RADIO

Student: Voicu Toni Cristian

Universitatea Maritima din Constanta

STAŢII RADIO VHF. RADIOTELEFON VHF. GENERALITATI

Radio VHF sunt reprezentate de ansamblul sistemelor de emisie/recepţieinclusiv antenele si echipamentele/terminalele interconectate, destinate comunicaţiilor inbanda VHF, Serviciul Mobil Maritim (SMM). Conform Convenţiei SOLAS, capitolul 4: Radiocommmunications, staţiile radio VHF trebuie să fie capabile să emită si să receptioneze in scopul asigurării securitaţii maritime si insituaţii distress, pe frecvenţa 156,525 MHz (canal 70 VHF DSC). Staţiile radio VHF trebuie să asigure posibilitatea transmisiei alertei distress pe canal 70, să asigure recepţia si transmisiain radiotelefonie (RT) pe frecvenţele 156,300 MHz (canal 06 VHF RT); 156,650 MHz (canal 13 VHF RT); 156,800 MHz (canal 16 VHF RT) si pe toate celelalte canale VHF, SMM din banda 156-174 MHz, asa cum sunt aceste canale definite in ITU Radio Regulations (RR), Apendix 18 (WRC-07): Table of transmitting frequencies in the VHF maritime mobile band.

Separat sau combinat cu staţia radio VHF trebuie să existe echipament DSC(controller Digital Selective Calling- DSC) care să menţina veghea radio pe canal 70 VHFDSC si să asigure toată gama de transmisii /recepţii cu prioritate (distress, urgency, safety,routine). Staţiile radio VHF trebuie să asigure radiocomunicaţii generale in radiotelefonie (RT)in banda VHF – Serviciul Mobil Maritim –SMM: 156-174 MHz (vezi Anexa 2 - CanaleVHF). Canalele duplex sunt disponibile traficului cu staţii de coastă (ship to shore), canalelesimplex sunt dedicate traficului radio navă-navă (ship to ship) si apelului in traficul radio cuprioritate routine cu staţii de coastă (routine ship to shore calling). Stabilirea legaturilor radioin banda VHF este posibilă pentru distanţe intre staţii de max 30-40 nM Puterea de emisie aunei staţii de nava VHF este de 25 W (max)/1W (min). Utilizarea corespunzătoare a canalelor de comunicaţii VHF este impusă de necesitatea asigurării securitătii navigaţiei maritime. Există specificatii referitoare la utilizarea adecvată a canalelor VHF in radiocomunicaţii maritime (Extras din IMO Resolution A.474 (XII)). In cele ce urmează se utilizează informaţii referitoare la frecvenţele GMDSS, alocări Internaţionale.

Radiotelefon VHF portabil

Radiotelefonul VHF portabil, transponderul radar (SART-Search and Rescue RadarTransponder) si EPIRB (Emergency Position Indicating Radio Beacon) sunt echipamentedestinate bărcilor sau plutelor de salvare. Utilizat in comunicaţii la locul incidentului naval(on scene distress communications), radiotelefonul portabil VHF trebuie in mod obligatoriu săasigure comunicaţii radiotelefonice pe canal 16 VHF (distress, safety and calling channel),astfel incat să se poată comunica cu staţii de coastă, cu alte staţii de navă VHF, inclusiv cucele portabile. In mod uzual, radiotelefoanele portabile asigură stabilirea comunicaţiilor pe celpuţin incă un canal VHF

Referitor la radiotelefoanele portabile VHF, operatorii radio GMDSS GOC trebuie săaibă competenţele de:- a identifica si enumera caracteristicile radiotelefoanelor portabile VHF;- a utiliza secvenţele de operare Power On/Power Off;- a acorda radiotelefonul portabil VHF pe diverse canale de comunicaţii VHF destinatecomunicaţiilor radio in navigaţie maritimă;

- a stabili radiolegaturi pe canalele radio VHF destinate comunicaţiilor radio innavigaţie maritimă cu utilizarea secvenţelor call/acnowledgement/message inradiotelefonie;- a instala radiotelefonul portabil VHF ;- a identifica si enumera caracteristicile sursei de alimentare; Staţiile radio MF/HF sunt reprezentate de ansamblul sistemelor de emisie/recepţie inclusiv antenele si echipamentele/terminalele interconectate, destinate comunicaţiilor infonie, telex, DSC in Serviciul Mobil Maritim (SMM), benzile de frecvenţe medii si inalte.

Conform Conventiei SOLAS, capitolul 4: Radiocomunicaţii, staţiile radio MF/HFtrebuie să fie capabile să emită si să recepţioneze in scopul asigurării securităţii maritime si insituaţii de pericol pe toate frecvenţele pentru securitate maritimă si pericol, in benzile cuprinseintre 1605 kHz si 4000 kHz si intre 4000 kHz si 27500 kHz, folosind DSC, telefonia si telexul.Separat sau combinat cu staţiile radio MF/HF trebuie să existe echipamente DSC caresă menţină veghea radio DSC pe frecvenţele 2187,5 kHz, 8414,5 kHz si pe cel puţin una dinfrecvenţele DSC de pericol si securitate maritimă 4207.5 kHz; 6312 kHz; 12577 kHz sau16804,5 kHz, cu posibilitatea selectării oricăreia din aceste frecvenţe. Staţiile radio MF/HFtrebuie să asigure radiocomunicaţiile generale folosind radiotelefonia sau telex-ul (NBDPNarrowBand Direct Printing) in benzile cuprinse intre 1605 kHz si 4000 kHz si intre 4000kHz si 27500 kHz.

Tipul si puterea de emisie a staţiilor MF si HF, distanţa dintre staţii si condiţiile depropagare sunt decisive in stabilirea comunicaţiilor radio in domeniul maritim.Criteriile decizionale si deciziile in stabilirea comunicaţiilor radio la medie si maredistanţă in domeniul maritim depind de aceste considerente si depind de serviciul decomunicaţii utilizat, de categoria de prioritate a mesajului ce urmează a fi transmis incontextul respectării celor specificate in ITU Radio Regulations (RR) si inrezoluţiile/recomandările IMO referitoare la disponibilitatea si protecţia frecvenţelor,asigurarea veghei radio, utilizarea corespunzătoare a frecvenţelor, evitarea interferenţelor, etc.Anexa 1 conţine informaţii referitoare la frecvenţe MF, HF, alocate internaţionalpentru utilizare in GMDSS, in format agreat de ITU WRC 1995 (the 1995 ITU WorldRadiocommunication Conference), grupate in funcţie de destinaţie, conform celor prezentatein GOC GMDSS Course +Compendium, Model Course IMO 1.25.

GMDSS - Generalităţi

In 1974, ca o necesitate a reglementării industriei maritime cu privire la siguranţa pemare, este adoptată convenţia SOLAS (Safety of Life at Sea).Pană in 1992, in concordanţă cu capitolul IV al Convenţiei SOLAS , navelor depasageri, indiferent de mărime si navelor care transportă marfă, cu un tonaj brut egal sau maimare de 1600 tdw, le era cerută veghe permanentă pe frecvenţa de 500 KHz (radiotelegrafieMorse).

De asemenea, Convenţia prevedea si veghea permanentă in RT pe frecvenţele 2182KHz si 156.8 MHz (canal 16 VHF) pentru toate navele de pasageri si navele care transportamarfă, cu tonajul brut egal sau mai mare de 300 tdw.Noul sistem, numit Global Maritime Distress and Safety System GMDSS, a fost

adoptat de către IMO in 1988 si isi propune inlocuirea telegrafiei Morse de pe frecvenţa de500 KHz, cu tehnici si tehnologii moderne, capabile să implementeze si să utilizeze cele mainoi tehnologii din telecomunicaţii si radiocomunicaţii in industria maritimă.

GMDSS este un sistem care tinde să automatizeze comunicaţiile in industria maritimăsi in situaţii distress utilizează comunicaţile radio, atat terestre cat si prin satelit, pentru atransmite alerte distress, dar si pentru a asigura comunicaţii specifice tip ship to shore, shoreto ship si/sau ship to ship.

Ca si in cazul vechiului sistem de salvare si securitate utilizat in navigaţia maritimă,GMDSS vizează navele de pasageri, indiferent de mărimea lor si navele comerciale cu untonaj brut egal sau mai mare de 300 tdw. Cu ocazia introducerii noului system GMDSS, in 1988, este organizată o conferinţă in cadrul căreia se adoptă noul capitol IV al Convenţiei SOLAS:Radiocommunications si se declară perioada de tranziţie necesară implementării

GMDSS –ului (1 februarie 1992 – 1 februarie 1999).De-a lungul perioadei de tranziţie, navele care operau sub prevederile SOLAS trebuiausă se conformeze amendamentelor aduse capitolului IV, prioritatea fiind ca pană la 1 august1993 să se introducă in echipamentul de bord receptoarele NAVTEX si EPIRB –urile(Emergency Position-Indicating Radio Beacons).Pană la sfarsitul perioadei de tranziţie, caracteristica comună a ambelor sistemerămanea veghea pe frecvenţa 2182 MHz si veghea pe canalul 16 VHF.

In 1988, International Maritime Organization - IMO a adus cateva amendamente laconvenţia SOLAS 1974 prin care s-a hotărat introducerea unui nou sistem de radiocomunicaţii care beneficiind de avantajele oferite de tehnologia moderna, isi propuneasigurarea unei permanente legături a navei cu uscatul in orice condiţii meteo si in orice punctde pe glob.

GMDSS asigură toată gama de funcţii de comunicaţii referitoare la cele patru categoriide prioritate din comunicaţii maritime: distress, urgency, safety, routine.GMDSS utilizează sisteme si echipamente de comunicaţii si de radionavigaţie terestresi satelit.

Sistemele radio terestre operează in benzile MF, HF, VHF. Sistemele satelit implicatein GMDSS sunt INMARSAT si COSPAS SARSAT. Cheia sistemului GMDSS o reprezintă sistemul DSC (Digital Selective Calling), sistem terestru de comunicaţii, bazat pe tehnologii digitale care permit accesul automat al staţiilor de coastă si al staţiilor de navă la transmisia si recepţia apelurilor (distress, urgency,safety, routine calls).

DSC asigură transmisia unor informaţii esenţiale in formatul digital al secvenţei deapel DSC, informaţii referitoare la: identitate radio (MMSI), poziţie (latitude/longitude), timp(TIME UTC-Universal Time Coordinated), natura distress-ului (nature of distress). Acesteinformaţii pot fi transmise, recepţionate, memorate, accesate, tipărite.

GMDSS - Generalităţi despre concept

Considerand radiocomunicaţiile una din principalele posibilităţi de asigurare asecurităţii maritime, IMO - INTERNATIONAL MARITIME ORGANIZATION (OrganizaţiaMaritimă Internaţională), a vizat incă de la infiinţarea sa, in 1959, permanenta perfecţionareaa standardelor mijloacelor de radiocomunicaţii de la bordul navelor.

In privinţa dotării, Convenţia SOLAS ‘74 impunea echipamentelor radio o arie deacoperire de 100-150 mile nautice. In această situaţie, navele in primejdie aflate la o distanţămai mare de 150 nM (nautical miles) faţă de ţărm, puteau primi asistenţă doar de laeventualele nave din vecinătatea incidentului (situate in apropierea staţiei in primejdie).

Putem afirma, din acest motiv, că vechiul sistem era conceput in primul rand pentruoperare ship to ship (navă-navă). Totusi, in acord cu cele prevăzute in ITU RR- RADIOREGULATIONs (ITU - Regulamentul Radio), staţii radio de coastă din SMM menţineau oveghe continuă pe frecvenţele de primejdie.

Vechiul sistem de primejdie si securitate maritimă se baza pe două mari subsisteme:• Radiotelegrafia Morse 500 KHz - pentru toate navele cargo de 1600 GT (GrossTonnage) sau mai mult si pentru toate navele de pasageri;• Radiotelefonia pe 2182 kHz si 156.8 MHz (canalul 16 VHF) - pentru toate navelecargo de 300 tdw sau mai mult si pentru toate navele de pasageri.

Prima utilizare a radiocomunicaţiilor pentru salvarea vieţii pe mare este consemnată in1899 si de atunci a ajutat la salvarea multor oameni, reprezentand un element cheie insistemul de cautare si salvare maritimă. Desi sistemele de comunicaţii s-au imbunătăţit permanent, pană la introducerea GMDSS, in cele mai multe cazuri, maniera in care erau transmise mesajele de primejdie(distress) diferea foarte puţin de vremurile trecute: un operator radio cerea ajutor, prin radiotelefon, telex sau telegrafie Morse, sperand că o altă navă va fi in apropiere si va recepţiona mesajul.

Cu toate imbunătăţirile aduse, existau multe limitări ale sistemului de comunicaţiitradiţional (numit in continuare si vechiul sistem sau comunicaţiile terestre).Prin folosirea noilor tehnologii, GMDSS - GLOBAL MARITIME DISTRESS andSAFETY SYSTEM a dus la schimbarea radicală a radiocomunicaţiilor maritime. Noul sistemeste mai rapid, mai simplu si, cel mai important, mai eficient.

Incă de la inceputurile sale, IMO- International Maritime Organization, a demarat oserie de studii si acţiuni pentru imbunătăţirea permanentă a mijloacelor de radiocomunicaţii,de observare si eliminare a deficienţelor apărute in exploatare si de introducere a unor noitehnici. In particular, comunicaţiile maritime prin satelit ofereau mari avantaje in alertarea silocalizarea navelor in cazuri de primejdie, urgenţă si securitate, usurand operaţiunile decăutare si salvare, putand fi folosite pentru schimbul de informaţii prin telefonie, telex,transmisii de date si facsimil si oferind alte funcţii cum ar fi: raportarea poziţiei, dirijareatraficului, avizarea automată a navigaţiei si prognozarea meteo.

După adoptarea cu succes a Convenţiei INMARSAT, a devenit posibilă trecerea larealizarea noului sistem de primejdie si securitate maritimă.In Septembrie 1978, Sub-Committee on Radiocommunications and Search and Rescue

(COMSAR) - IMO, se concentrează asupra adoptării unor amendamente la Convenţia SOLAS74 privind trecerea la noul sistem.

In 1979 INTERNATIONAL CONFERENCE on MARITIME SEARCH and RESCUE,adopta SAR CONVENTION 1979 - INTERNATIONAL CONVENTION on MARITIMESEARCH and RESCUE 1979 (Convenţia SAR 1979), obiectivul urmărit fiind stabilirea unuiplan global pentru căutare si salvare maritimă. Pe baza acestui plan se vor realiza inţelegerimultilaterale sau bilaterale intre statele vecine pentru organizarea unor servicii de căutare sisalvare in apele costiere si oceanice adiacente, precum si cooperare si sprijin reciproc insituaţii distress.

Conferinta invita IMO să dezvolte un sistem global de primejdie si securitatemaritimă, incluzand si prevederile pentru mijloace de telecomunicaţii care să fie efectivfolosite conform planului din Convenţia SAR 79. Convenţia intra in vigoare din 1985.

La a 11-a Adunare generală, IMO, considerand că există aranjamentele necesare,decide realizarea noului sistem global pentru primejdie si securitate maritimă, pentru aimbunătăţi comunicaţiile radio de primejdie si securitate si procedurile de lucru. In colaborarecu infrastructura SAR, acest nou sistem global va incorpora ultimele realizări tehnice pentrucresterea siguranţei vieţii pe mare.

Cu asistenţa ITU-INTERNATIONAL TELECOMMUNICATION UNION, ca Agenţie aNaţiunilor Unite responsabilă cu elaborarea si implementarea Regulamentului

Radiocomunicaţiilor, a CCIR - INTERNATIONAL RADIO CONSULTATIVE COMMITTEE si a altor organizaţii internaţionale cum ar fi: IHO - INTERNATIONAL HYDROGRAFIC ORGANIZATION, WMO - WORLD METEOROLOGICAL ORGANIZATION, INMARSAT - INTERNATIONAL MARITIME SATELLITE ORGANIZATION si a partenerilorCOSPAS/SARSAT, IMO va dezvolta si promova numeroase echipamente si tehnici care vorfi folosite in noul sistem numit GMDSS - GLOBAL MARITIME DISTRESS AND SAFETYSYSTEM.

In 1988, la Conferinţa guvernelor semnatare SOLAS’74, se adoptă catevaamendamente la Convenţia SOLAS 74 privind radiocomunicaţiile in GMDSS, impreună cualte cateva rezoluţii. Aceste amendamente vor duce la modificarea completă a Capitolului IV:Radiocommunications din Convenţia SOLAS 74, noile reglementări intrand in vigoare la 1Februarie 1992.Practic odată cu această dată (1 Februarie 1992) incepea implementarea GMDSS, carese va realiza in etape, pană la completa implementare a GMDSS, 1 Februarie 1999.

GMDSS – Concept de bază

GMDSS este astfel conceput incat, in cazul unui incident pe mare, oriunde s-arproduce, autorităţile de la ţărm specializate in operaţiuni de căutare si salvare (Search andRescue) ca si navele din imediata vecinătate a incidentului, să poată fi rapid alertate si săinceapă operaţiuni coordonate de căutare si salvare cu o minimă intarziere.

De asemenea, sistemul asigură si comunicaţii de urgenţă, securitate, corespondenţăpublică (urgency, safety and routine communications), precum si promulgarea informaţiilor

MSI - MARITIME SAFETY INFORMATION (informaţii de securitate maritimă) cum ar fi:avize de navigaţie (navigational warning), avize meteorologice (meteorological warning),prognoze meteo (forecasts) si alte informaţii importante pentru navigaţia maritimă.In GMDSS, orice navă, indiferent de zona ei de navigaţie, are la dispoziţie catevafuncţii de comunicaţie considerate esenţiale pentru siguranţa proprie cat si pentru siguranţanavelor invecinate. Practic GMDSS asigură interoperabilitatea mai multor subsisteme permiţand totodată si realizarea unor legături de comunicaţii de corespondenţă publică. Modificarea conceptuală majoră a noului sistem constă in faptul că destinatarul final al unei distress alert este o staţie aflată la ţărm (o staţie radio de coastă sau o staţie de sol, componenta a unui sistem satelit) prin intermediul căreia distress alert va fi dirijată către un RCC - Rescue Coordination Centresau către un MRCC – Maritime Rescue Coordination Centre.

Există in literatura de specialitate cateva poze mai mult sau mai puţin cunoscute, maimult sau mai puţin reprezentative, mai artistice sau mai puţin artistice ce descriu conceptulGMDSS si componentele structurale GMDSS.

.

Sistemele de comunicaţii si navigaţie prin satelit: INMARSAT si COSPASSARSAT(care sunt structural concepute cu o componentă terestră si o

componentă satelit).In sistem INMARSAT componenta terestră este alcătuită din totalitatea staţiilor

mobile de sol – Mobile Earth Stations MESs, staţii de navă - Ship Earth StationsSESs,totalitatea staţiilor fixe de sol – Land Earth Stations LESs, Coast Earth Stations CESs caredirect sau prin NCSs – Network Coordination Stations fac legături prin intermediul reţelelorinternaţionale/naţionale de comunicaţii la RCCs (MRCCs) si, in final, NOC – Network

Coordination Centre. Componenta satelit in INMARSAT este reprezentată de sateliţiigeostaţionari INMARSAT plasaţi pe orbite ecuatoriale la mare inălţime, pe care este plasatinstrumentarul satelit adecvat funcţionării sistemului INMARSAT.In sistem COSPAS SARSAT componenta satelit este reprezentată de sateliţiigeostaţionari: GEOSAT interoperabili cu sateliţii plasaţi pe orbite joase, polare: LEOSAT.

Componenta terestră a sistemului COSPAS-SARSAT conţine staţiile de sol, numite LUTs:

Local User Terminals (GEOLUTs si LEOLUTs), care transmit informaţiile recepţionate de lasateliţi la MCCs – Mission Control Centres, care la randul lor rutează prin intermediulreţelelor internaţionale/ naţionale de comunicaţii aceste informaţii la RCCs (MRCCs) simultitudinea de satellite radiobeacons: EPIRBs- Emergency Position Indicated RadioBeacons -406 MHz- pentru domeniul maritim, ELTs - Emergency Locating Terminals si PLB– Personal Locating Beacons.Promulgarea Maritime Safety Informations – MSI, o altă funcţie de comunicaţii inGMDSS, este asigurată de:- (The) International NAVTEX Service care asigură transmisiile MSI in zonelecostiere;27- (The) International SafetyNET Service care asigură transmisiile MSI in toată zonanavigabilă a lumii cu excepţia zonelor polare;

Acolo unde există disponibilitate, de exemplu in GMDSS A4 area, in regiunile polaresi nu numai, informaţiile de tip MSI sunt transmise in banda HF, pe frecvenţele destinatetransmisiilor MSI, prin NBDP- Narrow Band Direct Printing - telex.

Asigurarea unei funcţii speciale in GMDSS – locating, localizarea celor in distress,implică utilizarea SART ului – Search and Rescue Radar Transponder ( 9.2-9.3 GHz), a căruiemisie apare intr-o manieră specifică pe display-urile radarelor bandă X din zonă.

Desi comunicaţiile prin satelit joacă un rol important in GMDSS, acestea nu potinlocui complet serviciile de radiocomunicaţii terestre care au constituit baza vechiului sistem.GMDSS combină cateva subsisteme diferite - care au diverse limitări in privinţaacoperirii si a funcţiilor oferite - intr-un singur sistem, prezentand in felul acesta mai multeposibilităţi de comunicaţie, care pot fi folosite in diferite situaţii.

In principal aceste sisteme pot fi incluse in MMS - MARITIME MOBILE SERVICE(SMM - Serviciul Mobil Maritim) sau MMSS - MARITIME MOBILE- SATELLITESERVICE (SMMS - Serviciul Mobil Maritim prin Satelit).

Deoarece cerinţele si posibilităţile de comunicaţie se schimbă in funcţie de locul incare se află nava la un anumit moment, in GMDSS navele nu vor mai fi dotate in funcţie detonaj, ca in vechiul sistem de salvare si securitate maritimă, ci in funcţie de zona de navigaţie.

Zone de navigaţie in GMDSS

• Zona maritimă Al (A1 GMDSS AREA) - Este o zonă cu acoperire inradiotelefonie de către una sau mai multe staţii radio de coastă VHF, staţii care asigură veghecontinuă pentru recepţia alertelor distress transmise in DSC VHF- DIGITAL SELECTIVECALLING si asigură servicii de comunicaţii in radiotelefonie RT si DSC in banda VHF.Această zonă poate fi limitată la 20-30-35 mile marine de la ţărm.• Zona maritimă A2 (A2 GMDSS AREA) - Este o zonă, excluzand zona Al, cuacoperire in radiotelefonie asigurată de către una sau mai multe staţii radio de coastă in bandade unde medii – MF (Medium frequency Band), Serviciul Mobil Maritim, staţii de coastă dinSMM care asigură veghe continuă pentru recepţia alertelor distress DSC transmise in MF.Aceste staţii de coastă asigură servicii de comunicaţii complete in radiotelefonie RT si DSCin banda MF, SMM - Serviciul Mobil Maritim.Această zonă poate fi delimitată printr-o hotărare guvernamentală sau inţelegereinterguvernamentală si se intinde de obicei pană la aproximativ 100 nM de la ţărm.• Zona Maritimă A3 (A3 GMDSS AREA) - Este o zonă excluzand zonele Al si A2,acoperită de sistemul de sateliţi geostaţionari INMARSAT, in care se face veghe continuăpentru recepţia alertelor distress transmise prin intermediul acestor sateliţi. Această zonă estecuprinsă aproximativ intre 70° latitudine N si 70° latitudine S.• Zona Maritima A4 (A4 GMDSS AREA) - Restul zonelor de navigaţie care nusunt cuprinse in zonele A1, A2, A3 – respectiv regiunile polare. Această zonă se bazează pecomunicaţii pe unde scurte in banda HF- (High Frequency Band) in Serviciul Mobil Maritim.In toate zonele trebuie să fie asigurată in permanenţă posibilitatea de distress alerting.Limitele definite ale zonelor menţionate sunt mai mici decat posibilităţile tehnice alesistemelor folosite pentru a se realiza legături stabile si sigure.Dotarea navelor cu echipamente radio, in GMDSS, depinde de zona sau zonele A1,…A4, in care nava va opera. De exemplu navele costiere (din Al GMDSS Area) vor fi dotate in mod esenţial cu sisteme si echipamente radio VHF, deoarece acestea nu operează decat in domeniul de acoperire al staţiilor radio de coastă VHF din SMM.

Navele care se indepărtează mai mult de ţărm (A2 GMDSS Area) vor fi dotate si cuechipamente si sisteme radio MF pe langă sistemele radio VHF.

Navele care ies din aria de acoperire a unei staţii MF (GMDSS Area A3) vor fi in modobligatoriu dotate cu sisteme si echipamente radio HF sau/si cu echipamente INMARSAT, incompletare la sistemele si echipamentele MF si VHF, in timp ce navele din zona A4 vor fiprevăzute cu mijloace de comunicaţie in HF, MF si VHF.

Pentru a recepţiona informaţii de tip MSI - MARITIME SAFETY INFORMATION sefoloseste receptorul NAVTEX (in A1 si A2 GMDSS Areas), iar in afara zonelor cu acoperireNAVTEX, receptorul EGC - SAFETY NET prin INMARSAT (A3 GMDSS Area) sau sistemTELEX HF (cel puţin in zona GMDSS A4).

In afara echipamentelor radio, in GMDSS se prevede dotarea si cu dispozitive delocalizare. Sunt incluse aici EPIRB-ul - EMERGENCY POSITION INDICATING RADIOBEACON si SART-ul - SEARCH AND RESCUE RADAR TRANSPONDER, folositepentru localizarea navelor in primejdie, a mijloacelor de salvare sau a supravieţuitorilor.

GMDSS - Servicii de comunicaţii la distanţe medii

Radiocomunicaţiile terestre in banda de unde medii (MF) asigură o acoperire pedistanţe de pănă la 150 - 200 - 250 nM .In această bandă (1605 kHz – 4000 kHz) există un singur set de frecvenţe cu destinaţieexclusivă, asociate in sensul precizat anterior:• 2187.5 kHz - frecvenţa DSC folosită pentru distress, urgency, safety calling.• 2182 kHz - frecvenţa internaţională in radiotelefonie MF pentru distress, urgency, safetycalling and trafic.• 2174.5 kHz - frecvenţa NBDP (telex) pentru trafic distress, urgency, safety inclusiv pentrucomunicaţii radiotelex on - scene.In banda MF, pentru apel DSC cu prioritate Routine se utilizează frecvenţele:2177 kHz, 2189.5 kHz si alte frecvenţe de apel DSC naţionale.De menţionat că in banda MF, semnificaţia frecvenţelor 2177 kHz si 2189.5 kHzeste următoarea:- 2177 kHz: ship to ship and shore to ship DSC routine calling;- 2189.5 kHz: ship to shore DSC routine calling.

In GMDSS sunt disponibile două sisteme satelit: INMARSAT si COSPAS/SARSAT.

Sistemul INMARSAT foloseste o reţea de sateliţi geostationari, plasaţi pe orbiteecuatoriale, la o altitudine de 35700 Km, si lucrează in bandă de microunde.Comunicaţiile bidirecţionale intre SESs-Ship Earth Stations, sateliţi si LESs- LandEarth Stations (two-way communications between SESs, satellites and LESs) utilizeazăfrecvenţe din banda L microunde: 1-2 GHz si frecvenţe din banda C microunde: 4 – 6 GHz, Sistemul INMARSAT pune la dispoziţia utilizatorilor următoarele servicii:• distress alerting/distress trafic folosind staţii de navă INMARSAT: SES - ShipEarth Station. Comunicaţiile se pot desfăsura atat in fonie cat si in telex.• promulgarea informaţiilor de tip MSI - Maritime Safety Information (prin serviciulEnhanced Group Calling – EGC, reţeaua SAFETY NET.• allte tipuri de comunicaţii cu prioritate urgency, safety, routine.Calitatea legăturii prin satelit este incomparabil mai bună decat la radiocomunicaţiileterestre si nici nu este afectată de condiţiile meteo. (b) Sistemul COSPAS /SARSAT foloseste două reţele de sateliţi interoperabile: oreţea de sateliţi plasaţi pe orbite polare de altitudine joasă (850 - 1000 Km) – LEOSAT si oreţea de sateliţi geostastaţionari, plasaţi pe orbite ecuatoriale (la aproximativ 37500 km) -GEOSAT, care operează in banda 406 - 406.1 MHz.Sistemul COSPAS /SARSAT oferă una din posibilităţile principale de distressalerting, determinare a poziţiei si a identităţii unei nave in distress sau posibilitatea localizăriisupravieţuitorilor cu ajutorul EPIRB-urilor COSPAS/SARSAT.Trebuie menţionat că sistemul COSPAS/SARSAT este folosit exclusiv pentrumonitorizarea semnalelor emise de EPIRB-uri (evident de tip COSPAS/SARSAT) si nu oferăsi servicii de comunicaţii ca sistemul INMARSAT.

Echipamentele radio de la bordul navelor

Pentru a putea face faţă cerinţelor de comunicaţii in GMDSS, la bordul navelor seinstalează diverse combinaţii de echipamente, echipamente de tipul celor enumerate mai jos:- staţii radio VHF - radiotelefoane VHF;- controlere DSC VHF;- staţii radio MF, sau MF/HF;34- controlere DSC MF sau DSC MF/HF;- echipamente radiotelex – (terminale de date NBDP, TOR);- staţii de navă INMARSAT B sau INMARSAT Fleet 77 (SES INMARSAT B sauSES INMARSAT Fleet 77);- staţii de navă INMARSAT C (SES INMARSAT C);- receptoare EGC care pot fi incluse SES-urilor INMARSAT C ;- receptoare NAVTEX;- EPIRB-uri COSPAS / SARSAT;- EPIRB-uri VHF DSC canalul 70;- SART-uri;- radiotelefoane portabile VHF (destinate bărcilor de salvare).Majoritatea echipamentelor sunt grupate in consola GMDSS, restul fiind instalate inpoziţii fixe sau plasate in alte puncte (puntea de navigaţie, bărci de salvare etc).

GMDSS- Funcţii de comunicaţii

GMDSS a fost introdus din nevoia de a asigura un sistem care să asigure eficienţămaximă in situaţii distress, un sistem care să faciliteze operaţiunile SAR – Search and Rescue.Conceptual GMDSS stabileste 9 funcţii specifice de comunicaţii pe care toate navele trebuie să le indeplinească, in fiecare zona de navigaţie si indiferent de zona in care operează.

Regulile GMDSS specificate in SOLAS Convention (International SOLASConvention, Chapter IV: Radiocommunications, Regulation 4: Functional Requirements),impun ca fiecare navă dotată conform GMDSS să fie capabilă să asigure cele nouă funcţii decomunicaţii: 1. să transmită ship to shore distress alerts cu cel puţin două mijloace separate siindependente, fiecare folosind servicii de radiocomunicaţii diferite (transmitting shipto-shore Distress Alerts by at least two separate and independent means, each using adifferent radio communication service);2. să recepţioneze shore-to-ship distress alerts (receiving shore-to-ship Distress Alerts);3. să transmită si să receţioneze ship-to-ship Distress Alerts (transmitting and receivingship-to-ship Distress Alerts) 4. să transmită si să receţioneze search and rescue co-ordinating communications(transmitting and receiving search and rescue co-ordinating communications);5. să transmită si să receţioneze on-scene communications (transmitting and receivingon-scene communications);

6. să transmită si să receţioneze locating signals (transmitting and receiving locatingsignals);7. să receţioneze Maritime Safety Informations (receiving Maritime Safety Informations);8. să transmită si să receţioneze comunicaţii generale referitoare la managementul sioperarea navei (transmitting and receiving general radiocommunications relating tothe management and operation of the vessel);9. să transmită si să receţioneze comunicaţiile la bordul navei (transmitting and receivingbridge-to-bridge communications).