 3,5 Intoxicaţie acută cu canabis/ marijuana 4,6 3 Intoxicaţie acută droguri ilegale (substanţă activă neprecizată) 1,4 2,7 Intoxicaţie acută polimedicamentoasă 3,9 2 Sindrom întrerupere la opiacee 3,8 1,9 Etilism acut 0,6 1,7 Comă 3,1 1,4 Supradoză opiacee 12,6 1,4 Recoltare probe biologice 0 1,3 Sindrom întrerupere la medicamente 1,2 1 Sindrom de întrerupere la substanţe psihoactive 0 1 Sindrom întrerupere policonsum 0,2 1 Sindrom întrerupere la substanţe etnobotanice 0 0,7 Altele 0,2 0,6 Intoxicaţie acută cu cocaină 0,2 0,5 Intoxicaţie acută cu solvenţi chimici volatili (aurolac prenandez) 0,6 0,5 Intoxicaţie acută cu metamfetamine 0,3 0,4 Intoxicaţie acută cu ecstasy 0 0,3 Intoxicaţie acută cu amfetamină 0,2 0,2 Intoxicaţie acută cu substanţe toxice 0 0,2 Sindrom de întrerupere la canabis/ marijuana 0 0,2

Intoxicaţie acută cu ketamină 0,3 0,1 Sindrom întrerupere la cocaină 0 0,1 Supradoză medicamente 0 0,1 Intoxicaţie acută cu LSD 0,1 0 Sindrom întrerupere la amfetamine 0,1 0 Supradoză cocaină 0,4 0 Supradoză canabis/ marijuana 0,2 0 Supradoza policonsum 0,3 0

Sursa: ANA Facem precizarea că în 101 cazuri, diagnosticul de urgenţă a menţionat şi tentativa suicidară (în 77% din acestea fiind utilizate medicamentele), iar în 670 de cazuri, urgenţa medicală datorată consumului de substanţe psihoactive a avut şi alte implicaţii şi consecinţe în planul sănătăţii, cum ar fi: autoagresiuni (plăgi, policontuzii), traumatisme cerebrale, tulburări comportamentale sau de personalitate, sindrom depresiv, agitaţie psihomotorie, atac de panică, tahicardie, vertij, boli infecţioase (HIV, VHB, VHC), stop cardiorespirator, accident rutier, insuficienţă respiratorie acută, plăgi infectate postinjectare, distonie neurovegetativă etc, în peste o treime din acestea (34%) fiind consemnat consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”).

124

Analiza distribuţiei urgenţelor medicale pe tipuri de diagnostice, la nivelul regiunilor de dezvoltare economică, relevă următoarele aspecte: • Cazurile de intoxicaţii acute cu amfetamină se întâlnesc în special în Regiunea Nord-Est (40% din

totalul acestor cazuri), în timp ce restul se repartizează în mod egal în regiunile Bucureşti-Ilfov, Sus şi Sud-Vest (câte 20%).

• În ceea ce priveşte urgenţele nonfatale diagnosticate cu intoxicaţii acute cu canabis/ marijuana, deşi acestea se regăsesc în toate regiunile de dezvoltare economică, predomină în Bucureşti-Ilfov (25,3% din totalul acestor intoxicaţii) şi Sud (20,7%). O situaţie similară întâlnim şi în cazul intoxicaţiilor acute cu cocaină, care sunt răspândite aproape la nivelul tuturor regiunilor (face excepţie regiunea Sud-Vest), dar sunt mai numeroase în regiunile Nord-Est şi Nord-Vest (câte 25% din totalul acestor intoxicaţii) şi Bucureşti-Ilfov (18,8%).

• În ceea ce priveşte urgenţele datorate consumului de ecstasy, acestea se concentrează doar în 3 regiuni (Centru, Sud, Nord-Est), fiind mai pregnante în regiunea Nord-Est (62,5% din totalul acestor intoxicaţii).

• Intoxicaţiile acute cu heroină/ opiacee sunt răspândite la nivelul tuturor regiunilor, prezenţa lor fiind însă mai mare în regiunea Bucureşti-Ilfov, unde se concentrează peste jumătate din totalul acestor cazuri (50,3%) şi în Vest (20,1%).

• Intoxicaţiile acute cu ketamină, sevrajul la amfetamine şi cel la cocaină, precum şi urgenţele datorate supradozelor de cocaină, deşi sunt foarte puţin numeroase, sunt caracteristice doar regiunii Nord-Vest. Acelaşi lucru se întâmplă cu intoxicaţiile acute cu substanţe toxice şi supradozele de canabis/marijuana, care se întâlnesc doar în regiunea Bucureşti-Ilfov.

• Urgenţele medicale diagnosticate cu sindrom de întrerupere la opiacee, respectiv supradoză de opiacee se concentrează cu precădere în două regiuni: Bucureşti-Ilfov (47,3% din totalul cazurilor de sevraj la opiacee, respectiv 70% din totalul cazurilor de supradoze cu opiacee) şi Nord-Vest (30,9% din totalul cazurilor de sevraj la opiacee, respectiv 22,5% din totalul cazurilor de supradoze cu opiacee). O situaţie asemănătoare o regăsim şi în cazul urgenţelor medicale cauzate de sevrajul la canabis/ marijuana, care predomină în regiunile Centru şi Sud-Vest, unde se înregistrează câte 37,5% din totalul cazurilor de acest diagnostic.

• Deşi puţin numeroase, intoxicaţiile acute cu metamfetamină par să fie o caracteristică a regiunilor Centru (35,7% din totalul acestor tipuri de intoxicaţii), Nord-Est (28,6%) şi Sud (28,6%). Urgenţele medicale datorate intoxicaţiilor cu alcool etilic caracterizează în special regiunea Sud-Est, unde se regăsesc 62,7% din totalul acestor cazuri, în timp ce problemele medicale datorate abuzului de medicamente deşi sunt răspândite în toată ţara, sunt mai pregnante în regiunea Nord-Est (26,8% din totalul cazurilor de intoxicaţii cu medicamente) şi regiunea Sud (23,3%)

• În ceea ce priveşte intoxicaţiile acute cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”), acestea sunt prezente în toate regiunile ţării, având o repartiţie relativ uniformă la nivelul a patru dintre acestea – Nord-Vest (21,7% din totalul acestor intoxicaţii), Bucureşti-Ilfov (21,2%), Sud-Est (16,5%) şi Nord-Est (16,2%).

La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare economică, distribuţia cazurilor de urgenţă pe tipuri de diagnostic se prezintă astfel: • deşi una dintre caracteristicile regiunii Bucureşti-Ilfov rămâne consumul de heroină/ opiacee (în

2010 aproximativ 27% din numărul cazurilor de urgenţă înregistrate în această regiune au fost diagnosticate ca fiind intoxicaţii acute cu heroină/ opiacee, supradoze cu opiacee, cazuri de sevraj şi de comă), se constată totuşi o reducere semnificativă a ponderii acestor tipuri de urgenţă în cazuistica acestei regiunii (de la 64% din totalul cazurilor de urgenţe nonfatale înregistrate în 2009 în această regiune la 27% în 2010). Pe de altă parte, se constată o creştere a ponderii numărului de cazuri înregistrate ca intoxicaţii acute cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”), de la 7% în 2009 la 33% în 2010, ceea ce ar putea explica deplasarea unui segment important de posibili consumatori de heroină/ opiacee în zona consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”);

• în regiunea Nord-Vest, ponderea cea mai importantă a urgenţelor medicale înregistrate în 2010 s-au datorat consumului de medicamente (peste 41%); comparativ cu anul anterior, se constată: diminuarea semnificativă a ponderii segmentului de „intoxicaţii acute cu substanţe necunoscute” (de la

125

58% la 9%), asociată cu creşterea spectaculoasă a ponderii cazurilor de intoxicaţii acute cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”), de la 3% în 2009 la 19% în 2010. Se mai remarcă de asemenea, dublarea ponderii cazurilor de intoxicaţii acute policonsum (de la 8% la 15%), precum şi reducerea ponderii cazurilor de intoxicaţii acute cu canabis/ marijuana – de la 5% în 2009 la 1% în 2010;

• în regiunea Sud-Est, distribuţia urgenţelor nonfatale ca urmare a consumului de droguri, în funcţie de diagnosticul de urgenţă, relevă o uşoară creştere a intoxicaţiilor cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”) – de la 24% în 2009 la 30% în 2010, concomitent cu scăderea semnificativă a intoxicaţiilor acute cu substanţe necunoscute (de la 76% în 2009 la 26% în 2010), dar şi apariţia într-o proporţie foarte mare a intoxicaţiilor acute medicamentoase – de la 0% în 2009 la 21% în 2010);

• în regiunea Vest, comparativ cu anul anterior, se constată: diminuarea semnificativă a ponderii segmentului de „intoxicaţii acute cu substanţe necunoscute” (de la 27% din totalul cazurilor înregistrate în această regiune la 8%), asociată cu creşterea spectaculoasă a ponderii cazurilor de intoxicaţii acute cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”), de la 0% în 2009 la 66% în 2010. Se mai remarcă de asemenea, reducerea spectaculoasă a ponderii cazurilor de urgenţe medicale datorate intoxicaţiilor medicamentoase – de la 73% în 2009 la 5% în 2010;

• în regiunea Centru, cu toate că scade ponderea cazurilor diagnosticate cu intoxicaţii cu substanţe necunoscute (de la 55% din totalul cazurilor înregistrate în această regiune în 2009 la 37% în 2010), aceasta rămâne încă destul de mare. Alte diagnostice care caracterizează această regiune sunt: intoxicaţiile acute cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”) (18%) şi intoxicaţiile acute cu alcool etilic (16%).

• în regiunea Sud, deşi urgenţele medicale datorate abuzului de medicamente continuă să fie problema principală a acestei regiuni (de la 35% din totalul cazurilor înregistrate în această regiune în 2009 la 34% în 2010), se constată o scădere spectaculoasă a intoxicaţiilor datorate consumului de canabis/ marijuana (de la 25% în 2009 la 4% în 2010), pe fondul creşterii ponderii intoxicaţiilor acute cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”) (de la 4% în 2009 la 26% în 2010);

• regiunea Sud-Vest pare să fie caracterizată de urgenţe medicale datorate consumului de noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”), a căror pondere în totalul cazurilor de urgenţă ale acestei regiuni cunoaşte o puternică creştere (de la 25% în 2009 la 71% în 2010). Concomitent, se înregistrează scăderea drastică a cazurilor de intoxicaţii acute cu droguri ilegale la care nu se preciza substanţa activă (de la 25% în 2009 la 1% în 2010), a intoxicaţiilor datorate policonsumului (de la 25% la 0%) şi a intoxicaţiilor acute cu heroină/ opiacee (de la 25% la 1%). Totodată, se remarcă ponderea crescută a intoxicaţiilor cu substanţe necunoscute – de la 0% în 2009 la 18% în 2010.

• în regiunea Nord-Est sunt predominante intoxicaţiile acute cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”), care cunosc o creştere spectaculoasă (de la 45% din totalul cazurilor de urgenţă ale regiunii înregistrate în 2009 la 75% în 2010), pe fondul unei diagnosticări mai bune a intoxicaţiilor acute cu substanţe necunoscute (scădere de la 21% la 1%) şi a celor cu droguri ilegale la care nu se preciza substanţa activă (scădere de la 15% la 3%).

126

Harta nr. 6-2: Repartiţia diagnosticelor de urgenţă ca urmare a consumului de substanţe psihoactive, înregistrate în anul 2010, pe fiecare regiune de dezvoltare economică

Sursă: ANA Determinări toxicologice şi substanţe identificate În vederea determinării prezenţei în organism a substanţelor consumate au fost realizate determinări toxicologice doar pentru 1023 de pacienţi (34,9%), în cazul cărora s-a putut stabili o legătură directă între cauza urgenţei şi consumul de droguri. În 512 dintre aceste cazuri (50% din totalul cazurilor în care s-au făcut determinări toxicologice şi 17,4% din totalul tuturor cazurilor), analizele efectuate au fost pozitive, semnalând prezenţa a unor substanţe, dintre care amintim: amfetamină, metamfetamină, cocaină, canabis/ marijuana, etanol, ectasy, heroină, metadonă, alte opiacee, benzodiazepine, barbiturice, hipnotice şi depresive, alte substanţe medicamentoase. Menţionăm că din cele 512 cazuri în care au fost efectuate determinări toxicologice, în 391 de cazuri a fost determinată prezenţa unei singure substanţe, în 98 de cazuri s-a determinat prezenţa a două substanţe, în 19 cazuri au fost identificate câte 3 substanţe, iar în 4 cazuri s-au determinat câte 4 substanţe.

127

Tabel nr. 6-17: Situaţia determinărilor toxicologice efectuate pentru urgenţele medicale asociate consumului de droguri, date comparate 2009-2010 (număr de cazuri, %)

2009 2010 Nr. % Nr. % Nr. de cazuri 999 100 2935 100 Nr. cazuri în care s-au efectuat determinări toxicologice (calitative sau cantitative)

275 27,5 1023 34,9

Nr. de cazuri cu analize pozitive 191 19,1 512 17,4 Sursa: ANA Comparativ cu anul 2009, deşi se remarcă creşterea numărului de cazuri în care s-au efectuat determinări toxicologice (de la 275 la 1023) şi implicit a numărului cazurilor în care s-au pus în evidenţă diferite substanţe (de la 191 la 512), în continuare ponderea cazurilor în care se fac astfel de investigaţii nu acoperă decât o treime din totalul cazurilor, ceea ce denotă că în cele mai multe dintre situaţii medicul de gardă este pus în ipostaza de a stabili un diagnostic medical doar pe baza anamnezei şi a simptomatologiei. Pe de altă parte, în majoritatea cazurilor în care s-au făcut determinări toxicologice, acestea au fost de tip calitativ (uneori testele utilizate având un spectru limitat de substanţe de control) ceea ce explică de ce diagnosticul de urgenţă nu concordă întotdeauna cu substanţele identificate, ştiut fiind faptul că metodele de determinare calitativă incumbă o incertitudine mai mare de măsurare. La acestea se adaugă faptul că substanţele noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”) dau reacţii fals pozitive, indicând prezenţa în organism a unor substanţe precum: canabinoizi, amfetamine, metamfetamine. Calea de administrare În ceea ce priveşte calea de administrare a drogului, putem spune că în spectrul urgenţelor nonfatale raportate în anul 2010 domină cea inhalatorie şi cea orală – 33,5%, respectiv 28,6% din cazuri, ţinând cont că în aproximativ o treime din cazuri (31,6%) nu este specificată această informaţie. Comparativ cu anul 2009, se constată o scădere considerabilă a ponderii cazurilor în care administrarea substanţelor psihotrope se făcea exclusiv pe cale injectabilă – de la 25,5% în 2009 la 3,1% în 2010, corelată cu o creştere a ponderii celor care au ajuns în urgenţă după ce au consumat substanţe psihotrope prin inhalare – de la 13,6% în 2009 la 33,5% în 2010. Tabel nr. 6-18: Distribuţia pacienţilor înregistraţi cu urgenţe nonfatale ca urmare a consumului de droguri în funcţie de calea de administrare a drogului, 2009 - 2010 (număr de cazuri)

Calea de administrare 2009 2010 oral 335 839 nespecificat 266 928 injectabil 255 91 inhalare 136 983 injectabil, oral 3 3 inhalare, oral 2 17 prizat 1 44 inhalare, injectabil 1 20 inhalare, prizat 8 oral, prizat 1 oral, inhalare, injectare 0 1 Total 999 2935

Sursa: ANA

128

Concluzii: • creşterea spectaculoasă a numărului de intoxicaţii acute cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

(„etnobotanice”) (ponderea cazurilor este de aproape 4 ori mai mare faţă de anul anterior) se corelează cu scăderea semnificativă a cazurilor de intoxicaţii cu substanţe necunoscute (pondere de aproape 3 ori mai mică faţă de anul anterior). şi cu scăderea cazurilor de urgenţă determinate de consumul de heroină/ opiacee (pondere de aproape 3 ori mai mică faţă de anul anterior). Aceasta poate însemna o schimbare în comportamentul consumatorilor de heroină/ opiacee şi migrarea unui segment al acestora către consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, precum şi o îmbunătăţire în diagnosticarea cazurilor de urgenţă cauzate de consumul de substanţe psihoactive în general şi cu precădere în cazul celor datorate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”);

• deşi la nivelul regiunilor de dezvoltare economică se remarcă o uniformizare a repartiţiei numărului de urgenţe medicale datorate consumului de substanţe psihoactive, o analiză mai profundă a datelor evidenţiează doar zone restrânse în care consecinţele consumului de substanţe psihoactive asupra sănătăţii, concretizate în urgenţe medicale, sunt mai numeroase;

• corelând vârsta persoanelor care au apelat în 2010 la serviciile de urgenţă pentru probleme datorate consumului de substanţe psihoactive (vârsta medie 25,56 ani, 49,1% fiind cu vârsta cuprinsă între 20 şi 29 de ani ), cu concentrarea a două treimi din numărul urgenţelor medicale datorate consumului de substanţe psihotrope (65,6%) în judeţe cu mari aglomeraţii urbane, cu centre universitare, cu zone de petrecerea timpului liber sau cu zone de tranzit, precum şi cu predominanţa printre diagnosticele de urgenţă a celor determinate de consumul cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”) poate induce ideea unui consum de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în spaţii recreaţionale, prezent cu precădere în rândul tinerilor;

• cazurile de urgenţă datorate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”) înregistrate în anul 2010 se înscriu în special în cadrul diagnosticului de „intoxicaţie acută” - din totalul celor 2622 de intoxicaţii acute cauzate de consumul de substanţe psihoactive înregistrate în 2010, 42,6% au fost intoxicaţii acute cu substanţe etnobotanice, mult mai puţin din rândul cazurilor de sevraj - 11,3% din 168 de cazuri, în timp ce din cazurile de supradoză niciunul nu a fost cauzat de consumul de substanţe etnobotanice, iar din cele 41 de cazuri diagnosticate cu comă, doar în 0,7% din cazuri diagnosticul a fost datorat consumului de astfel de substanţe;

• scăderea considerabilă a ponderii cazurilor în care administrarea substanţelor psihotrope s-a efectuat exclusiv pe cale injectabilă – de la 25,5 în 2009 la 3,1% în 2010 şi creşterea ponderii celor care au consumat substanţe psihotrope prin inhalare – de la 13,6% în 2009 la 33,5% în 2010, se pot asocia de asemenea cu creşterea spectaculoasă a numărului de urgenţe datorate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive („etnobotanice”);

• la nivelul teritoriului României, fenomenul consumului de substanţe cu proprietăţi psihoactive este mai puţin extins şi poate fi contracarat cu succes prin derularea de programe de prevenire focalizate.

6.2.2 TULBURĂRI DE PERSONALITATE, DEPRESIE, ANXIETATE, TULBURĂRI DE AFECT ETC Pentru acest subcapitol au fost analizate 2.163 de cazuri unice înregistrate în baza de date privind indicatorul Admiterea la tratament ca urmare a consumului de droguri, raportate de cele 47 de Centre de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog/ 5 Centre de Asistenţă Integrată în Adicţii, 14 unităţi specializate din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi a Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi 3 centre private de asistenţă în regim ambulator a consumatorilor de droguri. Din analiza acestor date, a reieşit faptul că, au fost diagnosticate cu diverse afecţiuni psihice 230 persoane (10,6%) din cazuri. Dintre acestea, cele mai frecvente diagnostice au fost tulburări de dispoziţie pentru 81 de cazuri (3,7%), urmate de tulburările comportamentale şi emoţionale - 78 de cazuri (3,6%).

129

Grafic nr. 6-22: Distribuţia consumatorilor de droguri, în funcţie de patologia psihiatrică asociată consumului de droguri, 2010

314

29

4

38

81

78

1608

1 10 100 1000 10000

nu prezintă comorbiditate psihiatrică

necunoscut

tulburări psihotice

retard mintal

tulburări anxioase

tulburări de dispoziţie

tulburări comportamentale şi emoţionale

Sursa: ANA Din cele 2.163 persoane înregistrate, 1.233 erau consumatori de droguri injectabile (CDI), iar analiza acestor din urmă cazuri, în funcţie de patologia psihiatrică asociată, indică un număr de 62 persoane care au consumat droguri pe cale injectabilă şi diagnosticate cu diverse afecţiuni psihice (5%). Cele mai frecvente diagnostice au fost tulburările comportamentale şi emoţionale pentru 24 de cazuri (1,9%), urmate de tulburări de dispoziţie - 23 cazuri (1,8%) şi tulburări anxioase - 8 cazuri (0,6%). Grafic nr. 6-23: Distribuţia cazurilor CDI, în funcţie de patologia psihiatrică asociată consumului de droguri, 2010

6

1

8

23

24

1131054

0.1 1 10 100 1000 10000

nu prezintă comorbiditate psihiatrică

necunoscut

tulburări psihotice

retard mintal

tulburări anxioase

tulburări de dispoziţie

tulburări comportamentale şi emoţionale

Sursa: ANA

130

6.3 DECESE ASOCIATE CONSUMULUI DE DROGURI ŞI MORTALITATE ÎN RÂNDUL CONSUMATORILOR DE DROGURI 6.3.1. DECESE DIRECTE PRIN SUPRADOZĂ ŞI (DIFERENŢIAT) DECESE INDIRECTE ASOCIATE CONSUMULUI DE DROGURI Decesele asociate consumului de droguri sunt decese de cauză violentă, în care are rol, în mod direct sau cauzal condiţionant, un factor traumatic chimic – substanţele consumate - sau actul administrării lor şi consecinţele acestuia. Decesul direct ca urmare a consumului de substanţe psihoactive face parte din categoria deceselor suspecte şi/ sau violente şi presupune cercetare judiciară, în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare, ce se soldează în mod obligatoriu cu autopsie medico-legală199. Reţeaua naţională de medicină legală este alcătuită din 53 unităţi medico‐legale: • Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti; • 5 Institute de Medicină Legală în: Iaşi, Cluj‐Napoca, Craiova, Târgu‐Mureş, Timişoara; • 36 Servicii Judeţene de Medicină Legală (SJML) în municipiile reşedinţă de judeţ (cu excepţia celor din

centrele universitare în care funcţionează Institute de Medicină Legală şi a municipiului Bucureşti). • 11 Cabinete medico-legale subordonate Serviciilor Judeţene respective, situate în oraşe sau municipii

nereşedinţă de judeţ: Lugoj, Cîmpulung‐Argeş, Comăneşti, Făgăraş, Petroşani, Sighetul Marmaţiei, Mediaş, Cîmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Bârlad, Oneşti.

Registrul Special de Mortalitate, cu acoperire a întregului teritoriu, cuprinde date de la nivelul Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici "Bucureşti, a institutelor regionale de medicină legală şi a tuturor serviciilor de medicină legală judeţene. Întrucât decesele asociate consumului de droguri sunt cazuri ce includ în lanţul cauzal al decesului o componentă "traumatică", conform legii, toate aceste cazuri impun, în mod obligatoriu, efectuarea autopsiei medico-legale. Datele prezentate în acest subcapitol provin din cazuistica medico-legală, instituţiile de medicină legală fiind singurele abilitate să managerieze aceste cazuri. Toate cazurile medico-legale, o dată constituite ca atare, beneficiază de investigaţii toxicologice (exceptând cazurile selecţionate – de supravieţuire îndelungată post intoxicaţie, cu reconstituire documentată medicală). Dosarele de autopsie medico-legală – circa 20.000 de cazuri anual la nivel naţional – constituie baza de selecţie pentru Registrul Special de Mortalitate aferent deceselor asociate consumului de droguri. Centralizarea cazurilor se face pe baza unor protocoale interne ale Reţelei naţionale de medicină legală, implicând şi fişe standard de raportare, cu prelucrarea datelor la nivelul INML “Mina Minovici”. Metodologia de includere a cazurilor de deces în categoria celor asociate consumului de droguri implică analiza judiciară şi probaţiunea aferentă şi coroborarea acestor date cu rezultatele examenelor toxicologice - cvasiefectuate în astfel de cazuri, cu cele de anchetă şi medicale, inclusiv ajustarea concluziilor după documentarea completă a cazului; evitându-se astfel (ne)încadrarea unui caz doar pe baza informaţiilor imediat disponibile din momentul înregistrării decesului. Pentru anul 2010, analiza are la bază cazuistica reţelei de medicină legală din România. În acest an, pe lângă INML „Mina Minovici” Bucureşti, au furnizat informaţii, şi celelalte instituţii de medicină legală, raportarea cazurilor făcându-se din 35 de judeţe şi Municipiul Bucureşti (nu s-au primit date doar din 6 judeţe). De această dată însă nu au mai fost raportate cazuri de decese asociate consumului de droguri în afara municipiului Bucureşti (exceptând un caz din aria metropolitană raportat de SML Ilfov). La acestea se adaugă 3 cazuri din judeţul Constanţa care aparţin cazuisticii asociate consumului de droguri, dar din categoria deceselor indirecte.

199 În temeiul prevederilor Ordonanţei 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, cu modificările şi completările ulterioare

131

Harta nr. 6-3: Distribuţia deceselor asociate consumului de droguri, la nivelul unităţilor teritorial-administrative (judeţe), 2010 (nr. cazuri)

Conform Raportului INML „Mina Minovici” Bucureşti, distribuţia deceselor asociate consumului de droguri la nivelul unităţilor teritorial administrative ale ţării nu se corelează statistic cu datele provenite din alte surse referitoare la incidenţa consumului de droguri pe întreg teritoriul ţării. Compararea cu alţi indicatori privind consumul de droguri– dintre care tratamentul de urgenţă acordat pentru consum de droguri în unităţile de primiri urgenţe ale spitalelor ar reprezenta un reper solid – susţin discrepanţa mai sus menţionată. Pe de altă parte, la o populaţie de aproximativ 3 milioane de locuitori, cât numără Bucureştiului şi împrejurimile sale, se înregistrează circa 50 de decese asociate consumului de droguri (directe şi indirecte), în timp ce în restul ţării, unde se regăsesc aproximativ 18 milioane de oameni, sunt consemnate doar 3 cazuri de decese indirecte. Explicaţia fenomenului continuă să aibă aceleaşi baze, semnalate în mod constant încă din anul 2006 de experţii în domeniu, dar care, în ciuda unor eforturi susţinute, încă nu au putut fi eliminate în totalitate: • neînţelegerea criteriologiei şi definirii termenului de deces asociat consumului de droguri – nu numai în

cadrul personalului medical clinic, dar şi în rândul medicilor legişti şi al personalului echipelor de anchetă, ceea ce se traduce prin neîncadrarea cazurilor în categoria celor de competenţă medico-legală şi, implicit, subraportare;

• rigiditatea şi conservatorismul în abordarea prezumtivei cazuistici de decese asociate consumului de droguri conduc de asemenea la mascarea involuntară a cauzei reale a decesului;

• o altă explicaţie provine din lipsa de personal care se traduce şi prin absenţa medicului legist din echipa operativă de cercetare la faţa locului, ceea ce nu permite selectarea pe criterii medicale obiective a potenţialelor cazuri în faza de cercetare la faţa locului, aceasta rămânând dependentă de subiectivismul (o greşit înţeleasă empatie de tip “convenţie socială” de prevenire a stigmatizării publice a unui consumator de droguri) şi neînţelegerea implicaţiilor medico-legale ale unui posibil deces corelat consumului de droguri.

Deşi în ultimul an se constată o îmbunătăţire certă a declarării deceselor survenite în spital, mult timp neraportate drept cazuri de competenţă medico-legală – mai ales în cazurile de comorbiditate sau

132

complicaţii evolutive non-toxicologice, aceasta rămâne strict apanajul Bucureştiului, în restul ţării nefiind înregistrat nici un caz. Prin nesolicitarea examenelor toxicologice în cauze de deces traumatic, posibil însă survenite sub intoxicaţie, sau chiar în cazuri suspecte de deces asociat consumului de droguri – cel mai frecvent din motive pecuniare – un eşantion potenţial de selecţie a cazurilor dispare. Tot aici întâlnim şi refuzul organului de cercetare-anchetă de emitere a ordonanţei de efectuare a necropsiei medico-legale şi/sau de stabilire a obiectivelor specifice examenelor toxicologice. Experţii consideră că gradul de subraportare este semnificativ, fiind o consecinţă a lipsei de experienţă în managementul cazurilor de deces asociat consumului de droguri, de cunoştinţe medico-legale şi juridice, precum şi de limitări financiare. Deşi principalul impediment în identificarea cazurilor de deces asociat consumului de droguri existent în trecut – lipsa de laboratoare performante de toxicologie – în acest moment este depăşit, nivelul de subraportare pare neschimbat. În concluzie, în 2010, au fost declarate 34 cazuri la nivel naţional (33 din Bucureşti, 1 caz din judeţul Ilfov) ca fiind decese asociate în mod direct consumului de droguri. Toate cele 34 de cazuri au confirmarea examenelor toxicologice a prezenţei de produşi psihoactivi, examene realizate în Laboratorul de Toxicologie al INML Bucureşti (practic în acest moment declararea decesului asociat consumului de droguri se bazează pe examene toxicologice viabile, ca element obiectiv probator, limitând importanţa factorilor circumstanţiali de triaj subiectivi). Pentru 6 dintre aceste cazuri, examenul toxicologic s-a efectuat la nivelul laboratoarelor spitalelor unde aceşti pacienţi au fost internaţi pentru o durată mai mare de timp, fapt ce nu a permis examene toxicologice relevante ulterioare cu ocazia autopsiei. Astfel, în aceste cazuri era de aşteptat rezultatul negativ al examenelor toxicologice, în condiţiile în care nu s-au făcut, din raţiuni tehnice, determinări din firul de păr, singura probă biologică viabilă pentru examen toxicologic în aceste cazuri. Se remarcă îmbunătăţirea resurselor tehnice ale unităţilor medicale cu profil de urgenţă din Bucureşti, capabile să efectueze analize toxicologice viabile, performante. Au mai fost înregistrate 15 cazuri de deces la consumatori de droguri cunoscuţi (cu elemente de examen clinic – necropsic – date de istoric medical şi de anchetă elocvente), dar a căror cauză de deces a fost relaţionată cu patologii asociate sau consecutive consumului cronic – acut de droguri, nu cu intoxicaţia (cazuri cu aşa zisă „cauzalitate indirectă”200). Numărul mare al acestor cazuri de decese indirecte – comparativ cu anii anteriori – reprezintă, cel mai probabil, expresia înţelegerii de către personalul medical şi de anchetă a necesităţii încadrării lor drept cazuri medico-legale (având în vedere rolul pe care îl are consumul de droguri în raportul de cauzalitate al determinismului decesului). Există însă, din această perspectivă a creşterii cazurilor identificate în cadrul reţelei medico-legală a deceselor indirect asociate consumului de droguri, o inevitabilă analogie cu cazuistica de decese direct asociate consumului de droguri. În circa o treime (10 cazuri) din cazurile de decese asociate consumului de droguri (deces consecinţă directă a acţiunii substanţelor psihoactive) au fost identificate elemente de patologie severă, similară cu cea din cazurile indirecte – majoritatea afecţiunilor fiind reprezentate de complicaţii septice (pneumonie, bronhopenumonie, celulită la locul de injectare, furunculoză, meningită; hepatite cronice severe) O atenţie specială necesită creşterea incidenţei endocarditei infecţioase la consumatorii de droguri din România: circa 10% din cazuistică, atât decese direct asociate consumului de droguri, cât şi mortalitatea indirectă (în timp ce datele statistice mondiale prezintă procente variind între 10 şi 25% din CDI), dar şi de 200 Decese indirecte ca urmare a consumului de substanţe psihoactive - decesele produse ca urmare a tulburărilor de comportament şi tulburărilor mentale legate de consum, precum şi/sau a contractării unor boli ca urmare a practicilor de utilizare a echipamentelor de injectare în comun, respectiv a complicaţiilor somatice produse de consumul de substanţe psihoactive.

133

complicaţii ale actului injectării drogului (tromboflebite) sau generate de doza injectată (doza de stradă fiind un melanj de substanţe, cu sau fără potenţial psihoactiv, excipienţii putând genera complicaţii independente de stupefiantul pe care îl diluează – granulomatoze pulmonare, trombembolie generată de produşi insolubili – talc. Aşa cum a fost prezentat şi în anii anteriori, practica injectării metadonei, cu origine în dizolvarea pastilelor, precum şi a injectării unui spectru larg de medicamente condiţionate ca tablete/ comprimate, constituie o sursă importantă de produşi insolubili introduşi intravenos, excipienţii acestor medicamente incluzând, în mod constant, talc). Aspectele acute ale unora dintre patologiile mai sus menţionate (altele decât intoxicaţia letală) susţin calitatea slabă a dozelor de stradă, injectarea în condiţi neigienice, nerespectarea/ necunoaşterea unor minime măsuri de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri. Patologia cronică, coroborată cu numărul tot mai mare al cazuisticii, arată îmbătrânirea populaţiei consumatoare, cu antecedente de uz/ abuz/ dependenţă tot mai de durată, ce au permis acumularea de complicaţii şi deteriorarea progresivă. Un aspect sesizat empiric, aproape colocvial prezentat de către aparţinătorii persoanelor decedate, dar cu argumentaţie ce ar putea constitui necesitatea aprofundării viitoare, este reprezentat de relatările frecvente ale unei deteriorări foarte rapid instalate şi progresiv accelerată a stării generale de sănătate la consumatorii vechi, o dată cu suplimentarea drogului de bază cu produse din categoria „drogurilor legale”. Fie originea lor (uneori vegetală), constituie şi o sursă de bacterii/ fungi, fie prin mecanismele lor de acţiune tip amfetaminic. Trei dintre cazurile de decese indirect asociate consumului de droguri au avut drept cauză a morţii suicidul prin spânzurare (două cazuri – în care a fost decelată combinaţia heroină-alcool, respectiv prezenţa flurazepamului), respectiv înecul (favorizat de prezenţa cocainei, THC şi a alcoolului). În concluzie, în anul 2010, s-au înregistrat următoarele: • 34 cazuri declarate ca decese direct asociate consumului de droguri la nivel naţional (exceptând 6

judeţe care nu au raportat date) - 33 din Bucureşti şi unul din judeţul Ilfov – toate cu examen toxicologic pozitiv. Dintre acestea, 30 au fost bărbaţi, iar 4 femei.

• 15 cazuri decese indirect asociate consumului de droguri: 12 din Bucureşti, 3 din Constanţa. Grafic nr. 6-24: Distribuţia cazurilor de deces asociate consumului de droguri, în funcţie de sexul persoanei decedate, date comparate 2001-2010

05

10152025303540

femei 2 0 1 1 1 1 1 2 1 4

barbaţi 10 3 6 6 5 20 31 31 31 30

total 12 3 7 7 6 21 32 33 32 34

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: INML Bucureşti

134

Se remarcă: • Tendinţă oscilantă în perioada 2001-2005 (sub rezerva limitărilor tehnice privind dotarea de laborator),

cu o relativă stabilizare în ultimii 4 ani, cu cifre incomparabil mai mari faţă de 2001-2005 ca expresie a posibilităţilor în creştere continuă de identificare - triaj - management medico-legal - detecţie toxicologică (superpozabile peste perioada de implementare a algoritmilor indicatorului decese asociate consumului de droguri, dar mai ales cu perioada de dotare a laboratoarelor de toxicologie şi de instruire a personalului)201.

• Creşterea numărului de decese în rândul femeilor

Grafic nr. 6-25: Distribuţia lunară a deceselor asociate consumului de droguri, date comparate 2009-2010

-1

0,5

2

3,5

5

6,5

8

2009 1 4 3 2 3 2 1 1 4 4 3 4

2010 8 5 1 1 0 0 4 3 2 2 4 4

ian feb mar apr mai iun iul aug sept oct noi dec

Sursa: INML Bucureşti

În ceea ce priveşte repartiţia lunară a deceselor asociate consumului de droguri, se observă apariţia unor vârfuri de incidenţă, din care se remarcă luna ianuarie 2010, cu valori duble faţă de orice altă lună din anul 2010, dar şi comparativ cu anii anteriori. Grafic nr. 6-26: Distribuţia lunară a deceselor asociate consumului de droguri, pe tipuri de decese (directe, indirecte), 2010 (nr. cazuri)

0

1,5

3

4,5

6

7,5

DRD 8 5 2 1 0 0 4 3 1 2 4 4

indirecte 1 1 0 0 0 1 1 3 1 2 1 4

ianuarie februarie

martie aprilie mai iunie iulie august septembrie

octombrie

noiembrie

dec

Sursa: INML Bucureşti În ceea ce priveşte vârsta persoanelor decedate ca urmare a consumului de droguri, se observă că toate cazurile de deces asociate consumului de droguri înregistrate în perioada 2001-2010 au fost la persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 49 de ani, majoritatea fiind situate în segmentul 20-34 ani

201 Vezi tabelul standard ST6

135

Grafic nr. 6-27: Distribuţia deceselor asociate consumului de droguri, pe categorii de vârstă, date comparate 2000 - 2010 (număr de cazuri)

-1

1

3

5

7

9

11

13

<15 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

15-19 4 1 4 0 1 1 7 1 1

20-24 2 3 5 1 5 12 11 8 8 8

25-29 0 0 1 2 1 5 13 13 12 9

30-34 0 0 0 0 0 1 7 2 10 6

35-39 0 0 0 0 0 1 0 1 0 8

40-44 2 0 0 0 0 1 0 2 0 2

45-49 2 0 0 0 0 0 0 0 1 0

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Dacă în anul 2008 s-a remarcat un număr important de decese în rândul persoanelor foarte tinere (15-19 ani, cu istoric scurt de consum), dar şi creşterea vârstei medii a consumatorilor (care arată ”îmbătrânirea” acestora, în sensul prezentării unui istoric de consum de lungă durată), începând cu anul 2009 (cu accentuare în 2010), se înregistrează o creştere semnificativă a deceselor adulţilor cu vârsta cuprinsă în intervalul 30-34 ani, cu un istoric de consum îndelungat şi cu acumularea progresivă de patologie şi riscuri. Vârsta medie de deces direct asociat consumului de droguri înregistrează o tendinţă de creştere, pentru anul 2010, aceasta fiind de 29,76 ani (comparativ cu 27 de ani, vârsta medie de deces în cauzele indirecte), posibil şi prin prevenirea printr-o mai bună informare asupra riscurilor de deces la debutul în consum (la primele doze).

Grafic nr. 6-28: Evoluţia vârstei medii în cazul deceselor asociate consumului de droguri, date comparate 2002-2010

10152025303540

vârsta medie 22 22,4 20 23 21,3 21,2 25,2 27,4 29,76

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: INML Bucureşti

136

În anul 2010, în funcţie de locul decesului se constată următoarele : • 11 persoane au decedat la domiciliu, • 3 consumatori au decedat în locuri publice (stradă, teren viran, parc), • 1 persoană a decedat în altă locuinţă, nu cea de domiciliu, • 19 decese au fost înregistrate în spitale

Datele sunt similare celor din anii anteriori, astfel încât se poate afirma că nu a intervenit o schimbare majoră în ceea ce priveşte obiceiurile de consum (vis a vis de locurile unde se consumă). Se remarcă, însă, creşterea adresabilităţii către unităţile medicale în fazele terminale. Consumatorul este adus frecvent la unităţile medicale de către familie sau anturaj, posibil şi ca expresie a creşterii încrederii în serviciile medicale în paralel cu diminuarea temerilor legate de eventualele consecinţe juridice, dar şi pe fondul unor măsuri de educaţie medicală în rândul populaţiilor cu risc. Harta nr. 6-4: Distribuţia geografică a locului de deces pentru cazurile înregistrate în Bucureşti, (exceptând decesele survenite în spital), date comparate 2006-2010

2006-2007 2008

2009 2010

În ceea ce priveşte repartiţia zonală a cazurilor de deces asociat consumului de droguri la nivelul municipiului Bucureşti, la începutul perioadei de monitorizare a indicatorului decese asociate consumului de droguri a fost identificată zona Rahova - Ferentari ca fiind o zonă de risc în care erau concentrate majoritatea cazurilor de deces. După tendinţa de «uniformizare» geografică înregistrată în ultimii 2-3 ani, în cursul anului 2010 se evidenţiază o polarizare a cazuisticii în zona Rahova - Ferentari, Pantelimon, Colentina – Doamna Ghica. La această schimbare trebuie ţinut cont şi de numărul mare de astfel de decese survenite în ultimul an la nivelul spitalelor care poate contribui la estomparea relevării distribuţiei exacte a locurilor de consum pe baza criteriului locul în care a survenit decesul.

137

Pe baza informaţiilor obţinute în cadrul datelor de anchetă, în doar 5 cazuri nu a existat un istoric de consum de droguri sau antecedente cunoscute anterior. Este necesară informarea şi instruirea consumatorilor în ceea ce priveşte tehnica de administrare (doză, concentraţie şi frecvenţă) în vederea evitării administrării mimetice în grupul de anturaj şi a diminuării riscului de deces la prima/ primele doza/e. Posibila racolare de către dealeri prin oferirea unor prime doze de calitate ridicată creşte riscul apariţiei decesului la debutul consumului.

În 29 de decese direct asociate consumului de droguri au existat elemente care evidenţiau consumul cronic de droguri – (au fost decelate la examenul necropsic elemente susceptibile de a sugera consumul, unele cu valoare de marker-stigmat) – scleroze vasculare periferice superficiale sau granuloame post-injectare repetitivă în 13 cazuri, cicatrice cutanate post-infecţii la locurile de puncţie sau automutilări – 17 cazuri, tatuaje – 21 de cazuri, caşexie 5 cazuri. Acest lucru confirmă faptul că decesul apare mai rar la primele doze (posibil şi datorită concentraţiei scăzute a dozelor de stradă), ci mai ales la consumatorii cronici, cu istoric îndelungat de consum, ce asociază stigmate generate de uzul cronic de droguri.

Doar două cazuri au implicat administrarea non-parenterală – prin prizare-inhalare, respectiv ingestie, în toate celelalte fiind implicaţi consumatori de droguri injectabile – numai pe cale intravenoasă. Şi acest indicator ne arată că principala cale de consum utilizată în România este cea injectabilă (95,12% pentru 2010 din cazurile de deces asociat direct consumului de droguri, comparativ cu 87,5% pentru anul 2009). Acest lucru se corelează în mod strâns şi cu incidenţa crescută a patologiei asociate, în special de tip infecţios – cronic (vizând mai ales infecţia cu virus hepatic tip C) sau acut-subacut (endocardite, sepsis).

Cazurile de deces ce au implicat medicaţie de substituţie – metadonă (decelată în 11 cazuri – similar cu anul 2009, în creştere faţă de anii anteriori, 5 cazuri în 2008, 3 cazuri în 2007, 5 cazuri în 2006) – arată necesitatea controlului mai ferm al administrării acestui tratament – sub supraveghere directă sau sub formă lichidă. Grafic nr. 6-29: Evoluţia detecţiilor de metadonă în cazurile decese asociate consumului de droguri, date comparate 2006-2010

5

3

5

11

11

0 2 4 6 8 10 12

2006

2007

2008

2009

2010

Sursa: INML Bucureşti În 11 cazuri au fost identificate elemente ale paraphernalia descoperite la faţa locului - 10 seringi, 2 plicuri cu sare de lămâie, lingură improvizată, 3 fiole, plicuri “droguri legale”. Nu întotdeauna aceste corpuri delicte au fost puse la dispoziţia medicilor legişti. Examenul toxicologic al acestora a fost pozitiv în toate cazurile. Atunci când medicii legişti au avut la dispoziţie şi paraphernalia, rezultatele toxicologice din probele biologice recoltate de la cadavru au fost concordante cu cele de pe instrumentar. Acest lucru întăreşte necesitatea ca medicul legist să beneficieze de datele oferite de cercetarea criminalistică şi toxicologică a elementelor paraphernaliei.

Spectrul substanţelor detectate în cazurile de deces direct asociat consumului de droguri continuă să fie dominat de opiacee – heroină şi metadonă, în principal, dar a fost pus în evidenţă şi tramadolul. Nu au fost observate schimbări radicale în spectrul substanţelor detectate comparativ cu anii anteriori, dar se constată o restrângere a incidenţei ketaminei (posibil rezultat al măsurilor legislative privind introducerea ei

138

pe lista substanţelor cu regim special), dar şi apariţia amfetaminelor/ metamfetaminelor în detecţiile din cazurile de deces. De asemenea, s-a observat asocierea alcoolului în cazul altor substanţe decât heroina (cu valori ale alcoolemiei cuprinse între 0,65 şi 1,1g%0). Grafic nr. 6-30: Distribuţia cazurilor de deces, în funcţie de substanţa detectată la examenele toxicologice, 2010

3414

115

13

1111

64

154

2

opioide generic

heroina-morfina

metadona

Tramadol

dextropropoxyphene

amphetamine / methamphetamine

mescalina

PCP

ketamina

cannabis / THC

anticonvulsivante

antidepresive

benzodiazepine

barbiturice

droguri legale/ "etnobotanice"

Sursa: INML Bucureşti Cauza decesului a fost atribuită în 10 cazuri intoxicaţiei doar cu opiacee, pentru celelalte, asocierile de mai multe droguri conducând la deces.

Au fost detectate substanţe sedative, anxiolitice sau antipsihotice şi anticonvulsivante (menţinere relativ constantă a prezenţei lor în ultima perioadă). De asemenea, în ciuda mediatizării agresive, de multe ori total neinformate şi alarmiste, substanţele noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de “drogurile legale” sau „etnobotanice”) au fost citate doar în două cazuri de deces, dar de fiecare dată în combinaţie cu alte substanţe, pe seama cărora s-a atribuit decesul202. Nu au fost declarate decese direct asociate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de “drogurile legale” sau „etnobotanice”), în cazurile semnalate de media, organe de cercetare, aparţinători etc. În aceste cazuri, decesul a avut de fiecare dată confirmarea toxicologică a consumului de droguri ilegale/ medicamente, fiind corelat consumului acestora din urmă. În faţa unor date de anchetă/ istoric solide din care rezultă în mod elocvent utilizarea anterior decesului a unor produse achiziţionate din “magazine de vise”, dar cu relevarea toxicologică în organism a unor droguri “consacrate”, ipotezele pot conduce fie la consumul simultan de stupefiante cu substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de “drogurile legale” sau „etnobotanice”), fie la distribuţia de stupefiante prin această metodă.

Cele mai multe cazuri de deces au fost înregistrate ca urmare a consumului de opiacee (76,47%), procent relativ constant comparativ cu anii anteriori, 81% în 2009, 79% în 2008, 73% în 2007. În doar 10 cazuri concentraţiile toxicelor s-au situat în intervalul toxic-letal, ceea ce continuă să întărească potenţarea asocierilor medicamentoase, dar şi necesitatea flexibilităţii de gândire toxicologică în evaluarea 202 Dificultăţile de probare toxicologică a consumului reprezintă, la nivel mondial, principalul impediment al obiectivării medico-legale. Pe de altă parte, conform studiilor, limitate, disponibile în comunitatea ştiinţifică, având în vedere dozele infinitezimale, mecanismele de acţiune, clinică etc asociabile acestor substanţe nu s-au raportat decese atribuibile în mod direct acestor substanţe.

139

tanatogenezei. Determinările cantitative toxicologice, un alt progres important al toxicologiei medico-legale româneşti, au permis detecţii şi interpretări de fineţe şi nuanţate.

Examenele toxicologice efectuate doar la INML Bucureşti (celelalte laboratoare din ţară, inclusiv nou create în cursul anului 2010, nu au avut raportări privind decese direct asociate consumului de droguri pentru anul 2010) au relevat prezenţa de opiacee la 26 cazuri (11 metadonă, 14 heroină/ morfină şi metaboliţi, 5 tramadol, 1 dextropropoxyphene), benzodiazepine – 15 detecţii, antiepileptice – 6 detecţii, barbiturice – 4 detecţii, ketamină - 1 detecţie, antipsihotice/ anxiolitice/ sedative - 4 detecţii. Aceste substanţe au apărut în combinaţii variabile, în 8 cazuri fiind relevată doar o singură substanţă (3 heroină, 3 metadonă, 1 tramadol, 1 caz amfetamine). Alcoolul a fost prezent în 4 cazuri, cu valori de 0,65 g ‰ - 1,1 g ‰. Pentru prima dată au fost identificate substanţe halucinogene ca mescalina şi phenciclidina – 2 cazuri. În cazurile de deces direct asociat consumului de droguri la care s-au făcut determinări virusologice: 14 cazuri pozitive pentru HVC (determinările s-au realizat ţintit în cazurile în care istoricul medical sau examenul anatomo-patologic erau sugestive). Se confirmă şi prin intermediul acestui indicator, prevalenţa ridicată a infecţiei cu HVC la CDI. Pentru cazurile de decese indirecte asociate consumului de droguri detecţiile serologice au relevat HIV – 2 cazuri, HVC 6 - cazuri şi un caz HVB. Grafic nr. 6-31: Distribuţia cazurilor de deces, în funcţie de substanţa detectată la examenele toxicologice, compus unic sau în asociere, 2010

7

5

16

3

3

8

3

2

61

1

24

117

4

compus unic

în combinaţie doar cu alteopiode (cu sau fără alcool)

în combinaţie cu alteopiode ş i alte substanţe

(cu sau fără alcool)

în combinaţie cu altesubstanţe, cu excepţiaopioidelor (cu sau fără

alcool)

opiate / opioid

heroină/ morfină

metadonă

dextropropoxyphene

amfetamine / metamfetamine

halucinogene

canabis / THC

substanţe nespecificate (dar cuistoric de consum droguri)

Sursa: INML Bucureşti

140

Concluzii: • Distribuţia geografică a cazuisticii – cu relevare de cazuri în Bucureşti, Ilfov şi cazuistică “indirectă” în

Constanţa – indică un grad ridicat de subraportare; subraportarea se poate datora lipsei de experienţă în managementul medico-legal al cazurilor de decese asociate consumului de droguri, al necunoaşterii legislaţiei în rândul personalului medical, lipsei de fonduri pentru aprofundarea analizelor toxicologice;

• Numărul cazurilor de decese asociate consumului de droguri prezintă o tendinţă de stabilizare în ultimii 4 ani – ca urmare a stabilizării consumului, precum şi a capacităţilor de detecţie de laborator şi implementării algoritmilor de identificare-triaj-management medico-legal a acestor cazuri;

• Calea de administrare continuă să rămână predominant injectabilă, cu riscurile inerente, implicit ale patologiei “de seringă;”

• Se constată o creştere semnificativă a patologiei asociate administrării drogurilor – infecţioasă acută, subacută sau cronică ce susţine necesitatea implementării unor măsuri mai eficiente de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri şi educaţie medicală în rândul consumatorilor de droguri;

• Cea mai mare prevalenţă a cazurilor de decese asociate consumului de droguri continuă să rămână la categoria opiaceelor, frecvent însă în asocieri cu produse medicamentoase;

• Au apărut produse noi în spectrul toxicologic al deceselor asociate consumului de droguri – halucinogene, amfetamine/ metamfetamine;

• Se constată extensia patologiei consecutive injectării de produşi insolubili; • A crescut impresionant numărul “deceselor indirecte” – posibil ca urmare a aplicării mai stricte a

prevederilor legale de încadrare a deceselor ca necesitând abordare medico-legală; • A crescut semnificativ vârsta medie de deces – expresie a “îmbătrânirii” vechii populaţii de utilizatori,

de menţinere mai prelungită în fazele de iniţiere cu “droguri uşoare” (posibil prin accesibilitatea substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de “drogurile legale” sau „etnobotanice”, cu risc tanatogenerator intrinsec mai scăzut) sau de iniţiere a consumului de droguri la vârste mai mari comparativ cu anii anteriori;

• Raportarea nu se mai rezumă doar la Bucureşti, existând o raportare unitară la nivel naţional, cu semnalarea de cazuri în alte 2 judeţe;

• Numărul scăzut al cazurilor din afara Bucureştiului lasă încă un semn de întrebare cu referire la posibilitatea recunoaşterii – managementului corect al cazurilor de decese asociate consumului de droguri la nivel naţional;

• Reapare tendinţa de aglutinare geografică a cazuisticii de decese asociate consumului de droguri pe teritoriul Bucureştiului;

• Apariţia unor vârfuri de incidenţă pe parcursul unei luni a anului trecut atrage atenţia asupra unor posibile fluctuaţii de calitate a dozelor de stradă sau a unor circumstanţe speciale

• Comparativ cu anii anteriori calitatea datelor raportate de principalele instituţii sursă pentru indicatorul decese ca urmare a consumului de droguri a fost mult îmbunătăţită fapt ce a condus la creşterea numărului de decese raportate, asociată mai degrabă cu creşterea vizibilităţii acestor decese. Aplicarea algoritmului unitar de definire şi recunoaştere a cazurilor de decese asociate consumului de droguri, managementul medico-legal algoritmizat, colectarea şi raportarea de date conform protocolului iniţiat în parteneriat cu ANA, precum şi îmbunătăţirea semnificativă a capacităţii de detecţie toxicologică constituie principalele motive ce au condus la îmbunătăţirea implementării indicatorului privind decesele asociate consumului de droguri.

• Sesiunile de training, prezentările ştiinţifice repetate, schimburile de experienţă încep să se dovedească utile prin identificarea unui număr crescut de cazuri, chiar în absenţa unor date de anchetă sugestive.

Recomandări: 1. Sprijinirea reţelei medico-legale pentru accesarea de fonduri guvernamentale şi europene în vederea

dotării materiale a laboratoarelor de toxicologie la nivelul întregii ţări, pentru lărgirea ariei de identificare-raportare;

2. Accelerarea demersurilor pentru implementarea propunerilor legislative deja iniţiate în vederea unificării metodologiei de raportare a deceselor asociate consumului de droguri;

3. Unificarea criteriologiei medico-legale de definire a deceselor asociate consumului de droguri; 4. Implementarea unui sistem informatic de colectare a datelor privind decesele asociate consumului de

droguri;

141

5. Diseminarea internă a capacităţilor de management a cazurilor de decese asociate consumului de droguri din reţeaua medico-legală; în scopul uniformizării pe întreg teritoriul ţării a calităţii detecţiilor toxicologice şi aplicarea notelor metodologice transmise către Serviciile Judeţene Medico-Legale arondate (în care s-au stabilit reguli şi obligaţii de siguranţă toxicologică, precum şi recomandări de transfer a probelor către aceste laboratoare performante în cazurile selecţionate);

6. Facilitarea accesului medicilor legişti la reuniuni ştiinţifice, workshop-uri, schimburi de experienţă în vederea uniformizării metodologiei din cazurile de decese asociate consumului de droguri;

7. Modificări procedurale pentru implementarea măsurilor care şi-au dovedit eficienţa – circuit de colectare – raportare date;

8. Stabilirea custodiei corpurilor delicte şi/ sau a circuitului informaţional privind rezultatele examenelor criminalistice, toxicologice etc;

9. Actualizarea listei cu substanţe psihoactive cu regim special de eliberare farmaceutică sau al căror regim este incompatibil cu anumite activităţi;

10. Testarea toxicologică pe scară largă a deceselor de cauză traumatică; 11. Popularizarea în rândul personalului medical şi de cercetare/ anchetă a prevederilor legale privind

obligativitatea abordării medico-legale în cazurile de decese asociate consumului de droguri 12. Măsuri mai eficiente de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri şi educaţie medicală 6.3.2. MORTALITATEA ŞI CAUZELE DE DECES ÎN RÂNDUL CONSUMATORILOR DE DROGURI (STUDII DE COHORTĂ) Metodologie În cadrul studiului de cohortă203 au fost incluse 5830 de persoane admise la tratament ca urmare a consumului de opiacee, în perioada 1 ianuarie 2001 – 31 decembrie 2006, în 5 unităţi sanitare din Bucureşti (Spitalul de Psihiatrie “Alexandru Obregia” – Secţia 16, Spitalul de Psihiatrie “Alexandru Obregia” – Secţia 17, Laboratorul de Sănătate Mintală nr. 4, Spitalul “Sfântul Stelian”, Spitalul “Constantin Gorgos” – Titan). Prin excluderea fişelor care nu conţineau suficiente date şi a persoanelor a căror vârstă se afla în afara vârstei de includere în cohortă (15-49 ani) au rezultat 2707 cazuri unice, dintre care 83,2% persoane de sex masculin, iar 16,8% de sex feminin. Dintre acestea, pentru perioada 2001-2010 au fost identificate 118 cazuri de deces. Prin excluderea persoanelor care au decedat la o vârstă mai mai mare de 49 de ani şi cele decedate în afara graniţelor ţării, în final, baza a fost constituită din 116 persoane decedate, ceea ce reprezintă 4,29% din toţi subiecţii înrolaţi în cohortă. Dintre cele 116 de persoane decedate, 105 au fost de sex masculin, iar 11 de sex feminin. La momentul recrutării, vârsta medie a persoanelor incluse în cohortă a fost de 23,37 ani. Vârsta medie la deces a fost 27,77 ani, mai mare în rândul femeilor (29,84 ani), comparativ cu bărbaţii (27,43 ani). Pentru fiecare deces raportat, cauzele de deces au fost încadrate pe baza Clasificării Internaţionale a Bolilor ICD 10 (International Classification of Diseases), recomandată de OMS. Dintre cele 116 cazuri: • 74 (63,8% din numărul total de decese) au fost încadrate în categoria S00-T98, intitulată „Leziuni

traumatice, otrăviri şi alte consecinţe ale cauzelor externe”. o dintre acestea, 39 de cazuri (adică 33,62% din numărul total de decese) au fost atribuite

intoxicaţiei prin narcotice şi psiho-disleptice (halucinogene). • 14 (12,1%) dintre decesele raportate au fost datorate unor boli ale aparatului circulator (categoria

I00-I99), • 3 (2,6%) s-au datorat bolilor digestive (categoria K00-K99), • 9 (7,8%) au fost cauzate de boli ale aparatului respirator (categoria J00-J99),

203 Andrei Botescu (coord.), Aurora Lefter, Ruxanda Iliescu, Milica Georgescu (2010) – Studiul privind mortalitatea în rândul consumatorilor de droguri aflaţi în tratament în unităţi sanitare din Bucureşti în perioada 2001-2006

142

• 7 (6,0%) s-au datorat unor boli infecţioase şi parazitare (A00-B99), o dintre acestea, 4 decese au fost cauzate de imunodeficienţa umană virală (HIV), ceea ce

reprezintă 3,45% din numărul total de decese • 3 (2,6%) au fost datorate unor boli ale pielii şi ţesutului subcutanat, • 1 (0,9%) s-au datorat neoplasmelor. • 5 (4,3%) au fost decese cu cauza neprecizată Anii de prezenţă în cohortă pentru fiecare persoană („persons-years”) au fost calculaţi pe baza datei de intrare în cohortă (adică data primei internări), precum şi pe baza datei decesului. Cei care au supravieţuit au fost urmăriţi până la 15 septembrie 2010. Rezultate 1. Ratele nestandardizate de mortalitate Rata brută de mortalitate pentru consumatorii de droguri incluşi în cohortă a fost calculată ca raportul dintre numărul de decese înregistrate şi suma totală de ani de cohortă urmăriţi. De asemenea, au fost calculate ratele de mortalitate specifice pentru bărbaţi şi femei, precum şi ratele de mortalitate pe grupe de vârstă. Grafic nr. 6-32: Ratele nestandardizate de mortalitate, pe sexe şi categorii de vârstă

0

20

40

60

MR bărbaţi MR femei MR TOTAL

MR bărbaţi 9,9 4,8 5,79 6,86 6,22 14,51 0 6

MR femei 0 3,3 3,23 0 5,54 20,87 46,25 3,13

MR TOTAL 8,19 4,83 5,65 5,86 6,09 15,71 11,88 5,75

15-19 ani 20-24 ani 25-29 ani 30-34 ani 35-39 ani 40-44 ani 45-49 ani Total 15-49

Sursa: ANA Rata brută a mortalităţii în populaţia cohortei, pentru întreaga perioada de urmărire, a fost 5,75 la 1000 de ani-persoană (PY - persons-years); 6,00 la 1000 PY pentru bărbaţi şi 3,13 la 1000 PY pentru femei. Cea mai scăzută rată brută de mortalitate specifică vârstei a fost observată în grupa de vârstă 20-24 ani (4,83 la 1000 PY), iar cea mai mare pentru populaţia cohortei din grupa de vârstă 40-44 ani (15,71 la 1000 PY). Pentru populaţia feminină a cohortei, rata mortalităţii înregistrează valori alarmante pentru grupele de vârstă 40-44 ani şi 45-49 ani (20,87 respectiv 46,25 la 1000 PY), iar pentru populaţia masculină înregistrează cote înalte pentru grupa de vârstă 15-19 ani şi 40-44 ani (9,9 respectiv 14,51 la 1000 PY). Cea mai mare rată de mortalitate în populaţia totală se constată în anul 2001 (9,41 la 1000 PY), care nu înseamnă neapărat un număr mare de decese înregistrate în acest an, ci se datorează prezenţei în cohortă a unui număr redus de persoane, iar cea mai mică în anul 2010 (5,47 la 1000 PY).

143

2. Ratele standardizate de mortalitate • Rata direct standardizată de mortalitate Ratele direct standardizate de mortalitate pe categorii de vârstă şi sexe s-au calculat pornind de la ratele nestandardizate ale mortalităţii obţinute pentru subgrupurile specifice ale populaţiei cohortei, pe sexe şi categorii de vârstă, care au fost ajustate la populaţia standard a Europei. Grafic nr. 6-33: Ratele direct standardizate de mortalitate, pe sexe şi categorii de vârstă

0

50

DSR bărbaţi/ 1000py DSR femei / 1000py DSR TOTAL/ 1000py

DSR bărbaţi/ 1000py 11,1 5,2 6,1 6,9 6,2 14,5 0 7,1

DSR femei / 1000py 0 3,3 3,2 0 5,5 20,9 46,3 11,3

DSR TOTAL/ 1000py 5,6 4,3 4,7 3,4 5,9 17,7 23,1 9,2

15-19 ani 20-24 ani 25-29 ani 30-34 ani 35-39 ani 40-44 ani 45-49 ani Total 15-

Sursa: ANA În ceea ce priveşte distribuţia ratelor direct standardizate de mortalitate pe categorii de vârstă şi sexe, deşi există diferenţe semnificative între sexe, pe categorii de vârstă, ratele direct standardizate de mortalitate în populaţia totală a cohortei, cât şi cele specifice populaţiei masculine, respectiv feminine, au valori relativ apropiate: DSR=9,23 la 1000 PY pentru populaţia totală, DSR=7,1 la 1000 PY pentru populaţia masculină şi DSR=11,3 la 1000 PY pentru populaţia feminină. Cea mai mare rată de mortalitate în populaţia totală se constată în categoria de vârstă 45-49 ani, iar cea mai mică în categoria de vârstă 30-34 ani. Pe sexe: la bărbaţi cea mai mare rată direct standardizată de mortalitate se constată în categoria de vârstă 40-44 ani, iar cea mai mică în categoria de vârstă 45-49 ani, iar la femei cea mai mare rată direct standardizată de mortalitate se constată în categoria de vârstă 45-49 ani, iar cea mai mică în categoriile de vârstă 15-19 ani şi 30-34 de ani. Cea mai mare rată direct standardizată de mortalitate în populaţia totală se constată în anul 2001, care nu înseamnă neapărat un număr mare de decese înregistrate în acest an, ci se datorează prezenţei în cohortă a unui număr redus de persoane, iar cea mai mică în anul 2004. • Rata indirect standardizată de mortalitate Rata indirect standardizată de mortalitate (SMR) în cadrul acestui studiu exprimă riscul de deces în rândul consumatorilor de droguri în ceea ce priveşte mortalitatea din populaţia standard. Grafic nr. 6-34: Ratele indirect standardizate de mortalitate, pe sexe şi categorii de vârstă

0

10

20

30

SMR barbati/ 1000py SMR femei/ 1000py SMR total/ 1000py

SMR barbati/ 1000py 23,6 5,8 6,4 6,2 4,1 6 0 6,3

SMR femei/ 1000py 0 11,1 10 0 8,1 18,3 23,8 8,7

SMR total/ 1000py 20,1 6,2 6,6 5,8 4,5 7,2 3,3 6,5

15-19 ani 20-24 ani 25-29 ani 30-34 ani 35-39 ani 40-44 ani 45-49 ani Total 15-

Sursa: ANA

144

În populaţia studiată, rata mortalităţii (SMR=6,5 pentru populaţia totală) este de 6,5 ori mai mare decât rata mortalităţii în populaţia generală standard (populaţia Europei). Cea mai mare rată indirect standardizată de mortalitate în populaţia totală se constată în categoria de vârstă 15-19 ani (SMR=20,1), iar cea mai mică în categoria de vârstă 45-49 ani (SMR=3,3). Rezultă un risc de deces de 20,1 ori mai mare pentru populaţia cohortei din categoria de vârstă 15-19 ani faţă de populaţia standard europeană, de aceeaşi vârstă. Există diferenţe semnificative între sexe: SMR=6,3 pentru populaţia masculină şi SMR=8,7 pentru cea feminină şi comparativ cu situaţia la nivel european: rata mortalităţii masculine în cohortă este de 6,3 ori mai mare decât rata mortalităţii în populaţia europeană standard de sex masculin, iar rata mortalităţii feminine în cohortă este de 8,7 ori mai mare decât rata mortalităţii în populaţia europeană standard de sex feminin. Populaţia masculină din cohortă, din categoria de vârstă 15-19 ani, prezintă un risc de deces de 23,6 ori mai mare decât populaţia masculină standard de aceeaşi vârstă, iar la femei, cea mai expusă grupă de vârstă este categoria de vârstă 45-49 ani, care prezintă un risc de deces de 23,8 ori mai mare decât populaţia feminină standard europeană, de aceeaşi vârstă. Cea mai mare rată indirect standardizată de mortalitate în populaţia totală se constată în anul 2001 (SMR=0,90), iar cea mai mică în anul 2004 (SMR=0.37). 3. Incidenţa mortalităţii În funcţie de sex, pe perioada de urmărire, incidenţa persoanelor decedate în rândul persoanelor de sex masculin cuprinse în populaţia cohortei este mai mare decât cea înregistrată în rândul femeilor : 4,7%, faţă de de 2,4%. 4. Probabilitatea de supravieţuire în cohortă Pe baza testării diferenţelor cu ajutorul modelului Survival analysis Kaplan Meyer, diferenţele dintre riscurile privind decesul pe sexe sunt statistic semnificative (χ2(1)=4,921, pentru un nivel de semnificaţie p=0,027<0,05). Perioada de urmărire a cohortei a fost 1 ianuarie 2001 - 15 septembrie 2010, totalizând 9,7 ani (interval de încredere: 9.380 - 9.481). Timpul mediu de supravieţuire estimat în cadrul cohortei este de 9,405 ani pentru bărbaţi (interval de încredere: 9.347 - 9.463), faţă de 9,553 ani pentru femei (interval de încredere: 9.463 - 9.644). 5. Factori asociaţi mortalităţii 5.1. Influenţa bolilor infecţioase asociate consumului de droguri asupra mortalităţii Mortalitatea în rândul consumatorilor de droguri din cadrul cohortei este mai mare atunci când se asociază cu statusul serologic pozitiv privind bolile infecţioase asociate consumului de droguri (Hepatita C şi B, respectiv HIV), după cum urmează: • Infecţia cu HIV: incidenţa deceselor de aproximativ 5,5 ori mai mare în rândul celor cu status

serologic pozitiv pentru HIV, faţă de cei cu status negativ: 22,2% faţă de 3,9%; timpul mediu de supravieţuire de 8,257 ani pentru cei cu status serologic pozitiv la HIV, respectiv de 9,477 ani pentru cei cu status negativ la HIV.

• Infecţia cu HVC: Mortalitatea în rândul persoanelor dependente de consumul de droguri cu status HVC pozitiv este 3,9%, fiind mai mare faţă de cea înregistrată în rândul persoanelor cu HVC negativ -2,6%.

• Infecţia cu HVB: incidenţa mortalităţii fiind de 4,8%, în cazul celor pozitivi HVB, faţă de 3,7% cât se înregistrează pentru cei cu status serologic HVB negativ.

5.2. Influenţa factorilor socio-economici asupra mortalităţii • Statusul marital - cea mai mare incidenţă a mortalităţii se află în rândul celor necăsătoriţi 4,5% (fără

a ţine cont de cei care nu au răspuns la această întrebare şi a căror incidenţă a mortalităţii este de 4,8%).

• Nivelul educaţional - se constată o incidenţă mai ridicată a mortalităţii în rândul celor care au absolvit cel mult 8 clase-şcoala generală (4,2-4,5), comparativ cu cea a persoanelor cu un nivel de educaţie mediu (liceu: 3,5) sau ridicat (studii superioare: 2%)

• Statusul ocupaţional - se constată o incidenţă mai ridicată a mortalităţii în rândul şomerilor (11,1%), deşi din rândul celor decedaţi se constată o proporţie mai ridicată de persoane fără ocupaţie (29,3%). În cazul subpopulaţiei de persoane decedate se înregistrează proporţii mai mari pentru persoanele inactive economic (pensionar, casnică, invalid)/ şomer/ altele (fără ocupaţie) – 53,4% vs.

145

48%, comparativ cu cea a persoanelor aflate în viaţă în cazul cărora este mai mare procentul celor angajat/elev/student – 26,5 vs. 23,3.

5.3. Influenţa practicilor de consum asupra mortalităţii • Vârsta la momentul recrutării (la prima internare) - vârsta medie a persoanelor incluse în cohortă

a fost de 23,37 ani, cea mai mare proporţie a celor incluşi având vârste cuprinse între 20 şi 24 de ani (46,4%).

• Vârsta de debut în consum - se observă că mult de jumătate dintre consumatori (54,8%) au debutat în consum la vârste mai mici de 19 ani, iar ¼ între 20-24 ani (27,7%). În ceea ce priveşte riscul de deces, în funcţie vârsta de debut în consum, conform Survival analysis Kaplan Meyer, acesta este semnificativ diferit (χ2(2)= 7,669, pentru un nivel de semnificaţie p=0,022<0,05). Pentru cei care au debut în consum la vârste mai mici timpul mediu de supravieţuire estimat în cadrul cohortei este mai mare decât pentru cei a căror vârstă de debut a fost după 30 de ani (9,448 ani pentru vârste de debut cuprinse între 1-18 ani, 9,471 ani pentru cei cu vârsta de debut în categoria 19-29 de ani, faţă de 9,104 pentru vârste de debut cuprinse între 30-49 ani).

• Tratament anterior şi număr de internări - unul din trei consumatori (35,2%, respectiv 32,8%) solicitaseră anterior tratatment pentru consumul de droguri. Numărul de intrări în cohortă variază între între 1 şi 23 pentru populaţia generală a cohortei (media este 1,6, iar suma 4385) şi între 1 şi 7 pentru persoanele decedate (media este 1,8, iar suma 213), mai mult de jumătate (68,5%, respectiv 58,6%) având însă o singură intrare în cohortă. Conform rezultatelor din tabelul următor, deşi există asocieri semnificative statistic între statusul vital şi numărul de internări, legătura între variabile este însă slabă; raportul de şanse (Odd Ratio) decedaţi / în viaţă este de 1,56.

Tabel nr. 6-19: Asocierea dintre statusul vital al subiecţilor şi numărul de internări pe perioada cohortei (2001-2006)

numărul de internări pe perioada cohortei (2001-2006) status vital minim 2 internări

1 internare

Total Test de semnificaţie

% within VITAL_STAT 41,4% 58,6% 100%decedaţi Adjusted Residual 2.3 -2.3 % within VITAL_STAT 31,1% 68,9% 100%în viaţă Adjusted Residual -2.3 2.3

Total % within VITAL_STAT 31,5% 68,5% 100%

χ2 = 5,42; DF= 1; p=0,014 ϕ (phi)= 0,045; p=0,020 OR decedaţi / în viaţă =1,563 (1,07 - 2,28 pt. CI 95%)

Sursa: ANA • Calea de administrare, frecvenţa de consum şi istoricul de injectare - majoritatea îşi

administrează drogul pe cale injectabilă (91,9%, respectiv 94,8%), zilnic (94,5%, respectiv 96,6%) şi, implicit, au un istoric de injectare în ultimele 30 de zile anterioare admiterii la tratament (90,6%, respectiv 95,7%). Se observă că pentru toţi cei trei itemi menţionaţi proporţiile pentru persoanele decedate sunt mai mari comparativ cu populaţia totală a cohortei (deci, implicit comparativ cu persoanele aflate în viaţă). Incidenţa mortalităţii este mai accentuată în rândul celor cu istoric mai mic de injectare.

• Tratament - se observă că în cazul subpopulaţiei de persoane decedate există o proporţie mai mare pentru dezintoxicare medicamentoasă simptomatică în regim de internare (79,3% vs. 75,11%) şi pentru dezintoxicare medicamentoasă cu substitut opiaceu în regim ambulatoriu (5,2% vs. 3,2%), comparativ cu toată populaţia cohortei pentru care se înregistrează proporţii mai mari pentru tratament de mentinere a abstinenţei cu agonist opiaceu (metadonă – 14,3% vs. 11,2%), dezintoxicare medicamentoasă simptomatică în regim ambulatoriu (4,8% vs. 2,6%) şi consiliere psihologică (48,7% vs. 47,4).

146

5.4. Analiza regresiei factorilor de risc asupra mortalităţii Grupând un număr de posibili factori (frecvenţa consumului, variabile socio-demografice, vârsta de debut, istoricul de consum la intrarea şi ieşirea din cohortă, statusul serologic faţă de infecţiile cu HIV, HVC, HVB) care pot influenţa riscul relativ (RR) privind decesul în rândul persoanelor dependente de droguri aflate la tratament, am folosit analiza regresiei multinomiale COX. În urma aplicării acestui model de regresie, doar doi factori au fost selectaţi ca fiind semnificativi pentru explicarea fenomenului, respectiv sexul şi vârsta de debut. Modelul ia în calcul 104 cazuri de deces din cele 116. Astfel, potrivit rezultatelor regresiei multinomiale COX, bărbaţii consumatori de droguri au un risc relativ de 2 ori mai mare de a deceda, comparativ cu femeile. De asemenea, debutul în consumul de droguri după vârsta de 29 de ani pare să prezinte un risc relativ mai mare de deces (faţă de cei între 19 şi 29 de ani de 2,86 de ori mai mare şi faţă de cei până în 18 ani de 2,44 ori mai mare). 6. Analiza cauzelor de deces Dintre cele 116 cazuri, cele mai multe decese s-au datorat intoxicaţiei prin narcotice şi psiho-disleptice (halucinogene) – cod T40 (33,62% din numărul total de decese), acestea fiind urmate de intoxicaţia prin antiepileptice, sedative, hipnotice şi antiparkinsoniene – cod T42 (9,48%). În clasamentul cauzelor de deces, urmează decesele datorate cardiomiopatiei – cod I42 (6,9%), cele cauzate de pneumonie (neprecizat)- cod J18 (6,03%), cele datorate intoxicaţiei prin diuretice, medicamente şi substanţe biologice altele şi fără precizare (5,17%), decesele determinate de asfixia mecanică prin spânzurare (4,31%), cele datorate imunodeficienţei umane virale (HIV), fără precizare (3,45%), decesele datorate fracturilor multiple ale craniului şi oaselor feţei (3,45%). Pentru 5 dintre decesele înregistrate în cadrul cohortei nu au putut fi precizate cauzele decesului (4,31%). Pentru membrii cohortei decedaţi, între cele două sexe, se constată o repartiţie diferită în funcţie de cauza decesului. Astfel, luând în considerare şi un număr mult mai mic de decese înregistrate în rândul consumatorilor de droguri de sex feminin, acestea se repartizează pe o gamă mult mai restrânsă de cauze de deces (7 tipuri de cauze), după cum urmează: intoxicaţiei prin narcotice şi psiho-disleptice (halucinogene) – cod T40, pneumoniei (fără precizare)- cod J18, intoxicaţiei prin antiepileptice, sedative, hipnotice şi antiparkinsoniene – cod T42, imunodeficienţei umane virale (HIV), fără precizare, flegmonului membrelor cu alte localizări – cod L03, asfixiei mecanice prin aspirat gastric – cod T17 şi cauze neprecizate. Spre deosebire de decesele înregistrate în rândul consumatorilor de droguri de sex feminin, cele raportate pentru populaţia masculină a cohortei au fost circumscrise unui număr mai mare de cauze (25 tipuri de cauze). Dintre diferenţele notabile între cele două sexe, menţionăm: ponderea crescută a deceselor înregistrate în rândul bărbaţilor şi datorate cardiomiopatiei (7,6% faţă de 0,0%) sau asfixiei mecanice prin spânzurare (4,8% faţă de 0,0%). Pe categorii de vârstă, distribuţia cauzelor de deces relevă următoarele: pentru membrii cohortei a căror vârstă de deces se înscrie în categoria de vârstă 15-19 ani, decesul s-a datorat următoarelor afecţiuni: în proporţii egale cu 22,2% cardiomiopatiei, pneumoniei, fără precizare şi intoxicaţiei prin narcotice şi psiho-disleptice (halucinogene), în proporţii egale cu 11,1% tuberculozei pulmonare (fără menţiunea de confirmare bacteriologică sau histologică), intoxicaţiei prin antiepileptice, sedative, hipnotice şi antiparkinsoniene, asfixiei mecanice prin spânzurare. La această categorie de vârstă, este îngrijorătoarea proporţia tinerilor decedaţi ca urmare a cardiomiopatiei (boală nespecifică acestei vârste), dar şi a celor decedaţi în urma asfixiei mecanice prin spânzurare, care poate fi urmarea unui gest suicidar.

147

Capitolul 7 - Răspunsuri privind consecinţe asupra sănătăţii

7.1 PREVENIREA ŞI TRATAMENTUL BOLILOR INFECŢIOASE ASOCIATE CONSUMULUI DE DROGURI204 7.1.1 TIPUL ŞI DISPONIBILITATEA SERVICIILOR Până în prezent, majoritatea intervenţiilor de prevenire a bolilor infecţioase asociate consumului de droguri, precum şi o parte dintre cele de tratament substitutiv au fost susţinute din fonduri internaţionale (Fondul Global de Combatere a HIV/ SIDA, Tuberculozei şi Malariei, UNODC), în special pentru programele derulate de organizaţii ne-guvernamentale. Încheierea în anul 2010 a programelor menţionate anterior, corelată cu absenţa unor măsuri guvernamentale viabile, poate determina reducerea semnificativă a serviciilor de acest tip. Deşi prin Hotărârea de Guvern nr. 1101/ 2008205 a fost aprobat Programul de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri pentru perioada 2009-2012, nici în anul 2010, implementarea acestuia nu a fost posibilă. Programul prevede măsuri concrete de intervenţie pentru completarea sistemului naţional de servicii de prevenire şi asistenţă a consumatorilor de droguri (servicii de outreach, precum şi finanţarea din fonduri publice a operaţionalizării unor servicii specializate dezvoltate în sectorul neguvernamental). Chiar dacă au fost repartizate fonduri în vederea finanţării programelor cuprinse în H.G. nr. 1101/2008, cadrul juridic existent nu a permis acordarea de finanţări organizaţiilor ne-guvernamentale care intenţionau implementarea de proiecte menite să asigure accesul consumatorilor de droguri la serviciile de reducere a riscurilor prin dezvoltarea de intervenţii adecvate. În anul 2010, a continuat implementarea programului Către Accesul Universal la Prevenirea, Tratamentul HIV/ SIDA şi la Îngrijirea şi Asistenţa socială pentru Persoanele Vulnerabile şi Populaţiile Defavorizate, finanţat de Fondul Global de Luptă HIV/ SIDA, Tuberculozei şi Malariei. Printre obiectivele programului s-au aflat extinderea acţiunilor de prevenire, orientate către grupurile vulnerabile şi îmbunătăţirea serviciilor care pot reduce vulnerabilitatea acestor persoane faţă de infecţia HIV/SIDA. Aceste intervenţii au vizat în subsidiar ajustarea şi implementarea politicilor şi strategiilor naţionale HIV/SIDA la nivel naţional şi local, în comunităţile cele mai afectate. Conform celui de al şaselea raport de progres al programului HIV/ SIDA Runda 6, elaborat de Fundaţia Romanian Angel Appeal (în calitate de primitor principal al fondurilor)206, proiectele de prevenire adresate grupurilor vulnerabile (CDI, SWs, MSM, populaţia romă, copii străzii) au vizat îmbunătăţirea stării de sănătate a acestora, adoptarea unor comportamente sexuale sănătoase şi creşterea accesului la serviciile medicale şi sociale adecvate în vederea scăderii riscului de răspândire a HIV. Printre implementatorii programului s-au numărat: Asociaţia Română Anti SIDA (ARAS), Asociaţia de Luptă Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniei (ALIAT), Asociaţia INTEGRATION, Asociaţia SAMUSOCIAL, Asociaţia PARADA, Asociaţia SASTIPEN. În funcţie de categoria de grup vulnerabil vizat în cadrul programului, rezultatele au fost următoarele: • Consumatori de droguri injectabile În cazul consumatorilor de droguri injectabile, beneficiarii au fost selectaţi din patru judeţe ale României (Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş), cu vârsta cuprinsă între 16 şi 28 ani. În general, aceştia aveau o stare de sănătate precară, abandonaseră şcoala, motiv pentru care nivelul lor educaţional era scăzut, erau şomeri şi fuseseră încarceraţi frecvent. 204 Vezi tabelul standard ST10 205 Hotărârea de Guvern nr. 1.101 din 18 septembrie 2008 privind aprobarea Programului de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri – 2009 - 2012 (emitent Guvernul, publicată în Monitorul Oficial nr. 672 din 30 septembrie 2008); 206 http://www.fondulglobal.ro/plain/files/FinalReport_ROM-607-G03-H_Year3__Closeout_03Feb2011.pdf

148

Servicii şi activităţi: • schimb de seringi – prin intermediul activităţilor de teren (outreach), dar şi în centre fixe (clinici de tip

low threshold); • consiliere psihosocială – disponibilă în cadrul centrelor fixe; • instruire educatori selectaţi din rândul CDI (peer); • referire către servicii medicale şi psihosociale; • distribuire de prezervative în timpul sesiunilor de teren, dar şi în centrele fixe; • distribuire de materiale informative în timpul sesiunilor de teren; • consiliere şi testare HIV în timpul sesiunilor de teren, dar şi în centrele fixe; clienţii cu rezultat pozitiv la

test sunt referiţi pentru confirmare în centre specializate; • vaccinare HVB/HVC în timpul sesiunilor de teren, dar şi în centrele fixe; • lobby şi advocacy (prin intermediul conferinţelor, workshop-urilor, comunicatelor de presă) în vederea

creşterii accesului CDI la serviciile de prevenire: prevenirea transmiterii HIV/HVB/HVC, acces la echipament de injectare steril.

Dificultăţi În ciuda numeroaselor rapoarte (prezentate de: poliţie, ONG-uri locale, declaraţii ale martorilor sau ale altor utilizatori de droguri, etc), potrivit cărora există un fenomen local în judeţele Dolj şi Timiş în ceea ce priveşte consumul de droguri injectabile, echipele de lucrători stradali au avut serioase dificultăţi în a-i depista pe CDI din oraşele Craiova (judeţul Dolj) şi Timişoara (judeţul Timiş), în aceste locuri nefiind atinsă ţinta propusă. La acestea se adaugă neajunsurile legate accesul CDI la serviciile de sănătate: mulţi consumatori de droguri injectabile nu au acte de identitate, nu au asigurare medicală şi nici posibilitatea de a avea acces la facilităţile medicale precum: confirmarea ELISA pentru un rezultat pozitiv la o testare rapidă pentru infecţia HVC, tratamentul pentru HVC, testarea şi tratamentul pentru alte boli cu transmitere sexuală. Cu toate acestea, în Bucureşti lucrătorii stradali au observat: • utilizarea sporită a serviciilor de prevenire HIV de către CDI, creşterea încrederii acestora în astfel de

servicii; • distribuirea mai multor prezervative pentru CDI, testare mai frecventă pentru HIV şi HVC/ HVB în

rândul CDI intervievaţi • o rată mai mare de colectare a seringilor folosite; • creşterea în rândul CDI a nivelului de cunoştinţe privind HIV şi utilizarea prezervativului. Conform raportului menţionat anterior, principalele rezultate ale proiectelor de schimb de seringi implementate cu finanţare din Fondul Global de Luptă HIV/ SIDA, Tuberculozei şi Malariei, pe perioada 2007-2010, au fost: • 16.539 CDI incluşi în program; • 3.314.884 seringi distribuite la CDI; • 1.133.178 seringi colectate de la beneficiarii programelor; • 1.033.178 prezervative distribuite Astfel de activităţi au fost implementate şi în cadrul proiectelor finanţate prin intermediul programului Prevenirea şi asistenţa HIV/ SIDA în rândul consumatorilor de droguri injectabile aflaţi în comunitate şi în penitenciarele din România, derulat cu sprijinul asistenţei tehnice şi financiare oferite de către Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate, România. Ca urmare a desfăşurării acestor activităţi, în anul 2010, în cadrul programelor de schimb de seringi finanţate atât prin intermediul Fondului Global de Luptă HIV/ SIDA, Tuberculozei şi Malariei, cât şi cu sprijinul UNODC, au fost atinşi următorii indicatori: • 8.966 CDI incluşi în programele de prevenire a HIV/ SIDA în scădere faţă de anul trecut (9.417) • 946 820 seringi distribuite207 reprezentând aproape jumătate din numărul celor distribuite anul anterior

(1.730.776)

207 Vezi Tabelul Standard nr. 10 – Disponibilitatea seringilor

149

• Numărul de seringi returnate în 2010 a fost de 348.897, reprezentând aproximativ o treime din totalul celor returnate în anul anterior

Tabel nr. 7-1: Numărul beneficiarilor CDI care au accesat în anul 2010 serviciile de schimb de seringi, în funcţie de organizaţiile non-guvernamentale care le-au oferit

Număr total CDI beneficiari

Din număr total, număr CDI bărbaţi

Din număr total, număr CDI femei

ALIAT 1680 1291 389 ARAS 5667 4208 1459 Integration 457 385 72 PARADA 50 35 15 Samusocial 88 63 25 SASTIPEN 1024 895 129 Penitenciare 61 61 0 TOTAL 9027 6938 2089 Din care: TOTAL servicii acordate în comunitate

8966 6877 2089

Sursa: Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate, România Tabel nr. 7-2 Numărul de consumabile distribuite în anul în cadrul programelor de schimb de seringi, în funcţie de organizaţiile non-guvernamentale care le-au oferit

Număr total CDI beneficiari

Număr seringi returnate

Număr prezervative distribuite

ALIAT 243800 139280 94300 ARAS 623171 188211 0 Integration 28555 4563 3500 PARADA 2000 0 500 Samusocial 3000 0 432 SASTIPEN 46294 16843 5470 Penitenciare 18383 9232 8000 TOTAL 965203 358129 112202 Din care: TOTAL servicii acordate în comunitate

94682 348897 104202

Sursa: Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate, România • Practicante ale sexului comercial În cadrul programului Către Accesul Universal la Prevenirea, Tratamentul HIV/ SIDA şi la Îngrijirea şi Asistenţa socială pentru Persoanele Vulnerabile şi Populaţiile Defavorizate, finanţat de Fondul Global de Luptă HIV/ SIDA, Tuberculozei şi Malariei208 au fost derulate de către organizaţii neguvernamentale, proiecte adresate acestui grup vulnerabil. Printre activităţile incluse în cadrul acestor proiecte s-a numărat şi oferirea de servicii specifice de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri injectabile, cunoscând fiind faptul că în rândul practicantelor sexului comercial se găsesc numeroase persoane consumatoare de droguri: • distribuirea de prezervative • programe de schimb de seringi destinate consumatoarelor de droguri injectabile practicante ale sexului

comercial • consiliere şi testare HIV în timpul sesiunilor de informare • vaccinare HVC/ HVB în timpul sesiunilor de informare

208 http://www.fondulglobal.ro/plain/files/FinalReport_ROM-607-G03-H_Year3__Closeout_03Feb2011.pdf

150

Rezultate: • 5.848 practicante ale sexului comercial incluse în programe de prevenire HIV/SIDA • 283.345 seringi distribuite • 55.337 seringi colectate • 1.957.650 prezervative distribuite • 1.255 practicante ale sexului comercial care au beneficiat de consiliere pretestare, au fost testate şi au

primit rezultatele testării • 9 practicante ale sexului comercial care au fost vaccinate pentru HVB şi HVC • „Copiii şi tinerii străzii” Considerat un grup vulnerabil important faţă de infecţia cu HIV/ SIDA, „copiii şi tinerii străzii” au beneficiat de proiecte care au vizat şi reducerea riscurilor asociate consumului de droguri injectabile209: • Formare de peer education • Intervenţii de tip outreach • Distribuire de prezervative Programe de intervenţie. Exemple de bune practici ale organizaţiilor care au derulat proiecte în domeniul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri 1. „No risk Outside” - implementat în perioada ianuarie 2010 - iunie 2010 de Asociaţia Integration Scopul proiectului: - Creşterea accesibilităţii populaţiei vulnerabile şi sărace la prevenire şi servicii de tratament Obiective

• O1.1. accesului la servicii de prevenire HIV prin implementarea de programe de schimb de seringi, pentru 500 de consumatori de droguri din Bucureşti.

• O1.2. Creşterea capacităţii pentru 500 de consumatori de droguri din Bucureşti şi a partenerilor lor sexuali, în scopul prevenirii HIV, a hepatitelor şi a altor boli infecţioase, prin educaţie de sănătate şi consiliere de reducere a riscului.

Grupul ţintă • Consumatorii de droguri injectabile (CDI), partenerii sexuali ai acestora şi comunitatea în care

aceştia trăiesc. Activităţi: Schimbul de seringi: În cadrul acestei activităţi s-a urmărit introducerea în programul de schimb de seringi a 500 de consumatori activi de droguri injectabile care au primit pe parcursul anului 50.000 seringi sterile de insulină, 4000 fiole apă distilată şi 25000 tampoane cu alcool, şi 5000 prezervative şi care au adus la schimb aproximativ 5.000 seringi folosite. Creşterea accesibilităţi la serviciile medicale şi sociale: Consumatorii de droguri au fost referiţi către serviciile medicale şi sociale existente. Echipa proiectului a stabilit contacte cu distribuitorii de servicii din ariile de lucru înrudite: centre de testare şi consiliere, tratamente de menţinere, diagnosticare şi tratarea hepatitelor, etc. Echipa a colectat şi actualizat informaţii legate de regulile şi procedurile serviciilor mai sus menţionate. Prin această activitate s-a urmărit referirea a minim 100 consumatori de droguri injectabile şi a partenerilor acestora la serviciile medicale şi sociale existente. Sesiuni informative şi de consiliere în domeniul reducerii riscurilor • Sesiunile informative s-au desfăşurat în stradă, în contextul întâlnirilor faţă-în-faţă sau a celor de grup.

Scurtele sesiuni informative au inclus următoarele subiecte de discuţii, adaptate la caracteristicile grupului ţintă: HIV/ SIDA, informaţii generale (felurile de transmitere, metode de prevenire, testare, diagnosticare şi tratamente) despre Hepatitele A, B şi C; metode de injectare fără riscuri, riscurile de îmbolnăvire în comportamentul sexual; interacţiunea dintre comportamentul sexual şi consumul de droguri; disponibilitatea serviciilor de prevenire HIV; disponibilitatea şi condiţiile specifice; alte informaţii cerute de beneficiari. Pentru a creşte cunoştinţele despre HIV/ SIDA şi alte riscuri asociate consumului de droguri, în fiecare sesiune de outreach, echipa a furnizat informaţii pentru cel puţin 10% din clienţii înregistraţi într-o zi.

209 http://www.fondulglobal.ro/plain/files/FinalReport_ROM-607-G03-H_Year3__Closeout_03Feb2011.pdf

151

• Cel puţin 160 consumatori de droguri injectabile au beneficiat de sesiuni de consiliere în domeniul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri.

Rezultate obţinute • 500 consumatori au beneficiat de serviciile de schimb de seringi • 50.000 seringi distribuite, • 4000 fiole apă distilată distribuite • 25000 tampoane cu alcool distribuite, • 5000 prezervative distribuite • 5000 seringi folosite recuperate • 100 CDI referiţi către serviciile medicale şi sociale existente • 172 CDI au beneficiat de sesiuni privind reducerea riscurilor asociate consumului de droguri Buget:: 30.000 EURO 2. "Centrul de Asistenţă Medico-Socială SASTIPEN" – implementat în perioada martie 2009 - iunie 2010, de Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate SASTIPEN, în parteneriat cu Primăria Sectorului 5 Obiectivele proiectului au constat în: facilitarea accesului grupurilor vulnerabile la servicii medicale şi sociale; reducerea riscurilor privind HIV/SIDA în rândul grupurilor vulnerabile care locuiesc în sectorul 5 din Bucureşti şi prevenirea îmbolnăvirii lor cu HIV/SIDA; facilitatea accesului grupurilor vulnerabile, incluzând persoane MARA (CDI şi SW - consumatori de droguri injectabile şi practicanţi de sex comercial), la servicii sociale şi medicale; implementarea unei campanii de lobby care vizează autorităţile locale, pentru a oferi sustenabilitate pe termen lung activităţilor din Centrul de Asistenţă. Principalele activităţi:

• acordarea de prim ajutor şi consultaţii medicale primare • orientarea beneficiarilor către medici specialişti • informarea, educarea şi conştientizarea beneficiarilor cu privire la importanţa sănătăţii • activităţi de informare, mobilizare şi consiliere a persoanelor aflate în situaţii de risc (consumatori

de droguri injectabile, persoane infectate cu TBC, HIV/ SIDA, hepatită, boli cronice etc) • distribuţia de materiale sanitare pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală • activităţi de reducere a riscurilor în rândul consumatorilor de droguri

Centrul de Asistenţă Medico-Socială este amplasat într-un container modular şi dispune de un personal alcătuit dintr-un coordonator, doi medici primari (care oferă zilnic consultaţii beneficiarilor centrului şi efectuează vizite de monitorizare şi observare a pacienţilor care au nevoie de asistenţă medicală la domiciliu), trei educatori de sănătate (care mobilizează beneficiarii să participe la sesiunile de informare, educare şi conştientizare în privinţa riscului de infectare cu HIV) şi un asistent social, care acordă consultanţă de specialitate persoanelor cu probleme sociale. Centrul asigură zilnic servicii gratuite de asistenţă medicală primară (inclusiv monitorizare şi asistare pacienţi cu TBC, ITS-uri), socială, precum şi servicii de informare, educare şi consiliere in vederea prevenirii HIV, Hepatitei B si C şi a altor riscuri asociate consumului de droguri, sex-ului neprotejat, sex-ului comercial etc. Prin informarea, educarea, conştientizarea şi distribuirea materialelor de prevenire HIV în rândul consumatorilor de droguri injectabile, derulate zilnic de echipa centrului, se urmăreşte implementarea unor modele de schimbare a comportamentelor şi promovarea unui comportament sănătos în rândul grupului ţintă. Buget 102 700 USD Finanţatori: UNICEF, United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC) După finalizarea finanţării, activităţile proiectului au continuat, fiind susţinute financiar de Asociaţia SASTIPEN.

3. Prevenirea HIV în rândul adolescenţilor cu risc crescut de infectare din Romania II – iniţiat în octombrie 2009 de Romanian Harm Reduction Network (RHRN) şi aflat în derulare Obiective: • evaluarea capacităţii organizaţionale a furnizorilor de servicii adresate adolescenţilor cu risc crescut de

infectare; • monitorizarea şi evaluarea farmaciilor din Bucureşti referitor la accesul la echipament steril de

injectare;

152

• advocacy cu factorii interesaţi la nivel naţional pentru a aborda lacunele cadrului legislativ, a politicilor şi a practicilor referitoare la adolescenţii cu risc crescut de infectare;

• întărirea capacităţii RHRN de a facilita comunicarea între membrii săi şi de coordonarea intervenţiilor de reducere a riscurilor.

Activități: • elaborarea unei baze de date actualizată cu furnizorii de servicii de reducere a riscurilor şi servicii

sociale din Bucureşti; • dezvoltarea unui instrument de evaluare a capacităţii organizaţionale a furnizorilor de servicii sociale

din Bucureşti; • elaborarea unui raport de cercetare privind capacitatea furnizorilor de servicii adresate adolescenţilor

cu risc crescut de infectare pe baza datelor culese pe teren; • elaborarea unui raport de cercetare privind situaţia actuală a accesului la echipament steril de injectare

în Bucureşti; • dezvoltarea unei baze de date comune cu datele privind beneficiarii serviciilor de reducere a riscurilor; • elaborarea unui set de 3 standarde minime obligatorii a serviciilor de reducere a riscurilor adresate

adolescenţilor cu risc crescut de infectare; • acreditarea unei curricule de training în domeniul reducerii riscurilor; • coordonarea întâlnirilor tehnice între membrii şi partenerii RHRN; • coordonarea şi facilitarea derulării de întâlniri tehnice la nivel local în 3 oraşe din ţară (Timişoara, Iaşi,

Constanţa) între furnizorii de servicii sociale şi factorii de decizie la nivel local. Rezultate: • bază de date actualizată cu furnizorii de servicii de reducere a riscurilor şi servicii sociale; • raport de evaluare a capacităţii organizaţionale a furnizorilor de servicii de reducere a riscurilor şi

servicii sociale din Bucureşti; • raport privind accesul la echipament steril de injectare şi la tratament în farmaciile din Bucureşti; • bază de date cu farmaciile active din Bucureşti; • 3 standarde minime obligatorii privind serviciile de reducere a riscurilor adresate adolescenţilor cu risc

crescut de infectare; • întâlniri tehnice şi de coordonare facilitate de RHRN. Buget: 42.955 USD Finanțator: UNICEF 4. Harm Reduction Summer School and Scholarships Program 2010 - implementat în perioada iunie 2010 – martie 2011 de Romanian Harm Reduction Network Obiective: • Identificarea viitorilor activişti roma în domeniul reducerii riscurilor şi crearea de noi oportunităţi pentru

dezvoltarea individuală şi profesională a acestora; • Dezvoltarea capacităţii tinerilor de etnie romă de a lucra în domeniul reducerii riscurilor şi de a

transmite practicile de lucru preluate în cadrul acestuia către comunităţile şi organizaţiile lor de provenienţă;

• Creşterea gradului de cunoaștere şi abilităţile necesare ale viitorilor profesionişti din domeniul ştiinţelor socio-medicale în domeniul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri şi a prevenirii HIV;

• Dezvoltarea unui parteneriat durabil între organizaţiile furnizoare de servicii de reducere a riscurilor şi viitori specialişti în domeniul socio-medical.

Activități: • derularea celei de-a doua ediţii a Şcolii de Vară în reducerea riscurilor în parteneriat cu Universitatea

Bucureşti, adresată cu precădere studenţilor şi masteranzilor de etnie romă din întreaga ţară; • dezvoltarea unui program de burse adresat studenţilor şi masteranzilor de etnie romă din domeniul

socio-medical pentru a facilita accesul lor în cadrul organizaţiilor furnizoare de servicii adresate grupurilor la risc faţă de HIV.

Rezultate: • 25 de participanți la cea de a II-a ediție a Școlii de Vară “Grupuri de Risc şi Servicii Sociale de Suport” • 5 burse pentru studenţi şi masteranzi de etnie romă, pentru a le facilita accesul acestora în cadrul

organizaţiilor furnizoare de servicii adresate grupurilor la risc faţă de HIV.

153

Finanțator: Open Society Institute (OSI), parteneri: UNODC, SAS Buget: 38,511 USD

5. Emergency Support for HIV Prevention Services among IDUs in Bucharest- implementat în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011 de Romanian Harm Reduction Network (RHRN) Obiective: Oferirea unui ajutor de urgenţă pentru a sprijini ONG-urile active în prevenirea HIV în rândul consumatorilor de droguri pentru a continua activităţile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri. Activităţi • achiziţionarea de echipament steril de injectare şi distribuirea către 5 organizaţii membre şi partenere

RHRN; • crearea unei baze de date cu formatori în domeniul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri. Rezultate • Distribuirea unui număr de 255 000 seringi (1 ml.) către ALIAT, ARAS, Integration, Parada şi Sastipen. Buget: 42.000 USD Finanţator: UNODC 7.1.2 Caracteristici şi practici de consum în rândul CDI Potrivit rezultatelor celor două studii210 efectuate de către UNODC şi ANA, în anul 2008 şi 2010, în rândul consumatorilor de droguri injectabile din Bucureşti, au fost identificate următoarele tendinţe în comportamentele de consum manifestate de CDI: Tabel nr. 7-3: Rezultate comparate ale celor două studii efectuate în anul 2008 şi 2010 asupra consumatorilor de droguri injectabile din Bucureşti privind comportamentul de consum

Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI 2008

STUDIUL 1

Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI 2010

STUDIUL 2 Vârsta de debut în consumul injectabil

Vârsta medie la debutul injectării a fost 19,85 ani, cea mai frecventă vârstă menţionată (modul) este de 17 ani. 58,4% dintre CDI intervievaţii au început injectarea de droguri după împlinirea vârstei de 18 ani; 6,7% dintre respondenţi şi-au injectat pentru prima dată droguri la vârste cuprinse între 8 şi 13 ani, iar 35% dintre ei au făcut-o la vârste cuprinse între 14 şi 17 ani. Există diferenţe statistice semnificative în ceea ce priveşte statusul serologic pozitiv la infecţia cu HVC, în funcţie de vârsta la debutul injectării: 87,7% dintre cei care au început injectarea la vârste minore au fost depistaţi pozitiv faţă de HVC, în timp ce 79,4% au avut status pozitiv la testarea HVC dintre cei care au început injectarea la vârste majore (χ2 (1) = 5,305,

p=0,021<0,05, ϕ =-0,109 pentru p = 0,021<0,05) Nu există diferenţe semnificative între cele două sexe, în ceea ce priveşte vârsta la debutul injectării: 44% dintre CDI de sex feminin au început injectarea înainte de 18 ani, faţă de 41% dintre CDI de sex masculin.

Vârsta medie la debutul injectării a fost 19,61 ani, cea mai frecventă vârstă menţionată (modul) este de 16. 55,6% dintre respondenţi au început injectarea de droguri la vârste de 18 ani sau mai mari; 8,6% din respondenţi şi-au injectat pentru prima dată droguri la vârste cuprinse între 8 şi 13 ani, iar 34% dintre ei au făcut-o la vârste cuprinse între 14 şi 17 ani. În ceea ce priveşte relaţia dintre vârsta la debutul injectării şi prevalenţa la infecţia cu HVC se constată următoarele: 90,2% dintre cei care au început injectarea la vârste minore au fost depistaţi pozitiv, în timp ce dintre cei care au început injectarea la vârste majore, 86,9% au avut status pozitiv la testarea HVC. Între cele două categorii nu mai există diferenţe semnificative statistic (χ2 (4) = 1,637, p=0,809 > 0,05, ϕ =-0,065 pentru p = 0,809 > 0,05) Nu există diferenţe semnificative între cele două sexe, în ceea ce priveşte vârsta la debutul injectării: 41,2% dintre CDI de sex feminin au început injectarea înainte de 18 ani, faţă de 43% dintre CDI de sex masculin.

210 Descrierea metodologică se regăseşte în sub-capitolul 6.1.2 Studii privind prevalenţa bolilor infecţioase asociate consumului de droguri

154

Istoricul de consum

35,6% dintre CDI au un istoric de injectare de peste 10 ani, în timp ce doar 33,2% dintre CDI au un istoric de injectare de 6-10 ani, iar 18,3% au între 3 şi 5 ani de injectare. Doar 12,9% dintre CDI au mai puţin de 3 ani de injectare. Există diferenţe statistice semnificative în ceea ce priveşte statusul serologic pozitiv la infecţia cu HVC, în funcţie de istoricul de consum: χ2 (3) = 58,940,

p=0,000<0,05, ϕ = 0,362 pentru p = 0,000<0,05, ceea ce înseamnă că există o asociere moderată între un istoric mare de consum şi statusul pozitiv la infecţia HVC. Pentru celelalte tipuri de infecţii, nu există diferenţe semnificative în funcţie de istoricul de consum. De asemenea, între cele două sexe, se remarcă diferenţe statistic semnificative în funcţie de istoricul de consum: χ2 (3) = 17,237, p=0,001<0,05, ϕ = 0,196 pentru p = 0,001<0,05, existând o asociere moderată între cele două variabile.

35,3% au un istoric de injectare de peste 10 ani, 35,6% dintre CDI au un istoric de injectare cuprins între 6-10 ani, în timp ce 16,6% îşi administrează drogul prin injectare de 3-5 ani. Doar 10,6% au mai puţin de 3 ani de injectare. Nu există diferenţe statistice semnificative în ceea ce priveşte statusul serologic pozitiv la infecţiile cu HIV, HVB şi HVC în funcţie de istoricul de consum. Acelaşi lucru se constată şi în ceea ce priveşte asocierea dintre istoricul de consum şi genul respondentului.

Frecvenţa consumului

Doar o mică parte dintre CDI (4,7%) nu s-au injectat cu mai mult de o săptămâna înainte de desfăşurarea nterviului. Dintre consumatorii care şi-au administrat ultima dată drogul în ziua anterioară interviului, mai mult de jumătate (53,3%) s-au injectat de 2 sau 3 ori, o proporţie relativ redusă (18,9%) s-au injectat de 4 sau 5 ori, unul din patru CDI (25,4%) s-a injectat o singură dată pe zi, iar o proporţie mică dintre CDI (2,4%) şi-au administrat cel puţin 6 doze pe zi. Există o asociere moderată între timpul scurs de la ultima injectare şi frecvenţa injectării (ϕ =0,326 pentru p = 0,000<0,05)..

Doar o mică parte dintre CDI (2,6%) nu s-au injectat înainte cu mai mult de o săptămână de desfăşurarea interviului. Dintre consumatorii care şi-au administrat ultima dată drogul în ziua anterioară interviului, mai mult de jumătate (57,4%) s-au injectat de 2 sau 3 ori şi într-o proporţie relativ redusă (16,7%) s-au injectat de 4 sau 5 ori. Unul din patru CDI (16,7%) s-au injectat o singură dată pe zi, iar o proporţie mică dintre CDI (9,3%) şi-au administrat mai mult de 6 doze pe zi. Există o asociere moderată între timpul scurs de la ultima injectare şi frecvenţa injectării (ϕ =0,347 pentru p = 0,000<0,05).

Practici de consum

52,9% au declarat că de obicei utilizează o seringă o singură dată, în timp ce 38,3% o folosesc de 2-3 ori, iar 8,9% de peste 4 ori. Dintre cei chestionaţi, 14,9% nu utilizează seringi sterile sau doar propriul echipament de injectare. Dintre aceştia 80,6% au declarat că au împrumutat echipamentul de injectare de la prieteni, în timp ce 11,9% l-au luat de la necunoscuţi. Pe de altă parte, 13,1% au declarat transmiterea echipamentului de injectare altui CDI după injectare Există o asociere modestă între cei care au declarat utilizarea de echipamente de injectare împrumutate şi cei care le-au împrumutat la rândul lor altor consumatori (ϕ =0,293 pentru p = 0,000<0,05), în proporţie de 35,8% cei care au utilizat o seringă folosită anterior de altcineva, au împrumutat-o la rândul lor altor CDI. Marea majoritate a CDI (92,4%) au utilizat seringi de 1 ml cu ac fix (tip insulină), în timp ce doar 5,8% dintre respondenţi au declarat utilizarea de seringi cu capacitate de 2-10 ml şi cu ac detaşabil. O proporţie foarte mică dintre CDI (1,8%) au declarat utilizarea seringilor atât a celor cu ac fix, cât şi a celor cu ac detaşabil.

Doar 21,8% folosesc o seringă o singură dată, în timp ce 43,1% o folosesc de 2-3 ori, iar 20,5% de peste 4 ori. La ultima injectare, 15,7%. dintre CDI au declarat utilizarea de seringi folosite anterior de o altă persoană. Dintre aceştia 83,3% au declarat că au împrumutat echipamentul de injectare de la prieteni, în timp ce 13,3% l-au luat de la necunoscuţi. Totodată, 24,2% au declarat că au transmis şi altei persoane propria seringă folosită la injectare. Există o asociere modestă între cei care au declarat utilizarea de echipamente de injectare împrumutate şi cei care le-au împrumutat la rândul lor altor consumatori (ϕ =0,232 pentru p = 0,000<0,05), 45% dintre cei care au împumutat echipamente de la alţii, le-au împrumutat la rândul lor altor CDI. Marea majoritate a CDI (90,9%) au utilizat seringi de 1 ml cu ac fix (tip insulină), în timp ce doar 9,1% dintre respondenţi au declarat utilizarea de seringi cu capacitate de 2-10 ml şi cu ac detaşabil.

155

Metode de procurare a echipamentului de injectare

La ultima administrare a drogului, 37% dintre CDI au declarat cumpărarea/ primirea echipamentelor sterile de injectare de la farmacii, iar 45,9% prin programele de schimb de seringi (centru de schimb sau lucrător stradal).

La ultima administrare a drogului, 52.5% dintre CDI au declarat cumpărarea/ primirea echipamentelor sterile de injectare de la farmacii, iar 29,4% prin programele de schimb de seringi (centru de schimb sau lucrător stradal).

Comportament sexual

Majoritatea respondenţilor (90,6%) au avut o viaţă sexuală activă în ultimele 12 luni. Dintre aceştia, 61% au avut un singur partener, în timp ce 39% au avut mai mulţi parteneri sexuali. 72,6% dintre respondenţi au la momentul interviului un partener sexual stabil. Dintre aceştia, 39,2% au parteneri sexuali tot din rândul consumatorilor de droguri injectabile, existând o asociere puternică între cele două variabile (ϕ =0,618 pentru p = 0,000<0,05). Există diferenţe semnificative între sexe: 78% dintre femei sunt în relaţie sexuală stabilă cu un consumator de droguri injectabili, faţă de numai 26,6% dintre CDI bărbaţi, care au parteneră sexuală stabilă consumatoare de droguri injectabile. La ultimul contact sexual, dintre CDI cu partener sexual stabil doar 18,4% au declarat utilizarea prezervativului. Totodată, dintre CDI cu partener sexual stabil,. la ultimul contact sexual avut, 80,6% dintre cei care au declarat că partenerul lor obişnuieşte să-şi administreze droguri injectabile nu au utilizat prezervativ cu partenerul sexual stabil, iar 41,9% nu s-au protejat la contactele sexuale avute cu partenerii ocazionali. În schimb, dintre cei care nu au un partener sexual stabil, dar al cărui partener sexual este tot consumator de droguri injectabile, mai mult de jumătate (53%) nu s-au protejat la contactele sexuale avute cu partenerii sexuali ocazionali. În rândul consumatorilor care declară că au o relaţie stabilă tot cu un consumator de droguri injectabile, există diferenţe semnificative între sexe în ceea ce priveşte protecţia la contactele sexuale cu partenerii ocazionali: în timp ce 47,7% dintre bărbaţi au utilizat prezervativ, doar 23,4% dintre femei s-au protejat, existând o asociere puternică între cele două variabile (ϕ =0,345 pentru p = 0,002<0,05). Doar 12,1% dintre CDI intervievaţi (12,3% bărbaţi, 14% femei) au întreţinut relaţii sexuale în schimbul banilor, drogurilor sau altor bunuri.

Peste jumătate dintre CDI (53%), au declarat că au avut contacte sexuale în ultimele 30 de zile. Dintre aceştia 79,4% au avut un singur partener, în timp ce 20,6% au avut mai mulţi parteneri sexuali. 55,1% dintre respondenţi au la momentul interviului un partener sexual stabil. Dintre aceştia, 41% au parteneri sexuali tot din rândul consumatorilor de droguri injectabile, existând o asociere puternică între cele două variabile (ϕ =0,496 pentru p = 0,000<0,05). Există diferenţe semnificative între sexe: 80,1% dintre femei sunt în relaţie sexuală stabilă cu un consumator de droguri injectabili, faţă de numai 30,1% dintre CDI bărbaţi, care au parteneră sexuală stabilă consumatoare de droguri injectabile. (ϕ =0,428 pentru p = 0,000<0,05). La ultimul contact sexual, dintre CDI cu partener sexual stabil doar 28,8% au declarat utilizarea prezervativului. Totodată, dintre CDI cu partener sexual stabil din rândul consumatorilor de droguri injectabile, la ultimul contact sexual avut, 75,9% nu au utilizat prezervativ la ultimul contact sexual. Doar 13,5% dintre CDI intervievaţi (11,5% bărbaţi, 21,2% femei) au întreţinut relaţii sexuale în schimbul banilor, drogurilor sau altor bunuri.

Accesul la servicii de tratament

În ultimele 12 luni, mai mult de jumătate dintre respondenţi (53,2%) au fost înscrişi în programe de schimb de seringi, peste o treime (35%) au fost în contact cu un medic de familie, 17,8% au fost la dexintoxicare, 18,9% au urmat un tratament substitutiv 20,5% au apelat la ambulanţă, iar 18,3% au ajuns la camera de gardă (26,7% au apelat fie la camera de gardă, fie la ambulanţă)

În ultimele 12 luni, mai puţin de jumătate dintre CDI intervievaţi (48,8%) au fost înscrişi în programe de schimb de seringi, 21% au fost în contact cu un medic de familie 22,6% au beneficiat de tratament de substituţie, 9,9% au apelat la servicii medicale de urgenţă (ambulanţă sau cameră de gardă) pentru supradoze.

Notă: diferenţele până la 100% reprezintă nonrăspunsuri Sursa: Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI, 2008, 2010 Concluzii: Între cele două eşantioane studiate se constată următoarele: • Deşi nesemnificativă din punct de vedere valoric, se constată o inversare între cele două eşantioane

în ceea ce priveşte repartiţia pe sexe la vârsta de debut: în studiul 1, 44% dintre CDI de sex feminin au început injectarea înainte de 18 ani, faţă de 41% dintre CDI de sex masculin, în timp ce în studiul 2, 41,2% dintre CDI de sex feminin au început injectarea înainte de 18 ani, faţă de 43% dintre CDI de sex masculin.

• În ceea ce priveşte vârsta la debutul injectării, se constată că scade vârsta medie şi modul vârstei la debutul injectării (19,85 ani în 2009, faţă de 19,61 ani; 17 ani în 2009, faţă de 16 ani în 2010)

156

• Scade numărul CDI care au istoric de injectare de injectare sub 3 ani (12,9% în 2009, faţă de 10,6% în 2010) şi al celor care au un istoric de injectare cuprins între 3-5 ani (18,3% în 2009, faţă de 16,6% în 2010). Aceste rezultate indică pe de o parte existenţa unei populaţii de CDI cu un istoric de consum foarte mare (majoritatea au peste 5 ani de consum), dar şi o reorientare în opţiunile de administrare a drogului pentru cei care au încep consumul de droguri în ultimii 2-3 ani.

• În ceea ce priveşte practicile de consum, se remarcă o creştere semnificativă a celor care folosesc o seringă de cel puţin 4 ori: 35,1% în 2010, faţă de 8,9% în 2009. Dacă proporţiile celor care folosesc seringa de 2-3 ori este aproximativ aceeaşi în cele 2 eşantioane (43,1% în 2010, 38,3% în 2009), schimbările majore în practicile de consum s-au produs în rândul celor care o folosesc o singură dată: 21,8% în 2010, faţă de 52,9% în 2009.

• Creşte proporţia celor care, după utilizare, transmit echipamentul de injectare altei persoane: de la 13,1% în 2009, la 24,2% în 2010.

• În ambele studii, se remarcă o asociere moderată între cei care au declarat utilizarea de echipamente de injectare împrumutate şi cei care le-au împrumutat la rândul lor altor consumatori.

• Creşte proporţia CDI care declară că la ultima administrare a drogului şi-au procurat echipamente de injectare de la farmacii (de la 37% în 2009, la 52,5% în 2010) şi scade proporţia celor care le-au primit de la lucrătorii stradali de la 27,6% în 2009, la 9,6% în 2010.

• În ceea ce priveşte accesarea de servicii specializate de asistenţă medicală, se constată că scade proporţia CDI care apelează la medicul de familie (de la 35% în 2009, la 21% în 2010), creşte ponderea celor care urmează tratament de substituţie (de la 18,9% în 2009, la 22,6% în 2010), scade proporţia celor care apelează la servicii de urgenţă (de la 26,7% în 2009, la 9,9% în 2010, cu menţiunea că, în anul 2010, întrebarea referitoare la apelarea serviciilor de urgenţă a vizat situaţiile de supradoză).

• Deşi la nivelul populaţiei CDI nu se observă schimbări majore, creşte semnificativ proporţia femeilor CDI care au întreţinut contacte sexuale în schimbul banilor, drogurilor sau altor bunuri (de la 14% în 2009 la 21,2% în 2010)

• Creşte proporţia CDI care, deşi sunt într-o relaţie sexuală stabilă, utilizează prezervative: de la 18,4% în 2009, la 28,8% în 2010.

157

Capitolul 8 - Corelaţii sociale ale consumului de droguri şi măsuri de reintegrare socială 8.1 CONSUMUL DE DROGURI ŞI EXCLUDEREA SOCIALĂ 8.1.1 EXCLUDEREA SOCIALĂ ÎN RÂNDUL CONSUMATORILOR DE DROGURI 8.1.1.1 Date din indicatorul Admitere la tratament Statutul ocupaţional al persoanelor admise la tratament în 2010 Din datele colectate în cadrul indicatorului Admiterea la tratament ca urmare a consumului de droguri pentru anul 2010, rezultă următoarele informaţii referitoare la statutul ocupaţional, existent în momentul admiterii la tratament: • aproximativ jumătate (52,1%) dintre persoanele consumatoare de droguri care s-au adresat serviciilor

de tratament erau şomere/ fără ocupaţie (53,4% în regim de internare, 49,8% în regim ambulatoriu); • peste o zecime (12,8%) erau elevi sau studenţi (11,2% în regim de internare, 15,8% în regim

ambulatoriu). În cazul acestei categorii apar diferenţieri în cazul femeilor care s-au adresat sistemului ambulatoriu, unde elevii/ studenţii reprezintă aproape o treime (31,3%) din totalul persoanelor de sex feminin;

• 13,9% aveau un loc de muncă, cu contract pe perioadă determinată sau nedeterminată (13,3% în regim de internare, 14,7% în regim ambulatoriu), în cazul persoanelor de sex feminin această categorie fiind mai slab reprezentată (9,2% în regim de internare, 6,9% în regim ambulatoriu)

• în ceea ce priveşte persoanele inactive din punct de vedere economic (pensionari sau casnice), se înregistrează o proporţie de 9,2% în totalul populaţiei admise la tratament pentru consum de droguri, dar ponderile acestei categorii diferă atât între cele două tipuri de sisteme de tratament (14,1% în regim de internare, 0,1% în regim ambulatoriu), cât şi între sexe (masculin: 8,2% în regim de internare, 0% în regim ambulatoriu; feminin: 31,9% în regim de internare şi 0,8% în regim ambulatoriu)

• în ceea ce priveşte persoanele care lucrează la „negru” (lucrează fără contract de muncă) acestea sunt în proporţie de 4,6% în rândul persoanelor admise la tratament în 2010 (2,9% în regim de internare, 7,8% în regim ambulatoriu),

• celelalte tipuri de categorii (ex: au fost în închisoare/ arest) sunt slab reprezentate în populaţia persoanelor admise la tratament în 2010

Grafic nr. 8-1: Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare şi ambulatoriu, în funcţie de statutul ocupaţional şi sexul consumatorului, 2010 (%)

Total masculin feminin

0

35

70

şomer/ fără ocupaţie 53,4 49,8 56,5 49,8 44,3 45,8

angajat 13,3 14,7 14,7 16,7 9,2 6,9

elev/student 11,2 15,8 10,5 12,6 13,2 31,3

pensionar/casnică 14,1 0,1 8,2 0 31,9 0,8

internare ambulatoriu internare ambulatori

u internare ambulatoriu

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă alte situaţii/ neprecizat Sursa: ANA 211

211 În baza datelor transmise de CNOASIIDS şi a celor transmise de CPECA/ CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi şi centre ale MS

158

Potrivit analizelor rezultate din indicatorul Admiterea la tratament212, în ceea ce priveşte statul ocupaţional: al persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri, comparativ cu anul anterior, în anul 2010, se înregistrează următoarele tendinţe: • pentru admiterea la tratament în regim de internare:

• scade proporţia persoanelor fără un loc de muncă şi a celor inactive economic şi creşte procentul celor angajate cu contract de muncă sau care au propria afacere şi a celor care frecventează o formă de învăţământ;

• în funcţie de variabila sex, atât proporţia persoanelor cu un loc de muncă, cât şi a celor şomere/ fără ocupaţie a fost mai mare în cazul persoanelor de sex masculin; în cazul persoanelor de sex feminin s-a înregistrat o proporţie mai mare de persoanele inactive economic sau cuprinse în sistemul de învăţământ (elevi/studenţi);

• pentru admiterea la tratament în regim ambulatoriu: • se constată o creştere a proporţiei de persoane fără un loc de muncă şi a celor înscrise într-o

formă de învăţământ (elev/student) şi o scădere a celor care aveau un loc de muncă şi a celor inactive economic

• în cazul bărbaţilor s-a înregistrat o proporţie mai mare de persoane angajate (în scădere faţă de 2009), în timp ce pentru consumatorii de sex feminin s-a înregistrat o proporţie mai mare de persoane înscrise într-o formă de învăţământ.

Nivelul educaţional al persoanelor admise la tratament în 2010 Grafic nr. 8-2: Distribuţia admiterilor la tratament în funcţie de nivelul educaţional, tipul admiterii şi sexul consumatorului, 2010(%)

Total masculin feminin

0

35

nu a mers niciodată la şcoală/ nu aabsolvit studiile primare

5,4 3,2 5,7 3,6 3,8 2

studii primare/ gimnaziale/profesionale

47,6 47 45,2 49,8 58 38,8

studii liceale/post liceale 29,8 32,7 32 28,4 20,6 45,4

studii superioare/ postuniversitare 7,8 7,6 7,9 6,3 7,6 11,5

neprecizat 9,5 9,5 9,2 11,9 9,9 2,3

ambulatoriu internare ambulatoriu internare ambulatoriu internare

Sursa: ANA 213 În ceea ce priveşte studiile absolvite de către persoanele admise la tratament ca urmare a consumului de droguri, se remarcă un nivel educaţional scăzut în rândul acestora, cea mai mare parte dintre ele având cel mult studii gimnaziale (peste 45%). În funcţie de nivelurile de educaţie absolvite, în anul 2010, situaţia se prezintă astfel: • 4% nu au mers vreodată la şcoală sau nu au absolvit studiile primare (3,2% în regim de internare,

5,4% în regim ambulatoriu),

212 Vezi capitolul 5 Admiterea la tratament 213 În baza datelor transmise de CNOASIIDS şi a celor transmise de CPECA/ CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi şi centre ale MS

159

• mai puţin de jumătate (41,2%) au finalizat cel mult şcoala profesională (37,7% în regim de internare, 47,6% în regim ambulatoriu)

• o treime (35,5%) au un nivel de şcolarizare mediu (38,6% în regim de internare, 29,8% în regim ambulatoriu);

• iar 9,9% studii superioare/ postuniversitare încheiate (11,1% în regim de internare, 7,8% în regim ambulatoriu);

Potrivit analizelor rezultate din indicatorul Admiterea la tratament214, în ceea ce priveşte nivelul educaţional: al persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri, comparativ cu anul anterior, se înregistrează următoarele tendinţe:

• pentru ambele tipuri de admiteri, în anul 2010, situaţia a fost relativ similară, şcoala profesională fiind nivelul maxim pentru aproximativ jumătate dintre cei înscrişi la tratament, iar o treime au declarat un nivel de şcolarizare mediu.

• în funcţie de sexul persoanei admise la tratament se observă că femeile au avut un nivel de şcolarizare mai ridicat (doar 2,5% dintre femei nu au mers vreodată la şcoală/nu a absolvit studii primare faţă de 4,4% dintre bărbaţi, în timp ce 15,4% dintre ele au absolvit studii superioare, faţă de 8,3% dintre bărbaţi, iar 41,2% dintre ele au finalizat studii liceale, faţă de 34,0% dintre bărbaţi);

• faţă de anul 2009 a crescut proporţia celor cu un nivel mediu sau superior de şcolarizare şi a scăzut cea a consumatorilor cu studii profesionale.

Situaţia locativă al persoanelor admise la tratament în 2010 În ceea ce priveşte condiţiile de locuit, în anul 2010 mai mult de două treimi (66,6%) dintre persoanele admise la tratament locuiau împreună cu părinţii (65,4% în regim de internare, 68,7% în regim ambulatoriu), 15,6% doar cu partenerul de viaţă/ cu partenerul şi copiii (15,7% în regim de internare, 15,4% în regim ambulatoriu), 7,9% singuri sau doar cu copiii (10,3% în regim de internare, 3,8% în regim ambulatoriu), iar 5,3% în alte locaţii (1,5% în regim de internare, 12,1% în regim ambulatoriu)215. Potrivit analizelor rezultate din indicatorul Admiterea la tratament216, în ceea ce priveşte condiţiile de locuit: ale persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri, comparativ cu anul anterior, în anul 2010, se înregistrează următoarele tendinţe:

• pentru ambele tipuri de admiteri, aproximativ două treimi au declarat că locuiesc împreună cu părinţii şi circa 15% cu partenerul de viaţă/ cu partenerul şi copiii; cei care au primit tratament în regim de internare au declarat în proporţii mai mari că locuiesc singuri sau doar cu copiii ori cu partenerul şi copiii, iar cei care au primit tratament în regim ambulatoriu provin într-o mai mare măsură din locuinţe împărţite în comun (detenţie/arest, centru de plasament, cămin de elevi/studenţi) sau nu aveau o locuinţă.

• în funcţie de sex, situaţia locativă este diferită: persoanele de sex masculin declarând în proporţii mai mari că locuiesc cu părinţii sau familia din care provin, în timp ce femeile locuiau doar cu partenerul/ cu partenerul şi copiii şi singure sau doar împreună cu copii.

• comparativ cu anii anteriori se constată o tendinţă de creştere a proporţiei celor care locuiesc singuri sau doar împreună cu copiii şi de scădere a celor care locuiesc doar cu partenerul sau cu partenerul şi copiii; pentru subiecţii de sex masculin se înregistrează o tendinţă de scădere a proporţiei celor care locuiesc doar cu partenerul sau cu partenerul şi copiii, iar pentru subiecţii de sex feminin se observă o tendinţă de scădere a proporţiei celor care locuiesc doar cu partenerul sau cu partenerul şi copiii şi de creştere a celor care locuiesc fie cu părinţii sau familia, fie singure/singure şi cu copii în întreţinere.

214 Vezi capitolul 5 Admiterea la tratament 215 Comparaţia cu anul anterior/ tendinţa nu se poate realiza deoarece în anul 2009 pentru 76,7% din cazuri nu s-a precizat situaţia locativă 216 Vezi capitolul 5 Admiterea la tratament

160

Grafic nr. 8-3: Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare şi ambulatoriu, în funcţie de condiţiile de locuit şi sexul consumatorului, 2010 (%)

Total masculin feminin

0

35

70

cu părinţii sau familia din careprovine

68,7 65,4 69,7 67,7 63,4 58,3

doar cu partenerul 8,7 8,6 7,7 7,1 12,2 12,9

cu partenerul şi copii 6,7 7,1 6,9 6,5 6,9 8,9

singur 3,3 9,1 3,4 8,1 2,3 12,1

singur cu copii 0,5 1,2 0,2 0,4 2,3 3,4

cu prietenii 0 0,7 0 0,7 0 0,9

alte situaţii 12,1 1,5 12,1 1,5 13 1,4

ambulatoriu internare ambulatoriu internare ambulatoriu internare

Sursa: ANA 217 8.1.1.2 Date din studii Deoarece consumul injectabil de droguri determină consum problematic s-a analizat situaţia privind excluderea socială a consumatorilor de droguri injectabile, pe baza studiilor disponibile în anul 2010 pentru acest grup ţintă. Astfel, conform Studiului Anchetă comportamentală şi serologică (BSS-Behavioural Surveillance Survey) în rândul consumatorilor de droguri injectabile din Bucureşti218 derulat în 2010, la data studiului, 2 din 10 respondenţi nu aveau acte de identitate, neputând astfel beneficia de serviciile de asistenţă, 17,4% dintre respondenţi aveau un loc de muncă la data intervievării (19,7% dintre bărbaţi şi 8,8% dintre femei), 25,7% dintre respondenţi au declarat ca au trăit într-un orfelinat, iar 24,9% au fost internaţi/ deţinuţi într-un centru de reeducare pentru minori (şcoală de corecţie), iar în ansamblu 52,7% au fost arestaţi sau condamnaţi la săvârşirea unei pedepse privative de libertate. 7,8% au declarat că aveau statutul de eliberaţi sub control judiciar/ cauţiune/ în evidenţa serviciului de probaţiune şi 2,1% au declarat că sunt cercetaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni. În ceea ce priveşte statusul socio-profesional al CDI intervievaţi, aproximativ 50% dintre ei sunt fără ocupaţie, în jur de 30% sunt angajaţi cu contract de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată, iar 11,4% lucrează fără forme legale. 217 În baza datelor transmise de CNOASIIDS şi a celor transmise de CPECA/ CAIA, ANIT, PSYMOTION, Arena şi şi centre ale MS. Diferenţa până la 100% reprezintă situaţiile în care nu a fost precizată situaţia locativă. 218 Descrierea metodologică se regăseşte în sub-capitolul 6.1.2 Studii privind prevalenţa bolilor infecţioase asociate consumului de droguri

161

Principala modalitate de obţinere a veniturilor în ultimele 30 de zile, în rândul consumatorilor de droguri injectabile intervievaţi, a fost sprijinul material acordat de familie (39,2%), urmată de venituri salariale - 17,7%, alte activităţi ilegale - 14,5%, ajutor de la prieteni - 11,9%, apoi de practicarea sexului comercial – 1%, vânzarea de droguri - 0,8%. Grafic nr. 8-4: Distribuţia CDI intervievaţi, în funcţie de sursa de procurare a banilor, BSS 2010 (%)

39,2%

17,7%

14,5%

11,9%

1,0%

0,8%

bani de la familie

prin muncă

activitati ilegale

prieteni

practicarea relaţiilor sexuale

vânzare de droguri

Sursa: Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI, 2010 Nivelul educaţional este scăzut, 19% dintre subiecţii cercetării nu au studii, iar 32,5% doar şcoala primară. Tabelul nr. 8-1: Distribuţia CDI intervievaţi, în funcţie de nivelul educaţional, BSS 2010 (%)

Fără şcoală 19% Şcoală primară (1-4) 32,5% Şcoală elementară (5-8) 31,2% Liceu 14,5% Studii superioare 2,6%

Sursa: Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI, 2010 53,2% dintre respondenţi au declarat că au copii, cu o medie de 2 copii, cel mai frecvent menţionat număr de copii fiind 1. Cei care au menţionat că au copii au fost întrebaţi cine îi întreţine în prezent: 52,2% au răspuns ca altcineva din familie îi întreţine, 22% se ocupă personal de întreţinerea copilului, 10,2% au declarat că au copilul internat într-un centru de plasament. 14,1% se află în această situaţie, iar 1% au refuzat să răspundă. În ceea ce priveşte situaţia locativă, aşa cum reiese din graficul următor, pentru CDI intervievaţi aceasta este una dificilă: 23,4% dintre respondenţi locuiesc în „stradă”, 5,7% locuiesc cu un grup de parteneri de injectare, iar 7,3% locuiesc în case închiriate. Datele studiului Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI219 confirmă tendinţa potrivit căreia în rândul CDI din Bucureşti se înregistrează o rată scăzută de participare la sistemul educaţional, respectiv o rată ridicată a şomajului. Aceeaşi concluzie reiese şi din rezultatele înregistrate în cadrul studiilor realizate în anii anteriori. La aceste probleme se adaugă lipsa locuinţei, a actelor de identitate, lipsa resurselor de întreţinere a copiilor, dar şi o serie de probleme legate de statulul juridic al CDI.

219 Idem 218

162

Grafic nr. 8-5: Distribuţia CDI intervievaţi, în funcţie de situaţia locativă, BSS 2010 (%)

Alta situatie; 6,2

Casa proprie sau a familie; 56,6

Intr-o casa cu mai multi CDI; 5,7

Casa inchiriata; 7,3

Strada/canalizare/alte spatii publice,

23.4

Intr-o institutie; 0,8

Sursa: Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI, 2010 8.1.2 CONTEXTUL LEGAL ŞI POLITICILE ÎN DOMENIU Aşa cum se arată în preambulul Strategiei Naţionale Antidrog 2005-2012220 cel de-al treilea nivel al sistemului de asistenţă integrată a consumatorilor de droguri prevăzut a fi dezvoltat în România trebuie să asigure reinserţia socială a consumatorilor de droguri prin intervenţii specifice şi prin servicii cu nivel crescut de specializare. În acest sens, scopul final al obiectivului general stabilit pe domeniul asistenţei medicale, psihologice, sociale şi reinserţiei sociale îl reprezintă chiar reinserţia socială a consumatorilor de droguri, pentru îndeplinirea căruia, sunt prevăzute ca obiective specifice în domeniul reinserţie sociale următoarele: • Creşterea disponibilităţii serviciilor, atât ca diversitate şi multidisciplinaritate, cât şi ca răspândire

teritorială şi adaptarea acestora la nevoile individuale ale consumatorilor şi la tipul de consum (unic sau policonsum);

• Asigurarea şi implementarea cadrului legal pentru dezvoltarea şi definirea rolurilor specifice şi specializate ale resurselor nivelului 3, ca parte integrantă şi esenţială a sistemului public de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru reabilitarea şi reinserţia socială a consumatorilor de droguri aflaţi în centre ambulatorii;

• Asigurarea şi implementarea cadrului legal pentru dezvoltarea şi definirea rolurilor specifice şi specializate ale resurselor nivelului 3, ca parte integrantă şi esenţială a sistemului public de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru reabilitarea şi reinserţia socială a consumatorilor de droguri aflaţi în centre ambulatorii;

• Dezvoltarea unui program integrat de asistenţă medicală, psihologică şi socială care să ofere o reţea de resurse şi care să garanteze accesul şi disponibilitatea generală a tuturor consumatorilor de droguri din sistemul penitenciar în scopul reintegrării sociale.

În scopul atingerii obiectivului specific „Creşterea disponibilităţii serviciilor atât ca diversitate şi multidisciplinaritate, cât şi ca răspândire teritorială şi adaptarea acestora la nevoile individuale ale consumatorilor şi la tipul de consum (unic sau policonsum)” prin Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2010-2012221 au fost stabilite următoarele activităţi: • Activitatea 2.3.,,dezvoltarea de centre de zi pentru reintegrarea socială a consumatorilor de droguri şi

alcool’’; • Activitatea 2.5 Dezvoltarea de centre rezidenţiale de tip comunitate terapeutică 220 adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 73 din 2005 privind aprobarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2005-2012 221 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.369 din 2010 privind aprobarea Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2010-2012

163

Instituţiile responsabile de a dezvolta astfel de centre sunt instituţii guvernamentale (Agenţia Naţională Antidrog, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii, autorităţi publice locale) şi ONG-uri. De asemenea, în Programul de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool si droguri - 2009 – 2012222 sunt prevăzute două subprograme care în vizează în exclusivitate asistenţa socială a persoanelor consumatoare de droguri: • Subprogramul Dezvoltarea serviciilor tip locuinţă protejată (nivelul 3 de asistenţă) pentru foştii

consumatori de droguri. Scopul acestui subprogram este de a dezvolta servicii specifice şi specializate la nivelul judeţelor in care au fost identificate, prin evaluarile anuale, probleme de consum de droguri, iar obiectivul programului presupune crearea şi dezvoltarea de servicii integrative pentru foştii consumatori de droguri în vederea îmbunătăţirii şanselor acestora de integrare socială şi profesională, precum şi prevenirea recăderilor în cazul foştilor consumatori de droguri prin dezvoltarea sistemului locuinţelor protejate. Dintre obiectivele specifice ale subprogramului amintim: • dezvoltarea a 6 servicii sociale tip locuinţă protejată, dotate conform standardelor minime

obligatorii în domeniu, dezvoltate în zonele identificate ca zone de risc în consumul de droguri:Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Constanţa;

• reintegrarea socio-profesională a 40 de foşti consumatori de droguri, beneficiari ai serviciilor de asistenţă integrată;

• elaborarea unui set de proceduri specifice pentru asistenţa foştilor consumatori de droguri într-o locuinţă protejată.

• Subprogramul Dezvoltarea serviciilor tip adăpost pentru consumatorii de droguri - scopul acestui subprogram este dezvoltarea unor servicii locale de criză care să acorde asistenţă medicală, psihologică şi socială de bază consumatorului care nu accesează sistemul de asistenţă. Obiectivul general al subprogramului este crearea şi dezvoltarea de servicii integrative pentru creşterea accesibilităţii la serviciile direct orientate spre reintegrarea socială a persoanelor consumatoare de droguri aflate în stradă şi prevenirea riscurilor asociate consumului şi a excluziunii sociale şi asigurarea protecţiei sociale a consumatorilor de droguri fără adăpost. Printre obiective specifice ale programului se află: • dezvoltarea a două servicii sociale tip adăpost, dotate conform standardelor minime obligatorii în

domeniu, dezvoltate în zonele de risc pentru consumul de droguri, respectiv Bucureşti şi Constanţa, ce vor asigura în principal servicii de găzduire, îngrijire şi asistenţă medicală, psihologică şi socială de bază;

• oferirea de servicii de găzduire, îngrijire şi asistenţă medicală, psihologică şi socială de bază pentru 40 de consumatori de droguri, beneficiari ai serviciilor de asistenţă integrată;

• elaborarea unui set de proceduri specifice pentru asistenţa consumatorilor de droguri aflaţi în adăposturi sociale.

La acestea se adaugă axele prioritare şi domeniile de intervenţie specifice prevăzute în cadrul programelor structurale, prin care pot fi accesate fonduri structurale în vederea desfăşurării de proiecte destinate reintegrării şi reinserţiei sociale a persoanelor consumatoare de droguri: • Programul Operaţional Regional (POR) urmăreşte, printre altele, crearea premiselor necesare pentru

asigurarea populaţiei cu servicii esenţiale, contribuind astfel la atingerea obiectivului european al coeziunii economice şi sociale, prin îmbunătăţirea infrastructurii serviciilor de sănătate, educaţie, sociale, şi pentru siguranţă publică în situaţii de urgenţă. Programul prevede ca axă prioritară „îmbunătăţirea infrastructurii sociale, de sănătate şi siguranţă publică în situaţii de urgenţă; modernizarea infrastructurii educaţionale”. Printre domenii de intervenţie stabilite pentru această axă prioritară, se află: • reabilitarea/ modernizarea/ echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate; • reabilitarea/ modernizarea/ dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale; • îmbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor operaţionale de intervenţie în situaţii de urgenţă; • reabilitarea/ modernizarea/ dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare,

universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă. 222 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1101 din 18 septembrie 2008 privind aprobarea Programului de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri - 2009 - 2012

164

În acest sens, este prevăzută finanţarea reabilitării/ modernizării/ dezvoltării de centre multifuncţionale şi rezidenţiale care pot contribui la degrevarea membrilor activi ai familiilor, de grija persoanelor dependente, pe perioada orelor de lucru şi la creşterea calităţii muncii şi vieţii atât a celor activi, cât şi a celor dependenţi. Centrele sociale cu destinaţie multifuncţională sunt centre care includ şi servicii sociale primare şi pot oferi o gamă variată de servicii cu scopul de a ajuta persoanele în dificultate, începând cu acceptarea lor în centru, până la rezolvarea unor probleme specifice cu care acestea se confruntă, inclusiv prin organizarea unor ateliere de lucru pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independente şi a competenţelor profesionale. Dezvoltarea acestor centre sociale este completată de investiţii în centrele rezidenţiale deja existente, care asigură servicii de cazare de lungă durată, asigurându-se astfel un cadru adecvat de găzduire şi îngrijire a persoanelor aflate în dificultate. Prin urmare, implementarea unor astfel de proiecte poate avea rezultate pozitive, atât din punct de vedere umanitar, cât şi din punct de vedere al reinserţiei pe piaţa muncii a numeroase persoane aflate în dificultate. Astfel pot fi finanţate în cadrul acestui program următoarele tipuri de centre şi servicii: Centre sociale înfiinţate/ modernizate pentru persoane care beneficiază de serviciile sociale, inclusiv persoane foste dependente de droguri şi locuinţe sociale renovate destinate beneficiarilor de servicii sociale. Cele două tipuri de servicii trebuie să existe şi să funcţioneze în fiecare judeţ iar statul trebuie să se implice in finanţarea acestora intr-un parteneriat viabil intre instituţiile publice şi ONG-urile care desfăşoară activităţi în domeniu consumului de droguri. Aceste servicii fac parte din sfera reintegrării socio-profesionale a consumatorilor de droguri şi sunt absolut necesare pentru a vea o finalitate pozitivă a procesului terapeutic.

• Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) este un document propus de România şi aprobat de Comisia Europeană care defineşte o strategie de dezvoltare, intervenţia Fondului Social European sprijinind atingerea obiectivelor în domeniul dezvoltării resurselor umane. Printre obiectivele sale specifice se află „facilitarea accesului persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile la educaţie şi pe piaţa forţei de muncă”, având stabilită ca axă prioritară ”Promovarea incluziunii sociale”. Printre grupurile vulnerabile se numără şi persoanele dependente de consumul de droguri. Domenii majore de intervenţie prevăzute pentru această axă prioritară sunt: • Dezvoltarea economiei sociale; • Îmbunătăţirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii; • Promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii; • Iniţiativele transnaţionale pe o piaţă inclusivă a muncii. Una din priorităţile acestor domenii de intervenţie va fi crearea unei reţele de Centre de Incluziune Socială care să desfăşoare activităţi precum: dezvoltarea competenţelor care să le permită persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile să-şi asume roluri sociale şi economice, dobândirea de competenţe profesionale şi formare profesională în vederea ocupării, recalificare sau formare profesională ulterioară.

8.2 REINTEGRAREA SOCIALĂ A CONSUMATORILOR DE DROGURI223 La nivel naţional, au fost organizate campanii de prevenire a marginalizării şi excluziunii sociale pentru categoriile de tineri considerate vulnerabile. Printre organizatori, se pot menţiona, atât instituţii guvernamentale, cum ar fi: Agenţia Naţională Antidrog (ANA), Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), împreună cu reţeaua instituţiilor de învăţământ, cât şi organizaţii nonguvernamentale, precum: Asociaţia INTEGRATION, Asociaţia Română Anti SIDA (ARAS), Fundaţia Alături de Voi, Asociaţia Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate SASTIPEN. În anul 2010, Agenţia Naţională Antidrog, prin cele 47 de Centre de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog şi cele 5 Centre de Asistenţă Integrată în Adicţii, a continuat să ofere asistenţă socială în scopul reinserţiei sociale a consumatorilor de droguri aflaţi la tratament. Ca obiectiv final, reinserţia socială a consumatorilor de droguri are la bază următoarele criterii, definite în cadrul standardelor de asistenţă socială acordată consumatorilor de droguri: • face parte dintr-un plan global care înţelege abordarea aspectelor biologice, psihologice şi sociale ale

problemei şi intervenţia asupra individului, mediului acestuia şi comunităţii.

223 Vezi chestionarul structurat SQ28

165

• trebuie să se sprijine pe resursele personale şi sociale ale subiectului, achiziţionate în prealabil, recuperate sau potenţiale.

• agenţii, resursele, serviciile comunitare şi participarea activă a cetăţenilor sunt indispensabile pentru orice acţiune de socializare.

În acest sens, ariile de intervenţie vizate de personalul centrelor ANA în procesele de reinserţie sunt: 1. personal şi social: achiziţionarea de norme de coabitare, întărirea atitudinilor pozitive faţă de

persoanele neconsumatoare şi promovarea utilizării resurselor comunitare; 2. formare profesională: dezvoltarea şi îmbunătăţirea cunoştinţelor şi tehnicilor profesionale; 3. angajare: căutarea şi obţinerea unui serviciu remunerat; 4. educativ şi cultural: obţinerea unui nivel educativ, cultural şi ludic, suficient pentru a înţelege şi

participa la viaţa socială; 5. stabilizarea situaţiei juridice penală şi civile; 6. intervenţie comunitară: coordonarea, sprijinul tehnic şi colaborarea cu entităţi publice şi de iniţiativă

socială; întărirea serviciilor sociale comunitare. În anul 2010, prin activitatea desfăşurată în cadrul CPECA/ CAIA s-a urmărit dezvoltarea de grupuri vocaţionale/ ergoterapie (muzică, sport, pc, film, alternative sănătoase la consumul de droguri) care să contribuie a reintegrarea beneficiarilor aflaţi în programele integrate de asistenţă. De asemenea, în vederea reintegrării beneficiarilor aflaţi în progame integrate de tratament, CPECA/ CAIA a dezvoltat o reţea socială de suport formată din instituţii publice şi private ce oferă servicii specializate de reabilitare şi reinserţia a persoanelor consumatoare de droguri. O primă monitorizare a acestor servicii de asistenţă socială acordate persoanelor aflate în tratament a reieşit în urma monitorizării activităţii specifice a Centrele de Asistenţă Integrată a Adicţiilor din Municipiul Bucureşti (CAIA Pantelimon, CAIA Pericle, CAIA Obregia) în primul semestru al anului 2010:

Tabel nr. 8-2: Evaluarea serviciilor de asistenţă socială acordate de CAIA din Municipiul Bucureşti, în semestrul I 2010

Tip program

Nr. de beneficiari

Nr. de beneficiari ce si-au reluat studiile

Nr. de beneficiari ce şi-au refăcut relaţiile familiale

Nr. de beneficiari ce şi-au găsit un loc de muncă

Nr. de beneficiari ce au urmat un curs de formare în muncă

Nr. de beneficiari ce au medic de familie.

Nr. de beneficiari care au finalizat programul

PMB 55 4 41 18 5 37 0PMM 173 13 126 85 16 91 1PMN 100 6 73 33 4 51 4TOTAL 328 23 240 136 25 179 5

Notă: PMB: tratament cu buprenorfină şi naloxonă; PMM: tratament cu metadonă; PMN: tratament cu naltrexonă Sursa: ANA Dintre proiectele derulate de Agenţia Naţională Antidrog în anul 2010 care au vizat evitarea excluziunii sociale a persoanelor consumatoare de droguri, amintim: • Înfiinţarea şi operaţionalizarea unei comunităţi terapeutice. Componenta 1 a proiectului de înfrăţire instituţională RO2006/IB/JH-07, Consolidarea sistemului de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru consumatorii de droguri din România, derulat cu asistenţă tehnică finlandeză a vizat înfiinţarea şi operaţionalizarea unei comunităţi terapeutice, ca verigă esenţială în asigurarea reintegrării sociale a consumatorilor de droguri. Întrucât Contractul de Înfrăţire Instituţională RO/06/IB-JH-07 a fost finalizat în data de 30.11.2009, obiectivul Componentei 1 nu a fost realizat decât parţial. Cu toate acestea, în primul semestru al anului 2010 a continuat procesul de reabilitare şi reamenajare al Comunităţii Terapeutice Dejani, activităţile fiind desfăşurate de Serviciul Logistic din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Braşov. Pe de altă parte, organizarea şi operaţionalizarea Comunităţii Terapeutice Dejani au fost prevăzute şi în cadrul Programului Naţional de Asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri 2009-2012, aprobat prin HG nr.1102/2008, Subprogramul 8 Servicii de asistenţă de nivel 3. În scopul asigurării resurselor financiare necesare finalizării Comunităţii Terapeutice Dejani prin HG nr. 939/2009 si HG nr. 87 din 5 februarie 2010 a fost modificată anexa la HG nr. 1102/2008 privind aprobarea

166

Programului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri - 2009-2012, subprogramul 8. În baza acestor acte normative au fost alocate resursele financiare necesare finalizării obiectivului de investiţii „Comunitate Terapeutică Dejani” şi pentru asigurarea funcţionării comunităţii. • Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială Obiectivele specifice ale proiectului:

• Susţinerea înfiinţării şi dezvoltării de întreprinderi sociale care oferă locuri de muncă membrilor grupurilor vulnerabile;

• Calificare şi formare profesională şi pregătire antreprenorială pentru persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile;

• Formare în domeniul serviciilor sociale de suport pentru incluziunea socială adresate specialiştilor din sectoarele public si privat.

Activităţi: Agenţia Naţională Antidrog, partener în proiect, contribuie la atingerea rezultatelor prin acordarea de sprijin şi expertiză în formarea personalului. • Democraţie, oraşe şi droguri – II, derulat în perioada mai 2008-aprilie2011 de Agenţia Naţională Antidrog în parteneriat cu Forumul Portughez pentru Securitate Urbană, Reţeaua IREFREA din Italia, Reţeaua IREFREA din Portugalia, Reţeaua Europeană EuroTC Germania, Asociaţia Internaţională de Intervenţii şi Toxicomanie ANITEA (Franţa), Asociaţia ABD-Basics (Spania), Universitatea din Padova (Italia), Asociaţia ACCES 13 (Franţa), a avut drept scop realizarea unei metodologii privind asistenţa integrată a minorilor consumatori de droguri. Finanţat de Comisia Europeană prin Agenţia Executivă de Sănătate Publică, având ca aplicant principal, Forumul European pentru Securitate Urbană (FESU), Franţa, proiectul a vizat atingerea următoarelor obiective specifice:

• Realizarea de traininguri pentru profesioniştii din cele 10 oraşe; • Realizarea unui ghid naţional de bune practici adresat profesioniştilor din aria asistenţei integrate a

consumatorilor de droguri minori; • Evaluarea metodologiei naţionale de lucru după o perioadă de implementare de 6 luni; • Elaborarea ordinului comun care va fundamenta cadrul legal la nivel naţional privind intervenţiile

specifice de asistenţă a minorilor consumatori de droguri – metodologie elaborată în cadrul proiectului;

• Promovarea proiectului şi a rezultatelor sale. Proiecte ale societăţii civile • A doua şansă Începând din 1 iulie 2010, Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS), în parteneriat cu Asociaţia Integration, Asociaţia Sens Pozitiv şi Institutul Naţional de Boli Infecţioase “Prof. Dr. Matei Balş”, a iniţiat programul “A doua şansă”, finanţat de Comisia Europeană pe baza programelor structurale acordate României, Axa prioritară: 6 „Promovarea incluziunii sociale”. Programul se implementează timp de trei ani şi are drept obiectiv general îmbunătăţirea accesului pe piaţa muncii pentru persoane cu dublă vulnerabilitate: apartenenţă la etnia romă, femei, persoane aflate anterior în detenţie, victime ale traficului de persoane, care sunt şi consumatori de droguri injectabile din Bucureşti, judeţul Ilfov şi din judeţele Timiş şi Constanţa, prin:

• creşterea nivelului de integrare socio-profesională; • întărirea încrederii în sine; • promovarea unui mediu de viaţă sănătos; • sensibilizarea opiniei publice şi a angajatorilor la problemele şi nevoile persoanelor care consumă droguri injectabile.

167

Obiective specifice: O.1 Îmbunătăţirea situaţiei economice, sociale, psihologice şi medicale prin servicii integrate psiho-

medico-sociale şi de consiliere vocaţională pentru beneficiari, prin dezvoltarea unor centre fixe şi a unor servicii mobile ce vor oferi: asistenţă socială, tratament substitutiv pentru consumatorii de droguri injectabile, consiliere psihologică, consiliere ocupaţională, prevenirea infecţiilor cu transmitere sanguină şi sexuală, referire către alte servicii;

O.2 Motivarea şi implicarea beneficiarilor în activităţi prin recrutarea şi formarea de educatori între egali din rândul grupului ţintă;

O.3 Informarea publicului larg şi a angajatorilor cu privire la consumul de droguri şi consumatorii de droguri prin campanie de informare;

O.4 Capitalizarea experienţei acumulate în timpul desfăşurării proiectului, în vederea replicării lui în alte localităţi/ regiuni.

Proiectul îşi propune să se adreseze unui grup ţintă cu risc crescut de excludere socială, format din persoane care sunt consumatoare de droguri injectabile şi, în plus, prezintă una dintre vulnerabilităţile următoare: apartenenţă la etnia romă, femei, persoane aflate anterior în detenţie, victime ale traficului de persoane. Acest grup social eterogen şi dificil de abordat are nevoie de atenţie specială, fiind cauza unor probleme care afectează întreaga societate: costuri mari suportate de sistemul sanitar în cazul îmbolnăvirilor, mica infracţionalitate, trafic de persoane, dificultăţi majore în integrarea pe piaţa muncii, productivitate a muncii scăzută, sărăcie severă, nivel educaţional redus. Prin activităţile proiectului se urmăreşte creşterea şanselor de integrare pe piaţa muncii a grupului ţintă, totodată vizându-se reducerea riscurilor asociate consumului de droguri injectabile şi crearea unei deschiderii la nivelul comunităţii locale faţă de aceste categorii de persoane vulnerabile, în scopul evitării marginalizării şi discriminării lor. În urma evaluării activităţilor proiectului desfăşurate în primele 6 luni (1 iulie – 31 decembrie 2010), s-au obţinut următoarele rezultate:

• 185 de persoane vulnerabile care sunt şi consumatori de droguri au beneficiat de asistenţă în cadrul proiectului;

• 49 persoane de etnie romă; • 90 de persoane afectate de boli care influenţează viaţa personală şi profesională; • 32 de femei; • 40 de persoane cu istoric de pedeapsă privativă de libertate; • 185 de beneficiari au primit consiliere vocaţională; • 44 consumatori de droguri au fost incluşi in tratamentul substitutiv; • 1944 persoane consumatoare de droguri injectabile au fost abordate pe parcursul perioadei de

raportare. • Cursuri de calificare gratuite în scopul reinserţiei sociale Obţinerea unui loc de muncă pentru un fost consumator, este extrem de dificilă, şi de multe ori chiar imposibilă. Majoritatea foştilor consumatori au o situaţie materială precară şi nu pot susţine plata unor cursuri de calificare. În acest context, Alianţa pentru Luptă Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT) susţine reintegrarea în societate a persoanelor ce au reuşit să combată dependenţa de alcool sau droguri prin organizarea în Bucureşti a unor cursuri de calificare gratuite adresate persoanelor consumatoare de droguri. De asemenea, pe lângă cursurile de calificare profesională, consumatorii de droguri pot accesa şi servicii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale, prin care persoanele interesate pot dobândi un certificat de competenţe profesionale recunoscut în România şi în statele UE, pentru o calificare în care demonstrează cunoştintele şi abilităţile necesare, conform unui standard ocupaţional. Certificatele de competenţe profesionale au valoare egală cu certificatele de absolvire sau calificare, obţinute în urma unui curs de formare profesională.

168

Capitolul 9 – Infracţionalitatea la regimul drogurilor, prevenirea infracţionalităţii la regimul drogurilor şi sistemul penitenciar

9.1 INFRACŢIONALITATE LA REGIMUL DROGURILOR

9.1.1 INFRACŢIUNI LA REGIMUL DROGURILOR („ARESTĂRI”/ PROCESE VERBALE DE CONSTATARE A TRAFICULUI /PRODUCŢIEI/ CULTIVĂRII ETC.)

A. NUMĂRUL DOSARELOR PENALE SOLUŢIONATE DE CĂTRE PARCHETE PENTRU COMITEREA DE INFRACŢIUNI LA REGIMUL DROGURILOR ŞI PRECURSORILOR În cursul anului 2010, se constată o creştere cu 15,6% a numărului de cauze penale soluţionate de către DIICOT (structura centrală şi cele 15 servicii teritoriale) pentru sâvărşirea de infracţiuni la regimul drogurilor şi precursorilor folosiţi pentru producerea ilicită a drogurilor de mare risc224. Astfel, dacă în anul 2009 au fost soluţionate 2.906 cauze penale, în anul 2010 numărul acestora a fost de 3.360. De precizat că toate dosarele penale soluţionate în anul de referinţă au avut ca obiect comiterea de infracţiuni la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind constatate infracţiuni la regimul juridic al precursorilor. Din punct de vedere al soluţiilor aplicate, în anul 2010 se constată că, din totalul de 3.360 dosare soluţionate, 2.928 au fost soluţionate în faza de urmărire penală (1.211 cauze penale au fost soluţionate cu scoatere de sub urmărire penală conform art. 18¹ Cod penal - fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni), în timp ce numai 432 cauze penale au fost transmise instanţelor de judecată pentru continuarea procesului penal. Analiza longitudinală a acestui indicator relevă faptul că, anul 2010 se înscrie în dinamica ascendentă a ultimilor doi ani, ceea ce este de natură a pune în evidenţă o tendinţă de creştere a numărului de dosare penale soluţionate de parchete, întrerupând o evoluţie sinusoidală înregistrată pe parcursul a nu mai puţin de 8 ani, de la intrarea în vigoare a Legii nr.143/ 2000. De asemenea, aceeaşi tendinţă ascendentă se constată şi în ceea ce priveşte evoluţia numărului de dosare penale soluţionate cu propunere de trimitere în judecată, valorile înregistrate în anul 2010 fiind cele mai ridicate, cu excepţia celor înregistrate în anul 2004.

Grafic nr. 9-1: Dinamica situaţiei cauzelor penale instrumentate de parchete, în perioada 2001 - 2010 (nr.)

0

1000

2000

3000

4000

Cauze soluţionate 848 1239 1134 1756 1344 1076 2960 2575 2906 3360

Rechizitorii 379 361 326 441 394 305 344 395 411 432

SUP 18/1 137 316 123 395 282 222 1058 1261 1459 1211

SUP, NUP 332 562 685 777 668 549 1558 919 1036 1717

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT De asemenea, 2010 nu aduce modificări faţă de anii precedenţi, în ceea ce priveşte evoluţia ponderii cauzelor penale soluţionate, în funcţie de soluţia dispusă de parchete. Astfel, deşi numărul total al dosarelor penale soluţionate prin sesizarea instanţelor de judecată continuă să crească de la an la an,

224 Datele statistice din prezenta secţiune sunt furnizate de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

169

totuşi acestea continuă să aibă o pondere scăzută din totalul cauzelor soluţionate, în anul 2010 reprezentând numai 12,9%. Grafic nr. 9- 2: Distribuţia dosarelor soluţionate, în 2010, în funcţie de tipul soluţiei (%)

Trimitere în judecată

13%

NUP sau SUP51%

SUP cu art. 18/136%

Sursa: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT Totuşi, spre desosebire de anii precedenţi, în anul 2010 se constată o inversare a raportului dintre numărul dosarelor soluţionate prin dispoziţia procurorului de necontinuare a procesului penal (SUP şi NUP) şi cel al dosarelor încheiate cu aceeaşi soluţie, însă, motivată exclusiv pe lipsa gravităţii faptei (conform art.181 Cod penal). Grafic nr. 9-3: Evoluţia proporţiei de cauze soluţionate în funcţie de tipul soluţiei (trimitere în judecată, SUP conform art.18¹ , NUP sau SUP), 2010 (%)

0

25

50

75

Rechizitorii 44,7 29,1 28,7 25,1 29,3 28,3 11,6 15,3 14,1 12,9

SUP 18/1 16,2 25,5 10,8 22,5 21 20,6 35,7 49,0 50,2 36,0

SUP, NUP 39,2 45,4 60,4 44,2 49,7 51 52,6 35,7 35,7 51,1

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT Concentrarea fenomenului traficului şi consumului ilicit de droguri în zona marilor aglomerări urbane este confirmată şi de numărul cauzelor penale soluţionate la nivelul diferitelor structurilor teritoriale ale DIICOT. Astfel, structura din Bucureşti a soluţionat 2.217 cauze penale (66%), urmată de cea din Constanţa cu 138 cauze penale (4,1%) şi Timişoara cu 90 de cauze penale. Modificări semnificative ale ratei de creştere a numărului de dosare penale soluţionate se înregistrează la nivelul structurii centrale (126 de cauze în anul 2010, faţă de 62 în anul 2009) şi a structurilor din Ploieşti (128 de cauze în anul 2010, comparativ cu 50 în anul 2009), Galaţi (de la 34 în 2009, la 94 în 2010) şi Iaşi (de la 47 în 2009, la 96 în 2010).

170

Tabel nr. 9-1: Distribuţia numărului de cauze penale soluţionate la nivelul diferitelor structurilor teritoriale ale DIICOT, 2010

Cauze soluţionate 2008 2009 2010

Serviciul teritorial

Rec

hizi

torii

SUP

181

SUP/

NU

P

Tota

l

Rec

hizi

torii

SUP

181

SUP/

NU

P

Tota

l

Rec

hizi

torii

SUP

181

SUP/

NU

P

Tota

l

Alba Iulia 10 5 21 36 12 17 25 54 15 20 36 71 Bacău 11 5 17 33 10 10 10 30 8 8 29 45 Braşov 13 3 20 36 17 6 22 45 17 7 24 48 Bucureşti 175 1085 621 1881 184 1258 699 2141 151 974 1092 2217 Cluj 13 24 9 46 25 21 29 75 25 31 33 89 Constanţa 27 55 35 117 24 56 46 126 23 34 81 138 Craiova 25 12 43 80 18 18 43 79 18 24 68 110 Galaţi 14 4 12 30 14 0 20 34 24 3 67 94 Iaşi 8 28 15 51 12 18 17 47 11 40 45 96 Oradea 12 2 4 18 13 6 11 30 17 9 13 39 Piteşti 8 3 13 24 10 3 12 25 6 9 15 30 Ploieşti 11 13 38 62 9 9 32 50 29 13 86 128 Suceava 6 2 15 23 10 6 5 21 2 1 5 8 Tg. Mureş 13 5 8 26 8 6 10 24 10 3 18 31 Timişoara 23 14 15 52 25 23 15 63 30 27 33 90 Structura centrală

26 1 33 60 20 2 40 62 46 8 72 126

Sursa: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT B. NUMĂRUL PERSOANELOR CERCETATE ŞI TRIMISE ÎN JUDECATĂ DE CĂTRE DIICOT Dinamica ascendentă a numărului de dosare penale soluţionate de către parchete, în intervalul 2001 - 2010, pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul drogurilor are, în mod firesc, corespondenţă în numărul persoanelor cercetate, în anul 2010 fiind înregistrată o creştere de 30,8% faţă de anul precedent, de la 4.922 persoane, la 6.436 persoane. Grafic nr. 9-4: Evoluţia numărului de persoane învinuite/ inculpate de către parchete pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul drogurilor şi precursorilor, în perioada 2001-2010

2108

4922

6436

10381495

18162307 2289

4598

4426

500

1500

2500

3500

4500

5500

6500

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Sursa: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT În ceea ce priveşte distribuţia teritorială a numărului de persoane cercetate în cauzele soluţionate, se constată concordanţa cu distribuţia teritorială a cauzelor soluţionate, cele mai multe persoane fiind cercetate la nivelul serviciului teritorial Bucureşti (2.993 persoane, adică aproximativ 50% din totalul persoanelor cercetate), urmat de serviciile teritoriale Cluj (6,3%) şi Ploieşti (6%).

171

De asemenea, datele statistice înregistrate pe parcursul anului 2010 nu sunt de natură a pune în evidenţă modificări semnificative în tendinţele înregistrate pe întreg intervalul de referinţă, în ceea ce priveşte numărul persoanelor trimise în judecată sau ponderea acestora din totalul persoanelor cercetate. Astfel, tendinţa ascendentă a numărului de persoane pentru care procurorii au dispus trimiterea în faţa instanţelor de judecată pentru continuarea procesului penal se menţine şi în anul 2010, când numărul acestora a ajuns la 1.099 persoane, ceea ce reprezintă o dublare a valoriii înregistrate la începutul perioadei, respectiv în anul 2001. Pe de altă parte, corelarea celor doi indicatori, respectiv a numărului de persoane cercetate şi a numărului de persoane trimise în judecată, pun în evidenţă o pondere de 17,1%, valoare care se menţine în tendinţa descendentă, caracteristică întregii perioade, cu excepţia anului 2007. Grafic nr. 9-5: Evoluţia numărului de persoane trimise în judecată pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul drogurilor şi a ponderii procentuale din totalul persoanelor cercetate, în perioada 2001-2010

1

10

100

1000

10000

persoane trimise în judecată 575 665 704 864 712 613 749 891 976 1099

ponderea persoanelor trimise înjudecată din total persoanecercetate

55,4 44,5 38,8 37,4 31,1 29,1 16,3 20,1 19,8 17,1

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT Continuitatea se menţine şi în ceea ce priveşte indicatorii demografici şi socio-economici ai persoanelor trimise în judecată în anul 2010 pentru încălcarea prevederilor legale privind regimul drogurilor. Astfel, se remarcă menţinerea în profilul conturat în anii precedenţi şi anume: persoană de sex masculin (85,4%), cu vârsta cuprinsă în intervalul 21-54 de ani (88,1%), din mediul urban (90,2%), cu un nivel de pregătire mediu (47,8%) şi fără ocupaţie (68,6%). Tot în ceea ce priveşte situaţia persoanelor trimise în judecată pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul drogurilor, comparativ cu anul 2009, în anul 2010 se remarcă o uşoară creştere a numărului de cetăţeni străini trimişi în judecată pentru infracţiuni la Legea nr.143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de la 23 de persoane la 39. C. NUMĂRUL PERSOANELOR CONDAMNATE DE CĂTRE INSTANŢELE DE JUDECATĂ În cursul anului 2010, instanţele de judecată au dispus condamnarea a 718 persoane (663 bărbaţi şi 55 femei) pentru comiterea de infracţiuni la regimul drogurilor, dintre care 701 majori (650 bărbaţi şi 51 femei) şi 17 minori (13 de sex masculin şi 4 de sex feminin), acest indicator înregistrând o creştere cu 6,2% faţă de anul precedent. În rândul persoanelor condamnate se constată prezenţa persoanelor recidiviste în proporţie de 13,5% (97 persoane), iar a celor cu antecedente penale în proporţie de 6,1% (44 persoane). Tendinţa ascendentă reliefată în anul 2009 se menţine şi pe parcursul anului 2010, în acest an fiind înregistrate cele mai ridicate valori de până în prezent. Raportat la tipul de infracţiune săvârşit, se constată că din totalul de 718 persoane, 479 persoane (66,7%) dintre care 463 majori (416 bărbaţi şi 47 femei) şi 16 minori (13 de sex masculin şi 3 de sex feminin) au fost condamnate pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea consumului şi traficului de droguri, cu modificările şi completările ulterioare. Comparativ cu anul 2009, se constată o creştere cu 4,8%, de la 457 la 479

172

persoane condamnate pentru trafic de droguri. Numărul consumatorilor de droguri condamnaţi de instanţele de judecată atinge valoarea de 76 persoane în scădere cu 10,6%, faţă de 2009 când au fost înregistrate 78 de persoane condamnate. Analizând valorile înregistrate în anii precedenţi se poate confirma existenţa unei tendinţe descendente a numărului de persoane condamnate pentru deţinere de droguri în vederea consumului propriu şi, în mod corelativ, o creştere a numărului celor condamnaţi pentru activităţi de trafic de droguri. Grafic nr. 9-6: Evoluţia numărului de persoane condamnate pentru infracţiuni la regimul drogurilor, în perioada 2001-2010

718

268

432 439508

632 659521 454

676

200

400

600

800

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii De asemenea, tendinţa descendentă conturată pe parcursul ultimilor doi ani, în ceea ce priveşte condamnarea minorilor pentru infracţiuni la regimul drogurilor, este continuată şi în anul 2010, fiind înregistrată o scădere de la 28 de minori, în anul 2009, la 17 minori condamnaţi (scădere cu 39,3%). În ceea ce priveşte tipul de infracţiuni la regimul drogurilor pentru care au survenit condamnările, anul 2010 nu aduce nicio modificare faţă de anii precedenţi, majoritatea minorilor (94,1%) fiind condamnaţi pentru infracţiuni de trafic de droguri, pentru al doilea an consecutiv, nefiind înregistrată nicio condamnare pentru deţinere de droguri în vederea consumului. Grafic nr. 9-7: Evoluţia numărului de persoane condamnate pentru infracţiuni la regimul drogurilor, în funcţie de vârstă, în perioada 2001-2010

0

350

700

Condamnaţi majori 259 406 422 485 589 629 503 432 648 701

Condamnaţi minori 9 26 17 23 43 30 18 22 28 17

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii În anul 2010, instanţele de judecată nu au soluţionat cauze penale care să aibă ca obiect infracţiuni la regimul juridic al precursorilor. Numărul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii În cursul anului 2010, din totalul celor 718 de persoane condamnate, instanţele de judecată au dispus aplicarea pedepsei cu închisoarea unui număr de 705 persoane dintre care 688 majori şi 17 minori, iar a amenzii penale, unui număr de 13 persoane225. Din totalul celor 705 persoane condamnate la pedeapsa închisorii, 354 persoane (50,2%) au fost condamnate la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei în penitenciar, 124 persoane (17,6%) au fost condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendare condiţionată, iar 227 persoane (32,2%) au fost condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere.

225 Pedeapsa amenzii este prevăzută, ca pedeapsă alternativă la închisoare, doar pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, conform art.4, alin.1 din Legea nr.143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, pentru restul infracţiunilor fiind prevăzută pedeapsa închisorii.

173

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate persoanelor majore (350 persoane), se remarcă faptul că pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani este cel mai frecvent aplicată, fiind întâlnită în 52% din totalul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar. Pentru 32,2% dintre persoanele majore condamnate, durata pedepsei cu închisoarea a variat între 5 şi 10 ani. Dacă numărul total al persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii înregistrează o creştere (valoarea înregistrată în anul 2010 fiind cea mai ridicată din întreaga perioadă 2001-2010), totuşi, începând cu anul 2006 se remarcă evoluţii ce conduc către o paritate între sancţiunile neprivative de libertate şi cele cu executare în mediul penitenciar. Grafic nr. 9-8: Evoluţia numărului de persoane condamnate la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar şi a celor condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendare, în perioada 2001-2010 (nr. persoane)

0

100

200

300

400

500

600

700

pedepse cu inchisoarea 167 272 296 381 504 463 326 222 361 354

pedepse cu suspendare total 96 150 140 127 117 170 188 222 298 351

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii Astfel, corelativ descreşterii numărului de persoane condamnate la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei în penitenciar îi corespunde o creştere a numărului persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei în libertate. Practic, din totalul de 705 persoane condamnate la pedeapsa închisorii în cursul anului 2010, 351 de persoane au fost condamnate în libertate. • 354 persoane au fost condamnate la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei în penitenciar, din

care 241 pentru infracţiuni de trafic de droguri şi 32 pentru infracţiuni de deţinere de droguri pentru consum propriu;

• 124 persoane (115 majori şi 9 minori) au fost condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Dintre acestea, 79 de persoane au fost implicate în activităţi de trafic de droguri, iar 19 persoane în activităţi ilegale de deţinere de droguri în vederea consumului propriu;

• 227 persoane (223 majori şi 4 minori) au fost condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere. Raportat la infracţiunea comisă, 153 persoane au fost implicate în activităţi de trafic de droguri, iar 19 persoane în activităţi ilegale pentru consum propriu.

De remarcat faptul că se menţine schimbarea produsă începând cu anul 2007, prin inversarea raportului între pedepsele cu suspendarea condiţionată a executării şi pedepsele cu suspendarea executării sub supraveghere, ceea ce este de natură a pune în evidenţă faptul că instanţele de judecată, în considerarea tuturor aspectelor ce ţin de infracţiunile la regimul drogurilor, tind să impună condamnaţilor pedepse ce presupun respectarea anumitor condiţii şi obligaţii, inclusiv supunerea la tratamente în scopul dezintoxicării, în detrimentul pedepselor ce presupun respectarea unei singure obligaţii, aceea de a nu mai comite o altă infracţiune.

174

Grafic nr. 9-9: Evoluţia numărului de persoane condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării şi a celor cu suspendare a executării sub supraveghere, în perioada 2001-2010

050

100150200250

suspendarea condiţionată aexecutării

85 126 107 93 86 96 91 84 101 124

suspendarea executării subsupraveghere

11 24 33 34 31 74 97 138 197 227

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii Această concluzie pare să fie susţinută şi de evoluţia numărului de persoane condamnate pentru infracţiuni la regimul drogurilor aflate în evidenţa serviciilor de probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei. Astfel, în anul 2010, potrivit datelor statistice privind persoanele condamnate la regimul drogurilor aflate în evidenţele serviciilor de probaţiune, se constată o creştere cu 28,5% a numărului persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei cărora instanţele de judecată le-au impus respectarea condiţiilor prevăzute de art. 86³, alin.1, lit. a – d din Codul Penal226, precum şi o creştere cu 49,1% a numărului de persoane, cărora instanţele de judecată le-au impus respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 86³, alin.3, lit. a-f din Codul Penal227. 9.1.2 ALTE INFRACŢIUNI COMISE ÎN LEGĂTURĂ CU CONSUMUL DE DROGURI (EX. INFRACŢIUNI CONTRA PROPRIETĂŢII, PROSTITUŢIE, ÎNCĂLCAREA UNOR NORME LEGALE CA URMARE A INFLUENŢEI CONSUMULUI DE DROGURI, INFRACŢIUNI ÎN TRAFICUL RUTIER ETC.) INFRACŢIUNI LA REGIMUL JURIDIC AL CIRCULAŢIEI PE DRUMURILE PUBLICE Pe parcursul anului 2010, 40 de conducători auto aflaţi sub influenţa unor substanţe sau produse stupefiante, au fost depistaţi în trafic, cu 73,9% mai mult faţă de anul 2009. Dintre aceştia, 20% (8 conducători auto) au fost depistaţi în trafic, pe raza judeţului Dâmboviţa, 15% (6 conducători auto) - pe raza municipiului Bucureşti, iar 12,5% (5 conducători auto) – în judeţul Maramureş. În anul 2010 se menţin aceleaşi limite constatate în anii anteriori în ceea ce piveşte efectuarea testelor de depistare a consumului de substanţe sau produse stupefiante în rândul conducătorilor auto, respectiv dotarea, lipsa instruirii personalului în aplicarea lor, precum şi lipsa unor proceduri clare de testare. De menţionat faptul că datele prezentate provin exclusiv din controale inopinante în trafic desfăşurate de Poliţia Rutieră, în cazul accidentelor rutiere nefiind efectuate teste antidrog, ci numai pentru stabilirea alcoolemiei:

226 Articolul 86³, alin.1, lit. a – d din Codul penal menţionează că pe durata pedepsei condamnatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere, cum ar fi: să se prezinte la termenele prevăzute la instanţa de supraveghere sau la serviciul de probaţiune, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, precum şi orice plecare care depăşeşte 8 zile, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, precum şi să comunice toate informaţiile prin care pot fi controlate mijloacele de existenţă. 227 Articolul 86³, alin.3, lit. a – f din Codul penal menţionează că pe durata pedepsei condamnatul trebuie să se supună uneia sau mai multor obligaţii şi anume: să desfăşoare o activitate ori să urmeze un curs de învăţământ, să nu schimbe domicilliul decât cu aprobarea instanţei, să nu frecventeze anumite locuri, să nu intre în legătură cu anumite persoane, să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule ori să se supună măsurilor de control, îngrijire sau tratament, în special în scopul dezintoxicării.

175

Grafic nr. 9-10: Evoluţia numărului conducătorilor auto depistaţi în trafic sub influenţa substanţelor stupefiante sau psihotrope, în perioada 2005-2010

40

6 4 28

23

0

10

20

30

40

50

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: Direcţia Rutieră, Inspectoratul General al Poliţiei Române

INFRACŢIUNI ÎN LEGĂTURĂ CU CONSUMUL DE DROGURI În cursul anului 2010, au fost încarcerate în cele 12 centre de reţinere ale Serviciului de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, 836 persoane consumatoare de droguri (621 bărbaţi, 215 femei) împotriva cărora s-a dispus măsura arestării preventive ca urmare a săvârşirii unor fapte penale. Comparativ cu anul 2009, se remarcă o creştere cu 27,3% a numărului de persoane aflate în arest pentru comiterea de infracţiuni sub influenţa substanţelor stupefiante şi psihotrope, de la 657 la 836 persoane. Analiza datelor referitoare la infracţiunile săvârşite de către consumatorii de droguri încarceraţi în centrele de reţinere sus menţionate au pus în evidenţă faptul că în majoritatea cazurilor este vorba de infracţiuni prin care se urmăreşte obţinerea de câştiguri, respectiv infracţiuni contra patrimoniului (furt, tâlhărie), precum şi infracţiunea de trafic de droguri, ceea ce poate conduce la concluzia că aceste fapte sunt comise pentru obţinerea unor câştiguri materiale destinate întreţinerii consumului. Tabel nr. 9-2: Situaţia persoanelor arestate pentru comiterea de infracţiuni sub influenţa substanţelor stupefiante şi psihotrope, în funcţie de tipul de infracţiune comisă, 2006-2010 (nr.)

Număr de persoane Tipul de infracţiune Încadrare juridică 2006 2007 2008 2009 2010

Infracţiunea de furt simplu si furt calificat Art. 208,209 CP62 278 323 378 221 414 Infracţiunea de trafic de droguri Legea 143/2000 224 217 183 264 303 Infracţiunea de tâlhărie Art. 211 CP 47 112 125 100 119 Infracţiunea de omor Art. 174–178 CP 6 2 1 0 0 Infracţiunea de vătămare corporală Art. 181 CP 1 0 3 0 0 Infracţiunea de proxenetism Art. 329 CP 2 2 2 30 0 Infracţiunea de distrugere Art. 217 CP 1 0 4 0 0 Infracţiunea de înşelăciune Art. 215 CP 1 3 13 42 0 Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal

Art. 189 CP 1 0 3 0 0

Sursa: Serviciul de Reţinere şi Arestare Preventivă, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti Sub raportul vârstei, ponderea minorilor în rândul persoanelor arestate pentru comiterea de infracţiuni sub influenţa drogurilor, este de 1,2% ceea ce numeric corespunde valorii de 10 minori (3 băieţi, 7 fete). Aceştia au vârsta cuprinsă între 16-18 ani. Analizând valorile înregistrate în anii 2009 şi 2010, se constată, în anul de referinţă, o scădere cu 76,7%, de la 43 la 10 minori. De menţionat că datele comunicate reflectă situaţia consumatorilor de droguri aflaţi în arest pentru comiterea de infracţiuni la nivelul municipiului Bucureşti şi al judeţului Ilfov, neexistând încă date disponibile la nivel naţional. Persoanele încarcerate autodeclarate a fi consumatori de drogurilor beneficiază de asistenţă medicală de specialitate din partea Serviciului Medical al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

176

9.2 INTERVENŢII ÎN SISTEMUL JUDICIAR

9.2.1 ALTERNATIVA LA ÎNCHISOARE A se vedea aspectele referitoare la alternativa la închisoare pentru persoanele cercetate penal pentru deţinere de droguri pentru consum propriu menţionate în Capitolul I – Legislaţie şi contextul naţional, subcapitolul 1.1.2. – Implementarea legilor. 9.3 CONSUMUL DE DROGURI ŞI CONSUMUL PROBLEMATIC DE DROGURI ÎN PENITENCIAR Conform datelor furnizate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP), în anul 2010, dintr-un efectiv de 26.721 deţinuţi, s-au declarat, cu ocazia încarcerării, ca fiind consumatori de droguri, 2.043 persoane. Semnificativ de observat este faptul că, în perioada 2001-2010, s-a produs o dublare a numărului de deţinuţi care s-au autodeclarat consumatori de droguri la momentul încarcerării (de la 1.065 la 2.043), în condiţiile în care, în aceeaşi perioadă, s-a produs o înjumătăţire a efectivului de deţinuţi din unităţile penitenciare din România (de la 50.035 la 26.721). Grafic nr. 9-11: Evoluţia numărului de consumatori de droguri autodeclaraţi comparativ cu cea a populaţiei din penitenciare, date comparate 2001-2010

26721

2268 2061 1682 17322043

2683827777

29689

3573836700

39265

46224

5015650035

24022013150411311065

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

Efectiv total deţinuţi 50035 50156 46224 39265 36700 35738 29689 27777 26838 26721

Deţinuţi autodeclaraţi consumatori de droguri

1065 1131 1504 2013 2402 2268 2061 1682 1732 2043

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANP În ceea ce priveşte caracteristicile demografice ale deţinuţilor autodeclaraţi consumatori de droguri la momentul încarcerării în penitenciar, anul 2010, nu aduce modificări semnificative faţă de perioadele precedente, menţinându-se o preponderenţă masculină de peste 80%. De asemenea, nu au intervenit modificări semnificative nici în ceea ce priveşte grupele de vârstă ale consumatorilor de droguri autodeclaraţi, fiind consemnate uşoare fluctuaţii în jurul unor valori medii. În funcţie de substanţa autodeclarată ca fiind utilizată înainte de data încarcerării, se constată că, în perioada 2007-2010, heroina ocupă primul loc în topul preferinţelor de consum, cu o medie de peste 70%, urmată de canabis şi cocaină. Cocaina şi ecstasy au înregistrat o scădere faţă de anul precedent.

177

Tabel nr. 9-3: Distribuţia numărului de consumatori de droguri autodeclaraţi, în funcţie de sex şi grupa de vârstă, date comparate 2007-2010

2007 2008 2009 2010 Masculin 88 78,3 84,9 82,9 Sexul Feminin 12 21,7 15,1 17,03 15-19 6,11 4,39 4,27 3,27 20-24 27,46 24,67 32,9 29,22 25-29 40,61 36,26 39,26 33,43

Grupa de vârstă

>= 30 25,81 34,66 23,55 34,16 Sursa: ANP Aceste date sunt confirmate şi de ceilalţi indicatori - studiile în populaţia generală realizate în 2003, 2007 şi 2010228 şi admiterea la tratament pentru consum de droguri, care plasează pe primele locuri în preferinţele de consum canabisul, iar în cazul serviciilor, heroina. O posibilă explicaţie a descreşterii în preferinţele de consum a cocainei ar putea fi criza economică, cu efecte în scăderea puterii de cumpărare, deşi preţul de vânzare cu amănuntul al acesteia a rămas constant începând cu anul 2007. În corelaţie cu topul substanţelor de consum conform declaraţiilor făcute la momentul încarcerării se regăseşte şi faptul că majoritatea (71,2%) au menţionat injectarea ca fiind cea mai frecventă cale de administrare a drogului principal. Un fapt semnificativ pentru anul 2010 îl constituie creşterea de aproape 4 ori a declaraţiilor privind policonsumul de droguri de la 2,5% în 2009 la 12,2% în 2010, în condiţiile în care creşterea înregistrată în anul 2009 faţă de anul 2008 a fost mult mai mică (de la 1,6%, la 2,5%). Graficul nr. 9-12: Distribuţia consumatorilor autodeclaraţi în funcţie de substanţa consumată, date comparate 2007-2010 (%)

0,0

0,1

1,0

10,0

100,0

heroină 86,4 74,6 64,8 72,6

cocaină 6,4 8,5 8,2 4,1

ecstasy 5,5 4,6 6,8 2,0

LSD 1,1 0,4 1,7

cannabis 4,3 7,6 5,8

medicamente 0,5 2,0 2,6 1,4

altele 0,1 4,0 5,9 6,6

2007 2008 2009 2010

Sursa: ANP Potrivit concluziilor „Anchetei comportamentale şi serologice privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI”229, derulată în perioada ianuarie-martie 2010 de UNODC, Romanian Angel Appeal şi ANA, 44%

228 A se vedea Rapoartele naţionale privind situaţia drogurilor – 2004 şi 2008, precum şi Capitolul II al prezentului raport. 229 Descrierea metodologiei studiului se regăseşte în sub-capitolul 6.1.2 Studii privind prevalenţa bolilor infecţioase asociate consumului de droguri

178

dintre consumatorii de droguri injectabile intervievaţi în cadrul studiului au declarat că au fost încarceraţi, iar 19% dintre aceştia şi-au injectat droguri în penitenciar, pe perioada detenţiei. Având în vedere aceste date, autorii studiului amintit recomandă consolidarea şi extinderea programelor de prevenire HIV, HVB, HVC pentru CDI, precum şi a serviciilor pentru consumatorii de droguri, atât în comunitate, cât şi în mediul penitenciar. STUDIUL PRIVIND CONSUMUL DE DROGURI, ALCOOL ŞI ALTE SUBSTANŢE PSIHOACTIVE ÎN MEDIUL PENITENCIAR DIN ROMÂNIA, 2011 Agenţia Naţională Antidrog a realizat în anul 2011, în colaborare cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP), cel de-al doilea studiu230 privind dimensiunea şi tendinţele înregistrate în consumul ilicit de droguri, alcool şi alte substanţe în rândul deţinuţilor, precum şi a implicaţiilor comportamentului adictiv asupra stării de sănătate a celor din mediul penitenciar. Metodologie Eşantionul stabilit a fost de 2100 respondenţi, reprezentativ naţional pentru populaţia ţintă instituţionalizată în mediul penitenciar, cu vârsta mai mică de 64 de ani. Au fost validate 2.064 de chestionare. La nivel naţional, eşantionul a avut o marjă maximă de eroare de +/-2,08% la un nivel de încredere de 95%. Metoda de eşantionare a fost una probabilistică, stratificată şi multistadială, variabilele de stratificare fiind: • tipul penitenciarului: maximă siguranţă/ închis/ arest preventiv, regim semideschis şi deschis, minori şi

tineri, centru de reeducare şi spital; • grupa de vârstă: minori (<18 ani), tineri (18 -21ani) şi adulţi (22- 64 ani); • sexul: masculin şi feminin. Tabel nr. 9-4: Eşantion studiu, 2011 (nr. persoane)

populaţie eşantion TOTAL din care: 29284 2064

maximă siguranţă/închis/arest preventiv 14783 1042 regim semideschis şi deschis 11570 815 minori şi tineri 1835 129 centru de reeducare 165 12

Tipul penitenciarului

spital 931 66 masculin 28082 1979 Sexul persoanei feminin 1202 85 minori (<18 ani) 416 30 tineri (18 -21ani) 1666 117

Grupa de vârstă

adulţi (22- 64ani) 27202 1917 Sursa: ANA Studiul a fost realizat în toate cele 31 de penitenciare (50 de locaţii) existente la nivel naţional. Selecţia respondenţilor s-a făcut aleator, pentru fiecare tip de penitenciar, grupă de vârstă şi sex, din lista cu persoanele având caracteristicile respective. Chestionarul şi colectarea datelor: • Colectarea datelor a fost finanţată prin intermediul Acordului de finanţare încheiat de ANA cu

Observatorul European de Droguri şi Toxicomanii. • S-a utilizat un chestionar cu 87 întrebări (300 de variabile) care se referă la cunoştinţele, atitudinile şi

practicile de consum şi cuprinde 5 secţiuni (alcool, tranchilizante, barbiturice şi antidepresive, substanţe noi cu proprietăţi psihoactive şi droguri ilegale, date socio-demongrafice). Modalitatea de aplicare a chestionarului a fost interviul faţă-în-faţă, cu operatori de interviu instruiţi.

230 Primul studiu a fost realizat în 2006 (www.ana.gov.ro/studii/studiupenitenciare.pdf)

179

Rezultate231 A. Medicamente (tranchilizante, sedative, antidepresive) fără indicaţia medicului Consumul recent (ultimul an) şi cel actual (ultimele 30 de zile) de medicamente fără sfatul medicului, în populaţia din mediul penitenciar este în uşoară creştere faţă de 2006. Se observă, de asemenea, că: • a scăzut proporţia celor care nu au consumat nici în libertate şi nici în detenţie şi a celor care au

început să consume în penitenciar (de la 6% la 4%); • s-a dublat proporţia celor care, deşi au consumat în libertate, în detenţie nu mai consumă şi a crescut

cu 3% cea a celor care au consumat şi în libertate şi consumă în continuare. Grafic nr. 9-13: Prevalenţa consumului de medicamente (tranchilizante, sedative, antidepresive) fără indicaţia medicului, situaţie comparativă 2006, 2011 (%)

0

5

10

15

total_perioada de detentie 13,7 14

in ultimele 12 luni de detentie 8,8 10,7

in ultimele 30 de zile de detentie 4,5 6,1

2006 2011

Sursa: ANA Grafic nr. 9-14: Distribuţia deţinuţilor care consumă medicamente fără sfatul medicului în detenţie în funcţie de comportamentul în libertate, situaţie comparativă 2006, 2011

6%7%7%

2006; 80%

2011; 72%

4%

14%

10%

nu libertate, nu in detentienu in libertate, da in detentie

da libertate, nu in detentieda libertate, da in detentie

Sursa: ANA Se constată că jumătate dintre deţinuţii care au recunoscut consumul de medicamente fără sfatul medicului iau medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos central (în creştere faţă de 2006: 50% comparativ cu 44,6%): 1 din 4 - benzodiazepine (cel mai des menţionat, diazepamul); 1 din 10 – alte medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos central (cel mai frecvent menţionate

au fost levopromazin şi carbamazepina)

231 Raportul final al studiului nu a fost încă publicat, dar rezultatele vor fi în curând disponibile pe site-ul Agenţiei Naţionale Antidrog

180

6,2% - barbiturice (cel mai des menţionat a fost fenobarbitalul) 2,4%-opiacee (metadonă, codeină, fortral, tramadol).

Grafic nr. 9-15: Distribuţia deţinuţilor care consumă medicamente fără sfatul medicului în detenţie în funcţie de tipul de medicamente, situaţie comparativă 2006, 2011 (%)

45

25,2

11,5

7,3

6,2

4,2

0,6

44,1

28,2

13,2

6,2

6

0

2,4

0 25 50

alte subsţante (analgezice, antiinflamatoare,hormoni, beta-blocanţi etc)

benzodiazepine (diazepam, xanax, rophipnol,dormicom, rovotril)

alte substanţe cu actiune asupra SNC (levopromazin,carbamazepina, amitriptilina, ketamina)

barbiturice (extraveral, ciclobarbital, fenobarbital,fasconal, distonocalml)

antispastice (piafen, midocalm)

alte hipnotice şi sedative (ex: glutetimid,meprobamat)

opiacee (metadonă, codeina, fortral, tramadol,tussin)

20112006

Sursa: ANA 3,1% (2006-4,1%) dintre deţinuţi au declarat consum de amestecuri/ combinaţii de medicamente şi/ sau alte substanţe. „ingredientele” utilizate cel mai des în amestecuri au fost pasta de dinţi, tutunul, alcoolul şi cafeaua, iar dintre medicamente diazepamul, carbamazepina, levopromazinul şi fenobarbitalul. Exemple de combinaţii/ amestecuri de medicamente şi/ sau alte substanţe consumate în penitenciar: alcool + pastile (algocalmin, aspirină, paracetamol); diazepam + tutun, somnifere + calmante (pisate şi

fumate); carmabazepina + diazepam, carmabazepina + levomepromazin, carmabazepina + diazepam +

fenobarbital + levomepromazin, carmabazepina + diazepam + levomepromazin + depakine + tramadol, etc.

diazepam + alcool, diazepam + metadona, diazepam + tramadol, diazepam + romparkin + neuroptil, diazepam + levomepromazin + xanax, diazepam + medicamente pentru inima + antibiotice

metadona + dormicum, metadona + rohipnol. Analiza corelaţiilor dintre nivelul prevalenţei consumului de medicamente în penitenciar fără sfatul medicului şi caracteristicile socio-demografice ale deţinuţilor indică următorul profil al utilizatorului: de sex masculin, cu vârsta între 25-34 de ani (în creştere faţă de 2006: 15-24 de ani), care nu este căsătorit/ concubinaj, cu un nivel de şcolarizare scăzut (nu a absolvit un liceu/ facultate), era şomer sau fără ocupaţie în momentul arestării (în 2006: elev/ student), a locuit înainte de detenţie în Bucureşti.

181

Tabel nr. 9-5: Prevalenţa consumului de medicamente fără sfatul medicului pe perioada detenţiei, în funcţie de caracteristicile socio-demografice ale respondentului, situaţie comparativă 2006, 2011 (%)

2006 2011 masculin 14,2 14,1 Sex feminin 7,9 10,6 15-24 ani 17,5 16,0 25-34 ani 15,1 17,1 35-44 ani 11,3 11,8

Grupa de vârstă (ani)

45 ani şi peste 6,9 4,8 necăsătorit/separat/divortat/vaduv 14,5 14,6 Starea civilă căsătorit/concubinaj 12,9 11,7 primare/fără studii 13,1 12,1 gimnaziale/10 clase/profesională 14,8 16,2

Nivel de şcolarizare

liceale sau superioare 12 10,7 fără ocupaţie 18,3 20,0 elev/student 24,3 18,4 cu loc de muncă stabil 11,6 11,6 cu loc de muncă instabil (temporar) 12,1 11,7 şomer 13,2 21,3

Ocupaţia înainte de încarcerare

altă situaţie 13,4 15,0 în capitală 17,9 20,6 reşedinţă de judeţ/municipiu * 14,4 alt oraş 15,7 14,0 sat/comună 9,2 9,2

Reşedinţa înaintea arestării

altă ţară 16 16,1 Sursa: ANA B. Prevalenţa consumului de SNPP - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) şi de droguri ilegale Prevalenţa consumului de droguri în rândul populaţiei aflată în penitenciar, de 15-64 ani, de-a lungul vieţii a fost de 25,1%, aici fiind incluse toate tipurile de droguri ilegale, dar şi substanţele psihoactive vândute sub numele de „droguri legale sau plante etnobotanice”: marijuana, ecstasy, inhalante, cocaină, crack, amfetamine, ketamina, halucinogene, heroină sau opiacee, mefedrona, spice, alte plante etnobotanice. Se observă o creştere: • atât comparativ cu studiul din 2006 (18,5%), cu menţiunea includerii SNPP în anul 2011; • cât şi comparativ cu populaţia generală de 15-64 ani (GPS, 2010-4,3%)232. Grafic nr. 9-16: Prevalenţa consumului de SNPP - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) şi de droguri ilegale, înainte şi în actuala perioadă de detenţie, situaţie comparativă 2006, 2011 (%)

total înaintea actualei în actuala perioade de detenţie perioadă de detenţie

0

10

20

30

De-a lungul vieţii 18,5 25,1 16,6 24,1 2 4,5

Ultimele 12 luni 10,3 16,9 1,5 2

Ultimele 30 de zile 6,9 12,6 0,9 0,7

2006 2011 2006 2011 2006 2011

Sursa: ANA 232 Vezi capitolul 2

182

Creşterea consumului în rândul populaţiei aflată în penitenciar este mai evidentă dacă se au în vedere prevalenţele pentru consumul înaintea actualei perioade de detenţie: prevalenţa de-a lungul vieţii – 7,5%, pentru consumul recent – 6,6% şi pentru cel actual – 5,7% (pentru consumul în actuala perioadă de detenţie diferenţele sunt de până la 2,5%). Analiza prevalenţei consumului de droguri de-a lungul vieţii, în funcţie de tipul de drog ilicit consumat, arată că: • în 2011, cel mai consumat drog în rândul deţinuţilor este heroina (11,1%, respectiv 2,2%), urmată

îndeaproape de cocaină, haşiş şi canabis; deşi la valori diferite, se păstrează ierarhizarea în funcţie de tipul de drog: după cele trei menţionate anterior, urmează un grup intermediar format din SNPP, ecstasy şi metadonă, iar cel mai puţin consumate sunt amfetaminele şi LSD-ul (care au fost de fapt consumate doar înainte de actuala perioadă de detenţie);

• comparativ cu studiul anterior (2006), se observă apariţia consumului de SNPP şi creşteri pentru toate celelate tipuri de droguri, cu excepţia celui de ecstasy care a scăzut;

• comparativ cu populaţia generală, neinstituţionalizată, există valori relativ similare, dar se observă o altă ierarhie: pe primul loc se află SNPP, urmate de canabis şi ecstasy.

Grafic nr. 9-17: Prevalenţa consumului de droguri de-a lungul vieţii, în funcţie de tipul de drog consumat, date comparate pentru populaţia din mediul penitenciar (2011 şi 2006) şi populaţia generală a României (GPS – 2010)

2011_înainte de detenţie 11,1 9,1 9 9,2 5 4,5 3,2 1,9 1,7

2011_în penitenciar 2,2 0,4 0,8 0,7 0,6 0,1 0,3 0 0

2011-Total 11,7 9,3 9,4 9,3 5,3 4,5 3,2 1,9 1,7

2006-Total 8,4 6,2 7,6 9,6 0 5,2 2,9 1,5 1,2

2010 GPS-Total 0,3 0,3 1,6 2 0,7 0 0,1 0,1

heroina cocaina haşiş canabis SNPP ecstasy metadonă

amfetamine

LSD

Sursa: ANA Cel puţin o treime dintre deţinuţi (39,8%, în uşoară creştere faţă de 2006: 37,3%) declară că au cunoştinţe care consumă droguri, cei mai mulţi fiind persoane din anturajul respondentului: • 31,2% dintre deţinuţi precizează că au cunoştinţe apropiate în afara detenţiei care utilizează droguri

(2006-28%), • 15,8% dintre deţinuţi declară că mai cunosc consumatori în incinta închisorii (persoane aflate în

detenţie la momentul interviului), • 3,7% au consumatori de droguri în familie (în scădere faţă de 2006: 11,7%). În funcţie de tipul de drog consumat: • pentru alte persoane aflate în detenţie - predomină heroina, • pentru alte persoane, cunoscuţi ai respondentului sau membri ai familiei, deşi tot heroina este cea mai

consumată, se observă o diversificare a consumului, înregistrându-se proporţii mai mari pentru canabis/ haşiş, SNPP, cocaină, ecstasy şi LSD; comparativ cu studiul anterior, pentru alte persoane

183

aflate în detenţie, se observă o scădere a preferinţei pentru toate categoriile de droguri şi apariţia consumului de SNPP în proporţie foarte mare (19,4%).

Grafic nr. 9-18: Consumul de droguri ilicite ale anturajului/ familiei, conform aprecierilor deţinuţilor, situaţie comparativă 2006, 2011 (%)

11,73,7

17,715,8

2831,2

37,339,8

0 20 40

în familie

alte pers. aflate în detenţie

cunoştinţe apropiate

total

20112006

Sursa: ANA Tabel nr. 9-6: Consumul de droguri ilicite şi SNPP conform aprecierilor deţinuţilor, în funcţie de tipul de drog consumat, 2011 (%)

heroina SNPP coca-ina

canabis haşiş ecstasy altele meta-dona

amfe-tamine

LSD

2011 62,8 19,4 16 14,5 10,4 7,1 6,8 3,8 1,1 0,8 alte pers. aflate în detenţie 2006 68,2 - 25 21 15,4 11,1 5,1 2,8 2,2 1,4 cunoştinţe 40,5 35,6 28,1 33,4 30,7 12,7 6,3 4,3 5,1 5,2 membri ai familiei

2011 45,5 38,3 23,7 17,7 20,7 4,7 5,9 3,4 0 1,5

Sursa: ANA Conform celor menţionate anterior, consumul de medicamente fără prescripţia medicului, droguri ilicite şi SNPP şi/ sau combinaţii ale acestora, de către membrii familiei respondenţilor este scăzut. Se observă, însă, o proporţie mai mare pentru consumul de alcool, mai ales în cazul taţilor persoanelor intervievate (11,7%). Tabel nr. 9-7: Distribuţia respondenţilor în funcţie de dependenţa de alcool, medicamente fără prescripţia medicului şi droguri ilicite/ SNPP sau combinaţii ale acestora, ale membrilor familiei, 2011 (%)

alcool medicamente fără

prescripţia medicului

droguri ilicite şi SNPP

alcool şi droguri ilicite/ SNPP

alcool şi medicamente fără

prescripţia medicului

Tip de drog

tatăl 11,7 0 0,1 0,1 0 heroina,etnobotanice, marijuana, aurolac

mama 2,2 0,3 0 0 0 antidepresive, calmante, distonocalm

fraţi/surori 4,1 0 2,1 0 0 canabis, hasis, heroina, cocaina, special, special gold, aurolac, prenandez

soţ/ie sau concubin/ă

0,7 0,1 0,5 0 0 heroina, SNPP, xanax, diazepam

copii 0 0,1 0 0 0 heroina, SNPP alte rude/ pers, cu care au locuit împreună

3,9 0,2 0,7 0,2 0,1 heroină, cocaină, amfetamine, ecstasy, hasis, canabis, SNPP diazepam,

Sursa: ANA

184

Legătura dintre consumul de substanţe şi criminalitate - subiecţii cercetării au fost întrebaţi dacă se aflau sub influenţa vreunei substanţe (dintre cele investigate în acest studiu: alcool, medicamente, droguri) în momentul comiterii faptei pentru care au fost închişi sau în momentul arestării: • 40,9% dintre deţinuţi au declarat că în momentul comiterii faptei pentru care au fost închişi

consumaseră substanţe psihoactive (în scădere faţă de 2006: 45,8%); • 29,4% dintre deţinuţi se aflau sub influenţa vreunei substanţe psihoactive în momentul arestării. Cel mai frecvent asociat comportamentului infracţional a fost alcoolul, acesta fiind menţionat de 70,7% dintre subiecţi pentru momentul comiterii faptei (75,2% dintre menţiuni; în scădere faţă de 2006: 86,3%) şi 64,4% dintre subiecţi pentru momentul arestării (69,5% dintre menţiuni). Pe locul al doilea se află heroina cu 13,6% dintre subiecţi (în creştere faţă de 2006: 9,7%) pentru momentul comiterii infracţiunii şi 17% pentru momentul arestării, urmează apoi SNPP şi medicamentele fără indicaţia medicului, celelalte substanţe înregistrând o proporţie mult mai redusă. Comparativ cu 2006, se observă: • similitudini – deşi în scădere faţă de studiul anterior, consumul de alcool deţine un rol important în

comiterea de infracţiuni şi se înregistrează un policonsum (în special alcool asociat cu alte tipuri de droguri), în creştere faţă de studiul anterior: proporţia pentru total substanţe psihoactive este 106,4%-2011, respectiv 103%-2006);

• diferenţe - apare consumul de SNPP şi creşte proporţia pentru consumul de droguri ilicite şi medicamente fără prescripţia medicului (de ex: pentru heroină creşte de la 9,7% la 14,5%, iar medicamente, de la 1,7% la 3,6%).

Tabel nr. 9-8: Distribuţia respondenţilor în funcţie de consumul de droguri, alcool, medicamente fără indicaţia medicului şi a substanţelor psihoactive consumate (răspuns multiplu), în momentul comiterii infracţiunii pentru care se afla în detenţie sau în momentul arestării, situaţie comparativă 2006, 2011(%)

%- total substanţe psihoactive % - total subiecţi în momentul

comiterii fapteiîn momentul

arestăriiîn momentul

comiterii faptei în momentul

arestării 2006 2011 2011 2011 2011 alcool 86,3 75,2 69,5 70,7 64,4 heroină 9,7 14,5 18,4 13,6 17 SNPP - 3,9 6,1 3,6 5,6 medicamente fără prescripţia medicului 1,7 3,6 4,2 3,3 3,9 haşiş 1,6 2,6 2,8 2,4 2,6 alt tip de drog 0,6 2,1 2,8 2 2,5 canabis 1,4 1,2 1,6 1,1 1,5 cocaină 1 1 0,9 1 0,9 ecstasy 0,1 0,9 0,9 0,8 0,9 amfetamine 0,1 0,3 0,2 0,2 0,2 alt tip de substanţă 0,5 0,2 0 0,2 0

Total (%-substanţe psihoactive) 103% 106,4% 108% - - Total (%-respondenţi) - - - 100%

(N= 899) 100%

(N= 646) Sursa: ANA În cadrul studiului realizat în anul 2011, subiecţii cercetării au fost întrebaţi şi dacă au comis fapte cu caracter penal (indiferent dacă au fost descoperiţi sau nu) pentru a face rost de droguri. 11,3% au răspuns afirmativ, 0,4% au refuzat să răspundă, iar restul de 88,3% au negat. Astfel, din cei 328 de respondenţi care au răspuns afirmativ: • 43,5% au fost implicaţi în furturi şi 15,5% în tâlhării, • 30,8% au devenit dealeri, • 3,6% au practicat sex comercial, iar 4,3% au fost implicaţi în activităţi de proxenetism, • 2,3% au comis alte infracţiuni (abuz de încredere, acte false, distrugere, escrocherii, înşelăciune,

infracţiuni informatice).

185

De menţionat că aproape jumătate dintre cei 328 de respondenţi au comis mai multe fapte cu caracter penal, în special furturile (62,6% dintre menţiuni) şi traficul de droguri (44,3% dintre menţiuni) fiind asociate cu alte infracţiuni233. Analiza corelaţiilor dintre nivelul prevalenţei consumului de droguri ilicite şi SNPP şi caracteristicile socio-demografice ale respondenţilor indică următorul profil al utilizatorului: de sex masculin (în 2006: de sex feminin); cu vârsta între 25-34 de ani (în 2006: 15-24 de ani), care este necăsătorit/separat (în 2006: concubinaj) cu un nivel de şcolarizare ridicat - cel puţin studii liceale (în 2006. scăzut – are cel mult studii primare), era elev/ student în momentul arestării, a locuit înainte de detenţie în Bucureşti.

Comparativ cu profilul persoanelor admise la tratament (vezi capitolul 5) se observă: similitudini în privinţa tipului de drog consumat (heroină), sex (masculin), vârstă (până în 30 de ani) şi

reşedinţă (Bucureşti) diferenţe în privinţa statutului ocupaţional: (mediul penitenciar - elev/ student în momentul arestării;

admiterea la tratament - persoane fără un loc de muncă în momentul admiterii la tratament) şi nivelului de şcolarizare (mediul penitenciar - cel puţin studii liceale; admiterea la tratament - aproximativ jumătate au finalizat cel mult şcoala profesională şi o treime au un nivel de şcolarizare mediu)

Tabel nr. 9-9: Prevalenţa consumului de droguri ilicite şi SNPP, pe perioada detenţiei, în funcţie de caracteristicile socio-demografice ale respondentului, situaţie comparativă 2006, 2011

2006 2011 TOTAL 18,5 25,1

masculin 18,4 25,2 Sex feminin 20,1 23,8 15-24 ani 27,2 33,5 25-34 ani 21,0 33,5 35-44 ani 10,7 15,5

Grupa de vârstă (ani)

45 ani şi peste 4,7 3,0 necăsătorit 22,2 33,0 separat/ă 18 30,8 concubinaj 28,8 28,2 divorţat/ă 12,4 12,7 căsătorit 10,3 15,2

Starea civilă

văduv 5,9 7,0 primare/fără studii 24 22,2 gimnaziale/10 clase/profesională 15,1 25,4

Nivel de şcolarizare

liceale sau superioare 20,3 27,2 elev/student 35,9 55,3 fără ocupaţie 30,2 36,0 cu loc de muncă stabil 15,0 20,5 cu loc de muncă instabil (temporar) 21,1 19,8 şomer 15,2 30,7

Ocupaţia înainte de încarcerare

altă situaţie 9,8 20,3 în capitală 45,2 56,8 reşedinţă de judeţ/municipiu - 25,2 alt oraş 18,9 19,1 sat/comună 18,9 9,1

Reşedinţa înaintea arestării

altă ţară 35,1 30,1 Sursa: ANA

233 11 subiecţi au răspuns afirmativ pentru toate cele 5 variante de răspuns (prostituţie, proxenetism, furturi, tâlhării şi trafic de droguri), iar unul a declarat că a făcut „orice” pentru procurare de droguri.

186

9.4 RĂSPUNSURI LA PROBLEMELE DE SĂNĂTATE ALE CONSUMULUI DE DROGURI ÎN PENITENCIARE (INCLUSIV ÎN ALTE MEDII CUSTODIALE) 9.4.1. ASISTENŢA ACORDATĂ CONSUMATORILOR DE DROGURI ÎN PENITENCIAR (INCLUSIV NUMĂRUL DEŢINUŢILOR CARE AU BENEFICIAT DE TRATAMENT DE SUBSTITUŢIE CU OPIACEE) În Programul specific de asistenţă psiho-socială, destinat persoanelor deţinute în penitenciare consumatoare de droguri sau cu antecedente de consum, (abordare multidisciplinară – educator, psiholog, asistent social şi medic) au fost incluşi pe parcursul anului 2010, 1.006 persoane private de libertate. Având ca obiectiv general sprijinirea reintegrării sociale după momentul liberării din penitenciar a foştilor consumatori de heroină, în perioada 2009-2012, se derulează proiectul Crearea a trei comunităţi terapeutice în penitenciarele Jilava, Rahova şi Târgşor, implementat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în parteneriat cu Direcţia probaţiune din Ministerul Justiţiei, Agenţia Naţională Antidrog cu întreaga structură teritorială, respectiv Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog; Fundaţia Phoenix Haga şi Ministerul Justiţiei – Norvegia. Pe parcursul anului 2010 s-a realizat: amenajarea a trei comunităţi terapeutice, formarea personalului (15 specialişti din penitenciare şi 3 specialişti din serviciile de probaţiune), elaborarea unei metodologii de lucru pentru personalul care desfăşoară activităţi cu persoanele incluse în comunităţile terapeutice şi evaluarea a 225 de persoane private de libertate dintre care se vor selecta beneficiarii celor trei comunităţi terapeutice.

În cadrul proiectului Creşterea accesului persoanelor private de libertate la programe de scădere a riscurilor asociate consumului de droguri, derulat cu finanţare din partea Biroului Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate, a fost dezvoltat un program de substituţie cu metadonă de care au beneficiat 68 de persoane private de libertate . Conform ANP, începând cu anul 2012, o dată cu finalizarea asistenţei financiare internaţionale, achiziţia de metadonă se va face cu fonduri din bugetul Ministerului de Justiţie, întrucât nu s-a reuşit, în ciuda eforturilor repetate şi susţinute din partea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, introducerea niciunuia dintre penitenciarele-spital pe lista unităţilor sanitare care derulează subprogramul de prevenire şi tratament al toxico-dependenţelor, din cadrul Programului naţional de sănătate mintală, program finanţat din bugetul de stat al Ministerului Sănătăţii. Această măsură preconizată pentru anul 2011, a fost amânată datorită faptului că finanţarea UNODC a permis prelungirea cu încă un an a programului de prevenire HIV/ SIDA în mediul penitenciar cu fonduri externe. În anul 2010, au fost asistaţi în regim de detenţie, în cadrul programelor de substituţie, 13 consumatori (în 2009 - 27 de consumatori şi în 2008 - 12 consumatori), care au solicitat servicii de tratament ca urmare a consumului de substanţe psihoactive234. În ceea ce priveşte distribuţia teritorială a acestora, similar admiterilor la tratament din comunitate, se poate constata, ca şi în anii anteriori, menţinerea concentrării acestora cu predilecţie în Municipiul Bucureşti. Analizând incidenţa admiterilor la tratament, reiese că în anul de referinţă, o treime din totalul celor admişi la tratament reprezintă persoane care au fost admise pentru prima dată la tratament pentru dependenţa de droguri (în scădere faţă de anii anteriori). Referitor la distribuţia pe sexe a persoanelor admise la tratament, în anul 2010, ca şi în anul 2008, una din persoanele care au primit asistenţă este de sex feminin. În funcţie de drogul principal, dacă în anii anteriori toate admiterile au fost pentru heroină, în 2010 din cele 13 admiteri 2 au fost pentru SNPP – substanţe noi cu proprietăţi psihoactive şi 11 pentru heroină.

234 In sistemul penitenciar din România există 32 de penitenciare (dintre care 2 în Bucureşti), 2 penitenciare pentru tineri şi minori, un penitenciar pentru femei, 3 centre de reeducare şi 6 penitenciare spital (dintre care 2 în Bucureşti). Programul de substituţie cu metadonă s-a implementat începând cu anul 2008, beneficiind de finanţare din partea Biroului Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate şi se desfăşoară în cinci unităţi penitenciare: Penitenciarul Spital Bucureşti – Rahova, Penitenciarul Spital Bucureşti – Jilava, Penitenciarul Bucureşti – Rahova, Penitenciarul Bucureşti – Jilava şi Penitenciarul Giurgiu

187

Tabel nr. 9-10: Distribuţia admiterilor la tratament în regim de detenţie, date comparate 2008-2010 (nr. de persoane)

2008 2009 2010 M F M F M F Număr total de persoane 11 1 27 0 12 1 Din care admise pentru prima dată la tratament 5 1 11 0 4 0

Sursa: ANP În funcţie de grupa de vârstă, cele mai multe admiteri la tratament în anul 2010 au fost, ca şi în anii anteriori, pentru persoane cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani. Faţă de 2008 şi 2009, se constată o tendinţă de creştere a mediei de vârstă (de la 28,9 la 31 de ani). În ceea ce priveşte vârsta de debut, faţă de 2009 nu există persoane care au început consumul de droguri la vârste mai mici de 15 ani şi se înregistrează o scădere pentru grupa de vârstă de 15-19 ani, 5 cazuri (faţă de 16 cazuri, 59,3%). Tabel nr. 9-11: Distribuţia admiterilor la tratament în regim de detenţie, în funcţie de grupa de vârstă, date comparate 2008-2010 (nr. de persoane)

Grupa de vârstă (ani) Vârsta An <15 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 >= 50

Total Media de vârstă

2008 0 0 2 5 4 1 0 0 0 12 28,9 2009 0 0 4 9 9 2 0 3 0 27 30,5

admiterii la tratament

2010 0 0 2 4 6 0 0 0 1 13 31,0 2008 2 2 6 1 1 0 0 0 0 12 20,3 2009 1 15 6 4 0 1 0 0 0 27 19,6

de debut în consum

2010 0 5 7 0 0 0 1 0 0 13 21,8 Sursa: ANP Marea majoritate a persoanelor admise la tratament în regim de detenţie a consumat heroină pe cale injectabilă (2008 - 11 persoane, 2009 - 25 de persoane, 2010 - 11 persoane). În anul de referinţă, distribuţia cazurilor, în funcţie de frecvenţa consumului în ultimele 30 de zile anterioare admiterii la tratament a fost următoarea: 3 persoane au consumat de câteva ori pe săptămână, 5 persoane cel mult o dată pe săptămână şi alte 5 ocazional (anii anteriori s-a înregistrat şi consum zilnic: 2009 - 7 persoane şi 2008 - 6 persoane). Din totalul admiterilor la tratament, pentru 3 cazuri (în anul 2009 - 9 cazuri şi în 2008 – 5 cazuri) a fost înregistrat policonsumul de substanţe psihoactive: amfetamine (1 caz) şi benzodiazepine – 2 cazuri235. Pentru cele 13 de cazuri de admitere la tratament în regim penitenciar, în anul analizat, în funcţie de statusul ocupaţional avut înainte de admiterea la tratament, distribuţia era următoarea: 9 persoane erau fără ocupaţie/ şomeri, 2 – angajate şi câte o persoană – elev/ student sau în arest, situaţie similară cu cea din anii anteriori (în anul 2008: 9 - fără ocupaţie/ şomeri şi 3 - în arest/ deţinut, iar în 2009: 18 persoane erau fără ocupaţie/ şomeri, 5 – angajaţi, 3 - în arest/ deţinut şi o persoană - inactivă economic). În funcţie de nivelul educaţional, din totalul celor 13 de admiteri la tratament, majoritatea aveau un nivel scăzut de şcolarizare (2 persoane nu au mers la şcoală/ nu au absolvit studiile primare şi 8 persoane au finalizat studiile primare/ gimnaziale) şi 5 persoane finalizaseră studii liceale. Situaţia este similară cu cea din anii anteriori: în anul 2008 - 6 persoane au finalizat studiile primare/ gimnaziale, 4 persoane finalizaseră studii liceale şi numai una avea studii superioare236, iar în 2009 - 2 persoane nu au mers la şcoală/ nu au absolvit studiile primare, 18 persoane au finalizat studiile primare/ gimnaziale, 4 persoane finalizaseră studii liceale şi numai una avea studii superioare237. 235 în 2009: hipnotice şi sedative - 6 cazuri şi alte opiacee, amfetamine şi halucinogene – câte un caz; iar în 2008: amfetamine - 2 cazuri şi cocaină, benzodiazepine şi halucinogene câte un caz 236 Pentru 1 persoană nu a fost precizat nivelul studiilor absolvite 237 Pentru 2 persoane nu a fost precizat nivelul studiilor absolvite

188

9.4.2 PREVENIREA ŞI REDUCEREA RISCURILOR ASOCIATE CONSUMULUI DE DROGURI Conform ANP, în cadrul proiectului Creşterea accesului persoanelor private de libertate la programe de scădere a riscurilor asociate consumului de droguri, derulat cu finanţare din partea Biroului Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate, s-a implementat în sistemul penitenciar, alături de programul de substituţie cu metadonă, şi un program de schimb de seringi. Acesta s-a desfăşurat în 10 unităţi penitenciare şi penitenciare-spital din România, în anul 2010 având ca beneficiari 61 consumatori de droguri aflaţi în stare privativă de libertate, cărora le-au fost distribuite 18.383 seringi. Pe lângă acest rezultat, proiectul a contribuit şi la instruirea personalului medico-sanitar şi de supraveghere şi asistenţă psiho-socială în vederea derulării şi pe viitor de astfel de programe precum şi la constituirea unei Reţele de educatori între egali (peer-to-peer educators). În cursul anului 2010, Direcţia Reintegrare Socială din cadrul ANP a elaborat instrumentul de evaluare psihologică a nevoilor şi riscurilor, care cuprinde o secţiune aparte destinată consumului de droguri. De asemenea, direcţia de specialitate a distribuit în unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Manualele programelor educative, de asistenţă psihologică şi socială. Tot pe parcursul anului 2010 a fost elaborat şi definitivat Ghidul de bune practici al psihologului care lucrează în sistemul penitenciar, care conţine o secţiune destinată desfăşurării activităţilor de asistenţă psihologică a persoanelor private de libertate cu antecedente în toxicomanie. În toate penitenciarele, în cadrul programelor derulate în parteneriat cu diferite organizaţii non-guvernamentale, au fost susţinute numeroase activităţi destinate prevenirii consumului de droguri, adresate persoanelor private de libertate, cum ar fi: distribuire de pliante, de broşuri cu benzi desenate, cărţi de joc şi afişe cu conţinut informativ privind consecinţele consumului de droguri, realizare de expoziţii tematice, ieşiri în comunitate, emisiuni TV, articole în revistele penitenciarelor. Astfel, la nivelul judeţului Ialomiţa, pe parcursul anului 2010 s-a realizat campania Gândeşte sănătatea fără droguri, derulată de către un consorţiu format din Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, Centrul Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Ialomiţa, Penitenciarul Slobozia, Direcţia de Sănătate Publică Ialomiţa, Inspectoratul de Poliţie Ialomiţa, Fundaţia Floarea Ialomiţeană ce a urmărit informarea elevilor, a tinerilor aflaţi în custodia Penitenciarului Slobozia şi a tinerilor aflaţi în supravegherea Serviciului de Probaţiune cu privire la efectele nocive ale substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive cunoscute generic sub denumirea de etnobotanice, prin folosirea tuturor canalelor de comunicare. De intervenţiile proiectului au beneficiat 905 persoane (printre aceştia se numără şi 5 persoane aflate în supravegherea Serviciului de Probaţiune). De asemenea, cu sprijinul Serviciului judeţean de Probaţiune, specialiştii CPECA Botoşani au derulat, pe parcursul anului 2010, mai multe activităţi de informare a deţinuţilor şi familiilor acestora privind efectele consumului de tutun, alcool şi droguri (aproximativ 200 de beneficiari informaţi). Similar, CPECA Tulcea a iniţiat, împreună cu Serviciul judeţean de Probaţiune şi Penitenciarul Tulcea, un proiect ce urmează a se finaliza în decembrie 2011, având ca obiectiv motivarea deţinuţilor din Penitenciarul Tulcea cu istoric in consum de droguri ilicite, pentru menţinerea abstinenţei prin acordarea de servicii de consiliere şi informare. Proiectul se adresează deţinuţilor foşti consumatori de droguri, având ca grup ţintă 15 beneficiari şi implică efectuarea a 1.000 de intervenţii de informare şi consiliere. 9.4.3. PREVENIREA ŞI TRATAMENTUL BOLILOR INFECŢIOASE ASOCIATE CONSUMULUI DE DROGURI Pe parcursul derulării programelor care au beneficiat de sprijinul financiar al Fondului Global, în sistemul românesc de penitenciare, un număr important de deţinuţi au fost instruiţi şi formaţi ca peer-educators, asumându-şi rolul de educare şi informare pentru ceilalţi deţinuţi, referitor la riscurile de infecţie cu HIV, precum şi la măsurile de prevenire. Cei mai mulţi dintre aceşti peer-educators au dobândit o experienţă relevantă în iniţierea şi susţinerea de sesiuni de informare referitoare la prevenirea HIV în rândul deţinuţilor.

189

Al şaselea raport de progres al programului HIV/ SIDA Runda 6 relevă faptul că în ce priveşte componenta de prevenire - indicatorul „Număr de deţinuţi care au beneficiat de programe de prevenire HIV/ SIDA”, ţinta stabilită iniţial a fost depăşită (110%). Astfel, pe întreaga durată de implementare a proiectului, 1.368 deţinuţi au fost formaţi ca educatori între egali şi alţi 28.632 deţinuţi au participat la sesiuni de informare – educare - comunicare de grup desfăşurate de educatori de sănătate, în organizarea Romanian Harm Reduction Network, ALIAT, ARAS, INTEGRATION, Alături de Voi (proiectul Iniţiativa 38). Proiectul a avut ca adresabilitate toate penitenciarele din ţară. În ceea ce priveşte componenta de prevenire privind testarea şi consilierea HIV, pentru indicatorul “deţinuţi care au beneficiat de consiliere pre-testare, s-au testat pentru HIV şi au primit rezultatul testului” (măsoară număr de indivizi care au beneficiat de consiliere şi testare voluntară - rapidă sau ELISA)", se apreciază că proiectul „Creşterea accesului persoanelor private de libertate la testare HIV şi HVC”, finanţat prin Asociaţia Romanian Angel Appeal, şi preluat, în faza a II-a de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a recuperat întârzierile din faza I şi a atins în proporţie de 100% indicatorii din faza a II-a privind testarea HIV. În afară de testele HIV, 4.000 de deţinuţi au fost testaţi şi consiliaţi pentru VHC în faza a II-a, pe parcursul anului 2010. De asemenea, 100 de specialişti (medici, psihologi, asistenţi sociali) au fost instruiţi. Proiectul, în valoare de 54.770 EUR, a avut ca implementatori Agenţia Naţională Antidrog (faza I) şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor (faza a II-a), fiind adresat tuturor celor 38 de penitenciare din ţară. Tratamentul specific al bolilor infecţioase asociate consumului de droguri se derulează conform normelor din programele naţionale adresate acestor boli, tratamentul fiind disponibil pentru persoanele private de libertate, după aceleaşi reguli ca în cazul oricărei persoane asigurate. 9.4.4. PREVENIREA RISCULUI DE SUPRADOZĂ LA ELIBERAREA DIN PENITENCIAR În prezent, nu există programe educaţionale speciale de prevenire a riscului de supradoză la eliberarea din penitenciar, această activitate fiind realizată pentru persoanele private de libertate care participă ca beneficiari la programele/ serviciile de tratament substitutiv cu opiacee, în penitenciarele unde acestea sunt disponibile. Sunt în curs de pregătire programe care să asigure acest tip de prevenire. 9.5 REINTEGRAREA CONSUMATORILOR DE DROGURI LA ELIBERAREA DIN PENITENCIAR La eliberarea din penitenciar, persoanele private de libertate, incluse în Programul de substituţie cu metadonă, au posibilitatea de a continua, voluntar, tratamentul în Centrele de Asistenţă Integrată a Adicţiilor ale ANA. După lansarea de către Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a propunerii de constituire a unui grup de lucru - cu implicarea reprezentanţilor Agenţiei Naţionale Antidrog, ONG-urilor sau a altor reprezentanţi ai societăţii civile, cu posibil rol în asistenţa postpenală – pe parcursul a 3 sesiuni ale grupului de lucru extins şi 7 sesiuni pe subgrupuri, a fost elaborat, în anul 2010, proiectul Strategiei Naţionale de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate (fundamentare şi plan operaţional), care urmează a fi promovată şi implementată până la finalul anului 2011. La sfârşitul anului 2010 a fost iniţiat proiectul Consolidarea capacităţii funcţionale din domeniul serviciilor integrate oferite dependenţilor şi foştilor dependenţi de droguri pentru integrare pe piaţa muncii prin acţiuni de dezvoltare a instrumentelor şi metode de lucru inovatoare şi realizarea de programe de formare, co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investeşte în oameni!. Proiectul, implementat de Universitatea din Bucureşti în parteneriat cu Asociaţia Promovarea Dreptului la Sănătate, Siveco România şi Go Business Solutions, are ca obiective oferirea de consiliere medicală şi psihosocială pentru persoanele dependente de droguri, dar şi realizarea de consiliere pentru integrarea pe piaţa muncii a foştilor depedenţi. Proiectul vizează ca, până în luna septembrie 2012, să ofere consiliere specializată pentru aproximativ 1200 de astfel de persoane şi formare profesională pentru 400 dintre aceştia. In cadrul acestui proiect, din luna octombrie 2011, în cadrul Penitenciarului Giurgiu, va începe să funcţioneze un Centru de incluziune socială adresat persoanelor din detenţie care sunt consumatori sau foşti consumatori de droguri.

190

În cursul anului 2010, la nivelul Agenţiei Naţionale Antidrog, a continuat implementarea Proiectului MATRA MPAP PROJECT-MAT09/RM/9/1, „Crearea Sistemului Naţional Integrat privind Reabilitarea Consumatorilor de Droguri care au Comis Infracţiuni” alături de specialişti din cadrul Ministerului Public, Direcţiei de Probaţiune, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Inspectoratului General al Poliţiei Române. Astfel, în perioada ianuarie-martie au fost semnate protocoalele de colaborare între instituţiile partenere, precum şi cu Serviciul de Probaţiune Olandez, iar în perioada aprilie-septembrie au fost organizate 4 întâlniri de lucru pentru identificarea serviciilor integrate, precum şi a posibilităţii legale de furnizare a acestora către consumatorii de droguri care au comis fapte prevăzute de legea penală. Rezultatul grupurilor de lucru, materializat sub forma unui manual de proceduri specifice de lucru a fost transmis spre avizare tuturor participanţilor, urmând ca după aprobare să intre imediat în aplicare în cadrul a două centre pilot, organizate la nivelul a două sectoare din municipiul Bucureşti. În mod similar rapoartelor precedente, această secţiune analizează indicatorii privind infracţiunile la regimul juridic al drogurilor, structuraţi pe număr de cauze penale şi persoane cercetate/ condamnate în contextul celor trei faze ale procesului penal: faza de urmărire penală, faza de judecată şi faza de executare a hotărârilor judecătoreşti, definitive şi irevocabile.

191

Capitolul 10 - Piaţa drogurilor

INTRODUCERE În România capturile de droguri sunt realizate de către diverse instituţii, cum ar fi: Serviciul Antidrog din cadrul Poliţiei Naţionale, Compartimentul Antidrog din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor sau Administraţia Naţională a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei în unităţile penitenciare, precum şi de către procurorii din cadrul DIICOT. De menţionat faptul că până în luna mai 2009, atribuţii în combaterea traficului ilicit de droguri avea şi Poliţia de Frontieră Română, însă acestea au fost transferate în totalitate Poliţiei Naţionale. Datele oficiale cu privire la cantităţile de droguri confiscate, puritate şi compoziţie sunt furnizate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, fiind utilizate metode de eşantionare şi analiză acreditate şi recunoscute la nivel internaţional. De asemenea, datele privind originea drogurilor, rutele de trafic, modul de operare sau preţul drogurilor sunt furnizate, în general, de către Serviciul Antidrog, pe baza datelor obţinute în timpul anchetei penale. Nu în ultimul rând, date referitoare la disponibilitatea şi preţul drogurilor sunt obţinute şi din studiile în populaţia generală238 sau alte studii dedicate. Totodată, potrivit datelor furnizate de instituţile cu atribuţii în domeniu se poate afirma că România nu este o ţară sursă pentru traficul de droguri, cele câteva culturi de canabis descoperite nefiind reprezentative prin cantitatea estimată a fi produsă. Piaţa drogurilor la nivelul străzii rămâne în continuare caracterizată de menţinerea preţurilor şi o puritate scăzută, fluctuaţii ale preţurilor fiind înregistrate la comerţul cu ridicata al cocainei, unde se înregistrează o creştere, precum şi o scădere a preţului drogurilor sintetice. În anul 2010, un concurent serios al drogurilor ilicite îl reprezintă noile substanţe cu proprietăţi psihoactive atât în ceea ce priveşte disponibilitatea pe piaţă, cât şi preţurile acestora. 10.1 DISPONIBILITATE ŞI OFERTĂ 10.1.1. ORIGINEA DROGURILOR239 Ruta tradiţională Balcanică continuă să joace un rol hotărâtor în traficul cu heroină. Datorită poziţiei sale geografice, marile reţele de trafic internaţional de heroină au inclus România în ramura nordică a Rutei Balcanice, alături de Bulgaria, Ungaria, către Europa de Vest. De asemenea, există informaţii care conduc la ipoteza includerii României într-o nouă rută de tranzit a heroinei din Afganistan spre ţările occidentale, alături de Turkmenistan, Uzbekistan, Kazahstan, Federaţia Rusă şi Ucraina. Concret, din depozitele constituite în Ucraina, heroina pleacă spre Europa Occidentală pe trei itinerarii: prin Polonia, prin Ungaria şi prin România. În România sunt folosite în principal 5 itinerarii care fac legătura între punctele de intrare de la frontiera cu Bulgaria şi Ucraina şi punctele de ieşire către Ungaria. Totodată, se remarcă o intensificare a activităţilor desfăşurate de grupurile criminale, prin recrutarea de cetăţeni români pentru transportul unor cantităţi semnificative (10-80 kg) şi prin achiziţionarea în acest scop a unor autoturisme înmatriculate în România, care, ulterior finalizării unui astfel de transport, sunt oferite ca plată cărăuşului. Cocaina rămâne un drog al marilor oraşe, fără mari modificări faţă de anii trecuţi când acest tip de drog era semnalat, la consum, în proporţie de peste 75%, în Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Cluj-Napoca, Râmnicu-Vâlcea, Deva, Sibiu şi Braşov. Principala piaţă de desfacere a cocainei este, în proporţie de 45%, municipiul Bucureşti. În peste 80% din operaţiunile desfăşurate în perioada analizată, la nivelul întregii ţări, au fost stabilite conexiuni cu grupări ce acţionează la nivelul capitalei. Ca modalităţi de transport a cocainei sunt preferate două metode, întâlnite în peste 90% din situaţii, şi anume prin intermediul cărăuşilor şi prin intermediul societăţilor de curierat. În ultimii ani se observă tendinţa traficanţilor sud-americani de a utiliza ruta maritimă pentru transportul unor cantităţi însemnate de cocaină 238 A se vedea Capitoul 10 – Piaţa drogurilor, din Raportul naţional privind situaţia drogurilor – 2008, România 239 Elaborat pe baza materialului pus la dispoziţie de către Serviciul Antidrog din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate, IGPR

192

spre Europa. Portul Constanţa reprezintă o opţiune pentru introducerea în spaţiul european a unor importante cantităţi de cocaină, provenite din ţări ale Americii de Sud, fapt pentru care, în cursul anului 2010, s-a înfiinţat Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Porturi Maritime Constanţa. Canabisul şi haşişul constituie cele mai traficate/ consumate droguri din România, întâlnite, preponderent, în marile centre universitare: Bucureşti, Craiova, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara. Drogurile de pe piaţa autohtonă provin, în mare parte, din ţări precum Moldova, Serbia, Spania şi Olanda. Cu toate acestea, se remarcă o creştere a fenomenului de înfiinţare a unor culturi, de mici dimensiuni, ca urmare a experienţei acumulate de către cetăţeni români sau străini, cu preocupări pe linia traficului de canabis şi, de asemenea, ca urmare a informaţiilor disponibile pe Internet. De asemenea, drogurile sintetice (amfetamine, ecstasy, MDMA), sunt tranzitate prin România, existând şi o cerere pentru consum. Acestea provin din ţări vest-europene şi au ca destinaţie ţări din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Drogurile sintetice sunt traficate pe teritoriul naţional prin intermediul serviciilor poştale, a transportului aerian, cât şi al celui rutier (auto personal), în timp ce consumul este localizat, în special, în spaţii recreaţionale – baruri, discoteci, cluburi. Începând cu anul 2008, au apărut primele informaţii despre comercializarea şi consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, iniţial sub denumirea de „plante etnobotanice” – substanţe cu efecte similare drogurilor şi care nu se aflau sub control naţional, pentru ca în anii 2009 şi 2010 fenomenul să înregistreze o continuă expansiune. Iniţial comercializarea acestor substanţe s-a realizat prin intermediul Internetului, însă cererea tot mai mare a determinat deschiderea unor „magazine de vise”, cunoscute sub denumirea de „Weed Shop”, care comercializau direct aceste produse. În urma cercetărilor efectuate de către formaţiunea specializată a Poliţiei Române s-a stabilit că aceste substanţe provin, în principal din China, existând însă şi importuri din Germania şi Anglia. Substanţele sunt introduse în România, în principal, prin intermediul societăţiilor de curierat rapid, distribuitorii achiziţionându-le la un preţ relativ mic, de aproximativ 2 EURO/ gram şi vânzându-le cu un preţ de până la 22 EURO/ gram. 10.1.2. DISPONIBILITATEA DROGURILOR ÎN MEDIUL PENITENCIAR DIN ROMÂNIA În anul 2010, Agenţia Naţională Antidrog, în colaborare cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a elaborat un nou studiu240 privind prevalenţa consumului de droguri în mediul penitenciar din România, ce a inclus şi o serie de întrebări referitoare la disponibilitatea drogurilor. Conform acestuia, cel puţin unul din 4 respondenţi pot obţine, într-un interval de o săptămână, substanţe psihoactive în mediul penitenciar: heroină – 29,1%, substanţele noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP) - 26,7%, cocaină – 26,2%, canabis/ haşiş -25,5%, ecstasy- 24,5%, metadonă – 23,7%, amfetamine – 22,8%, LSD – 22,4% şi alte droguri (ketamină, special key) – 13,5%. Cel mai uşor de obţinut sunt SNPP – 8,3% şi heroina – 7,6%, iar cel mai greu: cocaina – 19,7%.

240 Prezentat în detalliu în Capitolul 9

193

Grafic nr. 10-1 Distribuţia respondenţilor în funcţie de opinia privind accesibilitatea drogurilor în mediul penitenciar într-un interval de o săptămână, 2011 (%)

0

10

20

foarte usor+destul de usor 8.3 7.6 5.3 5.3 5.1 4.8 4.3 4 3.7 2.3

nici greu, nici usor 2.7 2.8 2.7 2 3 2 2.2 1.6 1.5 1.1

destul de greu + foarte greu 15.7 18.7 17.4 16.4 17.3 17.7 19.7 17.2 17.2 10.1

au refuzat să răspundă 5.3 6.8 7.5 7 7 7.3 7.5 7.5 7.5 10.3

SNPP heroina canabis (marij.)

metadona

hasis ecstasy cocaina amfetamine

LSD alte droguri

Notă: Diferenţa până la 100% reprezintă proporţia celor care au răspuns că nu ştiu/ nu sunt interesaţi pentru că nu consumă/nu se poate face rost Sursa: ANA Analizând proporţia respondenţilor care au declarat că pot obţine foarte uşor/ destul de uşor substanţe psihoactive în mediul penitenciar într-un interval de o săptămână, în funcţie de grupa de vârstă, se observă că, pentru toate grupele de vârstă, substanţele noi cu proprietăţi psihoactive sunt cele mai disponibile, urmate de: • pentru minori (<18 ani) – canabis şi metadonă (6,7%); • pentru adulţi (22- 64ani) - heroină (7,7%); • pentru tineri (18 -21ani) – valori asemănătoare pentru toate drogurile (cea mai mare valoare se

înregistrează pentru canabis), cu excepţia opiaceelor. Conform celorlalţi indicatori, aceste valori se corelează cu preferinţele de consum. Tabel nr. 10-1: Distribuţia respondenţilor care au declarat că pot obţine foarte uşor/destul de uşor substanţe psihoactive în mediul penitenciar într-un interval de o săptămână, în funcţie de grupa de vârstă, 2011 (%)

minori (<18 ani)

tineri (18 -21ani)

Adulţi (22- 64ani)

Total

SNPP 10.0% 14.5% 7.9% 8.3% heroină 3.3% 6.0% 7.7% 7.6% canabis (marijuana) 6.7% 8.5% 5.1% 5.3% metadonă 6.7% 5.1% 5.3% 5.3% hasis 3.3% 6.8% 5.0% 5.1% ecstasy 3.3% 7.7% 4.6% 4.8% cocaină 0% 5.1% 4.4% 4.3% amfetamine 3.3% 6.0% 3.9% 4.0% LSD 0% 4.3% 3.7% 3.7%

Sursa: ANA Indiferent dacă au declarat sau nu consum, toţi subiecţii celui de-al doilea studiu au fost întrebaţi cu privire la ce se oferă de obicei în schimbul unei doze de drog. Răspunsurile celor 1.018 subiecţi (49,3%) au fost grupate în următoarele categorii: • bani (sume variind de la 100 - 150 lei până la 100-150 euro, probabil şi în funcţie de drogul solicitat şi

care, în multe cazuri, sunt daţi de către/către familie: „bani pe afară la familie”, „bani afară, în conturi”, „alimentarea contului de către familie”, „transferuri bancare”) şi

• ţigări (ex: „heroina costă 5 pachete de ţigări, SNPP-1 pachet”, „1 milion sau 1 cartuş ţigări”),

194

• alte produse: băutură, alimente şi cafea, haine şi încălţăminte („obiecte valoroase, de firmă”), telefoane mobile (ex: „un telefon în penitenciar este 3500-4500 ron” ), bijuterii de aur (ex. cercei), ceasuri, săpun, şampoane, dar şi servicii/favoruri sexuale, medicamente (ex: „levo şi diazepam”, „pastile, diazepam”) sau prestarea de servicii de trafic de droguri în detenţie.

10.2 CAPTURI 10.2.1 CANTITĂŢI DE DROGURI CAPTURATE ŞI NUMĂR DE CAPTURI 1. DROGURI ILEGALE În anul 2010, au fost descoperite şi ridicate în vederea confiscării 485,0049 kg, 32.844 comprimate, 19 doze şi 11,182 litri droguri din care: • droguri de mare risc: 309,35 kg, 31.075 comprimate, 19 doze şi 0,159 litri; • droguri de risc:175,66 kg, 1.769 comprimate şi 11,023 litri. Comparativ cu anul precedent, în anul 2010 se constată o scădere cu 70% a cantităţii totale de droguri confiscate, de la 1.615,09 la 485,0049 kg. Totuşi, în condiţiile în care în anul 2009, 79,4% din cantitatea totală confiscată a rezultat în urma unei singure capturi importante de cocaină se poate aprecia că diminuarea cantităţilor confiscate este mai puţin accentuată. În cazul drogurilor capturate sub formă de comprimate, se observă o creştere cu 48,8% a numărului de comprimate capturate, de la 22.079 la 32.844 comprimate241. Grafic nr. 10-2: Dinamica cantităţilor de droguri confiscate în perioada 2001-2010 (kg)

0,01

1

100

10000

heroină 33,45 202,18 320,7 65,4 285,07 32,63 129,903 385,23 85,046 108,19

canabis/haşiş 16300,7 14895,3 72,1 298,31 510,04 1127,06 2120,085 242,08 235,606 143,098

cocaină 2,751 2,726 12,68 24,57 109,71 10,71 46,695 3,915 1282,995 2,57

opiu 2,04 0,794 0,57 4,9 6,25 2,85 7,041 2,221 0,045 0,097

alte droguri 8.881,10 28.573 2,31 52,98 3,09 1,75 0,317 0,823 0,042 0,085

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa: Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor - IGPR Astfel, în funcţie de tipul de drog, în anul 2010 au fost confiscate, la nivel naţional, următoarele cantităţi de droguri: • Heroină: 108,19 kg., cu 27,2% mai mult faţă de anul precedent când au fost capturate 85,046 kg • Canabis/ haşiş:143,09 kg., din care 80,82 kg de marijuana şi 62,278 kg de haşiş, cu 39,3% mai puţin

faţă de anul 2009, când a fost înregistrată o cantitate de 198,591 kg marijuana şi 37,01 kg haşiş. • Cocaină: 2,57 kg. cu 99,8% mai puţin faţă de anul 2009 când a fost înregistrată o cantitate record, de

1.282,995 kg, rezultată, în proporţie de 84,2%, dintr-o singură captură de cocaină. • Stimulenţi de tip amfetaminic şi derivaţi: 3.709 comprimate, cu 70,8% mai puţin faţă de anul 2009.

241 În numărul total de comprimate sunt incluse şi comprimatele ce conţin substanţe noi cu proprietăţi psihoactive

195

Cantităţile de droguri confiscate în anul 2010 se înscriu în media perioadei 2001-2009, păstrându-se caracterul fluctuant al confiscărilor de heroină, cocaină şi canabis, precum şi tendinţa descrescătoare a confiscărilor de opiu şi droguri sintetice. De asemenea, disproporţia dintre numărul capturilor de droguri şi cantităţile de droguri confiscate, pe fiecare tip de drog, continuă să se menţină la aceleaşi valori ridicate, cu unele mici fluctuaţii de la an la an, fapt de natură a confirma că majoritatea capturilor realizate reprezintă cantităţi mici, provenite din traficul stradal. Tabel nr. 10-2: Număr de capturi şi cantitatea confiscată pe diferite tipuri de droguri

Sursa: Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor - IGPR Analiza numărului de capturi realizate în ultimii cinci ani pune în evidenţă faptul că, cea mai mare disponibilitate pe piaţa drogurilor din România o are canabisul, la concurenţă cu heroina, în timp ce cocaina şi drogurile sintetice au o disponibilitate mult mai redusă. Această concluzie a disponibilităţii pe piaţă a diferitelor tipuri de droguri se corelează şi cu rezultatele Studiului privind prevalenţa consumului de droguri în populaţia generală242. De asemenea, în anul 2010, în România au fost distruse, în conformitate cu prevederile legale, următoarele cantităţi de droguri: 297,606 kg canabis, 107,23 kg rezină de canabis, 85,797 kg cocaină, 522,234 kg heroină, 218,525 kg MDMA, 16,161 kg amfetamină, 0,328 kg morfină, 0,898 kg opiu, 850 comprimate barbiturice, 2.958 comprimate benzodiazepine, 30 fiole petidină, 2.451 comprimate metadonă, 266 comprimate derivaţi ai amfetaminei precum şi 9,987 kg, 1.278 punguţe, 467 plicuri şi 434 ţigarete de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive. Totodată, la sfârşitul anului 2010, în depozitele Poliţiei Naţionale se mai aflau: 89,91 kg cocaină, 485,85 kg heroină, 154,88 kg rezină de canabis, 576,81 kg canabis, 9,62 kg opiu, 255 doze LSD şi 130,60 kg substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, cantităţi ce urmau a fi distruse în baza hotărârilor judecătoreşti. 2. SUBSTANŢE NOI CU PROPRIETĂŢI PSIHOACTIVE La concurenţă cu drogurile ilegale, în anul 2010, România a fost supusă unui adevărat asalt al comercializării şi consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive. O dată cu punerea sub control a încă 43 de noi substanţe, prin modificările legislative din prima parte a anului 2010, structurile operative au ridicat în vederea confiscării următoarele cantităţi de droguri: • canabinoizi sintetici: 57,024 kg; • catinone: 50,091 kg şi 324 comprimate; • piperazine: 6,506 kg şi 15.094 comprimate; • pirovalerone: 1,800 kg şi 6 comprimate. În ceea ce priveşte magazinele de comercializare a substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive, acestea s-au dezvoltat pe parcursul întregului an 2010, astfel că în luna februarie 2011 numărul acestora să ajungă la 160, răspândite pe aproape întreg teritoriul naţional. 242 A se vedea Capitolul II – Consumul de droguri în populaţie şi în rândul subgrupurilor specifice.

2006 2007 2008 2009 2010Droguri Captur

i Cantitate Capturi Cantitate Capturi Cantitate Capturi Cantitate Capturi Cantitate

Heroina (kg)

642 32,636 984 129,9 1.055 385,23 1.038 85,046 962 108,19

Cocaină 36 10,714 62 46,695 91 3,91 103 1.282,99 72 2,57 Marijuana 276 1116,96 412 6,31 596 208,66 777 198,59 986 80,82 Haşiş 145 10,097 338 2114,72 506 33,42 594 37,01 321 62,278 Droguri sintetice (comprimate)

94 17314 168 29280 225 55.455 58 12.730 80 3.709

LSD (samples)

5 59 3 9 n.d. 71 18 308 3 19

196

10.2.2. PRECURSORI ŞI SUBSTANŢE CHIMICE ESENŢIALE Conform datelor oficiale ale Poliţiei Naţionale, în anul 2010, nu au existat capturi de precursori de droguri şi substanţe chimice esenţiale pe teritoriul naţional. 10.2.3. LABORATOARE CLANDESTINE După un interval de aproape 5 ani, în cursul anului 2010, au fost identificate pe teritoriul României două locaţii improvizate, una în capitală, iar cea de-a doua la Cluj, unde, persoane fără pregătire în domeniul chimiei, preparau într-o manieră empirică amestecuri de substanţe din categoria noilor substanţe cu proprietăţi psihoactive. În urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că, substanţele noi cu proprietăţi psihoactive nu erau produse pe teritoriul naţional, ci proveneau din import, în cele două locaţii având loc doar porţionarea şi ambalarea acestora pentru comercializare. 10.3 PREŢ/ PURITATE 10.3.1. PREŢUL DROGURILOR LA NIVELUL STRĂZII În anul 2010, preţurile de comercializare a drogurilor (en-gros şi cu amănuntul) nu au înregistrat variaţii semnificative faţă de anul precedent. Tabel nr. 10-3: Valorile minime şi maxime ale preţurilor celor mai frecvent traficate droguri de pe piaţa ilicită din România, în perioada 2004-2010 A. Preţul cu ridicata (în Euro/ kg, litru sau 1000 doze)

Tipul drogului

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Haşiş (rezină de canabis)

600-800 1600-2500 1600-2500 2.200 – 2.400 8.000 – 10.000 4.000 – 7.000 4.000 – 7.000

Canabis iarbă ( marijuana)

1600-2500 600-800 1300 - 1500 1300 - 1500 - 2.000 – 5.000 2.000 – 5.000

Cocaină 35.000-50.000 35.000-50.000 35.000-50.000 42.000 – 44.000

35.000 – 55.000

40.000 – 60.000

45.000 – 90.000

Heroină 10.000-15.000 13.000-17.000 15.000-20.000 12.000 – 15.000

15.000 – 16.000

12.000 – 20.000

12.000 – 20.000

Amfetamină 3.000-4.000 3.000-4.000 3.000-5.000 5.000 5.000 - - Ecstasy (MDMA)

3.000-4.000 3.000-4.000 8.000-10.000 - - 3.700 – 7.500 3.560 – 7.130

B. Preţul cu amănuntul (în Euro/g sau pe o doză) Tipul drogului

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Haşiş (rezină de canabis)

4-6 4-6 4-6 7-9 7-9 15 - 20 14,25 - 19

Canabis iarbă ( marijuana)

2-4 5-7 2-4 6-7 8-14 10 – 20 9,5 - 19

Cocaină 60-120 80-120 80-150 80-120 80-120 80 - 120 80 - 120 Heroină 15-25 25-40 25-60 30-35 46-55 37 - 49 35,63 –

47,51 Amfetamină 5-10 7-13 7-13 10 - - - Ecstasy (MDMA)

5-10 13-15 10-15 7-12 5-8 10 - 20 9,5 - 19

LSD (timbru) 20-30 20-30 30-35 33 33 20 - 37 19 – 35,63 Sursa: Serviciul Antidrog, IGPR Astfel, preţul cu ridicata (en-gros) continuă să se menţină stabil în cazul canabisului şi al heroinei, în timp ce pentru cocaină continuă tendinţa ascendentă începută în anul 2008, iar preţul pastilelor de ecstasy înregistrează o uşoară scădere faţă de anul precedent.

197

În cazul preţului cu amănuntul acesta se menţine constant variaţiile de preţ fiind inexistente, cu excepţia unei uşoare scăderi (de aproximativ 1,5 Euro) a preţului de comercializare a heroinei la nivelul străzii. 10.3.2. PURITATEA ŞI COMPOZIŢIA DROGURILOR/ TABLETELOR Concentraţia în heroină a cantităţilor vândute la nivelul străzii a variat între 3,25% şi 38,49%, puritatea medie fiind de 22,13%. În cazul cantităţilor mari capturate de structurile operative, analizele de laborator au evidenţiat o concentraţie în heroină cuprinsă între 43,07% şi 57,12%, cu o valoare medie de 50,66%. Agenţii de diluare cel mai frecvent întâlniţi în probele de heroină sunt: cofeină, paracetamol, diazepam, dextromethorphan, pentazocină şi griseofulvin. Aceste realităţi confirmă teoria conform căreia heroina vândută la nivelul străzii este de slabă calitate. În cursul anului 2010, concentraţia în MDMA a pastilelor de ecstasy a fost stabilită pentru două probe şi a fost de 0,6% respectiv 0,5%. În compoziţia comprimatelor de MDMA sunt puse în evidenţă şi alte substanţe, cel mai frecvent întâlnite fiind cofeina şi clorfenilpiperazină. Concentraţia în cocaină a capturilor mari, analizate de către specialiştii laboratoarelor de analiză, a variat între 71,20% şi 79,90%, concentraţia medie fiind de 74,70%. Substanţele identificate în probele de cocaină analizate sunt, de obicei, fenacetină, diltiazem, levamisole şi tetracaină. Concentraţia în THC a ierbii de canabis (marijuana) comercializată la nivelul străzii a fost cuprinsă între 0,06% şi 10,09%, cu o medie de 4,67%. În ceea ce priveşte rezina de canabis vândută la nivelul străzii, analizele de laborator au pus în evidenţă o concentraţie în THC cuprinsă între 3,15% şi 5,47%, valoarea medie fiind de 4,15%. Tabel nr. 10-4: Puritatea drogurilor la nivelul străzii (%)

Concentraţia în Heroină Cocaină243 MDMA Rezină de canabis (haşiş)

Iarbă de canabis (marijuana)

Valoare minimă 3,25 71,20 0,5 3,15 0,06 Valoarea maximă 38,49 79,90 0,6 5,47 10,09 Valoarea medie 22,13 74.70 0,55 4,15 4,67

Sursa: Laboratorul Central de Analiză a Drogurilor,IGPR 10.4 RAPORTUL ANUAL CĂTRE SISTEMUL EUROPEAN DE AVERTIZARE TIMPURIE Observatorul Român de Droguri şi Toxicomanii din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, face parte din „Sistemul European de Avertizare Timpurie”244 privind apariţia unor noi substanţe asociate traficului şi consumului de stupefiante coordonat de Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie. În acest scop, a fost constituită o reţea naţională de avertizare timpurie prin intermediul căreia se colectează şi diseminează date privind substanţele psihoactive nou apărute pe piaţă. În cursul anului 2010, au fost organizate întâlniri de lucru cu reprezentanţi ai Europol, Laboratorului de Analiză a Drogurilor din cadrul IGPR, INML „Mina Minovici” Bucureşti, Laboratoarelor de Toxicologie ale Spitalelor de Urgenţă, centrelor de tratament şi clinicilor de psihiatrie, ONG-urilor furnizoare de servicii de reducere a riscurilor asociate consumului. Scopul acestor reuniuni a fost acela de a schimba informaţii, bune practici şi de a organiza dezbateri în vederea evaluării fenomenului şi a riscurilor generate de aceste noi substanţe. Concluziile grupurilor de lucru au pus în evidenţă: • dificultatea evidenţierii în probe biologice a prezenţei acestor compuşi noi şi probleme privind dotarea

tehnică a laboratoarelor de profil, respectiv instruirea personalului de specialitate datorită noutăţii fenomenului şi a ritmului alert cu care aceste substanţe noi au apărut şi s-au dezvoltat;

243 Concentraţia în cocaină a capturilor mari 244 Decizia Consiliului 11 al UE (art. 5.1, Decizia 2005-387-JHA)

198

• problema dotării laboratoarelor toxicologice din unităţile de primiri urgenţe şi s-au făcut aprecieri privind amploarea fenomenului consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive;

• lipsa unei abordări structurate privind tratamentul tulburărilor generate de SNPP; De asemenea, piaţa substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive a fost monitorizată şi prin intermediul instrumentelor specifice de cercetare sociologică calitativă şi cantitativă. Astfel, studiul privind Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul copiilor şi tinerilor din România245 a evidenţiat: Conţinutul fizic, chimic şi farmacologic - clasificarea categoriilor de SNPP În cadrul acestei componente s-au urmărit acele amestecuri de substanţe care s-au dovedit a fi cele mai căutate şi utilizate în rândul copiilor şi tinerilor cuprinşi în cadrul cercetării, dar şi în baza testimonialelor identificate în mediul online, în cadrul diferitelor forumuri ce abordează subiecte specifice domeniului. a. Amestecuri de plante şi chimicale destinate fumatului Una dintre cele mai răspândite categorii de substanţe psihoactive comercializate sub numele de „droguri legale” este cea a substanţelor de tip „Spice”. A fost identificat un număr mare de produse destinate inhalării/ fumatului vândute sub brandul „Spice” cum ar fi Spice Silver, Spice Gold, Spice Diamond, Spice Arctic Synergy, Spice Tropical Synergy, Spice Egypt, Spice Maraciuca, Ganja, M6, Diesel, Katana. Viteza cu care aceste denumiri se schimbă şi apariţia de amestecuri noi pe piaţă îngreunează eforturile de clasificare, acestea fiind deseori redundante în comparaţie cu dinamica ofertei de pe piaţă. Produsele comercializate sub numele de Spice sunt, de regulă, amestecuri de plante destinate fumatului (ex: Turnera Afrodisia, Passiflora Incarta, Rata Graveolens), stropite cu canabinoizi sintetici246. Deşi o parte din aceşti canabinoizi sintetici sunt interzişi prin lege, apar mereu combinaţii chimice noi care „scapă” de sub limitările impuse de cadrul normativ. Grafic nr. 10-3: Interes pentru căutare pe web: maraciuca, spice gold, spice diamond247 Sursa: Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul copiilor şi tinerilor din România (2011) În România, amestecurile de tip Spice au început să fie căutate începând cu ultimele 4-5 luni ale lui 2008, având o creștere abruptă la sfârșitul anului 2009, urmate de o scădere după apariția primei Ordonanțe de Urgență prin care au fost puse sub control 36 de plante şi substanţe cu proprietăţi psihoactive248.

245 Vezi capitolul 4 246 Câteva exemple fiind: JWH-018, JWH-019, JWH-210, JWH-250, JWH-203, JWH-081, JWH-073, HU-210, CP-47,497). 247 Cifrele din grafic arată câte căutări au fost efectuate pentru un anumit termen, comparativ cu numărul total al căutărilor efectuate pe Google de-a lungul timpului. Acestea nu reprezintă cifrele volumului absolut al căutărilor, deoarece datele sunt normalizate şi prezentate pe o scară de la 0 la 100. Fiecare punct pe grafic este împărţit la valoarea din cel mai înalt punct sau 100. Dacă nu deţinem date suficiente, se afişează cifra 0. Cifrele din dreptul termenilor de căutare aflaţi deasupra graficului reprezintă un rezumat al acestora sau totaluri.

199

În paralel, s-a observat apariţia rapidă, imediat după aplicarea acestei ordonanţe, a unui nou tip de „Spice”, respectiv „Spice Maraciuca” care probabil nu conţinea un canabinoid sintetic incriminat de legislaţia românească în vigoare. De asemenea, s-a constatat faptul că termenul de „Spice”, folosit în sensul denumirii unui amestec de plante cu proprietăți psihoactive este anterior celui de „etnobotanice”, consacrat ulterior. Se poate concluziona faptul că, amestecurile de tip Spice au o viaţă scurtă şi sunt rapid înlocuite de produse noi datorită restricțiilor generate de legislaţie, dar mai ales, apariției unui număr foarte mare de noi canabinoizi sintetici cu proprietăți din ce în ce mai complexe. Emergenţa unor substanţe ce pot fi fumate reprezintă o importantă schimbare produsă pe piața așa numitelor „designer drugs” sau „research chemicals”, care până de curând erau asociate exclusiv cu cele de tip ecstasy sau amfetamine. O altă categorie de SNPP este compusă din plante precum Kratom249 și Salvia Divinorum250 acestea fiind din categoria amestecurilor de plante destinate fumatului. Substanţele au fost interzise şi, momentan, nu sunt disponibile informaţii referitoare la solicitările pentru ele. Salvia Divinorum este poate prima substanţă psihoactivă inclusă în categoria „etnobotanice”. Interogările online din România datează interesul pentru această plantă la sfârșitul anului 2006 – începutul anului 2007.

b. Amestecuri de pulberi chimice energizante (amphetamine type stimulants) Amestecurile de pulberi chimice energizante sunt substanţe psihoactive de sinteză cu efect energizant sau halucinogen comercializate sub diferite denumiri şi amestecate cu energizanți cunoscuţi precum cofeina, creatina etc. Majoritatea compușilor cu proprietăți psihoactive identificaţi în aceste amestecuri aparțin clasei catinonelor şi piperazinelor. Conform datelor furnizate de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul IGPR, în perioada ianuarie 2009 - februarie 2010, acestea conţineau, de regulă, mefedronă (mephedrone)251. Cele mai populare produse erau vândute sub numele de Special Gold și Magic. Alte produse cu un conținut asemănător sunt “Flower Magic Pudra”, “Flower Magic Pudra+”, ”Charge+”, “Flower Power”, “Crush”, “Cristal bath”, “Dark+”, “Special Diamond”, “Special Original”. Mefedrona şi o parte din derivaţii ei au dispărut parțial din magazinele de „droguri legale” o dată cu intrarea în vigoare a primei ordonanţe de punere sub control a substanţelor legale252.

248 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6 din 10 februarie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/ 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 15 februarie 2010) 249 Understanding the ‘Spice’ phenomenon, EMCDDA, Luxembourg: The Publications Office of the European Union, 2009. 250 http://www.fortesys.ro/ethno/?q=node/19 2514-MCC sau 4-metilmetcatinona sau 1-(4-metilfenil)-2-metilaminopropan-1-ona) şi alte produse cu un compoziție chimicã asemănătoare (catinone)251, respectiv fluorometcatinona, etcatinona, metoximetcatinonă, butilonă sau beta-ceto-MBDB (butilonă) = 1-(1,3-benzodioxol-5-il)-2- (metilamino) butan-1-ona), metilona beta-ceto-MDMA (metilona) = 2-metilamino-1-(3,4- metilendioxifenil) propan-1-ona sub formă de cristale sau pulbere. 252 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6 din 10 februarie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/ 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 15 februarie 2010)

200

Grafic nr. 10-4: Interes pentru căutare pe web: special gold253

Sursa: Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul copiilor şi tinerilor din România (2011) Ulterior au fost dezvoltate alte produse, cum ar fi MDPV – metilendioxipirovalerona (cel mai popular fiind comercializat sub denumirea de Generation 2012) şi cele pe bază de triptamine cu efect psihedelic, cum ar fi 5-MEO-DALT N,N-dialil-5-metoxitriptamina. Acestea au pierdut din popularitate rapid o dată cu punerea lor sub control printr-o altă Hotărâre de Guvern254. Grafic nr. 10-5: Interes pentru căutare pe web: generation 2012255

. Sursa: Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul copiilor şi tinerilor din România (2011) După interzicerea MDPV şi a 5-MEO-DALT, unul dintre cele mai recente droguri aflate în vogă în a doua jumătate a anului 2010, conform forumului „droguri101.ro” a fost un produs comercializat sub denumirea de „White Sensation”, promovat ca înlocuitor al „Special Gold”. Nu sunt disponibile informaţii certe referitoare la principiul activ conţinut, dar conform forumului online anterior menționat, acest produs conţine 2-(Etilamino)-1-(4-metilfenil)propan-1-ona sau 4-MEC, având o structură apropiată mefedronei4-MCC, atât ca efecte, cât şi ca structură chimică. Nu a fost posibilă evaluarea popularităţii sale cu ajutorul Google Insights, datorită faptului că „White Sensation” reprezintă şi denumirea uneia din cele mai populare petreceri de muzică house, denumire preluată şi de multe evenimente recreative.

253 Idem 247 254 Hotărârea nr. 575 din 16 iunie 2010 pentru actualizarea anexei la Legea nr. 339/ 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a anexei la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 509 din 22 iulie 2010) 255 Idem 247

201

Un alt amestec de substanţe energizate, poate şi mai popular în rândul consumatorilor după emiterea celor două acte normative, a fost „Pure by Magic”. Nu sunt disponibile informații certe referitoare la principiul activ conţinut, dar evaluările empirice, îl aseamănă cu un alt produs relativ nou apărut pe piață, NRG1, ce ar conţine, conform sursei menţionate, Napirona (O-2482 sau naftilpirovalerona). Aceasta este un derivat al MDPV/ pirovaleronei şi are efecte similare. Grafic nr. 10-6: Interes pentru căutare pe web: pure by magic256

Sursa: Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul copiilor şi tinerilor din România, 2011 După cum se observă în graficul de mai sus, popularitatea acestuia începe să crească începând din al doilea semestru al anului 2010, are un vârf la sfârșitul acestui an, după care are o tendință de scădere, aproximativ similară cu cea înregistrată în cadrul categoriei „etnobotanice”. Substanţele psihoactive descrise în studiu sunt doar o parte din cele prezente pe piaţă. Aceste produse se schimbă de la o zi la alta şi, totodată, se schimbă şi concentrația şi ingredientele din componența aceluiaşi brand comercializat. De asemenea, denumirea comercială se schimbă foarte rapid, astfel că asocierea unei substanţe cu un anumit brand este de multe ori o încercare dificilă. Substanţele de sinteză noi cu conţinut psihoactiv identificate de Laboratorul Central de Analiză şi Profil a Drogurilor din cadrul IGPR, pe parcursul anului 2010 şi cantităţile confiscate au fost:

256 Idem 247

202

Tabel nr. 10-5: Substanţele de sinteză noi cu conţinut psihoactiv identificate de Laboratorul Central de Analiza si Profil a Drogurilor din cadrul IGPR, pe parcursul anului 2010 şi cantităţile confiscate

Substanţa Descriere fizică Număr de cazuri

Greutate (g), (nr.), (ml)

MDPV-Pirovalerona pudră 54 1800 MDPV-Pirovalerone tablete 1 6

Triptamine (5 MeO-Dalt) pudră 2 8,932 4 MMC pudră 245 28787,75 4 MMC tablete 12 164

Metoximetcatinonă pudră 4 19,07 Beta-ceto-MBDB (butilonă) pudră 8 9990,32 Beta-ceto-MBDB (butilonă) tablete 2 11

Metedrone tablete 3 67 Cathinone pudră 2 35,25 Metedrone pudră 45 204,39

Metilone (beta-ceto-MDMA) pudră 12 64,77 Fluorometicatinonă/flefedronă pudră 54 1276.54

Ethcathinone pudră 57 5903,69 Metanone pudră 1 1,2 bk - PMMA tablete 1 1 metcatinone pudră 1 2,5

BZP + TFMPP pudră 7 10,29 BZP + TFMPP tablete 13 1465

Piperazine tablete 1 15 CPP clorofenilpiperazină tablete 17 4399

CPP pudră 3 5.57 TFMPP pudră 1 0.07

CPP+TFMPP tablete 2 35 TFMPP tablete 10 176

BZP tablete 2 622 BZP pudră 2 1,8

Fluorofenilpiperazine tablete 5 37 JWH-018 Herbal mix 271 43030 JWH-018 cigarettes 38 6512 JWH-250 Herbal mix 48 3615,58 JWH-073 Herbal mix 14 2047,96

CP 47, 497-C8 Herbal mix 15 410.5 GHB lichid 3 15

dihydrocodeină bitartrat lichid 1 100 2 C-B pudră 2 5 2 C-B lichid 1 3 2 C-I pudră 1 6 2 C-C pudră 1 62,22

Sursa: Laboratorul Central de Analiza si Profil a Drogurilor din cadrul IGPR, În baza modelului european, metodele descrise sunt utilizate în cadrul Sistemului naţional de avetizare timpurie în vederea identificării cât mai rapide şi a triangulării datelor privind ameninţările provocate de apariţia şi răspândirea consumului de noi substanţe cu conţinut psihoactiv şi, respectiv, riscurile asociate acestei categorii de consum.

203

Capitolul 11 - Politici şi servicii de sănătate adresate consumatorilor de droguri din sistemul penitenciar 11.1. INFORMAŢII CONTEXTUALE La fel ca în majoritatea ţărilor europene, şi la nivelul sistemului penitenciar românesc se manifestă în ultimii ani tendinţa evidentă de înţelegere şi conştientizare a faptului că persoanele private de libertate au aceleaşi drepturi ca şi restul populaţiei în ce priveşte accesul la servicii de asistenţă medicală, inclusiv tratamentul pentru consumatorii de droguri din mediul penitenciar257. Problematica traficului şi consumului ilicit de droguri în închisori este la momentul actual recunoscută şi asumată de autorităţile române cu atribuţii directe în materie, fiind menţionată în chiar preambulul celui mai recent bilanţ al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.258 Amplitudinea fenomenului este de asemenea cunoscută259, iar riscurile aferente proliferării sale studiate, dar, datorită precarităţii resurselor (lipsa acestora fiind resimţită din ce în ce mai acut în ultima perioadă datorită crizei economico-financiare) şi inerţiei cu care sistemul penitenciar, la nivelul unora dintre structurile sale (un sistem închis, în care primează elementele de siguranţă a deţinerii) asimilează bunele practici în domeniu, dezvoltarea politicilor şi a mecanismelor de răspuns în ce priveşte asistenţa medico-psiho-socială a consumatorului de droguri aflat în detenţie se produce lent, cu sincope şi întârzieri, cu multe etape pilot de experimentare, testare şi re-testare a soluţiilor. Procesul este corect orientat atât în raport cu obiectivele strategice naţionale ale luptei antidrog, cât şi faţă de strategiile proprii de dezvoltare şi modernizare ale mediului penitenciar, şi vizează cu prioritate diversificarea tipurilor de servicii existente, consolidarea şi extinderea acestora în vederea creşterii progresive a disponibilităţii lor în întreg sistemul penitenciar. 11.1.1.STRUCTURA ŞI CARACTERISTICILE SISTEMULUI PENITENCIAR ROMÂNESC La momentul actual sistemul penitenciar românesc funcţionează în temeiul HG nr.1849/28 octombrie 2004, act prin care Administraţia Naţională a Penitenciarelor, aflată în coordonarea directă a Ministrului Justiţiei, este definită ca instituţie aparţinând sistemului naţional de siguranţă naţională, apărare şi ordine publică.260 O dată cu intrarea în vigoare în anul 2006 a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal şi a Regulamentului de aplicare al acesteia, s-au creat premisele unei dezvoltări moderne, în consens cu recomandările europene, a activităţii de aplicare a pedepselor privative de libertate, aliniind astfel practica penitenciară românească la cea europeană şi introducând elemente noi, precum instituţia judecătorului delegat pentru executarea pedepselor şi individualizarea pedepselor privative de libertate. În anul 2010, Legea nr. 275/2006 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 83/2010, iar prin HG nr. 1113/2010 a fost modificată şi completată HG nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare 257 Principiul echivalenţei serviciilor este recunoscut de Uniunea Europeană prin Recomandarea din 18 iunie 2003 a Consiliului Europei asupra prevenirii şi reducerii consecinţelor asupra sănătăţii associate dependenţei de droguri precum şi în priorităţile Planului de Acţiune al UE pentru perioada 2009-2012. 258 http://www.scribd.com/doc/49328311/Bilant-ANP-2010, 259 Vezi datele epidemiologice cele mai recente prezentate în capitolul 9 260 Demilitarizarea sistemului penitenciar românesc a avut loc prin apariţia, la 28 iunie 2004, a Legii nr. 293/ 2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Activitatea sistemului penitenciar din România respectă principiile umaniste prevăzute de documente internaţionale precum: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984. De asemenea, ANP aplică Rezoluţia ONU 35/177 din 15 decembrie 1980- Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenţie sau încarcerare, Rezoluţia nr. 663 C (XXIV) din 31 iulie 1957, prin care Consiliul Economic şi Social a aprobat Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor. Recomandarea nr. R (87) 3 adoptată de Comitetul miniştrilor Consiliului Europei la 12 februarie 1987 – în cea de a 404-a şedinţă a miniştrilor deputaţi, Regulile europene pentru penitenciare, Recomandarea nr. R(89) 12 a Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, adoptată la data de 13 octombrie 1989 privind educaţia în penitenciare.

204

a legii privind pedepsele privative de libertate. Prin aceste modificări au fost prevăzute infracţiuni specifice sistemului penitenciar, s-a instituit o componenţă distinctă a comisiilor de stabilire/ schimbare a regimului de executare, de acordare a recompenselor, de liberare condiţionată şi de disciplină. De asemenea, la sfârşitul anului 2010 a fost adoptată Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, lege cu impact deosebit asupra sistemului penitenciar, întrucât presupune măsuri suplimentare de acces direct al instanţelor la bazele electronice de date şi sistemele de comunicare. Instituţia are în subordine 32 de penitenciare, 4 penitenciare pentru minori şi tineri (Bacău, Târgu Mureş, Craiova şi Tichileşti), un penitenciar de femei (Târgşor), 6 penitenciare spital (Bucureşti-Jilava, Bucureşti-Rahova, Colibaş, Dej, Poarta Albă şi Târgu Ocna) şi 3 centre de reeducare (Buziaş, Găeşti şi Târgu Ocna). 11.1.2.ORGANIZAREA SISTEMULUI DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ ÎN PENITENCIAR În ceea ce priveşte organizarea asistenţei medicale la nivelul sistemului penitenciar, aceasta se desfăşoară în acord cu prevederile Ordinului comun al Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei privind asigurarea asistentei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, nr.1016/2007, document ce promovează echivalenţa serviciilor de asistenţă medicală oferite deţinuţilor cu cele oferite în sistemul public de sănătate. Astfel, art. 3 stipulează faptul că este garantat dreptul la asistenţa medicală a persoanelor private de libertate şi acestea beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi medicamente. Pentru asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea sanitară, care cuprinde: cabinete de medicină primară, cabinete de medicină dentară, infirmerii, cabinete şi ambulatorii de specialitate şi penitenciare-spital, dotate conform standardelor Ministerului Sănătăţii şi standardelor proprii ale ANP. Asistenţa medicală primară pentru persoanele private de libertate se asigură în cabinete organizate în acest scop la nivelul fiecarei unităţi penitenciare261 La nivelul reţelei sanitare proprii funcţionează 6 penitenciare spital cu ambulatorii de specialitate integrate: Penitenciarul Spital Rahova, cu 120 de paturi, are în structură secţii de chirurgie generală, toracică şi

urologică, obstetrică-ginecologie, ortopedie, ORL, oftalmologie, anestezie-terapie intensivă şi dezintoxicare;

Penitenciarul Spital Bucureşti (Jilava), cu 391 de paturi, asigură asistenţă pentru deţinuţii cu boli interne şi cronice, dermato-venerologice, infecţioase, tuberculoză şi psihiatrice;

Penitenciarul Spital Dej, cu 156 de paturi, asigură servicii de chirurgie generală, medicină internă şi laparoscopie abdominală, ORL, oftalmologie şi terapie intensivă;

Penitenciarul Spital Colibaşi, cu 2005 paturi, are în structură următoarele secţii: boli interne, cronice, dermato-venerologice şi pneumo-ftiziologice;

Penitenciarul Spital Poarta Albă, cu 160 paturi, are în structură următoarele secţii: boli interne, boli cronice, dermato-venerologie, psihiatrie, boli infecţioase, pneumoftizilologie şi terapie intensivă;

Penitenciarul Spital Tg. Ocna, cu 175 de paturi, este specializat în diagnosticarea şi tratamentul tuberculozei, dar şi a altor afecţiuni cronice.

261 Printre atribuţiile indeplinite de personalul cabinetului medical se numără şi:

a) acordă asistenţă medicală de urgenţă în caz de boală sau accident; b) asigură controlul medical la primire, transfer şi eliberare din penitenciar; c) aplică măsuri de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile conform legislaţiei sanitare în vigoare; d) recomandă internarea în unităţi spitaliceşti, în situaţia în care nu are posibilităţi de diagnostic şi tratament,

precum şi în caz de boli transmisibile pentru care internarea este obligatorie; e) urmăreşte respectarea strictă a normelor de igienă în toate sectoarele unităţii şi la locurile de muncă,

înştiinţând conducătorul unităţii de deţinere privind eventualele disfunctionalităţi; desfăşoara activităţi de educaţie sanitară în vederea însuşirii de către persoanele private de libertate a cunoştinţelor necesare cu privire la igiena individuală şi colectivă, igiena mediului, prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru formarea deprinderilor igienice.

205

Pentru anul 2010, în raportul de bilanţ al ANP se menţionează subdimensionarea semnificativă a resurselor, în special umane, la nivelul reţelei de asistenţă intrapenitenciară – 777 de persoane262 (medici, asistenţi medicali şi personal auxiliar), la o populaţie de 26.838 de deţinuţi (raport de 1/35). Art. 64 al ordinului comun menţionat anterior reglementează explicit şi regimul acordării de medicamente în sistemul penitenciar263. Este, de asemenea, stabilit cadrul legal în care se acţionează atât pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile, supravegherea şi controlul infecţiilor cu transmitere sexuală264, inclusiv HIV/ SIDA265. Cele mai uzitate măsuri de prevenire a infecţiei HIV în penitenciare sunt: a) difuzarea de materiale informative, realizarea de programe de educaţie pentru sănătate privind mijloacele de prevenire, moduri şi căi de transmitere a infecţiei HIV, la adoptarea unui comportament nediscriminatoriu faţă de persoanele afectate de această boală; b) respectarea precauţiilor universale în toate cabinetele de unitate şi penitenciarele-spital; c) asigurarea mijloacelor necesare pentru dezinfecţie, sterilizarea corectă a instrumentarului; d) colectarea corespunzătoare a deşeurilor septice; e) utilizarea prezervativului în vederea prevenirii transmiterii pe cale sexuală a infecţiei HIV; f) asigurarea posibilitatii testării pentru virusul HIV şi a consilierii pre- şi posttestare; în acest caz, consimţământul în scris este obligatoriu şi se păstrează la dosarul medical al deţinutului; g) testarea gravidelor, asigurându-se consilierea pre- şi posttestare şi tratamentul cu antiretrovirale a gravidei infectate, precum şi a nou-născutului. Capitolul III266- “Activitatea profilactică şi sanitar-antiepidemică”, Secţiunea 6 – “Asistenţa medicală, psihologică şi socială a persoanelor private de libertate consumatoare de droguri” - descrie generic modul de acordare a serviciilor de asistenţă, procedura fiind reluată şi în alte documente interne ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Structurat în etape, procesul poate fi rezumat astfel: 1. La primirea în penitenciar, cu ocazia efectuării triajului epidemiologic, persoana privată de libertate va primi informaţii cu privire la modul de acordare a asistenţei medicale curative, profilactice şi de urgenţă, precum şi informaţii privind asistenţa specifică disponibilă în cazul consumului de droguri. 2. În cazul în care persoana se declară consumatoare de droguri sau medicul suspectează anamnestic şi clinic un caz de consum de droguri, acesta are obligaţia de a-i aduce la cunostinţa consumatorului posibilitatea contactării Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, cel mai apropiat de locul de detenţie, pentru evaluare şi includere într-un program integrat de asistenţă de specialitate. La nivelul Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog va fi desemnat un manager de caz, care se va deplasa la locul de detenţie pentru evaluarea consumatorului. 3. Evaluarea consumatorului de droguri va fi realizată de către managerul de caz împreună cu personalul care asigură asistenţa medicală, psihologică şi socială în penitenciare, respectiv echipa multidisciplinară de asistenţă a consumatorilor de droguri. 4. Managerul de caz va stabili, cu consultarea personalului care asigură asistenţa medicală, psihologică şi socială în penitenciare, un program integrat de asistenţă (PIT), care va cuprinde şi un plan individualizat de asistenţă (PIA) şi va întocmi un raport de evaluare. Raportul de evaluare, cu propunerea programului 262 http://www.scribd.com/doc/49328311/Bilant-ANP-2010, 263 Administrarea medicamentelor antidiabetice, tuberculostatice, antiepileptice, antipsihotice, anxiolitice, hipnotice şi sedative, precum şi a altor medicamente la recomandarea medicului se face strict supravegheat, îin funcţie de caz. Deţinutul semnează pentru primirea acestor medicamente, la fiecare administrare, într-o evidenţă specială. 264 Persoanelor private de libertate li se efectuează la intrarea şi în timpul detenţiei examen serologic pentru depistarea sifilisului. Persoanelor cu serologie pozitivă HIV li se efectuează investigaţii pentru depistarea infecţiilor cu transmitere sexuală. 265 Art. 104 - Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor promovează în unităţile de deţinere metode şi proceduri în concordanţă cu Programul naţional de prevenire şi combatere a infecţiei HIV/ SIDA şi recomandările Consiliului Europei de prevenire şi combatere a infecţiei HIV/ SIDA în penitenciare. 266 Ordin privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, 1016/2007

206

integrat de asistenţă, va fi prezentat consumatorului în vederea semnării unui acord de includere în program. 5.În cazul în care consumatorul de droguri semnează acordul de includere în program, implementarea programului se asigură de către personalul care acordă asistenţa medicală, psihologică sau socială din unitatea de detenţie, împreună cu personalul Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog. Managerul de caz va coordona, va monitoriza şi va evalua periodic implementarea programului. Sunt menţionate de asemenea situaţiile speciale întâlnite în practica medicală în ceea ce-i priveşte pe consumatorii de droguri din mediul penitenciar: a. în cazul în care pentru un consumator aflat în penitenciar a fost stabilit programul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri - PIT 4, în forma de program substitutiv cu agonişti de opiacee, se asigură transferul acestuia, pentru faza de stabilizare a dozei (inducţia), într-o unitate medicală specializată din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau din reţeaua Ministerului Sănătăţii, desemnată a derula un astfel de program, faza de menţinere urmând a se realiza de către medicul curant. b. în cazul în care consumatorul se află în situaţii de urgenţă - sevraj complicat, supradoză, afecţiuni asociate complicate - personalul care ia contact cu acesta va anunţa de îndată conducerea unităţii în vederea transportării de urgenţă la o unitate medicală de profil din reţeaua sanitară publică. c. în cazul în care o persoană prezintă sindrom de sevraj, medicul curant va lua măsurile necesare reducerii simptomelor de sevraj, în cazul în care este abilitat să o facă, sau va aplica doar măsuri minime de suport şi va contacta Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog în vederea asigurării măsurilor medicale necesare şi desemnării unui manager de caz. În cazul în care acesta este deja desemnat, va fi contactat direct managerul de caz. d. în cazul în care, la primirea în penitenciar, consumatorul declară că este inclus într-un program de asistenţă, va fi notificat Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog teritorial în vederea asigurării continuării programului. e. când consumatorul inclus într-un program de asistenţă este transferat într-un alt loc de detenţie, va fi notificat Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog teritorial, care va contacta Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog de la noul loc de detentie, pentru preluarea cazului. f. când consumatorul inclus într-un program de asistenţă părăseste locul de detenţie, va fi notificat de îndată Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog teritorial în vederea continuării programului în stare de libertate în cazul celor inclusi în programul substitutiv cu agonişti de opiacee (metadonă). 11.1.3.OBIECTIVE PRIVIND CONSUMATORII DE DROGURI DIN PENITENCIAR REFLECTATE ÎN POLITICILE NAŢIONALE Consumul de droguri în mediul penitenciar reprezintă o prioritate pentru autorităţile din România, fapt demonstrat de menţionarea sa în documentele programatice fundamentale de politici publice existente, aprobate prin documente juridice de nivel superior, orientate către menţinerea sub control a fenomenului drogurilor la nivel naţional. În toate acestea, prioritare sunt măsurile de dezvoltare instituţională, extindere progresivă şi consolidare a serviciilor specifice de asistenţă oferite consumatorului de droguri privat de libertate, concomitent cu dezvoltarea unor măsuri imediate de prevenire şi suport psihologic şi social. În ultima vreme se simte însă nevoia unor servicii noi de resocializare, reintegrare familială şi comunitară a foştilor deţinuţi consumatori de droguri, care să completeze paleta serviciilor existente şi să funcţioneze coordonat cu acestea în vederea prevenirii recidivei. În acest sens, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a iniţiat demersurile de a realiza şi implementa o Strategie naţională de reintegrare socială a persoanelor private de libertate. Principalele documente de nivel strategic care conţin obiective privind consumatorii de droguri din penitenciar sunt: • Strategia Naţională Antidrog 2005-2012, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 73/2005 – cuprinde

obiective strategice generale şi specifice focalizate pe mediul penitenciar astfel: Capitolul II.1. Prevenirea consumului de droguri, C. Prevenire comunitară, obiectivul specific 8:

“Extinderea programelor de educaţie pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos şi pentru prevenirea consumului de droguri în rândul tuturor persoanelor aflate în penitenciare”.

207

Capitolul II.2 Asistenţa medicală, psihologică şi socială, reducerea riscurilor şi reinserţia socială, A. Reducerea riscurilor, obiectiv specific 1 “Crearea şi perfecţionarea continuă a cadrului organizatoric pentru asigurarea tuturor măsurilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri (schimb de echipamente medicale sterile, inclusiv ace şi seringi, consiliere psihologică şi pre/post testare, programe de tratament substitutiv etc.) adresate populaţiei consumatoare aflată în sistemul de asistenţă, în afara acestuia sau în penitenciare”.

Strategia Naţională Antidrog 2005- 2012 are prevăzute ca instrumente de implementare două Planuri de acţiune consecutive, care operaţionalizează prin activităţi, obiectivele sale strategice privind consumatorii de droguri din mediul penitenciar. Tabel 11-1: Analiză comparativă a documentelor programatice pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog 2005- 2012

Capitolul Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2005-2008, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 323/2005.

Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2010-2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.369/2010

Capitolul II.1. Prevenirea consumului de droguri,

C. Prevenire comunitară

Activităţile: 10.1. Creşterea gradului de conştientizare a factorului de decizie, cu privire la vulnerabilitatea crescută a deţinuţilor, faţă de consumul de droguri 10.2. Dezvoltarea în penitenciare de programe şi activităţi preventive cu privire la consumul de droguri şi consecinţele acestuia 10.3. Elaborarea tematicii de pregătire pentru prevenirea consumului de droguri în rândul persoanelor aflate în penitenciare 10.4. Implementarea programei de formare a specialiştilor din sistemul penitenciar 10.5. Elaborarea şi distribuirea de materiale de informare, educare şi conştientizare 10.6. Implementarea unor campanii de prevenire a consumului de droguri în penitenciare 10.7. Implementarea anuală a planului cu activităţile de prevenire şi educare a deţinuţilor

obiectiv specific 9: Extinderea programelor de educaţie pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos şi pentru prevenirea consumului de droguri în rândul tuturor persoanelor aflate în penitenciare. Activitatea 9.1. Realizarea de sesiuni de formare de bază în domeniul adicţiilor, adresate personalului socio-educativ din penitenciare, cu scopul diseminării informaţiilor prin metoda educaţiei între egali. Activitatea 9.2. Dezvoltarea şi implementarea a cel puţin unui proiect naţional-local de prevenire a consumului de droguri în penitenciare.

Capitolul II.2 Asistenţa medicală, psihologică şi socială, reducerea riscurilor şi reinserţia socială

Reducerea riscurilor

Obiectiv strategic 1. Crearea şi perfecţionarea continuă a cadrului organizatoric pentru asigurarea tuturor măsurilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri (schimb de echipamente medicale sterile, inclusiv ace şi seringi, consiliere psihologică şi pre/post testare, programe de tratament substitutiv etc.) adresate populaţiei consumatoare aflată în sistemul de asistenţă, în afara acestuia sau în penitenciare. Activitatea 1.2. Crearea cadrului legislativ în scopul implementării unui sistem de prescriere si eliberare a tratamentului de substitutie (metadonă, buprenorfină etc.) în penitenciare în funcţie de evoluţia dependenţei de droguri în cadrul acestora (menţinere pe metadonă, schimb de seringi, consiliere pre- şi post testare boli infecţioase- HIV, hepatite B şi C, BTS, vaccinare antihepatită B): - faza I - dezvoltarea unor programe pilot - 10% din penitenciare - faza a II-a – evaluarea şi extinderea programului - 20% din penitenciare Activitatea 1.3. Crearea condiţiilor de funcţionare a serviciilor (interne sau externalizate) psihologice şi sociale în vederea reducerii riscurilor asociate consumului de droguri: - faza I – 50% din penitenciare -faza a II-a -50% din penitenciare

Obiectiv specific 1, activitatea 1.1 – dezvoltarea unor programe şi campanii de reducere a riscurilor pentru consumatorii de droguri aflaţi în sistemul de asistenţă, în afara acestuia şi în penitenciare.

208

Asistenţă

medicală, psihologică, socială şi reinserţia socială:

Obiectivul general: Asigurarea accesului universal al populaţiei consumatoare de droguri la sistemul de asistenţă medicală, psihologică şi socială prin dezvoltarea programelor şi politicilor adecvate şi necesare adresate populaţiei generale, a celei consumatoare de droguri aflate în sistemul de asistenţă, în afara acestuia şi în penitenciare în scopul reintegrării şi reinserţiei sociale a consumatorilor de droguri Obiectiv specific 2. Creşterea disponibilităţii serviciilor atât ca diversitate şi multidisciplinaritate cât şi ca răspândire teritorială şi adaptarea acestora la nevoile individuale ale consumatorilor şi la tipul de consum (unic sau policonsum) Activitatea 2.2. Dezvoltarea în fiecare judeţ şi sector al municipiului Bucureşti a unei reţele publice si/sau private cu funcţionare integrată a serviciilor sistemului de asistenţă medicala şi/sau a servicilor ANA si/sau a serviciilor sociale, care să cuprindă atât cele patru tipuri de programe integrate de asistenţă, cât şi programe de asistenţă adresate unor grupuri de populaţie specifice, copii, gravide, consumatori cu patologie duală, deţinuţi, altele. Obiectiv specific 8. Dezvoltarea unui program integrat de asistenţă medicală, psihologică şi socială care să ofere o reţea de resurse şi care să garanteze accesul şi disponibilitatea generală a tuturor consumatorilor de droguri din sistemul penitenciar în scopul reintegrării sociale Activităţi: 8.1. Dezvoltarea şi implementatrea în fiecare judeţ şi

sector al capitalei a 1-2 programe de asistenţă pentru consumatorii de droguri aflaţi în stare de arest preventiv.

8.2. Îmbunătăţirea cadrului legislativ care să permită creşterea accesibilităţii consumatorilor de droguri aflaţi în penitenciare la serviciile de asistenţă integrată

8.3. Dezvoltarea cadrului instituţional care să permită accesul deţinuţilor la astfel de programe (centre/cabinete de evaluare, secţii de dezintoxicare, centre de postcură, secţii libere de droguri, etc.) şi oferirea de intervenţii terapeutice specfice pentru consumatorii deţinuţi în sistemul penitenciar

8.4. Dezvoltarea cadrului legal necesar accesului ONG-urilor în penitenciare în scopul oferirii de servicii de asistenţă consumatorilor de droguri

8.5. Implementarea în penitenciare de programe de orientare şi formare profesională pentru consumatorii de droguri

Obiectiv specific 8, activitatea 8.1 – Dezvoltarea unui program naţional de asistenţă integrată pentru consumatorii de droguri aflaţi în sistemul penitenciar.

Sursa: ANA • Printre documentele programatice cu incidenţă aupra consumatorilor de droguri aflaţi în stare privativă de libertate, pot fi menţionate strategiile pentru prevenirea şi controlul infectării cu HIV/ SIDA, prima pentru perioada 2004 -2007 fiind deja implementată, iar a doua, pentru perioada 2008-2013, rămasă în stadiul de proiect.

209

Tabel 11-2: Analiză comparativă a documentelor strategice privind prevenirea şi controlul cazurilor cu infecţie HIV/ SIDA

Arii majore de intervenţie

Strategia naţională pentru supravegherea, controlul şi prevenirea cazurilor cu infecţie HIV/SIDA 2004 -2007

Strategia naţională pentru supravegherea, controlul şi prevenirea cazurilor cu infecţie hiv/sida 2008 -2013 (PROIECT)

A. reducerea cererii (prin campanii susţinute de informare, educare a tinerilor aflaţi în zone de risc)

B. reducerea riscurilor asociate consumului de droguri (se bazează pe dezvoltarea cadrului legal, instituţional şi a mecanismelor publice de finanţare precum şi pe dezvoltarea şi extinderea serviciilor de schimb de seringi, substituţie cu agonisţi de opiacee, a serviciilor de asistenţă medicală şi a celor integrate de reinserţie socio-profesională)

A.Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri injectabile (Extinderea numărului şi a capacităţii programelor de schimb de seringi prin activităţi de outreach şi prin implicarea farmaciilor; Integrarea programelor de prevenire HIV în rândul CDI în programele publice la nivel naţional şi local ; Asigurarea accesului universal al consumatorilor de droguri injectabile la testare HIV, ITS, hepatită B şi hepatită C )

1.3 – prevenirea transmiterii în rândul consumatorilor de droguri injectabile

B.Reducerea consumului de droguri injectabile (Estimarea dimensiunii grupului persoanelor care consumă droguri injectabile în zonele de intervenţie; Desfăşurarea de campanii de informare, educare şi comunicare pentru prevenirea iniţierii de consum injectabil de droguri; Dezvoltarea de programe uşor accesibile şi suficiente de tratament de substituţie pentru utilizatorii de heroină şi opioide; Corelarea şi coordonarea activităţilor în domeniul prevenirii consumului de droguri, reducerii riscurilor asociate şi tratamentului dependenţelor.) Chiar daca de această dată masurile nu se mai referă explicit la mediul penitenciar, activităţile descrise se circumscriu problematicii consumului de droguri (majoritatea consumatorilor aflaţi în stare privativă de libertate sunt consumatori de droguri injectabile) în închisori.

A.crearea cadrului pentru desfăşurarea de programe adecvate (accent pe cadrul instituţional şi legislativ de cooperare între DGP şi Ministerul Sănătăţii)

1.4 – prevenirea transmiterii în sistemul penitenciar

B.Activităţi de informare, educare, comunicare şi creşterea accesului la servicii (formarea a cel puţin 60% dintre cadre şi cca.400 de educatori între egali, iniţierea de servicii de schimb de seringi ţi tratament substitutiv cu opiacee, precum şi distribuirea de prezervative).

Sursa: ANA • După lansarea publică din partea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a propunerii de constituire a unui grup de lucru - cu implicarea reprezentanţilor instituţiilor publice, ONG-urilor sau a altor reprezentanţi ai societăţii civile, cu posibil rol în asistenţa postpenală – pe parcursul a 3 sesiuni ale grupului de lucru extins şi 7 sesiuni pe subgrupuri, a fost elaborat, în anul 2010, proiectul Strategiei naţionale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate (fundamentare şi plan operaţional), care urmează a fi promovată şi adoptată până la finalul anului 2011.

Cadrul instituţional şi procedural al sistemului de asistenţă a consumatorilor de droguri la nivel naţional este definit de următoarele reglementări: • Cadru legislativ: Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;

Legea nr. 522/2004 pentru completarea Legii nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; Hotărârea Guvernului nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare,

210

• Cadru metodologic: Standardele sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri267.

În ceea ce priveşte nivelul secundar de reglementare, la nivelul fiecărei instituţii cu atribuţii în gestionarea consumului de droguri au fost emise ordine comune sau dispoziţii care operaţionalizează şi orientează concret politicile respective. În ceea ce priveşte dezvoltarea politicilor de răspuns privind consumul de droguri în mediul penitenciar sunt de menţionat: • Ordinul Comun al Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor nr.

1.216/C din 18 mai 2006 privind modalitatea de derulare a programelor integrate de asistenta medicală, psihologică şi socială pentru persoanele aflate în stare privativă de libertate, consumatoare de droguri (menţionează explicit principiul „echivalenţei serviciilor” de asistenţă medicală pentru consumatorii de droguri din mediul penitenciar cu cele oferite persoanelor care nu se află în stare privativă de libertate) şi

• Ordinul Comun al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Justiţiei nr. 898/2002 privind măsurile medicale şi educative aplicate toxicomanilor în penitenciare.

Este de menţionat faptul că Ordinul Comun al Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 1.216/C din 18 mai 2006 aplică dispoziţiile art.28 , alin.(7) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (legea specială românească în domeniul antidrog) şi art.23, alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, trebuie menţionate în acest sens documentele cu aplicabilitate internă emise de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Printre cele mai semnificative se numără Decizia nr.452 din 04.07.2008 a directorului general al ANP, pentru aprobarea Manualului de proceduri al sistemului penitenciar, document care conţine procedurile operaţionale specifice din categoriile A003 - Educaţie şi asistenţă psihosocială, A00303 - Managementul activităţilor de educaţie şi asistenţă psihosocială şi A00601 - Asistenţă medicală şi medicină preventivă, în cadrul căruia se regăseşte procedura A00601025 – Prevenirea şi combaterea consumului de droguri în penitenciare. La nivelul anului 2011 au fost de asemenea emise două dispoziţii cu impact asupra consumatorilor de droguri din mediul penitenciar: Decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 324/18.02.2010 privind

aplicarea programelor educative şi asistenţa psihosocială, distribuite în unităţi; Decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 534/15.07.2011 privind

instituirea a trei comunităţi terapeutice în penitenciarele Jilava, Rahova şi Târgşor în cadrul Proiectului RO-0034 „Înfiinţarea a trei comunităţi terapeutice în penitenciarele Rahova, Jilava şi Târgşor”, finanţat prin mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European.

11.2.INFORMAŢII EPIDEMIOLOGICE PRIVIND CONSUMATORII DE DROGURI 268 O analiză a datelor privind criminalitatea asociată traficului şi consumului ilicit de droguri269 la nivelul ultimilor 10 ani în România, relevă faptul că din totalul persoanelor deţinute, doar un procent de maxim 1,5% sunt cei care execută în penitenciar condamnări pentru infracţiuni la Legea nr. 143/2000. Se constată în schimb faptul că, deşi printr-o evoluţie mai lentă, în aceeaşi perioadă, numărul deţinuţilor autodeclaraţi ca şi consumatori de droguri s-a dublat (1.065 în 2001 faţă de 2.043 în 2010). Profilul potenţialului beneficiar de servicii de asistenţă medico-psiho-socială specializate în penitenciar este:

267 Vezi cap.5.2 - Sistemul naţional de tratament 268 Vezi datele epidemiologice cele mai recente prezentate în capitolul 9 269 Vezi cap 9.4 Consumul de droguri şi consumul problematic de droguri în penitenciar

211

bărbat, cu vârsta peste 30 de ani, consumator de heroină, autoadministrată injectabil. Cu toate că se declară consumatori de droguri injectabile, un număr foarte mic dintre ei accesează din proprie iniţiativă serviciile de schimb de seringi sau tratament substitutiv cu opiacee disponibile în reţeaua de asistenţă medicală din sistemul penitenciar. 11.2.1. DATE PRIVIND “PIAŢA ILICITĂ” DE DROGURI INTRA-PENITENCIAR Un studiu270 realizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor în anul 2010 (cu date din perioada 2007-2009), asupra criminalităţii organizate pe linia traficului şi consumului ilicit de droguri în mediul penitenciar relevă câteva aspecte privind această “piaţă”. Metodologie: Studiul a fost realizat în 39 de unităţi penitenciar şi în cadrul lui au fost intervievate două categorii de personal: 42 de directori de penitenciare şi 55 de lucrători cu atribuţii în prevenirea criminalităţii. Au fost utilizate ca tehnici documentarea, aplicarea unui chestionar autoadministrat şi analiza de conţinut. Obiectivele principale au fost: stabilirea dimensiunii fenomenului în mediul penitenciar; identificarea unităţilor predispuse la activităţi de trafic ilicit de droguri; identificarea principalelor modalităţi şi rute de transmitere a substanţelor interzise către consumatorii din mediul penitenciar; evidenţierea principalilor factori favorizanţi care duc la menţinerea şi evoluţia traficului şi consumului ilicit de droguri în penitenciar etc. Rezultate: Marea majoritate a respondenţilor chestionaţi apreciază o creştere în ultimii 3 ani a numărului de

deţinuţi implicaţi în activităţi de trafic de droguri; În perioada 2007-2009, majoritatea cazurilor în care au fost descoperite substanţe interzise s-a

concentrat în zona Bucureşti-Giurgiu (penitenciarele Bucureşti-Rahova, Bucureşti-Jilava şi Giurgiu) şi tangenţial în penitenciarele Mărgineni şi Ploieşti (în special în anul 2009 când în mediul penitenciar erau în detenţie un număr mai mare de membri ai unor grupări de criminalitate organizată de tip “clan”, specializaţi în trafic de droguri). De asemenea, s-a constatat o creştere a numărului de cazuri în care s-a încercat introducerea în penitenciar a substanţelor interzise (penitenciarele Galaţi, Brăila, Craiova, Târgşor, Slobozia, Poarta Albă, Iaşi, Botoşani, Baia Mare, Aiud, Timişoara, Arad, Oradea şi penitenciarele-spital Jilava şi Poarta Albă).

S-a stabilit un model de funcţionare a reţelelor de crimă organizată ce acţionează în domeniul traficului de droguri în mediul penitenciar, definindu-se roluri/ specializări ale membrilor reţelei: dealer – furnizor, consumator – destinatarul final şi cărăuşi sau “săgeţi” (selectaţi de dealeri din rândul deţinuţilor aflaţi în regim semi-deschis sau deschis, cu mobilitate mare în penitenciar, fără antecedente violente şi care nu dau de bănuit prin comportament). De cele mai multe ori reţelele ce acţionează în penitenciar au la bază grupări de criminalitate organizată cunoscute din exteriorul închisorii.

În aproximativ 21% din cazurile de depistare de substanţe interzise au fost implicate persoane private de libertate arestate/ condamnate pentru infracţiuni la Legea nr.143/2000.

Varietatea locaţiilor în care au fost descoperite substanţe interzise relevă un grad înalt de organizare a reţelelor respective şi exercitarea vastă a influenţei în mediul penitenciar. Se relevă faptul că peste jumătate din cazurile depistate au fost înregistrate pe sectorul Pachete, Vizite, Corespondenţă (80% din cazuri – pachete pentru deţinuţi). Următoarele zone predilecte au fost camera/ sectorul de deţinere, apoi curţile interioare/ exterioare şi zonele în care se execută activităţi zilnice (puncte de lucru etc)

În ce priveşte căile de introducere a drogurilor în închisoare, majoritatea respondenţilor menţionează pachetele ca metodă principală de introducere a substanţelor interzise în penitenciar, plasând pe loc secund vizitele, urmate, pe locul trei, de personalul din penitenciar. Se menţionează aruncarea de substanţe interzise din exterior în interiorul perimetrului de detenţie, sau transportarea de droguri de către deţinuţii care au beneficiat de permisiune de ieşire din penitenciar, care sunt transferati, care sunt transportaţi pentru anchetă la organele judiciare sau la revenirea din puncte de lucru exterioare etc.

Întreaga activitate presupune menţinerea legăturii cu liderii din exterior şi specializarea celor din interior pe roluri: deţinuţi care primesc substanţe prin intermediul vizitelor de care beneficiază;

270 http://www.scribd.com/doc/30563012/Studiu-Consumul-si-traficul-de-droguri-in-penitenciare

212

persoane care păstrează temporar substanţele în camere de depozitare sau alte locaţii; cei care efectuază “livrări” sau “recepţii” şi care-si asumă rolul de “cărăuş” sau “săgeată” (fiind cei mai expuşi); deţinuţi care oferă protecţie celor cu statut superior în reţea; deţinuţi care colectează datoriile etc.

Sursele de procurare a drogurilor de către consumatori sunt clasificate astfel: procurarea de la persoane apropiate din afara penitenciarului; schimbul reciproc de substanţe interzise între consumatori; metoda “altruistă” (furnizarea de droguri fără a cere ceva în schimb - în etapa iniţială de atragere a consumatorilor); “piaţa internă” din penitenciar (în schimbul unor sume de bani, bunuri sau servicii); “piaţa internă mediată” (când se utilizează un “cărăuş” care trebuie şi el recompensat); “piaţa internă mediată din exterior” (furnizarea de droguri către un consumator în baza unor înţelegeri realizate de către terţi în afara penitenciarului).

Din datele analizate rezultă faptul că cele mai multe persoane private de libertate descoperite în cazurile de depistare de substanţe interzise erau în regim închis (50%), semi-deschis (25 %) sau arestate preventiv (12%).

Principalele riscuri determinate de traficul şi consumul de droguri în mediul penitenciar, ierarhizate astfel de respondenţi, sunt: 1.substanţele interzise pot declanşa acte de violenţă în rândul persoanelor private de libertate aflate în detenţie; 2.riscul de transmitere a unor boli infecţioase (HIV; HVB; HVC);

Au fost identificaţi 9 factori principali care favorizează menţinerea şi evoluţia fenomenului în penitenciar: 1. lipsa dotărilor tehnice şi logistice necesare depistării substanţelor; 2. gradul mare de “specializare” a deţinuţilor implicaţi în operaţiunile de trafic (recidivişti, cei ce practică “turism penitenciar”, cei aflaţi în transfer etc); 3. insuficienta informare şi pregătire a personalului; 4. insuficienta implicare a personalului (neglijenţă sau corupţie); 5. deficitul de personal şi implicit suprasolicitarea celui existent; 6. contagiunea infracţională – legăturile cu grupări de infracţionalitate organizată din mediul exterior penitenciarului; 7.imposibilitatea deţinuţilor consumatori de droguri de a renunţa la acest obicei; 8. permisivitatea reglementărilor legislative - număr mare de drepturi acordate deţinuţilor (în special în ce priveşte primirea de pachete); 9. fonduri insuficiente la nivelul unităţilor pentru finanţarea măsurilor necesare de contracarare a fenomenului. Aceşti factori au fost grupaţi în 4 categorii: factori de natură tehnologică; factori de cauzalitate umană; factori normativi şi factori de cauzalitate macrosocială (ex. amplasarea penitenciarului într-o zonă geografică în care se înregistrează un grad sporit de criminalitate).

11.3.INFORMAŢII PRIVIND FURNIZAREA DE SERVICII SPECIALIZATE PENTRU CONSUMATORII DE DROGURI PRIVAŢI DE LIBERTATE Chiar dacă la nivelul sistemului penitenciar preocuparea pentru gestionarea fenomenului traficului şi consumului ilicit de droguri în penitenciare a existat de mai multă vreme (la nivelul anilor 2001-2003 se înregistrau persoanele private de libertate autodeclarate consumatoare de droguri şi se stabileau măsuri de asistenţă medicală pentru acestea), se poate vorbi de o recunoaştere publică şi de afirmarea voinţei de a dezvolta politici şi măsuri de răspuns specializate abia după apariţia Strategiei Naţionale Antidrog 2005- 2012 şi publicarea în anul 2007, a primului studiu privind prevalenţa consumului de droguri în sistemul penitenciar din România (realizat în 2006 de către Agenţia Naţională Antidrog, în colaborare cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor)271. Semnificativ de menţionat este şi studiul elaborat în anul 2007 de Administraţia Naţională a Penitenciarelor cu sprijinul Fundaţiei Romanian Angel Appeal, care, beneficiind de finanţare de la ANP şi Fondul Global pentru combaterea HIV/ SIDA, Tuberculozei şi Malariei au realizat Studiul de estimare a prevalenţei infecţiei HIV şi hepatitelor B şi C în rândul populaţiei din penitenciare272.

271 http://www.ana.gov.ro/vechi/rom/upl/intreg.pdf 272 Obiectivele cercetării au fost:cunoaşterea bolilor cu transmitere pe cale parenterală; cunoaşterea factorilor de risc asociaţi acestor boli; definirea unor strategii sanitare la nivelul sistemului penitenciar privind bolile cu transmitere parenterală. Studiul s-a realizat pe un eşantion reprezentativ pentru populaţia penitenciară (N=1391) şi a constat în: analize de sânge în vederea determinării anticorpilor pentru infecţia HIV, hepatita C şi B; aplicarea unui chestionar în vederea determinării factorilor de risc privind transmiterea HIV, HVC, HVB. Rezultate: 5,7% deţinuţi au declarat că folosesc droguri injectabile (13% dintre deţinuţi au declarat că ei cunosc persoane care folosesc droguri injectabile), iar 3,7% au folosit ace/ seringi în comun cu alte persoane. Conform acestui studiu, consumul de droguri injectabile şi folosirea în comun a siringilor sunt mai larg răspândite în rândul femeilor şi al deţinuţilor cu vârsta până în 30 de ani.

213

În baza acestor studii şi a resurselor de finanţare oferite de Fondul Global de luptă împotriva HIV/ SIDA, Tuberculozei şi Malariei273şi de UNODC (Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate), Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în colaborare cu Agenţia Naţională Antidrog şi câteva organizaţii neguvernamentale specializate în activităţile de prevenire a bolilor infecţioase şi asistenţa consumatorilor de droguri injectabile a iniţiat şi condus dezvoltarea unor servicii şi proiecte-pilot de prevenire şi asistenţă integrată (medicală, psihologică şi socială) a consumatorilor de drog adresate persoanelor private de libertate. O dată cu stabilirea cadrului juridic şi strategic naţional al luptei antidrog şi identificarea unor mecanisme minime de finanţare, s-a putut trece la implementarea, în sistemul penitenciar, a Standardelor sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri. Deşi unele dintre serviciile medicale au un istoric mai vechi, dezvoltarea de programe pilot tip harm reduction, schimb de seringi şi tratament substitutiv cu opiacee (OST) a început în anul 2008 continuând să se dezvolte şi să se extindă până în prezent. Întrucât disponibilitatea acestor tipuri de servicii în mediul penitenciar este o condiţie necesară pentru ca Administraţia Naţională a Penitenciarelor să-şi îndeplinească la nivel instituţional obligaţiile legale asumate internaţional de România privind lupta antidrog, precum şi respectarea principiilor internaţionale şi europene în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei aflate în stare privativă de libertate, este de aşteptat ca procesul dezvoltării de politici şi servicii de răspuns specializate să continue şi în perioada imediat următoare. O evaluare a tipurilor de servicii existente la momentul actual în sistemul penitenciar din România, poate fi utilă în configurarea unei imagini de ansamblu şi stabilirea unor potenţiale direcţii prioritare de acţiune viitoare. 11.3.1. EVALUAREA CONSUMATORULUI DE DROGURI Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Justiţiei privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, nr.1016/2007 stipulează la art.13 faptul că „la primirea într-o unitate penitenciară persoanele private de libertate nou-intrate, venite prin transfer, reprimite de la organele de cercetare penală, din întreruperea executării pedepsei, după evadare sau la prezentarea din învoire sunt supuse următoarelor măsuri: a) examinarea clinică sumară cu scopul depistării cazurilor de boli infecto-contagioase şi parazitare sau a oricăror alte boli care impun supraveghere medicală; b) depistarea semnelor evidente de agresiune; c) depistarea semnelor evidente de consum de droguri; d) aplicarea măsurilor igienico-sanitare adaptate fiecărui caz; e) efectuarea îmbăierii; f) echiparea completă cu ţinută civilă curată, personală sau asigurată de către administraţia unităţii de deţinere, inclusiv cu obiecte de toaletă individuală. Datele constate se înscriu într-un document medical numit fişa de triaj la depunere în penitenciar. Triajul epidemiologic este de asemenea menţionat şi de procedura A00601025 – Prevenirea şi combaterea consumului de droguri în penitenciare, din Manualul de proceduri al sistemului penitenciar. Având în vedere necesitatea respectării continuumului de servicii stabilite în documentele juridice naţionale274 pentru consumatorii de droguri autodeclaraţi aflaţi în stare privativă de libertate, se pot identifica mai multe secvenţe ale etapei iniţiale de evaluare în vederea asigurării ulterioare de servicii de

273 In anul 2006, Comitetul National de Coordonare a Programelor Finantate de Fondul Global, în baza analizei deficitului financiar pentru controlul celor două epidemii în Romania, a decis să aplice pentru o nouă rundă de finanţare organizată de Fondul Global - Runda a 6-a. Ambele cereri de finanţare depuse au fost aprobate, granturile urmând să fie implementate de către Fundaţia Romanian Angel Appeal nominalizată de Comitetul Naţional să îndeplinească rolul de Primitor Principal pentru programele finanţate de Fondul Global sub Runda a 6-a. În luna mai şi respectiv septembrie 2007 Fondul Global a încheiat cu Fundaţia Romanian Angel Appeal acordurile de grant pentru prima fază (primii 2 ani) ai programului HIV/ SIDA, respectiv Tuberculoză. Finanţarea aprobată pentru faza I a Rundei a 6-a reprezintă 9,338,352.00 USD pentru componenta HIV/ SIDA şi 5,212,177.00 USD pentru Tuberculoză. 274 Ordinul Comun al Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor nr. 1.216/C din 18 mai 2006

214

management de caz, de către Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA) aflate în structura Agenţiei Naţionale Antidrog. Astfel: Cu ocazia efectuării controlului medical obligatoriu la primirea în locul de detentie, dacă medicul unitătii

suspectează un caz de consum de droguri, acesta este obligat să aducă la cunoştinţa consumatorului posibilitatea contactării CPECA. în vederea realizării evaluării pentru includerea într-un program integrat de asistenţă.

Evaluarea consumatorului se efectuează de către managerul de caz (stabilit la nivelul CPECA) împreună cu personalul care asigură asistenţa medicală şi psihologică în penitenciare. Evaluarea se efectuează potrivit ariilor prevăzute la art. 14275 din Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 860/2005.

După întocmirea raportului de evaluare cu propunerea programului integrat de asistenţă, managerul de caz îl prezintă consumatorului în vederea semnării unui acord de includere în program. În cazul în care consumatorul semnează acordul de includere în program, implementarea programului este asigurată, după caz, de persoanele/ personalul care asigură asistenţa medicală şi psihologică în penitenciare, sub coordonarea managerului de caz.

Concluzionând, se poate aprecia faptul că acest tip de serviciu adresat consumatorului de droguri aflat în stare privativă de libertate, în parteneriat cu o altă instituţie publică specializată - Agenţia Naţională Antidrog se realizează după o metodologie specifică şi presupune coordonarea resurselor pentru etapa ulterioară de furnizare propriu-zisă a serviciilor de asistenţă specifice. Dintre cei 440 consumatori de substanţe ilicite care au fost asistaţi, în anul 2008, în Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, 46,4% (210 persoane) au fost referiţi la tratament prin sistemul de justiţie sau aduşi de poliţie şi 164 de persoane prin sistemul de justiţie (penitenciare/ centre de reeducare pentru minori). La nivelul anului 2009, specialiştii din CPECA au realizat evaluarea iniţială şi au furnizat în continuare servicii de asistenţă integrată în penitenciar pentru 152 de beneficiari din 12 unităţi-penitenciar. 11.3.2. SERVICIILE DE PREVENIRE: INFORMARE-EDUCARE-CONSILIERE PRIVIND CONSUMUL DE DROGURI ÎN PENITENCIARE Serviciile de informare-educare-consiliere se încadrează în categoria serviciilor specifice pe care ANP le utilizează, în general, în vederea pregătirii resocializării deţinuţilor după eliberarea din penitenciar. Adaptarea temelor de informare şi completarea lor cu elemente specifice domeniului antidrog este însă un proces care a început încă de la nivelul anilor 2003-2004. Informarea, în sensul prevenirii debutului în consumul de droguri în mediul penitenciar sau pentru creşterea gradului de conştientizare a consumatorilor asupra riscurilor la care se supun este un instrument eficace atât în faza iniţială a actului terapeutic, cât şi un mecanism de suport şi consolidare a succeselor obţinute pe măsura derulării tratamentului consumatorilor de droguri privaţi de libertate. În general, măsurile de prevenire se dispun în funcţie de specificul locului de detenţie şi se realizează de către personalul acestuia în colaborare cu CPECA276, serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, alte servicii publice, precum şi asociaţii, fundaţii, alte forme organizate ale societăţii civile, persoane fizice şi juridice autorizate, precum şi organisme internaţionale.

275 Evaluarea se realizează pe următoarele arii:

a) istoricul personal şi de consum şi semnele specifice ale intoxicaţiei şi/ sau sindromului de abstinenţă; b) condiţii biomedicale şi complicaţii curente care, deşi nu au legatură cu sindromul de abstinenţă sau cu

intoxicarea, necesită tratament deoarece pot genera riscuri ori pot complica procesul de asistenţă şi reabilitare; c) condiţii psihologice şi/sau psihiatrice şi complicaţii, precum şi alte condiţii care pot genera riscuri ori care pot

produce complicaţii în procesul de asistenţă şi reabilitare, cum sunt: acceptarea/ rezistenţa la tratament, potenţial de recădere, continuarea utilizării etc.;

d) condiţii sociale şi familiale care pot fi surse de suport individual, familial ori comunitar sau pot îngreuna/ împiedica procesul de asistenţă şi reabilitare;

e) situaţia juridică. 276 Vezi capitolul 9.4.2

215

Ordinul Comun al Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor nr. 1.216/C din 18 mai 2006 prevede la art.1, alin.( 3) următoarele: „consumatorilor li se aplică, după caz, măsuri de urgenţă, programe integrate de asistenţă, precum şi măsuri de prevenire.” Totodată, Art. 125 din Ordinul privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, nr.1016/2007 stipulează că în ceea ce priveşte prevenirea consumului ilicit de droguri, sunt luate măsuri de organizare a următoarelor tipuri de activităţi: a) furnizarea, la primirea în penitenciare, a unor broşuri/ pliante conţinând informaţii generale cu privire la riscurile existente în cazul consumului de droguri, precum şi asistenţa specifică disponibilă în acest caz; b) organizarea de acţiuni de informare şi educare privind riscurile consumului de droguri, precum şi ale infectării cu HIV, hepatita B şi C, de către echipele multidisciplinare de asistenţă a consumatorilor; c) organizarea unor activităţi specifice, cu participarea unor specialişti din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, a altor instituţii publice specializate, precum şi a unor organizaţii neguvernamentale de profil; d) organizarea de programe speciale de informare, educare, consiliere, prevenire a recidivelor, pentru persoanele cu antecedente de consum. Din perspectivă istorică, evoluţia acestui tip de servicii începe cu anul 2003, când Direcţia Generală a Penitenciarelor a elaborat un program destinat prevenirii şi luptei împotriva consumului şi abuzului de droguri în penitenciare. Acest program a abordat multidisciplinar problematica drogurilor cu ajutorul unei echipe formate din medici, educatori, sociologi, psihologi şi asistenţi sociali. În aceeaşi perioadă a fost elaborată şi aprobată o fişă a unui proiect de înfrăţire PHARE cu tema „Asistenţa pentru reforma în penitenciare” între România şi Spania în scopul instruirii specialiştilor români în domeniul prevenirii şi asistenţei consumatorilor de droguri din sistemul penitenciar. Serviciul Medical din Direcţia Generală a Penitenciarelor a fost membru al Reţelei naţionale pentru reducerea riscurilor asociate consumului de droguri (RHRN) şi a implementat în penitenciare programe specifice. Principalele programe de acest tip, derulate în perioada 2003 -2005, au fost: • “Prevenirea infectării cu HIV în penitenciare”, în parteneriat cu ARAS , finanţat cu 44.000 euro din

fonduri PHARE şi o cofinanţare de 2.700 euro asigurată de ARAS şi 4.600 euro de către Direcţia Generală a Penitenciarelor.

• „Prevenirea infectării cu HIV în rândul deţinuţilor”, finanţat de “John Snow Institute” cu 38.000 USD şi Direcţia Generală a Penitenciarelor cu 26.000 USD, partener de implementare, ARAS. Au fost derulate ativităţi de distribuire a unor materiale informative, precum postere, broşuri şi casete video referitoare la HIV şi la riscurile infectării cu HIV în penitenciare.

În anul 2007, ANP, în parteneriat cu Romanian Harm Reduction Network şi trei organizaţii membre - ARAS, Fundaţia Alături de Voi România (ADV Romania) şi Asociaţia Integration, a iniţiat proiectul Iniţiativa 38, finanţat de către Fondul Global de Luptă împotriva HIV/ SIDA, Tuberculozei şi Malariei. Prin intermediul proiectului, implementatorii şi-au propus creşterea accesului persoanelor private de libertate din sistemul penitenciar românesc la programe de prevenire a transmiterii infecţiei HIV prin activităţi de informare şi educare. A fost realizată o campanie de informare ce transmite mesaje adaptate caracteristicilor grupului ţintă vizat (persoanele private de libertate). Campania a constat în sesiuni de informare directă realizate de educatori de sănătate special formaţi, cursuri de educaţie între egali, diseminare de informaţii prin intermediul unor suporturi tipărite, electronice şi vizuale. În anul 2008, CPECA. şi echipele interdisciplinare create în penitenciare, au desfăşurat în cele 44 de locaţii (penitenciare, penitenciare - spital şi centre de reeducare), 56 de activităţi de informare - educare în legătură cu riscurile asociate consumului de droguri, având ca beneficiari direcţi 4.408 persoane (dintre care 3.890 deţinuţi bărbaţi, 39 femei, 346 minori, 83 cadre din diverse instituţii, 50 voluntari) şi 49 activităţi cultural - educative (concursuri, expoziţii, piese de teatru cu mesaj antidrog, filme documentare, spectacol de muzică şi dans). În anul 2009, în programele educaţionale derulate ce au avut ca scop promovarea unui stil de viaţă sănătos au fost incluse 1.639 persoane private de libertate.

216

În anul 2010, în toate penitenciarele, în cadrul programelor derulate în parteneriat cu diferite organizaţii non-guvernamentale, au fost susţinute numeroase activităţi destinate prevenirii consumului de droguri, adresate persoanelor private de libertate, cum ar fi: distribuire de pliante, de broşuri cu benzi desenate, cărţi de joc şi afişe cu conţinut informativ privind consecinţele consumului de droguri, realizare de expoziţii tematice, ieşiri în comunitate, emisiuni TV, articole în revistele penitenciarelor. 11.3.3.SERVICIILE DE ASISTENŢĂ O dată stabilit programul integrat de asistenţă (PIT) şi definit Planul individualizat de asistenţă (PIA), consumatorul de droguri privat de libertate este îndrumat, prin managerul de caz, către unităţile furnizoare de asistenţă specializată din mediul penitenciar, în acord cu nevoile sale terapeutice. 11.3.3.1.Asistenţa psiho-socială Configurate pentru a continua planul terapeutic din libertate şi a pregăti reinserţia socială a persoanelor private de libertate, serviciile integrate de asistenţă psiho-socială sunt prezente în mai multe etape în cadrul lanţului terapeutic: fie ca servicii furnizate autonom, imediat după evaluarea la intrarea în închisoare, pentru a facilita acomodarea la mediul penitenciar, fie ca servicii de suport care completează şi consolidează pe termen mediu şi lung efectul terapeutic al tratamentului substitutiv cu opiacee sau schimbul de seringi. Derulate iniţial cu sprijin extern din partea Agenţiei Naţionale Antidrog şi a organizaţiilor neguvernamentale, apoi cu resurse umane proprii, în baza sesiunilor de formare a acestora, programele de asistenţă psihologică şi socială specializate sunt implementate începând cu anul 2008. Astfel, confom datelor oferite de ANP, în cursul anului 2008, la nivelul sistemului penitenciar, au fost incluse 3.528 persoane private de libertate cu antecedente în consumul de droguri în programe de tip psihoterapeutic derulate de personalul de specialitate din serviciile de asistenţă psihosocială (educatori, psihologi, asistenţi sociali), în colaborare cu reprezentanţii serviciilor medicale din unităţi, cu reprezentanţii Centrelor de Evaluare Prevenire şi Consiliere Antidrog locale, dar şi cu reprezentanţii altor organizaţii şi fundaţii. Activităţile derulate presupun realizarea de activităţi educaţionale – informare, evaluare psihologică şi socială iniţială, consiliere psihologică individuală şi de grup, intervenţie în criză, intervenţie de tip psihoterapeutic şi asistare socială. Raportul ANP menţionează că, pe lângă foştii consumatori de droguri (autodeclaraţi), au mai beneficiat de asistenţă de specialitate persoane private de libertate cu istoric în diverse comportamente adictive (alcool, tutun, medicamente), care au solicitat sprijin în acest sens. De programul de asistenţă psiho-socială, destinat persoanelor deţinute în penitenciare consumatoare de droguri sau cu antecedente în consumul de droguri au beneficiat în anul 2009 - 1.820 persoane, pentru ca, pe parcursul anului 2010, să fie incluse în acest program 1.006 persoane private de libertate. În cursul anului 2010, Direcţia Reintegrare Socială din cadrul ANP a elaborat instrumentul de evaluare psihologică a nevoilor şi riscurilor, care cuprinde o secţiune aparte destinată consumului de droguri. De asemenea, direcţia de specialitate a distribuit în unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Manualele programelor educative, de asistenţă psihologică şi socială. Tot pe parcursul anului 2010, a fost elaborat şi definitivat Ghidul de bune practici al psihologului care lucrează în sistemul penitenciar, care conţine o secţiune destinată desfăşurării activităţilor de asistenţă psihologică a persoanelor private de libertate cu antecedente în toxicomanie. 11.3.3.2.Serviciile de dezintoxicare Definit de medicii specializaţi în domeniul adicţiilor, intervievaţi pentru elaborarea acestei analize, ca un serviciu specific medical, orientat către eliminarea dependenţei fizice de substanţe, dezintoxicarea se realizează în mediul penitenciar în baza medicaţiei simptomatice. Acest serviciu este disponibil pentru întreg mediul penitenciar întrucât poate fi solicitat oricărei unităţi spitaliceşti specializate în tratament psihiatric aflate în aria geografică de competenţă a unităţilor penitenciar şi poate fi considerat cel mai

217

“vechi” serviciu medical acordat consumatorilor de droguri privaţi de libertate. Totodată, Penitenciarul Rahova are un centru de dezintoxicare cu cinci paturi funcţional încă din anul 2003. 11.3.3.3.Tratamentul substitutiv cu opiacee Baza acordării serviciilor de tratament substitutiv o constituie, de asemenea, Ordinul Comun al Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor nr. 1.216/C din 18 mai 2006277 . Aceste servicii sunt disponibile începând cu anul 2008, fiind dezvoltate în cadrul proiectului Prevenirea şi asistenţa HIV/ SIDA în rândul consumatorilor de droguri injectabile aflaţi în comunitate şi în penitenciarele din România, derulat cu asistenţă tehnică şi financiară oferite de către Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate – România. Pe parcursul anului 2007 au fost desfăşurate activităţile pregătitoare ale proiectului: un studiu de evaluare a nevoilor şi mai multe sesiuni de formare a personalului medical specializat. În prima parte a anului 2008 s-a realizat manualul/ ghidul de proceduri privind tratamentul substitutiv cu opiacee în penitenciar, s-au organizat sesiuni de informare pentru personalul de pază şi monitorizare, au fost dezvoltate sesiuni de formare ca educatori între egali (peer-educators) pentru deţinuţi şi formare a personalului medical din 5 unităţi penitenciar. De asemenea a devenit funcţional primul centru pilot de substituţie cu metadonă - înfiinţat la Penitenciarul Spital Rahova. Până la sârşitul anului 2008, încă 3 unităţi furnizoare de acest tip de servicii au fost disponibile în Penitenciarele Rahova şi Jilava şi în Penitenciarul Spital Bucureşti-Jilava. De asemenea, s-au desfăşurat mai multe vizite de monitorizare din partea finanţatorului. În anul 2009, celor 4 unităţi menţionate anterior li s-au adăugat încă 4 – două în cadrul Penitenciarului Colibaşi şi Penitenciarului Spital Colibaşi şi încă două în cadrul Penitenciarului Craiova şi Penitenciarului Spital Craiova. Pe parcursul anului 2010, în cadrul aceluiaşi proiect a mai fost operaţionalizată o unitate de tratament substitutiv cu metadonă în Penitenciarul Giurgiu. În 2011, a devenit disponibilă încă o facilitate de acest tip în Penitenciarul Brăila.În perioada 2008-2010, de serviciile de tratament substitutiv cu metadonă au beneficiat 68 de consumatori de droguri aflaţi în stare privativă de libertate. Doza medie zilnică de metadonă a fost de 60 – 72 mg/zi. Conform ANP, începând cu anul 2012, odată cu retragerea asistenţei financiare internaţionale, achiziţia de metadonă se va face cu fonduri din bugetul Ministerului de Justiţie, întrucât, în ciuda eforturilor repetate şi susţinute din partea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, nu s-a reuşit introducerea nici unuia dintre penitenciarele - spital pe lista unităţilor sanitare care derulează subprogramul de prevenire şi tratament al toxico-dependenţelor, din cadrul Programului naţional de sănătate mintală, program finanţat din bugetul de stat al Ministerului Sănătăţii. Această măsură preconizată a fi implementată pentru anul 2011, a fost amânată datorită faptului că finanţarea UNODC a permis prelungirea cu încă un an a programului de prevenire HIV/ SIDA în mediul penitenciar cu fonduri externe.

277 Art. 13. – (1) În cazul în care pentru un consumator aflat în penitenciar a fost stabilit programul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri – PIT 4, în formã de program substitutiv cu agonişti de opiacee, se procedeazã dupã cum urmeazã: a) faza de stabilizare desfãsuratã în scopul stabilirii dozei de menţinere cu agonişti se realizeazã în penitenciarele-spital care au personal abilitat, potrivit legii, în tratamentul consumatorului sau, dupã caz, într-o unitate medicalã dintre cele desemnate potrivit art. 23 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 860/2005; b) faza de menţinere se asigurã de cãtre medicul unităţii la penitenciar. (2) În vederea realizării fazei de menţinere, penitenciarele asigură condiţiile de păstrare, depozitare şi vehiculare a metadonei, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. (3) În cazul în care pentru un consumator aflat în arest a fost stabilit programul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri – PIT 4, în formã de program substitutiv cu agonişti de opiacee, iar condiţiile medicale existente nu sunt suficiente, faza de stabilizare şi de menţinere se asigurã într-o unitate medicalã dintre cele desemnate potrivit art. 23 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 860/2005.

218

În ceea ce priveşte perspectivele acestui tip de servicii, ANP şi-a propus ca măsură strategică pe termen mediu să diversifice paleta serviciilor de asistenţă specializată a persoanelor private de libertate şi, în acest context, în tratamentul substitutiv cu opiacee, pe lângă metadonă, vor fi distribuite în curând şi alţi agonişti de tipul suboxonelor (buprenorfină şi naloxonă). De asemenea, un nou ghid metodologic pentru tratamentul substitutiv278 a fost lansat în 2010, iar recomandările acestuia vor fi promovate de RHRN pentru aplicarea şi în cadrul serviciilor din sistemul penitenciar. 11.3.3.4.Comunităţi terapeutice/ alte servicii rezidenţiale Având ca obiectiv general sprijinirea reintegrării sociale după momentul liberării din penitenciar a foştilor consumatori de heroină, în perioada 2009-2012, se derulează proiectul Crearea a trei comunităţi terapeutice în penitenciarele Jilava, Rahova şi Târgşor, implementat de un consorţiu format din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Direcţia Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, Agenţia Naţională Antidrog; Fundaţia Phoenix Haga şi Ministerul Justiţiei – Norvegia. Pe parcursul anului 2010 s-a realizat: amenajarea a trei comunităţi terapeutice, formarea personalului (15 specialişti din penitenciare şi 3 specialişti din serviciile de probaţiune), elaborarea unei metodologii de lucru pentru personalul care desfăşoară activităţi cu persoanele incluse în comunităţile terapeutice şi evaluarea a 225 de persoane private de libertate dintre care se vor selecta beneficiarii celor trei comunităţi terapeutice. Fiind constituite după modelul teoretic clasic al lui George de Leon279,cele trei comunităţi terapeutice menţionate funcţionează la nivelul anului 2011 cu câte 25 de beneficiari (în cazul celor din Penitenciarele Rahova şi Jilava), respectiv 7 beneficiari (în cazul celei din Târgşor).280 Stabilirea celor trei servicii pilot de tip comunitate terapeutică281 demonstrează angajamentul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de a dezvolta şi extinde progresiv aria serviciilor specializate, destinate consumatorilor de droguri aflaţi în stare privativă de libertate. 11.3.3.5.Programele de consiliere şi schimb de seringi (servicii de tip harm reduction) Scopul derulării programelor de schimb de seringi în mediul penitenciar este acela de a preveni transmiterea infecţiei cu HIV şi a altor infecţii în rândul CDI, prin evitarea folosirii în comun a echipamentelor de injectare şi creşterea accesului la servicii medico-psiho-sociale. Principalele servicii oferite în cadrul programelor de schimb de seringi vizează creşterea accesului la seringi şi ace sterile şi încurajarea returnării echipamentelor folosite, reducând astfel riscurile asociate consumului de droguri injectabile. Temeiul juridic şi metodologic pentru implementarea serviciilor de schimb de seringi în penitenciar îl reprezintă: Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; Legea nr. 487/2002, Legea protecţiei sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002; Legea nr. 522/2004 pentru completarea Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificările si completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 860/2005 şi Ordinul Comun al Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor nr. 1.216/C din 18 mai 2006. Acest tip de servicii a început să fie furnizat în anul 2008, în paralel cu serviciile de substituţie cu metadonă, în cadrul programului Prevenirea şi asistenţa HIV/ SIDA în rândul consumatorilor de droguri injectabile aflaţi în comunitate şi în penitenciarele din România, derulat cu asistenţă tehnică şi financiară oferite de către Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate – România.

278 prof. dr. Dan Prelipceanu, dr. Gabriel Cicu (coord.) – „Ghid clinic de tratament substitutiv al dependenţei de opiacee”, Editura Asociaţiei Psihiatrice Române, Bucureşti, 2010. 279 The Therapeutic Community,Theory, Model, and Method , George De Leon, PhD, Pub. Date: 4/2000, Springer Publishing Company, ISBN-13: 9780826113498 280 date furnizate în luna septembrie 2011 de specialiştii ANP 281 Decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 534/15.07.2011 privind instituirea a trei comunităţi terapeutice în penitenciarele Jilava, Rahova şi Târgşor în cadrul Proiectului RO-0034 „Establishing 3 therapeutic communities in Rahova, Jilava and Târgsor Romanian Penitenciaries”, finanţat prin mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European.

219

În anul 2008 au fost revizuite normele interne în vederea realizării şi adoptării unor protocoale de lucru adecvate implementării programelor de schimbi de seringi în sistemul penitenciar, devenind astfel disponibile două programe de schimb de seringi în Penitenciarele Rahova şi Jilava. De asemenea, a fost elaborat proiectul primului manual de proceduri pentru furnizarea serviciilor de schimb de seringi în penitenciar. Din anul 2009 până în prezent, operaţionalizarea serviciilor de schimb de seringi s-a desfăşurat în paralel cu cele de tratament substitutiv cu opiacee, astfel că în 2011 sunt disponibile astfel de servicii în 10 unităţi penitenciar: Penitenciarul Bucureşti-Rahova şi Penitenciarul Spital Bucureşti-Rahova, Penitenciarul Bucureşti-Jilava şi Penitenciarul Spital Bucureşti-Jilava, Penitenciarul Colibaşi şi Penitenciarul Spital Colibaşi, Penitenciarul Craiova şi Penitenciarul Spital Craiova, Penitenciarul Giurgiu şi Penitenciarul Brăila.

În perioada 2008-2010, conform datelor ANP, de serviciile de schimb de seringi au beneficiat 83 de consumatori de droguri aflaţi în stare privativă de libertate şi au fost distribuite 18.383 seringi, din care s-au recuperat 9.238. Pe lângă acest rezultat, proiectul a contribuit şi la instruirea personalului medico-sanitar şi de supraveghere şi asistenţă psiho-socială în vederea derulării şi pe viitor de astfel de programe precum şi la constituirea unei Reţele de educatori între egali (peer educators). A fost, de asemenea, elaborat pe parcursul anului 2010 şi publicat primul Manual de proceduri pentru programele de schimb de seringi derulate în penitenciarele din Romania.282 Evaluările intermediare ale acestor servicii au demonstrat că acestea reprezintă o intervenţie viabilă, care se poate adapta condiţiilor sistemului penitenciar din România, pot determina schimbări comportamentale de natură a reduce riscurile asociate consumului de droguri, nu au condus la creşterea consumului de droguri în penitenciare şi nu au provocat incidente legate de deţinerea pentru uz propriu a seringilor.

11.3.3.6.Testarea antidrog a consumatorilor de droguri din penitenciar Se realizează în penitenciarele spital unde există secţii de dezintoxicare prin dozare calitativă şi cantitativă a metaboliţilor drogurilor în sânge sau urină. Având în vedere costurile necesare analizelor de acest tip cu aparatura narcotest disponibilă şi deficitul de resurse existent, se utilizează mai frecvent testele rapide de identificare a urmelor de consum de droguri în lichide biologice (salivă şi urină). Acestea se folosesc pentru testările efectuate în cadrul programelor de tratament substitutiv cu metadonă, la accesul beneficiarilor în program şi când există suspiciuni de reluare a consumului de substanţe interzise. Până la momentul actual, costurile cu testarea au fost acoperite din programele de tratament substitutiv cu metadonă finanţate de UNODC. Nu există date disponibile privind evaluarea riscului de supradoză la liberarea din penitenciar. 11.3.4. SERVICII DE REINTEGRARE SOCIALĂ POSTLIBERARE Un sondaj de opinie283 efectuat de ANP, în rândul deţinuţilor constată că: ”peste două treimi (67%) din persoanele private de libertate chestionate au declarat că nu cunosc nici o instituţie care ar putea să sprijine persoanele private de libertate în perioada postdetenţie”. Autorii consideră acest rezultat drept indicator pentru “un potenţial foarte ridicat de perpetuare a comportamentelor infracţionale”.”284. Acelaşi studiu apreciază că numai 33,8% dintre respondenţi au avut contact pe timpul detenţiei cu instituţii sau organizaţii care desfăşoară în penitenciar acţiuni sau proiecte de reintegrare. La fel de puţin cunoscute sunt, de altfel, şi serviciile de probaţiune (doar 8,8% dintre intervievaţi au auzit despre serviciile de probaţiune). În anul 2009, Agenţia Naţională Antidrog în parteneriat cu Penitenciarul Rahova Bucureşti şi Fundaţia de Îngrijiri Comunitare a derulat proiectul ANCORA, adresat consumatorilor de droguri din penitenciar, având ca obiectiv dezvoltarea de abilităţi pentru reintegrarea socială prin organizarea de sesiuni de informare lunare şi grupuri de prevenire a recăderilor şi pregătire pentru eliberare. Proiectul a avut 200 de beneficiari

282 Manual de proceduri pentru programele medico-psiho-sociale de schimb de seringi derulate în penitenciarele din România- Bucureşti, Speed promotion, 2010. 283 http://www.anp-just.ro/Studii/Cercetare%20detinuti.pdf 284 Idem 28, p. 15.

220

direcţi, care au participat la 32 de întâlniri săptămânale în grup restrâns şi la 10 sesiuni informative. Datorită rezultatelor implementării acestui proiect, modelul intervenţiilor a fost preluat şi continuat cu resurse interne. Proiectele derulate/iniţiate pe parcursul anului 2010 sunt prezentate în cadrul capitolului 9. 11.4. ADMITEREA LA TRATAMENT ŞI PERCEPŢIA BENEFICIARILOR ASUPRA PROGRAMELOR DE PREVENIRE/ ASISTENŢĂ A CONSUMULUI DE DROGURI ÎN PENITENCIARE Conform declaraţiilor respondenţilor din studiul285 privind consumul de alcool, medicamente fără indicaţia medicului, droguri ilicite şi SNPP, realizat în anul 2011 de ANA în colaborare cu ANP, 14,1% dintre deţinuţi s-au declarat consumatori de droguri la intrarea în penitenciar (în creştere faţă de studiul realizat în anul 2006: 9,1%)286. 4,6% dintre respondenţi au declarat că au în antecedente tratament pentru consumul de droguri şi reducerea riscurilor asociate acestuia, cele mai multe intervenţii vizând tulburările psihice şi neurologice şi consumul/ dependenţa de heroină. Tabel 11-3: Distribuţia respondenţilor în funcţie de tipul de tratament (istoric medical), 2011, (%)

Tratament pentru % tulburări psihice (depresie, anxietate, delir, tentativă suicid, impulsivitate etc) 9.8 tulburări neurologice (lovituri la cap, traumatisme, etc) 9.4 consum/dependenţă de heroină 7.4 consum/dependenţă de alcool 1.7 alte tipuri (hepatita A, B si C, HIV, epilepsie, scabie, sifilis, TBC, tumori etc) 1.4 consum/dependenţă de medicamente (fără prescripţia medicului) 1.2 consum/dependenţă de alte tipuri de droguri (cocaina, hasis, crack, SNPP, calmante, ketamina)

1.2

Sursa ANA Tipul programelor/ măsurilor care vizează consumul de droguri şi reducerea riscurilor asociate acestuia, existente/ utilizate şi considerate necesare de deţinuţi în cadrul activităţilor desfăşurate în penitenciar este destul de redusă: • asistenţă/ consiliere psihologică - cel mai mult cunoscute (32,3% dintre respondenţi în creştere faţă de

2006: 28,4%), utilizate (12% dintre respondenţi) şi considerate necesare (16,1% dintre respondenţi), • dezintoxicare, substituţie cu metadonă şi reducerea riscurilor asociate sunt cunoscute de aproximativ

unul din 10 deţinuţi, accesate de maxim 1,6% şi considerate necesare de aproximativ 5%, • alt tip de programe (campanii antidrog, curs de prevenire antidrog, testare HIV, HVB, HVC, informări,

izolarea consumatorilor, program de practicare a sportului pentru reeducare, programe educative, munca) – situaţia este mult mai echilibrată: procentul celor care cunosc că există (4,4%) şi le consideră necesare (5,2%) este mult mai apropiat de cel al celor care le şi accesează (4,9%).

285 A se vedea capitolul 9.4 286 Şi datele statistice furnizate de către ANP indică o creştere a proporţiei persoanelor private de libertate care se află în mediu penitenciar şi s-au autodeclarat consumatori de droguri: 2006 - 6,3% (2268 de persoane), iar în 2010 – 7,6% (2043 de persoane) – vezi capitolul 9

221

Tabel 11-4: Măsuri/ programe care vizează consumul de droguri, precum şi reducerea riscurilor asociate acestuia, existente/ utilizate şi considerate necesare de deţinuţi în cadrul activităţii penitenciarelor (răspuns multiplu) - %

2006 2011 Tip de program cunosc că există

cunosc că există

utilizate considerate necesare

asistenţă psihologică/ consiliere 28,4% 32,3% 12,0% 16,1% dezintoxicare 9,4% 12,9% 1,6% 4,9% substituţie prin metadonă - 11,6% 1,0% 4,3% reducerea efectelor negative asociate (harm reduction) 4,4% 9,0% 1,3% 4,9% Alt tip de programe 1,5% 4,4% 4,9% 5,2%

Sursa: ANA ENDIPP287 recomandă promovarea şi punerea în practică a principiului „echivalenţei” (accesul la servicii similare oferite consumatorilor de droguri în toate mediile în care aceştia îşi desfăşoară viaţa de zi cu zi, şi cu precădere acelora care au un acces mai restrâns la aceste servicii, respectiv consumatorii de droguri din penitenciare288). Dintre respondenţii care au declarat că au un istoric de tratament pentru consumul/ dependenţa de heroină, doar 27,7% cunosc programele de substituţie cu metadonă, 18,1% pe cele de dezintoxicare, 9,9% pe cele de asistenţă psihologică/ consiliere şi 20,7% pe cele de reducere a riscurilor asociate. În acest context, este necesară dezvoltarea unui model strategic de intervenţie pentru dezvoltarea serviciilor respective, structurat pe 3 direcţii de acţiune: • angajarea de resurse pentru promovarea sistematică şi eficientă în rândul populaţiei de potenţiali

beneficiari a serviciilor existente, precum şi evaluarea nevoilor acestora de noi servicii (evaluări de nevoi, studii de cunoaştere/ accesibilitate a serviciilor, etc);

• dezvoltarea progresivă a paletei de servicii şi a volumului acestora în sensul extinderii graduale în cât mai multe unităţi penitenciar a serviciilor existente şi orientarea lor către atingerea unor obiective terapeutice pe termen lung (complementaritatea cu serviciile de informare şi cele de reintegrare socială post-liberare)

• coordonarea şi managementul integrat al celor două linii de acţiune anterioare în vederea creşterii accesului la servicii şi pentru deţinuţii care declară că au accesat serviciile specializate înainte de perioada de detenţie pentru dependenţa de heroină. Persoanele care au solicitat aceste servicii ar trebui monitorizate şi în perioada de detenţie, asigurându-se astfel continuitate şi eficienţă în măsurile de tratament iniţiate.

Atât din perspectiva documentelor programatice şi juridice cât şi a demersurilor efective întreprinse, ANP a dovedit deschidere şi receptivitate faţă de toţi partenerii instituţionali, publici sau privaţi, care au iniţiat activităţi de cunoaştere, evaluare, şi interpretare a problematicii consumului de droguri în rândul persoanelor private de libertate, şi, de asemenea, prin eforturi proprii sau cu asistenţă tehnică naţională şi internaţională a dezvoltat măsuri de răspuns coerente şi adecvate nevoilor, solicitărilor şi condiţionărilor specifice sistemului penitenciar.

287 Reţeaua europeană a Organizaţiilor care activează în domeniul prevenirii şi combaterii consumului de droguri în penitenciare şi a bolilor transmisibile asociate (ENDIPP) 288 Din declaraţia comună a participanţilor la cea de a 9-a ediţie a Conferinţei Europene privind Activităţile de Monitorizare, Prevenire şi Harm Reduction legate de consumul de droguri şi problematica asociată din Penitenciare, organizată de ENDIPP, desfăşurată în perioada 5-8 Octombrie 2006

222

Capitolul 12 – Părinţi consumatori de droguri Aşa cum arată studiile, copiii ai căror părinţi consumă droguri suferă de multe probleme fizice şi psihologice şi au o probabilitate crescută de a consuma droguri ulterior, comparativ cu a copiilor ai căror părinţi nu au consumat droguri. Potrivit specialiştilor, printre copiii ai căror părinţi consumă droguri, rata abandonului şcolar şi cea a delincvenţei juvenile este mai ridicată decât în rândul copiilor ai căror părinţi nu au consumat droguri. Pe de altă parte, stilurile parentale exercitate de părinţii consumatori de droguri sunt inconsistente, conducând la numerose disfuncţii educative ale familiei. În acest sens, studiile indică o corelaţie între consumul de droguri şi ineficacitatea acestora în stabilirea normelor de comportament pentru copiii lor. De asemenea, consumul de droguri practicat de părinţi conduce la absenţa unor legături afective familiale durabile şi consistente, aceştia privându-şi în acest mod copiii de afectivitatea necesară unei dezvoltări emoţionale normale. Consecinţele unor astfel de stiluri parentale se pot concretiza ulterior în dezvoltarea de comportamente dezadaptative la copiii lor, manifestate în labilitate emoţională (anxietate, depresie sau stima de sine scăzută), ostilitate, tulburări de atenţie, iritabilitate şi agresivitate. Un alt aspect al consumului de droguri de către părinţi se manifestă în cazul femeilor însărcinate care consumă droguri, consecinţele consumului afectând atât mama, cât şi nou-născutul. O altă componentă a consumului de droguri de către părinţi se referă la bolile infecţioase asociate consumului de droguri. Astfel, probabilitatea de transmitere a bolilor infecţioase HVB, HVC şi HIV creşte cu cât creşte intimitatea dintre persoanele infectate şi cele neinfectate. Ori în familie, între membrii acesteia există de regulă o intimitate sporită, care poate facilita transmiterea acestor boli. Toate acestea subliniază importanţa abordării nevoilor şi problemelor consumatorilor de droguri cu copii. 12.1 DIMENSIUNEA PROBLEMATICII 12.1.1 PREVALENŢA ŞI CARACTERISTICI EPIDEMIOLOGICE ALE PĂRINŢILOR CONSUMATORI DE DROGURI 12.1.1.1 Date din studii Studiul în Populaţia Generală289 a urmărit şi surprinderea unor aspecte privind caracteristicile socio-demografice ale consumatorilor de droguri, unul dintre acestea vizând riscurile sociale pe care le comportă asupra copiilor consumul de droguri de către părinţi. În cele ce urmează sunt prezentate principalele rezultate privind prevalenţa şi caracteristicile epidemiologice ale părinţilor consumatori de droguri, precum şi consecinţele pe care le are asupra copiilor consumul de droguri de către părinţi. Situaţia locativă Mai mult de o treime (34,8%) dintre respondenţii studiului au în gospodărie copii sub 14 ani:

• 13,9% au copii de cel mult 6 ani; • 15,3% au copii din grupa de vârstă 7-14 ani; • Iar 5,6% au din ambele grupe de vârstă.

Tabel nr 12-1: Distribuţia respondenţilor în funcţie de numărul de copii din gospodărie (%), GPS 2010

Din care: Nr. copii sub 6 ani (inclusiv 6 ani) 7 - 14 ani

total

1 copil 13.4 15.7 20,9 2 copii 3.1 4.5 9,7 3 copii şi peste/mai mulţi 0.5 1.0 4,2 Total 17.0 20.8 34.8 Fără copii 83.0 79.2 65,2 Total 100 100 100

Sursa: ANA

289 Vezi capitolul 2

223

Rezultatele studiului la nivel naţional, în populaţia generală (15-64 de ani) arată proporţii mai mari de consumatori:

• în rândul subiecţilor cu copii faţă de cei fără copii pentru: consumul de-a lungul vieţii de tutun (58,8% vs. 56%) şi de solvenţi/aurolac/substanţe inhalante (0,3% vs. 0,1%) şi cel actual (ultimele 30 de zile) de alcool până la starea de ebrietate (10,8% vs. 9,7%).

• în rândul subiecţilor cu copii cu vârste de cel mult 6 ani decât pentru cei fără copii cu vârste de cel mult 6 ani pentru consumul de-a lungul vieţii de: tutun, alcool, canabis, opiacee, halucinogene şi solvenţi/aurolac/substanţe inhalante şi cel actual, excesiv de alcool, până la starea de ebrietate.

• în rândul subiecţilor cu copii cu vârste între 7-14 ani decât pentru cei fără copii cu vârste de învăţământ primar pentru consumul de-a lungul vieţii de: tutun, amphetamine şi solvenţi/ aurolac/ substanţe inhalante şi cel actual de alcool până la starea de ebrietate.

Tabel nr 12-2: Distribuţia respondenţilor în funcţie de consumul de substanţe psihoactive şi copii (calitatea de părinte), GPS 2010

Din care Subiecţi cu copiiSubiecţi cu copii <=6 ani

Subiecţi cu copii 7-14 ani

prevalenta

Da Nu Da Nu Da Nu fumat_de-a lungul vietii 58,8% 56,0% 61,7% 55,9% 57,7% 56,7%alcool_de-a lungul vietii 78,7% 80,0% 80,8% 79,4% 77,2% 80,3%consum excesiv de alcool (beţie) _de-a lungul vietii 30,3% 31,6% 30,3% 31,6% 30,7% 31,3%

consum excesiv de alcool (beţie) _ultimele 30 zile 10,8% 9,7% 10,5% 9,9% 12,0% 9,4%

total droguri ilegale 4,0% 4,1% 5,2% 3,8% 2,9% 4,4%total droguri (inclusive medicamente) 6,8% 9,0% 7,2% 8,5% 6,2% 8,9%consum canabis_de-a lungul vietii 1,6% 1,6% 1,9% 1,5% 1,1% 1,7%consum opiacee (heroina+metadonă) _de-a lungul vietii

,3% ,3% ,5% ,3% ,2% ,4%

consum amfetamine_de-a lungul vietii ,1% ,1% 0 ,1% ,2% ,1%consum ecstasy _de-a lungul vietii ,6% ,8% ,5% ,8% ,4% ,8%consum halucinogene (LSD + ciuperci+ketamină) _de-a lungul vietii

,1% ,1% ,3% ,2% ,2% ,2%

consum cocaina _de-a lungul vietii ,1% ,3% ,3% ,3% ,0% ,4%consum sedative, tranchilizante sau anti-depresive fara consimtamântul medicului _de-a lungul vietii

3,1% 5,1% 2,5% 5,0% 3,5% 4,7%

consum solvenţi/aurolac/substanţe inhalante _de-a lungul vieţii

,3% ,1% ,3% ,2% ,4% ,1%

consum SNPP _de-a lungul vietii 1,7% 2,1% 1,6% 2,0% 1,5% 2,0%Sursa: ANA Nivelul de şcolarizare în rândul copiilor Deşi pentru copii de 7-14 ani învăţământul este obligatoriu, copiii din grupa de vârstă de 7-14 ani a 6,1% dintre respondenţi nu urmează nici o formă de şcolarizare. Tabel nr 12-3: Distribuţia respondenţilor cu copii între 7-şi 14 ani în funcţie de şcolarizare, GPS 2010

Din care care merg la şcoală copii/ tineri în întretinere cu vârsta între 7 - 14 ani da nu Total

da 93,9% 6,1% 100,0%nu ,0% 100,0% 100,0%Total 19,6% 80,4% 100,0%

Sursa: ANA

224

Consumul de substanţe psihoactive al părinţilor influenţează nivelul de şcolarizare al copiilor. Astfel, conform datelor, proporţia copiilor de 7-14 ani care urmează cursurile unei forme de şcolarizare este mai mică în cazul consumului părinţilor de tutun şi alcool, atât pentru consumul de-a lungul vieţii, cât şi pentru cel actual (în ultimele 30 de zile), comparativ cu cea existentă în cazul părinţilor care nu consumă. Tabel nr 12-4: Distribuţia respondenţilor în funcţie de consumul de substanţe psihoactive al părinţilor şi proporţia copiilor de 7-14 ani aflaţi în întreţinere, care urmează sau nu o formă de şcolarizare, GPS 2010

proporţia copiilor de 7-14 ani aflaţi în întreţinere, care urmează sau nu o formă de şcolarizare

consumul de substanţe psihoactive al părinţilor care au în întreţinere copii între 7-14 ani

da nu Total Da 92,9% 7,1% 100,0%fumat_de-a lungul vieţii Nu 95,2% 4,8% 100,0%Da 92,2% 7,8% 100,0%fumat_ ultimele 30 zile Nu 94,8% 5,2% 100,0%Da 93,3% 6,7% 100,0%consum alcool (bere, vin, vermut, vodca,

tuica sau alta tarie) _de-a lungul vieţii Nu 96,0% 4,0% 100,0%Da 93,3% 6,7% 100,0%consum alcool _ ultimele 30 zile Nu 94,1% 5,9% 100,0%Da 92,9% 7,1% 100,0%consum excesiv de alcool (ebrietate)

_de-a lungul vieţii Nu 94,4% 5,6% 100,0%Da 90,4% 9,6% 100,0%consum excesiv de alcool (ebrietate) _

ultimele 30 zile Nu 94,2% 5,8% 100,0%Sursa ANA Având în vedere sexul şi grupa de vârstă a părinţilor se observă că există o proporţie mai mare de copii în vârstă de 7-14 ani aflaţi în întreţinere şi care nu urmează o formă de şcolarizare în cazul:

• mamelor care au fumat sau au consumat alcool, droguri ilicite, cocaină şi sedative, tranchilizante sau anti-depresive fără consimţământul medicului cel puţin o dată în viaţă, proporţia ajungând chiar la 100% în cazul consumului cel puţin o dată de-a lungul vieţii de opiacee şi ecstasy;

• taţilor care de-a lungul vieţii au consumat alcool până la experimentarea stării de ebrietate, iar în ultimele 30 de zile au fumat, au consumat alcool şi au ajuns la starea de ebrietate;

• părinţilor din generaţia tânără (15-34 de ani) care fumează şi consumă excesiv alcool până la starea de ebrietate (consum de-a lungul vieţii şi actual) sau au consumat cel puţin o dată în viaţă alcool, droguri ilicite, amfetamine (procent de 100%) şi sedative, tranchilizante sau anti-depresive fără consimţământul medicului;

• părinţilor din generaţia adultă (35-64 de ani) care au un consum actual de alcool şi un consum de-a lungul vieţii de cocaină (procent de 100%).

225

Tabel nr 12-5: Distribuţia în funcţie de sexul, grupa de vârstă şi consumul de substanţe psihoactive al părinţilor şi proporţia copiilor de 7-14 ani aflaţi în întreţinere care nu urmează o formă de şcolarizare, GPS 2010

proporţia copiilor de 7-14 ani aflaţi în întreţinere, care nu urmează o formă de şcolarizare în funcţie de sexul şi grupa de vârstă a părinţilor

consumul de substanţe psihoactive al părinţilor care au în întreţinere copii între 7-14 ani -DA

masculin feminin 15-34 ani 35-64 ani fumat_de-a lungul vieţii Da 6,7% 7,8% 8,7% 6,2%fumat_ ultimele 30 zile Da 8,0% 7,4% 8,9% 8,1%consum alcool (bere, vin, vermut, vodca, tuica sau alta tarie) _de-a lungul vieţii

Da 6,8% 7,1% 7,0% 6,5%

consum alcool _ ultimele 30 zile Da 6,7% 6,6% 5,3% 6,7%consum excesiv de alcool (ebrietate) _de-a lungul vieţii

Da 7,3% 5,9% 8,7% 7,4%

consum excesiv de alcool (ebrietate) _ ultimele 30 zile

Da 10,4% 0% 10,0% 9,4%

consum droguri ilicite (total) _de-a lungul vieţii Da 0% 6,2% 8,3% 5,9%

consum opiacee_de-a lungul vieţii Da 0% 100% 0% 0%consum amfetamine _de-a lungul vieţii Da 100% 0% 100% 0%consum ecstasy _de-a lungul vieţii Da 0% 100% 0% 0%consum cocaină _de-a lungul vieţii Da 0% 6,1% 0% 100%consum sedative, tranchilizante sau anti-depresive fără consimţământul medicului _de-a lungul vieţii

Da 0% 8,3% 25,0% 7,7%

Sursa: ANA De asemenea, în funcţie de consumul de substanţe psihoactive al părinţilor coroborat cu gradul de şcolarizare şi aprecierea nivelului veniturilor actuale ale gospodăriei, proporţia copiilor de 7-14 ani aflaţi în întreţinere şi care nu urmează o formă de şcolarizare este mai mare pentru:

• părinţii care au un nivel scăzut de şcolarizare şi fumează (consum de-a lungul vieţii şi actual) sau consumă alcool (consum de-a lungul vieţii şi actual) sau au consumat cel puţin odată în viaţă droguri ilicite, amfetamine şi sedative, tranchilizante sau anti-depresive fără consimţământul medicului; părinţii care au un nivel mediu de şcolarizare şi consumă alcool excesiv (consum de-a lungul vieţii şi actual) până la starea de ebrietate sau au consumat cel puţin odată în viaţă opiacee (100%);

• părinţii care apreciază că nivelul veniturilor actuale ale gospodăriei este unul scăzut şi au consumat cel puţin odată în viaţă droguri ilicite, opiacee (100%) şi sedative, tranchilizante sau anti-depresive fără consimţământul medicului; cei care apreciază că nivelul veniturilor actuale ale gospodăriei este unul mediu şi fumează sau consumă alcool, precum şi pentru cei care apreciază că nivelul veniturilor actuale ale gospodăriei este unul ridicat şi au un consum actual de tutun, un consum excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate sau au consumat opiacee sau amfetamine cel puţin odată de-a lungul vieţii.

226

Tabel nr 12-6: Distribuţia în funcţie de gradul de şcolarizare, aprecierea nivelului veniturilor actuale ale gospodăriei şi consumul de substanţe psihoactive al părinţilor şi proporţia copiilor de 7-14 ani aflaţi în întreţinere care nu urmează o formă de şcolarizare, date GPS 2010

proporţia copiilor de 7-14 ani aflaţi în întreţinere, care nu urmează o formă de şcolarizare în funcţie de gradul de şcolarizare a părinţilor (respondenţi) şi aprecierea nivelului veniturilor actuale ale gospodăriei Nivel de şcolarizare a părinţilor

(respondenţi)* aprecierea nivelului veniturilor

actuale ale gospodăriei**

consumul de substanţe psihoactive al părinţilor care au în întreţinere copii între 7-14 ani -DA

scăzut mediu ridicat scăzut mediu ridicatfumat_de-a lungul vieţii Da 7,9% 5,5% 6,1% 7,3% 8,0% 7,1%fumat_ ultimele 30 zile Da 9,2% 6,2% 6,2% 8,2% 9,7% 20,0%consum alcool _de-a lungul vieţii Da 7,5% 6,2% 4,8% 5,9% 9,4% 8,0%consum alcool _ ultimele 30 zile Da 6,7% 6,7% 3,4% 6,3% 9,8% 6,2%consum excesiv de alcool (ebrietate) _de-a lungul vieţii

Da 6,9% 8,2% ,0% 7,1% 4,3% 11,1%

consum excesiv de alcool (ebrietate) _ ultimele 30 zile

Da 10,3% 13,3% ,0% 11,4% ,0% 25,0%

consum droguri ilicite (total) _de-a lungul vieţii

Da 9,1% ,0% ,0% 5,9% ,0% ,0%

consum opiacee_de-a lungul vieţii Da 6,8% 100,0% ,0% 100,0% ,0% 100,0%consum amfetamine _de-a lungul vieţii Da 6,8% ,0% - ,0% - 100,0%consum sedative, tranchilizante sau anti-depresive fără consimţământul medicului _de-a lungul vieţii

Da 16,7% ,0% ,0% 10,0% ,0% ,0%

Notă: * nivel scăzut - fără şcoală+ înv. primar + înv.gimnazial + şcoala profesională + treapta I de liceu, nivel mediu - liceu+ şcoala post-liceală sau tehnic de maiştri, nivel ridicat - universitar de scurtă durată/colegiu + univerisitare de lungă durată + postuniversitare;** nivel scăzut - nu ne ajung nici pentru strictul necsar + ne ajung numai pentru strictul necesar, nivel mediu - ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne permitem cumpărarea unor bunuri mai scumpe, nivel ridicat - reuşim să cumpărăm şi unele bunuri mai scumpe, dar cu restricţii de la altceva + reuşim să cumpărăm şi unele bunuri mai scumpe, fără restricţii de la altceva Sursa: ANA 12.1.1.2 Date rezultate din indicatorul Admitere la tratament ca urmare a consumului de droguri Aşa cum rezultă din datele colectate în cadrul indicatorului Admiterea la tratament, o parte dintre persoanele admise la tratament pentru consum de droguri locuiesc cu copiii, fie împreună cu partenerul şi copiii, fie singure cu copiii. În cele ce urmează se prezintă o situaţie a persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri care locuiesc cu copii, cu menţiunea că în analiză au fost incluse numai cazurile care locuiesc „singure cu copii” şi cele care locuiesc cu „partenerul şi cu copii”, înafara acestora putând însă exista şi mame/ taţi cu copii în categoria celor care locuiesc cu familia din care provin, mai ales pentru cei/ cele care locuiesc doar cu copii-fără partener. Totodată, analiza face referire doar la cazurile pentru care se cunoaşte situaţia locativă. De asemenea, facem precizarea că începând cu anul 2009 raportarea cazurilor pentru admiterile la tratament s-a făcut numai pe bază de coduri unice, fiind evitată dubla numărare, din acest motiv scăderea numărului de persoane admise la tratament în anul 2009 poate fi o consecinţă a aplicării acestui sistem de colectare a datelor. Deşi, per ansamblu, numărul total al persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri între anii 2007-2008 nu prezintă o evoluţie spectaculoasă, în ceea ce priveşte numărul persoanelor care locuiesc cu partenerul şi cu copiii, acesta cunoaşte o creştere fulminantă (de aproape 9 ori mai mare în 2008, faţă de 2007, cu o pondere de 7,9 din total).

227

Tabel nr 12-7: Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de situaţia locativă, date comparate 2007-2010

Total Masculin Feminin

2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010singur şi copii 0 20 17 20 0 5 5 5 0 15 12 15

cu partener şi copii 17 156 104 151 16 90 66 111 1 66 38 40 Total 1891 1974 1689 2163 1539 1584 1354 1663 352 387 332 480

Sursa: ANA După ce în anul 2009 se constată acea scădere a numărului persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri despre care s-a amintit anterior, în anul 2010, deşi proporţia persoanelor care locuiesc cu partenerul şi cu copiii din total, rămâne sub cea înregistrată în anul 2008 (pondere 7,0 din total), atât numărul total al persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri, cât şi cel al persoanelor care locuiesc cu partenerul şi cu copiii cresc. Deşi majoritatea persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri sunt de sex masculin, ponderile celor care locuiesc singure cu copii, respectiv ale celor care locuiesc cu partenerii şi cu copii, sunt în general mult mai mici decât în cazul celor de sex feminin. Grafic nr 12-1: Evoluţia proporţiei persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de situaţia locativă, date comparate 2007-2010

Total Masculin Feminin

0

10

20

doar cu copil/ii 0 1 1 0.9 0 0.3 0.4 0.3 0 3.9 3.6 3.1

doar cu partener si copil/ii 0.9 7.9 6.2 7 1 5.7 4.9 6.7 0.3 17.1 11.4 8.3

2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA Grafic nr 12-2: Evoluţia proporţiei cazurilor noi din total admiteri la tratament pentru substanţe psihoactive, respectiv din total cazuri noi, pe sexe, date comparate 2007-2010 (%)

Masculin Feminin

0

5

10

15

20

25

doar cu copil/ii_T 0 0.3 0.4 0.3 0 3.9 3.6 3.1

doar cu partener si copil/ii_T 1 5.7 4.9 6.7 0.3 17.1 11.4 8.3

doar cu copil/ii _CN 0 0.2 1 0.7 0 5.6 4.8 3.5

doar cu partener si copil/ii _CN 1.7 6.8 4.3 6.5 0.5 19.7 13.3 8.7

2007 2008 2009 2010 . 2007 2008 2009 2010

Sursa: ANA În ceea ce priveşte evoluţia cazurilor noi de admiteri la tratament pentru consum de substanţe psihoactive se observă că, pentru ambele sexe, cazurile noi locuiesc într-o proporţie mai mare cu copiii (singure sau împreună cu partenerul), şi că persoanele de sex feminin care au solicitat pentru prima dată tratament locuiesc cu copiii (singure sau împreună cu partenerul) într-o proporţie mai ridicată decât persoanele de

228

sex masculin care au solicitat pentru prima dată tratament. Ca şi tendinţă, după creşterea din 2008, se conturează o tendinţă de scădere a ponderii persoanelor care locuiesc cu copiii (singure sau împreună cu partenerul). Dacă restrângem analiza doar la datele din anul 2010, se observă că numărul persoanelor care au solicitat tratament pentru consum de substanţe psihoactive şi care locuiesc doar cu copiii este 88, dintre care jumătate erau consumatori de alcool, un sfert s-au adresat serviciilor de asistenţă ca urmare a consumului de droguri ilicite (cei mai mulţi pentru consum de hipnotice şi sedative), iar restul au urmat un tratament pentru consum de tutun. Pe de altă parte, 1053 persoane au solicitat tratament pentru consum de substanţe psihoactive în 2010 şi locuiesc doar cu partenerul şi copiii, din care: aproximativ jumătate pentru consum de alcool, mai mult de 1/3 pentru consum de tutun şi 14,3% pentru consum de droguri ilicite şi SNPP (dintre care jumătate sunt consumatori de opiacee). Tabel nr 12-8: Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de drogul principal şi situaţia locativă, 2010

Droguri ilicite+SNPP Tutun şi alcool doar cu

copiii cu partenerul şi

copiii altele Total doar

cu copiii

cu partenerul şi copiii

altele Total

hipnotice şi sedative 8 30 84 122 opiacee 6 84 995 1085 SNPP+alte substanţe 6 32 549 636 alte droguri (canabis, cocaină, stimulante, halucinogene, inhalanţi)

0 5 274 285

alcool 44 483 795 1322tutun 24 419 330 773Total 20 151 1902 2073 68 902 1125 2095% 1,0 7,3 91,8 100 3,2 43,1 53,7 100

Notă: doar pentru cei care se cunoaşte situaţia locativă Sursa: ANA Proporţia foarte mare a persoanelor admise la tratament pentru consum de alcool care trăiesc doar cu copiii sau cu partenerul şi copiii este îngrijorătoare având în vedere consecinţele sociale ale acestui tip de consum asupra copiilor (ex violenţă fizică, abandon şcolar, probleme financiare etc.) şi ar trebui să constituie baza dezvoltării serviciilor de tratament pentru părinţii consumatori de alcool. Concomitent, trebuie avută în vedere extinderea serviciilor de asistenţă socială acordate copiilor acestora. Grafic nr 12-3: Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de tipul admiterii şi situaţia locativă, 2010

0

25

50

75

caz nou 66,7 71,6 58,2

recidiva 33,3 28,3 39,7

doar cu copii cu partenerul si copii altele

Sursa: ANA În privinţa tipului de admitere – caz nou sau recidivă, se constată că din totalul cazurilor admise la tratament în 2010 şi care locuiesc doar cu copiii, 2/3 sunt cazuri noi, în timp de în cazul persoanelor admise la tratament în 2010 şi care locuiesc cu partenerul şi copiii, ponderea este de 71,6% în favoarea

229

cazurilor noi. Cât priveşte numărul de admiteri la tratament efectuate în 2010, deşi atât în cazul persoanelor care locuiesc doar cu copiii, cât şi în cazul celor care locuiesc cu partener şi copiii, proporţiile celor care au beneficiat de o singură admitere la tratament sunt mult mai mari comparativ cu cei care au fost admişi la tratament de mai mult de 2 ori; se remarcă totuşi o pondere mai mare a celor care locuiesc doar cu copiii şi care au fost admişi la tratament de mai mult de 2 ori, comparativ cu cei care trăiesc cu partenerul şi copiii. Grafic nr 12-4: Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de frecvenţa admiterilor, tipul sistemului de tratament ales şi situaţia locativă, 2010

frecvenţa admiterilor sistemul de tratament

0

25

50

75

100

doar cu copii 88,6 11,04 67 33

cu partenerul si copii 93,8 6,2 54,3 45,6

altele 88,1 11,9 64,6 35,1

o data 2 ori si peste intern (MS) ambulator

Notă: diferenţa până la 100% reprezintă persoane admise la tratament în sistemul penitenciar Sursa: ANA Totodată, se observă că persoanele admise la tratament în 2010 care locuiesc cu partenerul şi copiii au optat într-o proporţie mai mare pentru sistemul de tratament ambulatoriu, comparativ cu persoanele admise la tratament care nu locuiesc cu copii (45,6% faţă de 35,1%). Tabel nr 12-9: Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de sursa de referinţă şi situaţia locativă, 2010

Sursa de referinţă doar cu copiii

cu partenerul si copiii

altele Total

serviciile de urgenţă 39,8 29,4 27,2 28,0iniţiativă proprie 35,2 50,0 37,5 40,6medic de familie, asistenţă primară 10,2 8,2 11,3 10,5serviciul de psihiatrie+serviciul de asistenţă psihologică+ serviciul specializat pentru consumatorii de droguri

6,8 3,5 5,8 5,3

serviciul de asistenţă socială 0,3 0,4 0,4familia/ prietenii 3,4 3,8 7,2 6,3instanţa/avocat/parchet/poliţia/serviciul de probaţiune/institut de medicină legală

3,4 3,7 8,3 7,1

altele/neprecizat 1,1 1,0 2,1 1,8Sursa: ANA Cele mai multe dintre persoanele admise la tratament, care locuiesc doar cu copiii sau cu partenerul şi copiii, sunt referite de către serviciile medicale de urgenţă, vin din iniţiativă proprie ori cu trimitere de la medicul de familie, iar referirea la tratament prin intermediul serviciilor de asistenţă socială este foarte mică.. În ceea ce priveşte sexul persoanelor admise la tratament în 2010 care locuiesc doar cu copiii sau care locuiesc cu partenerul şi copiii, situaţia se prezintă astfel: în rândul persoanelor admise la tratament care locuiesc singure doar cu copiii ponderea femeilor este mai mare decât în cazul bărbaţilor, fiind de 3 ori mai mare faţă de ponderea femeilor în totalul populaţiei admise la tratament (65,9% faţă de 22,5%), în timp ce în rândul celor care locuiesc cu partenerul şi copiii, domină persoanele de sex masculin (76,4%).

230

Tabel nr 12-10: Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de sex şi situaţia locativă, 2010

sex doar cu copiii

cu partenerul si copiii

altele Total

masculin 34,1% 76,4% 79,1% 77,5% feminin 65,9% 23,6% 20,9% 22,5% Total 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%

Sursa: ANA În ceea ce priveşte vârsta, comparativ cu persoanele admise la tratament care nu locuiesc cu copiii se remarcă: • vârstă medie mai mare atât în cazul celor care locuiesc doar cu copiii, cât şi în al celor care locuiesc cu

partenerul şi copiii (51 de ani în cazul celor care locuiesc doar cu copiii, 44 ani în cazul celor care locuiesc cu partenerul şi copiii, faţă de 35 ani în cazul persoanelor care nu locuiesc cu copiii);

• în funcţie de drogul principal consumat, vârsta medie a persoanelor care locuiesc doar cu copiii şi cea a celor care locuiesc cu partenerul şi copiii sunt mai mari în cazul consumului de opiacee şi cel de hipnotice şi sedative, decât a persoanelor care au o altă situaţie locativă;

• comparativ cu vârsta medie a admiterilor în regim de internare, în cazul celor în regim ambulatoriu se observă o vârstă medie mult mai mare pentru persoanele care locuiesc doar cu copiii, cât şi în cazul celor care locuiesc cu partenerul şi copiii, comparativ cu vârsta medie a tuturor persoanelor admise la tratament în sistem de internare – 30,9 ani, respectiv în sistem ambulatoriu – 26,4 ani.290

Tabel nr 12-11: Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de sex şi situaţia locativă, 2010

vârsta doar cu copiii

cu partenerul si copiii

altele

medie 61,1 50,6 52,0 hipnotice şi sedative minimă 46 34 20 medie 35,8 32,2 27,9 opiacee minimă 20 22 16 medie 55,3 45,3 28,6 SNPP+alte substanţe minimă 25 25 12 medie 29,8 23,1 canabis + cocaină+ stimulenţi

+halucinogene+inhalanţi minimă 25 11 medie 54,2 48,3 46,7 alcool minimă 22 20 13 medie 45,3 41,1 39,9 tutun minimă 29 18 16

Sursa: ANA În ceea ce priveşte nivelul educaţional al persoanelor admise la tratament în 2010 şi care locuiesc doar cu copii se remarcă un status educaţional relativ scăzut al acestora, majoritatea (50,4%) dintre acestea având studii primare, gimnaziale sau şcoală profesională. La acestea se adaugă 6,8% care nu au mers vreodată la şcoală sau care nu au absolvit studii primare, având o pondere mai mare decât în totalul populaţiei admise la tratament în 2010 (3%) Ţinând cont că aceste persoane locuiesc doar cu copiii, nivelul redus de educaţie al acestora poate determina reducerea şanselor educaţionale şi sociale pentru copiii lor. În rândul persoanelor care locuiesc cu partenerul şi copiii se înregistrează un nivel de şcolarizare mai bun: 44,5% dintre ele fiind absolvente de studii primare, gimnaziale sau şcoală profesională, iar peste o treime având absolvite studii liceale şi postliceale (37,1%). 290 Vezi capitolul 5 – Admiterea la tratament

231

Referitor la calea de administrare a drogului principal, în proporţie de 70% persoanele admise la tratament pentru consum de droguri ilicite şi SNPP care locuiesc doar cu copiii îşi administrează drogul pe cale orală, în timp ce un sfert dintre ele o fac prin injectare. În cazul celor care locuiesc cu partenerul şi copiii, ponderea celor care se injectează este mai mare (52,7%) în detrimentul celor care consumă droguri ilicite şi SNPP pe cale orală (37,7%). Aceste practici de consum relevate în rândul consumatorilor de droguri şi SNPP denotă riscuri crescute pentru copiii acestora. În ceea ce priveşte riscurile epidemiologice asociate consumului de droguri la care pot fi expuşi copiii persoanelor consumatoare de droguri, în funcţie de statusul serologic la infecţiile cu HIV, HVB, HVC, din datele indicatorului Admitere la tratament pentru anul 2010, rezultă următoarele:

• dintre persoanele admise la tratament care prezintă status pozitiv HIV, niciuna nu locuieşte cu copiii;

• în rândul persoanelor consumatoare de droguri ilicite şi SNPP, se observă că prevalenţele infecţiei cu HVC în rândul persoanelor admise la tratament care locuiesc doar cu copiii sau cu partenerul şi copiii sunt mai mari faţă de cele din totalul persoanelor admise la tratament: pentru acest tip de consum: 44,4% status HVC pozitiv în cazul celor care locuiesc doar cu copiii, 31,9% status HVC pozitiv în cazul celor care locuiesc cu partenerul şi copiii, faţă de 31,7% status HVC pozitiv în totalul persoanelor admise la tratament; o situaţie similară se înregistrează şi în cazul infecţiei cu HVB, pentru persoanele care locuiesc cu partenerul şi copiii: 4,8% status HVB pozitiv faţă de 4,6% status HVB pozitiv din totalul persoanelor admise la tratament pentru acest tip de tratament;

Tabel nr 12-12: Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de statusul serologic la infecţiile cu HIV, HVB, HVC şi situaţia locativă, 2010

Situaţia locativă Tip drog Statusul serologic doar cu copii cu partenerul

si copii altele Total

status_HIV pozitiv 0,0% 0,0% 1,7% 1,6%

status_HVB pozitiv 0,0% 4,8% 4,6% 4,6%

Droguri ilicite şi SNPP

status_HVC pozitiv 44,4% 31,9% 31,6% 31,7% Sursa: ANA

12.1.2 RISCURILE LA CARE SUNT EXPUŞI COPIII CONSUMATORILOR DE DROGURI Una dintre cele mai importante probleme asociate consumului de droguri la părinţi este aceea că mamele consumatoare de droguri nasc adesea copii dependenţi de droguri. În plus, aceştia prezintă în majoritatea cazurilor patologie medico-psiho-socială, fiind predispuşi la tulburări de dezvoltare, atât cognitive, cât şi somatice, au probleme de nutriţie şi o stare excesivă de iritabilitate. Pe de altă parte, potrivit specialiştilor, mortalitatea infantilă este mai ridicată în rândul nou-născuţilor proveniţi din mame consumatoare de droguri. În acest sens, opiniile experţilor au relevat că administrarea drogurilor în timpul sarcinii creşte foarte mult riscul de apariţie a malformaţiilor congenitale, de naştere prematură, de greutate mică la naştere sau chiar de pierdere a sarcinii. Totodată, consumul de droguri ilicite este asociat cu morbiditate şi mortalitate crescută în rândul nou-născuţilor şi expune, în special în cazul consumului pe cale injectabilă, şi la alţi factori de risc care sunt nocivi atât pentru mame, cât şi pentru feţii acestora, cum ar fi transmiterea virusurilor HIV, HVC şi HVC, precum şi a altor boli infecţioase (sifilis). De regulă, copiii născuţi din mame consumatoare de droguri prezintă la naştere sindromul de abstinenţă neonatală (sevraj), care poate dura de la o săptămână la 1 lună.

232

Fenomen aproape necunoscut până acum 15 ani (primele cazuri de intoxicaţie cronică cu opiacee, spitalizate în România datează din 1995), consumul de droguri are repercursiuni directe asupra persoanei consumatoare, dar poate afecta sănătatea şi integrarea socială a nou-născutului acesteia. Astfel, pe fondul creşterii consumului de droguri în România în perioada post-decembristă, încep să apară şi primele cazuri de nou-născuţi cu mame consumatoare de droguri, neonatologii confruntându-se cu o problematică nouă în ceea ce priveşte diagnosticul şi alegerea conduitei terapeutice ce trebuie adoptată în astfel de situaţii. Pe lângă aspectele de ordin medical, apar şi cele de ordin social, cel mai frecvent dintre acestea fiind abandonul nou-născuţilor în spital. Frecvenţa tot mai mare a cazurilor de nou-născuţi proveniţi din mame consumatoare de droguri, precum şi impactul consumului de droguri asupra nou-născutului au trezit interesul specialiştilor din cadrul Serviciului de Neonatologie291 al Departamentului Obstetrică-Ginecologie „Gheorghe Polizu” din Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Prof. Dr. Alfred Rusescu” - care, începând cu anul 2003, au realizat mai multe studii în domeniu. Astfel, în anul 2003, pe baza datelor colectate în perioada 2000-2002, au fost prezentate rezultatele primului studiu retrospectiv de acest tip din România, intitulat “Seducţia drogurilor şi impactul medico-social asupra nou-născutului”. Trei ani mai târziu, în anul 2006, în cadrul Conferinţei “Riscurile consumului de droguri la mamă şi copil“292, a fost prezentat cel de-al doilea studiu intitulat “Nou născutul cu risc rezultat din sarcina marcată de toxicomanie” , efectuat pe baza datelor colectate în perioada 2000-2004. În anul 2011, pornind de la concluziile studiilor anterioare, cu ocazia Congresului Naţional de Neonatologie293, a fost prezentată o comunicare ştiinţifică intitulată „Aspecte etice în îngrijirea nou născuţilor proveniţi din sarcini marcate de toxicomanie - Responsabilitate parentală”294, în care pentru prima dată sunt luate în discuţie componente de natură etică ale abordării mamelor consumatoare de droguri şi nou-născuţilor acestora. Pe baza concluziilor rezultate din cercetările efectuate, precum şi din experienţa clinică, specialiştii din cadrul Serviciului de Neonatologie295 al Departamentului Obstetrică-Ginecologie „Gheorghe Polizu” din Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Prof. Dr. Alfred Rusescu” au inventariat riscurile abuzului de substanţe psihoactive în timpul sarcinii şi au diseminat în reţeaua neonatologilor din România, Scorul Clinic (FINNEGAN), utilizat pentru evaluarea severităţii sindromului de sevraj şi alegerea conduitei terapeutice.

291 prof. univ. dr. Silvia Maria Stoicescu şi dr. Doina Broscăuncianu 292 Organizată de Agenţia Naţională Antidrog şi Primăria sectorului 2, Bucureşti 293 Desfăşurat la Iaşi, în perioada 15-16 septembrie 2011 294 Autori: prof. univ. dr. Silvia Maria Stoicescu*-**, dr. Doina Broscauncianu**, conf. dr. Curcă George Cristian *** (* Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucuresti, ** I.O.M.C „Prof. Dr. Alfred Rusescu” –Departamentul Obstetrică Ginecologie - “Gheorghe Polizu” Bucureşti, *** Institutul Naţional de Medicnă Legală “Mina Minovici” Bucureşti) 295 prof. univ. dr. Silvia Maria Stoicescu şi dr. Doina Broscăuncianu

233

Tabel nr. 12-13: Riscurile abuzului de substante psihoactive în timpul sarcinii PRODUSE Riscuri în

sarcină Riscuri embrionare

Riscuri fetale

Riscuri neonatale

Alcool Fals travaliu spontan

Sindrom de alcoolism fetal cu embriofetopatie

Restricţie de creştere intrauterină296

Sindrom de sevraj (Retard mental

Amfetamine Lsd

Fals travaliu spontan Ameninţare de naştere prematură ( Hematom retroplacentar

Malformaţii: cardiovasculare digestive

Restricţie de creştere intrauterină Suferinţă fetală cronică Moarte fetală intrauterină

Necesar de gavaj

Benzodiazepine Fără risc notabil Malformaţii rare Încetinirea mişcărilor fetale

Sindrom de impregnare fetală (detresă respiratorie, apnee, hipotermie etc.) Sindrom de sevraj (

Canabis Fără malformaţii Restricţie de creştere intrauterină

Prematuritate Greutate mică la naştere Hiperexcitabilitate (30 zile)

Cocaină Fals travaliu spontan ( Ameninţare de naştere prematură (

Malformaţii: micocefalie cardiovasculare genitourinare

Restricţie de creştere intrauterină Suferinţă fetală cronică (

Prematuritate Greutate mică la naştere Hemoragie intracraniană

Heroina Fals travaliu spontan ( Amenintare de nastere prematură (

Malformaţii Restricţie de crestere intrauterină Suferinţă fetală cronică

Prematuritate Greutate mică la naştere Sindrom de sevraj Hemoragie intracraniană

Metadonă Idem Heroină, dar mai rare

Idem Heroină Restricţie de creştere intrauterină

Prematuritate Greutate mică la naştere Sindrom de sevraj (

Sursa: IOMC-POLIZU Totodată, în anul 2011, în baza unor Protocoale de colaborare încheiate între Agenţia Naţională Antidrog, Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului şi Asociaţia de Neonatologie din România, a fost elaborată o Metodologie de colectare a datelor privind mamele consumatoare de droguri, care urmează să fie aplicată la nivelul tuturor secţiilor de neonatologie şi obstetrică-ginecologie de nivel 2 şi 3 în cadrul unui studiu naţional intitulat „Părinţi consumatori de droguri”, începând cu anul 2012. Datorită muncii de pionerat desfăşurată de specialiştii din cadrul Serviciului de Neonatologie297 al Departamentului Obstetrică-Ginecologie „Gheorghe Polizu” din Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Prof. Dr. Alfred Rusescu” pentru cazurile de mame consumatoare de droguri identificate în această unitate medicală de-a lungul timpului au putut fi regăsite cu uşurinţă multe dintre informaţiile referitoare la mamă şi nou-născut prevăzute în cadrul acestei metodologii.

296 Restricţia de creştere intrauterină) - RCIU este situaţia în care fătul nu îşi poate atinge potenţialul ideal de creştere 297 prof. univ. dr. Silvia Stoicescu şi dr. Doina Broscăuncianu

234

În cele ce urmează este prezentată o sinteză a unui studiu-pilot, efectuat conform acestei metodologii, pe baza datelor din cadrul IOMC-POLIZU, cu precizarea că fiind vorba de date retrospective, pentru unele dintre variabilele incluse în cercetare nu au fost disponibile informaţii la dosarul medical al cazului. Pe de altă parte, deşi din punct de vedere metodologic nu este recomandată (deoarece cele două perioade de timp nu sunt egale ca durată), comparaţia cu datele colectate în perioada 2000-2004 a fost doar orientativă în confirmarea sau infirmarea unor ipoteze. Analiza şi interpretarea datelor cuprinse în acest studiu-pilot au fost realizate în parteneriat, de către specialiştii Serviciului de Neonatologie (IOMC) şi specialişti din cadrul Observatorului Român de Droguri şi Toxicomanie (ANA). Scopul studiului • diminuarea impactului medico-social al consumului de droguri ilegale asupra nou născutului Obiectivele studiului • identificarea riscurilor fetale şi neonatale ale toxicomaniei materne; • punerea în practică a unei atitudini corecte în cursul perioadei neonatale în concordanţă cu experienţa

ţărilor care se confruntă de mult timp cu această problemă; • susţinerea şi formarea de echipe de profesionişti pentru o unitate de toxicodependenţă cu rol de

primire, evaluare (probleme medicale, psihologice, sociale), orientare (în reţea) tratament, cercetare, învăţamânt)

Metodologie • Studiu retrospectiv • Nou născuţi în perioada 2005-2011 (primele 8 luni) • Investigaţia cazurilor a fost realizată prin:

• anamneza sarcinii şi a naşterii; • examen clinic al nou născuţilor – evaluarea prin scorul “FINNEGAN”; • examen toxicologic al urinei nou născuţilor şi al mamelor lor; • analiza datelor de serologie, bacteriologie, biochimie şi a radiografiilor şi ecografiilor efectuate; • anchetă psiho-socială realizată de cele 2 asistente sociale şi de psihologul maternităţii.

Rezultate Grafic nr. 12-5: Evoluţia numărului de naşteri, a numărului de mame consumatoare de droguri şi a incidenţei nou-născuţilor din mame consumatoare de droguri, date comparate 2005-2011 (primele 8 luni) (număr cazuri. %)

0,0001

0,001

0,01

0,1

1

10

100

1000

10000

nr. naşteri 4074 3751 3704 3540 3770 3133 2175

nr. mame consumatoare 4 1 1 1 3 7 6

incidenţă 0,098% 0,027% 0,027% 0,028% 0,080% 0,223% 0,276%

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Sursa: IOMC-POLIZU

235

1. Volumul problematicii analizate: În perioada 2005-2011 (primele 8 luni), la nivelul Serviciului de Neonatologie al Departamentului Obstetrică-Ginecologie „Gheorghe Polizu” din Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Prof. Dr. Alfred Rusescu” au fost înregistrate 23 de cazuri de nou născuţi proveniţi din mame consumatoare de droguri ilegale. Raportând acest număr la volumul total al naşterilor înregistrate în această perioadă la nivelul IOMC, se remarcă o incidenţă medie de aproape 0,11%, care prezintă însă o creştere semnificativă în ultimii 2 ani (0,223% în 2010 şi 0,276% în primele 8 luni ale anului 2011). 2. Caracteristici socio-demografice şi medicale ale mamelor consumatoare de droguri Vârsta: • Vârsta mamelor consumatoare de droguri incluse în lotul analizat este cuprinsă între 14 şi 35 de ani,

vârsta predominantă afându-se în categoria de vârstă 18-29 ani (13 din 23 de cazuri înregistrate în perioada 2005-2011)

• Valoarea modală este egală cu 19 de ani; • Mediana este de 27 ani; • Vârsta medie a mamelor consumatoare de droguri este de 24,90 de ani, mai mare cu 3,12 ani

comparativ cu cea rezultată în cercetarea anterioară (21,78 ani în perioada 2000-2004)

Grafic nr. 12-6: Distribuţia pe categorii de vârstă a mamelor consumatoare de droguri şi vârsta medie a acestora, date comparate 2000-2004, 2005-2011 (număr de cazuri, ani)

36 7 5

18

1

0

20

<18 ani 18-24 ani 25-29 ani 30-35 ani

2005-2011 2000-2004

24,921,78

0

5

10

15

20

25

30

vârsta medie

2005-2011 2000-2004

Sursa: IOMC-POLIZU Starea civilă Deşi pentru multe dintre cazuri nu au fost disponibile date referitoare la statusul civil, în cea mai mare parte mamele consumatoare de droguri sunt necăsătorite (11 cazuri), într-o singură situaţie consemnându-se concubinajul. Comparativ cu datele din perioada 2000-2004, se constată aceeaşi predominanţă a femeilor necăsătorite în rândul mamelor consumatoare de droguri, dar totodată se remarcă şi absenţa categoriei mamelor căsătorite (prezente în număr de 3 în cazuistica anilor 2000-2004). Grafic nr. 12-7: Distribuţia mamelor consumatoare de droguri în funcţie de statusul civil, date comparate 2000-2004, 2005-2011 (număr de cazuri)

0

11

1

11

3

16

0

0

0 20

căsătorită

necăsătorită

concubinaj

necunoscută

2005-2011 2000-2004

Sursa: IOMC-POLIZU

236

Mediul de rezidenţă În ceea ce priveşte mediul de rezidenţă, majoritatea mamelor consumatoare de droguri provin din mediul urban (19 cazuri), dar spre deosebire de perioada 2000-2004, se înregistrează 2 cazuri având mediul de provenienţă în rural. În schimb, se reduce numărul mamelor consumatoare de droguri înregistrate “fără domiciliu” (aşa numiţii “oameni ai străzii”). Grafic nr. 12-8: Distribuţia mamelor consumatoare de droguri în funcţie de mediul de rezidenţă, date comparate 2000-2004, 2005-2011 (număr de cazuri)

1

1

2

19

0

3

0

16

0 20

urban

rural

fără domiciliu

necunoscut

2005-2011 2000-2004

Sursa: IOMC-POLIZU Nivel educaţional şi status profesional Ca şi în cazul variabilei status civil, şi în ceea ce priveşte nivelul educaţional nu au fost disponibile date pentru foarte multe din cazurile incluse în lotul studiului (19). Luând în considerare cazurile pentru care s-au identificat date, se constată că 2 dintre acestea au studii primare, în timp ce una nu a mers niciodată la şcoală. În privinţa statusului ocupaţional, majoritatea mamelor consumatoare de droguri nu au venituri proprii: 11 sunt casnice, în timp ce 7 sunt fără ocupaţie, iar una este şomeră. Inactivitatea economică şi educaţia foarte scăzută (rezultând, în general, într-un status economic fragil) corelate cu celelalte aspecte de natură medicală, psihologică şi socială determinate de consumul de droguri pe perioada sarcinii, cresc riscurile la care sunt expuşi nou-născuţi proveniţi din mame consumatoare de droguri. Pe de altă parte, nivelul de şcolaritate foarte scăzut se repercutează şi asupra accesului mamei la informaţii privind riscurile consumului de droguri în general, dar mai ales asupra fătului şi nou-născutului, ceea ce poate determina menţinerea consumului de droguri în timpul sarcinii, dar şi o perpetuare a acestui tip de comportament şi în cazul unei alte sarcini. Grafic nr. 12-9: Distribuţia mamelor consumatoare de droguri în funcţie de nivelul educaţional şi statusul ocupaţional, date 2005-2011 (primele 8 luni) (număr cazuri)

necunoscut 19

fără studii 1

studii primare; 2

şomer; 1

fără ocupaţie;

7

casnică; 11

necunoscută; 4

Sursa: IOMC-POLIZU

237

Antecedente obstetricale Repartiţia cazurilor în funcţie de antecedentele obstetricale se prezintă astfel: peste două treimi din mamele consumatoare de droguri au avut peste 3 sarcini (9 cazuri), aproximativ o cincime au avut 2 sau 3 sarcini (5 cazuri), în timp ce aproape un sfert dintre ele se află la prima sarcină (6 cazuri). În ceea ce priveşte numărul de naşteri, situaţia arată astfel: predomină cazurile în care mamele se află la prima naştere (9 cazuri), o treime din mamele incluse în lotul studiat sunt la a doua sau la a treia naştere (8 cazuri), în timp ce mamele care numără peste 3 naşteri sunt în număr redus (3 cazuri). O clasificare în funcţie de statusul obstetrical, respectiv prima sarcină, prima naştere (IG IP, primigesta-primipara), mai multe sarcini, prima naştere (>G IP, multigesta-primipara), mai multe sarcini, mai multe naşteri (>G >P, multigesta-multipara), indică faptul că, predomină mamele multigeste-multipara (9 cazuri), urmate de cele primigeste-primipare (6 cazuri) şi de multigeste-multipara (5 cazuri). Grafic nr. 12-10: Distribuţia mamelor consumatoare de droguri în funcţie de număr de sarcini, nr. naşteri, status obstetrical

Distribuţia după nr. sarcini, 2005-2011

5

6

3 9

1 sarcina 2-3 sarcini>3 sarcini necunoscut

Distribuţie după nr. naşteri, 2005-2011

8

33

9

1 naştere 2-3 naşteri>3 naşteri necunoscut

Repartiţia în funcţie de statusul obstetrical

4

87

56

9

0

2

4

6

8

10

IG IP >G IP >G>P

2005-2011 2000-2004

Legendă: IG IP – primigesta, primipara, >G IP – multigesta, primipara, >G >P – multigesta, multipara Sursa: IOMC-POLIZU Droguri consumate, calea şi frecvenţa de administrare Drogul principal consumat de majoritatea mamelor incluse în studiu este heroina (în total 21 cazuri), din care 13 cazuri în mod singular şi 8 cazuri în asociere cu alte substanţe psihoactive, după cum urmează: metadonă (6 cazuri), morfină (1 caz), substanţe noi cu proprietăţi psihoactive „etnobotanice” (1 caz). La acestea se adaugă 2 cazuri de policonsum de amfetamine în combinaţie cu alte substanţe (metadonă, ketamină, lidocaină, petidină şi metamizol). În ceea ce priveşte calea de administrare a drogului principal, din datele disponibile se constată că majoritatea îşi admnistrează drogul prin injectare (11 cazuri). Consumul de droguri a fost menţinut de majoritatea mamelor pe aproape toată perioada sarcinii, doar trei

238

dintre mame declarând întreruperea consumului în ultimul trimestru de sarcină, în timp ce 3 dintre ele şi-au administrat ultima doză de drog cu cel mult 12 ore înainte de a naşte. Starea de sănătate a mamelor consumatoare de droguri Peste trei sferturi dintre mamele consumatoare de droguri prezintă patologie medico-psiho-socială (19 cazuri), pintre afecţiunile înregistrate numărându-se: infecţii cu transmitere sexuală (sifilis, 6 cazuri), infecţii cu virusul hepatic C (4 cazuri), psihoze (2 cazuri), tentative de suicid (2 cazuri), scabie (1 caz), pediculoză (1 caz). 3. Caracteristici ale nou-născuţilor proveniţi din mame consumatoare de droguri Sexul Majoritatea nou născuţilor proveniţi din mame consumatoare de droguri sunt de sex masculin (15 cazuri), similar cu cazuista înregistrată în perioada 2000-2004. Vârsta gestaţională Două treimi (15 cazuri) dintre nou-născuţii mamelor cuprinse în cercetare s-au născut la termen, în aceste cazuri sarcina având o durată de peste 37 de săptămâni. Pe întreg lotul studiat s-a înregistrat o vârstă gestaţională medie de 36,9 săptămâni, o vârstă gestaţională minimă de 29 de săptămâni şi una maximă de 42 de săptămâni, iar cea mai frecventă vârstă gestaţională a fost de 38 de săptămâni. Comparativ cu datele colectate în perioada 2000-2004, se remarcă o creştere a proporţiei cazurilor de nou-născuţi la termen. Grafic nr. 12-11: Distribuţia nou-născuţilor în funcţie de sex, vârstă gestaţională, greutate la naştere, date comparate 2000-2004, 2005-2011 (număr de cazuri)

sexul vârsta gestaţională greutate la naştere

0

10

20

2005-2011 15 8 7 15 11 12

2000-2004 10 9 5 14 6 13

masculin feminin VG<37 sapt VG>=37 sapt GN<2500g GN>=2500g

Sursa: IOMC-POLIZU Greutatea la naştere Aproape jumătate dintre nou-născuţi au avut la naştere o greutate sub 2500 gr. (11 cazuri), greutatea medie a fost de 2447,8 gr., cea mai mică greutate înregistrată fiind de 900 gr., cea mai mare de 3300 gr, iar cea mai frecventă de 1950 gr.

239

Scorul APGAR298 Două treimi din nou născuţii mamelor consumatoare de droguri au înregistrat la naştere un scor APGAR mai mare de 8, cel mai mic scor APGAR fiind 4, cel mai mare 9. Grafic nr. 12-12: Distribuţia nou-născuţilor în funcţie de vârstă gestaţională (VG) şi greutate la naştere (GN) şi în funcţie de scorul APGAR, 2005-2011

RCIU (VG≥37sg

si GN>2500g);

5

prematuri (VG<37 sg

si GN<2500g);

7

nascuti la termen cu GN>3000g;

5

nascuti la termen cu GN=2600g-2999g; 6

7

16

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%

100%

≤ 7 >8

Sursa: IOMC-POLIZU Morbiditate şi mortalitate În proporţie de 3 din 4, nou-născuţii proveniţi din mame consumatoare de droguri s-au confruntat după naştere cu cel puţin una din următoarele afecţiuni: sevraj, detresă respiratorie, policitemie, hemoragie, infecţii cu transmitere sexuală, infecţii materno-fetale, infecţii cu HIV şi HVC. Cel mai frecvent, nou-născuţii au prezentat sindrom de sevraj (16 cazuri), marcat prin:

• semne neurologice: tremurături membre, tulburări de somn, agitaţie excesivă, ţipăt strident, hipertonie, hiperreflexie, supt frenetic, convulsii apărute în primele zile de viaţă

• semne generale (febră), tulburări digestive (vărsături, diaree), sindrom de deshidratare acută • semne respiratorii

S-au mai constatat infecţii cu transmitere sexuală (sifilis, 6 cazuri), infecţii materno-fetale (6 cazuri, în special cu E. coli), hemoragii digestive (4 cazuri) şi detresă respiratorie (3 cazuri). În medie, perioada de spitalizare a fost de 26,23 zile, cea mai mică fiind de 3 zile, iar cea mai mare de 68 de zile. Alimentaţia nou-născuţilor a fost realizată într-un singur caz exclusiv cu lapte matern, mixt în 2 cazuri şi artificial în restul cazurilor. În aproape un sfert dintre cazuri, nou-născutul a fost abandonat în spital, acesta fiind preluat de serviciile de asistenţă socială şi ulterior integrat fie în familia de provenienţă a mamei, fie într-un centru maternal. Într-unul din cazuri, după ce mama a fugit din spital la o zi după naştere, a decedat în urma unei supradoze. Dacă în privinţa morbidităţii datele nu diferă foarte mult faţă de perioada 2000-2004, în ceea ce priveşte mortalitatea situaţia s-a îmbunătăţit considerabil. Astfel, dacă în perioada 2000-2004 au fost consemnate 3 decese ale copiilor născuţi de mame consumatoare de droguri (prematuri decedaţi prin hemoragie pulmonară şi intraventriculară), în perioada 2005-2011, nu s-a înregistrat niciun astfel de caz. Un aport deosebit în acest sens l-a avut experienţa dobândită de colectivul de neonatologi din cadrul Serviciului de Neonatologie299 al Departamentului Obstetrică-Ginecologie „Gheorghe Polizu” din Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Prof. Dr. Alfred Rusescu” în abordarea şi îngrijirea nou-născuţilor proveniţi din mame consumatoare de droguri.

298 Scorul APGAR evaluează starea nou-născutului imediat după naştere, capacitatea sa de adaptare la viaţa extrauterină 299 prof. univ. dr. Silvia Stoicescu şi dr. Doina Broscăuncianu

240

Grafic nr. 12-13: Morbiditate la nou născuţii proveniţi din mame consumatoare de droguri, date 2005-2011

64

31 1 1

16

6

0

10

20

sevraj sifilis infecţie materno-fetală hemoragii detresă respiratorie policitemie HVC HIV

Sursa: IOMC-POLIZU Concluzii: • în ultimii 2 ani se constată o creştere semnificativă a incidenţei cazurilor de nou-născuţi proveniţi din

mame consumatoare de droguri (0,223% în 2010 şi 0,276% în primele 8 luni ale anului 2011), peste dublul incidenţei medii pe întreaga perioada analizată;

• comparativ cu datele din perioada 2000-2004, deşi se înregistrează şi cazuri de mame consumatoare cu vârsta sub 18 ani, per ansamblu se constată creşterea vârstei medii a mamelor consumatoare de droguri generată de apariţia cazurilor de mame consumatoare cu vârsta peste 30 de ani. Pe de altă parte, apariţia mamelor consumatoare de droguri cu vârsta sub 18 ani este de natură să îngrijoreze, reflectând un risc crescut în rândul populaţiei feminine foarte tinere faţă de consecinţele sociale şi în planul sănătăţii pe care le implică acest tip de consum atât asupra lor, cât şi asupra nou-născuţilor;

• ponderea mare a mamelor consumatoare de droguri necăsătorite şi absenţa cu desăvârşire a celor căsătorite pot indica riscuri sociale crescute pentru nou-născut, ţinând cont de rolul integrator pe care îl are familia în societate;

• majoritatea mamelor consumatoare de droguri nu au venituri proprii şi au un nivel educaţional foarte scăzut;

• două din cinci mame consumatoare de droguri au avut mai multe sarcini şi au mai multe naşteri; una din patru s-a aflat la prima sarcină şi prima naştere; faţă de perioada 2000-2004, se constată o schimbare în configuraţia statusului obstetrical al mamelor consumatoare de droguri numărul multigestelor-multipare şi cel al primigestelor-primipare crescând, în detrimentul celor multigeste-primipare;

• majoritatea mamelor sunt consumatoare de opiacee (în special heroină), administrându-şi drogurile preponderent pe cale injectabilă şi menţinând consumul pe toată durata sarcinii;

• majoritatea nou-născuţilor proveniţi din mame consumatoare de droguri sunt de sex masculin; deşi în cea mai mare parte au fost născuţi la termen; aproape jumătate au avut greutate la naştere mică (sub 2500 gr), peste un sfert dintre ei sunt prematuri (VG<37 sg si GN<2500g), iar un sfert au avut restricţie de creştere intrauterină (VG≥37sg si GN>2500g);

• peste trei sferturi dintre nou-născuţi au prezentat morbiditate după naştere, necesitând iniţierea unui tratament medicamentos şi o perioadă de spitalizare mai mare decât cea normală;

• comparativ cu datele din perioada 2000-2004, când se înregistrează o rată brută a mortalităţii de 15,7% (3 decese din 19 cazuri), în perioada 2005-2011 se constată absenţa acesteia.

Aceste rezultate vin să confirme ipotezele referitoare la riscurile de sănătate la care sunt expuşi nou-născuţii proveniţi din mame consumatoare de droguri. Pe de altă parte, necesitatea intervenţiilor în planul prevenirii apariţiei acestor cazuri este susţinută şi de costurile ridicate de spitalizare pe care le implică îngrijirea acestor copii, la care se adaugă riscurile sociale la care sunt supuşi ulterior externării, atât prin

241

prisma unui posibil abandon în spital, cât şi prin cea a situaţiei economice precare pe care o au, de regulă, mamele lor. Autorii studiului recomandă formarea de echipe pluridisciplinare (medic familie, obstetrician, neonatolog, pediatru, anestezist, infecţionist, dermato-venerolog, imunolog, psiholog, psihiatru, asistent social) în vederea îngrijirii femeilor consumatoare de droguri (multe dintre ele fiind minore) înainte, în timpul şi după naşterea unui copil, cât şi pentru dezvoltarea normală ulterioară şi integrarea socială a copilului provenit din sarcina marcată de consum de droguri.

12.2 CONTEXTUL LEGAL ŞI POLITICILE ÎN DOMENIU Prevenire Pe componenta de reducere a cererii de droguri, Strategia Naţională Antidrog 2005-2012300 prevede obiective specifice în domeniul prevenirii consumului de droguri în familie, după cum urmează: • sensibilizarea, conştientizarea şi motivarea părinţilor în vederea implicării active, obiective şi corelate a

acestora cu celelalte arii de intervenţie preventivă; • oferirea de programe de prevenire care să permită părinţilor să devină activi în în prevenirea

consumului de droguri în cadrul familiei; • dezvoltarea unor programe de formare a părinţilor în vederea creşterii influenţei factorilor de protecţie

şi scăderii celor de risc în consumul de droguri. Pe de altă parte, Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2010-2012301, din cele 84 de activităţi prevăzute la capitolul privind reducerea cererii de droguri, 6 sunt destinate atingerii obiectivelor specifice privind prevenirea în familie: • Elaborarea şi implementarea a cel puţin unui proiect-pilot local de prevenire selectivă (programe de tip

informare sau formare abilităţi) a consumului de droguri adresat familiilor; • Implementarea unui program-pilot de formare iniţială în adicţii a profesioniştilor din sistemul de

protecţie a copilului care lucrează cu părinţi la risc (familii dezavantajate economic, social etc.) din serviciile de prevenire a abandonului, prevenirea abuzului/ neglijării/ exploatării copilului, servicii rezidenţiale etc. din direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului;

• Implementarea unui program-pilot de formare iniţială în domeniul adicţiilor si de formare de abilităţi destinat asistenţilor maternali din direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului;

• Implementarea unui program-pilot naţional de tip „Şcoala Părinţilor", prin intermediul persoanelor resursă;

• Implementarea unor programe locale de prevenire adresate familiilor în vederea scăderii factorilor de risc şi a creşterii factorilor de protecţie familiali;

• Implementarea unui proiect-pilot de prevenire selectivă a consumului de droguri, adresat părinţilor care lucrează în Spania, Italia, Germania, Marea Britanie, prin intermediul unui chat specializat care să ofere informaţii şi suport familiilor în scopul creşterii influenţei factorilor de protecţie (în special a capacităţii de comunicare, luare a deciziilor, suport emoţional etc.)

Asistenţă medicală Prin Ordinul nr. 1389/ 513/ 282 din 4 august 2008302 sunt stabilite criteriile specifice de organizare şi funcţionare pentru centrul de dezintoxicare303 şi criterii specifice de organizare şi funcţionare în cazul 300 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.73 din 27 ianuarie 2005 301 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1369/ 2010 privind aprobarea Planului de actiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2010-2012 302 Ordinul nr. 1389 din 4 august 2008 privind aprobarea criteriilor şi metodologiei de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri şi a Standardelor minime obligatorii de organizare şi funcţionare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri; 303 Centre de dezintoxicare - Criterii minime privind structura de personal şi competenţele profesionale: Centrul are angajaţi cu normă întreagă: un medic psihiatru, un psiholog, un asistent social, asistenţi medicali, infirmieri. a) Medicul este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior cu diplomă de licenţă în medicină, cu specialitatea psihiatrie, membru al Colegiului Medicilor din România; b) Psihologul este absolvent al unei instituţii de învăţământ

242

tratamentului de substituţie cu agonişti de opiacee: Acest act normativ precizează că printre criteriile de orientare pentru includerea în tratament de substituţie se află statutul de femeie însărcinată. Totodată, potrivit ordinului menţionat anterior, femeile însărcinate care sunt consumatoare de droguri au prioritate la includerea în tratamentul de substituţie. Protecţia copiilor ai căror părinţi consumă droguri Prin modificările aduse la Codul de Procedură Penală de Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionarii proceselor, pentru soluţionarea dosarelor penale în care sunt implicaţi minori, în vederea întocmirii expertizei medico-legale psihiatrice a minorului se prevede obligativitatea efectuării unei anchete sociale de către autoritatea tutelară în a cărei rază teritorială domiciliază304 acesta. Printre obiectivele pe care trebuie să le acopere această anchetă socială, se numără şi investigarea climatului familial, în acest sens conţinutul anchetei trebuind să ofere informaţii despre familia de origine a minorului, inclusiv date referitoare la consumul de substanţe psihoactive (alcool, droguri de mare risc, medicamente psihotrope etc.). Astfel, la evaluarea circumstanţelor în care un minor a comis o faptă penală se ţine cont şi de influenţa negativă pe care o are asupra comportamentelor unui copil consumul de droguri al părinţilor. 12.3 INTERVENŢII SPECIFICE PENTRU PĂRINŢII CONSUMATORI DE DROGURI 12.3.1 SERVICII SPECIFICE Prevenirea consumului de tututn, alcool şi droguri în cadrul familiei A. Proiecte şi campanii naţionale • Copiii fac ce văd – campanie media, difuzată în perioada 12 noiembrie 2003 – 15 ianuarie 2004 pe

posturile naţionale şi locale de radio şi televiziune, publice şi private (dar nu şi de către liderii de piaţă în ceea ce priveşte acoperirea teritorială). Clipul social (audio şi video) a vizat consumul excesiv de alcool în familie şi efectul său asupra copiilor şi a urmărit sensibilizarea şi responsabilizarea părinţilor cu privire la rolul pe care îl au în prevenirea debutului consumului de alcool la copii şi tineri. Campania a avut drept populaţie ţintă persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 40 de ani, iar obiectivul campaniei a fost ca 95% din populaţia vizată să vadă clipul de cel puţin trei ori. Evaluarea campaniei a indicat faptul că 1.990.000 (din 4.618.000 persoane-2003) dintre cei cu vârste între 15 şi 40 de ani, aflaţi în zona urbană, au văzut spotul o dată. Ulterior, a fost iniţiată o altă componentă a programului care a urmărit: implicarea părinţilor în prevenirea consumului de alcool şi informarea tinerilor cu privire la riscurile asociate consumului şi consumului abuziv de alcool. Au fost distribuite afişe în unităţi de învăţământ, spitale şi localuri publice frecventate de adulţi şi au fost realizate 1.088 de dezbateri cu elevii, studenţii şi cadrele didactice din 31 de judeţe şi 4 sectoare din Bucureşti, iar în 4 judeţe s-au organizat concursuri cu tematică antialcool adresate elevilor.

• În anul 2005, Organizaţia Salvaţi Copiii a iniţiat campania pentru prevenirea consumului de droguri în rândul tinerilor. În anul 2006, mesajul campaniei media Drogurile ucid, implementat de Organizaţia Salvaţii Copiii a fost dezvoltat – Poţi să renunţi la droguri dacă te laşi ajutat, adresându-se în mod special părinţilor.

• Riscurile consumului de alcool şi droguri la viitoarele mame – campanie implementată în perioada 01.09.2006-15.03.2007 de ANA. Proiectul s-a adresat unui număr de 800 de mame sau viitoare mame aflate în evidenţa cabinetelor de planning familial, a medicilor de familie şi a secţiilor de

superior cu diplomă de licenţă în psihologie sau asimilată, cu atestat de liberă practică pentru una dintre următoarele specialităţi profesionale: psihologie clinică, consiliere psihologică sau psihoterapie, conform normelor în vigoare. Se asigură un psiholog pentru fiecare 6 - 8 beneficiari; c) Asistentul social este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior cu diplomă de licenţă în asistenţă socială, membru al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România. Se asigură un asistent social pentru fiecare 10 - 12 beneficiari; d) Asistentul medical este membru al Colegiului Asistenţilor Medicali, cu drept de liberă practică. Se asigură un asistent medical pentru fiecare 6 beneficiari. Prezenţa asistenţilor medicali în secţie este continuă, asigurată prin lucrul în ture, în condiţiile legii; e) Infirmier cu studii medii; se asigură un infirmier pentru fiecare 20 de beneficiari. 304 Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionarii proceselor, pentru soluţionarea dosarelor penale, art. XVIII, paragraful 15

243

ginecologie din spitalele judeţene. Pe parcursul desfăşurării campaniei la nivel naţional au fost implicaţi 921 de medici din reţeaua medicală. Au fost distribuite 2.933 de broşuri cu rezumatul Conferinţei naţionale desfăşurate la Bucureşti în perioada 2-3 iunie 2006 şi 18.937 de pliante privind efectele consumului de droguri, tutun şi alcool asupra fătului. Campania a fost implementat prin intermediul a 40 de Centre de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog şi a beneficiat de 108 apariţii în mass media locală.

• ANA, în parteneriat cu postul de radio ITSY BITZY, a derulat în perioada 1 martie - 30 iunie 2007 o campanie de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri adresată părinţilor. Campania a constat în promovarea unor atitudini sănătoase de viaţă de către psihologii Agenţiei şi cei din CPECA Bucureşti şi Ilfov în cadrul emisiunii Oameni mari.

B. Proiecte şi campanii locale La nivel local, CPECA au derulat activităţi secvenţiale şi proiecte de prevenire selectivă adresate părinţilor, din care menţionăm: • PROTEGO - Formare familială în abilităţi educative pentru prevenirea consumului de droguri - program

iniţiat în perioada octombrie 2005 – iulie 2006 (program pilot desfăşurat în Bucureşti, Constanţa şi Braşov în 24 de şcoli, care a continuat şi în anul şcolar 2006-2007, iar în 2009-2010 s-a desfăşurat în Ilfov, Bihor, Constanţa şi Braşov), de către ANA în parteneriat cu MEC, Biroul Regional ICAA şi Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului – Sector 1 Bucureşti. S-a desfăşurat în 64 de şcoli generale şi s-a adresat familiilor cu copii pre-adolescenţi (între 9 şi 13 ani), cu copii/ părinţi aflaţi în situaţii de risc în ceea ce priveşte consumul de droguri. Scopul proiectului a fost dezvoltarea competenţelor şi abilităţilor educative (abilităţi de comunicare cu copii, abilităţi de a răspunde adecvat nevoilor acestora etc), ca factori de protecţie în consumul de droguri, la părinţii preadolescenţilor aflaţi la risc pentru consumul de droguri, faţă de populaţia cu aceeaşi vârstă. Obiectivele specifice ale proiectului au fost: formarea de monitori principali din cadrul CPECA în vederea implementării programului PROTEGO; formarea de monitori auxiliari din rândul cadrelor didactice; formarea abilităţilor educative cu rol de protecţie în consumul de droguri la părinţi. Metodologia de evaluare a programului a constat în aplicarea de chestionare de evaluare a atitudinilor şi comportamentelor părinţilor şi copiilor implicaţi în proiect (pre-test, post-test), urmărindu-se măsurarea impactului intervenţiei.

• Pentru un copil sănătos - proiectul derulat de CPECA Botoşani, în parteneriat cu Asociaţia MYOSOTIS Bârlad - Centrul de Sănătate Myosotis. Scopul proiectului a fost conştientizarea tinerelor mame asupra riscurilor ce derivă din consumul de substanţe şi efectelor acestor substanţe asupra copilului. Beneficiari direcţi ai proiectului au fost 60 de tinere mame aflate în evidenţa Centrului de Sănătate Myosotis, cu vârsta cuprinsă între 16 şi 35 ani, iar beneficiarii indirecţi – familiile tinerelor mame şi comunitatea locală.

• Învaţă, ca să-ţi înveţi copilul! - proiect implementat de CPECA Brăila, adresat părinţilor şi elevilor din clasele V - VIII, care a avut drept obiective informarea cu privire la factorii de risc şi de protecţie din mediul familial pentru prevenirea consumului de alcool, tutun sau droguri, precum şi modelarea abilităţilor de comunicare eficientă între părinţi şi copii prin dezvoltarea unor strategii educative eficiente şi, respectiv, responsabilizarea părinţilor cu privire la rolul familiei în prevenirea consumului de alcool, tutun şi droguri la copii şi adolescenţi.

• Mamă, sunt dependent de tine! - proiect implementat, în perioada martie - decembrie 2008, de specialiştii CPECA Călăraşi, în parteneriat cu DGASPC, a urmărit prevenirea consumului de tutun, alcool şi droguri la mamele şi viitoarele mame găzduite în Centrul Maternal din cadrul Complexului de Servicii Comunitare al DGASPC. A fost realizat un punct de informare cu tematică antidrog, care a funcţionat pe toată perioada derulării proiectului. Cu sprijinul specialiştilor centrului maternal (5 specialişti/sesiune: 2 asistenţi medicali, 2 asistenţi sociali, psiholog), au fost realizate 8 sesiuni de informare a celor 12 mame rezidente, în două serii de câte 6 mame/serie. Fiecărei serii le-au fost prezentate patru teme specifice proiectului. S-au aplicat 48 de chestionare de evaluare, după fiecare sesiune de informare şi s-au distribuit 92 pliante informative cu teme specifice proiectului.

• Împreună pentru o familie mai bună - proiect implementat de CPECA Galaţi ce a avut ca obiectiv general reducerea factorilor de risc şi creşterea factorilor de protecţie familiali la elevii de vârstă şcolară din ciclul primar din localitatea Negrea, judeţul Galaţi, prin îmbunătăţirea abilităţilor educative ale părinţilor, prin întărirea legăturilor familiale şi clarificarea poziţiei familiale faţă de consumul de

244

droguri, precum şi prin consolidarea relaţiei familie – şcoală – comunitate. Protectul s-a adresat unui număr de 24 părinţi din localitatea Negrea, comuna Schela, judeţul Galaţi, cu copii cu vârste între 7 şi 11 ani. În cadrul acestui proiect au fost desfăşurate şapte activităţi a câte 80 de minute, în care părinţii au primit materiale informative privind consumul de substanţe. Metodele de lucru cu grupul au fost: jocul de rol, jocul de energizare şi de cunoaştere, conversaţia euristică, prelegerea, activităţi de grup, vizionare de filme documentare, discuţii interactive pe teme date, evaluarea realizându-se după metoda observaţiei participative a membrilor echipei proiectului.

• Şcoala Părinţilor – proiectul, implementat de CPECA Mehedinţi în parteneriat cu Fundaţia «Bambi», are ca scop prevenirea naşterii copiilor cu probleme de sănătate, evitarea problemelor sociale ce pot apărea imediat după naştere, precum şi educarea părinţilor în spiritul îngrijirii copiilor pentru o dezvoltare psiho-motorie armonioasă.

• Proiectele Sănătatea copilului tău şi Pentru un copil sănătos, derulate de CPECA Vaslui în parteneriat cu Asociaţia Myosotis Bârlad - Centrului de Sănătate Myosotis Bârlad, în perioada septembrie 2006 – octombrie 2007, având ca scop conştientizarea tinerelor mame asupra riscurilor ce derivă din consumul de substanţe; efectele acestor substanţe asupra copilului.

• Proiectele Drogul - deficienţă (handicap) a zilelor noastre, implementat de DPPDC Vrancea şi CPECA Vrancea, la Serviciul de intervenţie în regim de urgenţă (Centrul de zi, Centrul Maternal, Birou), în perioada aprilie 2007 – decembrie 2007, şi Mamele informate au copii sănătoşi - o acţiune de informare a tinerelor mame cu privire la riscurile asociate consumului de droguri, la care au participat 19 viitoare mame.

• Stă în puterea mea să am un copil sănătos - proiect implementat de CPECA Galaţi, care a avut ca obiectiv general conştientizarea privind factorii familiali de risc şi de protecţie implicaţi în debutul în consumul de alcool şi tutun. Beneficiari: un grup de mame cu vârste cuprinse între 14 şi 30 ani, incluse în serviciile de asistenţă oferite de Asociaţia NOVA 2002 din Galaţi. Pe toată perioada proiectului s-au desfăşurat 22 şedinte de lucru, a câte 2 ore, pentru persoanele rezidente la Asociaţia NOVA 2002. În desfăşurarea activităţilor s-au utilizat următoarele metode: jocul de rol, jocul de energizare şi de cunoaştere, conversaţia euristică, prelegerea, lucrul pe grupuri mici, vizionarea de filme documentare, discuţii interactive pe teme date. Metodele aplicate în cadrul atelierelor au fost centrate pe varianta dezbaterii, pe modelare, pe identificarea propriilor resorturi care să determine un comportament nefavorabil consumului de alcool, tutun şi droguri.

12.3.2 STANDARDE/ RECOMANDĂRI SPECIFICE DE TRATAMENT/ INTERVENŢII 12.3.2.1 Tratamentul femeilor însărcinate Din nevoia de a oferi instrumente de lucru cât mai accesibile și cât mai adaptate cerințelor specialiștilor implicați în domeniu, în anul 2010, experţi în diferitele aspecte ale adicției la opiacee, din centrele de tratament, au elaborat, în cadrul unui proiect finanţat de către UNDOC, un ghid de bună practică: Ghid clinic de tratament substitutiv al dependenţei de opiacee305. Ghidul este aprobat de către Ministerul Sănătății, Colegiul Medicilor din România, Asociația Română de Psihiatrie şi Psihoterapie şi recunoscut de către Administrația Națională a Penitenciarelor. Ghidul are la bază modele de bună practică şi ghiduri elaborate sau promovate în alte ţări cu experienţă şi rezultate promiţătoare în tratamentul consumatorilor de droguri, cum ar fi SUA, Marea Britanie sau Irlanda sau de organisme internaţionale: OEDT, NIDA, NIAAA, WHO, UNAIDS, UNODC.306 Printre grupurile ţintă la care face referire ghidul menţionat anterior se numără şi femeile însărcinate. În cadrul său se precizează că inițierea tratamentului cu medicație de substituție la pacienții care au indicație nu ar trebui întârziată, iar dacă amânarea este de neevitat, atunci femeile însărcinate reprezintă una dintre categoriile de persoane care au prioritate în accesarea programelor de tratament cu medicație de substituție.

305 prof. dr. Dan Prelipceanu, dr. Gabriel Cicu – Bucureşti : Editura Asociaţiei Psihiatrice Române, 2010 306 ex: Irlanda de Nord – Guidelines on Opiate Substitution Treatment for Opiate Dependance (http://www.who.int/hiv/topics/ idu/drug_dependence/ en/index.html) şi National Treatment Agency for Substance Misuse (Marea Britanie) – Treating drug misuse problems: evidence of effectiveness (http://www.nta.nhs.uk/publications/documents/nta_treat_drug_ misuse_evidence_effectiveness_2006_rb5.pdf)

245

După cum se menţionează în ghid, „idealul în privința femeilor însărcinate dependente de heroină ar fi dezintoxicarea, dar aceasta este practic imposibilă, fiind urmată la scurt timp de recădere”, de aceea recomandarea standard în tratamentul femeile însărcinate dependente de heroină este trecerea şi menținerea acestora pe un tratament de substituție, cu un opioid sintetic, de preferinţă metadonă. Obiectivele tratamentului de substituție pentru femeile însărcinate consumatoare de droguri corespund obiectivelor oricărui tratament de substituție. În plus, reducerea circumstanţelor de apariţie a complicațiilor, asigură condiții mai sigure și mai stabile pentru dezvoltarea sarcinii, pentru îngrijirea prenatală și postnatală. Ghidul subliniază importanţa stabilizării timpurii pe programul cu metadonă în situaţiile în care o femeie însărcinată este evaluată ca fiind potrivită pentru tratamentul cu metadonă. Dintre recomandările privind tratamentul de substituţie cu metadonă acordat femeilor însărcinate consumatoare de droguri, mai reţinem: • evitarea pe cât posibil a simptomelor sevraj, întrucât acestea provoacă suferințe majore fătului; • reglarea dozelor privind cantitatea și frecvența administrării lor trebuie să fie flexibilă; • deoarece, de regulă în cel de-al treilea trimestru de sarcină, apar schimbări fiziologice asociate cu

stadiile avansate ale sarcinii (volum mare de plasmă, creșterea nivelului de proteine plasmatice care fixează metadona, metabolismul placentar al metadonei ca urmare a inducției enzimatice) este necesară o creștere a dozei sau împărțirea dozei în două prize pentru menținerea nivelului plasmatic optim și evitarea simptomelor de sevraj, implicit al consumul paralel de droguri;

• nu se va întrerupe metadona înainte de naștere (risc mare de naștere prematură); În privinţa altor tratamente de substituţie, autorii ghidului îşi manifestă rezerva aplicării lor în cazul femeilor însărcinate consumatoare de droguri, după cum urmează: • tratamentul de substiuţie cu naloxonă - se recomandă a se utiliza doar în caz de supradoză, deoarece

ar putea pune sarcina în pericol; • tratamentul de substiuţie cu buprenorfină – se recomandă ca femeile însărcinate să fie transferate sub

supraveghere medicală pe metadonă, deoarece există studii contradictorii în privința siguranței administrării buprenorfinei în sarcină; nu se recomandă încă folosirea preparatului combinat (buprenorfină + naloxonă) în sarcină.

12.3.2.2 Tratamentul nou-născuţi proveniţi din mame consumatoare de droguri În ceea ce priveşte îngrijirea nou-născuţilor proveniţi din mame consumatoare de droguri, aşa cum s-a menţionat anterior la capitolul 12.1.2., specialiştii din cadrul Serviciului de Neonatologie307 al Spitalului Clinic Obstetrică-Ginecologie „Gheorghe Polizu” (Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului), au diseminat în anul 2003 în rândul specialiştilor neonatologi din România o recomandare metodologică care făcea referire la utilizarea Scorului Clinic FINNEGAN în scopul evaluării severităţii sindromului de sevraj şi la abordarea conduitei terapeutice specifice pe baza punctajului obţinut la acest scor. Pe de altă parte, Ghidul clinic de tratament substitutiv al dependenţei de opiacee, amintit anterior, face câteva recomandări în abordarea şi tratamentul acestora, dintre care menţionăm: • monitorizarea timp de cel puţin o săptămână de la naștere a copiilor născuți de femei care iau

metadonă, pentru prevenirea apariției sindromului de abstinență neonatală; • în cazul apariţiei sindromului abstinenței neonatale, aprecierea gravităţii acestuia se face cu ajutorul

scalei Finnegan, iar în urma evaluării, tratamentul se individualizează funcție de scorul Finnegan; • să nu se administreze naloxonă copilului unei femei dependente de opiacee, deoarece poate provoca

complicații grave (de exemplu, atacuri de apoplexie). Totodată, în ghid sunt conţinute şi indicaţii privind alăptarea nou-născuţilor proveniţi din mame consumatoare de droguri.

307 prof. univ. dr. Silvia Stoicescu şi dr. Doina Broscăuncianu

246

BIBLIOGRAFIE ŞI ANEXE

BIBLIOGRAFIE RAPOARTE, STUDII, CERCETĂRI, METODOLOGII 1. ANA (Agenţia Naţională Antidrog). (2000) - Raport Naţional privind problematica drogurilor în România în anul

1999 2. ANA (Agenţia Naţională Antidrog) (2003) - Raportul de evaluare a fenomenului drogurilor în România – 2002 3. ANA (Agenţia Naţională Antidrog) (2003) - Raportul de evaluare a fenomenului drogurilor în România 4. ANA (Agenţia Naţională Antidrog) (2003) - Raportul de evaluare, România – 2002 5. ANA (Agenţia Naţională Antidrog) (2004) - Situaţia în domeniul drogurilor – 2003 6. ANA (Agenţia Naţională Antidrog) (2005) - Standardele sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi

socială a cosnumatorilor de droguri 7. ANA (Agenţia Naţională Antidrog) (2008) - Prevalenţa consumului de droguri în România – Studiu în populaţia

generală 2007. Raport studiu. 8. ANA (Agenţia Naţională Antidrog) (2008) - Anchetă referitoare la prevalenţa infecţiilor HIV şi/sau HVC în rândul

consumatorilor de droguri injectabile din Bucureşti aflaţi în tratament şi programele de schimb de seringi. Raport studiu - 2007

9. ANA (Agenţia Naţională Antidrog) (2008) - Raport Naţional privind situaţia drogurilor în România - 2007 10. ANA (Agenţia Naţională Antidrog) (2009) - Anchetă referitoare la prevalenţa infecţiilor HIV, VHB şi/sau VHC în

rândul consumatorilor de droguri injectabile din Bucureşti aflaţi în tratament şi programele de schimb de seringi. Raport studiu - 2008

11. ANA (Agenţia Naţională Antidrog). (2009) - Raportul de evaluare privind stadiul îndeplinirii obiectivelor prevăzute în Planul de acţiune pentru perioada 2005 – 2008, în vederea implementării Strategiei naţionale antidrog 2005 – 2012

12. ANA (Agenţia Naţională Antidrog) (2009) - Raport Naţional privind situaţia drogurilor în România - 2008 13. ANA (Agenţia Naţională Antidrog) (2010) - Raport Naţional privind situaţia drogurilor în România - 2009 14. Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei (1997) - Raport Naţional privind problematica drogurilor 15. Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei (1998) - Raport naţional privind drogurile în România 16. INML (Institutul Naţional de Medicină Legală) (2010) - Raportul asupra activităţii reţelei de Medicină Legală în

anul 2010 17. Prelipceanu, Dan, Cicu, Gabriel (2010) - Ghid clinic de tratament substitutiv al dependenţei de opiacee, Editura

Asociaţiei Psihiatrice Române, Bucureşti 18. Romanian Angel Appeal (2010) - Annual report HIV/AIDS 19. UNODC (2009) - Ancheta comportamentală şi serologică privind prevalenţa HIV şi a hepatitelor B şi C în rândul

consumatorilor de droguri injectabile CDI din Bucureşti - Behavioural Surveillance Survey, 2008 20. UNODC (2011) - Ancheta comportamentală şi serologică privind prevalenţa HIV şi a hepatitelor B şi C în rândul

consumatorilor de droguri injectabile CDI din Bucureşti - Behavioural Surveillance Survey, 2010 21. Andrei Botescu (2011) - Studiul „Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanțe noi cu proprietăţi

psihoactive în rândul copiilor și tinerilor din România”, UNICEF, ANA, RHRN 22. Andrei Botescu (coord.), Aurora Lefter, Ruxanda Iliescu, Milica Georgescu (2010) – Studiul privind mortalitatea în

rândul consumatorilor de droguri aflaţi în tratament în unităţi sanitare din Bucureşti în perioada 2001-2006 23. Aurora Lefter (coord.), Andrei Botescu, Ruxanda Iliescu, Milica Georgescu (2011) – Studiul privind consumul de

droguri, alcool şi alte substanţe psihoactive în mediul penitenciar din România 24. Studiul de estimare a prevalenţei infecţiei HIV şi hepatitelor B şi C în rândul populaţiei din penitenciare, (2007),

Administraţia Naţională a Penitenciarelor cu sprijinul Fundaţiei Romanian Angel Appeal 25. The Therapeutic Community, Theory, Model, and Method, George De Leon, PhD, Pub. Date: 4/2000, Springer

Publishing Company 26. prof. univ. dr. Silvia Maria Stoicescu***, dr. Doina Broscăuncianu** (*Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol

Davila” Bucuresti, **IOMC „Prof. Dr. Alfred Rusescu” – Departamentul Obstetrică Ginecologie - “Gheorghe Polizu” Bucureşti) - (2003) - “Seducţia drogurilor şi impactul medico-social asupra nou-născutului

27. prof. univ. dr. Silvia Maria Stoicescu***, dr. Doina Broscăuncianu** (*Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucuresti, **IOMC „Prof. Dr. Alfred Rusescu” – Departamentul Obstetrică Ginecologie - “Gheorghe Polizu” Bucureşti) (2006) - “Nou născutul cu risc rezultat din sarcina marcată de toxicomanie””

28. prof. univ. dr. Silvia Maria Stoicescu***, dr. Doina Broscauncianu**, conf. dr. Curcă George Cristian *** (*Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucuresti, **IOMC „Prof. Dr. Alfred Rusescu” –Departamentul Obstetrică Ginecologie - “Gheorghe Polizu” Bucureşti, *** Institutul Naţional de MedicInă Legală “Mina Minovici” Bucureşti) (2011) – „Aspecte etice în îngrijirea nou născuţilor proveniţi din sarcini marcate de toxicomanie - Responsabilitate parentală”

247

29. Manual de proceduri pentru programele medico-psiho-sociale de schimb de seringi derulate în penitenciarele din România- Bucureşti, Speed promotion, 2010.

LEGISLAŢIE

1

Decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 534/15.07.2011 privind instituirea a trei comunităţi terapeutice în penitenciarele Jilava, Rahova şi Târgşor în cadrul Proiectului RO-0034 „Înfiinţarea a trei comunităţi terapeutice în penitenciarele Rahova, Jilava şi Târgşor”, finanţat prin mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European.

2 Hotărârea Guvernului nr. 461 din 11.05.2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Antidrog (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 331 din 12.05.2011)

3

Legea nr. 38/ 28.03.2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009 pentru modificarea art.13 alin.(2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru reorganizarea unor unităţi din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor (emitent: Parlamentul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 215 din 29.03.2011)

4

Ordinul comun al ministrului sănătăţii nr. 121 din 16.02.2011, ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 43 din 16.02.2011, ministrului administraţiei şi internelor nr. 43 din 17.02.2011, mininstrului finanţelor publice nr. 1.647 din 16 februarie 2011, preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 8 din 16 februarie şi preşedintelului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr.1/239 din 16 februarie 2011 pentru constituirea echipelor mixte ce vor efectua controale, conform competenţelor, în locurile şi/ sau mediile în care se produc, se comercializează, se utilizează sau se consumă substanţe şi/ sau produse noi cu efecte psihoactive, dăunătoare sănătăţii, altele decât cele reglementate (emitent: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.123 din 17 februarie 2011)

5 Decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 324/18.02.2010 privind aplicarea programelor educative şi asistenţa psihosocială, distribuite în unităţi;

6 Hotărârea de Guvern nr. 261 din 31.03.2010 pentru aprobarea Programelor naţionale de sănătate pentru anul 2010 (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.205 din 01.04.2010)

7

Hotărârea de Guvern nr. 575 din 16 iunie 2010 pentru actualizarea anexei la Legea nr. 339/ 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a anexei la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 509 din 22 iulie 2010

8

Hotărârea de Guvern nr. 87 din 05.02.2010 pentru completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1102/ 2008 privind aprobarea Programului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri – 2009-2012 (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 99/ 12 februarie 2010)

9 Hotărârea de Guvern nr.1040 din 13.10.2010 pentru aprobarea Strategiei naţionale de odine publică – 2010 – 2013 (emitent Guvernul româniei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 721 din 28.10.2010)

10 Hotărârea de Guvern nr.1369 din 23.12.2010 pentru aprobarea Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog (emitent Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.38 din 17.01.2011)

11 Hotărârea de Guvern nr.1388 din 21.12.2010 pentru aprobarea Programelor naţionale de sănătate pentru anii 2011 şi 2012 (emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.893 din 31.01.2011)

12 Hotărârea nr. 1286 din 18 decembrie 2010, pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 261/2010 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate pentru anul 2010 (MO nr.853/20.12.2010)

13 Hotărârea nr. 1331 din 23 decembrie 2010 pentru modificarea anexei la Hotararea Guvernului nr. 261/2010 privind aprobarea programelor nationale de sanatate pentru anul 2010 (MO nr 871/27.12.2010)

248

14 Legea nr. 135 din 01 iulie 2010 privind Codul de Procedură Penală, Emitent: Parlamentul României, Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 486 din 15/07/2010

15 Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionarii proceselor

16 Ordinul comun al ministrului sănătăţii nr. 264/ 2010 şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Nr. 407 din 01 aprilie 2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2010

17 Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1277 din 07.10. 2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2010

18 Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1445 din 24.11.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2010

19 Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 390 din 29.04.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2010

20 Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 881 din 03 iunie 2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2010

21 Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 937 din 16.06.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2010

22 Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.1532 din 22.12.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2010

23 Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.1585 din 29.12.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2010

24

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6 din 10 februarie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/ 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope; Emitent: Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 15 februarie 2010

25 Hotărârea de Guvern nr. 1424 din 18 noiembrie 2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog, Emitent Guvernul României, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din 07 decembrie 2009

26 Hotărârea Guvernului nr. 939/ 2009 pentru modificarea anexei la HG nr. 1102/2008 privind aprobarea Programului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri 2009-2012

27 Hotărârea nr. 1054 din 23 octombrie 2009 – M.Of. nr.76/26.10.2010

28 Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, Emitent: Parlamentul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr. 510 din 24 iulie 2009

29

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 20 din 11/03/2009 pentru modificarea art. 13 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru reorganizarea unor unităţi din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, Emitent Guvernul, publicată în Monitorul Oficial nr. 156 din 12 martie 2009

30 Decizia directorului general al ANP nr. 452 din 04.07.2008 pentru aprobarea Manualului de proceduri al sistemului penitenciar

31 Hotărârea de Guvern nr. 1101 din 18 septembrie 2008 privind aprobarea Programului de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri – 2009-2012 (emitent Guvernul, publicată în Monitorul Oficial nr. 672 din 30 septembrie 2008)

249

32 Hotărârea de Guvern nr. 1102 din 18 septembrie 2008 privind aprobarea Programului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri - 2009-2012 (emitent Guvernul, publicată în Monitorul Oficial nr. 675 din 1 octombrie 2008)

33

Hotărârea de Guvern nr. 358 din 26.03.2008, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, precum şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1489/2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, Emitent Guvernul, MO nr. 269/04.04.2008

34

Ordinul comun nr. 1389/513/282 din 4 august 2008 privind aprobarea Criteriilor şi metodologiei de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri şi a Standardelor minime obligatorii de organizare şi funcţionare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri emitent: Ministerul Sănătăţii Publice (Nr. 1.389 din 4 august 2008), Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (Nr. 513 din 15 august 2008) şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (Nr. 282 din 24 august 2007), publicat în: Monitorul Oficial nr. 830 din 10 decembrie 2008

35 Decizia Preşedintelui ANA nr. 11/2007 pentru aprobarea funcţionării CAIA Obregia

36 Decizia Preşedintelui ANA nr. 4/2007 pentru aprobarea funcţionării CAIA Pantelimon

37 Decizia Preşedintelui ANA nr. 13/2007 pentru înfiinţarea şi gestionarea listei de aşteptare pentru serviciile de asistenţă integrată a adicţiilor din cadrul ANA

38 Decizia Preşedintelui ANA nr. 9/2007 pentru aprobarea funcţionării CAIA Pericle

39 Legea nr. 186 din 13.06.2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, Emitent Parlamentul, MO nr. 425/26.06.2007

40

Ordinul comun nr. 770/ 192/ 2007 pentru aprobarea Metodologiei de completare a fişelor standard şi de transmitere a datelor prevăzute în foaia individuală de urgenţă pentru consumul de droguri, foaia individuală de admitere la tratament pentru consumul de droguri, cazurile înregistrate de HVC şi HVB în rândul consumatorilor de droguri injectabile şi prevalenţa infecţiilor cu HIV, HVB şi HVC în rândul consumatorilor de droguri injectabile; Emitent: Ministerul Sănătăţii Publice (Nr. 770/2007) şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (Nr. 192/ 2007)

41 Ordinul nr.1016/2007 privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

42 Decizia Preşedintelui ANA nr. 16 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul asistenţei consumatorului de droguri (ANA, MO 899/06.11.2006)

43 Decizia Preşedintelui ANA nr. 17 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare, modificare şi implementare a planului individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri (ANA, MO 899/06.11.2006).

44 Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 62 din 17.04.2006 pentru aprobarea Strategiei de Securitate Naţională a României

45 Hotărârea de Guvern nr. 1873 din 21.12.2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1489/2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, Emitent Guvernul, MO nr. 8/05.01.2007

46 Hotărârea de Guvern nr. 1915 din 22.12.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope; Emitent Guvernul, MO nr. 18/11.01.2007

47 Hotărârea de Guvern nr. 196 din 17.05.2006 pentru aprobarea Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, cresterea sigurantei cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale, (publicată în Monitorul Oficial nr.243 din 23.05.2006)

48 Ordin Comun al Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei, Ministerul Administrației și Internelor nr. 1216/C din 18 mai 2006 privind modalitatea de derulare a programelor integrate de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru persoanele aflate în stare privativă de libertate, consumatoare de droguri

49 Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 372/2006 prin care sunt reglementate măsurile de promovare şi apărare a sănătăţii mintale, precum şi de prevenire a îmbolnăvirilor psihice

250

50 Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 374/10.04.2006 privind aprobarea Strategiei în domeniul sănătăţii mintale, Emitent Ministerul Sănătăţii, MO nr. 373/02.05.2006

51 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 121 din 21.12.2006 care abrogă Legea nr. 300/2002 privind privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor, Emitent Guvernul, MO nr. 1039 din 28.12.2006

52 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34 din 19.04.2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare (publicată în Monitorul Oficial nr.418 din 15.05.2006)

53 Decizia Consiliului 11 al UE (art. 5.1, Decizia 2005-387-JHA)

54 Hotărârea de Guvern nr. 73 din 27 ianuarie 2005 privind aprobarea Stategiei Naţionale Antidrog în perioada 2005 – 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 112 din 3 februarie 2005

55 Hotărârea de Guvern nr. 860 din 28 iulie 2005 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (MO nr. 749 din 17 august 2005)

56 Legea nr. 339/2005 care reglementează regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope psihotrope care prezintă interes în medicină, supuse unui control strict

57 Regulamentul (C.E.) nr. 1277/2005 al Comisiei din 27 iulie 2005 privind aplicarea Regulamentului 273/2004 şi a Regulamentului 111/2005 (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 202 din 3 august 2005)

58 Regulamentul nr. 111/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind supravegherea comerţului cu precursori de droguri între Comunitate şi statele terţe (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 22 din 26 ianuarie 2005)

59 Hotărârea de Guvern nr. 1342 din 22.09.2004 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru implementarea, controlul şi prevenirea cazurilor de infecţie cu HIV/SIDA în perioada 2007-2007, Emitent Guvernul, MO nr. 865/22.09.2004

60 Hotărârea de Guvern nr. 1434/ 2004 privind atribuţiile şi Regulamentul – cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (Emitent Guvernul, MO nr. 869/ 23.09.2004)

61 Legea nr. 293/ 2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor

62 Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/ 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (Emitent: Parlamentul României, publicată în Monitorul Oficial nr. 1155 din 7 decembrie 2004

63 Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii de droguri (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 47 din 18 februarie 2004)

64 Ordonanţa de Guvern nr. 68/2003 privind serviciile sociale, Emitent Guvernul României, MO nr. 619/ 30.08.2003

65 Recomandarea din 18 iunie 2003 a Consiliului Europei asupra prevenirii şi reducerii consecinţelor asupra sănătăţii associate dependenţei de droguri precum şi în priorităţile Planului de Acţiune al UE pentru perioada 2009-2012.

66

Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 187/2002 pentru definirea tipurilor de unităţi medicale ce pot fi abilitate să asigure asistenţa medicală persoanelor dependente de droguri, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale ce pot fi abilitate să desfăşoare activităţi de prevenire a transmiterii microorganismelor patogene pe cale sanguină în rândul consumatorilor de droguri injectabile

67 Ordin Comun al Ministerului Sănătăţii și al Ministerului Justiţiei nr. 898/2002 privind măsurile medicale şi educative aplicate toxicomanilor în penitenciare

68 Legea nr.350 din 02.12.2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general (publicată în Monitorul Oficial nr.1128 din 14.12.2005)

251

69 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60 din 25.04.2001 privind achiziţiile publice (publicată în Monitorul Oficial nr.241 din 11.05.2001)

70 Ordonanţa de Guvern nr. 92/29.08.2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, emitent Guvernul, MO nr. 423/01.09.2000

71 Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 963/1998 cu privire la aprobarea normelor metodologice generale privind organizarea şi acordarea de asistenţă medicală, tratament şi servicii dependenţilor

72 Recomandarea nr. R(89) 12 a Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, adoptată la data de 13 octombrie 1989 privind educaţia în penitenciare.

73 Recomandarea nr. R (87) 3 adoptată de Comitetul miniştrilor Consiliului Europei la 12 februarie 1987

74 Rezoluţia ONU 35/177 din 15 decembrie 1980 - Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenţie sau încarcerare

75 Rezoluţia nr. 663 C (XXIV) din 31 iulie 1957, prin care Consiliul Economic şi Social a aprobat Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor.

76 Declaraţia comună a participanţilor la cea de a 9-a ediţie a Conferinţei Europene privind Activităţile de Monitorizare, Prevenire şi Harm Reduction legate de consumul de droguri şi problematica asociată din Penitenciare, organizată de ENDIPP

252

SITE-URI RELEVANTE CONSULTATE http://www.afladec.ro, site dedicat Hepatitei Virale C http://www.aliatong.ro, site-ul Asociaţiei ALIAT http://www.ana.gov.ro , site-ul Agenţiei Naţionale Antidrog http://www.anit.ro/, site-ul Asociaţiei Naţionale de Intervenţii în Toxicomanii http://www.ccmromania-gfatm.com, site-ul Consiliului de Coordonare al Fondului Global http://www.cdep.ro, site-ul Camerei Deputaţilor http://www.cnlas.ro, site-ul Comisiei Naţionale de Lupta Anti-SIDA http://www.educatiepentrusanatate.ro http://www.emcdda.europa.eu, site-ul Centrului European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri http://europa.eu.int/servlet/, EurLex: site cu noutăţi legislative europene http://www.incb.org/ - site-ul Biroului Internaţional pentru Controlul Stupefiantelor http://www.legmed.ro , site-ul Reţelei Naţionale de Medicină Legală din România http://www.ms.ro , pagina de web a Ministerului Sănătăţii http://www.pmu-wb-gf.ro, site-ul Programului Fondului Global pentru România http://www.presspro-medic.ro/ Revista online Medic.ro http://www.psymotion.ro http://www.raa.ro , pagina de web a organizaţiei nonguvernamentale Romanian Angel Appeal http://www.reitox.emcdda.eu.int, extranetul Reţelei de informare a Punctelor Naţionale Focale cu privire la droguri http://www.salvaticopiii.ro, site al organizaţiei nonguvernamentale Salvaţi Copiii România http://www.un.ro/unaids.html, site-ul Biroului Naţiunilor Unite în România http://www.unaids.org, site-ul Programului Comun al Naţiunilor Unite cu privire la HIV/SIDA http://www.who.int/hiv/topics/idu/drug_dependence/ en/index.html) www.alcohelp.ro www.just.ro, site-ul Ministerului Justiţiei www.mfinanţe.ro, site-ul Ministerului de Finanţe www.rhrn.ro, site-ul Reţelei Române de Reducere a Riscurilor www.state.gov – site-ul Departamentului de Stat USA - Biroul pentru afaceri internaţionale în domeniul drogurilor şi aplicării legii

www.presidency.ro, site-ul Preşedinţiei României www.mai.gov.ro, site-ul Ministerului Administraţiei şi Internelor http://www.rosaac.ro/index.php, site-ul Coaliţiei împotriva Abuzului de Substanţe şi a Adicţiilor din România http://www.scribd.com, bibliotecă virtuală http://www.nta.nhs.uk, site-ul National Treatment Agency for Substance Misuse

253

LISTA TABELELOR, GRAFICELOR ŞI HĂRŢILOR UTILIZATE ÎN TEXT Lista Tabelelor utilizate în text Tabel nr. 1-1 Iniţiative legislative ale parlamentarilor, care au vizat subiecte referitoare la fenomenul

drogurilor, 2010

Tabel nr. 1-2 Bugetul alocat Agenţiei Naţionale Antidrog, 2006 – 2010

Tabel nr. 1-3 Programele/ proiectele derulate de instituţiile implicate, 2010

Tabel nr. 2-1 Eşantion studiu GPS, 2010 (nr. persoane)

Tabel nr. 2-2 Prevalenţa consumului de alcool, în funcţie de grupa de vârstă şi sexul respondentului, situaţie comparativă 2004 – 2007 - 2010 (%)

Tabel nr. 2-3 Prevalenţa consumului excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate în funcţie de grupa de vârstă şi sexul respondentului, situaţie comparativă 2004 - 2010 (%)

Tabel nr. 2-4 Prevalenţa consumului de tutun, în funcţie de grupa de vârstă şi sexul respondentului, situaţie comparativă 2004 – 2007 - 2010 (%)

Tabel nr. 2-5 Riscul perceput şi atitudinea faţă de fumat, în funcţie de grupa de vârstă, GPS - 2010 (%-acord)

Tabel nr. 2-6 Prevalenţa consumului de-a lungul vieţii de medicamente (tranchilizante, sedative, antidepresive) fără indicaţia medicului, de SNPP - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) şi de droguri ilegale, în funcţie de grupa de vârstă şi sexul respondentului, situaţie comparativă 2007-2010 (%)

Tabel nr. 2-7 Prevalenţa consumului de-a lungul vieţii de substanţe psihoactive, situaţie comparativă 2004-2007-2010 (%)

Tabel nr. 2-8 Distribuţia respondenţilor în funcţie de atitutdinea privind consumul de droguri si consumatori (%- de acord)

Tabel nr. 2-9 Distribuţia respondenţilor în funcţie de percepţia riscurilor faţă de consumul de droguri, total şi pe zone geografice (% - risc ridicat)

Tabel nr. 4-1 Estimarea (în cifre absolute şi rată) numărului de consumatori problematici de droguri în Bucureşti, utilizând metoda multiplicatorilor, 2007-2010

Tabel nr. 4-2 Rezultatele aplicării tehnicilor de estimare rapidă a numărului PDU în Bucureşti

Tabel nr. 4-3 Caracteristici socio-demografice ale eşantionului de consumatori de SNPP

Tabel nr. 5-1 Raportul cazuri noi/recidive, date comparate 2001-2010

Tabel nr. 5-2 Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare în funcţie de drogul principal pentru care s-a solicitat asistenţă şi tipul admiterii, date comparate 2008-2010 (%)

Tabel nr. 5-3 Raportul bărbaţi/ femei admişi la tratament în regim de internare, date comparate 2001-2010

Tabel nr. 5-4 Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de vârstă, tip de drog şi sex, 2010 (%)

Tabel nr. 5-5 Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de vârstă (minimă şi medie), tip de drog şi sex, 2010 (%)

Tabel nr. 5-6 Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de anul de debut şi tip de drog, date comparate 2009-2010

Tabel nr. 5-7 Evoluţia proporţiei de consumatori de droguri cu policonsum, total şi pe tip de drog, date comparate 2005-2010

Tabel nr. 5-8 Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de frecvenţa consumului, 2010

254

Tabel nr. 5-9 Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, pentru consumatorii de droguri care au în antecedente consum prin injectare (toate drogurile) şi pentru cei care consumă heroină şi SNPP (indiferent de calea de administrare), 2004-2010 (nr. pers. şi %)

Tabel nr. 5-10 Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de nivelul educaţional şi sexul consumatorului, date comparate 2005, 2008, 2009 şi 2010(%)

Tabel nr. 5-11 Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de situaţia locativă şi sexul consumatorului, date comparate 2005, 2008, 2009 şi 2010 (%)

Tabel nr. 5-12 Admiterea la tratament pentru droguri ilicite, în regim ambulatoriu, date comparate 2007-2010

Tabel nr. 5-13 Raportul cazuri noi/recidive, date comparate 2007-2010

Tabel nr. 5-14 Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu în funcţie de drogul principal, date comparate 2007-2010 (%)

Tabel nr. 5-15 Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de vârstă, tip de drog şi sex, 2010 (%)

Tabel nr. 5-16 Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de vârstă (minimă şi medie), tip de drog şi sex, 2010

Tabel nr. 5-17 Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de grupa de vârstă, date comparate 2007-2010 (%)

Tabel nr. 5-18 Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de grupa de vârstă de debut, date comparate 2007-2010 (%)

Tabel nr. 5-19 Evoluţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de anul de debut şi tip de drog, date comparate 2009-2010

Tabel nr. 5-20 Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, pentru pacienţii care au declarat consumul unui drog secundar, în funcţie de tipul de drog principal şi secundar, date comparate 2007-2010 (nr. de persoane)

Tabel nr. 5-21 Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de frecvenţa consumului, date comparate 2007-2010 (%)

Tabel nr. 5-22 Distribuţia admiterilor la tratament în funcţie de nivelul educaţional, tipul admiterii şi sexul consumatorului, 2010(%)

Tabel nr. 5-23 Distribuţia admiterilor la tratament în funcţie de situaţia locativă şi sexul consumatorului, 2010 (%)

Tabel nr. 5-24 Admiterea la tratament pentru consumul de droguri ilicite (opiacee) şi distribuţia consumatorilor care se aflau deja în tratament de substituţie, în funcţie de tipul centrului de tratament, 2009-2010 (nr. de persoane)

Tabel nr. 5-25 Distribuţia admiterilor la tratament pentru consumul de droguri ilicite, în funcţie de tipul centrului de tratament şi tipul de asistenţă acordat, 2009 - 2010 (număr de persoane)

Tabel nr. 5-26 Distribuţia persoanelor consumatoare de opiacee care au primit tratament de menţinere a abstinenţei cu agonist/antagonist opiaceu, în funcţie de diferite caracteristici, 2009 -2010

Tabel nr. 6-1 Prevalenţa HVB în rândul CDI în funcţie de sex, 2008-2010

Tabel nr. 6-2 Prevalenţa HVB în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, 2008-2010

Tabel nr. 6-3 Prevalenţa HVB în rândul CDI, în funcţie de perioada de injectare, 2008-2010

Tabel nr. 6-4 Prevalenţa HVC în rândul CDI în functie de sex, 2008-2010

Tabel nr. 6-5 Prevalenţa HVC în rândul CDI, în funcţie de perioada de injectare, 2008-2010

Tabel nr. 6-6 Prevalenţa HVC în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, 2008-2010

Tabel nr. 6-7 Prevalenţa HVC în rândul CDI în funcţie de sex, 2008-2010

255

Tabel nr. 6-8 Prevalenţa HIV în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, 2008-2010

Tabel nr. 6-9 Prevalenţa HIV în rândul CDI, în funcţie de perioada de injectare, 2008-2010

Tabel nr. 6-10 Testări HIV la grupe de risc, 2010

Tabel nr. 6-11 Testări HIV la grupe de risc, BSS 2010

Tabel nr. 6-12 Repartiţia subiecţilor, în funcţie de statutul educaţional, BSS 2010

Tabel nr. 6-13 Rezultate comparate ale celor două studii de tip Anchetă comportamentală şi serologică privind prevalenţa bolilor infecţioase în rândul CDI

Tabel nr. 6-14 Distribuţia urgenţelor medicale ca urmare a consumului de droguri, în funcţie de sex şi categoria de vârstă, 2010 (număr de cazuri)

Tabel nr. 6-15 Delimitarea zonelor de risc la nivelul judeţelor ţării, în funcţie de numărul de cazuri de urgenţe non-fatale înregistrate în 2010

Tabel nr. 6-16 Distribuţia urgenţelor non-fatale ca urmare a consumului de droguri, în funcţie de diagnosticul de urgenţă, date comparate 2009 - 2010 (%)

Tabel nr. 6-17 Situaţia determinărilor toxicologice efectuate pentru urgenţele medicale asociate consumului de droguri, date comparate 2009-2010 (număr de cazuri, %)

Tabel nr. 6-18 Distribuţia pacienţilor înregistraţi cu urgenţe nonfatale ca urmare a consumului de droguri în funcţie de calea de administrare a drogului, 2009 - 2010 (număr de cazuri)

Tabel nr. 6-19 Asocierea dintre statusul vital al subiecţilor şi numărul de internări pe perioada cohortei (2001-2006)

Tabel nr. 7-1 Numărul beneficiarilor CDI care au accesat în anul 2010 serviciile de schimb de seringi, în funcţie de organizaţiile non-guvernamentale care le-au oferit

Tabel nr. 7-2 Numărul de consumabile distribuite în anul în cadrul programelor de schimb de seringi, în funcţie de organizaţiile non-guvernamentale care le-au oferit

Tabel nr. 7-3 Rezultate comparate ale celor două studii efectuate în anul 2009 asupra consumatorilor de droguri injectabile din Bucureşti privind comportamentul de consum

Tabel nr. 8-1 Distribuţia CDI intervievaţi, în funcţie de nivelul educaţional, BSS 2010 (%)

Tabel nr. 8-2 Evaluarea serviciilor de asistenţă socială acordate de CAIA din Municipiul Bucureşti, în semestrul I 2010

Tabel nr. 9-1 Distribuţia numărului de cauze penale soluţionate la nivelul diferitelor structurilor teritoriale ale DIICOT, 2010

Tabel nr. 9-2 Situaţia persoanelor arestate în funcţie de tipul de infracţiune comisă, 2006-2010

Tabel nr. 9-3 Distribuţia numărului de consumatori de droguri autodeclaraţi, în funcţie de sex şi grupa de vârstă, date comparate 2007-2010

Tabel nr. 9-4 Eşantion studiu, 2011 (nr. persoane)

Tabel nr. 9-5 Prevalenţa consumului de medicamente fără sfatul medicului pe perioada detenţiei, în funcţie de caracteristicile socio-demografice ale respondentului, situaţie comparativă 2006, 2011 (%)

Tabel nr. 9-6 Consumul de droguri ilicite şi SNPP conform aprecierilor deţinuţilor, în funcţie de tipul de drogconsumat, 2011 (%)

Tabel nr. 9-7 Consumul de droguri ilicite şi SNPP conform aprecierilor deţinuţilor, în funcţie de tipul de drogconsumat, 2011 (%)

Tabel nr. 9-8 Distribuţia respondenţilor în funcţie de consumul de droguri, alcool, medicamente fără indicaţia medicului şi a substanţelor psihoactive consumate (răspuns multiplu), în momentul comiterii infracţiunii pentru care se afla în detenţie sau în momentul arestării, situaţie comparativă 2006, 2011(%)

256

Tabel nr. 9-9 Prevalenţa consumului de droguri ilicite şi SNPP, pe perioada detenţiei, în funcţie de

caracteristicile socio-demografice ale respondentului, situaţie comparativă 2006, 2011

Tabel nr. 9-10 Distribuţia admiterilor la tratament în regim de detenţie, date comparate 2008-2010 (nr. depersoane)

Tabel nr. 9-11 Distribuţia admiterilor la tratament în regim de detenţie, în funcţie de grupa de vârstă, date comparate 2008-2010 (nr. de persoane)

Tabel nr. 10-1 Distribuţia respondenţilor care au declarat că pot obţine foarte uşor/destul de uşor substanţe psihoactive în mediul penitenciar într-un interval de o săptămână, în funcţie de grupa de vârstă, 2011 (%)

Tabel nr. 10-2 Număr de capturi şi cantitatea confiscată pe diferite tipuri de droguri

Tabel nr. 10-3 Valorile minime şi maxime ale preţurilor celor mai frecvent traficate droguri de pe piaţa ilicită din România, în perioada 2004-2010

Tabel nr. 10-4 Puritatea drogurilor la nivelul străzii (%)

Tabel nr. 10-5 Substanţele de sinteză noi cu conţinut psihoactiv identificate de Laboratorul Central de Analiza si Profil a Drogurilor din cadrul IGPR, pe parcursul anului 2010 şi cantităţile confiscate

Tabel nr. 11-1 Analiză comparativă a documentelor programatice pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog 2005- 2012

Tabel nr. 11-2 Analiză comparativă a documentelor strategice privind prevenirea şi controlul cazurilor cu infecţie HIV/SIDA

Tabel nr. 11-3 Distribuţia respondenţilor în funcţie de tipul de tratament (istoric medical), 2011, (%)

Tabel nr. 11-4 Măsuri/ programe care vizează consumul de droguri, precum şi reducerea riscurilor asociate acestuia, existente/ utilizate şi considerate necesare de deţinuţi în cadrul activităţii penitenciarelor (răspuns multiplu) - %

Tabel nr. 12-1 Distribuţia respondenţilor în funcţie de numărul de copii din gospodărie (%), GPS 2010

Tabel nr. 12-2 Distribuţia respondenţilor în funcţie de consumul de substanţe psihoactive şi copii (calitatea de părinte), GPS 2010

Tabel nr. 12-3 Distribuţia respondenţilor cu copii între 7-şi 14 ani în funcţie de şcolarizare, GPS 2010

Tabel nr. 12-4 Distribuţia respondenţilor în funcţie de consumul de substanţe psihoactive al părinţilor şi proporţia copiilor de 7-14 ani aflaţi în întreţinere, care urmează sau nu o formă de şcolarizare, GPS 2010

Tabel nr. 12-5 Distribuţia în funcţie de sexul, grupa de vârstă şi consumul de substanţe psihoactive al părinţilor şi proporţia copiilor de 7-14 ani aflaţi în întreţinere care nu urmează o formă de şcolarizare, GPS 2010

Tabel nr. 12-6 Distribuţia în funcţie de gradul de şcolarizare, aprecierea nivelului veniturilor actuale ale gospodăriei şi consumul de substanţe psihoactive al părinţilor şi proporţia copiilor de 7-14 ani aflaţi în întreţinere care nu urmează o formă de şcolarizare, date GPS 2010

Tabel nr. 12-7 Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de situaţia locativă, date comparate 2007-2010

Tabel nr. 12-8 Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de drogul principal şi situaţia locativă, 2010

Tabel nr. 12-9 Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de sursa de referinţă şi situaţia locativă, 2010

Tabel nr. 12-10 Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de sex şi situaţia locativă, 2010

Tabel nr. 12-11 Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de sex şi situaţia locativă, 2010

257

Tabel nr. 12-12 Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie

de statusul serologic la infecţiile cu HIV, HVB, HVC şi situaţia locativă, 2010

Tabel nr. 12-13 Riscurile abuzului de substante psihoactive în timpul sarcinii Lista graficelor utilizate în text Grafic nr. 3-1 Clasificare programe locale de prevenire, derulate la nivel local în anul 2010

Grafic nr. 3-2 Nivelul de participare al elevilor români în cadrul proiectului FreD goes net, comparativ cu cel din celelalte state participante (nr. participanţi)

Grafic nr. 4-1 Interes pentru căutare pe web: etnobotanice

Grafic nr. 5-1 Admiterea la tratament pentru droguri ilicite şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”), date comparate 2001-2010 (nr.)

Grafic nr. 5-2 Evoluţia proporţiei cazurilor noi şi a recidivelor din total admiteri la tratament în regim de internare pentru substanţe psihoactive, date comparate 2001-2010 (%)

Grafic nr. 5-3 Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare în funcţie de sexul consumatorului, date comparate 2002-2010 (număr de persoane)

Grafic nr. 5-4 Evoluţia admiterilor la tratament pentru substanţe psihoactive în regim de internare, în funcţie de sexul consumatorului şi tipul admiterii, date comparate 2002-2010 (%)

Grafic nr. 5-5 Distribuţia admiterilor la tratament în funcţie de drogul principal pentru care s-a solicitat asistenţă şi sexul consumatorului, 2009-2010

Grafic nr. 5-6 Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, pentru heroină, hipnotice şi sedative, alte substanţe, canabis şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice” în funcţie de sexul consumatorului, date comparate 2003-2010

Grafic nr. 5-7 Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de vârsta şi sexul consumatorului, date comparate 2005-2010

Grafic nr. 5-8 Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de vârsta de debut, date comparate 2004-2010 (%)

Grafic nr. 5-9 Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de frecvenţa consumului şi sex, date comparate 2004-2010

Grafic nr. 5-10 Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de calea de administrare a drogului principal, date comparate 2004-2010 (%)

Grafic nr. 5-11 Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de calea de administrare a drogului principal şi sexul consumatorului, date comparate 2005-2010 (%)

Grafic nr. 5-12 Evoluţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de sursa de referinţă şi sexul consumatorului, date comparate 2008-2010 (%)

Grafic nr. 5-13 Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare, în funcţie de statutul ocupaţional şi sexul consumatorului, date comparate 2006-2010 (%)

Grafic nr. 5-14 Evoluţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu, pentru opiacee, canabis şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive comercializate sub denumirea de „etnobotanice”, în funcţie de sexul consumatorului, date comparate 2007-2010

Grafic nr. 5-15 Evoluţia admiterilor la tratament pentru substanţe psihoactive în funcţie de tipul asistenţei (ambulatoriu/ internare), tipul admiterii (caz nou/ recidivă) şi sexul consumatorului, date comparate 2002-2010 (%)

Grafic nr. 5-16 Distribuţia admiterilor la tratament în funcţie de tipul asistenţei (ambulatoriu/ internare), grupă de vârstă, tip de drog şi sex, 2010 (%)

Grafic nr. 5-17 Evoluţia admiterilor la tratament, în funcţie de tipul admiterii (regim de internare/ ambulatoriu) şi calea de administrare a drogului principal, date comparate 2007-2010 (%)

258

Grafic nr. 5-18 Evoluţia admiterilor la tratament în funcţie de tipul de asistenţă (regim de

internare/ambulatoriu), calea de administrare a drogului principal şi sex, 2010 (%)

Grafic nr. 5-19 Evoluţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu: număr total, pentru consumatorii de droguri care au în antecedente consum prin injectare (toate drogurile) şi injectare recentă (în ultimele 30 de zile) şi pentru cei care consumă heroină (indiferent de calea de administrare), 2007-2010 (%)

Grafic nr. 5-20 Evoluţia admiterilor la tratament în funcţie de tipul de admitere şi sex pentru consumatorii de droguri care au în antecedente consum prin injectare în ultimele 30 de zile (toate drogurile), 2009-2010 (%)

Grafic nr. 5-21 Distribuţia admiterilor la tratament în regim ambulatoriu în funcţie de sursa de referire şi sex, date comparate 2007-2010 (%)

Grafic nr. 5-22 Distribuţia persoanelor admise la tratament în regim ambulatoriu, în funcţie de statutul ocupaţional şi sex, date comparate 2007-2010 (%)

Grafic nr. 6-1 Distribuţia numărului de CDI, în funcţie de rezultatul testării, 2010

Grafic nr. 6-2 Prevalenţa HVB în rândul CDI, 2010

Grafic nr. 6-3 Prevalenţa HVB în rândul CDI, date comparate 2004-2010

Grafic nr. 6-4 Prevalenţa HVB în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, 2010

Grafic nr. 6-5 Prevalenţa HVB în rândul CDI, în funcţie de tipul admiterii (cazuri noi/ recidive), 2010

Grafic nr. 6-6 Prevalenţa HVB în rândul CDI, în funcţie de perioada de injectare, 2010

Grafic nr. 6-7 Prevalenţa HVC în rândul CDI, 2010

Grafic nr. 6-8 Prevalenţa HVC în rândul CDI, date comparate 2004-2010

Grafic nr. 6-9 Prevalenţa HVC în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă şi perioada de injectare, 2010

Grafic nr. 6-10 Prevalenţa HVC în rândul CDI, în funcţie de tipul admiterii (cazuri noi/ recidive), 2010

Grafic nr. 6-11 Prevalenţa infecţiei HIV în rândul CDI, 2010

Grafic nr. 6-12 Prevalenţa HIV în rândul CDI, date comparate 2004-2010

Grafic nr. 6-13 Prevalenţa HIV în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, perioada de injectare şi tipul admiterii (cazuri noi/ recidive), 2010

Grafic nr. 6-14 Numărul valurilor de recrutare

Grafic nr. 6-15 Prevalenţa bolilor infecţioase transmisibile în rândul CDI din Bucureşti, în funcţie de sexul consumatorului, BSS 2010

Grafic nr. 6-16 Prevalenţa HIV/ HVB/ HVC în rândul CDI, în funcţie de grupa de vârstă, BSS 2010

Grafic nr. 6-17 Evoluţia urgenţelor nonfatale datorate consumului de substanţe psihoactive, pe luni, în anul 2010 (număr cazuri)

Grafic nr. 6-18 Distribuţia urgenţelor medicale ca urmare a consumului de droguri, în funcţie de sex şi categoria de vârstă, date comparate 2009-2010 (%)

Grafic nr. 6-19 Distribuţia urgenţelor medicale ca urmare a consumului de substanţe psihoactive, înregistrate la nivelul unităţilor sanitare cu servicii de urgenţă, în perioada 2009 - 2010, pe regiuni de dezvoltare economică (%)

Grafic nr. 6-20 Distribuţia urgenţelor medicale ca urmare a consumului de substanţe psihoactive, şi a unităţilor medicale raportoare, în perioada 2009 - 2010, pe regiuni de dezvoltare economică (număr cazuri/ număr unităţi)

Grafic nr. 6-21 Repartiţia urgenţelor medicale, comparativ cu repartiţia populaţiei, pe cele cinci zone de risc (%)

259

Grafic nr. 6-22 Distribuţia consumatorilor de droguri, în funcţie de patologia psihiatrică asociată consumului de

droguri, 2010

Grafic nr. 6-23 Distribuţia cazurilor CDI, în funcţie de patologia psihiatrică asociată consumului de droguri, 2010

Grafic nr. 6-24 Distribuţia cazurilor de deces asociate consumului de droguri, în funcţie de sexul persoanei decedate, date comparate 2001-2010

Grafic nr. 6-25 Distribuţia lunară a deceselor asociate consumului de droguri, date comparate 2009-2010

Grafic nr. 6-26 Distribuţia lunară a deceselor asociate consumului de droguri, pe tipuri de decese (directe, indirecte), 2010 (nr. cazuri)

Grafic nr. 6-27 Distribuţia deceselor asociate consumului de droguri, pe categorii de vârstă, date comparate 2000 - 2010 (număr de cazuri)

Grafic nr. 6-28 Evoluţia vârstei medii în cazul deceselor asociate consumului de droguri, date comparate 2002-2010

Grafic nr. 6-29 Evoluţia detecţiilor de metadonă în cazurile decese asociate consumului de droguri, date comparate 2006-2010

Grafic nr. 6-30 Distribuţia cazurilor de deces, în funcţie de substanţa detectată la examenele toxicologice, 2010

Grafic nr. 6-31 Distribuţia cazurilor de deces, în funcţie de substanţa detectată la examenele toxicologice, compus unic sau în asociere, 2010

Grafic nr. 6-32 Ratele nestandardizate de mortalitate, pe sexe şi categorii de vârstă

Grafic nr. 6-33 Ratele direct standardizate de mortalitate, pe sexe şi categorii de vârstă

Grafic nr. 6-34 Ratele indirect standardizate de mortalitate, pe sexe şi categorii de vârstă

Grafic nr. 8-1 Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare şi ambulatoriu, în funcţie de statutul ocupaţional şi sexul consumatorului, 2010 (%)

Grafic nr. 8-2 Distribuţia admiterilor la tratament în funcţie de nivelul educaţional, tipul admiterii şi sexul consumatorului, 2010(%)

Grafic nr. 8-3 Distribuţia admiterilor la tratament în regim de internare şi ambulatoriu, în funcţie de condiţiile de locuit şi sexul consumatorului, 2010 (%)

Grafic nr. 8-4 Distribuţia CDI intervievaţi, în funcţie de sursa de procurare a banilor, BSS 2010 (%)

Grafic nr. 8-5 Distribuţia CDI intervievaţi, în funcţie de situaţia locativă, BSS 2010 (%)

Grafic nr. 9-1 Dinamica situaţiei cauzelor penale instrumentate de parchete, în perioada 2001-2010 (nr.)

Grafic nr. 9-2 Distribuţia dosarelor soluţionate, în 2010, în funcţie de tipul soluţiei (%)

Grafic nr. 9-3 Evoluţia proporţiei de cauze soluţionate în funcţie de tipul soluţiei (trimitere în judecată, SUP conform art.18¹ , NUP sau SUP), 2010 (%)

Grafic nr. 9-4 Evoluţia numărului de persoane învinuite/inculpate de către parchete pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul drogurilor şi precursorilor, în perioada 2001-2010

Grafic nr. 9-5 Evoluţia numărului de persoane trimise în judecată pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul drogurilor şi a ponderii procentuale din totalul persoanelor cercetate, în perioada 2001-2010

260

Grafic nr. 9-6 Evoluţia numărului de persoane condamnate pentru infracţiuni la regimul drogurilor, în perioada

2001-2010

Grafic nr. 9-7 Evoluţia numărului de persoane condamnate pentru infracţiuni la regimul drogurilor, în funcţie de vârstă, în perioada 2001-2010

Grafic nr. 9-8 Evoluţia numărului de persoane condamnate la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar şi a celor condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendare, în perioada 2001-2010 (nr. persoane)

Grafic nr. 9-9 Evoluţia numărului de persoane condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării şi a celor cu suspendare a executării sub supraveghere, în perioada 2001-2010

Grafic nr. 9-10 Evoluţia numărului conducătorilor auto depistaţi în trafic sub influenţa substanţelor stupefiante sau psihotrope, în perioada 2005-2010

Grafic nr. 9-11 Evoluţia numărului de consumatori de droguri autodeclaraţi comparativ cu cea a populaţiei din penitenciare, date comparate 2001-2010

Grafic nr. 9-12 Distribuţia consumatorilor autodeclaraţi în funcţie de substanţa consumată, date comparate 2007-2010 (%)

Grafic nr. 9-13 Prevalenţa consumului de medicamente (tranchilizante, sedative, antidepresive) fără indicaţia medicului, situaţie comparativă 2006, 2011 (%)

Grafic nr. 9-14 Distribuţia deţinuţilor care consumă medicamente fără sfatul medicului în detenţie în funcţie de comportamentul în libertate, situaţie comparativă 2006, 2011

Grafic nr. 9-15 Distribuţia deţinuţilor care consumă medicamente fără sfatul medicului în detenţie în funcţie de tipul de medicamente, situaţie comparativă 2006, 2011 (%)

Grafic nr. 9-16 Prevalenţa consumului de SNPP - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (comercializate sub denumirea de „etnobotanice”) şi de droguri ilegale, înainte şi în actuala perioadă de detenţie,situaţie comparativă 2006, 2011 (%)

Grafic nr. 9-17 Prevalenţa consumului de droguri de-a lungul vieţii, în funcţie de tipul de drog consumat, date comparate pentru populaţia din mediul penitenciar (2011 şi 2006) şi populaţia generală a României (GPS – 2010)

Grafic nr. 9-18 Consumul de droguri ilicite ale anturajului/ familiei, conform aprecierilor deţinuţilor, situaţie comparativă 2006, 2011 (%)

Grafic nr. 10-1 Distribuţia respondenţilor în funcţie de opinia privind accesibilitatea drogurilor în mediul penitenciar într-un interval de o săptămână, 2011 (%)

Grafic nr. 10-2 Dinamica cantităţilor de droguri confiscate în perioada 2001-2010 (kg)

Grafic nr. 10-3 Interes pentru căutare pe web: maraciuca, spice gold, spice diamond

Grafic nr. 10-4 Interes pentru căutare pe web: special gold

Grafic nr. 10-5 Interes pentru căutare pe web: generation 2012

Grafic nr. 10-6 Interes pentru căutare pe web: pure by magic

Grafic nr. 12-1 Evoluţia proporţiei persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de situaţia locativă, date comparate 2007-2010

Grafic nr. 12-2 Evoluţia proporţiei cazurilor noi din total admiteri la tratament pentru substanţe psihoactive, respectiv din total cazuri noi, pe sexe, date comparate 2007-2010 (%)

Grafic nr. 12-3 Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de tipul admiterii şi situaţia locativă, 2010

261

Grafic nr. 12-4 Distribuţia persoanelor admise la tratament pentru consum de droguri (licite şi ilicite), în funcţie de frecvenţa admiterilor, tipul sistemului de tratament ales şi situaţia locativă, 2010

Grafic nr. 12-5 Evoluţia numărului de naşteri, a numărului de mame consumatoare de droguri şi a incidenţei nou-născuţilor din mame consumatoare de droguri, date comparate 2005-2011 (primele 8 luni) (număr cazuri. %)

Grafic nr. 12-6 Distribuţia pe categorii de vârstă a mamelor consumatoare de droguri şi vârsta medie a acestora, date comparate 2000-2004, 2005-2011 (număr de cazuri, ani)

Grafic nr. 12-7 Distribuţia mamelor consumatoare de droguri în funcţie de statusul civil, date comparate 2000-2004, 2005-2011 (număr de cazuri)

Grafic nr. 12-8 Distribuţia mamelor consumatoare de droguri în funcţie de mediul de rezidenţă, date comparate 2000-2004, 2005-2011 (număr de cazuri)

Grafic nr. 12-9 Distribuţia mamelor consumatoare de droguri în funcţie de nivelul educaţional şi statusul ocupaţional, date 2005-2011 (primele 8 luni)

Grafic nr. 12-10 Distribuţia mamelor consumatoare de droguri în funcţie de număr de sarcini, nr. naşteri, status obstetrical

Grafic nr. 12-11 Distribuţia nou-născuţilor în funcţie de sex, vârstă gestaţională, greutate la naştere, date comparate 2000-2004, 2005-2011 (număr de cazuri)

Grafic nr. 12-12 Distribuţia nou-născuţilor în funcţie de vârstă gestaţională (VG) şi greutate la naştere (GN) şi în funcţie de scorul APGAR, 2005-2011

Grafic nr. 12-13 Morbiditate la nou născuţii proveniţi din mame consumatoare de droguri, date 2005-2011 Lista hărţilor utilizate în text Harta nr. 2-1 Prevalenţa consumului de droguri ilegale de-a lungul vieţii, în funcţie de regiune, 2007 şi 2010 Harta nr. 5-1 Schema serviciilor de asistenţă pentru consumatorii de droguri din România Harta nr. 5-2 Configuraţia sistemului integrat de asistenţă pentru consumatorii de droguri din România Harta nr. 6-1 Zonele de risc în funcţie de ponderea urgenţelor medicale ca urmare a consumului de

substanţe psihoactive, înregistrate în anul 2010, pe unităţi teritorial administrative (judeţe) Harta nr. 6-2 Repartiţia diagnosticelor de urgenţă ca urmare a consumului de substanţe psihoactive,

înregistrate în anul 2010, pe fiecare regiune de dezvoltare economică Harta nr. 6-3 Distribuţia deceselor asociate consumului de droguri, la nivelul unităţilor teritorial-administrative

(judeţe), 2010 (nr. cazuri) Harta nr. 6-4 Distribuţia geografică a locului de deces pentru cazurile înregistrate în Bucureşti, (exceptând

decesele survenite în spital), date comparate 2006-2010

262

LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEXT ALIAT Asociaţia de Luptă Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniei ANA Agenţia Naţională Antidrog ANIT Asociaţia Naţională de Intervenţii în Toxicomanii ANP Administraţia Naţională a Penitenciarelor ARAS Asociaţia Română Anti SIDA BSS Behavioural Surveillance Survey BTS Boli cu Transmitere Sexuală CAIA Centrul de Asistenţă Integrată în Adicţii CDI Consumatori de Droguri Injectabile CNOASIIDS Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic din

Domeniul Sănătăţii COFOG Classification of The Functions of Government CP Codul Penal CPECA Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog CSOP Centrul pentru Studierea Opiniei şi Pieţei DGPMB Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului DIICOT Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism DPPDC Direcţia pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului DRD Drug-related deaths DSM Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders ELDD European Legal Database on Drugs ENDIPP European Network on Drugs and Infections Prevention in Prison FESU Forumul European pentru Securitate Urbană FOC Fundaţia Familia şi Ocrotirea Copilului GPS General Population Survey GRADO Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului HG Hotărâre de Guvern HIV Virusul imuno deficienţei dobândite HVB Hepatită Virală B HVC Hepatită Virală C ICAA International Council on Alcohol and Addictions ICD International Classification of Diseases IDU Injected Drug Users IGPR Inspectoratul General al Poliţiei Române IML Institutul de Medicină Legală INML Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti IOMC Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Prof. Dr. Alfred Rusescu” IPJ Inspectoratul de Poliţie Judeţean IREFREA European Institute of Studies on Prevention ITS Infecţii cu Transmitere Sexuală LSD Acidul lisergic dietilamid (din germană Lysergsäure-diethylamid) MAI Ministerul Administraţiei şi Internelor MECTS Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului MDMA Methylenedioxymethamphetamine

263

MDPV Metilendioxipirovalerona MIRA Ministerul Internelor şi Reformei Administrative MO Monitorul Oficial MS Ministerul Sănătăţii MSM Men who have sex with men MSP Ministerul Sănătăţii Publice NIAAA National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism NIDA National Institute on Drug Abuse NUP Neînceperea urmăririi penale OEDT/ EMCDDA

Observatorul European de Droguri şi Toxicomanii/ Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri

ONG Organizaţie neguvernamentală ORDT Observatorul Român de Droguri şi Toxicomanii OUG Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului OSI Open Society Institute OST Tratament substitutiv cu opiacee PDU Consum Problematic de Droguri PHEA Public Health Executive Agency PIA Planul individualizat de asistenţă terapeutică, psihologică şi socială PIT Program integrat de asistenţă POR Programul Operaţional Regional POS DRU Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane PSS Program de schimb de seringi RDS Respondent Driven Sampling SAS Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială SIDA Sindromul Imunodeficienţei Dobândite SJML Servicii Judeţene de Medicină Legală SWs Persoane care practică sexul comercial SNA Strategia Naţională Antidrog SNPP Substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, comercializate sub denumirea de „etnobotanice” SUP Suspendarea urmăririi penale TDI Treatment Demand Indicator

THC Tetrahidrocanabinol

UNAIDS Programul Comun al Naţiunilor Unite cu privire la HIV/SIDA UNICEF Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii UNODC Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate VHB Virusul Hepatitei B VHC Virusul Hepatitei C WHO World Health Organization

264

Colectivul de redacţie: Supervizare: Chestor de poliţie Sorin OPREA

• Drd. Ruxanda ILIESCU, bioinginer medical, şef ORDT E-mail: ruxanda.iliescu@ana.gov.ro

• Aurora LEFTER, doctor în sociologie E-mail: aurora.lefter@ana.gov.ro

• Andrei BOTESCU, psiho-sociolog E-mail: andrei.botescu@ana.gov.ro

• Drd. Milica GEORGESCU, sociolog E-mail: milica.georgescu@ana.gov.ro

• Bogdan IAŞNIC, specialist în ştiinţe juridice E-mail: bogdan.iasnic @ana.gov.ro

• Drd. Lavinus SAVA, psiho-sociolog E-mail: lavinius.sava@ana.gov.ro

• Bogdan GHEORGHE, medic E-mail: bogdan.gheorghe@ana.gov.ro

• Drd. Diana ŞERBAN, psiholog E-mail: diana.serban@ana.gov.ro

• Valentina ŞTEFAN, psiholog E-mail: valentina.stefan@ana.gov.ro

• Dr. Gabriel GORUN, medic legist, doctor în ştiinţe medicale (INML Bucureşti) E-mail: gabriel.gorun@legmed.ro

Agenţia Naţională Antidrog mulţumeşte tuturor partenerilor şi colaboratorilor pentru contribuţia adusă la întocmirea prezentului raport. MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTIDROG SERVICIUL OBSERVATORUL ROMÂN DE DROGURI ŞI TOXICOMANII Bulevardul Unirii nr. 37, bloc A 4, sector 3 BUCUREŞTI, ROMÂNIA Tel/fax: (0040) (21) 316.47.97 sau 323.30.30/interior 21706, 21731