Radioscopia

Radioscopia este metoda cea mai simplă de examen radiologie şi de fapt cu această metodă trebuie, să înceapă orice investigare radiologică, cel puţin atunci când este vorba de explorarea plămânilor, a inimii sau a aparatului digestiv. Radioscopia este metoda de explorare care poate pune în evidenţă leziuni minime, iar în unele cazuri permite chiar o apreciere a substratului patologic, precizând sediul afecţiunii, întinderea ei, starea evolutivă, ca şi eventuale complicaţii. Rezultatele radioscopice sunt Insă relativ frecvent grevate de posibile erori, motiv pentru care, în situaţii de dubiu, medicul apelează la radiografii. Radioscopia expune atât pe bolnav, cât şi pe medicul radiolog la pericolul iradierii, motiv pentru care se tinde pe plan mondial la înlocu

irea radioscopiei prin radiofotografie. Oricum, când se apelează la radioscopie este indicat ca aceasta să nu dureze mult şi să nu fie repetată des într-un interval scurt de timp.

Radiografia este metoda care permite obţinerea de imagini clare chiar In cazul când acestea erau invizibile sau rău vizibile la examenul radioscopic. Radiografia trebuie făcută în mai multe incidenţe spre a pune şi mai bine în evidenţă leziunea în cauză, ca şi topografia ei exactă. Cantitatea de raze pe care o primeşte un pacient In cursul unei radiografii este mult mai puţin periculoasă în comparaţie cu cantitatea pe care o primeşte în timpul examenului radioscopic. Radiografia trebuie corect executată din punct de vedere tehnic, în caz contrar creându-se dificultăţi de interpretare sau chiar posibilităţi de inducere în eroare. în anumite situaţii radiografia se face mai penetrantă (cu raze dure), situaţie pe care medicul radiolog o foloseşte pentru punerea în evidenţă a unor leziuni mai fine, invizibile la examenul obişnuit.

Tomografia este o tehnică de evidenţiere a leziunilor, în special pulmonare, mascate de ţesuturi sănătoase şi care din acest motiv sunt invizibile prin radiografie obişnuită. O cavernă mică, de exemplu, mascată de ţesut pulmonar sănătos plasat în faţa sau în spatele ei, nu devine vizibilă decât în cursul unei explorări tomografice. Tomografia este mai utilă pentru evidenţierea unor leziuni intraosoase sau intrarenale. Medicul radiolog este cel care stabileşte secţiunile ce trebuie executate (adâncimile la care vor fi luate imaginile). Tomografia computerizata este folosita pentru a investiga diferite parti ale corpului precum pieptul, abdomenul, pelvisul sau membrele. De asemenea, poate realiza imagini ale organelor, precum ficatul, pancreasul, intestinele, rinichii, glandele suprarenale, plamanii si inima. De asemenea, poate oferi informatii asupra vaselor sanguine, oaselor si coloanei vertebrale. In timpul scanarii se poate folosi si fluoroscopia, metoda ce foloseste un fascicul stabil de raze X, pentru a vizualiza motilitatea si aspectul diferitelor parti ale organismului. Tomografia computerizata (CT) foloseste razele X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul corpului. In timpul testului pacientul va sta intins pe o suprafata plana (masa) ce este legata la scaner; acesta are forma cilindrica. Scanerul trimite pulsuri de raze X spre acea parte a corpului ce se doreste investigata. O parte a aparatului este mobila, astfel incat poate efectua imagini din mai multe pozitii. Imaginile sunt memorate in computer.

Radiofotografia este o metodă radiologică de explorare care constă în fixarea imaginii furnizată de ecranul radioscopic pe un film special, de diferite dimensiuni (24/36 mm, 7/7 cm sau 10/10 cm). Explorare economică, rapidă, foarte potrivită explorărilor în masă, este foarte precisă, şi pe această cale sunt depistate adesea leziuni mute din punct de vedere clinic. Imaginile obţinute prin această metodă sunt interpretate de specialişti şi sînt verificate prin tehnici complementare radiologice, clinice şi de laborator clinic. Fiind extrem de rapidă şi precisă, este folosită la examenele pentru recrutare, angajare, admitere la facultate etc, ca şi pentru explorările ce se efectuează în scopuri profilactice. Diagnosticul precoce al tuberculozei pulmonare a beneficiat enorm de pe urma practicării în masă a acestei metode. In marile unităţi spitaliceşti, radiografia a înlocuit radîoscopiile pulmonare şi cardiace, ştiut fiind că aceste explorări sunt grevate de un coeficient ridicat de iradiere.