R O M A N I A D I R E C T I A H I D R O G R A F I C Ă M A R I T I M Ă

C O N S T A N T A 9 0 0 2 1 8 , S t r . F U L G E R U L U I N R . 1 Tel.+40 241 65 10 40 ; Fax.+40 241 51 30 65 email hidro@rdslink.ro

Programul Parteneriate în domeniile prioritare

Proiect de cercetare ştiinţifică

INFLUENTA MODIFICARILOR GEO-CLIMATICE GLOBALE SI REGIONALE ASUPRA DEZVOLTARII DURABILE IN DOBROGEA

(GLOBE)

Etapa VI/2010-17-09

Consecinţe ale modificărilor geo - climatice asupra dezvoltării durabile în Dobrogea

RAPORT DE CERCETARE

Activitatea VI.4 Metode, mijloace şi măsuri pentru dezvoltarea social economică durabilă şi

creşterea bunăstării populaţiilor rurale şi urbane din Dobrogea, în condiţiile provocărilor induse de schimbările climatice globale şi regionale

COORDONATOR PROIECT PARTENERI Dr. Romeo Boşneagu GEOECOMAR Dr. Dan JIPA Direcţia Hidrografică Maritimă INCDM Grigore Antipa drd. Viorel MALCIU Universitatea Maritima Constanta dr. Brandusa CHIOTOROIU Universitatea OVIDIUS dr. Mariana JUGĂNARU Universitatea din Bucureşti dr. Marian MARIN CCSFN dr. Georgică SLĂMNOIU CCINA CONSTANŢA Dr. Ion Dănuţ JUGĂNARU Primăria oraş Ovidiu Adrian MARIN SN Buta&Co dr. Constantin ANECHITOAE - Septembrie 2010 -

2

R A P O R T DE CERCETARE

Etapa a VI- a – 2010 Activitatea 6.4

Metode, mijloace şi măsuri pentru dezvoltarea social economică durabilă şi

creşterea bunăstării populaţiilor rurale şi urbane din Dobrogea, în condiţiile provocărilor induse de schimbările climatice globale şi regionale

SCOPUL PROIECTULUI

Scopul proiectului este de imbunătăţire a colaborării dintre diferite entităţi de cercetare-

dezvoltare şi inovare, unităţi ale administraţiei publice şi agenţi economici privaţi pentru soluţionarea problemelor social–economice apărute în zona Dobrogei continentale şi maritime ca urmare a modificărilor geoclimatice globale şi regionale.

OBIECTIVUL GENERAL AL PROIECTULUI.

Proiectul îşi propune ca obiectiv general sǎ evidenţieze impactul suferit de teritoriul

dobrogean în cursul evoluţiei sale sale sub influenta modificarilor geo-climatice globale si regionale. Se urmǎreste ca în final sǎ se ajungǎ la concluzii referitoare la dezvoltarea durabilǎ a Dobrogei de astǎzi, sub presiunea schimbǎrilor globale/regionale. OBIECTIVELE ETAPEI Sinteza datelor geo-climatice privind cunoaşterea factorilor care au determinat şi controlat schimbările globale şi regionale care au afectat teritoriul dobrogean. Evidenţierea consecinţelor modificărilor geo - climatice asupra dezvoltării durabile în Dobrogea. Argumentarea unor metode, mijloace şi măsuri necesare pentru dezvoltarea social economică durabilă în Dobrogea, în condiţiile schimbărilor climatice globale şi regionale. Prezentarea unor recomandări preventive referitoare la efectele distructive ale modificărilor geo-climatice severe care afectează teritoriul dobrogean. REZUMATUL ETAPEI

Etapa a VI – a a proiectului cuprinde cinci activităţi, după cum urmează: - activitatea 6.1 Sinteza datelor privind cunoaşterea factorilor care au determinat şi controlat schimbările globale geologice care au afectat teritoriul dobrogean. Prognoza perturbaţiilor locale in regimul unor parametrii geologici; - activitatea 6.2 Efecte ale schimbărilor globale cuaternare produse în ultimii zeci de mii de

3

ani, evidenţiate în coloana sedimentară de pe şelful românesc al Mării Negre; - activitatea 6.3 Consecinţe ale modificărilor geo - climatice asupra dezvoltării durabile în Dobrogea; - activitatea 6.4 Metode, mijloace şi măsuri pentru dezvoltarea social economică durabilă şi creşterea bunăstării populaţiilor rurale şi urbane din Dobrogea, în condiţiile provocărilor induse de schimbările climatice globale şi regionale; - activitatea 6.5 Recomandări preventive referitoare la efectele distructive ale modificărilor geo-climatice severe care afectează teritoriul dobrogean. Diseminarea rezultatelor. REZUMAT

Prin dezvoltarea durabilă se doreşte realizarea permanentă a unor legături om - natură care să asigură solidaritatea între generaţia actuală şi cele viitoare ca opţiune viabilă pentru dezvoltarea pe termen lung.

În procesul dezvoltării sunt obiectivaţi cinci factori interdependenţi şi anume: populaţia, resursele naturale şi mediul înconjurător, producţia agricolă, producţia industrială şi poluarea. Dezvoltarea durabilă trebuie să găsească criteriile de optimizare a raporturilor: nevoi -resurse, obiective - mijloacele necesare, pe baza compatibilităţii reciproce în timp şi spaţiu. De aceea este nevoie de un mediu economic nou, compatibil cu mediul natural, dar şi cu nevoile şi interesele, prezente şi viitoare, ale omenirii.

Pornind de la obiectivele dezvoltarii durabile europene, obiectivele fundamentale ale politicii regionale, cadrul institutional, competentele diferitelor institutii implicate si instrumentele specifice ale politicii de dezvoltare regionalã în România sunt stabilite prin Legea nr.151/1998 privind dezvoltarea regionalã în România, prin instituirea regiunilor de dezvoltare, numite prin pozitia lor geografica in cadrul teritoriuli national. Dezvoltarea social economică durabilă pentru creşterea bunăstării populaţiilor rurale şi urbane din Dobrogea, în condiţiile provocărilor induse de schimbările climatice globale şi regionale trebuie sa plece de la elaborarea unei Strategii de dezvoltare durabila a Dobrogei in ansamblul ei, prin cooperarea organelor competente de la nivelul judetelor Constanta si Tulcea. Raportul de fata a fost structurat pe trei parti distincte: o scurta retrospectiva a schimbarilor climatice dobrogene; potentialul uman si economic al Dobrogei (cu privire speciala asupra celui agricol, acvatic, forestier si turistic, ca fiind cele mai vulnerabile la schimbarile climatice); masuri pentru dezvoltarea durabila, promovate prin implementarea programelor de dezvoltare regionala si rurala cu cofinantare europeana. Principalele surse de documentare: lucrari stiintifice de specialitate (geografie, hidrotehnica, demografie, economie), rezultatele unor proiecte de cercetare (individuale-necontractuale, CNCSIS), teze de doctorat, referate de doctorat, lucrari de dizertatie cu relevanta, documente administrativ-legislative, planuri si programe de dezvoltare etc. Cat priveste “metodele, mijloacele si masurile de dezvoltare durabila” se realizeaza o exemplificare, cu un grad sporit de generalizare, la nivelul gradului de absorbtie a fondurilor structurale europene SAPARD si, respectiv FEDR pentru cofinantarea unor masuri importante de dezvoltare rurala. Intre acestea se regasesc si masuri care au ca obiectiv protectia si conservarea resurselor economice (promovarea agriculturii ecologice, diversificarea si eficientizarea activitatilor agricole, relansarea economiilor locale prin pluriactivitate; reconsiderarea si eficientizarea unor servicii de imbunatatiri funciare etc.).

4

DESCRIEREA ŞTIINŢIFICĂ ŞI TEHNICĂ

METODE, MIJLOACE ŞI MĂSURI PENTRU DEZVOLTAREA SOCIAL ECONOMICĂ DURABILĂ ŞI CREŞTEREA BUNĂSTĂRII POPULAŢIILOR

RURALE ŞI URBANE DIN DOBROGEA, ÎN CONDIŢIILE PROVOCĂRILOR INDUSE DE SCHIMBĂRILE CLIMATICE GLOBALE ŞI REGIONALE

1. INTRODUCERE

În anul 1987 premierul Norvegiei, Gro Harlem Brundtland, în calitate de preşedinte al

Comisiei Mondiale de Mediu şi Dezvoltare a prezentat raportul “Viitorul nostru comun”, în care definea dezvoltarea durabilă ca fiind “dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”. În prezent există numeroase interpretări ale conceptului de dezvoltare durabilă. De exemplu, în “Principiul 3” al Declaraţiei de la Rio cu privire la Mediu şi Dezvoltare (iunie 1992), se arăta că dezvoltarea durabilă este “dreptul de dezvoltare trebuie exercitat astfel încât să fie satisfăcute, în mod echitabil, nevoile de dezvoltare şi de mediu ale generaţiilor prezente şi viitoare”.

Pentru o dezvoltare durabilă se urmăreşte interacţiunea şi compatibilitatea a patru

sisteme: economia, societatea umană, mediul înconjurător şi tehnologia. Dezvoltarea economică din ultimele decenii însoţită de creşterea demografică accelerată, neînsoţită de măsuri de protecţie a mediului şi de economisire a resurselor, va produce daune mai mari decât subdezvoltarea, greu de imaginat şi de cuantificat.

Strategia dezvoltării durabilă are la bază principiul potrivit căruia economia mondială este un sistem complex, ceea ce înseamnă mai mult decât suma economiilor naţionale (considerate ca subsisteme) şi că modificări apărute într-un subsistem oarecare produc schimbări de ansamblu deosebite, ca urmare a interdependenţelor dinamice existente între elementele sale componente.

Se poate conchide că dezvoltarea durabilă are1

Un alt nivel de abordare al strategiilor de dezvoltare durabilă este prin prisma structurii resurselor utilizate. Astfel, societăţile omeneşti pot să aleagă să acumuleze capitalul uman (prin educaţie şi introducerea progresului tehnologic) sau capitalul fizic creat de oameni în schimbul conservării rezervelor minerale sau al convertirii unei forme de utilizare a terenului în alta. Problema constă în faptul că, întreaga productivitate a capitalului acumulat, incluzându-se impactul nefast asupra sănătăţii umane şi a plăcerii estetice, ca şi asupra veniturilor, reprezintă

: - o dimensiune a intereselor prezente şi viitoare ale generaţiilor; - o dimensiune naţional – statală;

- o dimensiune social – umană.

1 POHOATA ,I., Strategii si politici europene de dezvoltare durabila, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi Centrul de Studii Europene

5

mai mult decât compensările obţinute din pierderea survenită ca urmare a deteriorării capitalului natural. În trecut, beneficiile obţinute din derularea activităţilor omeneşti au fost adesea exagerate, precum şi costurile incumbate de prejudiciile aduse mediului au fost ignorate. Aceste costuri trebuie luate în considerare de către decidenţi, iar impacturile pe termen scurt şi pe termen lung ale unei astfel de abordări trebuie evaluate cu grijă. Este evident că realizarea unui astfel de lucru nu este posibil fără a se ţine seama de gradul de nesiguranţă şi ireversibilitate asociat anumitor procese ecologice, recunoscându-se faptul că anumite beneficii pentru mediu apar în forme intangibile şi că anumite impacturi asupra acestuia se vor produce într-o perioadă nedefinită în viitor. Trebuie avut în vedere, de asemenea, şi faptul că nu pot sau nu trebuie asociate valori monetare tuturor resurselor naturale existente, dar oricum aceste evaluări monetare trebuie să fie realizate cât se poate de explicit. Noua abordare sistemica a conceptului de dezvoltare include componente interdependente de ordin economic si social, dar si psihosocial, juridic, administrativ etc. Conexiunile dintre principalii indicatori ai dezvoltarii economico-sociale si anume cresterea popula tiei, resursele de materii prime, cresterea economic a, consumul populatiei, protectia sociala si mediul natural63 sunt corelate cu natura drepturilor de proprietate asupra pamântului, influentele sociale si stratificarea societatii, organizarea si motivatia birocratiilor guvernamentale, sistemul administratiei publice, natura atitudinilor populare cu privire la munca, timp liber si autoperfectionare, inclusiv atitudinile elitelor economice si politice. Dezvoltarea este un proces multidimensional implicând schimbari majore în structurile sociale, în atitudinile populare si în institu tiile nationale, urmarindu -se accelerarea cresterii economice, reducerea inegalitatii si eradicarea saraciei (Jula si colaboratorii, 1999). Astfel, valorile pe baza carora se realizeaza dezvoltarea sunt:

2. substenanţa – abilitatea dezvoltarii economice de a asigura acoperirenevoilor de baza pentru marea majoritate a populatiei unei tari;

3. autorespectul – implica autoconsiderarea de catre individ a proprieipersonalitati; 4. libertatea – marcheaza avantajul cresterii economice ca fiind acela al cresterii

posibilitatilor oamenilor de a alege (Jula si colaboratorii, 1999). 5. Orice strategie de dezvoltare economic a îsi propune trei obiective majore: 6. cresterea posibilitatilor de realizare si distribuire pe scara larga a bunurilor necesare unei

subzistente decente; 7. cresterea nivelului de trai, incluzând suplimentar venituri ridicate, mai multe locuri de

munca, o mai buna educatie, o mai mare atentie acordata valorilor culturale si umaniste, respectiv generarea unui mai mare autorespect national si individual;

8. cresterea nivelurilor oportunitatilor economice si sociale care sunt disponibile la nivel micro/ macrosocial.

2. DEZVOLTAREA DURABILA – O NOUA VIZIUNE

Dezvoltarea durabila restructureaza ierarhia valorica a parametrilor functionali în ceea ce priveste metoda de abordare a problemelor dezvoltarii. “Modificarea de accent” pe care o propune conceptul dezvoltarii durabile releva mediul ca valoare, respectiv ca rezultanta a altor trei valori: estetica, ecologia si economia (evaluare calitativa). Elementele precum refacerea mediului natural si utilizarea judicioasa a resurselor naturale primesc o anumita prioritate în conceptia politica generala de amenajare a spatiului. Specialistii plaseaza conceptul de dezvoltare durabila printre cele cinci mari principii ale eticii stiintifice , alaturi de principiul echitatii, principiul precau tiei, deontologia activitatilor stiintifice si organizarea dezbaterilor si

6

luarilor de decizii. Adoptarea principiilor dezvoltarii durabile presupune o reorientare a perspectivei tehnocentrice catre una ecocentrica în toate aspectele de amenajare a teritoriului.

Problemele globale referitoare la echilibrul factorilor de mediu au o importanta majora în studiul conceptului de dezvoltare economico –sociala durabila: astazi, pentru mâine, toate problemele legate de resurse (aerul, solul, apa, de poluare si degradare a mediului) sunt analizate interdependent de dezvoltarea economico-sociala si dezvoltarea tehnologica

Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este una dintre opţiunile posibile, ci singura perspectivă raţională a devenirii naţionale, având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confl uenţa factorilor economici, sociali şi de mediu.2

1. Protectia mediului:

Conceptul de dezvoltare durabila semnifica atitudinea generatiei prezente fata de

satisfacerea propriilor necesitati prin utilizarea echilibrata a resurselor. Cea mai cunoscuta si sintetica definitie a dezvoltarii durabile este urmatoarea: Capacitatea generatiei prezente de a-si satisface necesitatile de supravietuire, fara a compromite sansa generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati.

In 2001, Consiliul European de la Göteborg a adoptat prima Strategie privind Dezvoltarea Durabila a Uniunii Europene. Acest document a fost completat cu obiective si principii de actiune specifice, in contextul extinderii spre estul Europei a UE.

Scopul declarat al acestei strategii este de a identifica si implementa proiecte si masuri menite a imbunatati continuu viata cetatenilor de azi si de maine ai Uniunii Europene, prin dezvoltarea la nivelul comunitatilor locale a abilitatilor de administra si utiliza in mod eficient resursele naturale, de a stimula inovarea in domeniile sociale si ecologice, asigurand astfel prosperitate, protectia mediului si coeziune sociala.

Din prisma acestei misiuni propuse in strategia europeana, conceptul de dezvoltare durabila are in vedere tematici variate ale societatii europene: protectia mediului, protectie sociala, dezvoltarea economiei.

2.1 Obiectivele cheie ale strategiei de dezvoltare durabila a UE

Obiectivele cheie ale strategiei de dezvoltare durabila a UE sunt urmatoarele:

• conservarea calitatilor Pamantului de a sustine viata pe pamant, in toate formele sale de bio-diversitate, respectarea caracterului limitativ al resurselor naturale, protejarea si imbunatatirea calitatii mediului inconjurator

• prevenirea si reducerea poluarii mediului, promovarea consumului si productiei „durabile”, reducand astfel degradarea mediului ca urmare a cresterii economice

2. Echitate si coeziune sociala: dezvoltarea si promovarea unei societati democratice, bazata pe incluziune sociala, coeziune, siguranta si justitie sociala, dezvoltarea respectului pentru drepturile fundamentale ale omului, diversitatea culturala, prin crearea de oportunitati egale pentru toti cetatenii si combaterea oricaror forme de discriminare

3. Prosperitate economica: promovarea unei economii prospere, bazata pe cunostinte 2 ***Strategia Nationala de dezvoltare durabila a Romaniei, Bucuresti, 2008

7

si inovatie , competitiva, eco-eficienta, capabila sa asigure standarde de viata ridicate si locuri de munca cetatenilor UE;

4. Respectarea responsabilitatilor internationale ale UE: asigurarea concordantei intre politicile europene si cele internationale si mondiale, concretizarea si apararea institutiilor democratice, pacea, stabilitatea, libertatea si securitatea la nivel international.

5. Politicile si masurile dezvoltate in sprijinul strategiei europene de dezvoltare durabila vor asigura integrarea si respectarea urmatoarelor principii

6. Promovarea si protectia drepturilor fundamentale: cetatenii europeni si drepturile acestora sunt obiectivul central al oricaror politici ale UE, prin promovarea si respectarea drepturilor fundamentale ale omului, combaterea discriminarii, reducerea saraciei si eliminarea excliziunii sociale

7. Solidaritate in cadrul si intre generatii: utilizarea rationala a resurselor naturale si echilibrarea consumului, astfel incat necesitatile generatiei curente sa fie satisfacute fara a compromite sansele generatiilor viitoare de supravietuire si dezvoltare;

8. Societate deschisa si democratica: garantarea drepturilor cetatenilor de a avea acces liber la informatie si la justitie, dezvoltarea canalelor adecvate de consultare si participare a tuturor cetatenilor interesati si a societatii civile, in cadrul politicilor si strategiiloe locale si europene;

9. Implicarea cetatenilor: cresterea participarii cetatenilor in procesul de adoptare al deciziilor, promovarea educarii si constientizarii sociale asupra principiilor de dezvoltare durabila, informarea continua a cetatenilor asupra efectelor si impactului deciziilor acestora asupra mediului inconjurator;

10. Implicarea mediului de afaceri si a partenerilor sociali: stimularea dialogului social, responsabilitatea sociala a corporatiilor si parteneriatul public-privat

11. Coerenta politicilor si a procesului de guvernare: asigurarea coeziunii intre politicile Uniunii Europene si abordarile la nivel local, regional si national privind dezvoltarea durabila

12. Integrarea politicilor: integrarea principiilor si conceptelor de dezvoltare durabila in politicile europene economice, sociale si de mediu, astfel incat sa se asigure coerenta acestora, o mai buna reglementare a domeniului si evaluarea echilibrata a efectelor;

13. Utilizarea celor mai bune cunostinte: pregatirea, implementarea si evaluarea politicilor pe baza celor mai bune si mai noi cunostinte si informatii

14. Principiul prevederii: dezvoltarea de masuri preventive distincte, in vederea diminuarii si eliminarii pericolelor asupra sanatatii populatiei si mediului;

15. Principiul „poluatorul plateste”: reglementari privind preturile si tarifele de mediu, care sa reflecte efectele asupra mediului inconjurator realizat de „poluatorul platitor”- agent economic, consumator, cetatean.

2.2 Dezvoltarea regionala in Romania

Obiectivul fundamental al politicii de dezvoltare regionalã, astfel cum a fost formulat prin lege, vizeazã reducerea disparitãþilor regionale existente, în special prin stimularea unei dezvoltãri echilibrate si prin accelerarea redresãrii acelor zone rãmase în urmã din punct de vedere al nivelului de dezvoltare datoritã circumstantelor istorice, geografice, economice si politice, precum si prevenirea aparitiei unor noi disparitãti si dezechilibre regionale. Un alt

8

obiectiv stabilit prin lege se referã la corelarea politicilor sectoriale ale guvernului cu initiativele si resursele locale si regionale, în scopul atingerii unei dezvoltãri economice, sociale si culturale durabile a regiunilor.

Aceste procese de stimulare a activitãtilor regionale, de coordonare a lor cu politicile guvernamentale, de promovare a cooperãrii interregionale reprezintã un efort de corelare a necesitãtilor tãrii, dar si a necesitãtilor regiunilor geografice, economice si culturale ale României.

În cadrul politicii regionale promovate de România, un rol important îl are politica zonelor defavorizate, prin care de la bugetul de stat se sustine dezvoltarea economicã si socialã a acelor areale geografice al cãror nivel de dezvoltare este extrem de scãzut datoritã efectelor negative ale procesului de restructurare economicã si disponibilizãrilor de personal. Scopul acestei politici este de a revitaliza economic acele zone, prin atragerea investitorilor. Declinul economic masiv înregistrat de România dupã 1990 a impus ca politica nationalã de dezvoltare regionalã sã nu mai poatã fi gânditã numai în termenii diminuãrii discrepantelor regionale. Acestui obiectiv i s-a alãturat un obiectiv mai general, acela de sprijinire a restructurãrii economice regionale. În conformitate cu politica europeanã de coeziune economicã si socialã, România promoveazã o politicã regionalã ce are ca obiectiv general pe termen lung diminuarea decalajelor în dezvoltarea regiunilor si zonelor tãrii. Pe termen scurt însã, politica regionalã trebuie sã se axeze pe contracararea fenomenelor negative (pierderea de locuri de muncã, somaj etc.) care apar în procesul de restructurare economicã si îndeosebi industrialã a tãrii. Comunitãþile teritoriale, regionale si locale autohtone nu si-au dezvoltat suficient capacitatea de inovare si nu au devenit mai flexibile pentru a putea rãspunde eficient provocãrii si cerintelor de restructurare a economiei nationale. De aceea, un obiectiv important al politicii regionale românesti trebuie sã fie acela de a crea condiþii pentru dezvoltarea capacitãtii novatoare a comunitãtilor teritoriale românesti, pentru a le face capabile sã adopte noi activitãþi care, treptat, sã înlocuiascã vechile activitãti nerentabile, ce nu mai sunt cerute de piatã, tinând se seama de faptul cã, în conditiile globalizãrii economice, iniþiativa si antreprenoriatul sunt premisele de bazã ale dezvoltãrii regionale. 2.3 Metode, mijloace şi măsuri pentru dezvoltarea regionala social economică durabilă in Romania

In sinteza, in Romania la nivel regional metodele, mijloacele şi măsurile pentru dezvoltarea regionala social economică durabilă sunt:

a) reducerea disparitãtilor dintre judete, mediu urban – mediu rural, zone centrale, zone periferice etc.; b) preîntâmpinarea aparitiei unor zone problemã; c) coordonarea initiativelor de dezvoltare regionalã cu prioritãtile nationale si orientãrile UE; d) promovarea unor politici diferetiate conform unor particularitãti zonale (zone monofunctionale – predominant agricole, piscicole – aglomerãri urbane, zone naturale si construite sau protejate, zone de granitã, zone cu probleme de mediu).

Pentru Regiunea Sud-Est, principalele masuri de dezvoltare analizate si acceptate

se refera la:

9

1. dezvoltarea IMM-urilor prin sporirea numãrului de centre de consultantã, dezvoltarea spiritului antreprenorial si a tehnicilor de management, aplicarea unor scheme de împrumut pentru IMM-uri si a unor stimulente pentru activitatea de export a IMM-urilor;

2. dezvoltarea ruralã prin diversificarea economicã a zonelor rurale, sprijinirea asociaþiilor de fermieri, acordarea de investitii directe pentru dezvoltarea fermelor, know-how si transfer tehnologic în agriculturã, efectuarea marketingului produselor agricole si rurale;

3. dezvoltarea infrastructurii transporturilor, a utilitãtilor publice (apã curentã, gaze, electricitate),

4. dezvoltarea infrastructurii necesare IMM-urilor, sprijinirea cercetãrii si a centrelor pentru inovatii în mediul rural;

5. dezvoltarea resurselor umane prin organizarea de cursuri pentru calificarea profesionalã a tinerilor în meserii cerute de piaþa muncii, cursuri pentru someri, persoane neocupate si persoane dezavantajate, precum si integrarea acestora pe piata muncii;

6. dezvoltarea turismului ºi a infrastructurii zonelor turistice, realizarea unor investitii pentru protejarea valorilor culturale, dezvoltarea serviciilor pentru turism si diversificarea ofertei turistice;

7. protejarea mediului prin reabilitarea siturilor industriale, sprijinirea împãduririlor, modernizarea sistemelor de monitorizare a mediului si managementul factorilor de mediu.

3. METODE, MIJLOACE ŞI MĂSURI PENTRU DEZVOLTAREA SOCIAL ECONOMICĂ DURABILĂ ŞI CREŞTEREA BUNĂSTĂRII POPULAŢIILOR RURALE ŞI URBANE DIN DOBROGEA, ÎN CONDIŢIILE PROVOCĂRILOR INDUSE DE SCHIMBĂRILE CLIMATICE GLOBALE ŞI REGIONALE

3.1 Obiectivele politicii de dezvoltare regionalã a Romaniei

Obiectivele politicii de dezvoltare regionalã a Romaniei, care sunt valabile si pentru Dobrogea, unde exista judetele Constanta si Tulcea, incluse in Regiunea de dezvoltare Sud-Est, conform aceleiasi strategii, sunt:

• diminuarea dezechilibrelor existente, • stimularea dezvoltãrii echilibrate, • revitalizarea zonelor defavorizate; • preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre; • corelarea politicilor regionale cu cele sectoriale; • stimularea cooperãrii interregionale interne si internationale, care

contribuie la progresul economic si social. Dezvoltarea social economică durabilă pentru creşterea bunăstării populaţiilor rurale şi

urbane din Dobrogea, în condiţiile provocărilor induse de schimbările climatice globale şi regionale trebuie sa plece de la elaborarea unei Strategii de dezvoltare durabila a Dobrogei in ansamblul ei prin cooperarea organelor competente de la nivelul judetelor Constanta si Tulcea.

10

3.2 Strategia de dezvoltare durabila a Dobrogei

Strategia de dezvoltare durabila a Dobrogei ar trebui sa cuprinda, in principiu,

urmatoarele idei: 1. analiza reperelor istorice importante are particularizeaza Dobrogea ca provincie

istorica, cu caracteristici specifice, dominante, usor de reliefat si de utilizat; 2. evaluarea capitalului natural, care sa cuprinda:

- aşezarea geograficã şi relieful; - clima - resurse primare şi secundare - resursele de apă - vegetaţia. Spaţii verzi, terenuri sportive şi de joacă - resursele solului şi subsolului - aerul - zone expuse riscurilor naturale şi antropice - managementul deşeurilor - surse de poluare;efectele poluãrii

3. capitalul antropic; activitãtile economice şi mediul de afaceri, care sa cuprinda: - situaţia economicã a regiunii - numărul şi structura operatorilor economici din Dobrogea - dinamica economiei - domenii de activitate

- comerţul - construcţiile - turismul - serviciile - transporturile - telecomunicaţiile; sistemele informaţionale

- mediul de afaceri cu:

- dinamica IMM-urilor - investiţiile străine

- organizarea spaţialã şi zonarea functionalã - reţelele tehnico - edilitare

4. capitalul social - dinamica populatiei - miscarea naturalã - mobilitatea teritorialã - structura populaţiei - calitatea vieţii şi asistenta socială

- sistemul de ocrotire a sănătăţii - starea de sănătate a populaţiei - locuirea - locuinţe sociale - asistenţa socială

11

- activitatea de caritate - minorii; protecţia copilului - persoanele cu dizabilităţi - pensionarii

- educaţia; invãţãmântul - sportul - societatea civilã - Mass-Media - justiţia şi starea infractionalã - ordinea publicã

5. obiectivele - obiectivele generale - obiective şi mãsuri - susţinerea economicã a municipiilor Constanta si Tulcea pentru afirmarea

rolului lor, prin dezvoltarea lui în acord cu tendinţele majore ale Comunitãţii Europene - modernizarea infrastructurii de bazã locale şi a cãilor de comunicatie - consolidarea identitãtii şi promovarea imaginii Dobrogei de spaţiu tradiţional,

multicultural şi spiritual - imbunãtãţirea şi diversificarea serviciilor, ameliorarea cadrului urban în

scopul creşterii calitãţii vieţii locuitorilor la standarde europene - asigurarea protecţiei şi conservãrii mediului natural şi construit în concordanţã

cu cerinţele dezvoltării durabile 6. planul regional de acţiune

- mãsuri de întãrire a capacitãţii instituţionale - etape parcurse în abordarea planificării strategice - rezultate în planul reformei instituţionale - obiective propuse

- proiecţia financiară - obiectivele specifice şi proiectele identificate pentru perioada 2010 - 2015 - structuri instituţionale de monitorizare, implementare şi evaluare a proiectelor identificate - fluxul decizional în implementarea Planului regional de dezvoltare durabilă - indicatorii pentru dezvoltare durabilã

7. portofoliul de proiecte prioritare, cum ar fi: - refacerea infrastructurii de apã în... - managementul integrat al deşeurilor în... - construirea centurii rutiere pentru trafic greu în... - lucrãri de infrastructură pentru... - locuinţe pentru tineret... - realizarea bazei de date informatice pentru - incubator de afaceri – centru de consultanţã pentru IMM-uri - birou de consiliere pentru cetãţeni - extindere şi modernizare piaţă agroalimentară ecologică la... - proiectul turistic pentru...

8. ANEXE ANEXA: Indicatorii economico – sociali

12

ANEXA: Proiectele în curs de realizare cu finantare externã ANEXA: Proiectele în curs de realizare cu finantare de la bugetul de stat: ANEXA: Cooperarea intrajudeţeanã şi regională ANEXA: Parteneriate public private

O analiza succinta, avand la baza surse de informatii relaiv restranse, pe baza careia sa se poata realiza, pentru inceput schita a unei asemenea strategii este prezentata in contiunuare:

a. Introducere

Pe teritoriul Dobrogei, din nord din Delta Dunării până in sud la Vama Veche, de la

Dunare şi până la Marea Neagră exista oraşe mari de anvergură regionala Constanţa si Tulcea, cu vechime de secole, alături de oraşe şi comune cu o diversitate teritorială incredibil de bogată.

Asigurarea dezvoltării armonioase a tuturor acestor locuri şi garantarea faptului că cetăţenii lor sunt capabili să beneficieze la maximum de caracteristicile inerente ale acestor teritorii se bazează pe conceptul coeziunii teritorială. Astfel, ea reprezintă un mijloc de a transforma diversitatea într-o valoare care contribuie la o dezvoltare durabilă. Chestiuni cum ar fi coordonarea politicilor pentru zone vaste, îmbunătăţirea condiţiilor de-a lungul frontierei externe estice, promovarea unor oraşe mari sustenabile şi competitive pe plan mondial, abordarea problemelor de excludere socială în părţi ale unei regiuni mai mari şi în cartiere urbane defavorizate, îmbunătăţirea accesului la educaţie, asistenţă medicală şi energie în regiuni îndepărtate şi dificultăţile unor regiuni cu trăsături geografice specifice, sunt toate asociate cu înfăptuirea coeziunii teritoriale.

Din ce în ce mai mult, competitivitatea şi prosperitatea depind de capacitatea persoanelor şi firmelor localizate în acele regiuni de a utiliza în mod optim toate valorile de la nivel teritorial. Totuşi, într-o economie mondială interconectată şi în curs de globalizare, competitivitatea depinde, de asemenea, de crearea de legături cu alte teritorii, pentru a asigura că valorile comune sunt utilizate într-o manieră coordonată şi sustenabilă.

Politica publică poate ajuta regiunile si zonele să îşi utilizeze valorile într-un mod optim. În plus, ele le pot ajuta să răspundă solidar la provocări comune, să atingă masa critică şi să realizeze beneficii progresive prin combinarea activităţilor, exploatarea complementarităţilor şi a sinergiilor dintre ele, precum şi să depăşească diviziunile generate de graniţele administrative. Multe din problemele întâmpinate de către teritorii se extind în mai multe sectoare, iar soluţiile eficiente necesită o abordare integrată şi o cooperare între diverse autorităţi şi părţile implicate.

În ce priveşte politicile structurale, eligibilitatea pentru sprijin este determinată în principal la nivel regional, existând o conştientizare crescută cu privire la necesitatea de a trasa strategii de dezvoltare centrate pe valorile particulare ale teritoriilor, pe capitalul lor fizic, uman şi social, precum şi pe resursele lor naturale. O înţelegere comună a acestor chestiuni ar ajuta la îmbunătăţirea guvernanţei politicii de coeziune, făcând-o mai flexibilă, mai capabilă de adaptare la cea mai adecvată scară teritorială, mai responsivă la preferinţele şi nevoile locale, precum şi mai bine coordonată cu alte politici, la toate nivelurile, în conformitate cu principiul subsidiarităţii. b. Scurtă descriere a Dobrogei

13

In funcţie de pozitia geografica sunt definite următoarele zone: Dobrogea de nord acoperită în exclusivitate de Judeţul Tulcea este o zonă specială

datorită, în primul rând, condiţiilor fizico-geografice şi anume Delta Dunării – declarată în 1990 rezervaţie a mediului înconjurător, ecologică şi a păsărilor, sub protecţie UNESCO şi Munţii Măcinului – Parc Naţional, pentru conservarea speciilor rare, de floră şi faună specifice intersecţiei arealelor mediteranean, balcanic, caucazian. Rezervaţia Biosferei cuprinde 5.800 km2, reprezentand 53% din suprafata totala a judetului de 8.498,8 km2, iar parcul naţional se întinde pe o suprafaţă de 11.321 ha reprezentand singura arie protejată din România unde pădurile de stepă sud-mediteraneene şi balcanice sunt prezente împreună şi se află într-o stare bună de conservare. Caracteristicile demografice arată că densitatea populaţiei în acest spaţiu este foarte redusă. În zonele naturale protejate, activităţile economice sunt permise numai în anumite zone şi în anumite condiţii, fapt care a determinat ca activităţile industriale să fie slab reprezentate, remarcându-se şi o pondere redusă a terenului agricol aflat în proprietate privată, comparativ cu alte zone ale regiunii. În aceste condiţii activităţile economice preponderente s-au axat pe exploatarea de resurse naturale, turism şi activităţi tradiţionale în concordanţă cu principiile dezvoltării durabile.

Dobrogea de Sud-Est, este predominată de comunele cu talie medie şi mare, densitatea

populaţiei în zona rurală fiind ridicată. Se înregistrează o stabilitate demografică şi chiar o usoară crestere. Aspectul economic este caracterizat printr-un grad foarte mare de atractivitate turistică, dimensiuni relativ mari ale exploataţiilor agricole individuale, ponderea ridicată a terenului arabil din totalul agricol, posibilităţi de cooperare cu centrele urbane, forţa de muncă calificată şi o pondere ridicată a activităţilor neagricole. Se constată fenomenul de poluare a plajelor datorat în special navelor din apropierea litoralului, solurile sunt moderat degradate datorită folosirii pesticidelor.

Dobrogea Centrală şi de Sud-Vest prezintă precipitaţii reduse. In acest spaţiu există

rezervaţii şi monumente ale naturii, precum şi resurse complexe. Densitatea populaţiei este redusă şi predomină comunele care înregistrează un declin accentuat al populaţiei.

Delta Dunării şi aria mai largă a judeţului Tulcea reprezintă o zonă specială datorit în

primul rând condiţiilor fizico-geografice. Caracteristicile demografice arată că densitatea populaţiei în acest spaţiu este redusă şi se înregistrează un declin demografic accentuat. Activităţile industriale sunt foarte slab reprezentate şi se remarcă o pondere redusă a terenului agricol aflat în proprietate privată în comparaţie cu alte zone ale regiunii. Consecinţa acestei situaţii este gradul de ocupare foarte redus al populaţiei. Ca elemente pozitive pot fi menţionate potenţialul forestier ridicat şi gradul foarte mare de atractivitate pentru turismul de agrement, itinerant, stiinţific în Delta Dunării dar şi prin diversitatea şi biotopurile unice, monumentele istorice şi religioase (în special triunghiul celor trei mănăstiri aflate în nordul judeţului: Celic-Dere, Cocos-Niculitel, Saon şi Bazilica paleo-crestină situată în satul Niculiţel, cetăţi romane, italienesti, bizantine Troesmis, Arrubium, Dinogetia, Noviodonum, Halmyris, Arganum, Enisala).

c) Definirea teritoriilor Principalul obiectiv al politicii de coeziune îl constituie reducerea decalajelor între regiuni,

14

definite la nivelul NUTS 2 (Nomenclatura Unităţilor Teritoriale pentru Statistică. Una dintre ideile cele mai interesante care derivă din conceptul coeziunii teritoriale este

aceea că pot exista şi alte niveluri teritoriale (intra-regionale sau supra-naţionale) care ar putea fi relevante. Prezenta secţiune explică pe scurt modul în care acestea au fost create.

Modelul localităţii. Modelul localităţii se bazează pe trei tipuri de zonă: Aglomerările: Marile Zone Urbane ale Urban Audit (LUZ) Toate marile zone urbane au fost definite de către Eurostat în cooperare cu Institutele

Naţionale de Statistică. Obiectivul a fost acela de a găsi grupul de Unităţi Administrative Locale de nivel 2 (LAU2 - unităţi administrative de nivel 2, cunoscute anterior drept NUTS 5) care corespund cel mai bine unei zone de navetă sau unei zone urbane funcţionale.

Principiul este acela că dacă o LAU 2 are un procent de navetism de cel puţin 20% spre oraşul central, aceasta este inclusă în Marea Zonă Urbană. În unele cazuri, oraşul central constă din mai multe LAU 2, în funcţie de densitatea locurilor de muncă.

Oraşe cu cel puţin 100.000 locuitori Urban Audit acoperă toate oraşele Uniunii Europene cu peste 100.000 locuitori. Din

punctul de vedere al regiunii Dobrogea în această categorie intră doar municipiul Constanţa cu 310 471 locuitori din cei 716576 ai judeţului.

Tabelul 1 Judeţul Suprafaţa

Km2 Populaţia Nr

oraşe Din care municipii Numar

comune Număr sate

Constanţa 7071 716576 12 3 58 188 Tulcea 8499 256492 5 1 46 133

Oraşe cu o populaţie cuprinsă între 50.000 şi 100.000 locuitori. Urban Audit

monitorizează 121 oraşe cu o populaţie cuprinsă între 50.000 şi 100.000 locuitori, dar în nici un caz nu studiază toate oraşele de această anvergură. Drept urmare, datele pentru aceste oraşe care nu sunt incluse în Urban Audit trebuiau să fie completate cu date dintr-o altă sursă de informaţii. Din punctul de vedere al regiunii Dobrogea în această categorie intră municipiul Tulcea (91875 locuitori din cei 256492 ai județului).

Oraşe mici şi mijlocii. Au fost identificate şi oraşe mici şi mijlocii, cu o populaţie cuprinsă între 5.000 şi 50.000 locuitori folosind zonele morfologice urbane şi grilele de populaţie. Avantajul acestei abordări este acela că ea furnizează un indiciu mai nuanţat şi realist despre proporţia populaţiei care locuieşte într-o zonă urbană. Aici intră cele 15 asezări urbane din acesta categorie.

Clasificarea urban – rural a Organizaţiei Europene pentru Cooperare şi Dezvoltare. Clasificarea urban – rural a Organizaţiei Europene pentru Cooperare şi Dezvoltare are trei etape:prima etapă constă în clasificarea unităţilor administrative locale de nivel 2 ca fiind rurale, dacă densitatea populaţiei acestora este mai mică de 150 locuitori/ km2; cea de-a doua etapă constă în adăugarea acestui nivel inferior la regiunile de nivel NUTS 3 şi clasificarea acestora din urmă ca predominant urbane, intermediare şi predominant rurale pe baza procentului de populaţie care trăieşte în unităţi locale rurale.

O regiune de nivel NUTS 3 se clasifică astfel: • Predominant urbană, dacă proporţia de populaţie care trăieşte în unităţi locale rurale

este mai mică de 15%; • Intermediară, dacă proporţia populaţiei care locuieşte în unităţi locale rurale este

cuprinsă între 15% şi 50%.

15

• Predominant Rurală, dacă proporţia de populaţie care locuieşte în unităţi locale rurale este mai mare de 50%. (www.espon.eu)

• O regiune clasificată ca fiind predominant rurală în primele două etape devine intermediară, dacă aceasta conţine un centru urban cu o populaţie mai mare de 200.000 locuitori, reprezentând cel puţin 25% din populaţia regională. Conform Celui de-al patru Raport asupra coeziunii, regiunile predominant rurale se împart conform duratei de deplasare spre cel mai apropiat oraş cu cel puţin 50.000 de locuitori. Dacă mai mult de jumătate din populaţie locuieşte la o distanţă de deplasare cu maşina de peste 45 de minute, regiunea este clasificată ca fiind îndepărtată, în alte condiţii ea este clasificată ca fiind apropiată de un oraş. Regiunile slab populate. Zonele slab populate sunt definite drept regiuni de nivel NUTS 3 cu o densitate a populaţiei mai mică de 12,5 locuitori per/km2

În concluzie Dobrogea poate fi caracterizată ca fiind o regiune intermediară dar cu o mare diversitate, aici existând zone ce pot fi considerate îndepărtate, cu regiuni slab populate şi cu diferente majore al PIB-ului pe cap de locuitor, aşa cum se vede şi din hărţile 1 si 2.

Fig.1 PIB-ul potenţial (la paritatea puterii de cumpărare), 2005

Fig.2 Tipologia urbană – rurală a regiunilor de nivel NUTS 3

16

3.3 Potentialul uman si de habitat al Dobrogei

Impactul mutatiilor climatice globale actuale asupra vietii in general si a asezarilor omenesti in special, ca sisteme socio-spatiale reprezentative in organizarea teritoriului poate fi mai bine anticipat, identificat si cuantificat, daca se cunoaste aprioric “raportul dintre tipul functional de asezari umane, activitatile economice generatoare si favorabilitatea conditiilor naturale (inclusiv climatice) in individualizarea acestora”. Potentialul uman si economic in mediul rural dobrogean La nivelul provinciei, populatia rurala reprezinta circa 40% din populatia totala, cu diferentieri pe cele doua judete componente (27% din populatia totala in jud. Constanta si 51,3% in jud. Tulcea), in conditiile in care numarul comunelor si satelor releva o situatie contradictorie (de 54 cu 189 la 43 cu 133). In jud. Tulcea, aspectele repartitiei teritoriale sunt puternic influentate de prezenta Deltei Dunarii si a Complexului lagunar Razim-Sinoe ale caror conditii de habitat particulare conditioneaza si limiteaza intr-un fel extinderea asezarilor. Abordarea in spirit regional a relatiei: tip functional de asezari – activitati generatoare (adica reliefand cadrul geografic ca suport factorial al fiecarui tip functional de asezari) permite evidentierea diferentiata a favorabilitatii mediului geografic dobrogean, la nivelul urmatoarelor zone: a) Zone cu profil agro-silvic si agro-industrial (asociere cu industria extractiva si industria prelucratoare), din partea central-nordica continentala Aceasta subunitate teritorial-functionala se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati fizico-geografice: relief cu o fragmentate orizontala si verticala evidenta, cu un aspect, in cea mai mare parte, imbatranit, ruiniform, rezidual si cu o altitudine de pana la 467 m; o structura geologica variata (granite anticarapelitice, cu filoane de porfire si diabaze, gnaise, filite si cuartite siluriene, calcare, gresii, sisturi, conglomerate etc.); un adevarat mosaic pedologic (soluri brune-luvice, soluri cenusii, regosoluri, cernoziomuri levigate, cernoziomuri carbonatice, soluri castanii etc.), un climat semiarid mai atenuat (precipitatii medii anuale frcvent peste 500 mm, temperaturi mai atenate); o vegetatie alcatuita, in principal, din padure (cu specii de stejar, carpen, ulm, tei etc.), insotita la periferie de silvostepa, iar la altitudini mai mici de stepa (ambele puternic metamorfozate prin destelenire); o retea hidrografica permanenta redusa, cu un regim hidrologic torential si intermitent; ape freatice a caror adancime variaza intre 52 m in hidrostructurile calcaroase si 0,50-13 m in cele loessoide. In concordanta cu specificul cadrului natural, reteaua de asezari in general si activitatile economice in special au capatat trasaturi distincte. Desi zona prezinta o retea hidrografica mai putin dezvoltata, singurele cursuri de suprafata mai importante – Telita, Taita, Slava, Fantana Mare, Aiorman, Cerna, ce se alimenteaza din izvoare provenite din hidrostructuri calcaroase au intrat de timpuriu in viata asezarilor. Cu un nivel al apei fluctuant (intre 60 si 200 cm) si cu debite cuprinse intre 0,019 si 2,37 mc/s (cele maxime inregistrandu-se in perioada februarie-iunie), aceste cursuri de apa au influentat amplasarea unor localitati, sau au dvenit surse de alimentare cu apa pentru amenajarile locale pentru irigatii sau canale de deversare a apelor reziduale. Legat de structura geologica s-a conturat industria extractiva in zonele: Macin – Isaccea (bazata pe exploatarea rocilor eruptive, in special granite si porfire), Somova – Minerii (cu exploatari de baritina), Tulcea – Mahmudia – Murighiol (cu cariere de roci sedimentare,

17

indeosebi calcare siderurgice) si in alte centre isolate (Mina Altan Tepe – pirita cuprifera). Conditiile pedo-climatice au impus o structura proprie modului de folosinta a terenurilor, cu predominanta fondului forestier in unele comune sau a unor suprafete importante de vii, pasuni naturale, teren arabil. Astfel au fost favorizate activitatile de silvicultura, cresterea animalelor sau de practicarea anumitor culturi. Zona dispunea de un potential uman apreciabil; alaturi de satele de marime demografica medie (750-1000 loc.), care erau predominante se adauga cele de marime demografica mica (in Muntii Macinului si in Podisul Babadagului) si cateva sate mari (in depresiunile interioare). Activitatile economice mentionate permit includerea asezarilor (cu precadere anterior anului 1989) urmatoarelor tipuri functionale: agro-silvic, cerealier-animalier, agro-industrial si chiar industrial, concentrand pentru desfasurarea lor cea mai mare parte din populatia activa.

b) Zone cu profil complex: agricol intensiv sau extensiv, agro-industrial (asociere cu industria prelucratoare si industria extractiva) si de transport, care apartine aproape in totalitate Podisului Dobrogei Centrale si de Sud. Interactiunea factorilor fizico-geografici a generat un peisaj natural, in general omogen, cu o pondere insemnata a reliefului de podis (cu aspect mai valurit in extremitatea nordica a Podisului Casimcei si in partea sud-vestica a Podisului Oltinei, unde imbraca forma de dealuri), format pe o litologie relativ variata (sisturi verzi si sisturi cristaline in partea de nord, iar in rest formatiuni calcaroase jurasice si cretacice), acoperita de cuvertura depozitelor loessoide, groase de circa 50 m). Raspandirea mare a calcarelor a favorizat aparitia in timp a numeroase forme carstice, expuse etajat, pe mai multe nivele de carstificare (din jurasic, baremian, eocen si sarmatian), devenite fosile. In peisajul podisului se evidentaiza interfluviile netede sau usor ondulate si reliful carstic actual si anteloessian, alcatuit din forme endocarstice (depresiuni carstice endoreice, polii nedrenate, doline, lapiezuri, vai cu aspect de chei etc.). Multe din aceste forme au constituit locul favorabil in amplasarea vetrelor de sate. Asocierea solurilor cernoziomice, care sunt cele mai extinse in zona, cu solurile mai putin evoluate, care ocupa cea mai mare parte din zona a favorizat o structura a fondului funcar dominat de prezenta terenurilor agricole cu peste 80%; restul apartinand padurilor (4%) si altor folosinte (16%). Din totalul agricol, arabilul este majoritar (peste 90%), dupa care urmeaza pasunile naturale (care acum un secol si jumatate detineau 2/3), terenurile viticole si pomicole (mai frecvente pe versantii vaii Carasu si in Podisul Oltinei).

Pentru foarte multe comune, pasunile naturale si plantele de nutret constituiau, inainte de 1989, baza furajera in cresterea animalelor, exprimata prin densitati mari de ovine (175-180 capete/100 ha agricol) si prin existenta complexelor zootehnice moderne, de cresterea si ingrasarea porcinelor (Poarta Alba, Castelu, Cobadin, Chirnogi, Negru Voda, Peceneaga), de ingrasarea tineretului taurin (Basarabi, Tortoman, Mereni, Osmancea), de cresterea vacilor de lapte (Topraisar, Tortoman, Silistea, Cumpana, Amzacea). In aceasta zona, agricultura a avut un grad sporit de intensivitate, desfasurandu-se in mari unitati de productie (CAP-uri si IAS-uri), care dispuneau sau beneficiau de o baza materiala moderna si corespunzatoare (mari suprafete amenajate pentru irigat, grad ridicat de mecanizare a lucrarilor agricole, folosirea de soiuri de plante si rase de animale productive, imbunatatirea fertilitatii solului prin chimizare). Sub aspect hidrografic sunt caracteristice apele subterane, izvoarele si mai putin apele

18

de suprafata. Apele freatice sunt cantonate, in cea mai mare parte, la baza cuverturii loessoide sau a depunerilor cuaternare, care acopera sisturile verzi; exista si ape freatice cu circulatie activa neregulata, prin fisuri si goluri, in spatiile calcaroase. Dintre hidrocarsturile prezente, trei au o importanta economica deosebita: hidrostructura Caragea – Dermen (folosita pentru alimentarea cu apa a asezarilor dinspre litoral), hidrostructura Crucea – Ghindaresti – Topalu – Baltagesti si hidrostructura Targusor – Casimcea – Tasaul (cu aparitia de izvoare la Piatra, Fantanele, Gura Dobrogei, al caror debit depaseste uneori 15 l/s). Desi au o pondere mai redusa, apele de suprafata reunesc cursuri intermitente (Casimcea, Topolog, Pestera s.a.), lacuri (Negresti, Negru Voda, Plopeni), canalul de navigatie fluviatila Dunare - Marea Neagra (la care se adauga ramificatia Poarta Alba - Navodari), canale magistrale din sistemul de irigatii Carasu, captari de ape subterane (la Cobadin, Plopeni, Amzacea, Topraisar, Albesti, Negru Voda). Ca elemente naturale sau de creatie antropica au o deosebita importanta agro-piscicola, turistica, pentru transport, pentru alimentarea cu apa potabila sau industriala etc.

Dintre toate retine atentia in mod deosebit canalul Dunarea – Marea Neagra, fiind considerat o metamorfoza generala a vaii Carasu, de-a lungul careia a fost construit in cea mai mare parte. Devenind o importanta cale de navigatie si transport fluviatil si un obiectiv de atractie turistica si prin faptul ca furnizeaza apa necesara functionarii marelui sistem de irigatii Carasu aceasta amenajare hidrotehnica urma sa aiba consecinte multiple asupra asezarilor aferente (prin diversificarea profilului economic, imbunatatire dotarilor edilitare, cresterea stabilitatii populatiei etc.).

Activitatile industriale (ce apartin unor ramuri prelucratoare si mai putin extractive) intregesc spectrul functional prin tipul de sate agro-industriale. Din punct de vedere demografic se constata existenta unui potential uman important, repartizat insa neuniform teritorial, datorita gradului diferit de dezvoltare economica si de dotare social-culturala si comerciala a localitatilor, a posibilitatilor de acces la caile de comunicatie modernizate. Astfel, Podisul Medgidiei (ce include si valea Carasu cu canalul Dunare – Marea Neagra) este o unitate mai intens populata (a doua ca densitate si numar de loduitori, dupa litoral) si prezinta o stabilitate mai mare a fortei de munca (datorita navetismului frecvent catre orasele din zona si retinerii pe plan local, prin activitatile economice din comunele mai dezvoltate). Exista insa si sate foarte mici (sub 100 locuitori), ce se intalnesc, indeosebi, in partea de sud-vest.

c) Zone cu profil piscicol, piscicol-stuficol si agro-piscicol, localizata in exclusivitate in Delta Dunarii si in campia lagunara a complexului lacustru Razelm. Considerata o campie terminala in formare, Delta este alcatuita, din punct de vedere morfohidrografic, din forme pozitive (martori din uscatul predeltaic, grinduri) si negative (japse, mlastini, lacuri, retea hidrografica). Unitatile de uscat cuprind: campurile de loess Chilia (6100 ha) si Stipoc (2900 ha), grindurile fluviale din varful deltei (Plauru – Patlageanca – Tudor Vladimirescu, cu o latime cuprinsa intre 60 si 200 m) si grindurile fluvio-maritime (Letea cu 10500 ha, Caraorman cu 7000 ha si Saraturile cu 7500 ha, cand apele au trei hidrograde). Prezenta formelor negative este conditionata de reteaua hidrograica majora din zona. Japsele, ca terenuri situate intre 4 si 0 hidrograde au rol numai in timpul apelor mari. Mlastinile, ce ocupa zonele depresionare (intre 0 si 3 hidrograde) au o larga arie de raspandire (250 000 ha). Lacurile provin din vechi limane si lagune, din foste vai fluviatile, mai

19

importante fiind: Tatanir (631 ha), Fortuna (906 ha), Matita (619 ha), Merheiu Mare (1050 ha), Gorgova (1281 ha), Isacov (1046 ha), Rosu (1331 ha), Dranov (2062 ha)etc. Clima este de tip deltaic-dunarean, deosebita intrucatva de cea a stepelor vecine. Deficitul precipitatiilor (400-450 mm anual in partea fluviatila si cca. 350 mm spre litoral) este compensat de umiditatea relativa ridicata (media anuala este de 80%), iar temperatura medie anuala este de 11 gr C crescand usor spre litoral. Solurile sunt in curs de formare, putin evoluate in sectorul fluvio-maritim si mai conturate, sub forma solurilor balane, halomorfe si chiar cernoziomuri, pe formele de relief mai vechi (campul Chilia). In ceea ce priveste vegetatia, stuful este planta cea mai caracteristica pentru mediul acvatic, iar pentru campurile maritime, padurile de sleau, la care se adauga formatiile ierboase de stepa si chiar de mlastini. Lumea animala se caracterizeaza printr-un numar mare de specii si de indivizi, atat pe uscat cat si in mediul acvatic, reprezentand un mare interes economic, stiintific, muzeistic. Morfohidrografia deltei imprima anumite trasaturi repartitiei teritoriale a localitatilor si respective a populatiei, care a ramas in continua scadere. In timp ce partea estica, fluvio-maritima era mai populata (din noua asezari, doua – Sulina si Sfantu Gheorghe aveau fiecare peste 1000 locuitori), parte vestica (delta fluviala), desi regrupeaza mai multe localitati (16) aveau un nuamr mai mic de locuitori (majoritatea satelor avand sub 500 locuitori fiecare si chiar sub 100). Asadar grindurile fluvio-maritime dispun de un potential de habitat mai ridicat decat cele fluviale. Pe ansamblu, densitatea totala a populatiei era sub 4 loc./kmp, in timp ce aceeasi densitate, raportata la suprafata grindurilor se apropria de 50 loc./kmp. Structura economica a populatiei reflecta, in buna parte, raportul dintre resursele naturale si stadiul de valorificare a acestora. Ponderea insemnata a populatiei active ocupate in economia piscicola, ca o activitate traditionala si de continuitate, precum si in alte activitati specifice (agricultura, recoltarea stufului, transporturi, turism) indica urmatoarele tipuri functionale: piscicole, agro-piscicole si piscicol-stuficole si turistice.

d) Zone cu profil cerealier-viticol-animalier, situate, cu precadere pe malul drept al Dunarii In acest caz, relieful cuprinde doua forme locale caracteristice: lunca si terasele Dunarii. Referitor la terase, studiile geografice scot in evidenta existenta unei singure trepte de abrazine pe malul nordic dunarean, espectiv cea de 2-4 m. Celelalte nivele cu altitudini superioare (pana la 25 m) sunt considerate ca trepte de modelare pe loess sau trepte litologico-structurale, din care n-au mai rams decat niste “promontorii” incadrate de lunca. Seria treptelor de glacis si pedimente se continua si pe versantul vestic dunarean. La nord de Harsova sunt mai evidente cele de 33-35 m si de 55-85 m, care apar sub forma martorilor de eroziune, delimitati de vaile ce deverseaza in Dunare (Topolog, Stupina etc.). Sectorul de la sud de Harsova apare ca un areal tipic deluros (dealurile Rasovei, Seimenilor, Cernavodei), format pe depozite cretacice, sarmatiene si pliocene, in care raurile afluente si-au format vai de tip “canion” catre podis (Bugeac, Oltina, Marleanu). Aceste vai au versanti abrupti si fundul plat, puternic aluvionat catre Dunare, uneori fiind ocupat de lacuri limanice: Domneasca, Purcaret, Tibrinu, Cochivleni (partial desecate) Marleanu, Oltina, Bugeac etc. Densitatea fragmentarii reliefului este de 2 km/kmp, iar energia reliefului atinge valori de 60 m.

Ca procese actuale, pe intreg versantul (in special in jurul cuvetelor limanice) se produc surpari, alunecari si frecvente prabusiri (cele mai mari alunecari-surpari se produc pe argilele

20

sarmatiene si aptiene de la Seimenii Mari, Cernavoda si de la sud de Rasova). Cat priveste lunca, aceasta se inscrie peisajului ca o campie marginala, cu latimi variabile (fiind mai lata in dreptul depresiunilor-golfuri din parte de nord si la confluenta unor cursuri de apa cu Dunarea, de pe partea vestica), presarat cu balti si garle, in mare parte desecate. Solurile se diferentiaza pe cele doua forme de relief; in lunca sunt prezente cele aluvionare, iar pe pedimente si pe versantul propriu-zis – solurile balane, castanii de padure, sibleacuri, si unele tipuri de cernoziomuri (provenite prin degradarea solurilor de padure). Clima se inscrie caracterului stepic dobrogean general, cu precipitatii medii anuale de 400-450 mm, cu temperaturi medii anuale de 10-11 gr C, cu peste 40 de zile tropicale. Anterior anului 1989, in utilizarea terenurilor se evidentiaza agrotehnica terasarilor; treptele superioare ale versantilor, sub forma de umeri si interfluvii secundare erau cultivate cu plantatii viti-pomicole, forestiere sau cu pasuni (islazuri), folosinte ce se intindeau uneori pana la baza versantului, iar lunca oferea conditii prielnice legumiculturii (indeosebi sectorul nordic), culturii plantelor furajere, porumbului si pe alocuri padurilor de esente moi. De asemenea, contactul dintre versant si lunca (uneori in proportie mai mare versantul) a fost ales in amplasarea vetrelor de localitati. Referitor la rolul Dunarii in conturarea retelei de asezari de pe malul sau drept se evidentiaza cateva aspecte de favorabilitate:

- aparitia de timpuriu a unor cetati (inclusive davele) se datoreste prezentei fluviului, ca importanta cale de transport si de legatura intre populatiile de pe cele doua maluri si, totodata, un obstacol natural in calea invaziilor;

- lunca fertila si baltile bogate in peste au favorizat sedentarizarea populatiei; - consolidarea drumului scitic dunarean in perioada romana a dus la dezvoltarea unor asezari mai vechi si la aparitia altora noi; - cele trei vaduri de trecere (de la Barbosi, Gura Ialomitei si Ostrov), dublate de “punctele de escala” de pe uscat si de intersectiile celor trei drumuri dacice de dincolo de Dunare (“al padurilor”, “al stepei” si “al Siretului”) cu cel dunarean au facilitat transhumanta si patrunderea unei populatii romanesti din stanga Dunarii in secolele XVIII – XIX, fenomene demografice deosebit de importante in revitalizarea multor asezari din Dbrogea, care fusesera distruse in urma razboaielor ruso-turce; - prin includerea in actiunea generala de modernizare a transportului fluviatil, sectorul dunarean respectiv si-a insusit functionalitati multiple; pe langa functia de transport pe care o sustine, servind si ca sursa de alimentare cu apa a canalului Dunarea – Marea Neagra (implicit a sistemului de irigatii Carasu), a centralei electrice de la Cernavoda etc. Gradul de favorabilitate prezentat a contribuit la asigurarea permanentei si continuitatii retelei de asezari, a caror populatie era destul de numeroasa, comparativ cu cea din restul provinciei. Exploatarea unor resurse de subsol din apropierea zonei (calcare siderurgice la Mahmudia, granite la Greci si Iacobdeal, calcare si dolomite), alaturi de celelalte activitati amintite au dus la diferentierea economica a satelor in: cerealier-viticol-animaliere, agro-industriale, agro-piscicole.

e) Zone cu profil agricol si de servicii, localizate in lungul litoralului maritim romanesc. Litoralul maritim reprezinta zona de interferenta spatiala dintre relieful uscatului dobrogean si Marea Neagra. Dupa aspectul si frecventa elementelor geografice locale, de la

21

grindul Perisor si pana la Vama Veche, tarmul maritim prezinta doua sectoare bine individualizate, la nord si la sud de capul Midia. Sectorul nordic corespunde Campiei litorale Razelm (avand sub 40 m inaltime) si unor faleze, ce se remarca numai spre interior, la contactul cu podisul, formate atat pe depozitele calcaroase cat si pe cele loessoide. In completarea cadrului natural se mentioneaza prezenta unei vegetatii spontane, alcatuite din pajisti stepice si unele tufarisuri, existenta mai multor tipuri de soluri (soluri balane, regosoluri, lacovisti, solonceacuri freatic-umede si soloneturi solonceacoide) si a unui climat cu caracter continental (precipitatii medii anuale de 350-400 mm, temperatura medie anuala de peste 11 gr C). Acest sector prezinta un potential economic divers, inscriindu-se, prin structura culturilor, ca o importanta zona agricola, iar prin unitatile lacustre care-l marginesc, ca o zona piscicola in continua dezvoltare. Se adauga un important potential turistic, insuficient valorificat (peisaje si rezervatii naturale, facand parte di RBDD, elemente de patrimoniu cultural). In privinta populatiei predomina satele mijlocii si mari (cu sub si peste 1000 locuitori), a caror tendinta de evolutie, la ultimele trei recensaminte din secolul XX (1966, 1977, 1992) a fost de continua si sensibila diminuare. Structura profesionala a acesteia este in deplina concordanta cu activitatile economice caracteristice, in functie de care se definesc cele doua tipuri functionale de asezari: agro-piscicole si agricole. Litoralul maritim sud-dobrogean cuprinde “o prispa” marginala si faleze verticale, inalte de 20-30 m, intrerupte de vaile care se deschid in mare, orientate perpendicular pe linia tarmului. De cele mai multe ori, aceste vai se termina in lacuri limanice (Tasaul, Agigea, Techirghiol, Tatlageac, Mangalia) si mai rar in lacuri lagunare (Siutghiol-Tabacariei); ambele categorii fiind separate de mare prin plaje cu nisipuri aduse de valuri si curenti. Celelalte elemente fizico-geografice prezinta, in general, trasaturi asemanatoare cu cele din sectorul nordic, avand insa un plus de influenta pontica si submediteraneeana, in special climatica (rolul brizelor in cresterea umezelii relative a aerului, de pana la 80%; continutul bogat al aerului in aerosoli; valoarea calorica atinge maximul pe tara, de cca. 128 000 cal./cmp/an etc.). Interfernta peisajului marin cu cel lacustru si cu cel de podis ofera zonei resurse sub raport balneoclimateric, turistic si, in general, economic, favorizand desfasurarea urmatoarelor activitati economice:

- industria, axata pe prelucrarea unor materii prime din import (rafinarea petrolului) sau a unor resurse proprii (materiale de constructii, celuloza si hartie, textile, alimentara, ingrasaminte chimice), pe modernizarea si dezvoltarea transportului maritime (constructii navale), pe dezvoltarea turismului etc.;

- transporturile (cele maritime in special, ca urmare a dezvoltarii noilor porturi: Constanta Sud-Agigea, Midia, Mangalia) si comertul (indeosebi cel exterior); - turismul balnear maritim (litoralul romanesc ocupand un loc important, atat ca infrastructura cat si ca intensitate a fluxului turistic); - agricultura, cu un ponuntat caracter periurban. Desi aspectele economice prezentate apartineau aproape in totalitate oraselor (mai putin agricultura si, intr-o oarecare masura, activitatile tertiare), desfasurarea acestora, implicand si populatia rurala din zona a contribuit la aparitia tipului functional agricol si de servicii, pentru unele sate.

22

Cele 30 de asezari rurale, incluse administrativ si functional concentrarii urbane a litoralului sud-dobrogean (cu peste 90% populatie urbana) prezentau aspecte demografice total diferite de cele din zonele analizate anterior: numar mare si foarte mare de locuitori, tendinte de evolutie numerica a populatiei crescatoare sau de stagnare, deplasari de populatie definitive reduse, navetism accentuat etc. 3.4 O scurta retrospectiva a schimbarilor climatice dobrogene Aspecte generale

Dintre toate unităţile geografice ale României, Podişul Dobrogean se individualizează cel mai bine din punct de vedere climatic, fiind regiunea cu cel mai mare grad de continentalism.

Faţă de principalii centri barici de acţiune, Podişul Dobrogei se situează la periferia acestora, pe teritoriul său interferându-se, mai ales, prelungirile anticiclonilor Est-European şi Azoric sau ale Ciclonilor Mediteraneeni, cu caracter normal sau retrograd, şi Pontici care se formează în bazinul vestic al Mării Negre şi evoluează spre vest şi nord-vest.

În consecinţă, din punct de vedere climatic, Podişul Dobrogei dispune de o climă temperat-continentală cu mai multe influenţe: excesive din nord-est, pontice din est si submediteraneene din sud-vest, sud şi sud-est, ceea ce îl individualizează şi mai bine.

In analiza climatica a Podişului Dobrogei nu se poate face abstracţie de litoral, care reprezintă o zonă de tampon între Marea Neagră şi uscatul respectiv, peste care se interferează toate cele trei influenţe climatice exterioare, prin intermediul aerului în advecţie. Influenţele suprafeţelor acvatice ale Mării Negre de pe latura de est şi cele “danubiene” de la periferiile de vest şi de nord, prin procesele de descendenţă a aerului, conduc la instalarea unor „baraje termice”, cu temperaturi mai moderate şi cu predominarea timpului senin, în timp ce, procesele convective şi radiative din interiorul podisului stimulează contraste termo-pluviotermice frapante.

Intre suprafeţele acvatice limitrofe şi cele continentale, de podiş, apar contraste climatice evidente, care se impun prin intensitatea proceselor de încălzire şi de răcire de care depind dinamica locală a aerului, frecvenţa nebulozităţii diurne şi nocturne, diminuarea precipitaţiilor, apariţia fenomenelor de uscăciune şi secetă sau abundenţa depunerilor de rouă, cu deosebire în împrejurimile surselor de apă.

Totodată, în funcţie de influenţa regională dominantă (uscatul dobrogean, Marea Neagră sau Dunărea) şi de sezon, se remarcă anumite tendinţe de creştere sau de diminuare a acestor influenţe, reflectate în modul de evoluţie teritorială (de la nord la sud, sau de la vest la est) a fiecărui element climatic în parte, după cum rezultă din cele ce urmează.3

3 Pentru principalele componente climatice (temperatură, precipitaţii, indicele de ariditate, fenomenele de uscăciune şi secetă) analiza s-a efectuat pe prioada 1896-2000, iar pentru vânt, pe perioada 1961-2000.

Identificarea tendintelor locale in variatia unor parametrii climatici

a) Temperatura aerului Pe teritoriul Podişului Dobrogei se realizează cele mai mari valori ale temperaturii

aerului din România, acestea fiind un prim aspect de individualitate climatică.

23

Temperatura medie anuală Repartiţia teritoriala a valorilor medii ale temperaturii aerului scoate în evidenţă câteva

aspecte (fig.1): - Podişul Dobrogean este individualizat pe laturile de vest, nord şi est, de izoterma de 11°C. Spre est, pe platforma continentală a Mării Negre, la Sulina-dig, la circa 6 km depărtare în larg, aceasta estede 11.6°C, iar pe platforma Gloria, la circa 30 km în larg, de 12.0°C, valoarea cea mai mare din România (Iliescu, 1991, citat de Octavia Bogdan, 2010). Explicaţia constă în adâncimea mică a apelor marine (sub 50 m), cu rol de rezervor termic, care ridică mult temperatura aerului din timpul iernii; - in ansamblul podişului, cel mai mare potenţial termic se remarcă spre periferia estică a regiunii, unde izoterma de 11°C se desfăşoară paralel cu linia de ţărm, dar la o altitudine de peste 150 m, astfel că, între aceasta şi ţărm, valorile sunt mai mari; - in lungul litoralului, cel mai mare potenţial termic după valorile medii anuale se observă în partea de nord, aspect impus de sensul de reducere a acestora de la nord la sud: Sulina-dig 11.6°C, Platforma Gloria 12.0°C, Sfântu Gheorghe 11.4°C, Constanţa 11.3°C, Mangalia 11.2°C; - in interiorul uscatului dobrogean, temperaturile medii anuale se reduc de la sud, unde sunt > 10.5°C (Adamclisi şi Medgidia 10.8°C, Basarabi 10.9°C) spre nord, concomitent cu creşterea altitudinii şi a influenţelor continentale (Corugea 9.7°C). Temperaturile medii lunare

Un alt aspect de individulitate cliamtică îl reprezintă contrastul termic dintre iarnă şi vară, exprimat de temperatura lunilor extreme, ianuarie şi iulie. Temperatura medie a lunii ianuarie

Întrucât influenţa Mării Negre asupra uscatului dobrogean este mai mare decât cea a Dunării, temperatura medie a lunii ianuarie are o tendinţă de creştere de la vest spre est, atât în sectorul nordic (Isaccea, -2.6°C, Tulcea, -1.5°C, Gorgova, -1.4°C şi Sulina-dig, -0.2°C), cât şi în cel de sud (Cernavodă, -1.7°C, Medgidia, -1.5°C, Basarabi, -1.1°C şi Constanţa -0.2°C).

În consecinţă, cel mai mare potenţial termic de iarnă se observă spre litoral, sub influenţa Mării Negre, între izoterma de -1°C care delimitează altitudinile < 100 m dinspre est, şi cea de 0°C care se extinde pe cea mai mare parte, peste apele teritoriale de pe platforma continentală, urmărind linia de ţărm pe care o intersectează la sud de Constanţa, delimitând astfel, sectorul sudic al litoralului cu temperaturi medii lunare pozitive.

Şi în lungul litoralului se pot face unele diferenţieri privind potenţialul termic de iarnă. Analiza valorilor medii ale lunii ianuarie arată că, cel mai mare potenţial termic de iarnă de pe uscat este pe litoralul de sud (Agigea 0.0°C, Tuzla şi Mangalia 0.1°C), în timp ce, cel mai mare potenţial termic de iarnă de deasupra apelor costiere, se observă în sectorul nordic (Platforma Gloria, 2.6°C), ca urmare a adâncimii mici a Mării Negre şi a rolului ei de rezervor termic (Iliescu, 1993).

În interiorul uscatului dobrogean, potenţialul termic se reduce de la sud spre nord, concomitent cu creşterea influenţelor continentale şi a altitudinii (Adamclisi şi Medgidia, -1.5°C, Mircea Vodă, -1.9°C şi Corugea, -3.1°C).

Răcirile accidentale determinate de influenţele continentale provoacă temperaturi minime posibile sub -20°C. Deşi acestea au un caracter simultan, fiind generate de influenţele

24

anticiclonilor europeni (răciri advective), uneori fiind cuplate cu cele locale (răciri radiative), din cauza şirurilor diferite de date statistice, ele se distribuie diferit în teritoriu. Totuşi, temperaturile minime absolute marchează o tendinţă generală de creştere de la vest spre est, mai ales în sectorul nordic, unde, la influenţele moderatoare ale Mării Negre, participă şi suprafeţele acvatice din Delta Dunării, Insula Dranov şi Complexul Razim-Sinoe (Tulcea, -27.2°C, Gorgova, -26.2°C, Sulina, -25.6°C şi Sfântu Gheorghe -21.5°C).

De asemenea, se observă şi o tendinţă de creştere de la nord spre sud, concomitent cu creşterea influenţelor submediteraneene din timpul iernii (Tulcea, -27.2°C, Babadag, -26.0°C, Mircea Vodă, -25.4°C şi Adamclisi, -23.2°C). Temperatura medie a lunii iulie

Repartiţia valorilor medii ale temperaturii aerului din luna cea mai calda a anului (iulie) scoate in evidenta, de asemenea, câteva particularitati distincte.

În luna iulie, Podişul Dobrogean este bine individualizat pe laturile de vest şi de est, de izoterma de 22.5°C, care are un mers paralel cu Dunărea şi, respectiv, cu zona litorală, cu altitudini < 100 m. Inerţia termică a suprafeţelor acvatice determină caracterul moderat al temperaturii aerului din această lună, comparativ cu restul teritoriilor continentale sudice, din interiorul României.

Valori asemănătoare se observă şi în interiorul Podişului Dobrogean, unde, aceasta marchează o tendinţă de reducere, de la sud (Adamclisi 22.2°C, Medgidia 22.4°C) şi nord (Isaccea 22.8°C, Tulcea 22.7°C) spre centru, concomitent cu creşterea altitudinii (Corugea, 21.4°C).

Pe litoral se observă o tendinţă generală de creştere a temperaturii medii a lunii iulie de la sud (Mangalia, 21.7°C, Constanţa, 22.1°C) spre nord (Jurilovca 22.6°C, Gura Portiţei, 22.9°C, Sulina-dig, 23.0°C). În consecinţă, cel mai mare potenţial termic de vară (> 23°) se remarcă pe litoralul de nord şi în zona apelor costiere ale Mării Negre. Totodata, pe măsură ce creşte depărtarea de ţărm, în largul Mării Negre, procesele de încălzire a apei sunt întârziate cu circa o lună (la Platforma Gloria, temperatura lunii iulie este de numai 21.9°C, iar cea a lunii august, de 22.4°C, aceasta fiind valoarea lunară cea mai mare din zona litorală).

Contrastul termic apă-uscat evidenţiază un alt aspect de individualitate climatică a Podişului Dobrogean. Datorită proceselor intense de încălzire a uscatului şi inerţiei apelor mării, temperatura maximă absolută, ca expresie a încălzirilor masive cu caracter accidental, determinate de influenţele continentale, marchează o tendinţă generală de reducere de la vest spre est, atât în sectorul nordic (Tulcea, 39.7°C, Gorgova, 38.2°C, Sulina, 37.5°C şi Sfântu Gheorghe 36.3°C), cât şi în cel sudic (Cernavodă, 42.2°C, Medgidia, 39.5°C, Constanţa, 38.5°C). Totodată se remarcă şi o reducere de la sud spre nord, pe măsură ce se reduce influenţa aerului fierbinte tropical (Basarabi, 41.0°C, Medgidia, 39.5°C, Mircea Vodă, 39.0°C şi Isaccea 38.8°C). Amplitudinea medie anuală a temperaturii aerului

Spre deosebire de regiunile sud-estice ale Câmpiei Române, unde gradul de continentalism este destul de accentuat, ceea ce face ca amplitudinea medie anuală să atingă valori de 25 - > 26°C (cele mai mari din ţară), în Podişul Dobrogean acestea sunt cu > 2°C mai reduse. Cauza o constituie caracteristicile proceselor de încălzire a apei şi uscatului, din timpul verii şi de răcire, din timpul iernii.

25

În consecinţă se poate observa: - o tendinţă generală de reducere a valorilor medii anuale ale amplitudinii de

temperatură de la vest spre est, atât în sectorul nordic (Tulcea, 24.2°C, Sulina-dig şi Sfântu Gheorghe, 23.2°C), cât şi în cel sudic (Cernavodă, 23.9°C, Medgidia, 23.6°C şi Constanţa, 22.3°C);

- o tendinţă de creştere de la sud spre nord, pe seama temperaturilor medii mai reduse din luna ianuarie, ca expresie a influenţelor anticiclonilor continentali şi a creşterii altitudinii (Adamclisi, 23.7°C, Corugea, 24.5°C şi Mircea Vodă, 24.7°C).

- o tendinţă de creştere de la sud spre nord se remarcă şi în zona litorală tot pe seama reducerii valorilor medii din luna ianuarie (care, pe litoralul de nord sunt > -1.0°C): Mangalia, 21.6°C, Tuzla, 21.7°C, Constanţa-Palas, 22.6°C, Năvodari, 22.8°C, Sfântu Gheorghe şi Sulina-dig, 23.2°C.

b) Precipitaţiile atmosferice Un alt aspect de individualitate climatică il reprezinta potenţialul pluviometric, care este

cel mai redus din România (fig.). Repartiţia cantităţilor medii anuale de precipitaţii scoate în evidenţă totalitatea factorilor genetici care determină regimul lor anual şi multianual.

Potenţialul pluviometric este dimensionat de urmatorii factori: frecvenţa mai mare a anticiclonilor continentali care provoacă secete; influenţa redusă a Anticiclonului Azoric, care ajunge în regiune deja secătuit în precipitaţii; Ciclonii Mediteraneeni cu evoluţie normală şi retrogradă; Ciclonii Pontici care se dezvoltă în bazinul de vest al Mării Negre (ca şi ciclogeneza de coastă marină) şi care evoluând deasupra uscatului dobrogean limitrof pot determina ploi deosebit de abundente, uneori cu caracter cvasimusonic; barajul termic al Mării Negre condiţionat de procesele de evaporaţie care conduc la instalarea inversiunilor de temperatură ce provoacă descendenţa aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor noroase şi absenţa sau diminuarea precipitaţiilor; convecţia termică nocturnă care se dezvoltă deasupra apelor marine în anotimpul cald, dar care generează precipitaţii convective în cantitate redusă; dispunerea în trepte a reliefului Podişului Dobrogean, cu expunere periferică spre toate direcţiile de advecţie a aerului; convecţia termică diurnă care se dezvoltă în anotimpul cald pe suprafaţa uscatului şi mai ales, pe versanţii cu expunere sudică ai Podişului Dobrogei de Nord, ceea ce provoacă ploi torenţiale, cu caracter de aversă, însoţite de grindină, furtuni locale şi cantităţi mari de apă. Cantităţile medii anuale de precipitaţii

Analizele curente scot in evidenta o tendinţă generală de reducere a cantităţilor de precipitaţii de la vest spre est, atât în sectorul nordic (Isaccea 444.7 mm, Tulcea 438.4 mm, Gorgova 406.9 mm, Sulina-oraş 359.0 mm şi Sulina-dig 330.5 mm), cât şi în sectorul central (Babadag 506.5 mm, Agighiol 390.0 mm, Jurilovca 386.6 mm, Gura Portiţei 327.2 mm) şi sudic (Cernavodă 462.8 mm, Medgidia 414.3 mm, Constanţa 382.6 mm).

În interiorul Podişului Dobrogean, cantităţile anuale de precipitaţii se reduc de la sud spre nord, pe măsură ce scad influenţele Ciclonilor Mediteraneeni şi cresc cele ale anticiclonilor continentali (Adamclisi 450.4 mm, Medgidia 414.3 mm, Corugea 389.1 mm). Influenţa altitudinilor mai mari din Podişul Dobrogei de Nord duce la o revigorare a precipitaţiilor cu circa 50 mm.

În zona litorală, unde cantităţile de precipitaţii sunt cele mai mici din România, se observă, de asemenea, o tendinţă generală de reducere a acestora de la sud spre nord (Mangalia 384.4 mm, Constanţa-Palas, Constanţa şi Năvodari 382.6 mm, Sulina-dig 330.5 mm. Această

26

ultimă valoare, alături de cea de la Gura Portiţei de 372.2 mm, sunt cele mai mici din ţară). Cantităţile reduse de precipitaţii, cu deosebire cele din zona litorală, sub 400 mm, pun

în evidenţă caracterul semiarid al acestui teritoriu, cel mai pronunţat din România. În cursul anului, cantităţile de precipitaţii înregistrează un maxim principal în iunie, cu

valori mai ridicate pe uscatul dobrogean (40-50 mm), care se reduc treptat spre litoral (35-40 mm) şi un maxim secundar, în zona litorală, spre sfârşitul toamnei şi începutul iernii (30-40 mm), ca efect al activităţii ciclonice de pe Marea Mediterană şi Marea Neagră. Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 ore

Multitudinea factorilor genetici ai precipitaţiilor scoate în evidenţă şi contrastele pluviometrice cele mai frapante din ţară, aspect de individualitate climatică reflectat, pe de o parte de cantităţile anuale mici, iar pe de alta, de valorile lor maxime în 24 ore.

În Podişul Dobrogean, cele mai mari cantităţi maxime în 24 ore pot depăşi 1/4 până la 1/2 din valoarea medie anuală, iar uneori, pot fi egale sau de două ori mai mari. Asemenea ploi sunt generate de convecţia termică care se dezvoltă, mai ales, pe versanţii sudici ai Podişului Dobrogei de Nord, sub influenţa insolaţiei. Ele sunt bogate cantitativ şi „umflă” apele râurilor şi ale torenţilor, provocând inundaţii şi procese intense de modelare; acţionând prin eroziune regresivă acestea determină procese de năruire a malurilor săpate în depozite loessoide din baza versanţilor muntoşi, formând o întreagă reţea de ravene, denumite local „derele”, cu aspect de canion. Altele sunt generate de activitatea ciclonică de pe Marea Neagră şi, mai ales, de ciclogeneza de coastă a Mării Negre (Drăghici, 1988).

c) Vântul Acest component climatic reflectă un aspect de individualitate climatică a Podişului

Dobrogean din două puncte de vedere: pe de o parte, datorită contrastului termic cel mai accentuat din ţară, dintre uscatul dobrogean şi acvatoriul marin, care generează vânturile locale, cu caracter de briză, iar pe de altă parte, datorită vitezei medii anuale, care atinge cotele cel mai mari în zona litorală, comparabile cu cele din regiunile carpatice înalte. Frecvenţa medie anuală a vânturilor pe direcţii (fig. 10) arată că în Podişul Dobrogei aceasta este influenţată de altitudinile reduse (sub 500 m), de prezenţa Mării Negre şi a Culoarului Dunării, care dirijează curenţii de aer. Astfel, în timp ce, pe latura de vest, la Hârşova, vântul dominant este cel de nord (18.9%), pe latura de est, în sectorul nordic, dominante sunt vânturile de nord (Sulina 18.5%, Jurilovca 27.9%) şi de sud (16.7% şi respectiv 10.7%); în sectorul sudic al litoralului, vânturile dominante sunt cele din vest (Constanţa 15.1%) şi nord-vest (Mangalia 16.7%). În interiorul podişului, la Corugea, sunt cele din est (15.1%) şi de vest (14.4%), iar la Adamclisi sunt cele din nord (13.5%) şi de vest (12.0%). Calmul atmosferic este mai mare în sud (Adamclisi 22.5% anual) şi mai redus în nord (Corugea 10.9%), ca urmare a creşterii frecvenţei vântului.

În zona litorală se dezvoltă brizele, a căror influenţă se resimte până la circa 30 km depărtare de linia de ţărm. În cursul a 24 ore, dependent de procesele de încălzire şi răcire a apelor şi uscatului din timpul zilei şi respectiv al nopţii, brizele se rotesc în sensul acelor de ceasornic, descriind un cadran de 360°. Între orele 10 şi 20, acestea bat dinspre mare spre uscat, între 22 şi 8, dinspre uscat spre mare, iar între 8 şi 10 dimineaţa şi 20-22 seara, când se produc fazele de echilibru termic, se pregăteşte schimbarea sensului lor (Neacşa şi colab., 1969).

27

Întregul Podiş Dobrogean dispune de un bogat potenţial energetic eolian, pus în valoare de viteza medie anuală. Influenţa mare pe care o exercită suprafaţa de apă a Mării Negre, lipsită de obstacolele, care acţionează ca un lubrefiant, face ca cele mai ridicate valori ale vitezei medii anuale (> 7 m/s) să se producă pe latura de est, cu deosebire în extremitatea estică a Deltei Dunării care reprezintă principalul promontoriu în calea curentului de nord-est ce se dezvoltă pe Marea Neagră, răspunzător de orientarea grindurilor fluvio-maritime şi a coordonatelor litorale.

Pe restul litoralului („adăpostit” de înaintarea deltei în mare), spre sud, viteza medie anuală a vântului se reduce la 4-5 m/s, ca şi în Masivul Dobrogei de Nord, bine expus vânturilor din toate direcţiile. Restul teritoriului dobrogean beneficiază de viteze medii anuale de 3.6-4.0 m/s, destul de ridicate, putând fi utilizate practic (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983).

Datorită activităţii ciclonice care se dezvoltă pe Marea Neagră, mai ales în sectorul apelor costiere, viteza vântului poate depăşi 7 m/s, generând valuri marine de 2-4 m înălţime care provoacă degradarea şi retragerea liniei de ţărm, ca şi numeroase avarii infrastructurii portuare (Chiotoroiu, 1999).

Vara, din cauza uscăciunii atmosferice, se produc vânturi locale fierbinţi, denumite suhoveiuri, cu aspect de minicicloni, care „spulberă” pământul uscat generând furtuni de praf (de unde derivă şi altă denumire de Vântul Negru) şi biciuind recoltele.

d) Fenomenele de uscăciune şi secetă Cel mai impunător aspect de individualitate climatică a Podişului Dobrogean îl

reprezintă fenomenele de uscăciune şi secetă, care consituie pentru acest podiş, cele mai severe riscuri climatice.

Ele rezultă din corelaţiile existente dintre temperaturile cele mai mari din ţară care se produc aici, cu cantităţile de precipitaţie cele mai reduse din ţară, cu vânturile uscate şi fierbinţi, ca şi cu alţi factori climatici, pedologici şi antropici specifici regiunii.

O imagine importantă o oferă indicele de ariditate „Emm. De Martonne” , calculat pe baza corelaţiilor dintre temperatură şi precipitaţii. Valorile medii anuale ale acestuia se reduc treptat de la vest la est, pe măsură ce creşte influenţa mării asupra reducerii cantităţilor medii anuale de precipitaţii şi a creşterii temperaturii medii anuale, fiind de 21-22 pe latura de vest şi 17-15 pe latura de est, unde gradul de uscăciune este cel mai mare.

Asadar, cu privire la particularitatile climatice ale Dobrogei, doua concluzii de baza se impun:

- individualitatea climatică a acestui podiş este reflectata de gradul mare de continentalism, care reprezintă sinteza corelaţiilor dintre toate componentele climei, dar cu deosebire, dintre temperatură, precipitaţii şi vânt. Acestea determină caracterul semiarid al Podişului Dobroegan, cu deosebire spre latura de est, cu lungi perioade de uscăciune şi secetă, unde cantităţile de precipitaţii medii anuale scad mult sub 400 mm, ceea ce rivalizează cu regiunile mediteraneene din sudul Franţei, toate constituind riscuri climatice care vor fi detaliate într-un alt capitol;

- influenţa predominantă a acvatoriului marin asupra climei Podişului Dobrogean, conduce la numeroase aspecte de individualitate climatică precum creşterea de la vest spre est a temperaturii medii anuale, a temperaturii medii din luna ianuarie, a temperaturilor minime absolute, a duratei de insolaţie şi a radiaţiei solare, a vitezei vântului, a duratei fenomenelor de uscăciune şi secetă etc.; reducerea de la vest la est a temperaturilor maxime absolute, a

28

amplitudinii mediei anuale, a cantităţilor medii anuale de precipitaţii, a calmului atmosferic etc. (fig. 3, fig. 4, fig. 5, fig. 6, fig. 7, fig. 8, fig. 9, fig. 10, fig. 11, fig. 12).

Fig.3 Fig.4

29

Fig.5 Fig.6 Fig.7 Fig.8

30

Fig.9 Fig. 10

31

Fig. 11 Fig.12 3.5 Dimensiunea noilor structuri economice

Gradul de valorificare actuala a resurselor economice locale a fost influentat de nivelul

si amploarea reformelor structurale ale tranzitiei, puternic marcate de intarzierea aparitiei noilor structuri economice private, eficiente, competitive si concurentiale, precum si de nivelul

32

distributiei si absorbtiei teritoriale a asistentei financiare externe pentru investitii (instrumente financiare europene, acorduri financiare FMI, granturi sau imprumuturi avantajoase de la Banca Mondiala etc.).

Pentru identificarea diferentierilor teritoriale ale economiei dobrogene actuale s-a folosit acelasi indicator de anliza - stuctura populatiei ocupate pe principalele activitati economice. Pentru comentariu s-au luat in consideratie si alti indicatori pur-economici (structura utilizarii terenurilor agricole si neagricole, structura terenurilor agricole dupa noul regim juridic al proprietatii, structura noilor tipuri de exploatatii agricole, structura septelului etc.; ) sau de alta natura (indicele de urbanizare a zonei, infrastructura majora de acces modernizata etc.).

De precizat ca, indicatorul socio-economic de baza folosit ne ofera mai mult o imagine de ansamblu a structurii potentialului economic si mai putin una a dezvoltarii si specializarii economice recente, data fiind dinamica fara precedent a schimbarilor mediului economic in general.

Perturbatiile structurale si functionale ale economiei de tranzitie, de regula amplificate de tendinta de incalzire climatica creaza adesea o dificultate in evaluarea reala a potentialului economiei locale, ceea ce ingreuneaza identificarea parghiilor proprii de relansare pe un anume tip de economie. In urma aplicarii legilor restructurarii si privatizarii fostului sistem economic centralizat si etatizat, profilul economic se redimensioneaza si capata o noua forma structurala, cele trei sectoare economice de baza inregistrand noi ponderi si o noua pozitie in ierarhia marimilor relative, la indicatorii relevanti de analiza (tabelul nr.2, tabelul nr.3, tabelul nr.4). Tabelul nr.2 Structura populatiei active pe principalele sectoare economice (2004)

-% din populatia totala ocupata- Specificatie Populatie ocupata

total Sector primar Sector secundar Sector tertiar

Total tara 8238,6 mii 32 30 38 Regiunea SE 1021,9 mii 35 28 37

Constanta 276,4 mii 26 27 47 Tulcea 90,8 mii 36 26 38

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, 2004, INC, Bucuresti Tabelul nr.3 Structura populatiei active pe principalele sectoare economice si pe medii sociale

-% din total populatie activa/judet - Medii sociale Sectorul primar Sectorul secundar Sectorul tertiar

Jud. Tulcea Total Municipii si orase Comune

36 7,7 48

26 47 23

38 45 29

Jud. Constanta Total Municipii si orase Comune

26 4,4 51

27 43 21

47 52 28

Din analiza tabelului anterior reiese ca, in urma mutatiilor structurale ale tranzitiei plan-

piata din ultimele doua decenii (un regim juridic al proprietatii in favoarea extinderii celei

33

private si aparitia de noi unitati economice, in noul sector privat), sectorul primar din mediul rural continua sa detina o pondere importanta, reprezentand 48% in judetul Tulcea si 51% in judetul Constanta. Sectorul secundar detine o pondere sub media judeteana (23% fata de 40% in judetul Tulcea si 21% fata de 38% in judetul Constanta), in timp ce sectorul tertiar, desi inregistreaza o sensibila crestere, continua sa ramana sub media judeteana (29% fata de 32% in judetul Tulcea si 28% fata de 45% in judetul Constanta. Tabelul nr.4 Structura populatiei active pe principalele activitati economice

- % din total populatie activa - Activitati economice

Total tara Regiunea S-E Judetul Constanta Judetul Tulcea

Populatia activa totala (mii loc.)

8238,6 1024,9 276,4 90,8

- agricultura 32 35 26 36

- industrie 25 22 18 22

-constructii 5 6 9 4

- comert 11 10 15 5

- hoteluri 1,7 1,6 3,0 1,1

- transporturi 4,9 6,1 10,8 4,2

Sursa: Anuarul statisic al Romaniei, INS, 2005, Bucuresti

Analiza structurii populatiei active in mai multe variante (pe principalele sectoare economice, pe activitati economice caracteristice; la nivel national, regional, judetean sau pe medii sociale) reuseste sa redea dimensiunea actuala si specificul sistemului economic dobrogean, construite pe dinamica temporala si modificarile repartitiei teritoriale ale sectoarelor si activitatilor economice proprii si de conjunctura.

Astfel, structurile cumulative ale celor trei sectoare economice de baza definesc urmatoarele tipuri de profil economic, comparativ cu cele din perioada anterioara (tabelul nr.5)

Tabelul nr.5 Diferentieri regionale ale profilului economic actual al Dobrogei

Nivelul de raportare Prfilul economic in perioada socialist-comunista

Profilul economic in perioada actuala

- national -industrial-agricol si de servicii - de servicii-industrial-agricol

- regional - - servicii-agricol-industrial

- jud. Constanta - industrial-de servicii-agricol - de servicii-industrial-agricol

Mediul urban - - de servicii-industrial-agricol

34

Mediul rural - - agricol-de servicii-industrial

- jud. Tulcea - agricol-industrial-si de servicii - de servicii-agricol-industrial

Mediul urban - - industrial-agricol-de servicii

Mediul rural - - agricol-de servicii-indusrial 3.6 Obiective strategice privind cresterea nivelului de trai al locuitorilor Dobrogei din zonele rurale si urbane

În vederea asigurării creşterii standardelor de calitate ale vieţii trebuie evidenţiate obiectivele de bază, ca parte integrantă importantă a planurilor integrate de dezvoltare locală şi regională integrate în strategia naţională de dezvoltare, astfel:

Dobrogea locuitorilor Acest obiectiv vizeaza asigurarea unui climat normal de muncă şi viaţa a locuitorilor, prin:

• imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor şi cresterea atractivitatii zonei, astfel incat sa devina un loc placut in care sa muncesti, sa studiezi, sa traiesti.

• accesul tuturor locuitorilor la o infrastructură de calitate (infrastructura publica • urbana, infrastructura de baza ce deserveste furnizarea serviciilor publice, infrastructura

de transport, infrastructura de comunicatii etc.) • accesul la o locuinţă decentă in condiţii de siguranţă, accesul la servicii de sănătate,

servicii de educatie şi cultura şi servicii sociale de calitate, într-un mediu durabil. Etniile dobrogene

Dobrogea este celebră datorită deschiderii catre mare - a litoralului şi a Deltei Dunării.

În judeţul Constanţa puteţi admira frumuseţi naturale precum lacul Techirghiol, complexul natural de la Gura Dobrogei, format din trei peşteri - Limanu, Liliecilor si La Adam, rezervaţiile naturale Dunele marine de la Agigea, Cheile Dobrogei, Canaralele de la Harşova (rezervaţie geologică şi paleontologică), Canaraua Fetii (rezervaţie de faună), Pădurea Hagieni. Dobrogea este foarte populară datorită staţiunilor turistice de pe litoral:Costineşti, Eforie Nord, Eforie Sud, Jupiter - Cap Aurora, Mamaia, Mangalia, Neptun -Olimp, Saturn, Venus.

În Constanţa, există muzee şi lăcaşuri de cult deosebite precum Muzeul de Ştiinţe Naturale (cu Acvariul, Delfinariul, Planetariul si Observatorul astronomic), Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Muzeul de Artă, Muzeul Mării, Muzeul Marinei, Moscheea din Constanţa, Catedrala ortodoxă, moscheea Sultan Esmahan din Mangalia (sec. XVI), Mănăstirea Dervent, Mănăstirea Basarabi.

Nici Tulcea nu se lasă mai prejos in ceea ce priveşte atracţiile turistice: Cetatea Enisala, Lacul Razem, Monumentul Independenţei, Piaţa Civică, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Muzeul de Istorie şi Arheologie, Muzeul Satului Dobrogea de la Enisala, Catedrala Sf. Nicolae, Casa de Cultură, Galeriile de Artă ale Fondului Plastic. Să nu uităm de faimoasa şi mirifica Deltă a Dunării, cu cele trei braţe: Chilia, Sulina si Sfântu Gheorghe.

35

Etniile dobrogene– tradiţii

Conform datelor recensământului din 2002, cele două judeţe din partea românească a Dobrogei au o populaţie de 971.643 de locuitori. 883.620 (90,94%) sunt români (inclusiv aromâni). Alte grupuri semnificative sunt: 27.580 turci, 23.409 tătari, 21.623 lipoveni şi restul greci, ucrainieni şi bulgari. Tătarii sunt un grup de popoare de origine mongolo-turco-turanică dispersaţi pe arii întinse ale Asiei dar prezenţi pe arii restrânse şi în anumite regiuni ale Europei de est. Etnogeneza tătarilor de astăzi suscită controverse vii şi puncte de vedere uneori contradictorii: prima teorie, mai veche, ai cărei partizani sunt îndeosebi autorii ruşi îi consideră pe vechii tătari ca fiind de origine mongolă. Al doilea punct de vedere, care capătă o pondere din ce în ce mai mare printre istorici, îi apreciază pe tătari, de la bun început, ca element component al lumii proto-turce.

Tătarii din Dobrogea numără aproximativ 20.000-25.000 de persoane şi sunt urmaşii tătarilor din hanatul Hoardei de Aur din Bugeacul si Crimeea învecinate colonizaţi aici. În România, ei sunt aliaţi politic cu coreligionarii lor turci şi trimit în Parlamentul României câte un deputat. Dintre asezările dobrogene, orasul Medgidia, renumit pentru geamia sa “ Abdul Medgid “ are o concentraţie însemnată de tătari autohtoni.

În multe localităţi din judeţele Constanţa şi Tulcea se găsesc multe geamii. Unele dintre acestea au fost construite cu mulţi ani în urmă, având valoare istorică (geamia din Mangalia), altele fiind construite mai recent, îndeosebi după Revoluţia din '89.Geamia Esmahan Sultan din Mangalia este cea mai veche geamie din Dobrogea, datând din anul 1456. În prezent aceasta face parte din patrimoniul cultural al statului şi este in restaurare.

În prezent, în România, conform datelor oficiale ale ultimului recesământ, trăiesc 24.469 de tătari, însă organizaţiile acestora estimează un număr aproape dublu, de circa 55.000 de persoane. Imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, ia fiinţă Uniunea Democratică Turcă Musulmană din România, care se dorea ''organizaţie etno-confesională a populaţiei turco-tătare din România. Din punct de vedere religios, credincioşii tătari se află sub oblăduirea Muftiului Osman Negeal. În 1998, pentru serviciul religios musulman existau 80 de lăcaşuri sfinte, între care o moschee. În ceea ce priveşte Dobrogea, aici s-au remarcat dintotdeauna diversitatea populaţiei a limbii, a culturii şi a religiei. Comunitatea musulmană a poposit pentru prima dată în zona Babadagului, urmând ca apoi în timpul Imperiului Otoman aceasta să cunoască o dezvoltare perpetuă. Turco-tătarii din Dobrogea au trăit paşnic, au reuşit să se integreze în zonă, per general nu s-au consemnat probleme ale acestei minorităţi cu autorităţile locale, mai mult chiar, fapt arătat mai sus aceştia au considerat dintotdeauna cetăţeni români şi Dobrogea pământ românesc.

Aromânii (numiţi în România şi macedoromâni, armâni, macedoneni latini, macedono-vlahi, sau, mai popular, machedoni) sunt o ramură a latinităţii răsăritene, alături de dacoromâni, meglenoromâni şi istroromâni. Numărul lor este greu de estimat, fiindcă există numeroase căsătorii mixte, şi fiindcă mulţi aromâni nu mai vorbesc limba aromână, astfel că estimarile variază de la 100.000 până la aproximativ 2,5 milioane.

DELTA DUNĂRII - ocupaţii tradiţionale

36

Principala motivaţie pentru care Delta Dunării nu a fost declarată, în scopul protecţiei, ca Parc Naţional, este existenţa pe teritoriul ei a 25 de localităţi însumând circa 15.000 de locuitori. Răspândirea lor aproape peste tot unde au fost locuri favorabile pentru întemeierea unor aşezări umane şi convieţuirea de secole împreună cu natura, folosind-o sub toate formele ei atât de variate, justifică pe deplin afirmaţia că locuitorii deltei sunt parte integrantă din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

În relaţie directă cu resursele naturale ale deltei ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor sunt pescuitul, agricultura, creşterea animalelor, tăierea stufului iar în unele zone agroturismul. Delta Dunarii poate constitui un exemplu de convieţuire interetnică. Alături de români, care sunt majoritari, trăiesc în deplină armonie alte 21 naţionalităţi dintre care cele mai bine reprezentate sunt ruşii - lipoveni, ucrainienii si turcii , tătarii. Datorită acestei particularităţi, Delta este considerată cea mai cosmopolită unitate geografică de pe glob.

Pentru localnicii din Delta Dunării, principala şi cea mai veche îndeletnicire este pescuitul. Peştele reprezentând o sursă importantă de hrană, iar valorificarea acestuia le aduce venituri care ii ajută să supravieţuiască.

Deşi s-a redus mult ca activitate în ultimii 18 ani, prelucrarea stufului si a papurei, a ramas totuşi o activitate de bază a locuitorilor Deltei Dunării. Stuful se foloseşte în mod tradiţional ca sursă de energie de către localnici , împletituri de stuf pentru producerea de carpete, decoraţiuni interioare, jaluzele, pereţi despărţitori, garduri. Agricultura şi creşterea animalelor reprezintă o altă îndeletnicire a locuitorilor din această zonă, practicate în special pe grinduri. Creşterea animalelor este practicată doar pentru autoconsum. Apicultura, ocupaţie tradiţională în trecut, în prezent este practicată de catre un număr mic de apicultori. O altă sursă de venituri, dezvoltată în anii de după 1990, o reprezintă agroturismul. Mulţi localnici, intuind potenţialul turistic pe care îl oferă Delta, precum şi lipsa unui turism organizat, a locurilor de cazare, şi-au dezvoltat propria afacere, cazând turişti, oferindu-le din ce in ce mai multe servicii, adaptându-se rapid la cererea pieţii.

Potenţialul cultural şi istoric, cu numeroase vestigii arheologice (Argamum, Histria, Heracleea), elementele de etnografie şi folclor şi aşezările umane cu o înfătişare şi viaţă social-economică specifice deltei, constituie încă un argument în favoarea protejării acestui ţinut unic din România şi chiar din Europa.

Din punct de vedere arhitectural, zona Tulcei manifestă o largă arhitectura în funcţie de habitat, de condiţiile istorice, de etnia majoritară. Ca un tipar al satului tulcean, amplasarea caselor nu s-a făcut după un plan anume, având o structură neregulată şi străzi ce se întretaie, gospodării amplasate în directă legatură cu căile de acces.

Din punct de vedere al arhitecturii tradiţionale, privind în aspecte largi, gospodăria casei este compusă din locuinţa propriu-zisă şi anexele dispuse fie în partea laterală a casei, fie spre fundul curţii. Anexele au o funcţionalitate bine definită , cu o strânsă legatură cu ocupaţiile cotidiene: bucătăria de vară, grajdul pentru vite, samalacul pentru nutreţ, saiaua pentru oi, cuptorul.

Temelia caselor este din piatră, pereţii sunt din pamânt sub formă de chirpici sau ceamur, învelitoarea din lemn, iar învelişul din stuf. Materialele specifice pentru construcţia casei sunt: nuielele, pământul prelucrat sub formă de chirpici sau ceamur, stuful, olana, lemnul. Casele sunt în general cu faţade în culori albe sau albastre, uneori cu elementele

37

decorative ce trimit către mitologia slavă, realizate din scânduri de lemn prin tehnica traforajului. Întâlnim şi anumite particularităţi cum ar fi: prezenţa băii lipovenesti, o construcţie separată de locuinţa propriu-zisă, instalaţie ce se bazează pe sistemul de tip saună ; lijanca, un pat de pământ construit langă sobă care este încalzit; prispa pe două laturi şi balconul amplasat în faţa tindei (gospodaria din Enisala). La casele vechi, peretele lateral din stradă prezintă frecvent o prispă cu stîlpi. Casele construite in anii 1920 -1930 au temelie înaltă, pridvor fără prispă fiind acoperite cu învelis de tablă. În anii 1950-1960 s-au impus arcadele si colonadele.

Datorită potenţialului turistic pe care-l oferă Delta Dunării, gospodăria din această zonă se dezvoltă păstrând în general arhitectura tradiţională, în special cea specific locuinţei lipoveneşti, fiind atracţia unui număr mare de turişti români şi străini. În prezent, majoritatea caselor sunt construite din materiale moderne, combinate cu materialele de construcţie specifice zonei deltaice: stuful, lemnul.

Un alt aspect social specific dobrogenilor îl reprezintă meseria de navigator, de marinar. Plecarea pe mare a capului familiei, mai multe luni pe an , duce la schimbarea rolurilor familiale, soţia preluând atribuţiile soţului. Implicaţiile psihologice ale acestui fapt se extind şi asupra copiilor, aceştia maturizându-se mai repede,asumându-şi responsabilităţi peste vârsta lor sau neacceptând lipsa tatălui, devin introvertiţi sau rebeli, uşor inadaptabili.Implicarea bunicilor în aceste familii este mult mai mare, ceea ce duce la modificarea structurii de bază a familiei.

Cercetarea habitatului din arealul Biosferei Deltei Dunării relevă diferenţa diferitelor aspecte de civilizaţie tradiţională ţărănească ce se înscriu în coordonatele valorilor de patrimoniu.

Dobrogea turistilor

Acest obiectiv vizeaza crearea unei zone turistice maritime, atractiva şi competitiva pentru turistii romani şi straini prin:

• pozitia sa geografica cu potential turistic de o mare diversitate, delta litoral munte ; • statutul de cel mai important centru turistic al tarii. • posibilitatea practicării diferitelor forme de turism, într-o mare varietate: litoral, balnear

şi de agrement, cultural, religios, etnic, ecoturism, turism de afaceri şi congrese etc., • exploatarea potentialului natural favorabil de care dispune municipiul Constanta şi

arealul sau de influenta • valorificarea patrimoniului cultural, istoric şi arheologic • lansarea de produse turistice noi menite sa permanentizeze interesul asupra zonei pe

întreaga perioada a anului. • dezvoltarea durabila a turismului Toate acestea vor conduce la ridicarea ofertei turistice litorale la standarde occidentale, la

revigorarea tuturor statiunilor ce fac parte din Zona Metropolitana Constanta şi in mod particular la redobandirea statutului statiunii Mamaia de „ perla a rivierei romanesti”.

Cunoscut fiind faptul ca turismul european isi mentine rolul de lider in turismul mondial şi este considerat un factor deosebit de important pentru cresterea economica şi ocuparea fortei de munca, estimandu-se ca ofera locuri de munca pentru 8 milioane de persoane, adica 5% din totalul fortei de munca ocupate, corelarea initiativelor de dezvoltare urbana cu oportunitatile de dezvoltare a turismului in zone cu

38

potential evident se justifica prin importanta rezultatelor ce pot fi obtinute. Pe segmentul economic, activitatile emblematice fiind activitatile ce decurg din

caracterul de oras portuar şi de destinatie turistica internationala, consideram ca imbunatatirea standardelor de viata in randul membrilor comunitatii locale nu poate fi tratata disociind efectele pe care actiunile de reabilitare a infrastructurii urbane şi de îmbunătăţire a serviciilor urbane le pot induce. Aceasta constatare bazata pe relatia direct dependenta dintre nivelul calitativ al vietii localnicilor şi dezvoltarea economica a zonei, este considerentul in baza caruia a fost efectuata delimitarea.

Astfel, in zona urbana delimitata, masurile de regenerare urbana vor contribui la dezvoltarea economica a zonei, cu efect asupra generarii de noi locuri de munca şi implicit la cresterea nivelului calitatii vietii in randul locuitorilor.

Potentialul, din punct de vedere teritorial şi administrativ la nivelul intregii provincii, fiind deosebit de favorizat, incluzand cele mai valoroase locatii turistice de pe litoralul romanesc, statiunile Vama Veche, Olimp, Neptun, Jupiter, Saturn, Cap Aurora şi Venus, Eforie Sud, eforie Nord, Tuzla, Constanta, mamaia, Navodari, Delta Dunarii, malurile Dunarii, Muntii Dobrogei etc. fiecare dintre acestea dispunand de un potential atat natural cat şi istoric şi cultural, care, exploatat corespunzator, va readuce Dobrogei renumele de cea mai atractiva locatie turistica din Romania. Acestora li se adauga, completand intr-o formula de succes, aceasta zona turistica, toate facilitatile şi instrumentele turistice dispuse pe teritoriul Dobrogei. Concentrarea administratiei publice locale actuale este in directia revigorarii turismul, însă intr-o maniera complexa, deruland in paralel atat actiuni de imbunatatire a infrastructurii de baza (drumuri, iluminat ambiental, amenajari ambientale, ecologizari şi irigatii spatii verzi, reconfigurare sistem rutier şi amenajare sistem corespunzator de parcari) şi actiuni ce vor viza imbunatatirea ofertei turistice de la calitatea actului de turism practicat pana la diversitatea oportunitatilor de agrement, a oportunitatilor de petrecere armonioasa a sejururilor de catre turisti prin promovarea unor produse turistice noi cat şi prin punerea in valoare in formule rafinate şi eficiente a potentialului.

Delta Dunării reprezintă o atracţie deosebită de o mare valoare stiinţifică şi cu un potenţial turistic ridicat, în special după includerea sa în 1990, împreună cu alte zone naturale adiacente, în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Din reţeaua naţională de arii naturale protejate Delta Dunării se distinge, atât ca suprafaţă (580.000 ha), cât şi ca nivel al diversităţii biologice, având triplu statut internaţional: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării; Sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională), Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural. Administraţia Biosferei Delta Dunării din cadrul Ministerului Mediului şi Dezvoltării durabile a realizat în cursul anului 2007 următoarele lucrări:

1. Reconstrucţia ecologică a ostroavelor rezultate prin rectificarea Braţului Sfântu Gheorghe din Delta Dunării, judeţul Tulcea. (S-au executat un număr de 5 canale în lungime totală de 5 km, care reprezintă intrânduri în ostroavele rezultate prin rectificarea braţului Sfântu Gheorghe.)

2. Reconstrucţia ecologică a amenajărilor piscicole abandonate din zona Holbina-Dunăvăţ din Delta Dunării, judeţul Tulcea. (S-a executat în această perioadă etapa a -II-a a acestui obiectiv de investiţii, respectiv 3 deschideri de brese în dig.

3. Staţia de monitorizare a pestilor migratori din Dunăre, localitatea Isaccea, judeţul Tulcea.

4. Lucrări de decolmatare a principalelor canale şi gârle pescăresti din Delta Dunării în complexele acvatice: Rosu-Puiu, Dunăvăţ-Dranov, Somova-Parches, Razim-Sinoie, Matiţa-

39

Merhei, Sontea- Fortuna, Gorgova-Uzlina. Baza turistică, formată din hoteluri, moteluri, vile, pensiuni turistice, oferă turistilor

posibilitatea unor croaziere pe canale şi ghioluri. Dezvoltarea ecoturismului este o prioritate specifică pentru Delta Dunării aceasta caracterizându-se prin structuri de cazare de mică anvergură, locuri speciale de campare care să respecte exigenţele impuse de conservarea şi protecţia mediului. În această zonă se derulează proiectul „Conservarea biodiversităţii prin cultivarea ecoturismului şi a tradiţiilor locale ca alternative pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale de pescari din Delta Dunarii” (www.mmediu.ro/departament_ape/zona_costiera.htm, www.mmediu .ro/departament _ape).

Principalele direcţii de acţiune vor fi : - Dezvoltarea capacităţii populaţiei locale de a valorifica durabil resursele locale prin sprijin acordat în realizarea activităţilor alternative generatoare de venituri - Constientizarea în rândul comunităţii locale cu privire la oportunităţile oferite de accesarea fondurilor europene - Promovarea activităţilor proiectului ca exemple pozitive de măsuri care trebuie luate pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor din Delta Dunării. - înfiinţarea unor atelier pentru procesarea papurei şi stufului şi facilităţi pentru practicarea eco-turismului, organizarea unei tabere pentru elevii de la scolile locale,

Dobrogea investitorilor

Creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei locale este pentru orice regiune un obiectiv prioritar şi vizează dezvoltarea economica durabilă, realizarea unui mediu de afaceri stabil, sustenabil şi predictibil şi crearea de noi locuri de munca prin:

• cresterea investitiilor straine directe, dar şi autohtone, indeosebi in ramurile cu potential de crestere economica mare;

• încurajarea sectorului terţiar şi a acelor activităţi economice care generează valoare adăugată mare;

• dezvoltarea de infrastructuri performante de legatură la nivel regional, national şi european ierarhizate coerent (autostrazi, drumuri exprese, dezvoltare unor linii aeriene de descarcare cargo şi crearea de noi capacitati de dezvoltare şi procesare in porturile maritime şi fluviale cât şi infiintarea de noi linii de transport maritime/fluviale/aeriene)

• dezvoltarea cooperarii transfrontaliere in cadrul Euroregiunii Marii Negre şi cooperare transfrontaliera Romania-Bulgaria

• dezvoltarea resurselor umane, creşterea ratei de ocupare în meserii şi profesii de înaltă specializare şi utilizarea resursei umane ca factor de dezvoltare economică

3.7 Masuri de dezvoltare durabila promovate prin implementarea programelor de dezvoltare rurala si regionala cu cofinantare europeana PNADR 2007-2011, documentul cu caracter legislativ pe baza caruia se acceseaza fondurile structurale europene pentru agricultura, silvicultura si dezvoltare rurala in perioada post-aderare mentionata, trebuie sa reprezinte o continuitate a PNADR 2000-2006, pe baza caruia s-a accesat instrumental financiar European de preaderare SAPARD, in acelasi scop. Intre cele doua documente trebuie sa existe, intr-o oarecare masura, o continuitate de obiective si masuri de realizare a acestora, dupa cum in acel de-al doilea caz, cum era si firesc, au aparut unele obiective specifice si masuri corespunzatoare noi.

40

Strategia planului in derulare cuprinde patru axe de prioritati, fiecare avand prevazute un numar corespunzator de masuri pentru implementare:

Axa 1: Cresterea competitivitatii sectorului agricol si forestier Masuri:

1. Masuri menite sa imbunatateasca cunostiintele si sa consolideze potantialul uman. 2. Masuri menite sa restructureze si sa dezvolte capitalul fizic si sa promoveze

inovatia. 3. Masuri de teranzitie pentru Romania 1.1.1. Formare profesionala 1.1.2. Instalarea tinerilor fermieri 1.1.3. Pensionarea timpurie a fermierilor si lucratorilor agricoli 1.2.1. Modernizarea exploatatiilor agricole 1.2.2. Imbunatatirea valorii economice a padurii 1.2.3. Cresterea valorii adaugate a productiei agricole si forestiere 1.2.5. Imbunatatirea si dezvolterea infrastucturii legate de dezvoltarea si adaptarea

agriculturii si silviculturii 1.4.1. Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenta 1.4.2. Infiintarea grupurilor de producatori 1.4.3. Furnizarea serviciilor de consiliere si consultanta pentru agricultori

Axa 2: Imbunatatirea mediului si a spatiului rural

Masuri: 1. Masuri privind dezvoltarea durabila a terenurilor agricole. 2. Masuri privind dezvoltarea durabila a ternurilor forestiere. 2.1.1. Sprijin pentru zona montana defavorizata 2.1.2. Sprijin pentru zone defavorizate – altele decat zona montana 2.1.4. Plati de agro-mediu 2.2.1. Prima impadurire a terenurilor agricole 2.2.3. Prima impadurire a ternurilor neagricole

Axa 3: Calitatea vietii in zonele rurale si diversificarea economiei rurale Masuri: 1. Masuri privind diversificarea economiei rurale 2. Masuri pentru imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale 3.1.2. Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-intreprinderi 3.1.3. Incurajarea activitatilor turistice 3.1.4. Renovarea si dezvoltarea satelor Axa 4: LEADER Masuri: 1. Masuri pentru implementarea strategiilor de dezvoltare locala 2. Masuri pentru implementarea proiectelor de cooperare inter-teritoriala si trans-

nationala 3. Functionarea GAL (Grupurile de Actiune Locala), dobandirea de competente si

aniamrea teritoriala

41

4.1.1. Cresterea competitivitatii sectorului agricol si forestier. Promovarea potentialului endogen al teritoriului 4.1.2. Imbunatatirea mediului si a spatiului rural. Imbunatatirea guvernantei locale 4.1.3. Calitatea vietii si diversificarea economiei rurale 4.3.1. Constructii de parteneriate public-private 4.3.2. Implementarea proiectelor de cooperare

Incepand cu anul 2010 se vor implementa urmatoarele masuri: M 1.1.3. Pensionarea timpurie a fermierilor si a lucratorilor agricoli M 1.1.4. Furnizarea serviciilor de consiliere si de consultanta pentru agricultori

M 2.1.3.+M 2.1.4. Plati Natura 2000 pentru terenul agricol + Plati Natura 2000 pentru terenul forestier M 2.2.3. Prima impadurire a terenurilor neagricole M 3.4.1. Dobandirea de competente, animare si implementarea strategiilor programelor de dezvoltare rurala si regionala cu cofinantare europeana Cele 15 masuri ale fostului program SAPARD, cu cofinantare europeana, accesat in perioada de preaderare 2000-2006 au fost grupate in patru axe de prioritati, iar programul a demarat cu trei masuri, care vizau: prelucrarea si comercializarea produselor agricole si piscicole (M-1.1.); imbunatatirea controlului de calitate sanitar-veterinar si fito-sanitar, precum si cel al al protectiei consumatorului (masura ce s-a aplicat si in mediul urban), (M-1.2.); dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale (drumuri de acces, alimentarea cu apa si gaze naturale, canalizare), (M-2.1.). Ulterior si in mod esalonat, s-au adaugat masurile care aveau ca obiectiv major “relansarea dezvoltarii economiei rurale locale”: investitii in exploatatiile agricole (M-3.1.); dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice (M-3.4.); infiintarea grupurilor de producatori (M-3.2.); silvicultura (M-3.5). In cele din urma, cinci masuri din cele mentionate au inregistrat o implementare mai sustinuta: M-1.1.; M-2.1.; M-3.1.; M-3.4.; M-3.5. Repartitia teritoriala a proiectelor implementate pe principalele trei masuri: M-3.1., M-3.4 si M-2.1. arata o corelatie extrem de variata intre numarul acestora si tipul geografic de habitat, pe de-o parte si categoria de zona rurala, pe de alta parte (tabelul nr.6, tabelul nr.7). Fiecare din cele trei masuri de referinta (intre care M-2.1. are doua subdiviziuni: alimentarea cu apa si canalizarea) este consemnata in cele doua tabele de sinteza prin numar de ordine: 1; 2; 3; 4. Tabelul nr.6 Gradul de absorbtie a fondurilor structurale europene (SAPARD) pe tipuri de zone rurale in jud.Tulcea Tipul de habitat uman

Delimitarea administrativa

Zone def./subdezv.

Zone mediu def./subdezv.

Zone mediu fav./dezv.

Zone fav./dezv.

Nr. proiecte/masura

H-D/M/L 1. Hamcearca 2. Luncavita 3. Greci Macin 4. Cerna 5. Jijila

1 - - - - -

- 2 3 - -

- - - 4 5

- - - - -

1; -; -; - 1; -; -; -

H-P/L sau H-P/Cl

1. Carcaliu 2. Turcoaia

- -

1 2

- -

- -

1; -; -; - 2; -; -; 1

42

3. Peceneaga 4. Ostrov 5. Daeni Isaccea Tulcea 6. Somova 7. Nufaru 8. Mahmudia 9.Valea Nucarilor 10. Sarichioi 11. Jurilovca 12.Ceam. de Jos Babadag 13. Baia 14. M. Kogalni. 15. M.Bravu

- - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - -

3 4 5 6 7 - 9 10 11 12 13 14 15

- - - - - 8 - - - - - - -

2; -; -; - 2; -; -; - 1; -; -; - 2; 7; -; - -; 1; -; 1 -; -; -; - 2; 3; -; 1 - 2; 1; -; 1 -; -; -; 1 2; -; -; - 5; -; -; 1c 9; 1; -; - 1; -; -; -

H-L 1. Grindu 2. I.C. Bratianu 3. Smardan

- - -

1 - -

- 2 -

- - 3

- - -

H-C(P) 1. Dorobantu 2.Casimcea 3.Beidaud 4. Niculitel 5. Izvoarele 6. Nalbant 7. Ciucurova 8. Topolog 9. Frecatei 10. Horia 11Slava Cercheza 12. Stejaru

1 2 3 - - - - - - - - -

- - - 4 5 6 7 8 - - - -

- - - - - - - - 9 10 11 -

- - - - - - - - - - - 12

1; -; -; - -; -; -; 1 -; 1; -; - 1; -; -; - 1; -; -; - 3; -; -; - 1; -; -; - 1; -; -; 1 3; 1; -; - 1; -; -; - -; 1; -; - 7; -; -; -

H-Cp(D) 1.Ceatalchioi 2. C.A.Rosetti 3. Chilia Veche 4. Pardina 5. Maliuc 6. Crisan 7 Sf. Gheorghe 8. Murighiol Sulina

1 2 - - - - - -

- - 3 4 5 6 - -

- - - - - - 7 8

- - - - - - - -

-; -; -; - -; 1; -; - -; 1; -; - -; -; 1; - -; 7; -; - -; -; 1; - -; 1; -; - 1; 4; -; -

Tabelul nr.7 Gradul de absorbtie a fondurilor structurale europene pe tipuri de zone rurale in jud. Constanta Tipul de habitat uman

Delimitarea administrativa

Zone def./subdezv.

Zone mediu def./subdezv.

Zone mediu fav./dezv.

Zone fav./dezv.

Nr. proiecte/masura

43

H-C(P)/L 1. Garliciu 2. Ciobanu Harsova 3. Ghindaresti 4. Topalu 5. Seimeni Cernavoda 6. Rasova 7. Aliman 8. Oltina 9. Lipnita 10. Ostrov

- - - - - - 7 - 9 -

- 2 3 - 5 - - - - -

1 - - 4 - 6 - 8 - 10

- - - - - - - - - -

-; 1; -; - -; -; 1; - 4; -; -; - 5; -; -; - 3; -; 1; -

H-C (P)/l 1 Mihai Viteazu 2. Istria 3. Sacele 4. Corbu Navodari Constanta Eforie Nord Eforie Sud Techirghiol 5. Agigea 6. Tuzla 7. Unirea Mangalia 8. Limanu

- - - - - - - -

1 - - - - - - - -

- 2 3 4 - - - -

- - - - 5 6 7 8

1; -; 1; - 4; -; -; - 1; -; -; - 1; -; -; - 1; -; -; - 4; -; 1; - -; 4; 1; - -; 2; 1; 1

H-C(P)/ Cnl

1. Mircea Voda 2. Castelu 3. Poarta Alba 4. Valu lui Tr. 5. Cumpana 6. Lumina

- - - - - -

- - - - - -

1 2 - - - -

- - 3 4 5 6

1; -; -; - 3; -; 1; - 2; -; 1; - 1; -; 1; - 1; -; -; 1 1; 1; -; -

H-C(P) 1. Saraiu 2. Vulturu 3. Crucea 4. Silistea 5. Targusor 6. Cogealac 7. Pantelimon 8. Tortomanu 9. N. Balcescu 10. M. Kogal. 11. Ion Corvin 12. Dobromir 13. Deleni 14. Pestera 15. Adamclisi Baneasa Negru Voda 16. Independen. 17. Dumbraveni 18. Cerchezu 19. Mereni 20. Amzacea 21. Comana

- - - - - - 6 - - - 11 12 13 - - - - - - - -

1 2 3 4 5 - - - - - - - - 14 15 16 17 18 19 20 21

- - - - - 6 - - 9 - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - 8 - 10 - - - - - - - - - - -

-; -; 1; - 1; -; -; 1 3; 2; 1; - 2; -; -; - 4; -; -; - 3; -; -; - 2; -; -; - 1; -; -; - 2; -; 1; - 2; -; 1; - 1; 1; -; - 1; -; -; 1 7; -; 1; - 3; -; -; - 3; -; -; -

44

22. Cobadin 23. Ciocarlia 24. Chirnogeni 25. Topraisar 26. Pecineaga 27. Albesti

- - - - - -

- - - - - -

- 23 - 25 26 27

22 - 24 - - -

4; -; 1; - 2; -; -; - 5; -; -; - 1; -; 1; - 1; -; 1; -

3.8 Politici, programe, măsuri aplicate în scopul devoltării social economice durabile in Dobrogea

În vederea atingerii obiectivelor formulate administraţiile publice locale trebuie să

axeze pe următoarele direcţii strategice de dezvoltare: 1. Constructia, reabilitarea şi renovarea a infrastructurii locale (politici programe

corelate cu axele Programului Operational Regional şi alte programe nationale), astfel : 2. Dezvoltarea infrastructurii de transport şi creşterea gradului de accesibilitate atât în

interiorul, cât şi în exteriorul localităţilor. Îmbunătăţirea calităţii transportului de persoane şi mărfuri şi modernizarea infrastructurii aferente. Aceasta presupune luarea în considerare a următoarelor aspecte:

• Infrastructura de transport şi infrastructura publica urbana (inclusiv pasaje) în şi între localităţile Dobrogei cu accent pe reabilitarea, modernizarea, crearea fluidizarea şi descongestionarea traficului. • Sistem de management integrat al traficului în municipiul Constanţa • Infrastructura publica urbana aferenta fluidizarii şi decongestionarii traficului in zonele aglomerate

3. Îmbunătăţirea serviciilor publice şi dezvoltarea infrastructurii de bază care deserveşte furnizarea acestora cu dezvoltarea infrastructurii de bază care deserveşte furnizarea serviciilor publice:

• Infrastructura publica de transport - amenajare/reamenajare, creare conservarea, restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural inclusiv infrastructura conexa • Reabilitarea şi cresterea atractivitatii turistice a Zonei Peninsulare a municipiului Constanta • Patrimoniu arhitectonic şi arheologic in Zona Metropolitana Constanta- Reabilitare;

4. Dezvoltarea infrastructurii de bază care deserveşte furnizarea serviciilor publice: • Sisteme de alimentare cu apă şi canalizare - reabilitare, extindere, modernizare • Reabilitarea şi modernizarea sistemelor centralizate de încălzire

5.Dezvoltarea infrastructurii de bază care deserveşte furnizarea serviciilor publice, prin: • Sistem de alimentare cu gaze naturale • Sistem de alimentare cu energie electrica • Promovarea utilizării internetului şi facilitarea accesului la internet • Crearea de zone publice wireless

6. Reducerea factorilor de poluare a mediului. Protectia şi imbunatatirea calitatii mediului, prin:

45

• Împădurirea şi amenajarea de liziere în jurul zonelor rezidenţiale şi a zonelor industriale • Surse regenerabile de energie pentru cladirile publice din Zona Metropolitana Constanta • Masuri active din planurile de actiune anexate hartilor de zgomot din localitatile; • Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor şi reabilitarea siturilor contaminate; • Sisteme de colectare selectiva a deseurilor in Zona Metropolitana Constanta; • Închiderea gropilor neconforme de deşeuri; • Protectia şi imbunatatirea calitatii mediului prin controlul poluarii industriale şi reducerea factorilor de poluare a mediului prin utilizarea surselor regenerabile de energie; • Platforme industriale, terenuri degradate si/sau neutilizate -reabilitare, ecologizare, amenajare; • Amenajarea terenurilor degradate şi/ sau neutilizate din localităţile periurbane ale polului de creştere Constanţa şi pregătirea lor pentru alte activităţi economice;

7. Consolidarea ofertei turistice a provinciei Dobrogea. Cooperare turistica transfrontaliera, prin promovarea:

• Dobrogea - produs turistic international; • Infrastructura turistica şi de agrement - modernizare, dezvoltare,creare • Infrastructura publica urbana din zonele turistice -reabilitare/reamenajare; • Infrastructura de transport-dezvoltare, modernizare; • Infrastructura sociala aferenta activitatii de turism –creare structurilor de sprijin pentru promovarea turistica a judeţelor Constanta şi Tulcea; • Promovarea agresivă a obiectivelor turistice cu caracter de unicat cel putin pe plan european sau naţional cum ar fi: bogăţia şi varietatea vestigiilor arheologice, naturale şi a monumentelor istorice ce dau unicitate provinciei; • Promovarea in comun a Deltei Dunării, a litoralului romanesc şi bulgăresc al Marii Negre şi dezvoltarea de produse turistice comune Constanta-Dobrich prin:

Realizarea de pliante, hărţi, filme, spoturi şi alte materiale informative şi de promovare turistică Organizarea de spectacole, evenimente şi activităţi de promovare a litoralului Mării Negre Conceperea unui brand comun pentru litoralul Mării Negre şi promovarea internaţională a acestuia prin intermediul diverselor canale media.

Turismul aferent zonei de nord a provinciei este orientat pe patru mari direcţii: 1. turism ştiinţific în Delta Dunării pentru cei care doresc să culeagă informaţii în vederea utilizării lor în scopuri ştiinţifice 2. turism orientat spre partea istorică pentru cei care doresc să viziteze siteurile

46

arheologice 3. turism pentru grupuri organizate în Delta Dunării pentru cei care doresc să admire frumuseţea acestei regiuni 4. turismul ecumenic favorizat de rara frumusete şi unicitate a manastirilor din zonă.

În Tulcea există instituţii cu caracter de unicitate cum ar fi Institututul de Cercetări Eco-Muzeale, care este format din :

• Muzeul de Ştiinţe ale Naturii "Delta Dunării"; • Muzeul de Istorie şi Arheologie; • Muzeul de Artă; • Muzeul de Etnografie şi Artă Populară; • Muzeul de Ştiinţe ale Naturii "Delta Dunării" - cunoscut şi ca muzeu al Deltei Dunării, prezintă cele mai importante specii de floră şi faună caracteristice principalului ecosistem din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, care include şi - acvariul, care pe lângă speciile de peşti, reptile şi nevertebrate acvatice specifice acestei zone, adăposteşte şi câteva curiozităţi marine din Oceanul Atlantic şi Indian.

În acelaşi mod tipurile de turism practicate in sudul provinciei, in functie de potentialul zone, pot fi considerate total diferite în raport cu cele din nord şi sunt:

- turismul clasic – cu modalitatile clasice de relaxare ale turistilor: plaja, hoteluri, terase, etc. Turismul clasic este o componentă de masa şi este influenţat de conditiile atmosfericeşi de dezvoltarea şi diversificarea serviciilor oferite turistilor pentru petrecerea timpului liber

- turismul balnear – cu mare notorietate datorată celor 5 mariu mari baze de tratament balnear care exploateaza namolurile sapropelice şi apele mezotermale sulfuroase (Techerghiol, Sanatoriul Balnear Mangalia, Bazele de tratament din cadrul Complexelor Mangalia, Hotel Hora şi Balada - Saturn şi Hotel Doina-Neptun)

- turismul de afaceri – cu mare impact în promovarea produselor naționale și locale la targurile expozitinale organizate în mod curent la Constanța, Neptun, Eforie, Mangalia

- turismul cultural – are drept scop promovarea ofertelor de agrement in vederea evidentierii potentialului turistic al zonei. Principalele actiuni culturale demarate şi organizate de in ultimii ani, care au atras interesul turistilor şi nu numai, devenite deja traditionale sunt: Festivalul Callatis, Gala Tanarului Actor de la malul marii, Festivalul International “Zile şi Nopti de Literatura”, “Lumina de la malul marii” etc.

8. Dezvoltarea resurselor umane şi a capacitatii administrative (politici programe corelate cu axele Programului Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi POS Dezvoltarea Capacitatii Administrative) cu accent pe îmbunătăţirea structurii şi procesului de management in administraţia publică locală.

• Dezvoltarea unei administratii publice la nivel european (Euroadministratie); • Sisteme de eficientizare şi cresterea calitatii in administratia publica; • Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii şi incluziunii sociale

9. Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă; • Corelarea curicullei universitare şi a programelor de formare şi perfecţionare cu evoluţia pieţei forţei de muncă;

47

• Promovarea măsurilor active de ocupare prin desfăşurarea de cursuri de formare profesională în domenii de activitate deficitare pe piaţa forţei de muncă; • Formarea profesională a categoriilor cu risc de a nu se integra pe piaţa forţei de muncă prin desfăşurarea de cursuri de formare profesională dedicate următoarelor categorii: tineri care părăsesc centrele de plasament; etnici romi; persoane ocupate în agricultura de subzistenţă; persoane cu handicap; persoane fără studii etc.; • Promovarea incluziunii sociale prin înfiinţarea de consiliere vocaţională destinate asistenţei diverselor categorii de persoane vulnerabile în procesul de integrare pe piaţa forţei de muncă, astfel:

- Desfăşurarea de programe de informare cu privire la combaterea discriminării pe piaţa forţei de muncă; - Desfăşurarea de programe de informare în rândul tinerilor cu privire la alegerea carierei şi orientarea profesională în funcţie de previziunile pietei de muncă a Dobrogei; - Desfăşurarea de programe pentru prevenirea abandonului şcolar; - Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii şi incluziunii sociale;

• Corelarea invatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii; • Diversificarea economiei rurale; • Zone dedicate dezvoltarii industriei agroalimentare şi prelucrarii produselor; • Structuri de promovare şi sustinere a pisciculturii-crearea de noi crescătorii şi elestee cu diversificarea producţiei de peşte;

10. Cooperare economica transfrontalieră. Dezvoltarea cooperarii transfrontaliere in bazinul Marii Negre:

• Înfiinţarea unui centru de cooperare economică în bazinul Mării Negre; • Reteaua centrelor de expertiza in Bazinul Marii Negre; • Traditii culturale la Marea Neagra; • Meniul Marii Negre; • Croaziera la Marea Neagra; • Înfiinţarea bursei internaţionale de mărfuri Marea Neagră ; • Dezvoltarea cooperarii transfrontaliere Romania Bulgaria prin înfiinţarea de centre transfrontaliere de afaceri şi pieţe agroalimentare.

11. Creşterea nivelului mării va afecta în special locuitorii Dobrogei de nord. În condiţiile în care populaţia din Dobrogea de Nord înregistrează un spor natural 0 sau negativ (scenariul B2), măsurile de adaptare la consecinţele schimbărilor climatice sunt necesare. O mare parte dintre deciziile care influenţează în mod direct sau indirect adaptarea la schimbările climatice se iau la nivel local. Tot la acest nivel sunt disponibile cunoştinţe detaliate referitoare la condiţiile naturale şi umane locale. În consecinţă, un rol important îl deţin autorităţile locale. Schimbările de comportament în cadrul societăţilor şi comunităţilor depind într-o mare măsură de gradul de conştientizare a problemei. În Cartea Verde a Comisie Europenei către Consiliu se precizează că la elaborarea programelor care beneficiază de sprijin comunitar, statele membre trebuie să ia în calcul activităţile de adaptare. Acest lucru este în special valabil

48

pentru proiectele de infrastructură. Investiţii care sunt optime în condiţiile actuale nu vor fi însă în mod necesar viabile din punct de vedere economic în contextul condiţiilor climatice viitoare sau dacă se iau în calcul efectele acestora asupra ecosistemelor. De aceea, investiţiile pe termen mediu şi lung ar trebui să fie imune la schimbările climatice. 12. În legătură cu impactul schimbărilor climatice asupra activităţilor de transport, prezentate în capitolul anterior, măsurile de adaptare a sectorului de transporturi au în vedere garantarea unei bune funcţionări şi a continuităţii serviciilor oferite (OM 1170/29.09.2008). Adaptarea infrastructurii existente de transport la efectele schimbărilor climatice presupune investiţii considerabile suplimentare. Noua infrastructură de transport, precum şi mijloacele de transport trebuie concepute, încă din faza de proiectare, pentru a fi reziliente la efectele schimbărilor climatice. Sunt necesare în primul rând asigurarea unui sistem de transport cu capabilitate ridicată de adaptare şi crearea posibilităţii de alegere a unor mijloace de transport ecologice. 13. Conform Ghidului de adaptare la schimbările climatice (2008), alte măsuri de adaptare ar trebui să vizeze:

-întărirea structurii porturilor pentru a face faţă furtunilor din ce în ce mai puternice (de ex. prin folosirea stabilopozilor);

-revizuirea reglementărilor privind infrastructura, cum ar fi: drenarea apelor pluviale, terasamente, drumuri, căi ferate, poduri, tuneluri;

-identificarea de rute alternative de transport; -asigurarea protecţiei reţelei căilor de comunicaţie pentru a rezista condiţiilor

meteorologice extreme. În construcţia drumurilor, trebuie asigurate suficiente poduri, rigole şi canale în cazul precipitaţiilor intense şi a inundaţiilor;

-protejarea infrastructurii căilor ferate împotriva eroziunii; -înlocuirea cablurilor de suprafaţă cu cabluri subterane; -promovarea unor tehnologii noi de îmbracăminţi stradale (beton asfaltic sau

beton de ciment) şi de execuţie a stratului de rulare, pe bază de mixturi asfaltice realizate cu bitum modificat pentru preîntâmpinarea deformaţiilor permanente (datorate creşterii temperaturii) şi asigurarea rezistenţei la fisurare (datorată scăderii temperaturii);

-reducerea transportului rutier, în special a celui de marfă prin îmbinarea cu celelalte tipuri de transport (feroviar, maritim, fluvial), promovarea transportului intermodal;

-încurajarea transporturilor alternative cu impact cât mai redus asupra mediului; -îmbunătăţirea căilor de rulare şi fluidizarea traficului cu efecte de reducere a

consumurilor de combustibil şi implicit de emisii de gaze cu efect de seră etc. Pentru dezvoltarea economică durabilă a sectorului transporturi pe teritoriul Dobrogei, sunt necesare studii de evaluare a vulnerabilităţii diferitelor sectoare de transport la efectele schimbărilor climatice. Studiile publicate până în prezent asupra evoluţiei unor fenomene de vreme severă asociate cu vânturi puternice (viscole, furtuni pe mare) au abordat şi aspecte legate de consecinţele acestor fenomene în Dobrogea. Din aceste studii se observă că transportul rutier şi feroviar sunt vulnerabile în condiţii de viscol. Transportul maritim înregistrează şi el restricţii pe timp de furtună sau viscol. 14. În domeniul energiei, este necesară creşterea investiţiilor în utilizarea surselor de energie regenerabilă, prin care să se utilizeze potenţialul eolian pe care îl deţine

49

Dobrogea şi totodată şi creşterea investiţiilor în înlocuirea şi modernizarea liniilor de transport şi distribuţie a energiei electrice, având în vedere vechimea mare a acestora şi vulnerabilitatea lor în situaţii meteorologice extreme, în special intensificări de vânt însoţite de căderi de zăpadă, temperaturi scăzute sau descărcări electrice. Ca şi în domeniul transporturilor, în Ghidul de adaptare la schimbările climatice, elaborat în 2008 se arată necesitatea elaborării de studii privind evaluarea riscului efectelor schimbărilor climatice pentru sectorul energetic în general şi în special cu privire la eventualele modificări în cererea şi consumul de energie datorat fenomenelor extreme. 15. În domeniul turismului, se impune protecţia plajelor, care suportă efectele schimbărilor climatice, prin creşterea nivelului mării şi eroziune costieră. Plaja, ca suport al activităţii turistice impune măsuri imediate de protejare. Măsurile de adaptare ar include refacerea plajelor afectate de eroziunea costieră, interzicerea ridicării de construcţii pe plajă sau în apropierea acestora, precum şi în zonele expuse la riscuri naturale, sporirea măsurilor de protecţie împotriva dezastrelor naturale construirea infrastructurii turistice şi a staţiunilor mai departe de coastă, diversificarea formelor de turism care pot fi practicate în staţiunile de litoral (de ex. turism de afaceri). 16. Pentru prevenirea efectelor schimbărilor climatice asupra stării de sănătate a populaţiei este necesară colaborarea între autorităţile competente în vederea promovării unor programe de intervenţie operativă în cazul manifestării unor evenimente meteorologice extreme. Episoadele de vânturi puternice se înregistrează în special iarna şi sunt asociate cu valuri de frig. Consecinţele unor astfel de fenomene în Dobrogea (persoane decedate) arată necesitatea reducerii mortalităţii şi morbidităţii prin implementarea unor programe de intervenţie în astfel de situaţii. 17. Creşterea nivelului mării va afecta infrastructura, locuinţele şi va crea probleme legate alimentarea cu apă potabilă.

4. CONCLUZII

1. Concluzii privind unele direcţii prioritare ale dezvoltarii durabile in Dobrogea:

• Îmbunătăţirea calităţii transportului de persoane şi mărfuri şi modernizarea infrastructurii aferente;

• Fluidizarea şi descongestionarea traficului, mai ales în Zona Metropolitană Constanţa; • Creşterea atractivităţii socio-economice a domeniului public in aria de influenta a

polului de crestere Constanta; • Dezvoltarea infrastructurii de bază care deserveşte furnizarea serviciilor publice; • Dezvoltarea şi imbunatatirea serviciilor de sanatate publica şi a infrastructurii specifice; • Dezvoltarea şi imbunătăţirea infrastructurii serviciilor sociale şi a celor comunitare; • Dezvoltarea infrastructurii educationale, cu accent pe prevenirea abandonului şcolar şi

promovarea incluyiunii sociale într-un climat normal; • Creşterea gradului de siguranţă a cetăţeanului şi ordine publică; • Creşterea capacităţii de prevenire, intervenţie şi monitorizare a situaţiilor de urgenţă; • Conservarea, restaurarea, promvarea şi valorificarea durabila a patrimoniului cultural,

asigurând inclusiv infrastructura conexa; • Consolidarea ofertei turistice bazată pe dezvoltarea serviciilor şi evidenţierea zonelor

considerate unicat pe plan mondial;

50

• Dezvoltarea infrastructurii de bază care deserveşte furnizarea serviciilor publice; • Reducerea factorilor de poluare a mediului cu dezvoltarea sistemelor de management

integrat al deseurilor şi reabilitarea siturilor contaminate; • Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii; • Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele

mai expuse la risc; • Creşterea eficienţei energetice în contextul combaterii schimbarilor climatice • Conservarea durabila a resurselor naturale şi valorificarea turistica a acestora; • Promovarea cooperării turistice transfrontaliere; • Reducerea factorilor de poluare a mediului prin utilizarea surselor regenerabile de

energie; • Valorificarea siturilor industriale poluate şi neutilizate şi pregatirea acestora pentru noi

activitati; • Dezvoltarea infrastructurii de bază care deserveşte furnizarea serviciilor publice • Promovarea utilizării internetului şi facilitarea accesului la internet şi dezvoltarea • serviciilor de tipul „e-administraţie”; • Imbunatatirea accesului pe piata a sectorului tertiar şi a acelor activitati economice care • genereaza valoare adaugata mare; • Dezvoltarea unei administratii publice la nivel european; • Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă; • Diversificarea economiei rurale prin identificarea surselor eficiente de generare a nivelului de trai; • Dezvoltarea cooperarii transfrontaliere in bazinul Marii Negre; • Dezvoltarea cooperarii transfrontaliere Romania – Bulgaria.

2. Indiferent dacă avem în vedere aspecte ale modului de viaţă sau aspecte ale spiritualitaţii, este usor decodificabil faptul că în definirea caracteristicilor unui ecosistem, un rol important îl are agentul uman. În dialogul său cu natura, omul a demonstrat marea sa disponibilitate de a se adapta la mediu şi nu întâmplător sintagma "relaţia om - mediu" a devenit un loc comun.

Decodificarea oricarui fapt de cultură aparţinând oikumenei dobrogene include un studiu comparativ în care analiza detaliilor şi comparaţia capată valoare de dominantă a unei cercetări socio-etnologice cu totul deosebite. Orice aspect al vieţii tradiţionale al fiecarei etnii trebuie privit şi analizat în raport cu dezvoltarea socială, cu secvenţa de timp pentru care se face cercetarea, cu însăşi istoria mentalităţii etnice respective. Istoria si dinamica vieţii sociale, manifestările la nivel mental în acest areal - în decursul timpului - permit să considerăm şi să definim zona drept zonă de acceptare etnica, ceea ce implica anumite caracteristici:

• conlocuire comprehensivă; • receptare etnoculturală; • social intercultural deschis. Aceste caracteristici ale zonei de acceptare etnică, ce devin totodata fenomene ale

coetnicitaţii în spatiul Dobrogei, modalităţile de convieţuire, evoluţia socio-istorică şi economică a teritoriului comun de locuire:

• similitudini; • diferenţe; • aculturaţie;

51

• interferenţe; • asimilare. Aceste aspecte relevante ne permit să urmărim problematicile ce stau în atenţia

etnologului sau a sociologului, într-o zonă care s-au interferat, în timp, diferite culturi ce s-au manifestat în procente diferenţiate, elementul românesc constituindu-se ca o dominantă şi permanentă. O consecinţă a modificării geo-climatice asupra dobrogenilor este reprezentată de ritmul cotidian de viaţă mai alert decat al altor zone . Dacă locuitorii zonelor montane sunt recunoscuţi pentru calmitatea lor, dobrogenii sunt cei ce echilibrează balanţa ecosistemului în favoarea unei vieţi mai rapide. Un studiu a arătat că in partea de N-V a ţării sunt dominante cursurile de dans clasic (vals, tango) in timp ce in partea de S-E a ţării supremaţia o deţin cursurile de dans mult mai rapid (salsa, samba), ceea ce defineşte temperamentul zonal. 3. Concluzionăm, afirmând că urmatoarele caracteristici psihosociale sunt specifice locuitorilor Dobrogei: 1. - modelul paşnic de convieţuire a etniilor (păstrandu-se limba, portul, religia, tradiţiile); 2. turismul, agroturismul pentru Marea Neagra şi Delta Dunării sunt specifice intregii zone; 3. pescuitul si apicultura ocupaţii ale localnicilor din partea de nord a Dobrogei; 4. navigatul, meserie specifica zonei, duce la modificarea structurală a familiei; 5. clima zonala contribuie la ritmul alert de viaţă al temperamentalilor dobrogeni. BIBLIOGRAFIE

1. Rotariu, T.,(2009), Demografia şi sociologia populaţiei. Structuri şi procese demografice, Polirom Iaşi, p. 50

2. Rotariu, T., (2010), Studii demografice, Polirom Iaşi, p. 212 3. Mândruţ, O., (2008) Culegere de geografie, C.D.Press, p. 92 4. Doise, Willem (1996), Psihologie socială experimentală, Polirom Iaşi, p. 137

5. Vespremeanu E., (1987), Probleme de geomorfologie marina, Universitatea din Bucureşti

6. Vespremeanu, E., (2004), Geografia Marii Negre, Editura Universitatii din Bucuresti *** Institutul de etnografie şi folclor “Constantin Brăiloiu” Atlas Etnografic Român *** Institutul de cercetări Eco-Muzeale Tulcea (2008), Studii privind aspecte istorice şi etnografice ale comunitaţilor locale din Delta Dunării