radu grigorovici – sau intelectualulcurieruldefizica.nipne.ro/docs/cdf_63.pdf · curierul de...

Curierul de Fizicã / nr. 63 / Aprilie 2009EDITURA HORIA HULUBEI

C nr 63URIERULde Fizica

Curierul de Fizicã îºi propune sã se adreseze întregii comunitãþi ºtiinþifice/universitare din þarã ºi diaspora !Publicaþia Fundaþiei Horia Hulubei ºi a Societãþii Române de Fizicã • Anul XX • Nr. 1 (63) • Aprilie 2009

(((((

Din CUPRINS2 * * * Grupaj omagial: Acad. Radu Grigorovici

13 V. Bârsan Vizita Prof. Sreenivasan în România14 Mircea Ignat Peisaj între bãtãlii15 Mircea Morariu Physics Web18 Constanþa Ganea Ruxandra Sireteanu-Constantinescu

Nota Redacþiei O scriere semnatã, menþionatã aici sauinseratã în paginile publicaþiei, poartã responsabilitatea autorului.Celelalte note – nesemnate – ca ºi editorialul, sunt scrise decãtre redacþie ºi reprezintã punctul de vedere al acesteia.

Radu Grigorovici– sau intelectualul

«Intelectual curat se poate numi, cred, numai omulobsedat de inteligenþã: acela care, normal ºi necesar,opune realitãþii trebuinþa ºi capacitatea purã de a înþelege,fãrã nici un respect pentru orice alte interese pe care viaþa,cu vigoarea ei indiscretã, le împinge obiºnuit pe primul planal sufletului. – Paul Zarifopol»

Radu Grigorovici s-a nãscut la Cernãuþi în 20 noiembrie1911. Era unicul fiu al soþilor Gheorghe ºi TatianaGrigorovici, social-democraþi bucovineni, militanþi pentrudreptate socialã în Imperiul Habsburgic ºi apoi în România.Obiºnuit sã vadã ºi sã judece ca homo austriacus, acestspirit critic înnãscut va privi realitãþile româneºti de maitârziu cu un scepticism neconformist ireductibil.

«Am învãþat sã nu fiu laº, sã-mi spun pãrerile pe faþã,sã cred în superioritatea democraþiei, în dreptate socialã ºiîntr-o eticã ce se apropie mult de cea creºtinã.»

A absolvit liceul „Aron Pumnul” în 1928, apoi a studiatla Universitatea din Cernãuþi, obþinând în 1931 licenþa înºtiinþe chimice ºi în 1934 licenþa în ºtiinþe fizice. ªcoala defizicã din Cernãuþi, având ca principali promotori pe EugenBãdãrãu ºi Herbert Mayer, a avut o influenþã decisivã înformarea tânãrului fizician. S-a cãsãtorit în 1934 cu ElenaRãzvan, care i-a stat nedespãrþit alãturi, într-o lungã viaþãîncheiatã pentru amândoi în 2008.

ªi-a început cariera universitarã în 1934, la alma mater,ca preparator suplinitor la laboratorul de fizicã experi-mentalã al profesorului Bãdãrãu. S-a transferat în 1936 laUniversitatea din Bucureºti, unde Bãdãrãu fusese chematca ºef al catedrei de fizicã molecularã, acusticã ºi opticã.Lumea universitarã bucureºteanã, diferitã de cea cernã-uþeanã ºi nu totdeauna spre bine, l-a solicitat sã-ºiprecizeze personalitatea; prietenia legatã cu GheorgheManu ºi ªerban Þiþeica, mai vârstnici, l-a ajutat. În 1939 aobþinut titlul de doctor în ºtiinþe fizice (confirmat în 1958 cadoctor docent), cu o dizertaþie intitulatã „Potenþialul disruptivîn vapori de mercur”. A urcat treptele ierarhiei universitare,devenind conferenþiar în 1949. A þinut cursuri de opticãgeometricã ºi electromagneticã, opticã generalã, opticãpentru matematicieni, optotehnicã (fotometrie ºi iluminat),fotoluminiscenþã, spectroscopie aplicatã, electronicãgeneralã. Între anii 1947 - 1957 a lucrat în paralel înindustria izvoarelor de luminã (fabrica Lumen, apoiElectrofar), ca inginer consultant. În 1960 cariera sauniversitarã s-a curmat brusc. (continuare în pag. 12 )

Radu GRIGOROVICI1911-2008

Curierul de Fizicã / nr. 63 / Aprilie 20092

Am avut norocul sã lucrez în aceeaºi catedrã cu RaduGrigorovici, în perioada când ºi-a început activitateadidacticã ºi de cercetare din Bucureºti, pe care voi încercas-o evoc.

Catedra de Acusticã ºi Opticã din Facultatea de ªtiinþea Universitãþii din Bucureºti, de pe la mijlocul anilor ’30, afost cadrul în care am lucrat împreunã cu o serie de alþifizicieni, al cãror nume a trecut în istorie, dar a cãruiatmosferã specialã meritã s-o evoc atât pentru frumuseþeaei în sine, cât ºi ca sã arãt tinerilor fizicieni care-ºi începacum o carierã, cã locul în care lucrezi poate fi “sfinþit”.

CatedraPersonalitatea marcantã a catedrei era ºeful acesteia,

Articolele din grupajul urmãtor au fost scrise pe baza cuvântãrilor þinute de autori în aula Academiei Române laaniversarea de 85 de ani a Academicianului Radu Grigorovici.

Radu Grigorovici la Catedra de acustic\[i optic\ a Facult\]ii de [tiin]e din Bucure[ti

profesorul Eugen Bãdãrãu, venit de puþini ani de laUniversitatea din Cernãuþi. Profesorul Bãdãrãu aveaconcepþia fermã cã instituþiile de învãþãmânt superiortrebuie sã fie în acelaºi timp serioase centre de cercetareºi era specialist într-un domeniu al fizicii pe care îl abordaseîncã în strãinãtate, ºi anume domeniul descãrcãrilorelectrice în gaze, pe care era hotãrât sã-l introducã ºi înUniversitatea din Bucureºti, creând condiþiile de formare aunui nucleu de cercetare în aceastã ramurã a fizicii.

Dupã terminarea facultãþii, devenisem asistentã lacatedra de Acusticã ºi Opticã, pe care o apreciasem cel

mai mult ca studentã. Pe vremea aceea, în Bucureºti,fizica se studia în secþia fizico-chimice a Facultãþii deªtiinþe. Îmi amintesc cã am avut remarcabili profesori dechimie, care predau cursuri cu grijã alcãtuite, studenþiitrecând prin serioase laboratoare de chimie neorganicã,organicã, analiticã, de specializare. Nu aceeaºi era situaþiaîn ce priveºte fizica. Pânã am urmat cursul predat deprofesorul Bãdãrãu, pot spune cã nu urmasem nici un cursde fizicã experimentalã cât de cât serios, astfel încât pentrunoi, studenþii, a fost o încântare sã audiem un cursplanificat cu discernãmânt, pentru a se atinge întreguldomeniu al opticii, sã urmãrim interesante experienþe decurs, care nu dãdeau greº niciodatã, regizate de tânãrulmagician Radu Grigorovici.

La catedrã, desfãºurau activitate didacticã, încã înaintede venirea profesorului Bãdãrãu, o serie de persoanecunoscute poate unora dintre cititori. Astfel erau ºefii delucrãri Aurel Ionescu, cel care a devenit profesor ºi valoroscercetãtor la Cluj, ªtefan Vencov, viitor ºef de catedrã laInstitutul Politehnic ºi, un timp, rector al acestei instituþii,George Cristescu, (vezi pagina alãturatã, stânga-sus) care,pânã la pensionare, ºi-a continuat activitatea tot la catedrade Fizicã a Institutului Politehnic.

Mai erau unii care ocupau camere de lucru la catedrã,fãrã a face parte dintre cadrele didactice ale acesteia.

Curierul de Fizicã / nr. 63 / Aprilie 2009 3

Astfel, într-o camerã era de gãsit Dumitru ªtefãnescu,devenit ulterior profesor de fizicã la Facultatea de Farmacie.În altã camerã lucra valorosul chimist Emanoil Lucatu (veziimaginea de jos), ale cãrui puternice trãsãturi de fizionomieºi de caracter constituiau o tentaþie de a le creiona pentruorice caricaturist sau povestitor. Aºa a ºi fãcut regretatul

fizician George Manu, care a surprins de altfel foarteplastic trãsãturile multora dintre membrii catedrei de atunci,imagini pe care le-am ales sã însoþeascã prezentarea defaþã.

Activitatea didacticã de la catedrã trebuie sã fi fostserioasã ºi înainte de venirea profesorului Bãdãrãu. Amgãsit caiete în care erau descrise felurite experienþe decurs, laboratorul de lucrãri practice avea montatenumeroase lucrãri din cele clasice de opticã ºi acusticã,prevãzute cu instrucþiuni de experimentare adecvate.

Dar, din punct de vedere al cercetãrii ºtiinþifice,personalul constituia un conglomerat cu unele pietricele maimari ºi mai strãlucitoare, altele mai mãrunte ºi mai terne,fãrã nici un liant între ele.

Unii obþinuserã doctoratul în strãinãtate ºi gãseau cãeste elegant sã mai publice câte ceva, indiferent ce, ºi înþarã. Dar nu existau preocupãri ºtiinþifice comune, ºi pelângã nici un fizician mai vârstnic nu lucra vreun tânãr care,astfel, sã se formeze ca viitor cercetãtor ºtiinþific.

Vedeþi deci de ce schimbare revoluþionarã era nevoiepentru a crea la catedrã nucleul unui institut de cercetare,modern pentru acea vreme. Aceasta a fost opera ºefuluicatedrei ºi a tânãrului Radu Grigorovici. Cu binecunoscutulsãu fler de a ghici cine va deveni probabil un viitor om deºtiinþã, dintre toþi cei de la catedra de la Cernãuþi,profesorul Bãdãrãu l-a ales pe tânãrul Radu Grigorovici casã vinã cu el la Universitatea din Bucureºti. ªi vedeþi cât dejust a prevãzut!

Radu Grigorovici cercetãtor, cadru didacticºi colegPrima tezã de descãrcãri în gaze susþinutã la catedrã

a fost cea a viitorului Academician Radu Grigorovici, cusubiectul Potenþialul disruptiv în vapori de mercur.

Cercetãrile respective au comportat elaborarea anumeroase tehnici experimentale, care sã funcþioneze fãrã


greº: tehnica vidului (modestã dupã normele de azi fiindcãceea ce trebuia obþinut era o presiune de 10-6 – 10-7 Torr),realizarea trecerilor sticlã obiºnuitã- sticlã razotherm -cuarþ, a sudurilor metal - sticlã, metal - cuarþ, degazareaeficientã a tuturor pieselor din incinta vidatã etc.

În acelaºi timp, cercetarea necesita înþelegerea tuturorfenomenelor care pot apãrea într-o descãrcare electricã, acompetiþiei dintre ele, care conduce – funcþie de natura ºipresiunea gazului, topografie, mãrimi electrice de intrare –la stabilirea uneia dintre posibilele forme de descãrcare ºideterminã valorile parametrilor descãrcãrii.

Cele precizate în cadrul acestei teze au devenit un buncomun al catedrei, ele trebuind sã fie bine cunoscute deviitorii cercetãtori.

Tezele ulterioare, cea a Acad. Liviu Constantinescu,specializat ulterior în geofizicã, ºi fost, pânã nu demult,preºedintele secþiei de ªtiinþe Geonomice a Academiei,teza mea de doctorat, cea a profesorului GheorgheBrãtescu, pentru a pomeni pe primele în ordine cronologicã,au profitat nu numai de ce se stabilise prin cercetãrile dlui.Grigorovici, ci ºi de ajutorul sãu direct, oferit cugenerozitate, uneori excesivã.

Mult timp, niºte pete de pe paravanul de lemn caredepãrþea porþiunea mea de camerã de cea a lui LiviuConstantinescu mi-au amintit de momentul când studiamdescãrcarea electricã în metan. Pentru purificareaacestuia, trebuia sã-l îngheþ ºi apoi sã trec gazul evaporatprin vase spãlãtoare, dintre care unul cu acid sulfuricconcentrat. Vãzându-mã cu grijã de cum va merge treaba,Radu Grigorovici a venit, fãrã sã-l rog, sã-mi dea o mânãde ajutor. Un jet de gaz, mai puternic decât prevãzusem, aîmproºcat stropi de acid, care m-ar fi putut atinge pe minecare, deh!, lucram la teza mea, dar ºi pe Radu, care nuera dator cu nimic sã-ºi piardã timpul ºi sã se expunã. Dinfericire, a avut de suferit numai paravanul de lemn.

Dupã susþinerea tezei de doctorat, Radu Grigorovici aînceput sã-ºi lãrgeascã domeniul de cercetare, punândpentru prima datã în evidenþã darul sãu de a antrena ºi pealþii. Bucuria de a colabora l-a caracterizat apoi în întreagasa activitate de creaþie ºtiinþificã.

Astfel, împreunã cu George Cristescu, bun specialist încircuite de înaltã frecvenþã, a realizat un nou tip dedescãrcare electricã, torþa de înaltã frecvenþã, descãrcarepromiþãtoare în calitate de izvor de radiaþii folosibil înanaliza spectrochimicã.

Împreunã cu chimistul Radu Mavrodineanu, a soluþionatunele probleme mai delicate de analizã spectrochimicãfolosind, ce e drept, alt izvor spectral decât torþa de înaltãfrecvenþã.

Astfel începea sã se manifeste importantul rol de liantjucat de tânãrul Radu Grigorovici în crearea unui centru decercetare ºtiinþificã în universitatea din Bucureºti.

Nucleul de cercetare în domeniul descãrcãrilor în gazedin universitate a condus, treptat, la principala componentãa recunoscutului Centru de Cercetare din domeniul plasmeide la Mãgurele, centru ce colaboreazã cu specialiºtii dinEuropa ºi America ºi care are drept ilustru reprezentant însecþia de ºtiinþe fizice a Academiei pe Acad. Ioan IoviþPopescu.

Vreau sã mai menþionez cã cercetãrile de descãrcãri îngaze, efectuate cu mijloacele modeste de care dispuneauniversitatea în acei ani, au avut un impact pozitiv ºi înindustrie.

Cunoºtinþele de tehnica vidului, de comportarea

materialelor în vid, la temperaturi ridicate, i-au permis luiRadu Grigorovici (care a lucrat un timp, în paralel, ºi înfabrici de becuri electrice) sã contribuie la perfecþionarea ºidiversificarea tehnologiei de fabricare a lãmpilor cuincandescenþã. Muncitorii din fabricã învãþaserã cã, dacãse împiedicã ceva în procesul de producþie, e posibil ca dl.inginer Grigorovici sã sugereze ce e de fãcut. Ei îl numeauinginer fiindcã, pe atunci, muncitorii erau convinºi cã, înmunca lor, numai un inginer ar putea ºti, eventual, ceva maimult decât ei.

Mã întreb prin ce ne-a influenþat cel mai mult tânãruldoctor Radu Grigorovici pe noi, cei care am intrat ulterior încatedra condusã de Profesorul, ºi apoi AcademicianulEugen Bãdãrãu?

În primul rând, el a contribuit cel mai mult la creareaatmosferei care fãcea sã ne simþim atât de bine înlaborator, unde ne pãrea firesc sã petrecem tot timpuldisponibil.

În acelaºi timp, ºcoala de fizicã, pe cale de constituire,unde activam alãturi de personalitãþi ºtiinþifice ºi omeneºtiatât de marcante ca magistrul Bãdãrãu ºi deja consacratulsavant Radu Grigorovici, ne fãcea (cel puþin pe unii dintrenoi) sã considerãm catedra ca pe un templu venerat, undeni se permitea sã oficiem ºi noi, ºi sã ne întrebãm dacãmeritãm acest drept. Aceasta ne obliga sã neperfecþionãm zi de zi, pentru a sluji din ce în ce mai bine.

Sunt convinsã cã cei ce au fãcut parte din remarcabileºcoli de cercetare, în special în perioada de formare aacestora, au încercat sentimente similare. Mã gândesc, depildã, la cei din ºcoala Acad. Horia Hulubei sau a Acad.Costin D. Neniþescu.

Radu Grigorovici omulRadu Grigorovici ne-a transmis convingerea cã

principala datorie a cercetãtorului este de a fi absolut cinstitîn prezentarea rezultatelor proprii ºi în aprecierea acestoraîn comparaþie cu cele ale altor specialiºti din domeniu.Evident, situarea pe scala valorilor a oamenilor de ºtiinþãdepinde de ingeniozitatea, profunzimea raþionamentului,puterea de muncã a fiecãruia, dar cinstea absolutã încercetare trebuie sã fie comunã tuturor.

Urmãrind activitatea didacticã de zi cu zi a lui RaduGrigorovici, am remarcat dãruirea faþã de studenþi, atât pelinie profesionalã, cât ºi umanã. Îmi amintesc astfelexcursiile pe care le organiza, în timpul cãrora, cot la cot,studenþi ºi cadre didactice, ne bucuram de frumuseþinaturale ºi ne distram copios de incidente hazlii, inevitabileîntr-o excursie.

Cu toatã aceastã intimitate, Radu Grigorovici eraabsolut imparþial în apreciarea studenþilor.

Am mai preþuit la colegul Grigorovici disponibilitatea dea face, cu seriozitate, tot ce era nevoie în catedrã: muncadidacticã, contribuþia activã la ºedinþele de comunicãri aleSocietãþii de Fizicã, sugestiile de completare ºi îmbunãtãþirea unor articole ce urmau a fi publicate, cele de perfec-þionare a unor instalaþii, pânã ºi treburile administrative ºigospodãreºti.

Dar în materie de calitatea muncii ºi de cinste, RaduGrigorovici era în rezonanþã ºi cu alþi membri ai catedreidin acea perioadã. Îmi amintesc, astfel, cu afecþiune demecanicul ºi de sticlarul care ocupau posturi modestretribuite. Mecanicul era Ilie Bârsan, cel care a devenitºeful bine cunoscutului Atelier Central de la Mãgurele, iarsticlarul Antal Makult este cel care, direct sau prin filiaþie, aformat pe toþi sticlarii suflãtori din Bucureºti.


Aceºti oameni, artiºti în meseria lor, nu se mulþumeausã execute perfect ce li se comanda, vroiau sã înþeleagã lace va servi dispozitivul comandat, dãdeau, eventual,sugestii de modificare ºi învãþaserã cã e bine sã-l consulteºi pe Radu Grigorovici, indiferent cine era beneficiarulcomenzii. Apoi þineau neapãrat sã fie de faþã la punerea înfuncþiune a aparaturii.

Alþi oameni de nãdejde ai catedrei au fost soþii Miticã ºiMaria, simpli oameni de serviciu, de o cinste ºi respectireproºabile, care considerau amândoi de datoria lor cafiecare colþiºor al catedrei sã fie curat ºi în ordine.

Miticã, paznicul intrãrii – mai ºcolit, mai mucalit,apreciind o glumã bunã – Maria, ardeleancã serioasã cenu ºtia nici citi, nici scrie, numitã formal laborantã erauoameni de o calitate moralã ºi un curaj civic pe care le-amconsiderat cu toþii remarcabile. Radu obiºnuia sã citezeurmãtorul exemplu. „În drum spre biroul profesorului,conferenþiarul de Marxism-Leninism al Facultãþii, AndreiPopovici se întâlneºte în coridorul larg cu Margareta (veziimaginea alãturatã) care tocmai pleca ºi cu Miticã, pazniculintrãrii. Ulterior, profesorul îl cheamã pe Miticã acuzându-lde lipsã de respect faþã de profesorul Popovici pe care nu-l salutase. Miticã a replicat fãrã ezitare: „Cum puteambãnui cã domnul care a intrat este profesor în facultateanoastrã, când a trecut pe lângã doamna Giurgea fãrã sã-ispunã bunã ziua!?”. Miticã n-a fost iertat, a fost epuratpolitic dar reinstituit – simultan cu un alt epurat de rangînalt – abia dupã ce Maria, ardeleanca neºtiutoare de carte,gãseºte întâmplãtor un depozit de cocoºei, într-oascunzãtoare ce trãda identitatea posesorului – personajimportant al catedrei – ºi are ideea sã foloseascã tãcereaei în folosul reintegrãrii lui Miticã ºi a colegului nostru”.

Oricine a zãbovit mai mult sau mai puþin în catedra deopticã din anii ’30, ’40, ’50 îºi aminteºte cu duioºie de ei.

Evident, ideile novatoare ale savantului Radu

Grigorovici au apãrut ºi au dat roade în special în noiledomenii de cercetare, pe care le-a abordat cudiscernãmânt din proprie iniþiativã, în anii 1958-60, laInstitutul de Fizicã din Bucureºti, nou înfiinþat. Le vor evocadesigur cei care i-au fost colaboratori în deceniileurmãtoare.

Margareta Giurgea

Desenele de Gheorghe Manu sunt reproduse cupermisiunea domnului ªerban-Alexandru Manu conformtermenilor stabiliþi de “GNU Free Documentation License”.Textul acestei licenþe se gãseºte la http://www.gnu.org/copyleft/fdl.html.

M-am gândit mult cui sã dedic aceste succinte amintiri“cristalizate” în mine în decursul celor aproape 50 de anide prietenie ºi de peste 25 de ani de colaborare ºtiinþificãcu Profesorul Radu Grigorovici. M-am decis sã mã adresezurmaºilor dumnealui, dar mai ales “urmaºilor urmaºilorProfesorului”, care nu au avut ºansa unicã de a fi alãturi dedumnealui zi de zi, de dimineaþa pînã seara târziu, de abeneficia de tot ce radia, te învãþa, într-un cuvânt: te forma,îþi transfera din eul, din personalitatea dumnealui. Pentru noicolaboratorii, în relaþiile directe cu dumnealui, era “DomnProfesor”, deºi, în parantezã fiind spus, nu a beneficiat deacest titlu în mod oficial niciodatã, având doar atestatul deConferenþiar, care-i dãdea dreptul la acest mod deadresare. În absenþa dumnealui îl numeam scurt “ªefu’”.

Aº dori acum, la început, sã vã redau o convorbire cea avut loc între Leo Szilard ºi Hans Bethe cu ani în urmã:

Szilard: Descriu numai faptele, nu pentru ca cineva sãle ºi afle, numai aºa, pentru Bunul Dumnezeu.

Bethe: Nu crezi cã Dumnezeu cunoaºte aceste faptepe care le aºterni pe hârtie?

Szilard: Poate cã le cunoaºte, dar cu siguranþã nuaceastã versiune!

(Leo Szilard, “His Version of the Facts”, MIT Press,Cambridge, MA, 1978, p.149)

Mo[tenirea Profesorului Radu GrigoroviciÎntâlnireaCa multe evenimente majore din viaþã, întâlnirea ºi

colaborarea cu “Domn Profesor” s-a datorat unorîmprejurãri aº spune de domeniul “fatalitãþii”. Era în 1957când, cu un an în urmã, fostul Institut de Fizicã alAcademiei s-a scindat, înfiinþându-se pe de o parte Institutulde Fizicã Atomicã (IFA) condus de directorul fostuluiinstitut, Profesorul Horia Hulubei, iar pe de altã parte,Institutul de Fizicã Bucureºti (IFB). Acesta din urmã,neavând un local propriu, a fost gãzduit în cadrul Catedreide Opticã ºi Spectroscopie a Facultãþii de Fizicã, condusãde Profesorul Eugen Bãdãrãu, care a devenit ºi directorulIFB-ului. În primãvara acestui an 1957, un lot însemnatcompus din aproximativ 20 de foºti cercetãtori ai vechiuluiinstitut a fost transferat în interesul serviciului, volensnolens, la noul institut, IFB. Subsemnatul, împreunã cuProfesorul Ciobanu ºi încã un coleg care nu mai e azi pemeleagurile noastre, Nathan Croitoru, am fost repartizaþiîntr-o camerã în care era un microscop electronic proaspãtsosit din Cehoslovacia (fãrã nici un utilaj auxiliar) ºi câtevascaune. Aceastã camerã era la aproximativ 3 cameredepãrtare de “cabinetul” ºi camera de lucru experimentalãa Conferenþiarului Radu Grigorovici.

continuare în pag. 6


Mã simt obligat sã fac o micã parantezã. Subsemnatullucrasem înaintea acestui transfer (atunci nedorit de mine)în colectivul de straturi subþiri condus de regretatul ProfesorFlorin Ciorãscu, avându-l ca “subºef” ºi îndrumãtor pe dr.Mircea Oncescu. Dupã câteva zile de la “instalarea”noastrã la Catedrã, în noua camerã, ne-a vizitat dl.Oncescu, care mi-a spus: “Fã-mi o listã cu aparatele decare ai nevoie pentru a putea lucra. Doar ºtii ce aparateavem în colectiv”. “Dar, dle. Oncescu”, am replicat, “nusunt decât exemplare unice, cu ce veþi lucra dumnea-voastrã?”. “Asta nu-i treaba ta, fã-mi lista”. Am procedat înconsecinþã, iar dupã câteva zile, cu un camion, dl.Oncescu a adus aparatele, oficial împrumutate pentruLaboratorul de Fizicã Nuclearã care se afla în demisolulFacultãþii. Aºa am avut cu ce lucra. Dupã ani buni s-a fãcuttransferul oficial de la IFA la IFB. Ca recunoºtinþã pentruacest gest, le-am lãsat colaboratorilor mei “directiva”: dacãdomnul Oncescu vã solicitã vreodatã ceva, voi: “SÃRIÞI”!

Începutul unui nou capitol din viaþa mea:colaborarea cu Radu GrigoroviciAproximativ în aceeaºi perioadã, Profesorul Grigorovici

ne-a spus: “am fost solicitat sã devin ºeful unei secþii noi,“Fizica Metalelor” din IFB. Mã acceptaþi ca ºef? ” Ba binecã nu…”.

Astfel, soarta ne-a unit ºi ne-a dus înainte….Subsemnatul am venit cu o experienþã de 4 ani,

cãpãtatã la IFA, în domeniul fizicii straturilor subþiri. Colegulmeu, cu cea de microscopie electronicã. Profesorul a spus:“Eu, ca ºef, trebuie sã fiu mobil: vom folosi experienþavoastrã ºi baza materialã existentã, deci tematica se vafixa pe aceste considerente”.

Foarte curând ne-am familiarizat cu stilul de lucru aldomnului Profesor. Dumnealui venea dimineaþa pe la 8,30 -9 la Facultate ºi primul drum îl aducea la noi cu întrebareastereotipã, încã de la uºã, care însã te obliga: “Ei, ce maieste nou?”. Aceasta chiar ºi în cazul când ne despãrþisemcu o searã înainte. Foarte des ne spunea cã “avândoarecare insomnie astã noapte, m-am gîndit cã ar trebui sãmãsurãm aºa, sã verificãm lucrul cutare, sã încercãm sãcalculãm astfel…”. Noi, care veneam mult înainteadumnealui, pânã la acea orã eram cu instalaþiile în funcþiuneºi deobicei începusem sã mãsurãm. Primul lucru pe carel-am învãþat de la dumnealui a fost sã facem experienþedirijate. Aceasta însemna cã pe mãsurã ce notam dateleexperimentale punct cu punct, le ºi prelucram (neexistândpe vremea aceea instalaþii interfaþate, dar nici PC-uri,singurul calculator pe institut pe care îl puteam împrumutafiind o “râºniþã” mecanicã, zgomotoasã) dar în majoritateacazurilor, rigla de calcul era suficientã. Astfel, pe mãsurã ceprogresam cu experienþa, se fãceau calculele, sereprezentau rezultatele pe hârtie milimetricã ºi se urmãrearezultatul astfel obþinut.

De asemenea, am învãþat sã redactãm o lucrare. Încãînaintea colaborãrii noastre “oficiale”, ne-am adresatdumnealui cu rugãmintea sã citeascã o lucrare pe caretocmai o redactasem. Ne-a spus cã o face cu plãcere, darsã nu ne supãrãm dacã va face unele observaþii. ªi afãcut… Lucrarea a fost “rãsturnatã” complet, am mairescris-o încã de câteva ori pânã sã fie mulþumit de ea,deºi nu era co-autor. Încã de atunci am remarcatrigurozitatea, dar ºi generozitatea dumnealui. Nu degeaba,o colegã de la Cluj, cu o ocazie, a remarcat cã numeledumnealui ar trebui schimbat în “Rigorovici”.

De asemenea, a introdus sistemul ca orice comunicare

din partea colectivului sã fie prezentatã de cel mai tânãrmembru al grupului. Înaintea ºedinþei propriu-zise, tânãrultrebuia sã prezinte comunicarea în faþa colectivului, fiindîndrumat ºi corectat. Profesorul spunea: “O comunicareeste ca un rol de teatru. Trebuie învãþat cu meticulozitate ºirigoare. Nu este permis sã se citeascã, cãci în acest cazlumea dormiteazã, plictisindu-se. De asemenea, trebuie sãte încadrezi exact în timpul alocat”.

Ziua de lucru continua pânã seara (noi tinerii luând opauzã de jumãtate de orã la prânz, câteodatã “alergând”cu schimbul la masã ca sã putem continua mãsurãtoarea).Dumnealui se ducea la prânz acasã ºi se întorcea pe laora 4 în laborator. Stãtea cu noi pânã se termina seria demãsurãtori, apoi prelucrarea datelor ºi încercãrile deinterpretare. Dupã o astfel de zi plinã, aproape nelipsiteerau orele de povestiri, care la prima vedere erau înºiruireape “cãprãrii” a unor întâmplãri, constatãri, evenimente dinCernãuþi, armatã, facultate, familie etc., etc. Dar de fapt,era o adevãratã ºcoalã de comportament ºi de educaþiecivicã, aducându-mi ºi astãzi aminte, în numeroase ocazii,de “ce a spus în cazuri similare dl. Profesor, cum ar fiprocedat dumnealui”.

Nu lipseau nici citate în latinã sau povestirea unorromane mai deosebite. Adesea, seara târziu, cãutam prinenciclopedii sau în Larousse la capitolul de alocuþiuni latine,sensul celor povestite de profesor.

A început o perioadã foarte fructuoasã de publicaþii.Dupã primul rezultat mai remarcabil privind mecanismul degranulare a straturilor subþiri metalice (aceasta se petreceaîn 1958) am mers la poºtã ºi am expediat manuscrisul laZeitschrift für Physik. Câtã emoþie am încercat, fiind primalucrare expediatã în strãinãtate!

Dl. Profesor ne-a învãþat cã nu trebuie sã neglijãmrevistele autohtone (erau douã: Revue Roumaine dePhysique ºi Studii ºi Cercetãri de Fizicã) ºi sã publicãmrezultate originale ºi în aceste reviste pentru ridicareanivelului lor. Nu puþine lucrãri citate proveneau tocmai dinaceste reviste.

Tot aici trebuie sã menþionez o laturã a generozitãþiidlui. Profesor. Se întâmpla cã, deºi contribuia cu idei ºiinterpretãri, sã nu accepte sã fie trecut co-autor spunând:“Voi aþi crescut, ºi în fizicã, pe lângã cele douã capitolemari, fizica experimentalã ºi cea teoreticã, mai existã unul,poate ºi mai important: fizica diplomaticã. Deci lãsaþilucrurile cum vã spun eu…”.

Profesionalism, generozitate, culturã,verticalitate, comportament…Nu întâmplãtor am dorit sã intitulez aceste amintiri

“MOªTENIREA LÃSATÃ NOUÃ DE PROFESOR”. Aº dori sãamintesc câteva principii, aºa cum îmi vin în minte ºi cumle-am perceput.

În primul rând, o seriozitate totalã, pânã la dãruire,pentru munca pe care o faci. Domeniul de cercetare ales,chiar dacã la început nu-þi pare extrem de promiþãtor sauatrãgãtor, trebuie sã-l duci pânã la finalizare. Nu ai voie sãsari de la un subiect la altul; cu timpul, vei gãsi frumuseþeºi satisfacþie în majoritatea domeniilor abordate. Nepovestea cã, în acest sens, a învãþat de la ProfesorulBãdãrãu cã “dacã în timpul cercetãrii îþi vine o nouã idee –lucru inerent – o notezi, ºi te apuci de ea abia dupã ce aidus la bun sfârºit ideea de bazã, cãci altminteri nu iesenimic”. Cercetarea ºtiinþificã cere multe, foarte multesacrificii ºi privaþiuni. Este o problemã de opþiune. Dacã aioptat pentru ea, vei avea ºi satisfacþii greu de imaginat…


Nu cunosc un caz ca dl. Profesor sã fi îndepãrtat – mai peromâneºte, sã fi dat afarã pe cineva. În schimb, se fãcea oselectare naturalã. Colaboratorii se lãmureau curând, de lasine, dacã acceptã stilul dlui. Profesor, dacã sunt în staresã þinã pasul sau dacã pur ºi simplu nu sunt dispuºi sã-ºischimbe stilul de viaþã. Nu puþine cazuri au fost când,colaboratori foarte bine pregãtiþi ºi talentaþi au plecat debunãvoie, cãci nu puteau sau nu doreau sã þinã ritmul…

Spunea: “Experimentatorii care lucreazã în þãri mici ºisãrace, ca a noastrã, nu pot sã þinã pasul pe arenainternaþionalã decât prin idei originale, efectuând aºa ziseexperimente de generaþia I-a ºi publicând cât mai repederezultatele obþinute. Dacã acestea “prind”, vin grupurile dinþãrile bogate ºi, în câteva sãptãmâni, “mãturã” tot ce semai poate culege din ideea lansatã”.

Doresc sã relev aici intuiþia extraordinarã a Profesoruluicând a abordat domeniul semiconductorilor amorfi subforma de straturi subþiri, fiind printre primii pe plan mondial,care au adus contribuþii originale în acest domeniu. A ºifost propus în anul 1977 pentru Premiul Nobel. L-a primitînsã, pentru acelaºi domeniu, Profesorul Sir Nevil Mott dinCambridge, care în discursul sãu de primire a premiului,þinut la Academia Regalã Suedezã, a menþionat printreiniþiatorii domeniului ºi “ªcoala de amorfi a lui Grigorovicidin Bucureºti”.

Altruismul profesorului mi-a servit ca o lecþie pe viaþã.Dau doar douã exemple. Era în anii ’60, când am fostînzestraþi cu o instalaþie de difracþie Röentgen cuînregistrare cu contor. Pentru interpretarea rezultatelor, secalcula transformata Fourrier, se fãceau neteziri, corecþii,deci multe calcule numerice. Am gãsit o persoanã potrivitãpentru aceste calcule, care venind din învãþãmântul deciclu 2, nu putea fi încadratã decât pe un post prostremunerat. Profesorul a promis la angajare un surplus desalariu, pe care l-a plãtit lunã de lunã din buzunar, ani dezile.

În 1963, profesorul a fost numit director adjunct ºtiinþifical Institutului ºi ales membru corespondent al Academiei.Imediat dupã acest eveniment, ºi-a chemat cei doicolaboratori mai apropiaþi, printre care ºi subsemnatul, ºine-a spus (citez din memorie): “Faptul cã am devenitmembru corespondent al Academiei se datoreºte ºicontribuþiei voastre. Mã gândeam cum sã vã fiu recunos-cãtor pentru aceasta”. Cum ne înscrisesem cu o lucrare lao Conferinþã Internaþionalã, care urma sã aibe loc laBudapesta, “invit pe cheltuiala mea ºi soþiile voastre…”.

Pe lângã rigurozitatea ºi probitatea ºtiinþificã, ne-aînvãþat sã fim corecþi, aceastã corectitudine putând pãreaunui observator de afarã dusã pânã la absurd…

Era la scurt timp dupã alegerea sa în Academie ºi,într-o zi, îi spune tehnicianului cu care lucram eu ºi careaduna cotizaþiile sindicale, urmãtoarele: “Am o rugãminte lamatale; te rog intereseazã-te dacã, pentru indemnizaþia pecare o primesc de la Academie, trebuie sã plãtesc ocotizaþie suplimentarã la sindicat”. Cât de surprins a fostomul este lesne de înþeles. În parantezã fie spus,indemnizaþia de care am pomenit nu a durat prea mult. Lascurt timp, chiar la “propunerea” unor academicieni, ea afost sistatã, ca ºi cei 300 de lei lunar cu care regimul îistimula pe candidaþii în ºtiinþe de atunci, doctorii în fizicã deastãzi.

Altruismul ºi simþul de dreptate, inclusiv prinpromovarea tinerilor, s-a manifestat chiar în cazulpensionãrii domniei sale, la vârsta de 62 de ani. Doresc sã

relatez urmãtorul episod. Era la începutul anului 1973, când– dupã întoarcerea mea de la o bursã Humboldt, dinGermania – m-am dus la directorul de atunci al IFB,regretatul Profesor Ciorãscu. În biroul dumnealui i-am gãsitºi pe cei trei directori adjuncþi: dnii. Grigorovici, IoviþPopescu ºi Glodeanu. Era o atmosferã tensionatã, cãcitocmai sosise o hotãrâre a CNªT (sau CSEN) prin carenumãrul de directori adjuncþi se redusese la doi. La unmoment dat, profesorul a exclamat: “Problema este ca ºirezolvatã! Eu având 62 de ani, pot sã mã pensionez”. ªiaºa a ºi fãcut!

Cât timp a funcþionat ca director adjunct ºtiinþific, darºi înaintea acestei funcþii, când era ºeful secþiei“Semiconductori”, a avut adesea pãreri diferite, atât “însus”, cât ºi “în jos”. Niciodatã, nimeni, dar absolut nimeninu a avut de suferit în nici un fel pentru cã a “îndrãznit”sã-l contrazicã pe Profesor sau sã-i demonstreze, cuargumente, cã nu are dreptate.

În toate manifestãrile sale, fãrã sã facã paradã deaceasta, a dovedit un patriotism profund, dragoste de þarã.Deºi nu a beneficiat niciodatã de o bursã de studii înstrãinãtate, a depus eforturi considerabile pentru ca tineriisã poatã pleca la astfel de specializãri, spunând cã avemnevoie în þarã de specialiºti bine pregãtiþi, care dupãîntoarcerea lor sã poatã preda ºtafeta cu maximum decompetenþã urmaºilor lor.

Faþã de condiþiile date, a avut o atitudine pozitivã ºiînþeleaptã. Spunea: “noi care nu suntem, dintr-un motiv saualtul, înrolaþi politic, nu ne putem menþine decât printr-omuncã asiduã ºi dând continuu rezultate remarcabile”.Totodatã, urmãrea un singur lucru: menþinerea cu orice preþa unui nivel ºtiinþific ridicat ºi posibilitatea de a creacondiþii pentru aceasta.

A sesizat imediat cã trebuie sã împingem cercetareafundamentalã pânã la aplicaþii. Ne-a încurajat în acest sens,având o experienþã “uzinalã” bogatã, din anii când lucrasela fabrica de becuri “Electrofar”. Ne spunea: “Trebuie sã-iconvingem pe cei care ne finanþeazã cã fac o investiþiebunã ºi sigurã prin sprijinirea cercetãrii”. Îl cita din nou peregretatul Profesor Bãdãrãu: “Domnu’, domnu’!... Merg laAcademie ºi am nevoie ca din buzunarul stâng sã scottematica fundamentalã, din cel drept, pe cea aplicativã.Dar mai am nevoie ºi de o rezervã depozitatã în buzunaruldin spatele pantalonilor: realizãri concrete de materiale ºidispozitive”.

A cãutat permanent sã menþinã o atmosferãsãnãtoasã, de lucru ºi destinsã în preajma lui. În toatãperioada activitãþii sale, a dat dovadã de discernãmânt ºicuraj în lupta pentru zile mai bune. Mai în glumã, mai înserios, dar perfect conºtient de importanþa ºi riscurile lupteiduse, a fãcut ºi numeroase acte de curaj într-un stiloriginal: ºotii mici sau mai mari. Exemplele suntnumeroase. Am sã citez câteva din memorie.

Ne povestea cum în anii ’49 - ’50, când tatãl sãu, fostulsenator Gheorghe Grigorovici, a fost arestat datoritãconsecvenþei ideilor sale social-democrate ºi, nevrând sãpactizeze cu noul regim instaurat, familia dumnealui (mama,soþia ºi fiica Rodica) au primit domiciliu fixat în Bucureºti. Înacelaºi timp, dumnealui a fost concentrat ca sublocotenentde rezervã. A cerut o audienþã la fostul ministru de internede atunci, Teohari Georgescu, anunþându-se la ºeful decabinet al acestuia, îmbrãcat în haine de sublocotenent ºicu urmãtoarea precizare: “Sunt fiul trãdãtorului GheorgheGrigorovici”. La o astfel de prezentare neobiºnuitã, ºeful de


cabinet a tresãrit speriat. Profesorul l-a liniºtit, spunându-isã nu-i fie teamã, ºi cã cere numai ca, fie sã i se dea ºi luidomiciliu fixat, întrucât el este fiul “trãdãtorului”, fie sã sescoatã mama, soþia ºi fiica din aceastã interdicþie. În câtevazile a fost ridicat domiciliul fixat soþiei ºi fiicei.

De asemenea, ne îndemna la metode proprii, originale,în lupta împotriva legilor absurde, ca de exemplu faþã detracasãrile faimoasei Legi 23 privind obligativitatea de a danote de convorbire asupra contactului de orice fel cupersoane strãine. Ne spunea: “Împingeþi lucrurile pânã lasufocarea lor prin executarea întocmai a propriilor ordine”.Astfel am dat un timp “note de convorbiri” la tot pasul,inclusiv ca urmare a unui telefon primit din strãinãtate de laun prieten sau rudã. La câteva luni de la debutul acesteiacþiuni, “bãiatul cu ochi albaºtri” de la serviciul de protocolal Platformei, care avea ºi la propriu ochii de un albastrupãtrunzãtor (ºi care nu mai este printre cei vii) mi-a spuscu ocazia predãrii celei de a “n”-a note cã: “ªtiþi, nu estenevoie sã ne raportaþi chiar toate contactele cu strãinii”.

De asemenea, aprecia replica spiritualã ºi promptã. Nuagrea milogeli gen: “Iertaþi-l, dle. Profesor!”. Îmi amintesccã într-o zi a venit foarte decis la mine spunându-mi: “Gata,m-am sãturat de protejatul tãu! Iar l-am gãsit în institutbeat. Îl dau afarã!” Era vorba de un sticlar pe cât detalentat, pe atât de înclinat spre “tãrie”. Este cunoscutfaptul cã sticlarii, în general, nu se dau în lãturi de la “tãrii”,circulând chiar zvonul convenabil cã astfel sunt apãraþi desilicozã. Marea lor majoritate, când sunt în stãri bahice, seretrag discret. Eroul nostru în schimb era un exhibiþionist înale beþiei, el vizitându-i în astfel de ocazii cu predilecþie pebeneficiarii mãiestriei sale profesionale. Am încercat sãreplic ceva, dar magistrul mi-a tãiat-o scurt: “nu mãintereseazã argumentele tale, m-am sãturat ºi-l dau afarã!”Am reuºit totuºi sã-i atrag atenþia cã este de curând tatãlcelui de-al doilea copil. Mi-a spus cã nu ºtia dar nici nu-lintereseazã, punând mâna pe clanþã ºi dorind sã iasã. I-amstrigat: “În acest caz, aveþi toate ºansele, conform legii luiParkinson, sã deveniþi cât mai curând director plin!” (Înaceste “legi”, unul din criteriile pentru care un directoradjunct sã poatã deveni director plin este urmãtorul: dacãare un colaborator mai slãbuþ profesional, dar prieten din

copilãrie cu el, ºi care are de întreþinut câþiva copii mici ºio soþie casnicã, sã-l poatã da afarã din slujbã, în interesulcompaniei pe care o conduce, ºi în noaptea care urmeazãscenei de dare afarã, sã poatã dormi liniºtit, fãrã nici un felde remuºcãri). Cu aceste cuvinte, eroul nostru a fostsalvat, cum a recunoscut însuºi profesorul dupã ani dezile, tot la un “pahar de vorbã”.

Când era vorba de muncã, nu cunoºtea rabat. Îmiaduc aminte cã am avut o perioadã de delãsare datoritãunei împrejurãri familiale. Dupã câteva sãptãmâni, magistrulmi-a spus: “ªtiu cã ai necazuri, însã vreau sã-þi spun ceva.Când într-o dimineaþã, în vara anului 1950 am primit otelegramã de la autoritãþi, comunicându-mi-se cã tatãl meua murit în închisoare ºi pot sã ridic urna cu cenuºa sa,m-am bãrbierit, am îmbrãcat un costum închis la culoare,mi-am pus o cravatã neagrã, m-am dus la Facultate undeam examinat câþiva candidaþi la examenul de stat, iar apoim-am ocupat de formalitãþi”.

În fiecare an, cu ocazia aniversãrii Profesorului,colaboratorii ºi prietenii din institut ne adunam în casadumnealui, ºi nu eram puþini, în jur de 30 de multe ori. Eraziua uºilor deschise, cum s-ar spune astãzi. Era una dinrarele ocazii în care îl vedeam alãturi de soþia sa Elena,cea care, din umbrã, cu neþãrmuritã dragoste, admiraþie,înþelegere ºi dãruire a ºtiut sã completeze viaþa omului delângã ea, a savantului dedicat ºtiinþei. Ne aºteptauspecialitãþi ale doamnei Grigorovici, tradiþionalul tortbucovinean de turtã dulce ºi nelipsitul, minunatul vin roºu,produs al casei lansat de soþia chimistã ºi preluat apoi defizician. În final, profesorul ne cânta – atâta timp câtvederea ºi mobilitatea mâinii i-au mai permis-o - câtevapiese la pian. Erau momente emoþionante, de adevãratãînãlþare sufleteascã.

Am adresat în repetate rânduri domnului profesorrugãmintea sã-ºi gãseascã timpul necesar pentruaºternerea pe hârtie (sau mãcar pe o bandã magneticã) aunor “amintiri” din foarte bogata, variata ºi exemplara saviaþã de adevãrat savant ºi ºef de ºcoalã. Din pãcateaceasta nu s-a realizat niciodatã. Replica Dumnealui a fost:“am ºi aºa destui duºmani, vrei sã-i înmulþesc?”.

Andrei Devenyi

Fotosinteza vizualizatã cu ajutorul laseruluiOamenii de ºtiinþã ar putea fi mai aproape de înþelegereamodului în care moleculele fotosintetice transportã energiacu o eficienþã mare, mulþumitã unui nou experiment opticrealizat de cãtre cercetãtori din Irlanda ºi Marea Britanie.Tehnica ar putea de asemenea ajuta cercetãtorilor sãrealizeze celule solare mai eficiente. Probabil, una dintrecele mai importante reacþii chimice de pe Pãmînt,fotosinteza permite plantelor sã utilizeze energia Soareluiprin conversia bioxidului de carbon ºi apei în carbohidraþi.O mai bunã înþelegere a acestui proces eficient esteimportantã pentru biologi ºi ar putea dirija spre tehnologiimai bune pentru captarea energiei solare. Pentru a studialegile fotosintezei, cercetãtorii au utilizat diverse tehnicibazate pe laser pentru a încerca sã înþeleagã interacþiunilecomplexe dintre electroni în interiorul moleculelor.Majoritatea se bazeazã pe principiul amestecãrii a patruunde, dintre care trei fascicole laser diferite interacþioneazãcu o probã pentru a crea al patrulea fascicol. Noua metodãeste denumitã amestec de undã coerentã de unghirezolvat, care se estimeazã cã este de 1015 ori mai rapidã

decît metodele consacrate.Un nou material: grafanSurprinzãtorul material grafenul descoperit acum cinci anisub forma unor straturi de carbon de grosimea unui atomcontinuã sã-i uimeascã pe fizicieni cu noi proprietãþiremarcabile. În prezent, un grup care include ºi grupul decercetare din Marea Britanie care a descoperit grafenul, acreat un nou material numit grafan prin adãugarea atomilorde hidrogen la descoperirea lor originalã. Cu proprietãþi deizolator, dovedindu-se folositoare pentru creareadispozitivelor electronice bazate pe grafen, grafanul ºi-arputea gãsi utilitate ca mediu de stocare a hidrogenuluiajutînd vehiculele alimentate cu hidrogen sã-ºi mãreascãdistanþa strãbãtutã pînã la realimentare. În ciuda faptului cãeste extrem de subþire, grafenul are o rezistenþã fizicãmare fiind totodatã un excelent conductor atît de cãldurã,cît ºi de electricitate. În plus, este un semiconductor cuproprietãþi electronice ce pot fi adaptate prin simplaaplicare a unei tensiuni peste o regiune a stratului de grafen– spre deosebire de introducerea de impuritãþi chimice caîn cazul siliciului.


La început, încã din 1937, Prof. Radu Grigorovici aabordat probleme de fizica descãrcãrilor în gaze (1937- 1959), analizã spectralã în flacãrã (1944 - 1945),izvoare de luminã (1952 - 1957), opticã fiziologicã ºiinstrumentalã (1952 - 1961), cu rezultate publicate,apreciate ºi citate în reviste româneºti ºi strãine.

Dar, odatã cu abordarea domeniului fizicii solidelordezordonate, dupã 1959, Profesorul Radu Grigorovici adevenit o personalitate de prim rang în fizica mondialã.

Ideile stiinþifice au o viaþã ºi o soartã proprie. Unele,aparent strãlucite la naºtere, îºi pierd curândînsemnãtatea. Altele, la baza cãrora stã o intuiþieprofundã, trãiesc, evolueazã, sânt prelungite ºiîmbogãþite astfel încât, dupã 20 - 30 de ani ajung la odeplinã ºi frumoasã maturitate. Aceasta a fost ºi soartaideilor originale, lansate de Prof. Radu Grigorovici îndomeniul semiconductorilor amorfi. Într-o perioadã (anii‘60) în care, pentru majoritatea fizicienilor, amorfii nuerau decât niºte solide “prost ordonate”, nedemne destudiu, Prof. Grigorovici a intuit deosebitul interesºtiinþific al solidelor având numai ordine localã,determinatã chimic, precum ºi câmpul de aplicaþii întinspe care îl deschideau. Alãturi de regretatul Prof. SirNevill Mott, laureat al Premiului Nobel, Prof. RaduGrigorovici a fost printre pionierii cercetãriisemiconductorilor amorfi în fizica modernã a solidelor. Oserie de ºase comunicãri scurte, susþinute de elevi ºicolaboratori ai Prof. Radu Grigorovici, a marcat drumulascendent al acestor idei.

Caracteristica amorfilor este lipsa periodicitãþiistructurale, adicã lipsa ordinei la distanþã. Aºezareaatomilor într-un solid amorf nu este totuºi complethaoticã, aºa ca într-un gaz. Forþele de legãturã dintreatomi menþin ordinea în apropiere, în regiuni de ordinulcâtorva distanþe atomice. Cu toate cã enormul succes alteoriei benzilor de energie sugera cã proprietãþileelectronice ar fi determinate de ordinea la distanþã, Ioffearãtase în 1960 cã, în realitate, caracterul desemiconductor, adicã existenþa unei zone de energiiinterzise, se pãstreazã ºi dupã distrugerea ordinei ladistanþã.

Când profesorul Grigorovici ºi colaboratorii sãi, dr.Nathan Croitoru ºi dr. Andrei Devenyi, publicau în 1964rezultatele primelor cercetãri asupra conducþieistraturilor evaporate termic de Germaniu ºi Siliciu, aceºtisemiconductori, sub forma lor monocristalinã, erau dejabinecunoscuþi ºi adoptaþi de industria semiconductorilor,care avea sã revoluþioneze întreaga tehnologie asecolului 20.

Fizica cuanticã arãtase de mult cã un semiconductormonocristalin are în spectrul energetic electronic benzide stãri extinse de conducþie ºi valenþã, separate de uninterval energetic interzis. Stãrile extinse asigurãtransportul electric, iar intervalul energetic controleazãactivarea termicã a conducþiei intrinseci ºi absorbþiaopticã. Toate aceste proprietãþi erau însã considerate a ficonsecinþe ale periodicitãþii reþelei cristaline.

Conducþia pe stãri extinse însemiconductorii amorfi a-Ge, a-Si, estesimilarã celei din monocristalelecorespunzãtoareRezultatele de conducþie electricã prezentate în 1964

de Prof. Radu Grigorovici ºi colaboratorii sãi citaþi maisus arãtau cã, în mod surprinzãtor, straturile deGermaniu ºi Siliciu evaporate termic au comportãri întrutotul similare monocristalelor corespunzãtoare.

Se mai putea vorbi însã de stãri extinse sau deinterval energetic interzis la Germaniu ºi Siliciu amorf?

Pornind de la ideea lui A.F.Ioffe cã starea amorfãpãstreazã în jurul fiecãrui atom o învecinare apropiatã decea din cristal, deci o ordine localã determinatã delegãtura chimicã, grupul Grigorovici a deschis caleaînþelegerii corecte a transportului electric însemiconductorii amorfi. În afara colaboratorilor citaþitrebuie sã menþionãm în mod special ºi contribuþiile dr.Ladislau Banyai ºi dr. Lili Vescan.

Ca o consecinþã a ordinii în apropiere, similarã celeicristaline, a fost postulatã existenþa unei structuri destãri electronice similarã celei din cristal, în sensul cã oparte din stãrile energetice ale benzilor de conducþie ºivalenþã au un caracter de stãri extinse, în ciudadezordinii, ºi cã între aceste stãri extinse, în locul unuiinterval energetic interzis, existã un minim în densitateade stãri care au un caracter localizat.

La conducþia intrinsecã asociatã stãrilor extinse seadaugã conducþia de “hopping” activat termic pe stãrilelocalizate, care explicã energiile de activare mult maireduse observate la temperaturi joase. Acest modelpropus de grupul Grigorovici a fost confirmat decercetãrile teoretice ulterioare, dintre care menþionãm înmod special pe cele ale lui Anderson ºi Mott.

Mecanismul energiei dominante aconducþiei pe stãri localizateÎntre particularitãþile specifice conducþiei în amorf

menþionãm ºi conducþia pe stãri localizate cu energie deactivare continuu variabilã, pentru care Prof.Mott apropus celebrul sãu mecanism de “variable rangehopping”, sau T1/4. Valabilitatea mecanismului este însãrestrânsã la temperaturi foarte joase, iar pentruexplicarea extinderii domeniului de energie de activarevariabilã pânã în apropierea temperaturii camerei, grupulGrigorovici a propus în 1971 mecanismul energieidominante a conducþiei. Acest model afirmã cã la fiecaretemperaturã T existã în densitatea de stãri localizate oenergie electronicã ce contribuie cel mai mult la curentulelectric.

Cercetãrile experimentale în domeniul semiconducto-rilor amorfi au devenit, în anii care au urmat pionieratuluigrupului Grigorovici, un domeniu de vârf în fizicasemiconductorilor ºi un domeniu de interes aplicativ, înspecial dupã evidenþierea fenomenului de comutare ºiutilizarea lui de cãtre Stanford Ovshinsky pentrurealizarea de memorii cu amorf, pe bazã de sticlecalcogenide. Menþionãm cã grupul Grigorovici a adus

Radu Grigorovici- Priorit\]i [i contribu]ii [tiin]ifice -


contribuþii importante la dezvoltarea modelului electro-termic al comutãrii ºi chiar a realizat o memorie cu amorfintegratã pe Siliciu, de 256 biþi, în 1978.

Siliciul amorf hidrogenat (a-Si:H) ºicontribuþiile grupului GrigoroviciAdevãratul succes de aplicaþii al semiconductorilor

amorfi a venit însã tot din domeniul semiconductoriloramorfi elementali, prin prepararea de cãtre grupul Spear,în 1975, a Siliciului amorf hidrogenat dopabil ºifotoconductor.

Evidenþierea ºi explicarea conducþiei detip “p” în Germaniu ºi Siliciu amorfPrin realizarea ºi investigarea de joncþiuni amorf-

monocristalin, grupul Grigorovici evidenþiase în 1964 uncaracter “p” al conducþiei la Germaniu ºi Siliciu amorf,explicându-l prin apariþia unui însemnat numãr delegãturi nesatisfãcute, de ordinul a 1020, la trecerea dela ordinea în apropiere la dezordinea la distanþã. Pelângã caracterul “p”, densitatea mare de stãri localizatedin “gap”, asociate acestor legãturi, asigurã însã ºi oratã de recombinare ridicatã pentru purtãtorii deneechilibru, deci efecte de fotoconducþie reduse.

Adãugând atomi de hidrogen în Si amorf secompenseazã legãturile nesatisfãcute, se reducedensitatea stãrilor localizate în “gap”, deci ºirecombinarea pe acestea, ºi se relaxeazã tensiunile dinreþeaua interconectatã. Siliciul amorf hidrogenat (a-Si:H)se apropie astfel ºi mai mult de proprietãþile Siliciuluimonocristalin ºi devine un material promiþãtor pentruaplicaþiile fotovoltaice. Pe lângã avantajele tehnologice,legate de posibilitatea depunerilor pe arii mari, ºieconomice legate de costurile reduse, existã ºi unavantaj legat de însãºi fizica semiconductorilor amorfi,evidenþiat de asemeni pentru prima datã de cercetãrileProfesorului Grigorovici, în domeniul absorbþiei optice.

Tranziþiile optice “non-directe” înlocuiescîn amorfi pe cele “indirecte”.În semiconductorul amorf, în absenþa structurii

ordonate, dispare restricþia de conservare a impulsului latranziþiile optice “indirecte”, care devin “non-directe”, ºiau o probabilitate mult mai mare. În 1964, ProfesorulGrigorovici a abordat cel dintâi cercetarea pragului ºibenzii fundamentale de absorbþie în Germaniu amorf,izbutind sã stârneascã interesul pentru amorfi grupuluicondus de Prof. Jan Tauc de la Praga. Deºi iniþial destulde sceptic, acest grup s-a antrenat într-o colaborare cunoi, iar roadele acestei colaborãri, lucrãrile din 1964 ºi1966, aratã cã forma pragului de absorbþie în Germaniuamorf este indirectã, cu o energie ceva mai mare decâtenergia de prag a tranziþiilor directe din cristal. Praguriindirecte au fost gãsite apoi ºi la Si amorf (1966), ºiulterior (1970) de cãtre alþi autori la numeroºisemiconductori amorfi (Seleniu,Telur, sticle calcogenide).Banda fundamentalã de absorbþie în Germaniu amorf areun mers asemãnãtor celui din cristal, dar cu deosebireafoarte importantã cã structura ei pronunþatã dispareaproape complet, maximele ascuþite contopindu-seîntr-un maxim larg.

ªtergerea structurii benzii fundamentale, ca ºi formaindirectã a pragului de absorbþie, au fost explicateadmiþând cã în amorf tranziþiile electronice bandã-bandãse fac cu conservarea energiei, dar fãrã respectareariguroasã a conservãrii impulsului, ºi au loc cu oprobabilitate constantã în raport cu energia. Spre energii

mai mici, pragul indirect al Ge amorf se prelungeºteprintr-o coadã exponenþialã de absorbþie, care seîngusteazã dupã tratamente termice. În acord curezultatele mãsurãtorilor de transport, existenþa cozii deabsorbþie a indicat prezenþa unor cozi ale benzilor devalenþã ºi de conducþie, care se îngusteazã printratament, formate din stãri localizate.

Absorbþia opticã în Siliciu amorf multmai mare decât în Siliciu monocristalinTot Profesorului Grigorovici i se datoreazã prioritatea în

investigarea “gap”- ului de absorbþie al Siliciului amorf(1968): acesta a fost gãsit tot de formã indirectã,semnalându-se pentru prima datã cã, în comparaþie cupragul indirect al cristalului, absorbþia este cu peste unordin de mãrime mai importantã din cauza ridicãriirestricþiei conservãrii impulsului. Aceastã proprietate aveasã se dovedeascã mai târziu deosebit de avantajoasãpentru realizarea celulelor fotovoltaice solare cu a-Si:H,deoarece un strat de Siliciu amorf hidrogenat are nu numaio fotoconducþie bunã, dar rãspunde în spectrul vizibil, dincauza reducerii “gap”- ului optic de cãtre dezordine, ºiabsoarbe pe o grosime sub 1 m tot atât cât unmonocristal de Siliciu de peste 100 m grosime.

Cercetãrile de dezvoltare a celulelor solare cu Siliciuamorf au luat o deosebitã amploare. ªi grupul profe-sorului Grigorovici a abordat domeniul, iar o premierãmondialã în aceastã direcþie a fost raportatã de dr. TomaStoica la Conferinþa Europeanã de Energie Fotovoltaicãdin 1983 (Atena): o celulã fotovoltaicã cu fereastrã dea-SiN:H realizatã în IFTM.

Prin investiþii masive, cercetãrile de dezvoltareamericane ºi japoneze au creat noua industrie de succesa celulelor solare de Siliciu amorf. Dar când folosim azicalculatorul solar de buzunar cu baterii solare de Siliciuamorf nu trebuie sã uitãm cã domeniul de cercetare alSiliciului amorf a fost deschis de profesorul RaduGrigorovici.

Mai trebuie menþionat cã experienþa de cercetare agrupului Profesorului Grigorovici, extinsã la realizarea ºimodelarea structurilor multistrat cu aliaje amorfehidrogenate cu “gap” controlabil (a-SiC:H, a-SiN:H), apermis abordarea în IFTM a unor noi domenii decercetare, cele ale cãrbunelui amorf de tip “diamant” ºistructurilor cuantice multistrat.

Cercetãri in domeniul sticlelorcalcogenideImportante din punct de vedere aplicativ pentru

realizarea unor dispozitive de comutare reversibile ºi destocare reversibilã a imaginilor, sticlele calcogenide (cu2, 3 ºi 4 componente) comportã ºi o dezordine compo-ziþionalã, având abateri mai mari de la ordinea ºisimetria cristalinã decât elementele amorfe. Din aceastãcauzã coada de absorbþie exponenþialã se întinde peste4 ordine de mãrime în factor de absorbþie ºi câtevazecimi de eV în energii – devenind un prag experimentalde aproape de 3 ori mai larg decât în Germaniu amorf.El a fost explicat prin tranziþii electronice implicând cozicu densitate mare de stãri localizate, de formãexponenþialã, care prelungesc benzile de energie spreinteriorul “gap”- ului. Profesorul Radu Grigorovici a adusinteresante contribuþii originale la modelarea structuralãa fenomenelor reversibile de foto-înnegrire în sticlecalcogenide, propunând ca mecanism al transformãriloroptice, induse de luminã în sistemul As-Se, o foto-


polimerizare ºi o foto-disociere.Rezultatele deosebite în domeniul cercetãrii

proprietãþilor optice au avut la bazã ºi preocupareaconstantã a Prof. Radu Grigorovici pentru prelucrareacorectã, riguroasã, a mãsurãtorilor optice. De exemplu,sublinia necesitatea corecþiilor de împrãºtiere a luminiipentru evaluarea corectã a factorului de absorbþie îndomeniul absorbþiei slabe, preocupîndu-se minuþios decorectitudinea determinãrii constantelor optice din dateleexperimentale în diferite cazuri particulare (straturi pesuporþi transparenþi, straturi cu grosime neuniformã etc.)ºi imaginând metode ºi dispozitive originale pentrudeterminarea constantelor optice (de pildã utilizarea uneiplãci de reflexie multiplã pentru mãsurarea coeficienþilormici de absorbþie în straturi subþiri sau o metodã de aevalua constantele optice ºi grosimea unor straturi slababsorbante în formã de panã).

Sisteme metal-dielectric ºi FullereneGrupul Grigorovici a abordat ºi cercetarea

sistemelor metal-dielectric (sau semiconductor), ca Nb/aluminã ºi Mo/Ge amorf, unde metalul, introdus în partela scara atomicã, provoacã un mare numãr de stãrilocalizate. Rezultatele au fost interpretate folosindmecanismul conducþiei dominante, elaborat de grup, iarrecent acelaºi mecanism a permis explicarea feno-menelor de transport în straturi de Fullerene C60 dopatecu metale.

Efecte piezorezistive în semiconductoriidezordonaþi, ºi aplicaþiiStructura de benzi a unui semiconductor se modificã

sub influenþa presiunii (hidrostaticã sau uniaxialã),datoritã schimbãrii distanþelor între atomi. De aicidecurge modificarea rezistivitãþii electrice, atât în direcþiadeformãrii, cât ºi transversal faþã de aceasta. Studiile depiezorezistenþã pe Germaniu amorf ºi policristalin alegrupului Grigorovici au pus în evidenþã potenþialele dedeformare care afecteazã structura de benzi. Darlucrãrile nu s-au oprit la rezultatele teoretice. Aplicând unstrat subþire de semiconductor pe o piesã supusã unuiefort mecanic se poate determina cu precizie deformareasuferitã. Acesta a fost principiul traductoarelor piezore-zistive din straturi de Germaniu policristalin, brevetate înþarã, dar ºi în Statele Unite în 1972. Ele au format “inima”a numeroase aplicaþii: un cântar de bandã (pentrucântãrirea minereului în flux continuu la CombinatulSiderurgic Hunedoara), manometre pentru presiuni medii,captoare de forþã, dar ºi echiparea unor proteze demânã pentru mãsurarea efortului de apucare.

Particularitãþi structurale ale solideloramorfeStructura semiconductorilor amorfi este un alt

domeniu de manifestare a ideilor Prof. Radu Grigorovici.În anii ’60, studiile prin difracþie Röentgen asuprastraturilor de Germaniu amorf au arãtat un lucrusurprinzãtor. Structura localã tetraedralã, caracteristicãcristalului, era pãstratã (fiecare atom este înconjurat de4 vecini apropiaþi, aflaþi în colþurile unui tetraedru). Totuºi,prima distanþã între tetraedri, prezentã în cristal, lipseaîn Germaniu amorf. Explicaþia a fost gãsitã în existenþaunor structuri locale cu axe de simetrie de ordinul 5(inele de 5 tetraedri), simetrie total interzisã în cristale,dar absolut posibilã în solid, dacã se renunþã laperiodicitatea în spaþiul fizic tridimensional. Modelelespaþiale propuse de Prof. Radu Grigorovici, printre

Existã o altã forþã în domeniul materiei întunecate ?Materia întunecatã – o substanþã ascunsã care constituiecea mai mare parte a materiei din univers – poate fi multmai complexã decât au crezut pânã acum fizicienii.Într-adevãr ea ar putea fi influenþatã de cãtre o „forþãîntunecatã” necunoscutã pânã în prezent care acþioneazãexclusiv asupra particulelor de materie întunecatã. Acestlucru este presupus de cãtre un grup de cosmologi dinSUA, care considerã cã noua lor teorie asupra materieiîntunecate ar putea explica recentele rezultate anormale alecâtorva cercetãri de profile înalte, care ar evidenþia pentruprima datã materia întunecatã.

primele pentru semiconductorii tetraedrali amorfi (Ge,Si), creºteau structuri în pãturi, combinînd aºezãrirelative ale tetraedrilor: “staggered” (ca în cristal) ºi“eclipsed” (care genereazã inele de 5).

“Drumul” simetriei de ordinul 5 nu s-a oprit aici.Peste 20 de ani, în 1984, ea a fost descoperitã deSchechtman ºi Bleach în aliaje Al-Mn, ca primi membri aiunei noi clase de solide: cvasicristalele. Acestea posedãordine la distanþã, dar care, spre deosebire de cristale,nu este periodicã, ci cvasiperiodicã, fiind caracterizatãprin rapoarte iraþionale, legate de secþiunea de aur=(1+¹)/2. Familia cvasicristalelor cunoaºte azi nu-

meroase clase: faze icosaedrale (simetrii de ordinul 5)Al-Cu-Fe, Al-Pd-Mn, decagonale (simetrii de ordinul 10),etc. Un aspect structural cu totul nou este structura lorierarhicã de clusteri (clusteri atomici cu simetrieicosaedralã, care la rândul lor formeazã clusteri declusteri º.a.m.d.). Aceste niveluri ierarhice de organizareau o anumitã asemãnare (forþând puþin analogia) custructurile biologice. Consecinþele asupra proprietãþilorfizice sînt remarcabile: nivelele electronice de energie auo structurã fractalã (“self similarã”), reflectând acesteniveluri de organizare. Pe de altã parte, vibraþiile suntlocalizate, la temperaturi joase, în interiorul clusterilor(“clustroni”).

Pe lîngã interesul ºtiinþific deosebit, se deschidnumeroase aplicaþii în faþa cvasicristalelor: straturi deacoperire cu frecare redusã, plastice la temperaturirelativ înalte ºi, nu în ultimul rând, stocare de hidrogenîn condiþii avantajoase tehnologic.

Continuând studiul structurii amorfilor, elevii Prof.Grigorovici au pus în evidenþã, prin experimente dedifracþie ºi simulãri structurale, un tip special de ordine:cea la distanþã intermediarã. Aceasta reprezintã un nivelde organizare superior ordinii locale, iar forþele care intrãîn joc sunt, desigur, mai slabe. S-a arãtat cã prezenþaunor suprafeþe interne sau organizãri de tip polimeric, însticlele calcogenide provoacã detalii de difracþie launghiuri relativ mici, detalii care spun multe despreacest nivel de organizare.

Interesele ºi direcþiile de cercetare care l-au atras peProf. Radu Grigorovici de-a lungul unei rodnice ºi bogatecariere sunt, dupã cum se vede, multiple. Am încercatsã schiþãm drumul parcurs de ideile sale, lansate (prinintuiþie sau noroc) la momentul oportun, sprijinite prinexperienþe riguroase, preluate ºi dezvoltate de elevii sãiºi de alþi fizicieni din comunitatea internaþionalã, ºigenerând domenii noi în fizica solidului: o paginã dinistoria fizicii, de laudã pentru Fizica Româneascã.

Rodica Mãnãilã ºi Cornel Popescu


«În 1960, am fost puºi sã alegem între învãþãmânt ºicercetare. Am fost sfãtuit, discret ºi binevoitor, sã alegcercetarea, cãci în învãþãmânt, oricum, nu voi putearãmâne.»

Aºa se face cã Radu Grigorovici s-a retras încercetare, la Institutul de Fizicã Bucureºti al AcademieiRPR, devenind în 1960 ºeful secþiei de fizica semicon-ductorilor, iar în 1963 director adjunct ºtiinþific. În 1970institutul va trece în subordinea Comitetului de Stat pentruEnergia Nuclearã, Grigorovici fiind confirmat în funcþia dedirector adjunct ºtiinþific ºi cercetãtor ºtiinþific principalgradul I; în 1973, din proprie hotãrâre, cere pensionarea ºieste reîncadrat ca cercetãtor principal gradul I cujumãtate de normã. O nouã reorganizare îl transferã în1977, cu aceeaºi funcþie, la Institutul de Fizica ºiTehnologia Materialelor; dupã un an i se desfacecontractul de muncã.

Radu Grigorovici a adus contribuþii originale la fizicadescãrcãrilor electrice în gaze (potenþialul disruptiv învapori de mercur, torþa de înaltã frecvenþã), analizaspectralã în flacãrã, izvoarele de luminã (formule generalede proiectare pentru lãmpi cu incandescenþã), opticafiziologicã ºi instrumentalã (vederea culorilor la iluminãrislabe, microscopia cu contrast de fazã), sistemele demãrimi ºi unitãþi fizico-fiziologice. La Institutul de FizicãBucureºti a organizat ºi condus un grup de cercetãtoricare a studiat fenomenele de transport în straturi metalicesubþiri dezordonate, explicate prin structura de benzi ametalelor respective (1959 - 1966). Dar rezultatele celemai importante au fost obþinute în studiul semiconduc-torilor amorfi, început în 1964.

«Cum aveam în grupul nostru experienþã îndepunerea straturilor subþiri, am abordat cercetareastraturilor cristaline ºi amorfe (adicã necristaline) de Siliciuºi Germaniu, în ideea cã am putea contribui la înþelegerearolului pe care îl are dezordinea structuralã asupraproprietãþilor acestor elemente.»

Într-o serie de lucrãri (1964 - 1977), Grigorovici ºicolaboratorii au studiat structura, transportul electric,proprietãþile optice ºi fotoconductivitatea în straturileamorfe de Germaniu, Siliciu ºi Carbon obþinute prinevaporare în vid. Pe baza acestor rezultate, Grigorovici afost primul care a reliefat deosebirile structurale dintrestraturile de Germaniu ºi Siliciu amorfe ºi microcristaline;a urmat elaborarea unui model structural, completat cuconsiderente energetice. Acest „amorphonic model”,rafinat ulterior în diverse laboratoare ca „random networkmodel”, este astãzi practic unanim acceptat drept modelstructural pentru semiconductorii amorfi ºi a deschisdrumuri noi în cercetare ºi aplicaþii.

Aceste lucrãri au adus grupului Grigorovici notorietateinternaþionalã, iar iniþiatorului lor recunoaºterea ca mentorfondator al unei ºcoli româneºti de cercetare în acestdomeniu. Rezultatele au fost propagate la congreseinternaþionale ºi ºcoli de varã, în articole de sintezã ºimonografii, au fost citate extensiv ºi au avut apreciereaunor fizicieni de statura lui Sir Nevill Mott. RaduGrigorovici a fost co-optat în comitetele de organizare anumeroase congrese internaþionale, în comitetele deredacþie ale revistelor de specialitate (Journal of Non-Crystalline Solids, Thin Solid Films, Physica Status Solidi)ºi în Comisia de Semiconductori a Uniunii Internaþionalede Fizicã Purã ºi Aplicatã (1969-1975).

«He has been one of the outstanding contributors andbuilders of the entire field of amorphous disorderedmaterials. His work has never been trivial but alwaysbasic, always fundamental, and always clearing the wayfor understanding at that time a young and developingarea of science that is now so accepted and well thoughtof. – Stanford R. Ovshinsky»

Alte funcþii, afilieri ºi contribuþii, mai puþin cunoscute,se cuvin ºi ele amintite. A fost membru al SocietãþiiRomâne de Fizicã (ºi, în timpuri diferite, secretar saupreºedinte), al Societãþii Franceze de Fizicã, al SocietãþiiAmericane de Fizicã; secretar al Comitetului NaþionalRomân pentru Comisia Internaþionalã a Iluminatului;colaborator al Institutului de Fizicã al Academiei RPRîntr-un colectiv care a realizat producþia industrialã alãmpilor solare ºi a pus la punct tehnologia realizãriilãmpilor fluorescente cu electrozi reci; a redactat unelestandarde de stat (STAS) în domeniile acusticã ºifotometrie. A primit distincþia de doctor honoris causa alUniversitãþii din Bucureºti ºi a fost ales membru de onoareal Academiei de ªtiinþe a Republicii Moldova. Enumerareanu e completã.

În 1990 a fost ales membru titular al AcademieiRomâne (era membru corespondent din 1963) ºi vice-preºedinte al acesteia (1990-1994). S-a angajat în procesulde regenerare a Academiei ºi a cercetãrii de fizicã, dupãtrauma dictaturii comuniste. Deziluzia care a urmat ºi-aexprimat-o într-un post scriptum la un interviu despre„adevãrul vieþii ºi adevãrul ºtiinþei”, a cãrui publicare aautorizat-o doar un deceniu mai târziu, în 2001.

«În 1990 fusesem ales vice-preºedinte al AcademieiRomâne reînnoite. Nu este aici ºi acum locul ºi timpul sãrelatez în amãnunt ce a urmat. Dar am putut constata cãviaþa politicã ºi socialã evolua cãtre o luptã acerbã, lipsitãde orice eticã, pentru pãstrarea, respectiv acapararea deprivilegii ºi avere ºi cã aceastã concepþie ºi mentalitatepãtrundea în viaþa academicã, cât ºi în aceea a comunitãþiifizicienilor, din care fãceam parte.»

Dupã dezintegrarea imperiului sovietic a iniþiat undialog cultural cu românii din Bucovina natalã. Rezultatula fost publicarea unei serii de studii ºi documente, multeîn versiune bilingvã românã/germanã, în care curiozitateaintelectualului ºi uneltele statistice ale fizicianului conlu-creazã pentru a scoate la ivealã aspecte pânã atunci puþincunoscute ale istoriei, societãþii ºi culturii bucovinene. Afost ales preºedinte de onoare al Societãþii pentru Culturaºi Literatura Românã în Bucovina.

«.. I learned to know Radu as not only an outstandingscientist but also as a remarkable personality with broadinterests and deep knowledge. It was a pleasure to listento his analysis of historical events. He was anaccomplished pianist. I always think of him when I hearthe term „a renaissance man”. – Jan Tauc»

Interesul sãu pentru cuvântul scris mergea de laThomas Mann (Der Zauberberg) ºi lirica lui Rainer MariaRilke la Aldous Huxley (Brave New World) ºi jurnalul luiSamuel Pepys – pânã la Rabelais ºi Ion Druþã. Muzica pecare a deprins-o de copil l-a însoþit toatã viaþa: terminatetreburile zilei, îºi regãsea liniºtea sufleteascã la pian sauîntr-o partiturã de Bach. Aprecia artele vizuale, iar locuinþafamiliei Grigorovici gãzduieºte câteva creaþii ale unorprieteni pictori ºi graficieni. Înotul l-a practicat ca pe un altgrad de libertate: dupã decenii, îºi amintea cum înotase

continuare din pag. 1


în largul lacului Cãldãruºani, pe înserate, împreunã cu unbun prieten, «pe când, parcã în afara timpului, o barcãvâslitã de doi cãlugãri luneca încet pe luciul apei; cevamai târziu avioane inamice aruncau containere goale înlac, speriind cu fâlfâitul lor pe monahi». Era în 1944,rãzboiul încã nu se sfârºise.

Radu Grigorovici a fost un fizician de înaltã valoareºtiinþificã ºi un intelectual neconformist ireductibil. De-alungul vieþii, a fost etichetat în fel ºi chip, întotdeaunadefavorabil din punctul de vedere al puterii sau al celorcare sperau sã ia puterea. «Am fost, pe rând, bolºevic-socialist, jidan, naþionalist român, social-democratreformist de origine mic-burghezã, iarãºi comunist ºiiarãºi jidan ºi om cãruia nu trebuie sã i se facãpublicitate.» La ostilitatea organizatã politic, de feluriteculori, a reacþionat simplu: «M-am obiºnuit cu toateacestea ºi puþin îmi pasã.»

«Atitudinea aceasta este rarã ºi monstruoasã. Rarã,probabil fiindcã un minimum de lucrare intelectualã esteprea de ajuns pentru a realiza o adaptare deplin plãcutãºi prielnicã organismului; ºi se cuvine sã o numimmonstruoasã dacã ne uitãm numai o clipã la cursul tipic alvieþii, cu condiþia ca, pentru acea clipã mãcar, sã fim

Din dorinþa de a cunoaºte persoanele ºi instituþiiledin România interesate de extinderea cooperãrii cu ICTP-Trieste, Prof. K.R. Sreenivasan, directorul acestui Centru,a efectuat o vizitã în Bucureºti, între 27 ºi 29 ianuarie2009.

În seara zilei de 27 ianuarie, Prof. Sreenivasan s-aîntâlnit, la sediul Ministerului de Externe, cu AmbasadorulGh. Magheru, director general în MAE, coordonator alrelaþiei României cu Iniþiativa Central Europeanã (ICE).ICE este o organizaþie internaþionalã regionalã, cu sediulla Trieste, care cuprinde trei dintre “noile stateindependente” – Moldova, Ucraina ºi Belarus; statelefostei Iugoslavii (cu excepþia Sloveniei); Albania; statelemembre UE din regiune, inclusiv România; deasemenea, Italia ºi Austria. Preºedinta în exerciþiu a ICE,pentru 2009, este România. În acest context, Prof.Sreenivasan a recomandat diplomaþilor români sãsprijine dezvoltarea unui centru internaþional de fizicã înRomânia, care ar funcþiona în parteneriat cu ICTP-Trieste, precum ºi acþiunile ºtiinþifice în curs deorganizare (workshop-urile ce vor avea loc la Sibiu, careconstituie activitãþi ICTP în afara Triestelui: “Spin andcharge properties of low dimensional systems, 29 iunie– 4 iulie 2009; “Trends in nanoscience: Theory,Experiment, Technology”, 23-30 august 2009).

În dimineaþa zilei de 28 ianuarie, Prof. Sreenivasan avizitat Academia Românã (AR). Preºedintele AR, Acad.Ionel Haiduc, i-a înmânat distinsului oaspete DiplomaHonoris Causa, cea mai înaltã distincþie ºtiinþificã ainstituþiei. În cuvântul sãu de rãspuns, Prof. Sreenivasana fãcut referire la o altã personalitate indianã care aprimit un titlu Honoris Causa – Rabindranath Tagore – ºi

înºine intelectuali în înþelesul stabilit mai sus. – PaulZarifopol»

S-a despãrþit de viaþã senin, la 1 august 2008, parcãrefuzând sã prelungeascã despãrþirea de soþia Elena,care îl precedase cu nu multe luni. În anii senectuþii îiasistaserã, cu afecþiune ºi pricepere, fiica Rodica ºiginerele Dumitru Marchidan. Colegii, discipolii ºi prieteniipãstreazã amintirea unui spirit umanist ºi cercetãtor care,cu înþelepciune ºi îndrãznealã, a adus contribuþii originalela „adevãrul vieþii ºi adevãrul ºtiinþei”.

Referinþe• Intelectualul; în Paul Zarifopol: Din registrul ideilor

gingaºe, Cultura Naþionalã, Bucureºti, 1926.•Gânduri despre adevãrul vieþii ºi adevãrul ºtiinþei;

interviu reprodus în Radu Grigorovici: Bucovina întremilenii: studii ºi documente, Editura Academiei Române,Bucureºti, 2006.

• Radu Grigorovici – Omagiu; Festschrift pentru a95-a aniversare, ediþie ad-hoc, Bucureºti, 2006.

Dan H. ConstantinescuEste permisã utilizarea acestui articol (text ºi imagine)

conform termenilor stabiliþi de GNU Free DocumentationLicense. Textul acestei licenþe se gãseºte la http://www.gnu.org/copyleft/fdl.html.

la colaborarea dintre ICTP ºi fizicienii români,subliniindu-se disponibilitatea ICTP de a sprijini creareaunui centru internaþional de fizicã la Bucureºti, care arfuncþiona în parteneriat cu Centrul din Trieste – ICTP-RO.

În continuare, Prof. Sreenivasan s-a întâlnit cu vice-preºedintele ANCS, Prof. Al. Aldea, cu care a examinataspecte ºtiinþifice, logistice ºi legale referitoare lacrearea ICTP-RO.

În jurul prânzului, Prof. Sreenivasan a ajuns pePlatforma Mãgurele, unde a vizitat laboratoare ale IFIN-HH, ale Facultãþii de Fizicã (Prof. St. Antohe), ale INFM,ale INFLPR (Acad. V. Vlad), ale INFP (Prof. Gh.Mãrmureanu), urmate de ample discuþii cu directoriiinstitutelor de pe Platformã, cu prodecanul Facultãþii deFizicã, cu cercetãtori, precum ºi cu bordul ICPB(International Center of Physics Bucharest), din cadrulFundaþiei Horia Hulubei. Interlocutorii ºi-au exprimatvoinþa efectuãrii paºilor necesari pentru crearea, într-untimp rezonabil, a ICTP-RO, institut internaþionalfuncþionând în parteneriat cu ICTP-Trieste.

În dimineaþa zilei de 29 ianuarie, Prof. Sreenivasan avizitat CEPES (Centre Européen pour l’EinseignementSupérieur), institut UNESCO din Bucureºti, unde aexplorat sprijinul pe care l-ar putea acorda Centrul,dezvoltãrii cooperãrii instituþiilor româneºti cu ICTP-Trieste ºi crearea ICTP-RO.

O primã consecinþã a vizitei a fost faptul cã maimulte instituþii de pe Platforma Mãgurele au prezentat oofertã de colaborare cãtre ICTP. Aceasta constã în stagiide lucru în diferite laboratoare, pentru cercetãtori din þãriîn curs de dezvoltare, ºi stagii de pregãtire a diplomei delicenþã, pentru absolvenþii de „diploma courses” ai ICTP.

Victor Bârsan

Vizita Prof. Sreenivasan, directorul ICTP, în România(27-29 ianuarie 2009)


Se pot gãsi elemente comune ale filmului lui Wajda din1970 (actor principal Daniel Olbrychski) cu situaþia cercetãriiºtiinþifice româneºti din acest moment?

Filmul debuteazã cu deschiderea porþilor unui lagãr dintimpul celui de-al doilea rãzboi mondial, ºi cu un val dedeþinuþi care ies fãrã sã aibã foarte clar unde merg sau ce aude fãcut precis în momentele urmãtoare. Foarte mulþi seopresc brusc dupã câþiva paºi, accentuând deruta demoment.

La noi în „Minunezia”, cum frumos ne denumeºteprofesorul Foarþã, deruta este la ea acasã.

Pentru noi, hai sã spunem comunitatea din cercetare, amai trecut un ciclu, în care putem vorbi ºi de lucruri bune.

În timpul „guvernãrii” Domnului Anton Anton, bugetul afost net mãrit, institutele cu spirit gospodãresc au reuºit sã sedoteze la un nivel de nebãnuit pentru peisajul perioadei sãzicem pânã în 2004 (asta o spun din propria experienþã trãitãîn cadrul Institutului Naþional de Cercetãri în Ingineria Electricãºi nu o spun la modul politic!). Proiectele au ajuns sã fiefinanþate ºi cu 20 de miliarde lei vechi (proiectele în consorþii),iar cele cunoscute drept „idei”, administrate ºi gestionate deCNCSIS ajung la 10 miliarde pentru echipe de 5 cercetãtorisau mai sigur de universitari.

Competiþiile de anul acesta pot fi considerate “bãtãlii”.Dacã punctele albe au fost reprezentate de sporirea

esenþialã a finanþãrii (ºi aici ar trebui comentat cã în ciudaacestei mãriri calitatea cercetãrii româneºti nu a cunoscut oîmbunãtãþire sensibilã, lucrul declarat de Dl. Anton Antonparticipanþilor la seminarul AMCSIT din varã de la Braºov!),partea „fierbinte” a evaluãrii ºi evaluatorilor a rãmas încãnerezolvatã.

De amintit cã, deºi în acest moment institutele naþionale,cele ale Academiei ºi chiar universitãþile sunt evaluateperiodic, utilizând chiar numãrul de articole ISI (cu sprijinulasociaþiei Ad Astra), lucru de neimaginat acum 5 ani,proiectele sunt evaluate în continuare dupã vechi principiilocale. „Realitatea te minte - citeºte ziarul înainte” era o zicalãînainte de 1989 care cred cã se potriveºte ºi acum referitor laevaluãri ºi evaluatori.

Se dovedeºte cã ºi în condiþii normale de finanþare, masacriticã a cercetãtorilor români preferã o stare tulbure privindcompetiþia. O spun aºa deoarece, implicarea acesteicomunitãþi este nulã în a face ierarhii adevãrate, nu neapãrutprin revoltã, dar mãcar prin modul de a se organiza. Nuavem de exemplu asociaþii profesionale pe domenii care sãimpunã adevãraþii chimiºti, fizicieni, ingineri, biologi...impunând astfel ºi evaluatorii, aºa cum se întâmplã în þãrilecare reprezintã numai modele pasive, neurmate, pentru noi.

Peisaj între b\t\liiLa una dintre întâlnirile cu asociaþiile Ad Astra ºi SolidaritateaUniversitarã din 2006, Dl. Prof. Dumitrache declara cãevaluatorii vor fi aleºi numai dupã criterii primare, vezi lucrãripublicate în revistele cu impact...

E drept, în corpul evaluatorilor existã ºi aºa ceva, darfoarte mulþi evaluatori sunt minori din acest punct de vedereºi continuãm sã generãm profesori cunoscuþi cel mult pânã laLacul Morii... !

Mai mult, ºtiu cazuri de cercetãtori români cu un CVdeosebit pe punctajul de impact care se aflã pe listaevaluatorilor dar nu sunt chemaþi sã evalueze, dacã se aflã însituaþia în care au evaluat o datã proiecte, dar nu au fost înrezonanþã cu... tovãrãºiile deja formate, nu au mai fost luaþi înseamã.

De notat cã se prefigureazã o divergenþã între cercetãtoriidin institute ºi cadrele universitare. Falsa problemã estetaxatã dacã problema se ridicã la manifestãri ºi evenimenteunde participã ambele tabere. Cel puþin personal, este operversitate, problema existã real ºi asta tot datoritã faptuluicã nu avem ierarhii reale ºi evaluãri obiective (dacã trãim înnormalitatea a ce înseamnã competiþie ºi concurs ºi ierarhieîn România desigur este falsã, în Minunezia toate suntinverse, aºa din punctul ãsta de vedere este falsã)...

Iatã mai jos o situaþie asupra proiectelor câºtigãtoare peprogramul IDEI (coordonat de CNCSIS), ºi deci finanþate, ºidistribuþia pe mediul universitar ºi pe institute ca argumentpentru cele spuse mai sus (vezi tabel).

De reamintit cã tipul de proiecte IDEI pot ajunge la 10miliarde lei vechi, iar echipa numãrã în general 5 cadredidactice sau cercetãtori (mai sigur, universitari decâtcercetãtori).

De observat în situaþia de mai sus cã în generaluniversitãþile surclaseazã în mod evident, astfel în douãdomenii institutele nu au obþinut nici o finanþare, în alte douãcâte o finanþare, în alte douã câte douã finanþãri (curatnumerologia lui Pristanda)...

La fizicã, este chiar ciudat cum universitarii sunt clarînvinºi, pe propriul teren aº zice, dar este posibil ca acolocomunitãþile din institute sã ofere o rezistenþã ºi o prestaþiemult mai bunã.

Bine ar fi dacã situaþia ar fi o imagine mãcar aproximativãa valorii în cercetarea ºtiinþificã. Nici vorbã pentru majoritateadomeniilor. Faceþi urmãtorul exerciþiu: luaþi un conducãtor deproiect câºtigãtor ºi cãutaþi dupã nume ce contribuþii îndomeniul de impact al publicaþiilor are personajul. Atenþie! PeAd Astra ultima situaþie (cea din ianuarie) include ºi numãrulde reviste ºi coeficientul Hirsch. Sigur surprizele vor fideosebite!

Domeniul Proiecte finanþate Revin universitãþilor Revin institutelorBiologie 17 11 6Matematicã 33 22 11Chimie 39 26 13Fizicã 61 20 41Inginerie chimicã 11 10 1Inginerie electricã 22 21 1Inginerie mecanicã 37 35 2Electronicã 19 17 2ªtiinþa materialelor 31 21 10Inginerie industrialã ºi transporturi 26 26 0Inginerie civilã (construcþii) 11 11 0


Pe parteneriate o sã întâlniþi conducãtori nu fãrã punctajprimar, dar ºi fãrã doctorat!

Cât priveºte situaþia cu numãrul de articole cuuniversitãþile în primele locuri (cel puþin pe situaþia între 2000- 2006), nu cred cã este una onestã faþã de ce se întâmplã înevaluarea cercetãrii româneºti. Mult mai real ar fi ca numãrulde lucrãri sã fie divizate cu numãrul de cadre didactice(pentru universitãþi) sau cu numãrul de cercetãtori (pentruinstitute). În mod sigur clasamentele se pot inversa. Maimult, ar fi interesant câþi autori sunt într-o universitate sau într-un institut raportat la numãrul total. Mã gândesc cã înUniversitãþi, cum ar fi Universitatea Politehnica, de exemplu,acest raport ar fi neglijabil.

Ce simple evaluãri se pot face la programele naþionaledacã se judecã proiectul strict dupã contribuþia directoruluisau echipei în domeniul publicaþiilor de impact! Nu ar finevoie de evaluatori profesori universitari, mai sigur depersoane cu pregãtire de liceu.

La ora finalizãrii acestui articol, Ministerul Educaþiei arevenit PSD-ului, în persoana dnei. Ecaterina Andronescu ºisunt zvonuri de douã urechi, dupã Caþavencu, cã noulsecretar de stat pe domeniul cercetãrii este tot un universitar(!!!) care nu este vizibil, dupã situaþia care a apãrut tot pesite-ul Ad Astra cu cercetãtorii ºi universitarii din România cucontribuþii în domeniul publicaþiilor de impact...

Tot acum, si zvon tot de douã urechi este cã finanþareacercetãrii pe 2009 este de 0, 19 % din buget (de povestitcum au fost primite zvonurile în institute).

Sunt semne cã vom regreta guvernarea pe cercetare aDomnului Anton Anton chiar cu unele probleme legate deevaluare.

A propos, Dl. Prof. Anton Anton într-un interviu declarã cãactualul buget este de 700 de milioane (nu comentez atributulcare urmeazã), faþã de 3, 7 miliarde în 2006.

O fi ºi ceva de opoziþie politicã, dar mai sigur„Minunezia” nu are nevoie de cercetare...

În schimb, unele declaraþii vorbesc despre faptul cãpentru cadrele pre-universitare au fost deja mãrite salariile ºicam este cazul mãririi ºi la profesorii universitari (reþeta esteurmãtoarea; pre-universitarii fac greva, iar universitarii ausalariile mãrite!).

Câtã performanþã existã în sensul în care poþi întâlnistudenþi în anul doi care au unele probleme la aducerea lanumitor comun a fracþiilor!

A, sã nu uit! Domnul Profesor Manolescu, dupã ce a fostlãudat de toþi academicienii, a picat (specific românesc) lavotul secret. Dupã ancheta ziarului Cotidianul, bazatã pedeclaraþiile academicienilor dupã cum au votat, surprizã:numãrul acestora ar fi permis intrarea Domnului Manolescu înAcademie... Pãi, nene Manolescule! Dupã ce îi superi cuIstoria ta, ba mai mult nu ai nici dosar bun, cu pãrinþi deþinuþipolitici, cum sã te primeascã, toþi de acolo au fost membri ºinici nu ºtim ce grade au... (Nu mai zic de un minim proces alcomunismului mãcar pentru reabilitarea vechilor membri, veziun Racoviþã de exemplu!).

Totuºi, asearã am vãzut la ore târzii filmul lui Wajda:Katyn; oare ce sã însemne cã mereu îmi vin idei sauevenimente legate de Polonia!?

Din pãcate, marea bãtãlie a învãþãmântului superior ºi acercetãrii se va da în perioada urmãtoare, împotrivacompetiþiei ºi performanþei. Imaginea o cam ºtim, bãtãlia ocam bãnuim... Trãiascã regia ºi scenografia! Fiþi deºtepþi,calmi ºi empatici!

Cu stimã ºi blamabil,Dr. Ing. Mircea Ignat, CSP I - INCDIE CA

Physics WebRubricã îngrijitã de Mircea Morariu

“Ingineria stãrii cuantice”O proprietate a luminii laser prezisã pentru prima datã în1963 de viitorul laureat al premiului Nobel Roy Glauber afost verificatã de cãtre fizicieni din Italia. Marco Bellini ºicolegii sãi de la Universitatea din Florenþa au arãtat cãdacã un foton este îndepãrtat dintr-un fascicol de luminãlaser coerentã, lumina rãmîne în aceeaºi stare coerentã.Conform lui Bellini, abilitatea de a îndepãrta fotoni dinluminã în acest mod ar putea fi utilizatã pentru a dezvoltainformaþia cuanticã ºi sistemele metrologice cuantice. Înciuda faptului cã un fascicol laser conþine mulþi fotoni,ieºirea unui laser poate fi adesea descrisã ca o starecuanticã singularã (sau coerentã). Ceea ce a realizatGlauber în 1963 – cinci ani dupã construirea primului laser– a fost utilizarea electrodinamicii cuantice pentru a arãtacã adãugarea sau scoaterea unui singur foton din luminacoerentã nu-i afecteazã coerenþa. Schimbînd numãrul defotoni se schimbã numai amplitudinea fascicolului.Miºcarea haoticã a bacteriilor ºi micromotoareleUn grup de fizicieni din Italia considerã cã bacteriile mobilear putea converti energia chimicã în energie mecanicãîmpingînd pe dinþi rotiþele unor aparate. Cercetãtorii auutilizat simulãri pe calculator pentru a arãta cã, spredeosebire de miºcarea termicã a particulelor neanimate,miºcãrile haotice ale bacteriilor ar putea fi folosite la rotireacontinuã a aparatelor de formã asimetricã. Ei cred cã astfelde micromotoare ar putea fi potenþial utilizate ca surse deenergie. Oamenii de ºtiinþã privesc cu tot mai multãîncredere spre biologie în scopul construirii de dispozitiveminuscule. Luca Angelani, Roberto Di Leonardo ºi GiancarloRuocco de la Universitatea La Sapienza din Roma ºiConsiliul Naþional de Cercetare considerã cã nu estenecesarã legarea bacteriilor la un rotor, fiind suficient sã seimerseze într-o baie ce conþine bacterii o rotiþã de aparatproiectatã asimetric pentru a fi pusã în miºcare.Cel mai rapid tranzistor cu grafenOamenii de ºtiinþã de la IBM au realizat cel mai rapidtranzistor cu grafen. Dispozitivul opereazã la frecvenþe depînã la 26 GHz ºi ar putea gãsi utilizare în echipamentelede comunicaþii fãrã fir. Viteza de operare a unui tranzistordepinde de dimensiunea dispozitivului – dispozitive maimici pot funcþiona mai rapid – ºi de viteza cu careelectronii îl traverseazã. Aceastã dependenþã de dimen-siune a fost una dintre forþele majore care a condus larealizarea tranzistorilor de siliciu tot mai mici. Provocãrilelegate de realizarea unor tranzistori de siliciu, practic maimici de circa 40 nm va stopa în viitor cursa pentru vitezalor. Unii cercetãtori considerã cã grafenul „un materialuimitor” – care este format dintr-un strat de carbon degrosimea unui atom – poate oferi o cale avansatã. Cumacest material, pe lîngã faptul cã este extrem de subþire,este ºi un semiconductor, electronii se pot miºca pringrafen cu viteze extrem de mari. Acest lucru este posibildeoarece ei se comportã ca ºi particule relativiste care nuau masã de repaus. Din aceastã cauzã ºi datoritã unorproprietãþi fizice neobiºnuite, grafenul este adesearecomandat sã înlocuiascã siliciul la alegere ca materialelectronic ºi ar putea fi utilizat pentru realizarea unortranzistoare mai rapide decît cele existente.


Cîmpurile magnetice ar putea descoperi exoplaneteleÎn cei 400 de ani de cînd Galileo a îndreptat primul sãutelescop pentru a cerceta cerul, o nouã cale de investigare,bazatã pe magnetism, a putut duce la descoperirea unuinumãr semnificativ de stele mai mici, precum ºi planetecare orbiteazã stele, altele decît soarele (exoplanete). Secrede cã majoritatea obiectelor astronomice posedãcîmpuri magnetice; cunoaºtem cã acest lucru se datoreazãradiaþiei sincrotronice emise de cãtre particulele captate înele. Cîmpurile magnetice ale planetelor asemãnãtoarePãmîntului sînt relativ puternice ºi se crede cã ar aveaoriginea în modelele de convecþie din interiorul planetelor.Pe de altã parte, cîmpurile magnetice solare, la fel ca aleSoarelui, sînt relativ slabe ºi se crede cã ar rezulta dintr-unstrat situat între secþiunile internã ºi externã ale stelelor. Înprezent, un grup de teoreticieni germani sugereazã cãunele planete ºi stele, de mãrime mai micã decît o treimedin masivitatea soarelui, genereazã cîmpuri de dipolputernice la fel ca ale Pãmîntului. Dacã acest lucru esteadevãrat, acesta ar conduce la emisii foarte mari deradiaþie sincrotronicã care ar putea fi detectatã pe pãmînt.Ulrich Christensen de la Institutul Max Planck pentruCercetarea Sistemului Solar din Northeim, Germania ºicolegii sãi au verificat cu succes acest model cumãsurãtori magnetice cunoscute pentru Jupiter, un grup destele care se contractã tinere ºi un grup de pitice brunecare se rotesc rapid (Nature 457, 167).Efectul Casimir negativDin anii 1950 fizicienii au reuºit sã arate cã fluctuaþiilecuantice în vid pot avea ca rezultat atragerea a douãsuprafeþe una spre cealaltã, un fenomen cunoscut ca efectCasimir. În prezent, cercetãtori din SUA au demonstrat ºireversul fenomenului – în anumite condiþii suprafeþele sepot respinge una pe alta. Avînd în vedere importanþaefectului Casimir privind separarea la zeci pînã la sute denanometri, rezultatul ar putea conduce la noi tipuri dedispozitive nanotehnologice cu nivele extrem de joase defrecare. Forþa vidului a fost prezisã pentru prima datã decãtre fizicianul olandez Hendrik Casimir în 1948. Prezicerealui Casimir a fost generalizatã pentru materiale reale decãtre Evgeny Lifshitz în 1956, a cãrui lucrare a fost maideparte generalizatã pentru a arãta cã vidul poate fi de faptînlocuit cu un material. Mai mult, s-a arãtat cã dacã plãcileºi materialul dintre ele, în general un lichid, are permitivitãþispecifice dielectrice forþa dintre plãci va fi negativã.Stele nãscute în centrul violent al Cãii LacteeFormarea stelelor este un proces permanent, care necesitãnori uriaºi de gaz rece pentru a se acumula ºi compacta.Astfel, în regiunea din jurul gãurii negre supermasive dincentrul galaxiei noastre, care este confruntatã cu forþegravitaþionale violente, este de aºteptat ca stelele sã fiepuþine ºi depãrtate una de alta. În decursul anilor multestele au fost observate în apropierea centrului galaxiei – ºiastfel se naºte întrebarea: au fost stelele capabile sãsupravieþuiascã unei naºteri periculoase sau ele au migratîntr-un mod oarecare oriunde altundeva? În prezent un grupde astronomi de la Centrul de Astrofizicã Harvard-Smithsonian, SUA ºi de la Institutul Max Planck deRadioastronomie, Germania au evidenþiat cã stelele potîntr-adevãr sã ia naºtere în apropierea centrului galactic.Utilizînd deschiderea foarte mare a radiotelescopului dinNew Mexico, grupul a descoperit douã stele foarte tineresau “protostele” doar la cîþiva ani luminã de gaura neagrãa Cãii Lactee.

Supraconductori pe bazã de arsenurã de fierDescoperiþi în anul 2008, supraconductorii pe bazã dearsenurã de fier au mãrit speranþele fizicienilor de a lãmuridificila problemã privind explicarea motivului pentru careunele materiale rãmîn supraconductoare la temperaturirelativ înalte, în timp ce altele nu. În prezent, un grup defizicieni din SUA (Laboratorul Naþional Los Alamos) ºi China(Academia Chinezã de ªtiinþe din Beijing) au arãtat cãsupraconductibilitatea într-un material pe bazã de arsenurãde fier nu depinde de orientarea unui cîmp magneticaplicat. Descoperirea ar putea contrazice credinþa veche aunor fizicieni cã supraconductibilitatea la temperaturã înaltãare loc numai atunci cînd electronii sînt constrînºi sã semiºte în douã direcþii. Noua familie de supraconductori detemperaturã înaltã bazaþi pe arsenurã de fier par a sepotrivi atît cu teoria BCS (Bardeen-Cooper-Schrieffer), cît ºicu modelele cuprate. Unii fizicieni considerã cã misterulmotivului pentru care materialele cuprate sîntsupraconductoare la temperaturi înalte ar putea fi dezlegatprin compararea proprietãþilor fizice ale acestor noimateriale cu ale supraconductorilor cunoscuþi. Grupulamintit a mãsurat rezistivitatea electricã a Ba0,6K0,4Fe2As2plasînd un monocristal într-un cîmp magnetic puternic carea putut fi variat între 0-60 T. (Nature 457, 565)Nuclee “incontrolabile” ºi imaginile de rezonanþãmagneticãCercetãtori din Franþa ºi SUA au rezolvat un misterimportant privind formarea imaginilor de rezonanþãmagneticã. Grupul afirmã cã înþelegerea profundã careexplicã de ce unele imagini de rezonanþã magneticã iesmai bine decît prezice teoria, ar putea conduce la noitehnici privind imaginile. Obþinerea imaginilor de rezonanþãmagneticã lucreazã prin “flipping”-ul direcþiei momentelormagnetice nucleare utilizînd o secvenþã de pulsuri radio ºiurmãrind cum momentele se relaxeazã spre poziþiile lor deechilibru. Conform teoriei, acest flipping trebuie sã conducãîntr-o manierã controlatã la asigurarea cã nucleele serelaxeazã într-un mod ordonat – lucru care conduce la oimagine de înaltã calitate. În prezent, Philip Grandinetti dela Universitatea de Stat Ohio ºi colegii de la UniversitateaOrleans/CNRS ºi Universitatea din Lyon, Franþa au propusun cadru matematic alternativ pentru descrierea comportãriinucleelor în timpul flipului (J.Chem.Phys. 129, 204110).Un nou termometru ar putea contribui la redefinireatemperaturiiFizicieni din Finlanda ºi Japonia au inventat un nou tip determometru electronic care leagã temperatura direct deconstanta Boltzmann. Deºi nici un fel de prim dispozitiv nuface acest lucru, grupul afirmã cã termometrul lor ar puteafi uºor produs în serie ºi deci ar putea fi utilizat ca uninstrument de mare precizie în laborator sau ca standardde calibrare.Deplasarea Lamb observatã într-un qubit solidO micã deplasare a nivelelor cuantice energetice asociatãuzual cu atomi individuali a fost observatã într-un solidpentru prima datã de cãtre fizicieni din Elveþia ºi Canada.Grupul a pus în evidenþã deplasarea Lamb într-o micãpiesã de supraconductor care funcþioneazã ca un bitcuantic sau „qubit”. Interacþiunile care cauzeazã deplasareaLamb sînt de asemenea responsabile pentru realizareaqubiþilor nestabili ºi de aceea grupul considerã cãînþelegerea rezultatelor experimentelor lor ar putea fiutilizatã pentru a crea qubiþi mai robuºti ce ar putea fifolosiþi în calculatoarele cuantice.


Misterul razelor cosmice se adînceºteCosmologii care au realizat o hartã a originilor razelorcosmice de înaltã energie care ajung pe Pãmînt audescoperit douã “spoturi fierbinþi” neaºteptate. Observaþiilelor sînt în contrast complet cu teoriile curente – care preziccã datoritã cîmpurilor magnetice din galaxia noastrã razelecosmice care ajung la noi par sã vinã din toate direcþiile.Deºi rezultatele creeazã o încurcãturã, o explicaþie pentruspoturile fierbinþi ar putea duce la o înþelegere a originilorîncã neexplicate ale unor raze cosmice ºi a modului încare ele se propagã prin spaþiu.Un mister rezolvat, lumina transportã momentÎncã de la începutul sec. XX fizicienii au presupus cãlumina transportã moment, dar modul în care acest momentse schimbã atunci cînd lumina trece prin diferite medii estemult mai puþin clar. Douã teorii rivale în decursul timpului auprezis efectul opus al incidenþei luminii pe un dielectric: unasugereazã cã ea exercitã o presiune pe suprafaþã îndirecþia propagãrii luminii, iar cealaltã sugereazã cã eatrage suprafaþa înapoi spre sursa de luminã. Dupã 100 deani de rezultate experimentale conflictuale, un grup defizicieni experimentaliºti din China considerã cã au gãsit însfîrºit o rezolvare. Weilong She ºi colegii sãi de laUniversitatea Sun Yat-Sen au studiat efectul luminii lainterfaþa aerului cu un filament de siliciu ºi au gãsit cãlumina exercitã o forþã de apãsare asupra suprafeþei.Autorii sugereazã cã descoperirea lor ar putea deschidedrumul pentru noi aplicaþii, cum ar fi fuziunea de înaltãeficienþã utilizînd “compresia” laserului. (Phys.Rev.Lett. 101,243601)Dispozitiv cu dot cuantic care detecteazã ADNFizicieni din Spania au construit un dispozitiv care poatedetecta ADN utilizînd doturi cuantice. Cercetãtorii afirmãcã dispozitivul este foarte sensibil, portabil ºi ieftin deconstruit ºi probabil într-o zi va fi utilizat de cãtre doctoripentru a diagnostica ºi detecta bolile. Oamenii de ºtiinþãdin domeniul bio au realizat în ultimii ani un progres uriaºpentru determinarea codului genetic uman, precum ºi almultor altor organisme. O aplicaþie datoratã acestor dateeste de a testa pacienþii din condiþii ereditare – cum ar fifibroza cisticã – prelevînd o probã de ADN de la ei ºicomparînd cu codul genetic cunoscut legat de aceacondiþie. Comparaþiile sînt uzual fãcute prin amestecareaºuviþelor singulare de la surse separate, care seasambleazã pentru a forma structurile lor helicoidale dubleiconice. Viteza ºi eficienþa cu care se formeazã eliceleduble determinã înrudirea lor geneticã. Pînã în prezentdetectarea ADN dublu înfãºurat a inclus identificareaºuviþelor utilizînd coloranþi, enzime ºi markeri fluorescenþi.Arben Merkoci ºi colegii de la Universitatea Autonomã dinBarcelona au depãºit aceastã problemã utilizînd doturicuantice ca markeri, care permite în plus renunþarea lanecesitatea dizolvãrii chimice a probelor înainte de testare.(Nanotechnology 20, 055101)Simetria LorentzFizicieni din SUA au propus un nou mod de testare averidicitãþii simetriei Lorentz, o dogmã fundamentalã ateoriei relativitãþii lui Einstein. Ei considerã cã observareaatentã ar putea releva diferenþe mici în modul în care uncorp cade pe Pãmînt, depinzînd de momentul din cursulanului cînd este efectuatã mãsurãtoarea. Verificateexperimental, astfel de observaþii ar putea indica fisuri înteoria lui Einstein ºi ar oferi explicaþii pentru gãsirea uneiteorii care sã unifice mecanica cuanticã cu gravitaþia.

Simetria Lorentz afirmã cã legile fizicii rãmîn aceleaºipentru orice douã corpuri care se miºcã cu o vitezãconstantã sau se rotesc unul în jurul altuia.Muonii dezvãluie temperatura atmosferei superioareOameni de ºtiinþã interesaþi de atmosfera superioarã ºi-auîndreptat atenþia spre mãsurãtori efectuate în adînculpãmîntului – afirmã un grup internaþional de fizicieni caresemnaleazã cã numãrul de rãmãºiþe de raze cosmice careloveºte Pãmîntul este legat de evenimentele capricioase deîncãlzire din atmosfera superioarã. Legãtura implicã faptulcã mãsurãtorile razelor cosmice – atît din viitor, cît ºi dintrecut – ar putea ajuta oamenii de ºtiinþã sã îmbunãtã-þeascã modelele asupra climei ºi de previziune a vremii.Razele cosmice sînt constituite în majoritate din protoni deenergie înaltã, care bombardînd constant atomii dinatmosfera Pãmîntului creazã pioni. Aceºti pioni, fie sedezintegreazã în muoni mai uºori, fie continuã sãinteracþioneze cu atomii vecini ºi evitã dezintegrarea înmuoni. Dacã atmosfera este rece ºi consistentã atunciºansa interacþiunilor continuate este mult mai mare ºinumãrul muonilor generaþi este mult mai mic decît atuncicînd atmosfera este mai caldã. Ca rezultat, experimentelesubterane care detecteazã aceste fleºuri de muonicaracteristice tind sã înregistreze mai multe evenimentevara, decît iarna. Un grup de cercetãtori a descoperit cãmuonii pot de asemenea releva schimbãri mari aletemperaturii atmosferice pe termen foarte scurt.Problema masei neutrinoFizicieni din SUA au elaborat o nouã cale de mãsurare auneia dintre cele mai importante, dar ºi elusive cantitãþi dindomeniul fizicii particulelor – masa neutrino. Experimentulpropus împrumutã tehnici din fizica atomicã pentru a coborîtemperatura atomilor de tritiu în apropiere de zero absolutºi apoi studierea dezintegrãrii lor beta. O mãsurãtoare maiprecisã a masei neutrino este importantã din cauzã cã eava indica fizicienilor ce tip de teorie este necesarã pentru aextinde Modelul Standard al fizicii particulelor. O valoaremai bunã ar putea ajuta, de asemenea, pe astrofizicieni sãlãmureascã în ce mãsurã materia întunecatã din universpoate fi datoratã neutrinilor. Modelul Standard ne asigurãcã neutrinii au masa de repaus zero. Dar cîteva experi-mente diferite au demonstrat cã neutrinii oscileazã între treitipuri diferite sau “arome” – care pot avea loc doar dacãneutrinii au masã. Din nefericire, mãsurãtorile de oscilaþiesînt sensibile doar la diferenþe privind pãtratele maselordiferitelor arome, nu la masa absolutã.Electroni polarizaþi pompaþi la frecvenþe de GHzFizicieni din Germania au fãcut cunoscutã realizarea unuidispozitiv care emite exact un electron cu spin polarizat lafiecare miliardime de secundã. Bazat pe o piesã micã desemiconductor numit dot cuantic, dispozitivul este unadintre cele mai rapide pompe de electroni singulariconstruitã pînã în prezent. Cercetãtorii considerã cãdispozitivul ar putea, cu unele îmbunãtãþiri, fi utilizat ca osursã foarte precisã de curent electric care ar permitefizicienilor sã redefineascã unitãþile SI în termenii cantitãþilorfundamentale, cum ar fi sarcina electronului – disciplinãnumitã metrologie cuanticã. La un nivel ºi mai practic,deoarece spinii electronilor emiºi apar în toate punctele dinaceeaºi direcþie, ar putea fi utilizat ca sursã de electroni cuspin polarizat în dispozitivele “spintronice”, care explo-reazã atît spinul, cît ºi sarcina electronului. În principiu,acest lucru ar putea permite ca astfel de dispozitive sãopereze la viteze în domeniul GHz.


ObituariaRuxandra Sireteanu-Constantinescu (1945-2008)

18

La 1 septembrie 2008 s-a stins din viaþã la Frankfurtam Main, în urma unui traumatism cerebral, RuxandraSireteanu-Constantinescu, personalitate proeminentã acomunitãþii ºtiinþifice internaþionale, cercetãtor de vârf înneuroºtiinþele sistemului vizual. Profesor de Biopsihologie laUniversitatea Johann Wolfgang Goethe ºi liderul grupului dePsihofizicã de la Institutul Max Planck pentru CercetareaCreierului din Frankfurt, ea este bine cunoscutã – subnumele Ruxandra Sireteanu pe care l-a folosit în lumeaºtiinþificã ºi dupã cãsãtorie – prin activitatea de pionierat îndomeniul plasticitãþii neurale ºi al mecanismelor ambliopieistrabismice.

Ruxandra Sireteanu s-a nãscut la 19 septembrie 1945în România, la Mediaº. Dupã terminarea liceului, în 1963, astudiat la Facultatea de Fizicã a Universitãþii din Bucureºti,pe care a absolvit-o în anul 1968, obþinând licenþa în Fizicãcu lucrarea de diplomã intitulatã „Aspecte teoretice ºiexperimentale ale potenþialului de repaus membranar”. Înurmãtorii ani de la terminarea facultãþii, a fost cercetãtorºtiinþific la Centrul de Radiobiologie ºi Biologie Molecularã,apoi asistent universitar la Institutul de Petrol, Gaze ºiGeologie din Bucureºti. Din anul 1972 lucreazã laLaboratorio di Neurofisiologia del CNR din Pisa, Italia.Dupã ce susþine doctoratul în Biofizicã la Scuola NormaleSuperiore din Pisa cu teza intitulatã „Contributions to thestudy of the visual function, using spatially periodicalstimuli”, în anul 1976, Ruxandra Sireteanu obþine o bursã decercetare post-doctoralã la Universitatea din Ulm,Germania, ºi apoi la Institutul de Anatomie, Universitateadin Lausanne, Elveþia. Din 1978 se stabileºte definitiv înGermania, lucrând pânã în 1981 în grupul lui Wolf Singer laInstitutul Max Planck de Psihiatrie din München. În 1982este promovatã ca lider de grup la Institutul Max Planckpentru Cercetarea Creierului din Frankfurt am Main, undecolaboreazã în continuare cu profesorul Singer ºi cu alþispecialiºti recunoscuþi în neuroºtiinþe. În 1990 susþine laUniversitatea Johannes Gutenberg din Mainz teza post-doctoralã (Habilitation) intitulatã „Development andplasticity of visual functions: psychophysical, electrophy-siological and clinical studies” pentru care i se conferãVenia legendi în Zoologie. Prin cercetãrile efectuate asuprafuncþiilor sistemului vizual, cercetãri începute încã dinperioada doctoratului la Pisa, Ruxandra Sireteanu devine oexpertã de recunoaºtere internaþionalã în domeniu, fiindinvitatã la universitãþi ºi institute de prestigiu din diferiteþãri pentru stagii de cercetare sau pentru a preda cursuride specialitate. Astfel, în 1983 devine profesor asociat laSchool of Optometry, University of California at Berkeley(USA), în 1987 Greeman-Petty Professor at the School ofOptometry, University of Houston, Texas, iar în 2002 devinevisiting scholar la Boston University (Departamentul deBioinginerie Medicalã).

Din anul 1995, în cadrul unei colaborãri între InstitutulMax Planck pentru Cercetarea Creierului ºi Universitateadin Frankfurt am Main, Ruxandra Sireteanu începe sãpredea cursuri de Psihologie Fiziologicã în calitate deprofesor asociat. Printr-o asiduã muncã de pionierat,investind energie ºi dedicaþie, reuºeºte sã introducã

disciplina Biopsihologie la Facultatea de Psihologie aUniversitãþii ºi, ca urmare, în anul 1999 se creeazã Catedrade Psihologie Biologicã pe care o preia în calitate deprofesor titular. Conduce în continuare grupul de Psihofizicãde la Institutul Max Planck.

Cercetãrile efectuate de Ruxandra Sireteanu au vizatsistemul vizual uman ºi plasticitatea neuralã. A abordatdomenii cum ar fi psihofizica vizualã, învãþarea perceptualãla adulþi ºi neuropsihologia clinicã. A avut contribuþii depionierat în cercetãrile privind bazele neurale ale ambliopieiºi ale vederii binoculare ºi în cele privind dezvoltareasistemului vizual la nou-nãscuþi. Rezultatele acestorcercetãri au fãcut obiectul a peste 60 de articole ºtiinþificeoriginale în reviste internaþionale de mare prestigiu ºi alprezentãrilor la numeroase conferinþe de specialitate. Deasemenea, a publicat câteva capitole de cãrþi. Articolelereferitoare la consecinþele perceptuale ale ambliopiei ºistrabismului sunt printre cele mai citate din domeniu.

Pentru realizãrile ºtiinþifice remarcabile i s-au decernatpremii de cãtre Fundaþia Dr. Heinz ºi Helene Adam în 1991ºi Societatea Bielschowsky pentru Studiul Strabismului în1994. A fãcut parte din colectivele editoriale ale unor revistede specialitate importante. Astfel, a fost ºeful colectivuluieditorial al revistei Strabismus, coeditor la revista VisionResearch ºi editor invitat la revista InvestigativeOphtalmology & Visual Science. A fost membrã a unor


societãþi academice printre care Association for Researchin Vision and Ophtalmology (ARVO), International Societyon Infant Studies (ISIS) ºi European Brain and BehaviourSociety (EBBS).

Ca profesor avea un talent deosebit ºi era iubitã ºiapreciatã de studenþi. În calitate de conducãtor de doctorata format o ºcoalã din care au ieºit specialiºti de valoare, pecare i-a deprins cu rigurozitatea ºtiinþificã, dar cãrora,totodatã, le-a stimulat creativitatea. Printre cei care aubeneficiat de îndrumarea competentã, de înaltã calitateºtiinþificã a profesorului Ruxandra Sireteanu se aflã ºi câþivacercetãtori ºi doctoranzi români.

La apogeul carierei sale ºtiinþifice ºi universitare, cucâteva zile înainte de a împlini 63 de ani, un accidentneaºteptat pune capãt vieþii aceleia care a fost un autenticprofesor ºi om de ºtiinþã. Cu câteva luni înainte acceptaseinvitaþia de a þine la Catedra de Biofizicã a Universitãþii deMedicinã ºi Farmacie Carol Davila din Bucureºti o prezen-tare a unora dintre cele mai noi cercetãri pe care le-aefectuat în domeniul ambliopiei ºi al teoriilor organizãriicerebrale, revenind în România dupã o îndelungatã absenþã,parcã ar fi presimþit cã va fi ultima datã când îºi varevedea þara. Vizita a fost un succes pe plan ºtiinþific ºiuman; era decisã sã revinã în cadrul unei colaborãri pe careo iniþiaserãm, mai ales cã unul dintre membrii catedrei îºidesfãºura activitatea de doctorat sub îndrumarea sa.

Cei care am avut privilegiul de a o cunoaºte încã dinperioada studenþiei o admiram nu numai pentru calitãþileintelectuale deosebite, dar ºi pentru distincþia, modestia,demnitatea ºi echilibrul pe care-l degaja. A pãstrat toateaceste calitãþi pânã la sfârºitul vieþii. Într-o patrie deadopþie, într-un mediu ºtiinþific dominat tradiþional debãrbaþi, a reuºit o carierã de excepþie printr-o muncãasiduã, curaj, tenacitate ºi devotament. ªi, totuºi, a gãsitresursele sã întemeieze un cãmin, fiind devotatã soþuluisãu, Dr. Dan Horia Constantinescu, ºi copiilor, Laura ºiSorin, de ale cãror realizãri era foarte mândrã. Noi, cei pecare i-a onorat cu prietenia ei, ºtim cã, în pofida încer-cãrilor prin care a trecut în ascensiunea sa academicã ºiºtiinþificã, Ruxandra a rãmas o fiinþã de o mare cãldurã ºigenerozitate sufleteascã. De aceea, a fost nu numai res-pectatã, dar ºi iubitã de cãtre toþi cei cu care a lucrat saucãrora le-a acordat prietenia.

Pentru lumea ºtiinþificã, pentru familie ºi pentru prieteni,pierderea suferitã prin dispariþia ei subitã este inestimabilã.Rãmâne în sufletele noastre vie ºi luminoasã, aºa cum amcunoscut-o.

Profesor Dr. Constanþa GaneaCatedra de Biofizicã, Universitatea de Medicinã ºi

Farmacie Carol Davila

2% pentru Fundaþia « Horia Hulubei »Anii trecuþi redacþia CdF a apelat la cititorii revistei pentru a dona 2% din impozitul pe venitul global Fundaþiei

“Horia Hulubei”. Acþiunea a fost un succes: suma donatã ne permite sã tipãrim revista fãrã subvenþia MEdC.Mulþumim tuturor celor care au rãspuns apelului nostru.

Dorim sã apelãm la dvs. ºi anul acesta în acelaºi scop. Tot ce trebuie sã faceþi este sã completaþi formularul230 pe care îl puteþi gãsi dupã o cãutare Google (“formularul 230”). Trebuie sã trimiteþi formularul completat cu dateleFundaþiei HH (vezi pag. 20) ºi semnat împreunã cu copii ale fiºelor fiscale 1 pe care le aveþi de la angajator prinscrisoare cu confirmare de primire la administraþia financiarã de care aparþineþi.

Sperãm ca majoritatea cititorilor noºtri sã ne sprijine !

O nouã tehnicã în realizarea tiparuluiO nouã tehnicã de nanoimprimare, care ar putea fi utilã înrealizarea dispozitivelor de stocare a datelor de densitatemare, precum ºi a dispozitivelor de procesare a fostinventatã de cãtre inginerii mecanici de la Universitatea Yaledin SUA. Tehnica, care întrebuinþeazã tipare realizate dinmetal amorf în loc de siliciu convenþional, poate producetrãsãturi mici de pînã la 13 nm – comparativ cu trãsãturi de45 nm utilizate în cipurile calculatoarelor actuale. Acesteapot fi apoi utilizate pentru a fi imprimate pe polimeri ºi altemateriale. Sticlele metalice nanotipãrite vor avea un impactimportant în litografia de nanoimprimare, care este privitãca instrumentul de urmãtoare generaþie pentru modelele lascalã nanometricã.Particulele cameleonice ºi fondulCercetãtori de la Fermilab din SUA au efectuat primulexperiment de laborator privind o formã ipoteticã dematerie cunoscutã sub denumirea de particule “came-leonice”. Deºi ei nu au ajuns la vreo evidenþã pentru aputea trage concluzii privind existenþa particulelor – care arputea oferi o explicare pentru energia întunecatã – grupul areuºit sã stabileascã o limitã inferioarã a masei lor.Particulele cameleonice au fost propuse pentru prima datãîn anul 2003 de cãtre Justin Khoury ºi Amanda Weltman dela Universitatea Columbia din New York ca posibilãexplicare a energiei întunecate – entitatea misterioasã carereprezintã 70% din conþinutul masã-energie al Universuluiºi cauzeazã expansiunea acceleratã a Universului. Parti-culele cameleonice au primit aceastã denumire din cauzãcã la fel ca ºi cameleonii îºi adapteazã proprietãþile înconcordanþã cu ambianþa lor localã. În locurile undedensitatea materiei este relativ mare, particulele came-leonice interacþioneazã foarte slab cu altã materie ºi numaipe distanþe foarte scurte, ceea ce ar putea explica din cecauzã nu le putem încã observa aici pe Pãmînt. În spaþiulintergalactic unde densitatea materiei este extrem decoborîtã, particulele interacþioneazã mult mai puternic cualtã materie ºi pe distanþe extrem de mari. Acest lucruînseamnã cã particulele ar putea sã exercite o forþã careîmpinge Universul spre expansiune.Mai dur ca diamantulDe milenii, diamantele au fost bine stabilite ca cel mai durmaterial din naturã. Apoi, acum doi ani, un materialcompozit care conþine mineralul wurzit BN a fost declarata avea aceeaºi rezistenþã ca ºi diamantul. Recent, lucrareateoreticã a unor cercetãtori din China ºi SUA sugereazã cãwurzitul pur BN este semnificativ mai dur decît diamantul.Ei sugereazã de asemenea cã lonsdaleitul – cu o structurãapropiatã de a wurzitului – ar putea fi transformat subpresiune cu 58% mai dur decît diamantul, un nou recordmondial.


EDITURA HORIA HULUBEI Editurã nonprofit încorporatã Fundaþiei Horia Hulubei.Fundaþia Horia Hulubei este organizaþie neguvernamentalã, nonprofit ºi nonadvocacy,

înfiinþatã în 4 septembrie 1992 ºi persoanã juridicã din 14 martie 1994. Codul fiscal 9164783 din 17 februarie 1997.Cont la BANCPOST, sucursala Mãgurele, nr. RO20BPOS70903295827ROL01 în lei,

nr. RO84BPOS70903295827EUR01 în EURO ºi nr. RO31BPOS70903295827USD01 în USD.

Abonamentele, contribuþiile bãneºti ºi donaþiile pot fi trimise prin mandat poºtal pentru BANCPOSTla contul menþionat, cu precizarea titularului: Fundaþia Horia Hulubei.

CCCCCURIERULURIERULURIERULURIERULURIERUL DEDEDEDEDE F F F F FIZICÃIZICÃIZICÃIZICÃIZICÃ ISSN 1221-7794

Comitetul director: Redactorul ºef al CdF ºi Secretarul general al Societãþii Române de FizicãMembri fondatori: Suzana Holan, Fazakas Antal Bela, Mircea Oncescu

Redacþia: Dan Radu Grigore – redactor ºef, Mircea Morariu, Corina Anca SimionMacheta graficã ºi tehnoredactarea: Adrian Socolov, Bogdan Popovici

Au mai fãcut parte din Redacþie: Sanda Enescu, Marius BârsanImprimat la INOE

Apare de la 15 iunie 1990, cu 2 sau 3 numere pe an, cu tirajul 1000 exemplare.Sediul redacþiei: IFA, Blocul Turn, etajul 5, C.P. MG-6, 077125 Bucureºti-Mãgurele.

Tel. (021) 404 2300 interior 3416; (021) 404 2301. Fax (021) 423 2311, E-mail: [email protected]: www.fhh.org.ro

Distribuirea de cãtre redacþia CdF cu ajutorul unei reþele de difuzori voluntari ai FHH, SRF ºi SRRp. La solicitare se trimite gratuit bibliotecilor unitãþilor de cercetare ºi învãþãmânt cu inventarul principal în domeniile ºtiinþelor exacte.

Datoritã donaþiei de 2% din impozitul pe venit, contribuþia bãneascã pentru un exemplar este 1 leu.Abonamentul pe anul 2009 este 3 lei, cu reducere 2,50 lei; prin poºtã 3,50 lei.

La `nchiderea edi]iei CdF numãrul 63 (aprilie 2009) – numãrul de faþã – are data de închidere a ediþiei la 15 martie 2009.Numãrul anterior, 62 (decembrie 2008), a fost tipãrit între 15 ºi 20 decembrie 2008. Pachetele cu revista au fost trimise difuzorilor voluntariai FHH ºi SRF pe data de 21 decembrie 2008.

Numãrul urmãtor este programat pentru luna august 2009.

20

Supraconductori de tipul 1,5Se ºtie cã supraconductorii se pot clasifica în tipul-1 ºitipul-2 în conformitate cu comportarea lor într-un cîmpmagnetic aplicat. Totuºi, recent, fizicieni din Belgia ºiElveþia au descoperit cã cel puþin un material – diboratulde magneziu - combinã caracteristicile ambelor tipuri,conducînd grupul la concluzia descoperirii unui tip completnou de supraconductor numit “tipul-1,5”. Cei mai uzualisupraconductori de temperaturã coborîtã sînt de tipul-1,ceea ce înseamnã cã un cîmp magnetic nu poate pãtrundeîn interiorul materialului. Un cîmp magnetic poate pãtrundeîn interiorul supraconductorilor de tipul-2 în care cazcreeazã mici vortexuri cuantice care cresc ca numãr pemãsurã ce intensitatea cîmpului creºte. Cîmpul traverseazãmaterialul prin centrul fiecãrui vortex. Vortexurile se respingunul pe altul ºi, pe mãsurã ce numãrul lor creºte, eleformeazã o reþea de vortexuri. Aceastã deosebire nu estelãmuritã pe deplin deoarece în unele condiþii speciale, liniilede cîmp pot pãtrunde ºi în materialele din tipul-1. Dacãtemperatura materialului este schimbatã rapid, vortexurile(îngheþate) se vor forma, dar se vor atrage unul pe celãlaltºi vor anula ciocnirea lor.Experimentul PAMELA ºi materia întunecatãA detectat experimentul PAMELA (Payload for Antimatter/Matter Exploration and Light-nuclei Astrophysics) materiaîntunecatã sau nu ? Acesta este unul dintre cele mai marimistere ale fizicii din 2008, cînd rezultate preliminare de ladetectorul transportat în spaþiu a sugerat cã o anomalie araportului pozitroni de înaltã energie ºi electroni care atingPãmîntul ar putea fi cauzatã de anihilarea materieiîntunecate. Dacã este adevãrat, descoperirea ar putea ficea mai directã dovadã a materiei eluzive care se crede cãconstituie 22% din masa Universului. Alþii au argumentat cãanomalia ar putea avea o explicaþie mai obiºnuitã, adicã arfi cauzatã simplu de cãtre pozitronii emiºi în apropiereapulsarilor. Recent, grupul PAMELA a publicat o analizã adiferitelor date – raportul anti-proton/proton – care poateoferi o dovadã în plus la explicarea legatã de pulsari.

Lansat în 2006, satelitul PAMELA a fost proiectat de cãtreinstituþii din Italia, Rusia, Germania ºi Suedia pentru aexplora natura antiparticulelor din componenþa razelorcosmice. În noiembrie 2008 grupul PAMELA a raportatrezultatele preliminare care au sugerat cã raportul pozitroni/electroni de energii peste 10 GeV este mai mare decît celprezis de cãtre teorii, ceea ce se poate explica doar prinproducerea de pozitroni în urma interacþiunilor dintre razelecosmice ºi gazul interstelar.Efectul Doppler inversatFizicienii au creat în ultimii ani o mulþime de materialestructurate incitante cu noi aplicaþii cum ar fi în domeniulinvizibilitãþii. Cîteva dintre aceste “metamateriale” au fostrealizate în laborator ºi lucreazã pe un domeniu îngust delungimi de undã electromagnetice. În prezent, un grup decercetãtori din Coreea ºi China au creat un metamaterialacustic care are efectul bizar a unui efect Doppler invers.Conform cercetãtorilor acest efect constituie un pasimportant în domeniul materialelor de acoperire acustice.Chul Koo Kim de la Universitatea Yonsei ºi colegii sãi auobþinut acest lucru prin crearea unui tub elastic caretransmite sunetul cu o vitezã de fazã negativã.Ochii de molie inspirã celule solare mai eficienteEfectul fotovoltaic, care converteºte lumina solarã înelectricitate, a constituit de mult timp una din cele maipromiþãtoare soluþii la nevoile noastre de energie. Dinnefericire, dispozitivele actuale reflectã foarte multã energiesolarã sub formã de cãldurã, ceea ce înseamnã cã putereasolarã nu este în mod curent aºa de ieftinã comparativ cucelelalte forme de energie. Recent, cercetãtori din Olandaau dezvoltat un strat antireflectiv bazat pe nanostructuraunor ochi de molie, care ar putea reduce reflexia celulelorfotovoltaice ºi deci le-ar face mai eficiente. Jaime GomezRivas ºi colegii de la institutul AMOLF din Eindhoven afirmãcã tehnologia lor “ochi de molie” este superioarã altormãsurãri cunoscute de antireflexie. În plus, ei au dezvoltato nouã tehnicã de producere eco-prietenoasã care poateaplica stratul cu precizie superioarã.

radu grigorovici – sau intelectualulcurieruldefizica.nipne.ro/docs/cdf_63.pdf · curierul de...

Documents