identitatea naţională identitatea naţională ■ o carte- eveniment■ o carte- evenimentNicoleta sălcudeanu, Nicoleta sălcudeanu, Revizuire şi revizionism în literatura postcomunistăRevizuire şi revizionism în literatura postcomunistăPaul goma în literatura română şi în conştiinţa publicăPaul goma în literatura română şi în conştiinţa publică

■ epistolar. Nicolae Breban – aura Christi – Paul goma■ epistolar. Nicolae Breban – aura Christi – Paul goma■ Manuel lucbert. temându- se de o întoarcere la dogmatism■ Manuel lucbert. temându- se de o întoarcere la dogmatism

redactorul şef al revistei „România literară” îşi dă demisiaredactorul şef al revistei „România literară” îşi dă demisia

■ Decimarea elitelor creatoare ale României■ Decimarea elitelor creatoare ale României■ gabriel andreescu. Conceptualizarea colaboraţionismului■ gabriel andreescu. Conceptualizarea colaboraţionismului

cu regimul comunist în dimensiunea lui represivăcu regimul comunist în dimensiunea lui represivă■ theodor Codreanu. „o stranie boare proletcultistă”■ theodor Codreanu. „o stranie boare proletcultistă”■ Magda ursache. Cui i- e frică de Nicolae Breban?■ Magda ursache. Cui i- e frică de Nicolae Breban?■ Dana Duma. Coca cola şi dictatura■ Dana Duma. Coca cola şi dictatura

■ scrisoare deschisă domnului ministru al Culturii, Daniel- Constantin Barbu■ scrisoare deschisă domnului ministru al Culturii, Daniel- Constantin Barbuliteratura română – acasă?literatura română – acasă?

■ ■ România europeană. anul 2013 ● lumea justiţiei. „Dreptul la libertatea deRomânia europeană. anul 2013 ● lumea justiţiei. „Dreptul la libertatea deexprimare reprezintă un lux pe care nu toţi românii şi- l pot permite”exprimare reprezintă un lux pe care nu toţi românii şi- l pot permite”

Revistă NaţioNală de cultură, politică şi ştiinţă aNul XXiv · NR. 8 (737) · august 2013

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

Dosar ■ Cazul Paul Goma

Dosar ■ Cazul Nicolae Breban (II)

O carte- eveniment: Cărturari, opozanţi şidocumente. manipularea arhivei Securităţii(editura Polirom, 2013), scrisă. în urma unorminuţioase cercetări, de gabriel Andreescu,unul dintre cei mai importanţi dizidenţi aiperioadei comuniste, militant pentru drepturi-le omului şi ale minorităţilor după 1990, cerce-tător şi profesor de ştiinţe politice. gabrielAndreescu ajunge la concluzia că acuzaţiile decolaboraţionism vehiculate în ultimii ani înlegătură cu Adrian Marino, Constantin Noica,Nicolae Balotă, Vasile Vetişanu, Mihnea Berin-dei, Mihai Botez şi Nicolae Breban nu se justi-fică. „Manipularea arhivelor duce la distorsio-narea întregului sistem de interpretare a tre-cutului. Seamănă confuzie peste istoria de 45de ani de comunism”, scrie gabriel Andreescu.lucrarea analizează modul cum imaginea dedisident a unora dintre personalităţile demarcă româneşti a fost distrusă prin atacuri înpresă, care s- au bazat pe distorsionarea reali-tăţilor din dosarele Securităţii comuniste. Înurma studiului a sute de dosare din Arhivele

Securităţii, gabriel Andreescu încearcă săarate cât adevăr şi câtă manipulare sunt înacuzaţiile aduse unor bine- cunoscuţi oameni decultură români, ale căror cazuri au constituitde multe ori subiect de polemică.”

din cuprins: Adrian Marino. Campania dedistrugere a unui model • Constantin Noica înarhive. Ataşamentul victimei faţă de torţionari• Nicolae Balotă faţă în faţă cu AlexandruPaleologu. Puterea subiectivităţii • eşecul insti-tuţional al deconspirării. explicare şi semnifica-re • Mihnea Berindei. Scenariul denigrării •execuţia lui Mihai Botez. Disidentul transfor-mat în agent al Securităţii • Nicolae Breban.Adevărul din arhivă • lumea informatorilor

„de ce s- a lovit în intelectuali, în scriitori, şinu altundeva? primul răspuns vine din direcţiarelevanţei sociale a practicii ca atare. deşi foarterăspândit în toate mediile sociale şi profesionale,din cauza ubicuităţii terifiante a Securităţii,„colaboraţionismul” a ajuns o obsesie etică repre-zentativă numai la nivelul intelectualităţii, unuiagricultor, lăcătuş- mecanic sau bucătar fiindu- i,practic, indiferentă încărcătura morală a dela-ţiunii, cu excepţia puţinor cazuri în care ea aatins, direct şi dureros, familii sau rude. dacă,aşa cum aminteam, solitarii exponenţiali puteaufi neutralizaţi prin marginalizare – eventualprin asimilarea lor categoriei ridicole a „clovni-lor”, aşa cum arată Zamiatin sau norman

manea (şi nu sunt singuriidin fostul bloc răsăritean)– transformarea unei casteprofesionale în etalonmoral putea reprezenta, înromânia de după 1989,un pericol care nu trebuiasubestimat. Scriitorimeaera, strict obiectiv, singura„breaslă” care se preta laacest statut, eticismuldeclarativ al membrilorsăi, foarte respectaţi înromânia de dinainte de

revoluţie, şi fronda anticeauşistă a multora din-tre ei reprezentând, la fel de logic, un pericol vir-tual pentru coruptocraţia în pregătire a claseipolitice. În consecinţă, regimul fie că s- a debara-sat cinic de scriitori, fie a sugerat pe toate căile –beneficiind de complicitatea mass media, detaliucare nu trebui uitat!!! – că toţi sunt murdari,vinovaţi, venali şi lipsiţi de coloană vertebrală.S- a lovit la vârf (noica, marino, Balotă, Brebanetc.), pe considerentul că restul va cădea de lasine, în urma efectului de contagiune epidemică.Cartea lui Gabriel andreescu vorbeşte, în ultimăinstanţă, despre un proiect ocult de macularecolectivă. şi, la fel de adevărat: de incapacitateanoastră, sau a celor care conduc „breasla”, să îlcontracareze.” (Ştefan Borbély, mecanisme devictimizare, în Contemporanul, nr. 7/2013)

2

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Apelpentru sAlvAreA culturii

române viisemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

PolemiceNICOlAe BReBAN l IDeNTITATeA NAţIONAlă/ 3Resurecţia modernismuluiMARIAN VICTOR BuCIu l uN IMPAS lITeRAR/ 4Cronica literarăŞTefAN BORBély l „ţăCă-PeOPle”/ 5PolemiceANDReI MARgA l PROCeSul BOlOgNA. NeVOIA SCHIMBăRIIDIReCţIeI (II)/ 6 (Con)texteMARIA-ANA TuPAN l ÎNSPRe RâM ÎN jOS.../ 7EseuIOAN BuDuCA l DeMOCRATIzAReA MISTeRIIlOR/ 8 LecturiCONSTANTINA RAVeCA Buleu l DIAlOguRI Cu DAN C. MIHăIleSCu/ 9LecturiCONSTANTIN CuBleŞAN l DuMITRu RADu POPeSCu ŞICălugăRul fIlIPPO/ 10Pagina 12BeDROS HORASANgIAN l SIlVIA RADu ŞI ÎNgeRII ARTeI/ 12Scrisoare deschisă domnului ministru al Culturii, Daniel-Constantin BarbulITeRATuRA ROMâNă – ACASă?/ 13RePlICă/ 14Clubul Ideea EuropeanăDosar ■ Cazul Paul GomaSemnal editorial ■ O carte-evenimentNicoleta Sălcudeanu, revizuire şi revizionism în literatura postcomunistă,editura Muzeului Naţional al literaturii române, 2013NICOleTA SălCuDeANu l PAul gOMA ÎN lITeRATuRA ROMâNăŞI ÎN CONŞTIINţA PuBlICă/ 16ADRIAN DINu RACHIeRu l MARTORul gOMA/ 18Pe cont propriulIVIu IOAN STOICIu l INVITAţI ÎN uTOPIe – lA CONgReSulNAţIONAl De POezIe/ 20Clubul Ideea EuropeanăDosar ■ Cazul Nicolae Breban (II) EpistolarNICOlAe BReBAN – AuRA CHRISTI – PAul gOMA/ 21File de istorieMANuel luCBeRT l TeMâNDu-Se De O ÎNTOARCeRe lA DOgMATISM ReDACTORul Şef Al ReVISTeI „ROMâNIA lITeRARă” ÎŞI Dă DeMISIATraducere de SANDA VăRAN/ 23AuRA CHRISTI l DeCIMAReA elITelOR CReATOARe AleROMâNIeI/ 24gABRIel ANDReeSCu l CONCePTuAlIzAReA COlABORAţIONISMuluI Cu RegIMul COMuNIST ÎN DIMeNSIuNeA luI RePReSIVă (I)/ 29PolemiceTHeODOR CODReANu l „O STRANIe BOARe PROleTCulTISTă”/ 31MAgDA uRSACHe l CuI I-e fRICă De NICOlAe BReBAN?/ 32Românii de pretutindeni Corespondenţă din Ţara Sfântăg. MOSARI l BuCuReŞTI… BuCuReŞTI/ 34Cartea străinăRODICA gRIgORe l DeSPRe IRAN, DRAgOSTe ŞI CăRţI (II)/ 34SemnalPuNCTul CRITIC ■ NR. 2 (8) 2013prIvIre Către eSt► BuCureştI, mon amourjeANA MORăReSCu l MuTAţIIle ŞI MuTANţII BuCuReŞTIuluI/ 36Film TIFF 2013DANA DuMA l COCA COlA ŞI DICTATuRA/ 37FilmCălIN CălIMAN l geNIAlITATe ÎN DOI/ 38

Senatul Contemporanul:

ŞTefAN BORBély, NICOlAe BReBAN,AuRA CHRISTI, VICTOR IVANOVICI, ANDReI MARgA, VIRgIl NeMOIANu, BASARAB NICOleSCu, DuMITRu RADu POPeSCu, eugeN SIMION,ION SIMuţ, eugeN uRICARu

AuRA CHRISTI(redactor- şef)

ANDReI POTlOgCARMeN DuMITReSCuMIHAelA DAVIDADRIAN IONuţ PReDAflORIN AflOAReI

Corespondenţi din străinătate:MONICA SăVuleSCu- VOuDOuRI (gReCIA)eMIl RAţIu (ITAlIA)PHIlIPPe PAlINI (fRANţA)MIRCeA gHeORgHe (CANADA)

Rubrici:IulIAN BOlDeA, ŞTefAN BORBély, MARIAN VICTOR BuCIu, CONSTANTINARAVeCA Buleu, CălIN CălIMAN, IRINACIOBOTARu, BOgDAN CReţu, CONSTANTINCuBleŞAN, NICOleTA DABIjA, DANA DuMA, RODICA gRIgORe, BeDROS HORASANgIAN, BORIS MARIAN, MARIN RADu MOCANu, jeANA MORăReSCu, ADRIAN DINu RACHIeRu,MARIA- ANA TuPAN, lIVIu IOAN STOICIu, MAgDA uRSACHe

Vignetele rubricilor – lAuRA POANTăViziune grafică – MIRCIA DuMITReSCu

editor: Asociaţia CONTeMPORANul

ISSN print 1220- 9864ISSN online 1841- 0685Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTeMPORANulO. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

Revista este membră a Aso ciaţieiRevistelor, Publicaţiilor şi editurilor (ARPe)e- mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

Contemporanul. Ideea europeană

are 40 de pagini

Tipar: SC PRINT MulTICOlOR SRl &Asociaţia euROBuSINeSS

unica responsabilitate a revistei Contemporanul. Ideea europeană

este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205- 206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu reproduceri dupălucrările lui MARC CHAgAll

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România

♦ Eveniment ♦ eşecul instituţionalal deconspirării

gabriel andreescuCărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii

Noua Revistă de Drepturile Omului

Noua Revistă de Dreptu-rile Omului (NRDO) este opublicaţie trimestrială edi-tată de Centrul de StudiiInternaţionale în cooperarecu editura C.H. Beck. Publi-caţia este continuareaRevistei Române de Drep-turile Omului, editată între

1993 şi 2005. A fost gândită să răspundă cerin-ţelor academice şi să fie în acelaşi timp o resur-să pentru instituţiile şi organizaţiile implicateîn înţelegerea şi promovarea drepturilor omu-lui.

Dorim să promovăm prin publicareaNRDO reconcilierea dintre principiul demnită-ţii şi principiul libertăţii umane. În viziuneanoastră, nu doar că reconcilierea celor douăvalori este posibilă, dar demnitatea şi libertatease întăresc reciproc. Temele recunoaşterii şisusţinerii reciproce le regăsim şi într- un altobiectiv la NRDO, apropierea dintre teoria şipractica drepturilor omului.

P r o i e c t e d i t o r i a l f i n a n ţ a t d e

Încă o dată, romancierul care sunt se simteispitit să iasă din lumea sa amplă, ficţiona-lă, în încercarea de a descrie o altă lume,cea care trece în ochii tuturor drept reală –

lumea politicii, socială, istorică, evenimenţială. Ispi-tit încă o dată de cântecul de sirenă – mai degrabăalarmant decât atrăgător! – al crizelor prin care atrecut comunitatea de limbă şi de istorie căreia apar-ţin. Astfel, aflat în depărtare, în orgoliosul Paris alfranţei, alarmat grav – dar altfel decât nu puţinicare credeau că România se află într- un impas fatal!– de ultimul deceniu al dictaturii ceauşiste, am scrisSpiritul românesc în faţa unei dictaturi, încercândnu atât o analiză a prezentului politic al deceniuluinouă românesc, cât mai ales încercând să înţeleg, înmaniera mea, felul în care reacţionăm noi, Românii,şi mai ales elitele noastre, politice, culturale, la untip sau altul de dictatură, indiferent de secol sau deculoarea politică a puterii politice.

Apoi, după revoluţie, am propus eseul vinovaţifără vină, alarmat de data aceasta de confuziile des-tul de grave pe care le trăiau mulţi dintre cei careaveau frâiele puterii – ale executivului, dar şi celeindirecte, ale influenţei prin mass- media şi alte mij-loace! – în detectarea relelor şi obstacolelor care neîmpiedică să păşim mai decis pe calea democraţiei.În acest eseu atrăgeam deja atenţia asupra faptuluică în analiza publică sunt luate în discuţie mereu şimereu doar relele de suprafaţă şi contondente, ca săle zic aşa, ignorându- se cele organice, după părereamea, care ţineau de o recentă, prea- recentă consti-tuire a noastră într- un stat modern şi unitar alRomâniei – caz comun cu cel al Italiei şi germanieimoderne! – fapt care a condus şi în istoria acestorţări citate mai sus, dar şi în cazul nostru, la unelegrave derapaje şi crize ale drumului spre democra-ţie. În acest eseu abordam între altele şi problemaidentităţii ca una încă reală, acut reală şi departe dea fi rezolvată, într- o manieră sau alta.

Chiar şi în eseul publicat de curând la edituraIdeea europeană! – trădarea criticii, deşi acolo măocup mai ales de problema receptării literaturiinaţionale de cei în drept s- o facă – ating în finalulcărţii şi această problemă, cea a identităţii, care,cum o vedem azi, intreresează acut şi alte state euro-pene, mai vechi, mai stabile şi mai orgolioase decâtal nostru în ceea ce priveşte statutul lor în istorie şiconştiinţă – mă refer la franţa.

În textul care urmează, voi străbate, oarecum caun istoric, unele etape şi zguduiri ale istoriei naţio-nale, după constituirea noastră într- un stat unitar şimodern la 1918, la Alba Iulia, dar aceste crize, bolisau catastrofe, cum vreţi să le numim, le voi tratamai ales cu uneltele analistului psihologic şi alecomentatorului epic care mă simt. Încercând cuputerea de abstracţie care mi s- a conferit prin naşte-re, dar şi printr- un lung exerciţiu profesional, să mădetaşez calm şi atent de realitatea imediată, cea careîntunecă şi nu rareori falsifică binişor optica multoractanţi, ca să le zicem aşa, ai prezentului. Şi deaceea, în finalul cărţii citate mai sus, trădarea criti-cii, am intitulat ultimul capitol Stafia libertăţii, pro-punând o metaforă globală şi ilustrativă, sugestivă,pentru ceea ce trăim noi, Românii, de vreo douădecenii, de la miraculosul 22 Decembrie ΄89. Deoare-ce autorul care sunt încă nu poate să creadă că ceeace trăim noi şi construim în aceste două decenii de

libertate, de precară democraţie şi confuzie a valori-lor şi a modelelor sociale şi umane este ceea ce vreaşi doreşte cu adevărat, în esenţa sa, comunitateanoastră, cea românească. De unde, nu- i aşa, instala-rea unui tot mai adânc şi general spirit sceptic,ne- cooperant, nu numai al multor tineri ce- şi folosesclibertatea de călătorie pentru a- şi căuta destinul pealte plaiuri, dar şi al multora, legaţi de pământ, decultul istoriei şi al strămoşilor, poate chiar şi demândria de a aparţine unei naţiuni care şi- a cuceritdreptul de a fi, posesoare a unui teritoriu bogat şicapabilă de creaţie înaltă culturală, capabilă, credemnoi încă o dată, de a crea forme reale de civilizaţie şidemocraţie.

Mişcarea legionară, dictatura lui Carol II, celedouă, comuniste, ale lui gh. Dej şi Ceauşescu, ca şiconvulsiile, ca să le zicem aşa, post- revoluţionare,iată câteva din momentele istoriei oarecum recenteale României care ne vor da ocazia să ne spunempărerea şi să încercăm a propune, cu prudenţa şi cal-mul care ne- au caracterizat, cred eu, uneori, dar şicu acel gram de onestitate care, vai, lipseşte adesea,chiar şi la vârf sau la vârfuri – o analiză, o descriereşi, în fapt, o interpetare, adesea alta decât cea vehi-culată în exces de unele capete influente sau demediile de informare. (ele însele aflate la rândul lorîntr- o etapă primă, credem noi, incapabile de a- şiaroga misia pe care o pretind de a informa, veghea şiinstrui, după modelul colegilor de prestigiu din presaapuseană; încă aservite prea mult publicităţii, decicomerţului, prea direct dependente de ceea ce sevinde, propunând obositor false modele care ar tre-bui să- i atragă mai ales pe consumatorii de joasă şiamestecată categorie. Chiar şi canalele televiziuniide stat, bugetare, care, în loc să le imite pe celecomerciale, ar trebui să îndrume norodul şi să neajute să vedem cât de cât mai clar, nu numai fărăamestecul şi interesul direct al politicii, dar şi scu-tindu- ne de reflexele grosolane şi păgubitoare aleoricărei, ample, răsturnări de situaţie şi de valori.)

Pentru a înţelege oarecum ce se întâmplă cu unorganism amplu şi complex, nu avem decât să- l com-parăm cu o identitate mai simplă, cea care încape maicomod în optica privirii noastre analitice: dacă nuînţelegem sau interpretăm fals şi la nesfârşit ceea cese întâmplă cu o naţiune, nu avem decât să facem osimplificatoare şi poate salvatoare comparaţie cu unindivid, cu reacţiile şi cu vederile unui individ mediu,cu o persoană, lucru care ne poate ajuta în a distingemai clar şi mai repede ceea ce se întâmplă. Or, dupălunga mea experienţă cu oamenii vii, dar şi cu ceice- mi populează lumea mea ficţională, romanescă, amputut constata, nu rareori cu o mărită surpriză, carac-terul paradoxal al crizei, aproape al oricărei crize – şianume faptul că ea poate arăta tot atât de bine odublă faţă: una negativă, dar şi una benefică. O crizăne poate învăţa însă şi faptul că în lumea reală, dar şiîn cea a lumii marilor creatori de lumi epice, care nesunt modele vii şi intuitive de câteva secole, nurareori, soluţia sau soluţiile unor impasuri sau crizece par de neocolit, blestemate sau fatidice, se află maiaproape decât credem. Doar că, atât în lumea ficţiona-lă, cât şi în cea reală, o criză sau un impas grav pro-voacă un tip de panică, de precipitare şi confuzie a cri-teriilor, moment în care nu numai că nu sunt chemaţisă judece sau să consilieze cele mai calme şi mai ones-

te spirite, dar se face apel la forme şi la mijloace dincele mai aberante, nu departe de cele instinctuale,dacă acordăm acestui substantiv, instinctul, doar odenominaţie joasă, negativă.

Această ultimă concluzie ne poate împiedica,uneori, în momente dificile, să refuzăm precipitarea,intrarea în orice stare şi tip de panică, ca şi recursulla clişee de comportament care se învecinează peni-bil cu fatalismul de orice fel sau cu sentinţe ultima-tive şi catastrofice. În eseul meu scris la Paris, lasf’ârşitul anilor optzeci, Spiritul românesc... înce-peam apărarea naţiunii mele cu care mă simţeamsolidar în criza gravă, cu aparenţe catastrofice pecare o trăia, ultimul deceniu al dictaturii ceauşiste,cu un excurs despre frică, element organic, spuneam,al fiinţei noastre istorice. Nu intru de data aceasta îndetaliile acestei analize, e suficient să adaug că şiazi, la două decenii după eliberarea de orice fel dedictatură, încă o dată frica, frica adâncă, ţinând destraturile inconştientului, e cea care, după părereamea, ne îndrumă paşii. Şi nu numai!

De aceea, în trădarea criticii, vorbind despreidentitate şi problematica ei, am pus un semn de ega-litate între ea şi nesiguranţă. Ca un semn şi cauzămajoră a ei, a identităţii la Români (dacă mi se permi-te o totdeauna riscantă generalizare, mai ales când seaduc în discuţie probleme de o asemenea anvergură!).Nesiguranţa nu a originii noastre – deşi am aflat- odestul de târziu, cu date şi dovezi istorice, altele decâtcele ale idiomului latin pe care îl vorbim de secole, darîn care scriem şi tipărim doar de pe la începuturilesecolului XIX! Nu de unde venim ne tulbură atât, separe, şi nici încotro mergem – pentru a relua încă odată, titlul celebrului, amplului tablou al lui gauguind’où venons nous? Que sommes nous? où allons nous?– ci, mai ales, acel que sommes nous, ce suntem noi.uşor se poate observa dubla semnificaţie a acestui cecare poate însemna şi cine dar şi mai elementarul ce,inducând substanţa, structura sau firea. Dacă, bineîn-ţeles, îndrăznim o astfel de generalizare şi abstracti-zare, cu atât mai mult cu cât, ceea ce aminteam maisus, unirea târzie, foarte târzie în raport cu alte stateeuropene, vechi şi mândre de a fi astfel, la noi, firea şireflexele profunde, adesea decisive ale Românului nusunt aceleaşi la cei care vin din cele trei mari provin-cii istorice, alipite secole la rând la trei imperii auto-crate şi profund antagonice, fapt care, cum se ştie, alăsat urme adânci în istorie, limbă, habitudini şimodul de a gândi.

Nu cumva, frica, încă o dată frica – cea mică,cotidiană, comună şi altora, dar şi cea mare, frica,cea care ne- a apăsat în istorie şi pe care nu puţinicronicari şi poeţi o amintesc, ne împiedică şi azi săgândim cu calm şi să reacţionăm cu justeţe şi raţio-nalitate la noile forme de existenţă socială şi umanăpe care ni le propune nu numai istoria şi prezentulcomunităţii noastre, dar şi continentul pe caretrăim?! frica de a rata încă o dată, cum o strigă nupuţini, frica de acea fatalitate şi de acel lanţ al catas-trofelor care, pasă- mi- te, i- ar urmări pe Români? r

fragment

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

3

© A

ur

AC

hr

ist

i

Nicolae BrebanIdentitatea naţională

Vorbind despre idenitate şi problematica ei,am pus un semn de egalitate între ea şi

nesiguranţă. Ca un semn şi cauză majoră aei, a identităţii la Români (dacă mi se

permite o totdeauna riscantă generalizare,mai ales când se aduc în discuţie problemede o asemenea anvergură!). Nesiguranţa nua originii noastre – deşi am aflat- o destul detârziu, cu date şi dovezi istorice, altele decâtcele ale idiomului latin pe care îl vorbim desecole, dar în care scriem şi tipărim doar depe la începuturile secolului XIX! Nu de undevenim ne tulbură atât, se pare, şi nici încotro

mergem.

►„Cea mai recentă statistică CEDO privind petiţiile înregistrateîmpotriva Statului român confirmă, încă o dată dacă mai eranevoie, că în România se produc în continuare abuzuri împotrivacetăţenilor, iar dreptul la viaţa privată sau la libertatea de exprima-re reprezintă un lux pe care nu toţi românii şi- l pot permite. Dupăce ani la rând România s- a situat în poziţii fruntaşe în ceea cepriveşte numărul de cererii înregistrate la CeDo, bilanţulprezentat de Curtea de la strasbourg pe anul 2013, ne aratăcă lucrurile nu s- au schimbat, ba mai mult, s- au agravat. Potri-vit statisticii CEDO, de la începutul anului 2013, pe rolul CurţiiEuropene a Drepturilor Omului au fost înregistrate 10.094 de peti-ţii în care Statul Român a fost trimis în judecată. Aceeaşi statisti-că arată că circa 4.000 de cereri sunt judecate de Comitetul de 3

judecători al CEDO, iar alte aproximativ 1.500 în Camera de 7judecători.” ►„Într- o singură zi Statul Român a fost condamnat de CurteaEuropeană a Drepturilor Omului la plata a 20.000 de euro în douăcauze intentate împotriva României pentru încălcarea art. 3 dinConvenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind interzicereatorturii, şi a art.2 din Convenţie, referitor la dreptul la viaţă.CEDO a decis, în data de 23 iulie 2013, că Statul Român trebuiesă achite cei 20.000 de mii de euro către Mihai Scarlat şi MariaDambean în termen de trei luni de la data la care decizia de con-damnare este definitivă.” ► „Costul suportat de români pentru erori judiciare. Statul româna plătit în ultimii cinci ani peste 155 de milioane de lei noi, echi-

valentul a 35 de milioane euro, ca urmare a condamnărilor de laCEDO. Cele mai mari daune au fost plătite în 2010: 48 de milioa-ne lei. Noua Constituţie prevede posibilitatea recuperării prejudi-ciilor de la magistraţii responsabili de producerea lor, dar conformCCR mai avem de aşteptat un an.

(Sursa: http://www.luju.ro/international/cedo)

● România europeană. anul 2013 ● lumea justiţiei

„Dreptul la libertatea de exprimarereprezintă un lux pe care nu toţi românii şi- l pot permite”

4

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Avem, în lume, cetatea, casa culturii, acreaţiei artistice, mari împotriviri şitrainice nepotriveli privind sentimentulşi fapta admiraţiei. există felurite

moduri, cele mai multe neliniştite, de a (nu) o exer-cita. Între ele, dacă ar fi să mă amestec o clipă, aşvedea câteva: autoapreciativ, dirijată spre un ce folo-sitor, slobodă ori constrânsă, ba chiar retezând- o dela primul simptom al naşterii, cu maturitatea scepti-că a celebrei interdicţii şi promisiuni nil admirari…e oare suportabil să nu te expui aplauzelor? Te poţisustrage constant de la a admira, a fi cu mirare saucu uimire? Poţi fi depăşit şi totuşi atras, dus şisedus. Stare recunoscută sau ascunsă, după bunesau rele necesităţi. Desprind câteva categorii umaneasupra cărora se revarsă sau nu admiraţia: morţii,viii, cei de pe- aproape, îndepărtaţii, uitaţii, necunos-cuţii. Natural şi fără ruşine, cred că ar trebui săadmirăm, ori dimpotrivă, cu aceleaşi criterii. Acelacentral fiind convingerea crudă şi dată- n vileag. eabsurdă, dar intens practicată, negocierea admira-ţiei. Ca orice marfă, şi admiraţia este speculată.Sunt tot soiul de excese în declanşarea confinităţii,ca şi în afirmarea separării. Începând de la a mergepe calea că morţii se duc cu morţii iar viii rămân cuviii. Aşa se petrece că pentru mulţi dintre cei încăvii, morţii devin tot mai morţi. Iar viii ajung, de bunăseamă, tot mai vii. Până într- atât că ei nici n- ar maifi deloc muritori. efluvii encomiastice tind să sufoceviii metamorfozaţi în mari făclii şi împlinitori dezdravene dorinţe. Nu sunt lepădaţi nici morţii ceiiluştri, cu zestre rămasă consistentă, oricât deîmpărţită. e detestată moartea, dar nu şi mortulcare a lăsat umbră largă sau urmă adâncă. Marţial,pe când era în viaţă, îi vorbeşte unui astfel de inte-resat: „Poeţii vechi, spui tu, scriau mai bine,/ N- adm-iri decât pe cei ce- n moarte zac./ eu nu vreau să mor,oricât aş ţine,/ Vecerra dragă, doar să- ţi fiu pe plac.”(Trad. de Tudor Măinescu). Probabil că şi el trăia încreaţie, în aceea a minţii umane. Ne îndoim cu greu-tate de încredinţarea că, pe un plan istoric mare, săspunem milenar, arta scrisului, apropiată nouă, esteca şi cea a scenei. Adică perdantă. Şansa conservăriiaparţine travestiului, traducerii, „trădării”. Ceea cenu înseamnă şi o obligatorie depresie, o prăbuşiredin (in)vocaţia creatoare. Pasăm, nu cu nepăsare, ceaparţine istoriei şi acumulărilor ei creatoare. Proce-dăm în expresie critică ori polemică ori pamfletară.Ne dovedim ori ne punem etichete.

Puţin probabil, ba chiar neverosimil, să existeepoci integral negre ori albe. Istoria poate fi orice, însens falacios, nu şi un joc de- a alba- neagra. existăepoci variabil constrângătoare ori libere. Istoria nu eomogenă. fiind fragmentată, ea se revizuieşte. fie-care domeniu atinge epoci de autonomie. Trăimacum una, să n- o pierdem… Asta se poate, ca ceicare ştiu să traseze realitatea să o facă cu mână prea

moale sau prea tare ori doar tremurată. Să simulezemăsura adevărată. Să încerce să câştige neonest.Ignorând faptul că în vremurile libere, lipsa libertă-ţii ajunge semnul deplin al prostiei. Minciuna, oştim, are contexte, conjuncturi: este „legală”, genera-ţională, de grup ori gaşcă, pur personală. Se pare cănu mai gândim azi că viaţa e scurtă iar arta lungă.Da, dar arta e relativ lungă, şi încă mai mult dacă oraportăm la toţi cei care oexersează cu felurite scopurişi iluzii. Cu rele şi cu bune,istoria prezintă un anumitcurs, implicând şi un anumitdiscurs, fixând până la nu -anţare epocile. Dacă valorisupreme apun după nici unsecol, cum te mai poţi bucurade gloriola din timpul vieţiişi nu îmbrăţişezi depresiadeopotrivă în opera vieţiişi- n viaţa operei? (Dacă isto-ria s- ar face şi scrie cu dacă,deci contrafactual, ceea ce semai încearcă… Valorile res-pectate de decenii sau secolear înţelege să fie ele însele,ajungând altfel de valori.Chiar biologic, organic, netransformăm în funcţie decapacitatea şi circumstanţaopţionale. Am fi putut, chiarfizic, să arătăm în nenumă-rate feluri.) În istorie, nicicea mai rea politică n- aînfrânt arta în ansamblul şiîn esenţa ei. Parţial, da, s- auprodus alterări, demisiicreatoare. libertatea nu dătalent nici măcar pe cartelă.Constrângerea nu ia cu japca talentul, pentru că nuajunge totală. Încă nu s- au găsit mijloace de a stă-pâni mintea, în orice caz nu pe aceea care nu sepredă de bună voie la o existenţă silnică. Constrân-gerea politică şi istorică doar determină o serie deasumări opţionale. Nu vreau să uniformizez istoria,dar nici să o expun integralei diabolizări. Suntem înmulte moduri supuşi încercărilor. Nu doar în creaţiaştiinţifică, tehnică, artistică, aspectele fundamentalede viaţă (temele, problemele) vor fi mereu retratatedin perspectiva prezentului, a unor fiinţe mereu pre-zente. Dar nu temele sunt, în ordine creatoare execu-torie, primordiale, ci mijloacele, în cazul literaturiiarta reprezentării lor, aceea individuală.

un impas literar nu doar românesc, dar şi euro-pean (ceea ce înseamnă „automat” aproape şi plane-tar…), din pricină de postmodernism? Nu putemprivi atât de globalist şi uniformizant, din păcate,

poate: am împărţi o comodă şi izbăvitoare vină pla-netară. Pe undeva, nu pe la noi, postmodernismul avenit ca urmare firească a postmodernităţii. Noi con-tinuăm să împrumutăm forme în care turnăm, înfond, ce avem. eu nu pot pune postmodernismul şitextualismul în rând cu pornografia, decât, eventual,ca forme excentrice şi teroriste de artificializare acanonului artistic. Şi nu cred că e cazul. ele au fost,

sunt, şi minimalizate ori„exterminate”. Votez şi lu -crez pentru diversitate inte-ligentă în creaţie. Îndemnulde a ne continua şi împlinimodernitatea, inclusivmodernismul, poate avea ofoarte vie susţinere. e dereafirmat? Posibil. Oricum,modernitatea (poate şi capostmodernism) îşi vede decale, aş spune chiar cu meto-dă. Răul nostru, în formacea mai gravă, este etic, nuestetic. Prin aceasta nuvreau să spun că la noi seatinge regulat de la sineexcelenţa artistică. Spundoar că ştim mai mult decâtarătăm. Şi apoi, răul moralnu este nici modern, nicipostmodern. Are aceeaşirădăcină istorică din tot-deauna: dominaţia cu oricepreţ. Iată, eticul rău este înfond politic. Doar forma sarămâne etică. Nu postmo-dernismul a adus în culturaşi arta de la noi tot ce estemai nefast social, politic,cultural, artistic. Desigur că

postmodernismul nu devine nici ceva indiscutabil,incalificabil. Întoarcerea la valorile moderniste, lacanonul modernist? Dar nu- i putem opri pe alţii cares- au sensibilizat într- un mod pur cosmopolit, mon-dializaţi în aspiraţia generatoare, poate, şi de voca-ţie. Şi antimodernismul, constată mai vizibil decâtalţii Antoine de Compagnon, este o formă de moder-nism. un modernism rezonabil, amfibo- logic. Aşa elogica modernismului. lupaşcu o numeşte logica ter-ţiului ascuns, desfiinţând dualismul şi unind contra-riile. Pe un alt nivel de realitate, precizează B. Nico-lescu, transdisciplinarul, operând cu logica terţiuluitainic ascuns (tainic, poetico- teorematic). Amfi -bo- logicul le preexistă, fără să aştepte cuantica, vizi-bilitatea invizibilului. Nici n- am mai putea fimoderni, aşa cum suntem, azi, într- o vreme califica-tă de B. Nicolescu „mortiferă”, modernitatea e – ca(dis)curs – demagogică şi prostituată, iar ploieştea-nul transdisciplinar ne indică acum calea inevitabi-lă: să fim cosmoderni… „Cosmodernitatea esteîntoarcerea modernităţii la originile ei.” (teoremepoetice, VII, 1) Şi el refuză postmodernitatea. Spune:„plumburia postmodernitate”. Cosmodernitatea,suntem asiguraţi, ne- ar euforiza în masă. Nu urnim,aşa văzând, prea multe din cale, redevenind „roman-tici” militanţi, sacralizând trecutul „mare” şi anate-mizând prezentul muribund. Să nu uităm mareacreaţie a trecutului – devine poate un îndemn stenic.Dă încredere şi celei a prezentului. Modelarea pre-zentului de către trecut nu poate fi impusă simplist.S- a constatat că şi trecutul ajunge să fie remodelatde ceea ce i- a urmat. Actualitatea propune, dar tre-cutul dispune fluctuanţa valorilor. Sincronicitateacuprinde întreaga istorie, sincronismul asumă pre-zentul. un protocronism, dar critic şi nuideologico- politic, real şi nu idealizant, cum nici e.Papu nu l- a reprezentat cu adevărat, este şi el nece-sar. Militanţa unilaterală echivalează cu miliţia cul-turală. Se întâmplă, din păcate, la noi, dincolo depolemica argumentului de maximă complexitate.exclusivismele ne exclud de fapt pe toţi, şi subiecţiişi obiecţii lor. Polemica decade în pamflet, dar înacest fel nu poate fi substituită critica veritabilă. r

Marian victor BuciuUn impas literar

Un impas literar nu doar românesc,dar şi european (ceea ce înseamnă

„automat” aproape şi planetar…), dinpricină de postmodernism? Nu putemprivi atât de globalist şi uniformizant,

din păcate, poate: am împărţi ocomodă şi izbăvitoare vină planetară.

Pe undeva, nu pe la noi,postmodernismul a venit ca urmare

firească a postmodernităţii. Noicontinuăm să împrumutăm forme în

care turnăm, în fond, ce avem.

n Resurecţia modernismului

Pe www.ideeaeuropeana.ro, la două cărţi cumpărate, a treia este gRatis!

alegeţi oricare trei cărţi din catalogul nostru online şi plătiţi doar două!Şi nu numai atât: oferta se aplică tuturor titlurilor din catalog, inclusiv pachetelor promoţionale şi reducerilor deja existente!

oferta este limitată, aşa că fiţi printre primii care beneficiază de ea! intraţi pe

www.ideeaeuropeana.ro

În 24 de ani de glorioasă coruptocraţie pos-trevoluţionară, României i- a reuşit un sin-gur protest social inechivoc şi substanţial,atunci când mii de oameni au ieşit în stra-

dă, în diferite oraşe din ţară, pentru a sancţionaintervenţia televizată lipsită de tact a preşedinteluiTraian Băsescu împotriva Doctorului Raed Arafat,din ianuarie 2012. În rest, n- au fost decât mocirle,ambiguităţi şi răbufniri lipsite de ideologie sau desuflu. Prin anii ‘50, psihologi politici foarte avizaţilansează în Statele unite doctri-na izolării „duşmanului” prinindiguire (containment), stigma-tizarea suspecţilor comuniştifiind cea mai cunoscută dintreefectele sale. Dar nu e singura,lucru care în general se uită,fiindcă pragmatica publică acontainmentului propunea, întrealtele, un set de tehnici specificemanipulării şi psihologiei politi-ce, prin care poate fi decredibili-zată o masă de oameni aflată pecalea de a lansa un protest.Multe dintre prevederile doctri-nei au putut fi verificate cu vârfşi îndesat în România de dupăRevoluţia din decembrie 1989,dar nu le voi aminti extensiv, cimă voi opri doar la două.

Prima dintre ele spune –foarte subtil – că o „masă critică”poate fi controlată prin aducereaei într- o stare reactivă. Să presu-punem că se conturează un grupopozitiv îndeajuns de bine struc-turat pentru a dispune de o ideo-logie. esenţial – spune doctrina – este să nu îl laşi săfacă primul pas, ci să- l aduci în starea de a reacţionala un eveniment în economia căruia statul sau auto-ritatea trebuie să fie tot mereu cu un pas înainte. Înacest fel, ideologia grupului protestatar se dilueazăîn violenţă, la care se ajunge prin estomparea conţi-nutului intelectiv sau a „mesajului”. un grup „doar”violent va fi receptat de marea masă a privitorilor –adică de majoritatea organismului social – ca pseu-do- infracţional, ceea ce are drept efect, în mod obli-gatoriu, desolidarizarea. Societatea va „izola” sau„indigui” grupul, resimţindu- l ca alteritate pericu-loasă. Scopul este atins, după o mică pălălaie, foculse va stinge de la sine, mulţumindu- se să pârjoleas-că doar acareturile, fără să ardă clădirea.

A doua prevedere vizează „indiguirea” liderilorde opinie prin oficializare. Nu e o metodă nouă, ocunoşteau şi grecii antici, atunci când, în secolul alVI- lea î.e.n., unul dintre tiranii Atenei a oficializatpe nepusă- masă cultul dionisiac, ridicând un templual lui Dionysos alături de cel central, din agora, al luiApollo. Dionisiacul era eliberator, anti- politic şianti- social, practicându- se în afara zidurilor, ceea ceînsemna dezordine şi – pentru o cetate aflată într- ocontinuă alertă defensivă – vulnerabilizare. Psiholo-gic şi existenţial, oferea o defulare, îngăduindu- leoamenilor accesul la o „putere” pe care polis- ul nule- o putea garanta. De unde prestigiul ilicit de carese bucura, ca şansă de coagulare energetică alterna-tivă. Înţelegem, aşadar, stupoarea pe care au resim-ţit- o grecii atunci când au descoperit că zeul lor extramuros, pe care îl credeau neînregmentabil, a fost ofi-cializat de către cetate.

Păstrând proporţiile, să luăm în contrapartidăcazul mult mai uman al liderilor noştri sindicali dedupă 1989, exemplul cel mai frapant fiind MugurCiuvică. Conform „logicii”, rolul lor era acela de anelinişti puterea, de a întreţine un dialog benefic cuea de pe poziţii excentric- protestatare. ei bine, Ciu-vică a fost „izolat” şi decredibilizat prin transforma-rea sa în analist politic. Alţi lideri de sindicat sau„protestatari” foarte vocali au fost lăsaţi să- şi deschi-dă firme, să se îmbogăţească sau chiar să devinăparlamentari şi ministeriabili, tolerându- li- se corup-tofilia până la punctul în care trebuiau să plăteascăpentru beneficii, prin complicitate şi tăcere. Cunoscun caz în care un virtual protestatar academic destulde pitoresc a fost făcut purtător de cuvânt al institu-ţiei pe care o ataca; alte zeci, în care oameni virtual„periculoşi” au fost promovaţi în „Sistem”, li s- au datcomitete şi comiţii, au fost răsplătiţi cu premii.

Cunosc de asemenea oameni care au lovit pieziş,acolo unde nu aveau ce căuta, dar au făcut- o fiindcăvizau onoruri aflate în răspăr cu locul unde au lovit,pe care nu le- ar fi obţinut altfel. foarte maternă prinînzestrare ancestrală şi prin tradiţie, societatearomânească stinge revolte nu prin pedepsirea făptui-torilor, ci prin tandra lor îmbrăţişare la un sân infi-nit hrănitor. Viaţa din jurul nostru e ca un burete: esuficient de moale pentru a fi modelată de toţi şisuficient de absorbantă pentru a curăţa tot gunoiul.

ADRIAN DOHOTARu (prenumele său de scriitor: Adi) e uninsurgent atipic într- o societateiubitoare de fiinţe tipice şi deobedienţă. Profesia sa e liberta-tea. Mijloacele prin care o obţi-ne: independenţă de gândire, fle-xibilitate stângistă bine docu-mentată în bibliotecile genera-ţiei Beat şi ale Contraculturiiamericane a anilor ‘60, din carea reţinut două modele celebre:Norman Mailer (unul mai vechi)şi Noam Chomsky (unul mainou). Absolvent al unei facultăţide tip nou, cu care s- a aflat înconflict şi pe care a denunţat- o,şi- a turnat năduful într- o carteexcelent scrisă şi documentată,anii ‘60: mişcări contestatare înSua (ed. eikon, 2008), pe caream salutat- o la data apriţiei cafiind prima lucrare româneascăsistematică dedicată fenomenu-lui. Aş adăuga tuturor acestorcalităţi ingenuitatea, vocaţiaprotestului civic spectacular, fer-

voarea de a fi iniţiatorul şi principalul factor catali-tic al multor nelinişti juvenile dintr- un Cluj dealtminteri destul de cuminte şi de conformist. l- amnecăjit ani de zile infirmându- i documentat prezum-ţia că în Cluj ar fi existat boemă; răspunsul său afost că ea se poate face, cu con-diţia articulării unor „masecritice” suficient de vizibilepentru a fi apărate de cătrepresă şi băgate în seamă decătre autorităţi.

exemple?: protestul împo-triva organizării unui concertde manele la Casa de Culturăa Studenţilor, din toamna lui2004, ecologismul, „gazarea”benefică a indolenţei comuni-tare prin înfiinţarea grupuluipentru Acţiune Socială (gAS)şi a Partidului StudenţilorDada, coffee session- ul de lafosta – mitizata... – cafeneaCroco, transformată în 2007într- o...bancă, mişcarea thinkoutside the Box într- un oraşde squares, conformişti şicapete pătrate, înnobilarearegelui Matei Corvin cu oche-lari de hipster pentru a- lîmpiedica să vadă degradareaurbei în care s- a născut, pro-testul împotriva desfiinţăriiunor parcuri sau spaţii verzi,foarte populara fervoare între-ţinută pentru reintroducereabicicletelor în oraş şi a pistelor care să le deserveas-că, Salvaţi roşia montană! sau foarte şuiul happe-ning unipersonal pe care Adrian Dohotaru l- a susţi-nut în Piaţa Muzeului pentru a denunţa imbeciliza-rea populară realizată prin intermediul presei scriseşi al televiziunilor, atunci când s- a drapat în paginide ziar şi s- a racordat la radiouri şi televizoare,citind aparent impasibil Spovedania la tanacu, aTatianei Niculescu- Bran. Să nu trecem mai departefără să dăm cel puţin alte două exemple de ingenui-tate nonconformistă: decizia de a- şi lansa mişcărilecontestatare într- o uzină parţial dezafectată – ca ungest de expresionism controlat, foarte gustat la vre-mea respectivă – şi hotărârea de a pune în circulaţieo carte colectivă girată de către Ruxandra Cesereanu– cu care a colaborat dintotdeauna foarte bine – pe

acoperişul unui bloc din isterizantul – de altfel – car-tier Mărăşti, după ce participantele au fost graţiosrugate să nu vină în pantofi cu tocuri, pentru a pro-teja izolaţia.

ludic, estetizant şi plin de imaginaţie – uneorişarjată – Dohotaru e, prin intenţie declarată, un dia-fan pitoresc constructiv, rolul „democraţiei participa-tive” pe care o promovează fiind binele comunitar.Nu e anarhistul care pune bomba şi fuge; dimpotri-vă, el cel dintâi care e atins de şrapnele, fie că evorba de redactarea unei publicaţii estudiantineincomode (exi(S)t, în 2004), de sit- ins sau de mar-şuri cicloturistice pe străzile interizante ale Clujului,eticheta care i se pune adesea – şi pe care şi- o asumăcu graţie – fiind aceea de „nebun al satului”, pentrucare – aşa cum el însuşi spune – „revoluţia va fi dis-tractivă sau nu va fi deloc”. Însă, ceea ce vreau cu totdinadinsul să accentuez e profunzimea ideatică şiintelectuală a tuturor histrionismelor pe care legenerează, şi din care – din păcate – unii reţin doar„ţăcăneala” (de aici acel Ţăcă- people pe care l- amfolosit în titlu, după ce Dohotaru s- a ferit să- l reţinăpentru recenta sa carte, protestatarul. o istorie par-ticipativă, ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2012), apaticpromovată de către editori, deşi volumul e o oază deinedit şi de prospeţime umană inconfundabilă, meri-tând să fie citit participativ.

Pusă sub genericul u Will never Grow up („nute vei maturiza niciodată”), viaţa nonconformistă pecare Dohotaru o promovează porneşte de la teza„nesupunerii civice” (civil disobedience), formulatăde către Thoreau în resistance to Civil Government

(1849), reţine ideea lui OscarWilde potrivit căreia o geogra-fie umană lipsită de utopie şide gratuitate nu are rost, pen-tru a se opri apoi, ca om avizat,la documentele Contraculturiiamericane (Port Huron State-ment, Norman Mailer etc.),pentru a reţine, sintetic, treiidei coagulante, care intră şi înprogramul GaS- ului deja a -mintit: ideologizarea participa-tivă a spaţiului public (adică:asanarea nonactivismului şi aexpectativei, inclusiv aceea avotului), minimalizarea roluluistatului în societate şi fervoa-rea comunitară, ultimul punctsemănând, prin dinamism, cu„revoluţia permanentă” a luiTroţki.

Aş mai adăuga acestoreuforii – considerate subversivede către autorităţi şi „ţăcănite”de către Clujul majorităţiiruralizate – foarte frumosulcult al prieteniei pe care îlsugerează volumul, fiindcă, înultimă instanţă, protestele sedecantează într- o memorie ine-

fabilă, din care fac parte oameni „angelici” în sensuldat cuvântului de către ginsberg, fixaţi, chiar şi fărăs- o ştie, într- un proces de autentificare realizat prinparticiparea la inefabil. În România urâtă de astăzi:o utopie culpabilă, ca multe altele pe care le concoc-tează intelectualii, în timp ce agramaţii naţiei nereprezintă în Parlamentul european şi minţile câl-ţoase ne conduc. r

5

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

Ştefan Borbély

„Ţăcă- people”(Mic tratat empiric despre proteste şi protestatari)

Aş mai adăuga acestor euforii –considerate subversive de către

autorităţi şi „ţăcănite” de către Clujulmajorităţii ruralizate – foarte

frumosul cult al prieteniei pe care îlsugerează volumul, fiindcă, în ultimă

instanţă, protestele se decanteazăîntr- o memorie inefabilă, din care facparte oameni „angelici” în sensul datcuvântului de către Ginsberg, fixaţi,

chiar şi fără s- o ştie, într- un proces deautentificare realizat prin

participarea la inefabil. În Româniaurâtă de astăzi: o utopie culpabilă, ca

multe altele pe care le concocteazăintelectualii, în timp ce agramaţii

naţiei ne reprezintă în ParlamentulEuropean şi minţile câlţoase ne

conduc.

Acuzarea situaţiei actuale a universităţi-lor este tot mai precisă. Bunăoară, unuldintre principalii sociologi din zilelenoastre, Richard Münich, în Globale eli-

ten, lokale authoritäten (2009), acuză, în termeniseveri, degradarea evaluărilor de activităţi universi-tare în măsurări cantitative superficiale (efectivul dearticole, de citări etc.) în condiţiile absenţei inovaţieişi creaţiei intelectuale. Implicaţiile sunt profunde:expertul ce reuneşte cunoaştere şi conştiinţă esteînlocuit de funcţionarul ce stă cu ochii pe citirea para-metrilor cantitativi; autonomia decizională a profeso-rului este înlocuită cu integrarea în programe; depro-fesionalizarea personalului didactic este legitimatăprin îndeplinirea de parametri măsurabili; birocraţiaauditului preia ascendentul asupra profesioniştilorcare au mai rămas, iar activităţile didactice şi de cer-cetare ştiinţifică se deformează sub presiunea indica-torilor pur cantitativi ce trebuie atinşi; agenţiile deevaluare şi acreditare devin instanţe de consacrareprofesională, iar idealul profesional devine satisface-rea standardelor acestora sau obţinerea granturilor; obirocraţie a controlului calităţii păzeşte aplicareastandardelor fără să- şi ia răspunderea a ceea ce rezul-tă de aici; profesorii universitari îşi pierd autoritateade odinioară şi devin un fel de funcţionari ce poartătitluri pretenţioase; relaţia educativă profesor- stu -dent este înlocuită cu raportul ofertant- client; viitorulse închide în acest orizont de performanţă, pe caremulţi oameni îl consideră drept singurul posibil,dovadă fiind faptul că aproape nici un partid politicnu pune sub semnul întrebării „the new public mana-gement”.

*În peisajul creat de aplicarea declaraţiei de la

Bologna (1999), în ţările europene s- au conturat înultimul deceniu două curente: curentul universitari-lor şi funcţionarilor din învăţământul superior careaplică disciplinat hotărârile şi prescripţiile autorităţi-lor, fără a se mai întreba asupra consecinţelor, şicurentul celor care integrează procesul Bologna înistoria universităţii europene, căpătând astfel o per-spectivă mai largă, şi observă, cu un salutar ochi cri-tic, dificultăţile universităţilor europene de astăzi.

Între timp, s- au acumulat obiecţii la adresa direc-ţiei actuale a politicii universitare europene. Bunăoa-ră, autori americani obiectează că europa îşi distrugediversitatea universitară şi creativitatea intelectualăoptând pentru standardizarea nivelului înalt de per-formanţă (în locul standardizării, eventuale, a mini-mului)1. Cei mai mulţi europeni acuză prevalenţa cri-teriilor cantitative în evaluarea rezultatelor pregătiriistudenţilor (câte credite s- au obţinut, câţi absolvenţisunt, câţi au fost absorbiţi de piaţa muncii etc), îndauna conţinutului şi a calităţii. Mulţi critică alune-carea cercetării ştiinţifice în măsurarea cantitativă apublicaţiilor, evitându- se întrebarea gravă a relevan-ţei şi impactului tehnologic şi cultural al cercetării.Alţii resping degradarea profesorului la rangul unuifuncţionar şi demisia civică şi morală a specialiştilor.în sfârşit, tot mai mulţi europeni interoghează orizon-tul actualei evoluţii a universităţilor europene, func-ţionalismul, concretismul şi futurismul negativ ce secultivă pe scară mare.

Ating aceste obiecţii declaraţia de la Bologna?Sunt faptele menţionate imputabile acestui docu-ment? Opinia mea este că declaraţia de la Bologna(1999) rămâne un document care a decis o reorganiza-re înăuntrul unei culturi universitare care, cel puţinprin magna Charta universitatum (1988), îşi reasu-ma valorile universităţii europene dintotdeauna.declaraţia nu a inaugurat o nouă cultură universita-ră, ci mai curând a reafirmat aceste valori. Ceea cejustifică, însă, obiecţiile amintite şi a dus la aplicări-le mercantiliste şi funcţionaliste ale declaraţiei de laBologna este împrejurarea că aceasta s- a întâlnit, înaplicare, cu gândirea îngustă şi dogmatică a neolibe-ralismului, care i- a imprimat direcţia. în loc să seaplice, cum a apărut, în cadrul culturii universitareconfigurate de valorile europene, declaraţia s- a apli-cat în cadrul unei viziuni asupra universităţii şi socie-tăţii care exaltă competiţia pe pieţe. Aşa cum odinioa-ră, marxismul răsăritean a considerat societatea şiinstituţiile din punctul de vedere al luptei de clasă,neoliberalismul actual consideră societatea totdintr- un punct de vedere „metafizic” (adică dogmaticşi împotriva faptelor) – al unei metafizici a competi-ţiei de pe piaţa globală.

Nu fac aici o analiză a neoliberalismului actual2

şi nici nu vreau să îi evoc acum implicaţiile în politi-

ca universitară („capitalismul academic”, cum spuneaRichard Munch). fac doar trei observaţii privindsituaţia pe care ideologia neoliberalismului a gene-rat- o în universităţi, care este pusă uneori indistinctîn seama declaraţiei de la Bologna.

Prima observaţie este că trebuie să distingemliberalismul (viziunea orientată spre suprimarealimitărilor afirmării individului – o viziune persona-listă), neoliberalismul anilor treizeci (orientat sprereafirmarea unor valori ale personalismului liberal)şi neoliberalismul actual (viziunea care vede în com-petiţia de pe piaţă cheia rezolvării problemelor oame-nilor). Astăzi, ne confruntăm în universităţi cu măsu-rile şi efectele neoliberalismului actual.

A doua observaţie este aceea că neoliberalismulactual a modificat conceptele cu care operăm în abor-darea învăţământului superior. Această modificare adus la părăsirea universităţii – devenite, din păcate,autarhică – a europei în favoarea unei legăturidubioase, prea costisitoare şi negativă în implicaţiidintre universitate şi societate. Să listăm succintaceste concepte: vorbirea despre formare de persona-lităţi ştiinţifice şi culturale ca misiune a universităţiia fost înlocuită cu formarea de „human capitaf; „for-marea de specialitate” a fost substituită cu „creareade competenţe”; „universitatea” cu „instituţia de învă-ţământ superior”; „luminarea” asupra situaţiilor cu„informarea”; „guvernarea” cu „guvernanta”; „eficaci-tatea” cu „eficienţa”; „conducerea colegială” cu „preşe-dinţia”; „opera” personală cu „publicaţiile”; „inovaţia”culturală cu „publicaţiile ISI” şi altele. Disciplineleînsele au fost reconfigurate (şi, până la un punct, des-figurate!): „pedagogia” a fost înlocuită cu „ştiinţeleeducaţiei”, „economia” cu „gestiunea afacerilor”,„dreptul” cu „ştiinţele juridice”, „biologia” cu „ştiinţe-le vieţii” şi altele. Aceste substituiri pot aduce deta-lieri sugestive, dar maschează esenţa şi diferenţadomeniilor.

A treia observaţie este că aceste concepte aleneoliberalismului au deja consecinţe practice în uni-versităţile europene şi afectează aplicarea declaraţieide la Bologna. Să le rezumăm cât mai succint: univer-sităţile devin întreprinderi şi îşi reduc impactul cultu-ral în societate; formarea noilor generaţii se concen-trează asupra competenţelor private de viziune; cer-cetarea ştiinţifică face din publicaţiile înregistrate înbazele internaţionale un scop în sine; pregătirea ling -vistică se reduce la engleză, adesea însuşită sumar deprovincial; persoane cu pregătire de meşteşugar şislabă cultură trec drept specialişti; profesorul univer-sitar este surclasat de evaluatori improvizaţi; instruc-ţia s- a rupt din nou de educaţie; dezbaterea universi-tară asupra crizelor imanente realităţii şi deschidereaorizonturilor spre un viitor mai bun s- au stins; tradi-ţiile universitare sănătoase sunt trimise prematur lamuzeu. Restructurarea universităţilor – trecerea ladouă cicluri (bachelor şi master), dezvoltarea dimen-siunii europene etc. – prevăzută de declaraţia de laBologna a fost absorbită de o viziune comercialistăasupra educaţiei.

A patra observaţie este că în multe universităţieuropene „procesul Bologna” este preluat de o formăde gouvernance care îl distorsionează, într- adevăr,prin împiedicarea considerării lor unitare. Dacă prin

gouvernance înţelegem – ceea ce se şi face – ansamb-lul regulilor care structurează o comunitate, atuncieste aproape evident că ne aflăm în europa în cursultrecerii, cultivate de neoliberalism, de la guvernareareprezentativă la gouvernance. Prin forma de gouver-nance care a câştigat terenul, ce a fost preluată dincorporaţiile economice, anumite decizii sunt descen-tralizate şi distribuite actorilor spre a- i stimula să îşiasume iniţiativa în direcţii prestabilite şi să măreas-că astfel producţia întreprinderii respective. Aceastăformă de gouvernance trece pentru mulţi naivi dreptfără cusururi şi este luată ca ceva de la sine înţeles.

Am arătat, în conferinţa prezentată la Carltonuniversity (Ottawa), că gouvernance a luat în europaCentrală şi Răsăriteană forma unui „populism demo-cratic”3. Între timp, mai ales autori francezi au indi-cat cu perspicacitate condiţiile istorice care au făcutposibilă gouvernance (globalizarea, victoria Occiden-tului, acceptarea de către oameni a situaţiei date,lunga perioadă de pace din europa, încrederea înrezolvarea prin ştiinţă şi tehnică a problemelor oame-nilor, considerarea societăţii ca „maşină de produc-ţie”, reducerea politicii la supravegherea jocului socialetc.)4 şi au dezvăluit opoziţia dintre gouvernance faţăde democraţie5. Aduc aici, în plus, trei argumente cri-tice la adresa gouvernance. Primul este acela că gou-vernance distribuie decizia printre actorii unei comu-nităţi, dar, odată cu aceasta, dizolvă răspundereapentru ceea ce se petrece în comunitate. guvernanţaanonimizează răspunderea. Al doilea este acela căgouvernance concentrează actorii asupra rolurilorindividualizate şi scoate din discuţie cooperarea, soli-daritatea şi acţiunea în comun pentru a schimbasituaţia. guvernanta individualizează soluţiile la pro-bleme care reclamă soluţii colective. Al treilea argu-ment este acela că gouvernance împrăştie decizia încomunitate, dar scoate din discuţie întrebarea cu pri-vire la deţinătorii puterii. guvernanta ascunde deţi-nătorii puterii în spatele unei complexităţi socotităimpenetrabilă.

*Ce este de făcut? enumăr câţiva paşi de între-

prins imediat. Primul este revenirea la declaraţia dela Bologna (1999), aşa cum a fost redactată, semnatăşi asumarea ambelor obiective: competitivitatea siste-melor de învăţământ şi mărirea competitivităţii uni-versităţilor. Al doilea constă în deplasarea accentuluide pe durata studiilor (care a fost abia o recomandareîn declaraţie) pe conţinutul şi valoarea programelor.Al treilea este revizuirea duratei luată rigid în consi-derare (şase semestre bachelor, trei ani doctorat) prinflexibilizare în funcţie de nevoi de pregătire şi de evo-luţia sistemelor universitare din afara europei. Alpatrulea este lansarea sistematică a politicii excelen-ţei şi trecerea hotărâtă dincoace de democraţia demasă la democraţia postegalitară şi, în acest cadru,de la universitatea masificată la universităţile de cer-cetare intensivă şi de educaţie (Bildung) competitivă.Al cincilea pas constă în a înnoi concepţia asupra edu-caţiei superioare recuperând, în condiţiile de astăzi,tradiţia Bildung, şi nu ignorând- o.

Paharul aplicării declaraţiei de la Bologna estepe jumătate plin, iar ceea ce a mai rămas de făcut estede făcut neîntârziat. Între timp a devenit clar că apli-carea declaraţiei de la Bologna trebuie să- şi schimbedirecţia. Rezum acţiunea în alţi cinci paşi.

Primul ţine de viziune. Reducerea reproduceriiculturale a vieţii la competiţia de pe piaţa globală,care este caracteristică viziunii neoliberalismuluiactual, trece sub tăcere împrejurarea că producţiaeste încadrată de instituţii şi este structurată denorme ce au nevoie de legitimare şi prefigurează unsens al vieţii ce se asumă inevitabil. Munca, interac-ţiunea, comunicarea, reflexivitatea sunt, împreunăluate, mediile indispensabile reproducerii culturale,cu sens, a vieţii6, a căror considerare doar împreunăpermite depăşirea viziunii simpliste şi anacronice aneoliberalismului actual.

Al doilea pas vizează înţelegerea ştiinţei şi, cuaceasta, a organizării instituţionale a universităţii.Ştiinţele nu se mai lasă înţelese nici în maniera luiHeidegger (plecând de la ştiinţele com-prehensive), nici în cea a lui Carnap(plecând de la ştiinţele analitico- expe -rimentale), ci trebuie cultivate respec -

6

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă F

andrei MargaProcesul Bologna. Nevoia schimbării direcţiei (II)

Am arătat, în conferinţa prezentatăla Carlton University (Ottawa), că

gouvernance a luat în EuropaCentrală şi Răsăriteană forma unui„populism democratic”. Între timp,

mai ales autori francezi au indicat cuperspicacitate condiţiile istorice care

au făcut posibilă gouvernance(globalizarea, victoria Occidentului,

acceptarea de către oameni asituaţiei date, lunga perioadă depace din Europa, încrederea în

rezolvarea prin ştiinţă şi tehnică aproblemelor oamenilor, considerareasocietăţii ca „maşină de producţie”,reducerea politicii la supravegherea

jocului social etc.) şi au dezvăluitopoziţia dintre gouvernance faţă de

democraţie.

1 Vezi David Ward, the Bologna process. an americanperspective, efeS, Cluj, 2008, pp. 84- 90.

2 Am făcut analiza în Andrei Marga, the destiny of euro-pe, editura Academiei Române, Bucureşti, 2012, după ce maimulţi autori au publicat excelente analize ale neoliberalismu-lui actual. Vezi, de asemenea, Reinhard Marx, das Kapital.ein plädoyer für den menschen, Pattloch, München, 2008;Pierre Dardot, Christian laval, la nouvelle raison du monde.essai sur la société néolibérale, la Découverte, Paris, 2009;georges Corm, le nouveau gouvernement du monde. Idéolo-gies, structures, contre- pouvoirs, la Découverte, Paris, 2010.

3 Andrei Marga, „governance Now. Participation andefficacy” (2003), în Andrei Marga, university reform today,4th edition, Cluj university Press, 2005, p. 57.

4 Philippe Moreau Defarges, la gouvernance, Puf,Paris, 2003, pp. 5- 34.

5 Ali Kazanicigil, la gouvernance pour ou contre la poli-tique?, Armand Colin, Paris, 2010, p. 12; Richard Münch,op.cit, pp. 13- 18.

6 Am argumentat teza în Andrei Marga, raţionalitatea,comunicare, argumentare, Dacia, Cluj, 1991.

7

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

este prima imagine care captează atenţiaîn momentul în care păşeşti în galeria custatui antice a Muzeului Vatican, depă-şind cu mult, prin dimensiuni, busturile

şi capetele şlefuite în marmură ale locuitorilor cuvază şi statut bine precizat din Roma imperială şi dincoloniile sale: o tânără siriană ai cărei ochi din pietrepreţioase s- au pierdut, un om al legii, cu o expresievicleană, un copil răsfăţat de soartă, ai cărui obrajibucălaţi atrag irezistibil mângâierea tandră a uneighide. Prin contrast, chipul dacului, al cărui cap eacoperit de o căciulă încă familiară satelor româ-neşti, cu o expresie „plină de patos”, cum citim înscurta legendă, este al unui dislocat din rosturilesale, îngheţat într- un spaţiu paraxial între statutulde aristocrat şi cel de sclav. Mâinile înţepenite suge-rează existenţa lanţurilor, iar gura întredeschisăpare să rostească o lamentaţie: „Măi, tată, măi…”.Dimensiunile colosale ale statuii nu serveau, aşadar,o poetică a adecvării formei şi conţinutului, ci, ca maitotdeauna în artă, o ideologie a superbiei militareromane, capabile să învingă adversari redutabili.

O dislocare a unui tip de civilizaţie percepi şicând reintri în ţară prin punctele de vamă dinnord- est şi străbaţi sate şi oraşe cu mai multe casepărăsite decât cu geamuri luminate, deoarece ceeace, din punct de vedere arhitectural, continua să fiecasă, încetase să mai fie perceput drept cămin. Poateau simţit ceea ce unii dintre semeni au darul să toar-ne în cuvinte: „Nu- mi place să- mi reamintesc, în fie-care clipă, faptul că trăiesc într- o ţară care nu estecapabilă să crească elite şi nu va fi niciodată în staresă susţină dinastii culturale, o ţară de goriloizi caren- a ridicat şi nu va ridica niciodată un oraş al poe-ziei… lumea coboară progresând doar în ură, suspi-ciune şi violenţă, nicidecum în iubire, armonie sauarte. este o involuţie dinspre spirit spre materie,spre grosier.”

Încarnările acestui spirit iau forme diverse, sufi-ciente pentru a satisface pretenţiile oricărui scrib alunei istorii „goriloide”. eforturile de demolare aleunor cariatide ale culturii române din partea unoracare nu sunt vrednici să le înnoade şireturile amin-tesc de cuvintele prin care langrange a deplâns ghi-lotinarea lui lavoisier: „Il ne leur a fallu qu’unmoment pour faire tomber cette tête, et cent annéespeut- être ne suffiront pas pour en reproduire une sem-blable”.

Pe un alt palier, poate şi mai „patetic”, auzi des-pre un tată care a ars mâna propriului copil sau des-pre un adolescent exploatat de confraţii de echipă –eternii vrânceni şi ungureni – chiulangii la muncigrele până i s- a rupt diafragma…

Spirala entropică a societăţii contemporane cita-tă în paragraful anterior este văzută de VictoriaComnea în ultima sa carte, domnul t. Confesiuniroz- negre (editura Tracus Arte, 2013) prin ochii unuinarator mutant, care- şi schimbă nu doar identitatea,ci şi sexul, ceea ce îi conferă un statut generic, exem-plar. Ca şi monsieur teste al lui Valéry, domnul t eun amestec de naraţiune, descriere poetică şi atmos-ferică, note şi reflexii filosofice sub masca unei falseautobiografii. Spaţiul ficţional e o încrucişare destructuri de sens („sensuri intersectate”), „un mareX”, deşi superpoziţia unor naraţiuni codificate ar fi odescriere mai potrivită.

Inaderenţa la realitate şi cultul neoplatonic alfrumuseţii intelectuale sunt motive împărtăşite în

comun cu precedentul valérian, diferită fiind doaristoria căreia îi sunt aplicate. Departe de a vedea înneajunsurile istoriei comuniste „doar bălăcăreli, doarrevărsări de umori, vulgarităţi şi calomnii”, autoarease angajează într- un exerciţiu de fenomenologie poli-tică ce o poartă înspre terenul des frecventat în ulti-ma vreme al teoriilor conspiraţieiuniversale, în cercul premergători-lor iniţiaţi fiind inclus şi Bacovia,poetul saturnianului plumb şi alunui Antichrist, nu pogorât din cer,ci suind din abis: „Rămânea decisperanţa că, după ani şi ani, cinevava citi nu doar literele din cuvinte,ci va întrezări mirifica «Vârstă deaur», domnia lui Saturn, celebraprofeţie a Sibilei din Cumae. Mitulhermetic mult îndrăgit de Daimon”.

Imaginea de pe copertă, undetaliu din Concertul lui Tizian, nepoartă înapoi într- o epocă de răs-turnare ideologică ce poate fibănuită a fi fost începutul unortransformări ce au culminat curevoluţiile roşii. este florenţa lim-bajelor esoterice din vremea Renaş-terii, este epoca războaielor reli-gioase ce- şi trimit ecoul pe pânzapictorului florentin evocată pecopertă, cele două personaje fiindasociate cu luther şi Calvin, con-testatarii autorităţii religioasemedievale şi, prin extensie, cu răsturnările anarhicece produc falii în istoria şi identitatea unui popor.

Interesantă şi greu de sesizat la o lectură super-ficială este lipsa unui centru de autoritate morală.eu şi Tu, roşii şi negrii ca arhitecţi ai unor ordinimondiale schimbă între ei rolurile de victime şi victi-mizatori.

Ca şi în romanele anterioare, la eneida şimarea mascara, Victoria Comnea se dovedeşte o Ara-chne dăruită, care ţese o sofisticată pânză simbolică.elementele paratextuale servesc şi ele sensului gene-ral, structura narativă imitând tema cu variaţiuni aunei piese muzicale şi înglobând chiar un „concert”cu solişti şi cor antic, cu rol de comentator. Dublelebătăi în uşă cu pauze ne trimit cu gândul la Simfoniadestinului, maleficul sol fiind un hidos exemplar alprostiei şi ticăloşiei regimului instalat după război,care şi- a însuşit bunurile unui cărturar şi persecutăpe un altul. limbajul încifrat imită şi el esteticamuzicală a florenţei lui Tizzian a comunicării dinco-lo de cuvinte. Cel mai adesea însă figurile au o dublăcodificare, precum Regina, eroina căreia i s- a închi-nat un Arc de Triumf, şi dubletul ei parodic dintr- unpresupus plan de cucerire a lumii, în careRegina/justiţia serveşte instaurării epocii luiSaturn- Satan, a demoniei torţionare, când oameniiîşi doresc să moară. epoca lui Anticrist este aceea încare, mai presus de oricare altă răsurnare carnava-lescă, a fost înjosit spiritul, au fost călcate în picioarevalorile sacre ce definesc umanitatea. fiica de şai-sprezece ani rememorează cu oroare scena fugareiîntâlniri cu tatăl în închisoare: „De ce, pentru ce aufost condamnaţi? … Iar răspunsurile erau stupefian-te: pentru adevăr, loialitate faţă de rege, opinii şi con-vingeri personale, dreptate, filosofie de viaţă, concep-ţie artistică, merite ştiinţifice şi chiar patriotism. […]Păşisem, la propriu, prin iadul unei lumi răsturnate.

Şi fiecare pas îmi aducea dovezi nenumărate că acoloispăşeau doar cei vinovaţi de a fi fost cei mai buni.Tatăl meu a murit în acel infern fiind unul dintreaceştia”.

Ideea este orchestrată prin imagini plastice, cumar fi un costum nou, de stofă englezească, croit haute

couture, dispărând sub sarica deţi-nutului politic, sau o fină mănuşăde damă purtând urmele murdareale unor tălpi grosolane. Am învă-ţat despre efectivele armatei roma-ne, şi ştiu că nu lipsa vitejiei l- apurtat pe nobilul dac în robie laRoma. Dar „fractura timpului”produsă la mijlocul veacului tre-cut?

Prin sintaxă pasivă („toţi amfost împinşi, azvârliţi de- a valma,înghesuiţi şi tasaţi într- o factură atimpului”), autoarea susţine impli-cit că victimele nu au avut de ales– opinie discutabilă, deoarece răula avut măsuri diferite în ţări opri-mate de acelaşi regim – dar lasă săse înţeleagă că atât ignorarea tre-cutului (fractură care cangrenea-ză), cât şi amputarea lui, având caefect o „istorie ciungă”, ar compro-mite viitorul. Numai judecata cri-tică poate bloca repetarea. O jude-cată care poate lua şi forma inefa-bilă a limbajului metaforic. Ca şi

în Ţara pustie de T.S. eliot, profeţia Sibilei din enei-da – vocea Puterii, a Cuceritorului – se întoarce con-tra ei în Satyriconul lui Petronius, unde ea îşi doreş-te să moară ca în profeţia din apocalipsa despre veni-rea lui Anticrist. judecata cuvântului cu două tăişuri(alegoric) e paşnică, iar artistul, cum scrie eliot, e unartizan superior Creatorului unei lumi demonice,nedrepte. Smaraldul tablei hermetice care impunevoinţa imperială supuşilor („Precum deasupra…”)este fertilizat cu albastrul Peruzelei, culoarea liturgi-că a Madonei şi simbol al culorii cerului ce premergeţâşnetului luminii.

Pe străduţele cotite ale oraşului medieval ger-man de pe malul Dunarii, croite astfel înaintea rigo-rilor uniformizante ale urbanisticii moderne, pavajulcu piatră cubică îmi aminteşte de străzile de altădată ale Buzăului unde rudele mele trăiau în elegan-te vile. Asfaltul şi blocurile sordide ale socialismuluivictorios au distrus patina timpului şi memoria unuistil de viaţă tradiţional şi amprentat estetic.

la un moment dat, văd trepte care coboară lanivelul apei, făcând fluviul accesibil temerarilorînotători. Nu e interzis accesul, dar grija comunitarăpentru aventurieri se poate citi în prezenţa unuicolac de salvare prins cu o sfoară de un panou. Îmiamintesc de maturii care au împins un adolescentaproape în moarte sau care au asistat impasibili lasforţările lui mai presus de puteri şi îmi spun căumanitatea începe chiar de aici: să- i arunci semenu-lui tău colacul de salvare, fără să- ţi baţi capul dacăprin aceasta îi superi pe roşii sau pe negri… r

Maria- ana tupanÎnspre Râm în jos…

Îmi amintesc de maturii care auîmpins un adolescent aproape în

moarte sau care au asistat impasibilila sforţările lui mai presus de puteri

şi îmi spun că umanitatea începechiar de aici: să- i arunci semenului

tău colacul de salvare, fără să- ţi baţicapul dacă prin aceasta îi superi pe

roşii sau pe negri…

n (Con)texte

tându- le specificul (de exemplu, ca „şti-inţe analitico- experimentale”, „ştiinţestrategic- experimentale”, „ştiinţe isto-rico- comprehensive”, „ştiinţe ale reflec-

ţiei critice” etc.) şi criteriile specifice de evaluare. Numai avem un singur fel de ştiinţă, ci tipuri diferite,care au sens distinct şi se evaluează după criterii dife-rite.

Al treilea pas se referă la conceptele conducătoa-re ale educaţiei. Nu numai istoriceşte aşezarea educa-ţiei doar pe „competenţe” este chestionabilă7, dar unînvăţământ axat doar pe „competenţe” duce la scăde-rea, paradoxală, a „competenţelor” şi este îndoielnic.Doar luate împreună, „competenţele”, „abilităţile debază” şi „educaţia pentru valori” pot alcătui funda-mentul unei educaţii ce face faţă timpului nostru.

Al patrulea pas constă în reasumarea misiuniiuniversităţii europene dintotdeauna – formarea (Bil-

dung) de specialişti la nivelul maxim atins de cunoaş-tere – şi a diverselor funcţii ale universităţii: institu-ţie formativă pentru răspândirea şi extindereacunoaşterii; centru de cercetare ştiinţifică performan-tă; unitate formativă pentru aplicarea cunoaşterii;izvor de inovaţii tehnologice; instanţă de analiză criti-că a situaţiilor din societate; promotor al drepturilor,justiţiei şi reformelor în societate8. Numai o concepţiecomprehensivă asupra misiunii şi funcţiilor universi-tăţii previne în acelaşi timp ambele: autarhia şi des-tructurarea funcţionalistă a instituţiei universitare.

Al cincilea pas constă în revenirea la autonomiauniversitară şi la libertatea academică – ambele con-trolate de criterii de inovaţie, descoperire ştiinţifică,creaţie culturală – şi la o guvernare reprezentativă şiresponsabilă de performanţe în universităţi. Atâtadministrarea universităţii prin reprezentarea deco-rativă a universităţii, cât şi guvernanţa ce dizolvă

răspunderea sunt de înlocuit cu o conducere controla-tă de autonomia facultăţilor şi departamentelor şi denivelul de performanţă. Nu este universitate veritabi-lă decât acolo unde este comunicare argumentativaîntre componente, pe orizontală şi pe verticală, şi segenerează inovaţii tehnologice, descoperiri ştiinţificeşi creaţii culturale. r

7 Pe bună dreptate, zenon Cardinal grocholewski, înconferinţa Überlegungen zur Standortbestimmung der theolo-gie im Bologna prozess und im europäischen Hochschulraum,Viena, 2010, a atras atenţia asupra contiguităţii unui învăţă-mânt axat doar pe „competenţe” cu punctul 20 din programulNSDAP (1934).

8 Andrei Marga, „Die Mission und die funktionen deruniversität heute”, în Winfried Böhm, Martin lindauer(Hrsg.), die universität in der Gesellschaft. verantwortungund Chancen für die Zukunft, ernst Klett, Stuttgart, Düssel-dorf, leipzig, 2003, p. 203.

F

S- a scris foarte mult despre procesul luiSocrate. Încă se mai scrie – mai puţin caaltădată – despre acest eveniment antic.În măsura în care cei de azi caută acolo

semnificaţii despre democraţiile de azi, în momente-le lor de agonie, procesul lui Socrate rămâne para-digmatic.

Dar cine mai ştie despre procesul lui eschil? Afost acuzat că în tragediile lui ar fi trădat secrete aleMisteriilor, întotdeauna şi oriunde acoperite prinjurăminte de tăcere a căror încălcare s- ar fi pedepsitcu moartea. eustratios povesteşte că, în cursulreprezentării uneia dintre tragediile sale, eschil ar fifost atacat şi aproape ucis cu pietre. După aceastăîntâmplare, Areopagul, adunarea celor înţelepţi din-tre atenieni, a cercetat pe cale legală acuzaţia de a fitrădat secrete sacre. A fost un proces revoluţionar,căci era o revoluţie de mentalitate să se vorbească înpublic despre existenţa acelor secrete. I s- a făcutonoarea acelui proces, în loc să fie lapidat, pentru căse acoperise de glorie în bătălia de la Marathon. eraun erou al războaielor cu perşii, cea mai mare faptămilitară din toată istoria de până atunci a grecilor.

A fost pus în libertate. Heraclides spune căaceasta s- a întâmplat tocmai în numele prestigiuluide erou al lui eschil, mult mai mare decât acela deautor de tragedii.

Aristotel, în etica nikomahică, III, 2, spune căs- a dovedit că eschil n- a fost conştient de a fi expri-mat în operele sale secrete mistice. Secole mai târ-ziu, teologul creştin Clemens din Alexandria, înStromateis, II, 60, prezintă lucrurile altfel: s- ar ficonstatat că eschil nu fusese deloc iniţiat în Miste-rii. Dacă eschil s- a împărtăşit direct sau indirect desecrete misteriale, rămâne o întrebare. Aristofan, înBroaştele, îl prezintă ca iniţiat: „Demeter, tu caremi- ai educat spiritul,/ fă să mă arăt demn de sfinte-le tale misterii”.

Ce era fără precedent în acel proces. Arătarea înpublic a unui început de epocă nouă: democratizareaMisteriilor (ceea ce era tot una cu a afişa decăderealor din cel mai înalt rang educaţional şi de putere).

De altfel, singularitatea estetică şi religioasă atragediei eline nu poate fi înţeleasă cu ipoteza naşte-rii ei spontane (din nimic). Toate explicaţiile carevreme de două mii de ani au încercat să limpezeascănaşterea tragediei au devenit, rând pe rând, insufi-ciente şi apoi ea duce tocmai pentru că intuiţia noas-tră asupra identităţii spirituale a Misteriilor s- adiminuat până la zero. Chiar şi atunci, pe vremea luieschil, veneraţia pentru secretele misteriale eradiminuată grav din moment ce apărătorii acelorsecrete au consimţit că ar fi în regulă să- şi facă apă-rarea în faţa publicului.

Ce era veneraţia faţă de sfintele misterii pe vre-mea când ea era autentică şi nediminuată? Tocmaiacesta era cel mai sfânt secret al Misteriilor. Venera-ţia era o stare de spirit şi un sentiment care nuputeau fi educate decât în „şcolile” misteriale şi care,după ce erau pe deplin educate, deveneau organe depercepere a lumilor spirituale (aidoma felului în carevăzul, auzul etc. sunt organe de simţ asupra lumiifizice).

Şi Misteriile în sine? Ce erau ele? ele erau „lec-ţiile” pe care le urma „şcolarul” misteria pentru ca,în final, să fie capabil să „vadă” cu organe de simţspiritualizate. Scopul acestor „lecţii” era ceea ce gre-cul neiniţiat Aristotel numea catharsis (purificarea).

Adică? Adică tocmai transformarea impurelor orga-ne fizice de simţ în organe spirituale de percepţie. Casă obţină această transformare, „şcolarul” misterii-lor era pus în faţa unor reprezentaţii extrem de dra-matice în care lumea zeilor era întrupată în actoricare jucau unele misterii (întâmplări tragice din„biografia” zeilor). Scopul scopurilor era altul: acelaca, atunci când va fi trecut prin „bacalaureatul” ini-ţierii, „şcolarul” să nu fie atât de cutremurat în fiin-ţa sa de ceea ce are a „vedea” încât să se întoarcă deacolo nebun, cu simţurile dereglate. „Bacalaureatul”iniţierii era, tehnic vorbind, o punere a neofitului înmoarte clinică – sub supravegherea unui hierofont,un înalt preot misterial – în condiţii (deja pregătiteprin acele „lecţii”) în care percepţia neofitului vaavea acces real, în lumile spirituale reale. După rea-ducerea la viaţă a candidatului la iniţiere, hierofon-tul (şi discipolii săi) se vor ocupa multă vreme să- i„traducă” celui iniţiat amintirile ce i se vor fi impri-mat în „călătoria” sa printre zei.

eschil a fost acuzat că a scos în public parte dinacele ceremonii cultice misteriale (reprezentaţiile –„lecţii” care făceau introducerea neofitului în viaţazeilor). Iar argumentul folosit în apărarea sa deeschil va fi fost acela că, fără iniţierea reală, cunoaş-terea acelor ceremonii de către un public neiniţiat nuva face decât să transforme acele reprezentaţii într- oimagine pur estetică (cu o anume putere purificatoa-re), în nici un caz nu va face ca acele reprezentaţiisă- şi dezvăluie semnificaţiile lor secrete (sacre). Casă poţi înţelege sacralitatea reală a acelor reprezen-taţii – „lecţii” e necesar să fi trecut prin „bacalaurea-tul” iniţierii.

Va mai fi trecut cineva, din epoca lui Pericleîncoace, prin „şcolirea” misterială şi prin acel „baca-laureat”? Cu o sută de ani înainte de Pericle, va fifost cel care s- a numit Pitagora. Platon n- a mai fostun iniţiat, nici Aristotel. Chiar dacă în persoana lorvor fi fost reîncarnaţi iniţiaţi din vremurile în careMisteriile mai puteau fi eficiente. Pe vremea luieschil, în grecia, nu mai erau. Cei trei magi de lanaşterea Mântuitorului veneau din lumea Orientu-lui de la est de grecia. eficienţa extrem- orientală ainiţierii nu mai era posibilă în sufletele grecilor.explicaţia a dat- o cel mai mare reconstituitormodern al spiritului misterial, Rudolf Steiner: sufle-tul grec dezvolta o formă de cunoaştere nouă (sufle-tul raţiunii a fost numită această forma mentis înopera lui Steiner), iar această nouă forma mentis eradată de raportul real dintre corpul fizic şi „corpul”eteric (acela care susţine vitalitatea între naştere şimoarte – raport care, în cazul eredităţii grecilor, eradeja un raport de compenetraţie atât de consolidatîncât moartea clinică din „lecţia” finală a „bacalau-reatului” iniţiatic nu mai putea fi întoarsă spreviaţă). educaţia misterială era, acum, la greci, doaro formă de moştenire a tradiţiei prin cunoaştereraţională (ceea ce Pitagora însuşi a implementatatunci când a introdus geometria sacră în lumealaică).

Toată reconstituirea „culturală” de mai sus n- arfi fost posibilă numai prin mijloace pur culturale,mai exact n- ar fi fost posibilă fără dezvăluirile spiri-tuale (misteriale) pe care le- a re- inaugurat acestexcepţional „anonim” care a fost şi a rămas Rudolf

Steiner. un necunoscut (din păcate) carea lăsat o operă de 354 de volume. Atâtare, azi, ediţia tipărită a lucrărilor sale(cărţi, articole, conferinţe). Şi încă nu is- a editat corespondenţa.

Cine a fost acest om?Abia acest om a fost cel dintâi

pământean care a „democratizat” Miste-riile. eschil fusese acuzat degeaba. N- a„democratizat” nimic. În schimb, Steinerar fi fost lapidat dacă ar fi vorbit pe vre-mea lui eschil aşa cum a vorbit între1900 şi 1925. Numai că dacă ar fi vorbitatunci cum a vorbit la începutul secolu-lui al XX- lea, nu l- ar fi înţeles nimeni.Nimeni nu s- ar fi prins că trădează cevasecret, în sensul etimologic- sacru al

secretului. Ca să devină inteligibil conţinutul comu-nicărilor steineriene, era necesar ca sufletul raţiuniisă evolueze la stadiul de suflet al conştienţei, ceea ceînseamnă că era necesar ca ştiinţele tari (fizica, înprimul rând) să ajungă în pragul lumii spiritualereale (dar nu prin mijloace misteriale, ci prin mijloa-ce experimental- empirice şi matematice). Cuantica(cea mai avansată dintre formele de cunoaştere alefizicii) a confirmat, la puţini ani după moartea luiSteiner, cele mai grave dintre profeţiile sale: bombanucleară, lumea fără fund material a atomului, naş-terea acestui univers într- o „baie” de căldură, Inter-netul etc.

Nu a existat nici în vremea „clasică” a profeţilorvetero- testamentari cineva care să fi produs atâteapreviziuni confirmabile. În orice caz, n- a mai existatcineva înaintea lui Steiner care să reuşească profeţiicu caracter ştiinţific, cvasi- fantastic, în aparenţă,imediat confirmate, în fapt.

Ce dezvăluise, totuşi, eschil? Până la reprezen-tarea tragediilor sale, ideea de destin fusese o armăpolitică. Nu atât ideea în sine cât deţinerea cunoaş-terii (secrete) a condiţiilor de posibilitate care fac cadestinul unor persoane să fie descifrabil înainte de ase fi desfăşurat. Profetul Isaia prezice, cu mulţi aniînainte ca o anume persoană însemnată să se fi năs-cut, şi numele acelei persoane, şi misiunea ei spiri-tuală. e vorba de regele perşilor Cyrus. Numele şi l- aobţinut persanul la capătul unei iniţieri. era nume-le misiunii sale spirituale. Marele preot care l- a ini-ţiat era cheia misterului. erau cunoscute, în temple-le misteriale, ritmuri oculte ale încarnărilor şi reîn-carnărilor. era aşteptată reîncărcarea unui mareiniţiat care, cândva, trăise sub numele zarathustra.Acela, în noua sa misiune, urma să fie învăţătorulunui mare rege persan care, la rândul lui, urma să- ielibereze pe evrei din captivitatea babiloniană şiavea să le înapoieze sfintele odoare ale templului lorspre a- l reconstrui la Ierusalim. Toate acestea erauinformaţii cu mare valoarea politică.

Istoriile scrise notează că Cyrus a cucerit Babi-lonul fără vărsare de sânge. Pur şi simplu, acolo, înBabilon, trăia învăţătorul său, Nazarethas, reîncar-narea lui zarathustra, şi influenţa lui era atât demare încât „oficialii” babilonieni n- au îndrăznit să seopună sfaturilor sale privind supunerea paşnică înfaţa lui Cyrus, căruia stelele i- au prescris un maredestin: avea să fie un mare cuceritor şi întâiul regecare va respecta cu veneraţie autentică toate religii-le supuşilor săi.

Alţi doi învăţăcei ai lui Nazarethas, contempo-rani cu Cyrus, au fost grecul Pitagora şi evreulDaniel. Cei trei magi de la naşterea Mântuitorului,zic steinerienii de azi, au fost reîncarnările luiCyrus, Pitagora şi Daniel. Ritmologia ocultă pe careo stăpâneau descifrase pentru ei taina care avea săfie dezvăluită (întrupată) la Nazareth (unde trăia ocomunitate de nazarei, urmaşi spirituali ai nazareu-lui Daniel, cărora azi le zicem esenieni).

Democratizarea deplină a misteriilor nu s- aîntâmplat în epoca lui eschil ci mult mai târziu. Darmai marii templelor greceşti au reacţionat împotriva„profanării” care avea loc prin tragediile eschiliene.„Profanarea” era ea însăşi înscrisă în destinul istorical evoluţiilor sufletului omenesc, dar decăzuteleputeri ale templelor greceşti nu mai „băteau” până laaceastă intuiţie.

Mai târziu, decadenţa spirituală (ceva spiritualare a se pierde când ceva raţional are a fi câştigat)l- a preocupat intens pe „presocraticul” Nietzche. N- areuşit să urce până la înălţimea propriei sale maxi-me „amor fati”. N- a înţeles că şi decadenţa este unfatum. Cel care a reuşit să scrie istoria interioară anecesităţilor care combină cauzele decadenţei şi sco-purile evoluţiei spirituale a fost acelaşi Rudolf Stei-ner.

Deşi sunt disponibile publicului 354 de volumedin opera sa de democratizare misterială, puţinisunt azi cei interesaţi de acest „subiect”. Şi asta pen-tru că sensul acelei democratizări nu devine „vizibil”decât celor care au deja discernământul (pe deplin)spiritualizat. Altfel spus, avem, aici, paradoxul cru-cial al democraţiei: nimic mai elitar decât discernă-mântul. r

ioan BuducaDemocratizarea Misteriilor

8

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Deşi sunt disponibile publicului 354de volume din opera sa de

democratizare misterială, puţini suntazi cei interesaţi de acest „subiect”. Şi

asta pentru că sensul aceleidemocratizări nu devine „vizibil”

decât celor care au dejadiscernământul (pe deplin)

spiritualizat. Altfel spus, avem, aici,paradoxul crucial al democraţiei:

nimic mai elitar decâtdiscernământul.

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► Florin logreşteanu,Puzzle

► Dorin popescu, Noica. Bătălia continuă

Să începem cu uncitat: „Greu deîntâlnit carte maibezmetic începută,

mai belaliu continuată şi maiindecis, ezitant încheiată”. Înmod normal, o asemenea „reco-mandare” exegetică ar inhibaapetitul lectorului virtual alvolumului Cartea ca destin,apărut în 2013 la edituraHumanitas din Bucureşti, însăatunci când instanţa (auto)cri-tică emitentă a sentinţei esteDan C. Mihăilescu „normalul”devine inaplicabil, generândmai degrabă reacţia adversă,de febrilă savurare a unui dis-curs guvernat de ludic şi desapienţă, în care rafinamentelereflexive şi oralitatea cuceri-toare se regăsesc în plăcereaconstruirii unor înscenări con-trapunctice. unei asemeneastrategii discursive i se supu-ne, de altfel, şi „ireverenta”apreciere de mai sus, corectatăcâteva pagini mai încoloprintr- o remarcă de atelier,menită să amendeze lipsa unuiplan prestabilit pentru un volum ce adună patru anide dialog cu Daniel Cristea- enache (receptat ca spi-rit incongruent într- o primă fază) şi prin abruptaconstatare că „întregul se susţine, [...] poate captiva(incita, intriga, agasa) diverse aşteptări”, poateinspira „continuări evocative” ale biografiei culturalea unui Dan C. Mihăilescu regrupat în final în limite-le resemnat- amuzate ale înţelepciunii mucalite carespune că „tot rău- i spre bine”.

Dacă asentimentul interlocutorului se conturea-ză în cuceritoarea dialectică teatrală a postfeţei, eva-luarea pozitivă a lui Daniel Cristea- enache, iniţiato-rul convorbirilor, se construieşte constant, în argu-ment, pe admiraţia sa faţă de raritatea conjuncţieidintre „intelectualul strălucit” şi „omul deosebit” DanC. Mihăilescu, pe care de altfel îl hărţuieşte sistema-tic, într- un dialog viu, despre lumea literară, dar şidespre social, despre cărţi şi despre oameni. Con-ştient de registrul diferenţelor mai mult sau maipuţin incompatibile dintre el şi Dan C. Mihăilescu,tânărul critic valorifică premeditat zonele de tensiu-ne, pentru a adăuga noi straturi inedite la profilul„Scriitorincului”, şi se lasă cucerit, ca şi în cazul dia-logurilor realizate cu Octavian Paler, de charismapedagogică a subiectului său.

Cea dintâi provocare lansată de Daniel Cris-tea- enache reprezintă o tentativă de amortizare adiferenţelor, prin asumarea unei glisări ideologicespre un „centru ideal”, niţel îndepărtat de dreapta cucare simpatizează interlocutorul său, însă mizaesenţială a recentrării vizează delimitarea perime-trului de dialog dintre doi oameni cu convingeri ideo-logice şi politice diferite. În spaţiul ofertant al repo-ziţionării, Dan C. Mihăilescu îşi mărturiseşte apa-rent dezarmat, într- un amestec de autoironie şi tan-dreţe, panoplia anxietăţilor cu care a abordat proiec-tul acestui volum, animând narativ o dinamică moti-vaţională ce evoluează de la modestie la impulsuriproiective, trece apoi la inventarierea identităţilor

sale complementare, genera-toare de tot atâtea tonalităţidiscursive, recapitulează rare-le tentative de dialog culturaldin spaţiul românesc şi consta-tă că numitorul comun al dialo-gului din acest volum nu esteidentitatea ideologică, cibunul- simţ, „setea de înţelegerereciprocă născută într- un timpal dezbinării alienante, într- unspaţiu al urii generale, în careinconştienţa noastră sinuciga-şă jubilează când se alege pra-ful de tot”. Sub zodia acesteiconvenţii creative, criticul selansează într- o fragmentarăarheologie identitară persona-lă, profund şi sensibil analiza-tă chiar şi atunci când îi esteoferită cititorului într- un savu-ros ambalaj ludic. Avem, aici,pe rând, o simpatică misticăcelestă, particularizată într- oarheologie maritală scrupulosarmată astrologic, atunci cândse are în vedere fericita com-plementaritate cu Tania Radu,precum şi o atentă scrutare apredestinărilor sale, atunci

când Dan C. Mihăilescu dezvoltă ramificaţiile ambi-valenţei zodiacale a Săgetătorului din biografia sa,dublată genealogic prin apartenenţa la o familie acontrariilor armonizate: „de- o parte, jumătatea liri-

că, romanticoasă, insul sentimental, sangvin şi fee-ric, axat pe intuiţii, nu pe deliberări echilibrat calcu-late. Jumătatea cealaltă e bine rânduită, aproapeţărăneşte, cumpănind bine totul, venerând coinci-denţa contrariilor, ordinea, disciplina, punctualita-tea, stabilitatea”.

Aceeaşi divergenţă vectorială febril devoalată semanifestă şi în opoziţia dintre adaptabilitatea profe-sională şi constanţa valorilor fundamentale, în schi-zoidia opţiunilor literare şi în scindarea între rigoa-rea academică a studiilor de început şi irepresibilamanie publicistică a celor din urmă, ultima funcţio-nând în sintonie cu „risipitorismul” cronic al scriito-rului român, fenomen atent radiografiat de Dan C.Mihăilescu într- un microstudiu ancorat în elementede istorie literară şi pătrunzătoare observaţii decan-tate din propria sa experienţă orientată strict cultu-ral, dar mefientă în raport cu politizarea şi negati-vismul destructiv mediatic. În diagnosticul lucid al

criticului, incomprehensibilă rămâne obstinaţia cucare politica autohtonă cultivă excerbat „incultura,nesimţirea, aroganţa golănească”, refuză competenţaşi erudiţia şi selectează „cu precădere oameni limi-taţi şi compromişi, oameni vulnerabili, şantajabili,amorali, maleabili şi ductili”, oferind la tot pasul „oopacitate distructivă din start, în defavoarea inteli-genţei concurenţiale, a competenţei demne, asepti-ce...”. este o imagine atroce a României de azi, careimpune regrupări cathatice în ordinea supravieţui-rii, actul cultural responsabil fiind opţiunea cea maievidentă în cazul lui Dan C. Mihăilescu. Ceva maineaşteptat (un reflex, poate, al romantismului perso-nal condiţionat astrologic) este refugiul criticului înproiecţia fantasmatică a satului autohton, în realita-te tot mai străin de valorile şi ierarhiile tradiţionale,sau replierea intelectuală în epoca lui Carol I, ambe-le generând reacţii intense în dialogul cu DanielCristea- enache, preambul pentru o înfruntarenecosmetizată, marcată generaţionist, alimentatăuneori de impulsuri orgolioase şi generoasă în indi-cii caracterologice. Spectrul generaţionist revine întonalităţi exegetice amare în capitolul consacratgeneraţiei ’80, unde inventarul detaşat şi privilegiulprivirii din interior conduc înspre un diagnostic trist(„generaţia ’80 a fost una hărţuită şi hărtănită închip aparte. maculată, împinsă în deriziune, sărăcie,improvizaţie, viciu şi vinovăţii colaboraţioniste”),atenuat de o resemnare religios- înţeleaptă.

„dispoziţia confesivă insaţiabilă”, amendatăinstantaneu de Dan C. Mihăilescu cu un umor negruce frizează subtil superstiţia („Sper să nu fie un semnde apropiată, prematură extincţie!”), metamorfozea-ză discursul într- o dulce- amară istorie genealogică,

cu un bunic matern desprins parcădintr- o versiune updatată a poveştilorlui Creangă şi cu un şir de figuri pater-ne ce justifică psihanalitic insubordo-narea obsesivă a adultului, dar nu şicontrarianta sa frumuseţe umană şiintelectuală. În construcţia acesteiaintervin „salturile nebuneşti în carierade cititor”, schizoid trăite în paralelis-mul petrecerilor din liceu, cei câţiva„prieteni adevăraţi” întâlniţi de- a lun-gul vieţii (mult mai puţini decât arsugera histrionismul său!), dar, maiales, întâlnirile cu universul spiritualal lui Ioan Alexandru, „fratele cu atri-bute paterne”, sub semnul căruia stăatât iubirea pentru Tania, „supremulnoroc” al vieţii, cât şi versurile de pevremea când „se vroia poet”, adunate înaddenda.

Însă istoria lui Dan C. Mihăilescus- ar dovedi incompletă fără coregrafiasocializării, mai intensă şi autentică înanii comunismului, şi infinit mai friabi-lă după 1989, graţie căreia majoritateapersonalităţilor culturii române seregăsesc în vârtejul confesiv al volumu-lui. Refuzată (in)voluntar multă vremeîn economia existenţei lui Dan C.Mihăilescu, descoperirea Occidentuluiintervine ca o adicţie târzie, temperatăde condiţia de „bolnav de românia”,dar vie şi încântată în fiecare detaliurememorat. O complementaritate struc -turală contrariată coagulează atât ple-doaria pentru pudoare din volum, arti-

culată în siajul unei înţelepciuni arhaice, cât şiincursiunea doctă în universul plastic şi spumos alimprecaţiilor, confirmând încă o dată dezarmantasinceritate, dar şi certitudinea analitică cu care DanC. Mihăilescu se mărturiseşte. Decriptabilă în noia-nul fragmentar al câtorva secvenţe formative istori-site în volum, seriozitatea profesională a omului decultură Dan C. Mihăilescu devine, astfel, subiectulunui exerciţiu introspectiv bazat pe paradoxuri, caatunci când, provocat de interlocutorul său, omulcare aduce cartea mai aduce un tribut dualităţii salestilistice originare: „...dacă- mi permit de atâta vremesă- mi cultiv «structura nemţească», e tocmai mulţu-mită libertăţii de care a avut noroc sibaritul levantindin mine”. Disciplina de sine şi vocaţia pentru liber-tate sunt, de altfel, absolut vitale în ordinea creativi-tăţii, cu generozitate revărsată şi disecată în pagini-le acestui volum a cărui lectură este o pură plăce-re. r

9

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

Constantina Raveca BuleuDialoguri cu Dan C. Mihăilescu

■ noutăţi editoriale

Ana Ioana RalucaBăceanu, Harul

Adrian Buşilă,Condamnat să ucidă

Frank Wedekind,Teatru

„Greu de întâlnit carte mai bezmeticîncepută, mai belaliu continuată şimai indecis, ezitant încheiată”. În

mod normal, o asemenea„recomandare” exegetică ar inhiba

apetitul lectorului virtual alvolumului Cartea ca destin.

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.ro

www.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.ro

www.europressgroup.ro

Nimic mai comod în „citirea”romanului lui D.R. Popescu,Simonetta Berlusconi. Călugă-rul Filippo lippi şi călugăriţa

lucrezia Buti (editura Contemporanul,Bucureşti, 2012) decât a te lăsa amăgit detrimiterea, altfel pertinentă şi… reală, pecare o face autorul, într- o prefaţă ce deschi-de… spectacolul, ca într- un monolog al pro-logului de pe vremuri, ce ţinea să iniţiezepublicul în hăţişurile obscure ale dramei/comediei/tragediei ce urma a se desfăşurasub privirile, mai mult sau mai puţin iniţia-te, ale publicului spectator, la subiectul ce sepoate afla în cărţile lui georgio Vassari des-pre vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitec-ţilor Renaşterii Italiene – o frumoasă (cutre-murătoare totuşi) poveste de dragoste dintrepictorul filippo lippi, care a pictat domuldin Prato, în apropierea florenţei, şi călugă-riţa lucrezia Buti, cea care i- a sevit drept modelpentru chipurile unor sfinte, din sacra mitologiecreştină („Adică pictau sfinţi după modelul unor băr-baţi reali, şi sfinte, după modelul unor femei… vii”,dovedindu- se astfel insolenţi în „a nu respecta trupu-rile… şi chipurile hieratice ale picturii bizantine”).În plus, referirile la „manuscrisul” descoperit laViena de către o anume Cecilia zammit („absolventăa facultăţii de istorie şi a facultăţii de istoria artei dela Sorbona – Paris”), manuscris ce conţine relatăriledin epocă ale unui oarecare Andrei Cârţu, „scrib” alprinţului valah Vlad ţepeş, paternitatea fiind incer-tă însă, căci apare în text şi o „apocaliptică” Simonet-ta Berlusconi, posibilă eroină şi autoare deopotrivă(„Dacă Simonetta Berlusconi ar fi autoarea «acesteicărţi», atunci am putea spune că Andrei Cârţu, cusiguranţă şi- a găsit în acea scenă finală, «moartea».Dar dacă Andrei e autorul manuscrisului… totul e oficţiune”), au darul de a seduce interesul cititorului,făcându- l a crede în dezvoltarea unei intrigi de tipdetectivist. Sunt, de fapt, elemente ale ingrediente-lor conflictuale cu care D.R. Popescu ne- a obişnuitdeja, utilizate frecvent în construcţia dramaturgieisale incisive, translată de data aceasta, vizibil, peteritoriul epicului. Dar, abia aici avem adevărataamăgire (privind formalismul expresiei şi doar atât)la care este atras cititorul ce, de fapt, ar trebui să fie(şi este) un veritabil spectator al unei teribile, amplemontări în teritoriul dezbaterilor ideatice, de tip sha-kespearean, pe care autorul o propune. Că structuraromanului se bazează pe dialog, pe replică, pe evoca-rea monologală etc., e de ordinul evidenţei iar scene-le cheie au încărcătura morală a dilematicii… ham-letiene în compunerea conversaţiei. Iată, ne stă oare-cum la- ndemână pentru argumentaţia în acest sens,scena unei înmormântări la care filippo asistă dinpenumbră, căutând a se edifica asupra persoanei ceeste purtată în sicriu („sicriul pare o corabie ciudată/…/ venind dintr- un secol uitat şiplutind spre alte timpuri”) şi careîi stârneşte fiorii unei groaznicepresimţiri: „«O cunoşti?» întreabăfratele filippo./ «O putana, cunumele ei tatuat pe buca ei stân-gă» zice şchiopul./ «O, Doamne,aşează- mi pe tot trupul numaiochi, ca să pot vedea în neştirenumele ei!…» zice filippo”, dialo-gul insinuând ceva din înţelep-ciunea cu care discută groparii deodinioară, de la Helsinor: „«unartist care, după ce a pictatîngeri, pe fecioara Maria… şipoate chiar divinitatea însăşi, seduce acum să vorbească în ceruri,cu Dumnezeu»./ «Dumnezeu nuvorbeşte», surâde filippo./ «Decâtîn poveşti… când coboară pepământ», zice şchiopul./…/«…să- i spună că a fost în ţara Pic-turii, în ţara iubirii şi în ţaraRaţiunii, şi că dintre ele aales…»/ «Ce- a ales?» întreabă fra-tele filippo./…/ «Poate a ales ţaralui Dumnezeu, Credinţa… râdeşchiopul. Din cer, iarba verde de la începutul lumiiîncă se mai vede, frunză verde iarbă verde. Pst!Se- apropie cu mortul. Să ne închinăm în faţa lui…Să ne aplecăm în faţa lui, zice şi se apleacă şi se

închină. Ia- ţi şi tu rămas bun de la călugării şi călu-găriţele care trec, de la toţi… Închină- te în faţa aces-tei lumi trecătoare»”.

În centrul evenimentelor conflictuale se aflăînsă acel Andrei Cârţu, martor şi mărturisitor, ple-cat din Valahia, trecând prin Pesta, Viena, Constan-tinopole şi probabil nu în cele din urmă stabilit laflorenţa, „oraşul florilor, adăpostind atâţia pictori şicioplitori în piatră, bancheri, ostaşi, babe pline deifose şi regi nătângi aflaţi în trecere, călugări impe-netrabili sau plini de patimi dumnezeieşti şilumeşti”. Întrebarea ce revine ca un leit- motiv de- a

lungul întregii istorisiri (,,lungă şi întortocheată spo-vedanie”) este aceea privitoare la cauza abandonăriiţinuturilor natale („Vreţi să mă întrebaţi de ce amfugit din Valahia?”) şi care, într- un anume fel, trans-lată în direcţia unei alte finalităţi artistice, i se poate

pune prozatorului însuşi: ce l- adeterminat pe D. R. Popescu săiasă din universul (provincial?!)de la Câmpuleţu (perimetru încare se circumscrie tumultoasaangajare conflictuală a întreguluiciclu romanesc început cu „F”)pentru a… plonja în trecutulrenascentist italian? Întrebarefără sens însă, atâta vreme câtprozatorul niciunde în scrierilesale n- a fost ancorat într- o dezba-tere problematică… strict local.Personajele sale sunt căutătoarede adevăruri morale ale omuluidin totdeauna, ale umanităţiimarcate de păcatul, de crimasăvârşită chiar în primul momentîn care întâii oameni s- au simţit,s- au crezut liberi a- şi hotărî des-tinul („Răul n- a existat în lutulcel dintâi… şi deci n- a existat înAdam şi nici în eva”, răul „l- ausăvârşit gustând din pomul inter-zis /…/ şarpele doar i- a îndemnat,dar nu i- a obligat, şi ei doi auhotărât ce să facă şi deci în depli-

nă libertate şi- au asumat…”), săvârşind… crima cese repetă în varii forme şi contexte, la dimensiuni deamploare istorică sau doar în contextul strict al pati-milor particulare, individuale – din acel illo tempore

10

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ ex libris Editura Ideea Europeană

♦ George morărelScardanelli

O simfonie nevrotică în transe poetice nu s- a maiscris. s- a făcut însă apel la această formulăneconvenţională, pentru a se încerca o radiogra-fiere a imaginarului poetic, a stărilor şi obsesiilorcelui condamnat de societate să se retragă şi sătrăiască într- un turn. Poate este pentru primadată când se ajunge în Groapa Marianelor a poe-ziei. Scardanelli, o carte parcă scrisă cu gândul lamarii damnaţi, la hölderlin, Kleist şi trakl.

♦ tudorel urianA afla şi a înţelege

Vreme de mulţi ani am fost o maşină de citit cărţi.Şapte ani de cronică săptămânală la Românialiterară au însemnat sute de cărţi citite, aparţi-nând unor scriitori mai buni sau mai puţini buni.Autorii despre care scriu în volumul de faţă suntcei pe care îi preţuiesc cel mai mult. Cărţile lorm- au făcut să îmi pun întrebări, să îmi configurezun sistem de valori, să înţeleg mai bine lumea dincare am ieşit şi să ştiu ce doresc de la lumea de

mâine. sunt cărţi formatoare la nivelul spiritului, din care ai mereuceva de învăţat, căi directe sau mai ocolite spre marea înţelepciune.

tudorel urian

♦ Ada ioana raluca BăceanuHarul

Îngeri, demoni, fantome, mister şi pasiune. Harul,primul roman paranormal romance din literaturaromână, urmăreşte transformarea lui Amy dintr- oadolescentă timidă şi marginalizată într- unaputernică şi îndrăzneaţă. Aici este momentulcând viaţa ei ia o întorsătură neaşteptată şi cândconvingerile şi temerile din trecut pe care credeacă le uitase încep să se adeverească. tocmaicând viaţa ei părea că devenise normală, dintr- o

simplă dorinţă totul se schimbă. Misterele şi secretele se adâncescşi sunt la ordinea zilei.Harul, prima parte a trilogiei cu acelaşi nume, evocă viaţa adolescen-tei Amy de dinainte de dramatica schimbare şi până la consecinţelefatale pe care le poate avea contactul permanent cu Lumea de Din-colo. rămâne de văzut dacă va reuşi Amy să trăiască la graniţa sub-ţire dintre cele două lumi…

♦ cătălin- mihai ŞtefanApaosuri

Cătălin- Mihai Ştefan a reuşit să scrie o carte tul-burătoare despre avatarurile unei identităţi încurs de revelare. Poemele sale, imagini fulguran-te ale memoriei, sunt ofrande aduse unui timpdeja trăit, mici lumi dispărute care îşi cer dumica-tul de pâine şi linguriţa de vin. Ce am fi fără amin-tiri, ce ar fi amintirile fără noi cei de acum… Puz-zle- ul acestor „istorii” personale prinde conturabia după ce lucrurile nespuse încep să se acu-

muleze şi să fie la fel de prezente ca şi acelea rostite cu apăsare.După un debut onorabil Muza avatarului (2005), Cătălin- Mihai Ştefanrevine în poezie cu un volum cât se poate de convingător, alăturân-du- se astfel, celor mai buni poeţi ai celui de- al doilea val douămiist.

Şerban Axinte

♦ mihai GiugariuCină cu langustine

Cină cu langustine, apărut iniţial în anul 1987(Editura Cartea românească), se constituiedintr- o suită de schiţe şi povestiri având, ca numi-tor comun, spaţiul geografic al Peninsulei iberice.stilul prozelor este alert, cu notaţii scurte, impri-mând un ritm viu lecturii. Este o proză care anga-jează subtil interesul cititorului, provocându- lîntr- un registru discret la reflecţie şi corespon-denţe de trăiri. Povestirile iberice ar putea fi şi un

posibil vestibul de pătrundere în lumea uneori fabuloasă a celuilaltcapăt de orizont al Europei.

♦ George ŞovuIubirea e mereu regină

Profesor, ziarist, cineast, George Şovu este „celmai mare prozator român contemporan al ado-lescenţei”. A publicat 32 de volume, dintre care23 sunt romane consacrate anilor tineri. A publi-cat, de asemenea, câteva mii de articole, studii,prefeţe etc., a prezentat timp de 25 de ani sutede emisiuni la radio şi televiziune, iar după sce-nariile sale s- au realizat filmele artistice din CiclulLiceenilor.

Această carte dă viaţă unei poveşti de iubire, puternică şi curată, din-tre doi liceeni, elevi în clasa a- Xi- a, poveste care trece prin tot felulde vămi otrăvite ale lumii în care trăim, ajungând până la urmă să- şipună pe frunte coroana de speranţe şi izbânzi a învingătorilor.

♦ liana ivan- GhiliaMinimanimalisme

Poezioare şi imagini reformulează virtual un uni-vers sălbatic diminuat cât să încapă în raftulbibliotecii, în viziunea severă a părintelui grijuliu,circumspect faţă de orice pericole din planul fizic,dar mai ales în orizontul deschis al legitimeiinvestigaţii infantile.

♦ Grigore traian popMirmidonii doctorului mengele

Aventura tragică a unei mari familii de evrei pitici din satul maramu-reşan rozavlea, internaţi în lagărul de la Birkenau şi folosiţi de doc-torul Mengele în experienţele sale de eugenie, a părut unora literatu-ră picarescă în sine. Poate şi din această pricină, cercetările avizateau cam lipsit, invocându- se mai ales faptul că felul în care au fost tra-taţi în lagăr ar afecta imaginea de călău sanguinar a medicului ger-man. reconstituind într- o scriere de ficţiune această teribilă saga afamiliei Ovitz, autorul încearcă să se apropie de acel filon al filosofieiistoriei care uneori este sufocat de lianele ideologiilor partizane.

Sunt, de fapt, elemente aleingredientelor conflictuale cu care

D.R. Popescu ne- a obişnuit deja,utilizate frecvent în construcţia

dramaturgiei sale incisive, translatăde data aceasta, vizibil, pe teritoriul

epicului. Dar, abia aici avemadevărata amăgire (privind

formalismul expresiei şi doar atât) lacare este atras cititorul ce, de fapt,ar trebui să fie (şi este) un veritabil

spectator al unei teribile, amplemontări în teritoriul dezbaterilorideatice, de tip shakespearean, pe

care autorul o propune.

Constantin CubleşanDumitru Radu Popescu și CĂLUGĂRUL FILIPPO

D.r. popescu

11

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

până în prezent, cu perspectiva imperturbabilă aperpetuării la nesfârşit. Din acest punct de vedereflorenţa este tot un fel de Câmpuleţ, mai amplu, de -sigur, ca dimensiune edilitară, dar în care se petreclucruri la fel de puternic marcate de intense pasiuni,de vise edulcorate în nevoia unor iubiri pure, sincere,de crime odioase şi de orgolii obtuze, de febrila cău-tare a adevărului vieţii într- o existenţialitate chel-tuită cu speranţa în desăvârşire umană. este fondulideatic pe care se structurează şi acest roman, doaraparent divergent faţă de preocupările de până acumale prozatorului.

Pictorul filippo şi călugăriţa lucrezia îşi împli-nesc dragostea trecând peste toate opreliştele canoa-nelor dogmatic- religioase ale timpului lor, asumân-du- şi inevitabila excomunicare (alungarea din Rai) ceconduce abuziv la moarte, dictată de societate (ocrimă, în fond), bucuroşi însă a se dărui fiinţial unulaltuia într- o efemeră clipă de pură fericire umană:„Raza cerească închisă în trupul lucreziei se elibe-rează şi ţipă, cum ţipă seva ieşind din viţa de vietăiată şi cum ţipă aromele pământului răscolit pri-măvara. geme uşor, aproape plângând de bucurie,strângându- şi coapsele şi simţind cum o învăluiemiroasele nevăzutelor păduri de mărăcini înfloriţi.Palpitul vieţii răscolit în materia înfrigurată a şoldu-rilor ei plăpânde şi a mijlocului ei suav ca un lujer –de frigurile arzătoare ale neastâmpăratului călugărafurist de dulce./ lucrezia şi filippo se ţineau cumultă religiozitate de umeri, îmbrăţişaţi. Apoi ea îşilăsă capul pe spate, ca şi cum n- ar mai fi avut aer, deatâta iubire!” Cuplul acesta adaugă dramatica saexistenţă la şirul atâtor altor cupluri nefericire ce- auilustrat pagini celebre din literaturile lumii, din tot-deauna. Brutala lui oprimare nu poate stârni decâtspaima de moarte cu care aventurierul valah AndreiCârţu ia act de crimă (Rătăcitor prin lume în căuta-rea libertăţii spiritului uman, asistând octotitor şisfătuitor de taină al iubirii celor doi, ia seama căfugind din faţa crimelor, ca spectacol sangvin, oferi-te de abuzivul prinţ Dracula – „Draculea a iubit maimult dulceaţa lumii vremelnice decât pe aceea alumii veşnice şi fără de sfârşit şi s- a lepădat de orto-doxie /…/ eu sunt fost popă ortodox, fost saltim-banc… şi nu mă pricep să dezleg sufletele florentini-lor cuprinse de angoase”; oricum, „venit la florenţasă scape de propriul trecut şi să- şi desăvârşeascăaptitudinile, să fie Andrei Cârţu primul călător valahprin cetăţile cuprinse de efervescenţa Renaşterii”, ise aruncă în faţă, la un moment dat, blamul nemeri-tat: „Voi sunteţi nişte barbari, căci nu aveţi o civili-zaţie demnă de aceşti ani”, la care el răspunde cuînţeleaptă semeţie: „Da, n- avem atâtea frumuseţiconstruite de om, dar nici la noi nu e mai departedecât aici distanţa dintre om şi Dumnezeu”), dă aicide abuzul unor altfel crime, cu justificări mai… rafi-nate, e drept, dar la fel de absurde şi de crude,eşuând în aceeaşi „neputinţă a oricuia de- a îndreptasoarta” croită pe rigiditatea dogmelor instatuate deoameni. Salvarea, iluzorie şi precară, o află filippo,ca şi Cârţu, în evadarea din spaţiul crimei, acţionatăprin indiferent ce mijloace: „«A fugit din florenţa…în lume!» zice Andrei”. În urma lui, lucrezia, ca „onebună”, umblă „prin florenţa şi prin Prato de pestezece ani îmbrăcată mireasă, aşteptându- l pe cel caren- o să mă caute!…”.

Dezolante aceste evadări şi aceste rămâneri înlume, pentru care numai rugăciunile pot avea sens:

„Doamne, iartă- l pe călugărul/ Ce- a ajuns sclavullibertăţii/ De- a fi în întregime om”.

un al patrulea personaj, Simonetta Berlusconi –care face, într- un fel, în pandant, cuplu cu AndreiCârţu – pare mai degrabă un maestru al comportări-lor libere („moştenise de la părinţii şi bărbaţii ei des-tulă avere, de care însă părea că nu are aproape nicio trebuinţă. Nu se simţea bine decât în odaia eisecretă pe care nu o folosea pentru bucuriile muziciişi ale lecturii, ci doar pur şi simplu pentru bucurii”)cerându- i lui filippo s- o picteze „printre fauni şipăsări”, pe pereţii studioului ei, acoperiţi cu „tablourialegorice” reprezentându- i pe Cupidon, Venera,Diana, ea dorind a fi „măcar o ledă, căci îi lăsalucreziei încântarea de a fi Madona cu pruncul”. eun personaj aparte în viaţa renascentistă a floren-ţei. un personaj ce ştie să- şi aroge drepturi de arbi-tru… moral, între dogmă şi dizidenţă, martoră şi ea,într- un alt sens decât răspopitul valah, al crimeloraltei religii – femeia despre care se spune că ar fiscris relatarea aflată în manuscrisul vienez, urmândmodelul filosofului Plutarh: scrie vieţi, nu istorii. Or,viaţa se revelează tocmai din detaliile intime ale pro-tagoniştilor săi.

Romanul dialogal, de ample dimensiuni, pe careni- l oferă Dumitru Radu Popescu este o amplă dezba-tere – în conversaţiile nesfârşite ale personajelor –despre culpă şi inocenţă, despre dreptul la viaţă şidreptul la moarte, despre adevăr şi sperjur – temefrecvente în opera romancierului – într- un marecarusel existenţial în care iluzia de a putea fi liberduce la pieire pe oricine mai înainte chiar de a- şicunoaşte şi de a- şi împlini destinul ca figurant înistoria şi în istoriile implacabile ale umanităţii. e unroman al paradoxurilor, al „răsturnărilor” de situaţie„de tip anticlimax”, cum îl apreciază Maria- AnaTupan, într- o amplă şi speculativă prefaţă, aşezân-du- l pe prozatorul nostru în compania unui johanBarth (căutând a stabili cum şi unde se întâlnesc şise despart cei doi), într- un demers de esenţă postmo-dern. Dincolo de aceasta însă, Dumitru Radu Popes-cu cată a pune în emoţia unei intrigi esenţializate,marea dilemă, din totdeauna şi din toate societăţilelumii, pe care Simonetta Berlusconi o denunţă cutragică perfidie: „Oare cine ştie ce e permis saunepermis şi delicat între un bărbat şi o femeie atuncicând ei vor să fie fericiţi, aşa cum le porunceşte Dum-nezeu să fie?”. r

■ ex libris Editura Europress Group

■ marieta mihăiţă rădoiGenul programului: dramă

„Marieta Mihăiţă rădoi face parte din acea res-trânsă categorie de poeţi a căror creaţie este lip-sită de metafora spectaculoasă (gălăgioasă!),beneficiind însă de taina cuvintelor, dând alătură-rii acestora acea imprevizibilitate, venind parcădinspre Mallarmé sau, şi mai aproape de noi, dela ion Barbu, acest farmec al imprecisului careasigură autoarei o indiscutabilă originalitate şiesenţializare a acestei poetici.”

radu Cârneci

■ marin radu mocanuOameni de nicăieri

„În anii ‘75- ‘80, nu am putut trece de cenzură curomanul Oameni de nicăieri – o frescă a anilor‘55- ’60 despre viaţa orăşelului meu (Alexandria)– povesteşte Marin radu Mocanu – din cauzacaricaturizării unor activităţi de partid, iar cândera aproape să trec (la Editura Cartea româ-nească) cu sprijinul marelui prozator Marin Preda(teleormănean şi el), acesta a decedat (în mai‘80), rămânând să- l editez ulteior”.

Marin radu Mocanu

■ Adrian BuşilăCondamnat să ucidă

romanul Condamnat să ucidă este o încercarede a reda realităţile „epocii de aur”, dar şi cele dinperioada impunerii de către ruşi a comunismuluiîn românia. Personajul central, arhitectul tudorGurău, sătul de lipsa de perspectivă a meserieisale, ca proiectant de garduri de prefabricate,coteţe de porci şi blocuri de garsoniere pentrunefamilişti, realizează că locul său nu este într- uninstitut de proiectări fără perspective. se întreabă

dacă nu a venit momentul să fugă peste graniţă, sperând că în Apusîşi poate valorifica aptitudinile…

■ Şerban codrinBaladierul

„O carte monumentală, la propriu şi la figurat,este Baladierul lui Şerban Codrin, carte care, canumăr de titluri şi poeme în formă fixă, atingenumărul zilelor dintr- un an. (…) Baladierul –cuvânt inventat de Şerban Codrin prin analogiecu cunoscutul titlu petrarchian – e o carte care secere parcursă cu încetinitorul, ca triumf al virtuo-zităţii şi ca pariu al poetului cu sine că va învingeo cursă literară maratonică.”

ion roşioru„Baladierul lui Şerban Codrin este una dintre construcţiile impunătoa-re ale poeziei româneşti ale începutului de nou mileniu.”

theodor Codreanu

■ ion lazuVreme închisă

„Mai devreme decât niciodată”, cum scriamîntr- un vers de tinereţe, ajunge la tipar materiaînjumătăţită, vămuită a jurnalului meu de scriitordin perioada 1979- 1989; cel din anii anteriori s- apierdut, nu mai are rost să explic în ce fel. iarmateria jurnalelor mele din perioada de după1989, structurată în două volume: Lamentaţiileuitucului şi Gândirea înceată, îşi aşteaptă edito-rul. Şi, implicit, cititorii…

■ const. miuIstorie şi sacralitatePrin volumului Istorie şi sacralitate, Const. Miu nepoartă prin lumea cuvântului spus ori scris, de laînceputuri şi până în prezent. Autorul, în acestvolum, atrage atenţia, alături de alţi autori dedi-caţi adevărului, pe care domnia sa îi citează, călingviştii noştri din motive de neînţeles au lăsat ase înţelege că limba română ar fi una de împru-mut.

■ constantin BanuJapiţa

televiziunea, văzută din interior, aşa cum arătaînainte de 1989, merita atunci ca şi acum poreclafolosită ca titlu al romanului, o fiinţă demnă de totdispreţul. Este un roman cu coloratură istorică,deşi în ansamblul său pare o ficţiune istorică aunei generaţii de naivi.

Drp Şi... vânătoAreA reGAlă

Dumitru rADu popescu îi reproŞeAză lui AuGustin BuzurA că n- A cumpărAt oltchim- ul!

12

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Bedros HorasangianSilvia Radu şi îngerii artei

După bicefala expoziţie Henry Mavro-din/florin Ciubotaru, fiecare în felul luide a se exprima, primul cu o fantasma-tică şi plină de sensuri unică lucrare

(cui nu- i place, salut bonjour!), cel de- al doilea,printr- o extrem de organică împletire de lucrări non-figuratice ce prefigurau o lume înşurubată de o frus-tă realitate imediată şi care treceau dintr- o sală înalta, panotate inteligent şi inspirat pe nişte stelajeinventate de un artist mereu neliniştit şi căutăcios,Palatul Marthei Bibescu de la Mogoşoaia găzduieşteo altă celebrare artistică de anvergură. O expoziţiede anvergura unei mirifice retrospective.

Silvia Radu. Nume de rezonantă referinţă în breasla artisti-

cească autohtonă. Sculptoriţă. Nu avem multe în zona asta a isto-

riei artei româneşti. Nu dăm nume, nu facem uninventar specios printr- un trecut imediat. (Dar căveni vorba, oare de ce nu se încumetă nimeni la oistorie a artei româneşti postbelice? lucrări parţialeexistă, dar una atotcuprinzătoare şi dezideologizatădupă deceniile de artă mai mult sau mai puţin anga-jată, şi care să cuprindă şi pe cei desţăraţi într- un totunitar, lipseşte. Oricât de necesară se dovedeşte. Nelipsesc astfel instrumentele de lucru, nu totul sepoate ciupi de pe internet şi cu căutare pe google saude la biblioteca/arhiva uAP.)

Revenind. e clar, sculptorii nu sunt ca pictorii. Intervine

contactul direct şi brutal cu materia. Tactilul nurămâne o simplă ocupaţie de alcov. De aici o altă per-cepţie fizico- chimică a materiei. Sculpturale sau pic-turale. Oricum am suci lucrurile şi vom cauta afini-tăţi. Care există. Dar. Dar multe din darurile scul-pturii sunt altele decât cele ale picturii. Oricât amîngemăna genurile. Şi am mixa, prin tehnici deveche generaţie – sensibilitate, emoţie, compoziţie,rigoare – cu cele de ultimă generaţie. Computerulface totul. Nu poate chiar totul. Încă. Silvia Radueste la obârşie sculptoriţă. Apoi a abordat şi picturade şevalet. A forjat şi iniţiat un gen mixt, în care for-mele sculpturale căpătau culoare, iar policromia con-tur noi forme de expresie. Albeaţa gipsului ca o tera-pie pentru intruziunile culorii în portrete cu peripa-tetizări romano- eline sau, de ce nu, traversând medi-terana, vechi egiptene. Sculpturile desenat colorate,într- un figurativ de sorginte personală, un patterndeja Silvia Radu. Ce frumos ar fi fost ca toate acestelucrări ale unei mereu în alertă imaginaţie şi toţiaceşti îngeri care vin de nicăieri şi caută o lume deniciunde să fi respirat în aerul verde al grădiniienglezeşti gândite, cândva, la prima restaurare de laMogoşoaia. Imprăştiate prin parc, de la cavoulBibeştilor la lac sau răsfirate, anarhic printre aleilenou redesanate în vechea alcătuire a domeniului.Sau de ce nu lângă zidul de incintă de cărămidă roşieal Bisericii din incinta palatului. Celestul agrest albusturilor expresive – că este vorba de reprezentan-ţii de marcă ai familiei Regale Române, RegeleMihai/Prinţesa Margareta sau distinsa doamnaMaria Berza să fi beneficiat astfel de mai mult spa-ţiu şi de aer liber alături de mult prea înghesuiţiiîngeri din expoziţia prezentă. Am vizualizat acel uni-vers tridimensional binecunoscut cu lucrările Silviei

Radu şi parcă deja vedeamîngeri care se ridicau la cerşi nu căzuţi cum îi tot con-templăm deseori printr- obuimăcită schimbare desensuri ascensionale.

Ceramica a însoţit- omereu pe artistă, care, totcăutând forme noi de apos-tazie, a intrat în miezulunei ortodoxii artistice cumesaje liminale. Câtevavitrine cu ceramica albă ceconţine desenul cu motiveantice oferă şansa altorpreumblări prin istoriaartei. Sau a propriuluigând. O expoziţie ca spaţiude meditaţie. Templu şimuzeu, mărturie artistică,spovedanie şi confesiunede taină. un vag regretpentru că multele lucrăriale Silviei Radu nu benefi-

ciază de un spaţiu adecvat unde ele, fiecare în parteşi laolaltă, să respire şi exprime. Să se exprime.

Surpriza, poate mai puţin pentru cunoscătoriioperei artistei, ar fi un lung şir de marine. Pasteluridin diferite perioade de creaţie, realizate în spaţiuldobrogean, la Vama Veche, un fel de Balcic autoh-ton, care a atras şi sedus nu puţini dintre artiştii

români. faleze şi valuri, stânci şi livezi, verde crudşi galben solar care alcătuiesc o fantasmatică lumede un cromatism viu şi ardent. Compoziţii florale,livezi, crânguri, o lume a vegetalului, de o mareintensitate cromatică. O altă faţetă, în mod cert, aunei măiastre artiste a albului farmaceutic ce nu depuţine ori domină panoplia de culori a Silviei Radu.Da, splendide aceste pei-saje marine, de ieri saumai aproape de un as -tăzi fluid, despre care cufineţe şi eleganţa din tot-deuna glosează criticulde artă Dan Hăulică. Căeste vorba de o expoziţiea artistei din 1989, că sepun în discuţie nu doarlucrările expuse subochii noştri astăzi de Sil-via Radu, ci un traseu şiparcurs iniţiatic, artis-tic.

Icoanele s- au adău-gat ca formă de exterio-rizare a unei cerinţe lă -untrice. Icoanele nu maisunt artă, sunt deja cre-dinţă. Nu- i poţi cere luiRubliov să ne explicetrăirea unei lucrări pre-cum lui Picasso. În expo-ziţia de la Mogoşoaia a

Silviei Radu, mai mult proiectivă într- un trecut ime-diat, decât o mediere cu o retrospectivă a unei vieţiînchinate artei avem aglutinate toate formele deexpresie ale artistei. Sunt adunate laolaltă lucrăridin genurile enumerate mai sus şi care o reprezintă.

Silvia Radu. Nu contează cu cine a studiat, cu cine s- a insoţit

– veche poveste restrictivă cumva, mai ales pentrufemeile artiste – sau ce traseu biografic a avut înultimele decenii – contează, dar ne facem că nu con-tează – ci doar lucrările în sine ar trebui să conteze.Acolada amicală, preţuire şi admiraţie deopotrivă pecare Dan Hăulică a acordă artistei, este plină de tactşi o bună înţelegere a unui parcurs existenţial şiartistic.

Şi totuşi. Am vrea să punctăm câteva din rever-beraţiile emise de multele – câte? de la câte fire denisip începe o grămadă rămâne una dintre cele maivechi interogaţii eline rămase fără răspuns – lucrăriex- puse în sălile, nu foarte generoase ca spaţiu expo-ziţional din parterul marthabibescianului Palat dela Mogoşoaia. Căci ceea ce avem la îndemână şi uti-lizare melancolic frenetic evocatoare de trecut estecreaţia arhitectului g. M. Cantacuzino şi obsesiaprinţesei nefericit fericite de a avea colţul ei pemalul umbros discret al Colentinei. Ar fi frumos săevocăm cândva, poate, într- o bună zi, toate paginiledense dedicate de marele arhitect- eseist mici -lor- marile perle ce însoţesc ferice marginile Bucureş-cilor de odinioară. De la fundenii Doamnei, Cernicaşi Pasărea până la Mogoşoaia, Căldăruşani şi Sna-

gov, atât de aproape şitotuşi departe pentru a fipercepute în întreaga lordimensiune spirituală.Cam pe aici s- ar instalaferice şi melancoliile noas -tre legate de expoziţiaDnei Silvia Radu. Careaparţine, evident, uneianume generaţii artistice,care e ea însăşi, cu evi-denţă, dincolo de îngemă-nările generaţioniste şiraportările, deseori rebar-bative, contextuale.

Sculptură. Pictură. grafică. Ceramică. Icoane. Nu în ultimul rând,

icoane. Poate am neglijatceva. Catalogul ce înso-ţeşte expoziţia, pusă subgenericul „grădina cuîngeri” – trecem peste

faptul că în grădina palatului nu era nici un înger şitoţi îngerii erau cam înghesuiţi în interior – editat deCentrul Cultural Palatele Brâncoveneşti este camsărăcuţ. Cu regret suntem obligaţi să consemnăm.Merita o altă însoţire editorială această expoziţie aSilviei Radu. r

n Pagina 12Silvia Radu. Nume de rezonantăreferinţă în breasla artisticească

autohtonă.Sculptoriţă. Nu avem multe în zona

asta a istoriei artei româneşti.

13

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

Stimate Domnule Ministru,

Prin prezenta Vă solicităm să reevaluaţi compe-tenţa în domeniul cultural a dlui Narcis Afrăsânei,director al Administraţiei fondului Cultural Naţio-nal, dat fiind nivelul, cu câteva excepţii, incalificabilal unor titluri, publicaţii, reviste/ proiecte selectatede către comisiile AfCN pentru sesiunea de proiecteeditoriale şi culturale pe anul 2013. Acest niveldemonstrează lipsa de calificare a actualului direc-tor în domeniul editorial românesc, precum şi îndomeniul cultural european.

În condiţiile în care toate guvernele din perioa-da postdecembristă, fără excepţii, au demonstrat undispreţ suveran faţă de cultura română vie şi faţă desingura modalitate de conservare a identităţii româ-neşti, care este literatura română vie/ cultura scrisă,acest dispreţ fiind exprimat prin jenantul buget alo-cat culturii, de 0,16% (?) din PIB, din care, după cumam fost informaţi, peste 70 % revine patrimoniului,nici actualul guvern oare să nu deţină o strategie efi-cientă privind sistemul editorial, privind propagarealiteraturii şi a culturii române vii? „Criza cărţii esteprovocată, să nu ne fie teamă de adevăruri, de absen-ţa unor politici culturale menite să îi reglementezeexistenţa şi dezvoltarea. Statul a renunţat să- şi maiîndeplinească menirea constituţională de a face posi-bilă viaţa spirituală a cetăţenilor săi”, scrie IonuţVulpescu, referindu- se, de bună seamă, la statulromân.

Acest detaliu devine flagrant în cazul analizeiproiectelor/titlurilor selectate de comisiile selectatede către AfCN. Perpetuarea unor persoane necalifi-cate în domeniu la vârful instituţiilor culturale riscăsă agraveze şi mai dramatic viaţa editorială a ţării,care este, în lipsa unor măsuri concrete de protecţieşi de susţinere, în cădere liberă. literatura românăvie se află, la ora actuală, în şanţ, domnule ministru!Achiziţiile de carte pentru bibliotecile publice suntpe dric. Bugetul alocat culturii (o parte covârşitoarea acestuia fiind distribuit, după cum se ştie, patrimo-niului) a scăzut drastic în ultimii ani sub cifra vehi-culată în Apelul pentru salvarea culturii române vii,care a adunat circa 900 de semnături ale intelectua-lilor români din întreaga lume (2006; http://blog.ideeaeuropeana.ro/apel-pentru- salvarea- culturii-romane- vii- 1- 60.html), de 0,19% din PIB; aceasta în

condiţiile în care, după afirmaţiile dlui KelemenHunor, „în 2009, cultura română a asigurat 5,5 %din PIB”.

Contestăm rezultatele selecţiei făcute în sesiu-nea de finanţare pentru proiecte editoriale pe anul2013, precum şi rezultatele sesiunii de finanţarepentru proiectele culturale, sesiunea I. În grilele deevaluare, precum şi în regulamentul aplicate încazul proiectelor culturale şi în cazul proiectelor edi-toriale nu se regăsesc, după o succintă evaluare,noţiunile de cultură română scrisă, prozator, roman-cier, poet, critică şi istorie literară. Or, după cum seştie, cultura română scrisă de prozatori, romancieri,poeţi, este instrumentul de conservare, promovare şivalorificare a identităţii unei naţiuni.

Proiectele câştigătoare la secţiunea proiecte edi-toriale, de pildă, aşezate faţă în faţă cu listele titlu-rilor/proiectelor respinse denotă în nu puţine cazurilipsa unei strategii coerente a AfCN/MCPN referi-toare la propagarea cărţii naţionale româneşti – sin-gura modalitate de conservare a identităţii uneinaţiuni – şi a cărţii universale de referinţă, lipsaunei pregătiri de înalt nivel în domeniul culturii şi aunei informări la zi privind viaţa editorială din ţarăa membrilor comisiei, selectate şi formate de con-ducerea AFCN. este inacceptabil, de pildă, faptulcă au fost respinse de pe lista finanţărilor titlurisemnate de importanţi scriitori recunoscuţi în plannaţional şi, în unele cazuri, european, fiind accepta-te nu rareori titluri/proiecte insignifiante, semnatede autori lipsiţi complet de prestigiu, ce urmează săfie publicaţi de firme obscure, fiind nu rareori defa-vorizate vechi şi prestigioase instituţii naţionale ca,bunăoară, editura Academiei, editura Contempora-nul, editura Timpul, editura Muzeului Naţional alliteraturii Române, Revista Convorbiri literare,Revista punctul critic, editura Ideea europeană,editura Cartea Românească, editura euroPressgroup ş.a. Cu asemenea gafe transformate în strate-gie, pe măsură ce scriitorul român va deveni printraduceri tot mai cunoscut în străinătate, acasă se vatransforma într- un ilustru necunoscut. O carte res-pinsă în 2012 de membrii comisiei formate de AfCNa fost acceptată… de Cambridge Scholars Publishingşi de curând a văzut lumina tiparului în condiţii gra-fice de excepţie. (Maria- Ana Tupan, Marin Cilea,relativism- relativitate: un concept al epocii moder-

ne, titlu propus de editura Contemporanul –Maria- Ana Tupan, Marin Cilea. Relativism- Relativ-ity, an Interdisciplinary perspective on a modernConcept, Cambridge Scholars Publishing; http://www.amazon. com/dp/ 1443847445; http:// www. c- s-p.org/flyers/Relativism- Relativity—An- Interdiscip-linary-Perspective- on- a- Modern- Concept1-4438-4744- 5.htm).

la sesiunea din 2013 de finanţare a proiecte-lor editoriale, tip proiect carte, au fost respinseşi, respectiv, depunctate următoarele titluri propuseîn atenţia comisiei: fr. Nietzsche, dincolo de bine şide rău · Genealogia moralei – ediţie de referinţă,Colecţia 100 capodopere, Trad. Victor Scoradet,janina Ianoşi şi Horia Stanca; Ion Ianoşi, dosto-ievski · tragedia subteranei · dostoievski şi tolstoi ·poveste cu doi necunoscuti, ediţie de referinţă, Colec-ţia 100 capodopere; Nicolae Breban, pândă şi seduc-ţie, emil Iordache, nobelul literar slav, BogdanCreţu, Iluziile literaturii şi deziluziile criticii, DmitriMerejkovski, Scrieri, Ioan es. Pop, şi cei din urmăvor fi cei din urmă, Irina Ciobotaru, nicolae Stein-hardt şi libertatea ca destin etc. la ultima sesiune definanţare a proiectelor editoriale au fost depunctaţide comisiile formate de către Administraţia fondu-lui Cultural Naţional mari scriitori români ca, deexemplu, Mihai eminescu, lucian Blaga, NichitaStănescu, Nicolae Breban, şi alţii, propuşi pentrufinanţare. la aceeaşi sesiune au fost descalificaţiprin depunctare monştri sacri ai literaturii universa-le, ca Dostoievski, Tolstoi, Nietzsche, Merejkovski,prin traducerea şi propagarea cărora – inclusiv prinintermediul monografiilor despre opera şi viaţa aces-tora – literatura română îşi arată deschiderea spreuniversalitate.

În schimb, au fost punctate cu note maximeurmătoarele titluri, lipsite complet de relevanţă şiprestigiu, propuse de firme obscure: Asociaţia Cetă-ţenilor europei de est – Candidaţi şi Angajatori?Piaţa muncii are nevoie de voi! 91,00 – 20.000,00 lei;Asociaţia Cunoaşte- ţi Drepturile – Invitaţie în ţaraluanei 91,00 – 40.000,00; Asociaţia Salvaţi Cultura– enciclopedie herbală. Terapii. 91,00 – 20.000,00;editura Sitech. Costumul românesc între tradiţie şimodernitate – 91,33 – 10.000,00; editura Sitech.Vestimentaţia copilăriei între practic şi complex –90,67 – 10.000,00; editura Sitech Detaliu şi structu-

Scrisoare deschisă domnului ministru al Culturii, Daniel- Constantin Barbu

Literatura română – acasă?

■ Un dispreţ suveran faţă de cultura română vie şi faţă de singura modalitate de conservare a identităţii româneşti,care este literatura română vie/ cultura scrisă

■ Literatura română vie se află, la ora actuală, în şanţ, domnule ministru!■ La ultima sesiune de finanţare a proiectelor editoriale au fost depunctaţi de comisiile formate de către Administraţia

Fondului Cultural Naţional mari scriitori români ca, de exemplu, Mihail Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu,Nicolae Breban, Dumitru Ţepeneag, Virgil Mazilescu, şi alţii, propuşi pentru finanţare. La aceeaşi sesiune au fostdescalificaţi prin depunctare monştri sacri ai literaturii universale, ca Dostoievski, Tolstoi, Nietzsche, Merejkovski, printraducerea şi propagarea cărora literatura română îşi arată deschiderea spre universalitate

■ Va fi nevoie de revizuirea regulamentului de concurs şi de reformularea criteriilor de selecţie a evaluatorilor.Cultura naţională este un domeniu mult prea serios, încât să lase loc carităţii şi filantropiei

♦ Eveniment editorial

O carte respinsă în 2012 de membriicomisiei formate de AFCN a fost acceptată…de Cambridge Scholars Publishing şi decurând a văzut lumina tiparului în condiţiigrafice de excepţie:

Maria- Ana Tupan, Marin Cilearelativism- relativitate: un concept al epocii

moderne, titlu propus de editura Contemporanulîn atenţia comisiei formate de AfCN şi depunctatde membrii comisiei

Maria- Ana Tupan, Marin CileaRelativism- Relativity, an Interdisciplinary

perspective on a modern Concept, CambridgeScholars Publishing, 2013

http:// www.amazon. com/dp/ 1443847445http:// www.c- s- p.org/ flyers/ Relativism- Re-

lativity—An- Interdisciplinary- Perspective- on- a- Modern- Concept1- 4438- 4744- 5.htm).

14

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

ră. Practici paralele în modă şi arhitectură 90,33 –10.000,00; SC Atelierul de grafică SRl grafica fărăcomputer – Sigle, însemne, embleme 83,33 –22.500,00 ş.a.

la sesiunea de finanţare a proiectelor editoriale,tip de proiect reviste a fost respinsă şi depuncta-tă vechea revistă românească de tradiţie, prin cares- a constituit literatura română modernă Convorbiriliterare, precum şi revista punctul critic. fiinddepunctate reviste de un prestigiu naţional şi euro-pean, cu un consiliu ştiinţific ce întruneşte persona-lităţi de talie europeană, comisia de selecţie acordăfinanţări nejustificate nici prin prestigiu, nici prinrelevanţă, următoarelor firme necunoscute: Casa deCultură a Studenţilor Cluj- Napoca Semn, ediţia nr.8 – 89,00 – 39.600,00 lei; Asociaţia Media DoR –Decât o Revistă 87,33 – 44.520,00; Asociaţia O Şansapentru Viitor Diversitate şi Multiculturalism înBucureşti 86,00 – 44.100,00.

la sesiunea de finanţare a proiectelor editoriale,tip proiect noile media sunt respinse titluri,e- book despre filosoful Constantin Noica (DorinPopescu, noica. Bătălia continuă), eShakespeare:recuperarea digitală a traducerilor româneşti – pro-pus de universitatea din Bucureşti, monografii înformat e- book despre Matei Călinescu, Serghei Rah-maninov, fiind, în schimb aprobat cu un punctajmaxim proiectul Institutului Naţional al Patrimo-niului – un polonic de reţete tradiţionale – Gastroet-nica, gastronomie tradiţională în comunităţile mul-tietnice din dobrogea cu 92,67 puncte – 25.000,00 lei.este de departe indiscutabil prestigiul InstitutuluiNaţional al Patrimoniului, dar ne întrebăm ce rele-vanţă are pentru propagarea culturii române vii deazi un polonic de reţete tradiţionale?

este respins – simptomatic? – proiectul deanvergură naţională literatura română – acasă,depunctat, în timp ce alte proiecte, lipsite complet deprestigiu şi relevanţă au fost supraevaluate. Deexemplu, Asociaţia Rhabillage ghidul Re- PAD (Rea-bilitare_Patrimoniu, Arhitectură, Dezvoltare) 87,33– 50.000,00 lei sau 7 Art Conservation Support„Caietele restaurării” 81,33 24.050,00.

lista, din păcate, poate fi continuată şi este, evi-dent, descalificantă pentru conducerea AfCN.

Scriitorul Crişu Dascălu a făcut o evaluare arezultatelor din 2013 şi a constatat următoarele:

„De- a lungul anilor, AfCN s- a numărat printrefoarte puţinele instituţii care au sprijinit culturanoastră în general şi pe cea scrisă îndeosebi. Sper căva rămâne pe mai departe un sprijin, fie şi singular,în această privinţă. Şi mai sper că ce a păţit cartearomânească în acest an va rămâne o tristă excepţie.

O simplă privire pe lista rezultatelor poate fiedificatoare pentru oricine, poate şi pentru cei îndrept să ia decizii.

lista cuprinde trei categorii de proiecte: admise,respinse şi respinse administrativ. Întrucât acesteadin urmă nu au ajuns să participe la competiţie, nule voi discuta, nu fără a- mi exprima, totuşi, uimireacă instituţii care în anii trecuţi s- au bucurat de suc-ces s- au dovedit, de data aceasta, incapabile să întoc-mească proiecte corecte.

Prin urmare, voi rămâne la primele două catego-rii, în care proiectele au fost incluse ori nu, în func-ţie de felul cum au fost evaluate. Întrucât modul deevaluare nu se dezvăluie decât prin rezultatele sale,mă voi mărgini să le comentez pe acestea.

1. În cadrul proiectelor admise, cărţile de litera-tură nu reprezintă decât 16,8%, adică nici măcar unsfert, restul revenind altor domenii: artă, ştiinţesociale etc. fără a le desconsidera pe acestea dinurmă, ba dimpotrivă!, consider că proporţia la care afost redusă literatura este profund descurajatoareatât pentru scriitori cât şi pentru editori.

2. Mai surprinzător încă este faptul că, încadrul aceleiaşi prime categorii, se află 32 de institu-ţii (adică 64% din totalul celor 50 admise) care aupropus o singură carte, ceea ce spune multe desprevocaţia lor editorială. este vorba despre asociaţii,S.R.l.- uri, O.N.g.- uri etc., care au fost admise încompetiţie pe baza propriei declaraţii că îşi propunsă desfăşoare şi o activitate editorială.

3. În schimb, în categoria celor respinse, senumără peste 20 de edituri care au propus, în medie,7,5 cărţi; mai mult, în cazul a 5 dintre ele (adică25%) au fost respinse, în bloc, proiecte care conţin 10cărţi (adică maximul admis de regulament).

4. Situaţia descrisă sub punctele 2 şi 3 poatetrezi suspiciunea că, în cazul proiectelor admise, aufost evaluate, în primul rând, cărţile propuse, pecând în cazul celor respinse au fost supuse evaluăriiîn primul rând instituţiile care au depus proiecte.

Pentru a se evita în viitor asemenea distorsiuni,va fi nevoie de revizuirea regulamentului de concursşi de reformularea criteriilor de selecţie a evaluatori-lor. Cultura naţională este un domeniu mult preaserios, încât să lase loc carităţii şi filantropiei.”

Reproducem, în continuare, Scrisoarea adresatăDvs. de acad. Dumitru Radu Popescu, director gene-ral al editurii Academiei:

„Stimate domnule ministru,editura Academiei Române asigură apariţia

publicaţiilor ştiinţifice a peste 50 de institute şi cen-tre de cercetare ale Academiei Române. Cu ocaziadeschiderii sesiunii de subvenţii naţionale pentrueditarea lucrărilor culturale, din cadrul Administra-ţiei fondului Cultural Naţional, editura noastră atrimis câte 10 titluri de carte şi revistă, însă nu a pri-mit subvenţie decât pentru două cărţi – VioletaBarbu şi gheorghe lazăr (coord.), documenta roma-niae Historica, B. Ţara românească, vol. XXVII, N.Saramandu (coord.), dicţionarul toponimic al româ-niei, vol. V – şi pentru revista „Dacia. Revue d’ar-chéologie et d’histoire ancienne”.

Au fost depunctate şi, în consecinţă, nu au pri-mit subvenţie lucrările unor academicieni (Valeriaguţu Romalo, D. Vatamaniuc şi gh. Vlăduţescu) sauale unor autori clasici, ca liviu Rusu, ori reviste deprestigiu internaţional precum „Revue des étudessud- est européenes”, „Materiale şi cercetări arheolo-gice”, „fonetică şi dialectologie”, Anuarele Institutu-lui de Istorie „g. Bariţiu” – Seriile „Historica” şi„Humanistica”, „Analele Bucovinei”, „Anuarul de lin-gvistică şi istorie literară” al Institutului „AlexandruPhilippide” din Iaşi, „Anuarul Institutului de etno-grafie şi folclor”. Cărţile respinse sunt: acad. Valeriaguţu Romalo, periplu lingvistic, acad. D. Vatama-niuc, eminescu în ediţii integrale, acad. gh. Vlădu-ţescu, Interpretări, acad. l. Rusu, le sens de l’exis-tence dans la poésie populaire, Maria Marin, IuliaMărgărit, românii din ungaria, prof. univ. gh. C.Moldoveanu, dicţionarul limbajului poetic al luioctavian Goga, prof. univ. Diana Câmpan, a. e.Baconski – solitarul de catifea, prof. univ. eugen Vir-gil Nicoară, personaje reprezentative din teatrul uni-versal şi românesc. Toate aceste lucrări aveau refera-te ştiinţifice din partea membrilor Academiei Româ-ne sau a unor personalităţi culturale şi ştiinţifice dereferinţă. Considerăm că este o ruşine naţionalădacă un for guvernamental respinge şi descalificălucrări ale personalităţilor care contribuie de zeci deani la crearea prestigiului ştiinţific şi cultural alRomâniei. Credem că această atitudine concertatăeste lipsită de responsabilitate culturală şi academi-că, deoarece am constatat- o şi în anii anteriori, cândau fost respinse lucrări clasice ale unor membri aiAcademiei Române, precum şi ediţia princeps, revi-zuită, a poeziei lui M. eminescu, sau o monografiedespre singurul laureat al Premiului Nobel dinRomânia, george emil Palade. (Autorii şi- au plătitdin buzunarul lor tipărirea cărţilor deoarece minis-terul nu a putut să o facă).

Pe de altă parte, domnule ministru, observăm căau fost admise şi promovate lucrări care nici pedeparte nu întrunesc criteriile de reprezentativitateşi nivelul cultural- ştiinţific ale celor oferite de editu-ra Academiei Române. Membrii comisiilor care eva-luează cărţile ori nu sunt de specialitate, ori habarnu au despre conţinutul şi importanţa cercetărilorcuprinse în aceste volume. De ani buni, din comisiileAfCN nu fac parte personalităţi recunoscute şi deprestigiu în domeniu, mai mult, niciun membru alAcademiei Române nu a fost cooptat în colectivelecare jurizează şi promovează lucrările de referinţă,aşa cum s- a întâmplat sub guvernarea miniştriloranteriori – când printre membrii acestor comisii seaflau academicienii Dan Berindei, gheorghe Mihăilăsau Dan grigorescu.

În consecinţă, suntem mai mult decât îndreptă-ţiţi să contestăm rezultatele evaluării din aceastăsesiune şi cerem comisiilor să revadă criteriile înbaza cărora au decis tăierea de la subvenţie a lucră-rilor editurii Academiei Române.

Am dori ca aceste comisii să fie publice. Neîndoim că în această comisie – invizibilă! – existăoameni care să poată evalua cărţile academicienilorD. Vatamaniuc, Valeria guţu Romalo sau gh. Vlă-duţescu. Se pare că rolul principal al comisiilorperindate în ultimii ani este să submineze prestigiulAfCN, al ministerului şi al ministrului.

Acum un an, respectiv, doi ani, nu am primitbani pentru dicţionarul maghiar- român, în douăvolume, la care au lucrat colectivele Institutului delingvistică din Cluj- Napoca timp de peste trei dece-nii. Norocul nostru a fost că ministrul era ungur şi,la protestul nostru, a acceptat, în cele din urmă, săne acorde subvenţia. Credem că Ministerul Culturiiar avea numai de câştigat dacă aceste adevăruri arajunge în presă.

Ne- am închipuit, naivi fiind, că vom primi niştesume de bani mai consistente pentru a onora licita-ţia anuală pentru servicii tipografice. Neavândaceşti bani, va trebui, probabil, să o anulăm.”

Relativ recent se scria în presa românească des-pre cvasicolapsul editurilor din ţară, menţionân -du- se lipsa unei strategii coerente şi eficiente de pro-pagare a culturii/literaturii române vii în ţară şistrăinătate şi nevoia de a renunţa la subvenţionareatitlurilor româneşti. În condiţiile în care majoritatea

editurilor româneşti, cu câteva excepţii, nu au Colec-ţii de literatură română, în condiţiile în care preva-lează traducerile – indiscutabil necesare, cu condiţiasă se acorde prioritate literaturii naţionale a Româ-niei, ceea ce nu s- a făcut în ultimii peste douăzeci deani – o asemenea măsură ar fi echivalentul unui vii-tor sumbru pentru literatura română naţională şicreatorul român, fie acesta romancier, prozator,poet, critic sau istoric literar. este greu de neglijatfaptul că aceste lucruri se întâmplă în condiţiile uneiglobalizări galopante, nenuanţate, în condiţiile uneimediocrizări orchestrate impuse ca obiectiv firesc şia unui caracter de diversificare a demersului cultu-ral, catastrofic aplicat în România de instituţiile cul-turale ale statului roman.

Paralela dintre autorii acceptaţi şi cei respinşide către comisiile AfCN, membrii cărora sunt selec-taţi şi numiţi de către conducerea acestei instituţii,vorbeşte de la sine şi merită făcută publică. este deneînţeles faptul că sunt acceptate uneori- adeseorititluri propuse de firme obscure, şi respinse, nurareori, titluri importante propuse de instituţiinaţionale de un real prestigiu, ca de pildă cele propu-se spre finanţare de editura Academiei, edituraTimpul, Revista Convorbiri literare, editura Con-temporanul, editura Muzeului Naţional al literatu-rii Române, editura Ideea europeană, editura euro-Press group, editura Cartea Românească etc. Nupuţine dintre instituţiile naţionale româneşti careau picat la evaluarea comisiei girate de conducereaAfCN sunt indexate de prestigioase instituţii dinstrăinătate. exemplele, în această ordine de idei,abundă.

Aceste nereguli surprinzătoare, semnalate denoi, denotă evidenta lipsă a unei strategii coerentereferitoare la propagarea cărţii româneşti, a cărţii dereferinţă europene şi a cărţii de calitate traduse devechi şi prestigioase instituţii naţionale – element cetransformă AfCN – instituţie aflată în subordineaMCPN – de departe, într- o instituţie atacabilă pechestiuni de fond. Să respingi titluri semnate defriedrich Nietzsche, Ianoşi, Breban, Blaga, NichitaStănescu, Mihai eminescu, să respingi monografiiscrise despre aceşti autori canonici şi să aprobi tit-luri ca, de pildă, enciclopedie herbală, Candidaţi şiangajatori? piaţa muncii are nevoie de voi! etc. con-stituie o performanţă de neînţeles, ce frizează dome-niul asumat de Caragiale şi urmuz.

În urma analizei detaliate a listei proiecte-lor şi titlurilor aprobate, am constatat cu stu-poare că literatura română vie nu mai este înRomânia acasă.

Prin prezenta solicităm să fie modificate în esen-ţă regulamentele de funcţionare şi grilele de evalua-re ale proiectelor editoriale şi culturale organizate deAfCN. De asemeni, solicităm să fie reevaluată com-petenţa în domeniul cultural a dlui Narcis Afrăsâ-nei, director al Administraţiei fondului CulturalNaţional.

Vom aduce această situaţie intolerabilă lacunoştinţa instituţiilor abilitate să intervină, cum arfi, bunăoară, guvernul şi Parlamentul României,federaţia editurilor şi Distribuitorilor de Carte dinRomânia, Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi edi-turilor, făcând publică această scrisoare deschisăprin toate mijloacele media care ne stau la dispoziţie.

Acad. Nicolae Breban, director al revistei Con-temporanul; acad. Dumitru Radu Popescu, directoral editurii Academiei Române; Marian Victor Buciu,profesor universitar la facultatea de litere a uni-versităţii din Craiova; Maria- Ana Tupan, profesoruniversitar, universitatea din Bucureşti; AuraChristi, scriitor şi editor, redactor şef al revistei Con-temporanul; Mihai Popa, redactor şef, editura Aca-demiei Române; Adrian Preda, director editorial;Andrei Potlog, editor; Magda ursache, scriitor; Petruursache, scriitor; Daniel Adrian, scriitor; Crişu Das-călu, scriitor, profesor univ., director la Institutul deStudii Banatice „Titu Maiorescu” din Timişoara alAcademiei Române; Doina Dascălu, scriitor, profesoruniversitar, cercetător la Institutul de Studii Bana-tice „Titu Maiorescu” din Timişoara al AcademieiRomâne; Nicoleta Dabija, scriitor; liviu franga,scriitor, profesor univ., universitatea din Bucureşti,facultatea de limbi şi literaturi Străine, Decan,Departamentul de filologie Clasică şi Neogreacă;Cassian Maria Spiridon, preşedinte uSR filiala Iaşi,redactor şef revista Convorbiri literare, preşedinteARPe – Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi editu-rilor, instituţie ce întruneşte 35 de reviste şi edituridin România; lucian Chişu, profesor univ., directorgeneral al Muzeului Naţional al literaturii Române;Bogdan Creţu, scriitor, lector dr. la facultatea delitere a universitaţii „Alexandru Ioan Cuza” dinIaşi; Daniel Corbu, scriitor; Dan Culcer, scriitor;Mara Magda Maftei, scriitor, conferenţiar universi-tar doctor la Academia de Studii economice

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

15

Stimaţi domni,

urmare petiţiei dumneavoastră – intitulatăScrisoare deschisă „literatura română – acasă?” –,prin care ne- aţi comunicat nemulţumirea creată depunctajele acordate unor proiecte editoriale care aupropus titluri importante spre finanţare în cadrulrecentei sesiuni de finanţare, organizată de AfCN,dorim să vă aducem la cunoştinţă următoarele:

Pentru început, apreciem că se impune ocorectă delimitare între atribuţiile directoru-lui AFCN, consacrate prin dispoziţiile art. 6 alin.(1) din H.G. nr. 802/2005, cu modificările şi comple-tările ulterioare, pe de o parte, şi prerogativelecare revin Consiliului Administraţiei FonduluiCultural Naţional, pe de altă parte, în baza dispo-ziţiilor art. 9 din acelaşi act normativ coroborat,potrivit cărora:

„art. 9(1) Consiliul administraţiei are următoarele

atribuţii principale:a) stabileşte strategia şi priorităţile de finanţare

din Fondul Cultural naţional;b) stabileştecuantumul total al finanţării pentru

fiecare sesiune, în funcţie de disponibilităţile existen-te în Fondul Cultural naţional;

c) stabileşte, pentru fiecare sesiune, aria temati-că a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturalece vor fi finanţate, precum şi termenul limită dedepunere a documentaţiei către administraţie;

d) desemnează membrii comisiilor de evaluare şiselecţie.

(2) Strategia şi priorităţile de finanţare se stabi-lesc anual, în funcţie de cuantumul sumelor existen-te şi al celor care se preconizează a fi colectate înbugetul Fondului Cultural naţional, precum şi înconcordanţă cu strategia şi priorităţile ministeruluiCulturii şi Cultelor.

(3) În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliuladministraţiei se consultă periodic cu operatorii cul-turali.

(4) membrii Consiliului administraţiei vor finumiţi pe o perioadă de 2 ani, prin ordin al ministru-lui culturii şi cidtelor.

(5) directorul administraţiei participă la lucră-rile consiliului, fără drept de vot.”

Aceste prevederi legale se impun a fi analizateprin coroborare cu cele ale art. 20 alin. (2) din O.g.nr. 51/1998, cu modificările şi completările ulterioa-re, respectiv ale art. 14- 15 din regulamentul de con-curs privind finanţarea nerambursabilă a editării delucrări din categoria culturii scrise, în combatereaaserţiunii, potrivit căreia membrii comisiilorde evaluare şi selecţie desemnate pe lângăAFCN ar fi numiţi de conducerea acestei insti-tuţii, trimiterea făcută de autorul/autorii Scri-sorii deschise vizând direct persoana directoru-lui AFCN.

Astfel, vă rugăm să constataţi că membriicomisiilor de selecţie au fost desemnaţi deConsiliul Administraţiei Fondului CulturalNaţional – numit prin o.m.C.C.p.n. nr.2718/23.11.2011 pentru un mandat de 2 ani – înurma consultării organizaţiilor culturale, editurilor,redacţiilor publicaţiilor, uniunilor de creaţie, organi-zaţiilor neguvernamentale şi/sau instituţii publicede cultură, toate aceste entităţi formulând propu-neri, însoţite de CV- urile experţilor independenţi. înceea ce priveşte criteriile şi recomandările în urma

cărora au fost selectaţi experţi evaluatori pentru fie-care arie tematică, reiterăm faptul că aceştia aufost desemnaţi de către membrii ConsiliuluiAdministraţiei Fondului Cultural Naţional, înbaza pregătirii de specialitate a acestora, raportat laexperienţa lor profesională – conform art. 15 dinRegulamentul de concurs.

În planul aspectelor de ordin procedural, ce ţinde modalitatea de organizare şi desfăşurare a sesiu-nii de selecţie, dorim să vă învederăm faptul că, înconformitate cu dispoziţiile art. 18 raportat la celeale art. 19 din Regulamentul de concurs în referin-ţă, comisia de specialitate a stabilit ierarhia oferte-lor (proiectelor editoriale) pe baza punctajuluiobţinut, precum şi cuantumul finanţării acor-date pentru fiecare dintre acestea.

lista experţilor care au evaluat proiectele secomunică public, prin afişarea pe pagina de web ainstituţiei noastre, numai după încheierea sesiu-nii de selecţie, conform prevederilor art. 12 alin.(5) din O.g. nr. 51/1998, cu modificările şi completă-rile ulterioare.

În strânsă legătură cu obiectul petiţiei dumnea-voastră, trebuie precizat că Administraţia fonduluiCultural Naţional acordă finanţări pentru proiecte,programe şi acţiuni culturale în limita fondului dis-ponibil alocat pentru sesiunea derulată, aceastafiind raţiunea pentru care anumite proiecte editoria-le, destul de bine cotate în ierarhia finală, au fostrespinse de la finanţarea nerambursabilă.

Totodată, se cuvine a fi clarificat faptul că eva-luarea proiectelor înscrise în concurs, stabilireaierarhiei acestora, precum şi a cuantumului finanţă-rii alocate celor câştigătoare, sunt prerogativelecomisiilor de evaluare şi selecţie constituite pelângă Administraţia Fondului Cultural Naţio-nal.

În concluzie, orice intervenţie a conduceriiAFCN şi, implicit, a personalului acestei insti-tuţii, în actul de evaluare sau reevaluare a ori-cărui proiect editorial sau cultural este prohi-bită prin lege.

În speranţa că răspunsul nostru a fost înţeles lajusta sa valoare, vă asigurăm de întreaga noastrăconsideraţie.

Replică

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► c. miu, t. mămăligan, c. Ştefan, România în calea ameninţării teroriste

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 1

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 2

16

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Dosar ■ Cazul Paul Gomasemnal editorialo carte- evenimentNicoleta sălcudeanu, Revizuire şi revizionism în literatura postcomunistăeditura Muzeului Naţional al literaturii române, 2013

Spre deosebire de restul ţărilor comunistecare, mai devreme sau mai târziu, prinvocile intelectualilor din interiorul siste-mului, au beneficiat de o opoziţie cultu-

rală făţişă şi articulată, sprijinită uneori de studen-ţime sau de sindicate, alcătuind o veritabilă societa-te alternativă la cea totalitară, în România doar omână de intelectuali răzleţi s- au exprimat pe faţăcontra regimului comunist, însă doar unul singur areuşit să strângă în jurul său un număr de susţină-tori, dintre care doar câţiva, foarte puţini, aparţi-neau elitei culturale. Acesta este Paul goma. Aces-tuia, prin consecvenţa în opoziţie, prin forţa şi vehe-menţa protestului, i se cuvine întâietatea. Întâieta-tea i se mai cuvine lui Paul goma şi fiindcă, încă din1956, se solidarizează (prin lectura, la seminarul deproză de la Institutul eminescu – „fabrica de Scrii-tori”, cum îl numise Tudor Vianu – a unui fragmentde roman) cu revoluţia ungară din octombrie, gestce- i va atrage, în noiembrie, arestarea şi acuzaţia de„tentativă de organizare de manifestare ostilă”. Casă ne dăm seama de proporţiile consecinţelor unuigest de frondă politică în acei ani, iată supliciile pecare tinerii solidari cu revoluţia ungară le- au avut deîndurat, povestite de Paul goma însuşi, în Culoareacurcubeului ’77: „Îmi era frică – (…) de nimenianume. Ci de clădire – acum Comitetul Central, darînainte… În acea clădire fusesem dus în noiembrie1956, după ce fusesem arestat alături, la universita-te. Acolo, în acea clădire fusesem închis, interogat,înjurat, bătut, înfometat, umilit, în acea clădire fuse-seră ucişi oameni – şi nu doi- trei… Într- un fel acolo,în acea clădire, a Internelor, începuse moartea cole-gului de facultate Ştefan Negrea, bătut numai încap, în cap, în cap, de căpitanul (pe atunci) gheorgheenoiu. Acolo înnebunise Negrea şi, cu «reveniri», setârâse prin închisori, până când, într- o noapte, în1958, la gherla, se spânzurase la orizontală.”

În martie 1957 Paul goma e condamnat la doiani de închisoare corecţională, parte din ei petrecân-du- i la jilava şi gherla. În noiembrie 1958 e „libe-rat”, dar trimis, sub escortă, în satul lăteşti, raionulfeteşti (sat construit artificial de condamnaţii poli-tic), pentru alte 36 de luni de „domiciliu obligatoriu”,

prelungite, la expirare, cu încă 24 de luni. Va urmao perioadă de excludere din viaţa socială şi de tenta-tive de reinserţie, prin munci necalificate, în diferitelocuri din ţară, cum singur mărturiseşte: „muncitorzilier în construcţii, la Buhuşi, pe şantierul Casei deCultură, fotograf ambulant (nunţi, botezuri, înmor-mântări), prin satele din Rupea şi făgăraş; trompe-

tist de sâmbătă- searta (baluri, nunţi, hore); dezgro-pător de puieţi la pepiniera Şercaia; descărcător- înc-ărcător de cereale în silozul din Şercaia- gară; mun-citor necalificat la forja uzinei «Rulmentul» din Bra-şov; merceolog la «Agrosem» făgăraş – în fine: «teh-nician» la Serviciul Tehnic al Intreprinderii de gos-podărie a Oraşului făgăraş”. Precum se vede, actulsău de disidenţă, în mod previzibil, nu s- a lăsat fărăurmări grave, dar acest lucru nu îl va opri de la vii-toare gesturi de împotrivire.

În zilele invadării Cehoslovaciei, de către sovie-tici, ca represiune asupra Primăverii de la Praga,încurajat de atitudinea aparent antisovietică a luiNicolae Ceauşescu, în luna august 1968 se înscrie înorganizaţia uniunii Scriitorilor a PCR. Între timp,„ca urmare a «decretului Ceauşescu» (ce permiteafoştilor deţinuţi politici să- şi continuie studiile uni-versitare), goma – căruia nu i se aprobase reînma-tricularea în anul III, deşi, legal, avea acest drept –dă examen de admitere la facultatea de filologie,universitatea din Bucureşti.” Şi este admis. Debutatîn revistă (decembrie 1966, în luceafărul, cu opovestire botezată în redacţie Când tace toba), lucrucare- i va deschide şi paginile altor periodice („Gaze-ta literară”, „viaţa românească”, „ateneu”, „neuerWeg”, „Cravata roşie”), nu este la fel de bine primitîn edituri (avea depuse, tot din primăvara şi respec-tiv vara anului 1966, la editura eSPlA, romanulostinato, sub titlul Cealaltă penelopă, cealaltă Itha-că, şi un volum de proză scurtă, moartea noastră ceade toate zilele). În vara lui 1967 trimite în Occidentprima variantă a romanului ostinato. Între timp, înaugust 1968, aşadar concomitent cu invazia Cehoslo-vaciei, debutează editorial cu volumul de proză scur-tă predat la eSPlA, cu titlul schimbat: Camera dealături. În mod evident biografia şi cariera literară alui Paul goma sunt strâns legate, încă de la început,de evenimentele politice din europa de dincoace deCortina de fier. Nici un moment istoric major petre-cut în ţările comuniste din est nu- i este indiferentşi- i determină prompt reacţia. Între timp, manuscri-sul romanului ostinato schimbă trei directori de edi-tură, iar Paul goma declară că dacă romanul nu- i vafi publicat româneşte, îl va publica în Occident.Aceasta va declanşa o cascadă de „şedinţe de lucru”,de „lămurire”. În martie 1970, goma publică pentruultima oară proză în România comunistă, un frag-ment din romanul În Cerc, în „România literară”.

În octombrie 1971 apare, în limba germană, laSuhrkamp Verlag, romanul ostinato. la târgul decarte din acel an, de la frankfurt am Main, Paulgoma apare la stand cu acest roman, fapt ce vastârni furia autorităţilor comuniste materializată înretragerea ostentativă şi ridicolă a standului româ-nesc. În aceeaşi editură vest- germană, în 1972,apare romanul uşa, reluat în 1974, în franceză, lagallimard. De aici încolo (până la căderea comunis-mului), cărţile sale vor apărea doar în traducere, laedituri străine din franţa, germania, Italia ş. a.Prin aceste prime două cărţi, Paul goma intră în cir-cuitul european în calitate de „Soljeniţîn român”(cum îl numeşte Miron Radu Paraschivescu dupălectura unui fragment din ostinato, pregătit pentrupublicare în revistă), ajungând la cunoscutele con-flicte directe cu autorităţile comuniste de la Bucu-reşti, culminând cu „mişcarea ‘77” – solidarizarea,printr- o scrisoare trimisă în Occident, cu intelectua-lii Cartei ‘77, adresată, în martie 1977, lui PavelKohout, soldată cu arestarea, umilirea şi schingiui-rea sa de către Securitate, iar, ulterior, „expulzarea”sa din ţară.

la 20 noiembrie 1977, Paul goma, împreună cusoţia şi copilul său ajung la Paris, cu paşapoarteturistice, cerând imediat azil politic. În timpul exilu-lui parizian, viaţa sa şi a familiei este pusă în maimulte rânduri în pericol prin organizarea, de cătreSecuritate, la cererea lui Ceauşescu, de atentateteroriste. Din condiţia de azilant politic Paul gomanu a ieşit nici azi, tentativele sale de a determinastatul român să- l repună în drepturile sale cetăţe-

Nicoleta sălcudeanuPaul Goma în literatura românăşi în conştiinţa publică

Starea de fapt, peste poate deabsurdă, se poate explica printr- unplauzibil complex de vinovăţie al

intelectualului român ce nu aîndrăznit să înfrunte regimul

comunist, aşa cum au făcut- o colegiisăi din celelalte ţări comuniste, cum

însuşi Paul Goma a făcut- o. Acestdezavantajos contrast moral pare să

fie generatorul politicii demarginalizare şi de minimizare atalentului său literar real, ilustratprin memorabile scrieri precumOstinato, Patimile după Piteşti,Culoarea curcubeului, cărţi deînchisoare, sau Din calidor, un

minunat roman al copilăriei, sau dereconstituirile în proză ale anilorstalinismului şi comunismului înRomânia, romane ce, deşi robustirigate biografic, sunt construcţii

romaneşti pătrunse de un fior umantransbiografic şi de un adevăr suprem

pe care numai arta îl poateîntruchipa. În mod nedrept s- a

instituit un soi de embargo tacit, deconspiraţie a tăcerii în jurul scrierilor

sale.

17

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

neşti eşuând de fiecare dată, chiar şi la mai bine dedouăzeci de ani de la căderea comunismului. În modevident nici astăzi, când cu pompă şi prin instituţiidenumite pompos, comunismul este condamnat câtse poate de sonor, lui Paul goma nu i s- au restituitdrepturile civice furate, iar în plan literar se desfă-şoară un plan monstruos de marginalizare a sa.

Starea de fapt, peste poate de absurdă, se poateexplica printr- un plauzibil complex de vinovăţie alintelectualului român ce nu a îndrăznit să înfrunteregimul comunist, aşa cum au făcut- o colegii săi dincelelalte ţări comuniste, cum însuşi Paul goma afăcut- o. Acest dezavantajos contrast moral pare săfie generatorul politicii de marginalizare şi de mini-mizare a talentului său literar real, ilustrat prinmemorabile scrieri precum ostinato, patimile dupăpiteşti, Culoarea curcubeului, cărţi de închisoare,sau din calidor, un minunat roman al copilăriei, saude reconstituirile în proză ale anilor stalinismului şicomunismului în România, romane ce, deşi robustirigate biografic, sunt construcţii romaneşti pătrun-se de un fior uman transbiografic şi de un adevărsuprem pe care numai arta îl poate întruchipa. Înmod nedrept s- a instituit un soi de embargo tacit, deconspiraţie a tăcerii în jurul scrierilor sale. Cât des-pre persoana sa civică, ea este în continuare margi-nalizată în dezbaterea publică de după cădereacomunismului, ironia aşezând lucrurile în aşa felîncât cei mai vehemenţi critici de astăzi ai trecutuluiregim să preia, în ce- l priveşte pe goma, tocmai eti-chetele şi clişeele vehiculate de Securitate şi de „răs-pândacii” săi. Ca şi Securitatea, ce decisese să- i apli-ce eticheta de „mare prozator fără cărţi”, de „scriitorcurajos, dar fără de talent”, cum probează dosarulsău CNSAS, formatorii de opinie postcomunişti rei-terează, sub diverse formule, aceleaşi idei. Timpultrece însă în favoarea operei lui Paul goma şi, deşicărţile sale au fost publicate în România postcomu-nistă în bună parte la edituri obscure, din motivecare se deduc, critica mai tânără i- a dedicat deja stu-dii substanţiale, teze de licenţă şi de doctorat, iar, pemăsură ce detractorii săi pierd din putere, instituţio-nal vorbind, cărţile sale se îndreaptă, nesmintit,către o mai justă receptare.

Întorcându- ne însă în prezentul ingrat, situaţialui Paul goma în literatura română şi în conştiinţapublică este, eufemistic spus, revoltătoare. Conştiin-ţa publică românească e ca şi inexistentă atâtavreme cât singurul om din România care a riscattotul în România (casă, poziţie socială, viaţă) înlupta sa cu regimul comunist nu este reintegrat, careper moral, dar şi ca scriitor important, în locul ce ise cuvine. Cel care a avut primul ideea înfiinţăriiunui Institut pentru Studierea Terorii Bolşevice dinRomânia (idee preluată ulterior în formă amputată –goma cerea investigarea regimului comunist înce-pând cu anul 1940, deci cu bolşevizarea Basarabiei –şi golită de orice noimă în forma prezidenţializată deastăzi, atâta vreme ce nu se află sub patronajul sin-gurei persoane care îi poate conferi o legitimitatemorală, Paul goma însuşi), cel ce a avut aşadaraceastă idee ce i s- a confiscat, trăieşte în continuareca azilant politic la Paris, în sărăcie. este tulburătorfaptul că lui goma o dorinţă de o modestie spartană(„îmi doresc atât de tare să mă pot întoarce în ţaramea”) îi apare ca „eroare… umană”. este tulburătorcă o atât de simplă, elementară dorinţă nu poate fi

împlinită în România de azi. lista lui Paul goma devise şi idealuri este una cât se poate de restrânsă:

„– Să- mi pot tipări – în sfârşit – cărţile şi să măpot exprima în presa de hârtie din ţară;

– Să am şi eu un adăpost, o casă, în ţara mea –iar ca supliment: un loc în care să- mi (re)îngroppărinţii, împrăştiaţi, pierduţi – şi unde să fac şi pen-tru mine un culcuş de veci;

– Să am şi eu, chiar dacă recunosc: exagerez cade obicei! – o identitate oficială, o apartenenţă, dincare să nu mai fiu alungat, expulzat, dat- afară,exclus – interzis…

– Să am şi eu un costum de înmormântare, că«celălalt» nu mă mai încape…

Să fie oare idealurile, visele, dorinţele atât deprea- înalte, atât de ne- atins. Atât de ne- meritate(Doamne)?”

Se pare că da. În România anticomunistă a anu-lui 2012 singura formă posibilă de existenţă pentruPaul goma este cea virtuală.

(continuare în numărul viitor)

■ lucrare realizată în cadrul proiectului „valo-rificarea identităţilor culturale în procesele globale”,cofinanţat din fondul Social european prin Progra-mul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselorumane 2007- 2013, contractul de finanţare nr. POS-DRu/89/1.5/S/59758. Titlurile şi drepturile de pro-prietate intelectuală şi industrială asupra rezultate-lor obţinute în cadrul stagiului de cercetare postdoc-torală aparţin Academiei Române.

punctele de vedere exprimate în lucrare aparţinautorului şi nu angajează Comisia europeană şiacademia română, beneficiara proiectului.

Este tulburător că o atât de simplă,elementară dorinţă nu poate fi

împlinită în România de azi. Lista luiPaul Goma de vise şi idealuri este una

cât se poate de restrânsă:„– Să- mi pot tipări – în sfârşit – cărţile

şi să mă pot exprima în presa dehârtie din ţară;

– Să am şi eu un adăpost, o casă, înţara mea – iar ca supliment: un loc în

care să- mi (re)îngrop părinţii,împrăştiaţi, pierduţi – şi unde să fac şi

pentru mine un culcuş de veci;– Să am şi eu, chiar dacă recunosc:exagerez ca de obicei! – o identitate

oficială, o apartenenţă, din care să numai fiu alungat, expulzat, dat- afară,

exclus – interzis…– Să am şi eu un costum de

înmormântare, că «celălalt» nu mămai încape…

Să fie oare idealurile, visele, dorinţeleatât de prea- înalte, atât de ne- atins.

Atât de ne- meritate (Doamne)?”Se pare că da. În România

anticomunistă a anului 2012 singuraformă posibilă de existenţă pentru

Paul Goma este cea virtuală.

Cu ceva vreme în urmă, în paginilesăptămânalului New York Magazin (nr. 737/5

octombrie 2011, p. 3), Liviu Ioan Stoiciusemna un Apel pentru intrare în normalitate.În discuţie era Paul Goma, sărbătorit (atunci)la cei 76 de ani, „un mare scriitor român fără

ţară”, poetul LIS cerând grabnica luirepunere în drepturi. Şi alte voci,

condamnând „nesimţirea, impostura şiipocrizia” care bântuie pe la noi („în

democraţiile româno- basarabene”, cumpreciza Grigore L. Culian), pledau pentru

„reparaţiile” necesare, mereu şi iresponsabilamânate. Mai apoi, citeam în Românialiterară că, la o întrunire a Consiliului

director al USR, s- ar fi luat „o hotărâre”.Care? Sperăm chiar în sensul intrării în

normalitate. Paul Goma, aflat în „răfuială cutoată lumea”, are dreptul la o rezolvare a

cazului, fie şi tardivă, lecuindu- şi definitivsingurătatea şi exasperarea.

*

gândite ca o dureroasă anamneză, erupţie aunui eu hipertrofiat, „Scrisele” lui Paul goma expri-mă, pe un ton vindicativ- zgomotos, partea sa de ade-văr. „Taxat” în fel şi chip, goma – mereu egal cu sine– s- a bucurat de o receptare deformată. Risipind„afurisenii”, el a indignarisit lumea literară, preve-nindu- ne, însă: „nu pot aştepta posteritatea să- midea dreptate”. Cu această mânie de vates neînţeles(cf. gh. grigurcu), în ştiutu- i stil repetitiv- impreca -tiv, împărtăşindu- ne temele, ideile şi of- urile care îlobsedează, prozatorul- mărturisitor caută neobosit înmemorie. Deviza sa este neuitarea: „Nu eu am căde-rea să iert, eu am căderea: să nu uit”.

Suspicios, inclement, în dezacord cu restullumii, martorul Goma (ca diarist) se luptă cu laşita-tea şi pasivitatea celor din jur, cu biografiile lor cos-metizate / inocentate, după ce au „slujnicit” regimul;în consecinţă, nu suportă avalanşa de poetisme şi nuagreează limba lui esop, ci spune pe şleau ceea ceştie. O fi veninos din fire? O fi vreun evreu rus (evre-movici), plin de umoare schimbăcioasă, otrăvicios,vizitat de mania persecuţiei? Sau, poate, un agresivveleitar, lipsit de talent, pus la colţ, evitat, izolat demediul nostru levantin- acomodabil, abandonat tac-tic la bursa relaţiilor (utile), risipindu- şi amiciţiile şicapitalul, stârnind adeziuni şi rejectări, trecut subtăcere, supus embargoului sau atacat violent deholocaustologi? Cerând însă, dincolo de compromi-suri, dezerţiuni, ipocrizii etc., o grabnică reconside-rare, anulând indistincţia dintre om şi operă.

Născut în Mana- Orhei (2 octombrie 1935), Paulgoma debuta cu proză scurtă în luceafărul barbist,spre sfârşitul anului 1966, sub un titlu dat de redac-ţie (cumva premonitoriu): Când tace toba. fiindcă„afurisitul de goma”, de fibră contestatară, condam-nând ezitările şi laşităţile co- breslaşilor, s- a bătut„cu forurile” şi n- a tăcut. editorial, Camera de ală-turi (ePl, 1968) ar marca debutul propriu- zis. Dupăscurta exaltare din august, „puşcărizatul” goma, un„basarabean rătăcitor”, un ins „în plus” în propria- iţară, hăituit, cunos-când experienţa soli-tudinii va scrie, cuhărnicie, împotrivin-du- se castrării me mo -riei. Va transforma în„ficţiunile (sale) rea-liste” oglinda în ins -tanţă morală (deve-nind „oglindibil”) şi

va condamna vehement delaţiunea, exersarea vasa-lităţii, calomniile şi vânzările, delirul dictatorial. Or,„gomiţă” n- a cedat. Va fi, aşadar, izolat, evitat şi,mai apoi, expulzat (1977), „bucurându- se” de solida-ritatea laşă a confraţilor. Şi declanşând un teribilscandal politic. Cazul ostinato, carte în traduceregermană lansată la Târgul de la frankfurt (edituraSuhrkamp, 1971) este prea bine cunoscut. Ascun-zându- şi scrisul de „seci” (cum mărturiseşte), trimi-ţându- şi manuscrisele peste hotare, transformând –fără voia sa – cărţile ivite în ne- româneşte în verita-bile „delicte literare”, condamnând – din interior –regimul, goma reprezenta un simbol. Treptat, scrii-torul a fost eclipsat de acţiunile disidentului, opu-nându- se făţiş coabitării cu sistemul opresiv alcomunismului oriental. Şi blamând – prin atitudinitranşante – inacţiunea, tăcerea şi „tremuriciul” scrii-torimii, celebrul nostru „aşteptatorism”, compromi-surile unui neam amnezic, tranzacţional şi, îndeo-sebi, reacţiile elitei, incapabilă de a se smulge dinbraţele „laşităţii majoritare”. Ori de a sfida consem-nul tăcerii.

Cum iarăşi se ştie, în aprilie 1977, goma a fostexclus din uniunea Scriitorilor. Încât, pentru lumeascriitoricească, cazul goma a devenit complexulGoma. un mărturisitor al istoriei netrucate, Paulgoma era, observa V. Podoabă, „indicatorul proprieinoastre vinovăţii”. evident, după ’89, alibiurile inte-

18

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

adrian Dinu RachieruMartorul Goma

■ semnal editorial ■ EuroPress Group

► Dan perşa, Viaţa continuă

► Frank Wedekind, Teatru

► mircea ioan casimcea, Misterul cărţii

19

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

lighenţiei noastre (rezistenţa prin cultură) deveneaujenante pentru dilemioţi; vecinătatea lui goma erainconfortabilă, „măştile eroice”, înmulţindu- se spec-taculos, defilau în preajmă şi „detronarea” celui careluptase pe faţă, îngropat acum în tăcere ori calom-niat, înjuriind vârtos, la rându- i, pe toată lumea,funcţiona ca un comandament implicit, reducândmeritele sale la publicizare (prin scandal politic),opera fiind lipsită, chipurile, de suport axiologic.

Dat „pe mâna exilului” (cum se lăudase genera-lul Pleşiţă), urmând a fi „halit”, goma s- a confruntatcu virusul suspiciunii şi, desigur, cu „braţul (lung) alRevoluţiei”. Trimis să- l lichideze, agentul securităţiiMoţu Haiducu s- a predat însă, lucrând în contraspio-najul francez (D.S.T.). Iar goma, torturat cu amenin-ţarea cu moartea s- a răzbunat, trimiţându- i în neui-tare, prin depoziţiile sale beletrizate. Ciclul autobio-grafic, reconstituind odiseea studenţilor „ungarişti”,ororile marca gh. enoiu ori ale pomenitului Pleşiţăsub această deviză a crescut: goma „nu vă va cruţade uitare”! În primii ani ai exilului, în neromâneşte,e adevărat; în „haină străină”, cum zice, privat de„ecouri”. Dar şi după seismul decembrist, când pro-ductele sale literare, puse eruptiv la îndemâna citi-torului român, nu s- au bucurat de „o abordare nor-mală”, de vreme ce el era prizat, în multe comenta-rii, doar pe latură militantistă, ca animator al Mişcă-rii din 1977. Şi taxat, în pofida „cantităţii de dispera-re” din proza „aşa- istă”, drept autor al unor scrieri

„pişăcioase”. Încât nescriitorul- scandalagiu a fost,din nou, „carantinizat”, îndeosebi de către cei încon-deiaţi cu vervă pamfletară, goma afirmând răspicat:„cine nu are memorie nu are dreptul la viitor”.

„excepţional poet al cruzimii”, observa I. Negoi-ţescu, întors din infern şi mânat de nerăbdarea „spu-nerii”, într- un limbaj sacadat, străin de metaforită,goma nu a rostit adevăruri „pe jumătate”. Prudenţa,autocenzura, limbajul esopic au făcut epocă, alimen-tând – în decor totalitar – epidemia romanescă a„obsedantului deceniu”. Or, goma s- a rostit „cu toatăgura”, corectând proza „de curaj” într- o vreme în careproducţia romanescă, plătind, totuşi, tribut infecţieiideologice era, realmente, mai aproape de adevăruldocumentaristic, compensând o istoriografie lacu-nar- mincinoasă. Constatând, de pildă, că „desprePiteşti se tace”, semnatarul volumului le tremble-ment des hommes (editat de Seuil, în 1979) şi laHumanitas, în româneşte (Culoarea curcubeului,1990), imediat retras, goma şi- a asumat datoria dea scrie, ştiind că „nu poţi scrie doar cu talent”. „Piteş-tizarea” scriitorilor se manifesta şi prin simptomul

„întrecenzurii”; neo- intelectualii / „culturrezistiştii”fluturau stindardul rezistenţei estetice asumân -du- şi/ arogându- şi un nimb eroic.

Repus în circulaţie, „recuperat” în avalanşă,suportând – credem – o receptare excesiv politizată,goma şi- a încheiat, astfel, exilul literar. Dar nu şi celpropriu- zis. Cărţile sale, cu accent autobiografic,vădesc o memorie prodigioasă şi dezvoltă luxuriantoralitatea. „Respectul pios” (chiar dacă încălcat),cerut – de unele voci – pentru opozant, nu trebuietransferat – fără examen critic – scriitorului. Suspec-tat de a fi exploatat scandalul politic, vinovat, aşa-dar, de seducţie publicitară, prozatorul goma dove-deşte – crede Vasile Baghiu – şi „excelenţă literară”.Alţii, dimpotrivă, consideră că, ţinut lungă vreme„sub obroc”, beneficiind de aura disidenţei, scriitorula fost umflat valoric. Oricum, contondentul goma,punându- ne oglinda în faţă inconfortează; el nearată cum suntem şi, firesc, diatribele lansate cuîndârjire veninoasă i- au pus în cap „scriitoricimea”.Contemporanii ignari, elitarzii, „literatorii carpa-tini” s- au iritat în numele etichetologiei. goma a fostsupus antisemitizării, „smântănimea României” s- adezlănţuit şi „otrăviciosul” autor, provocat, a deve-nit, iute, incontrolabil (apud Monica lovinescu).folosind un limbaj violent, divulgând indiscreţii,colecţionând amănunte picante şi jenante, gomaface figura unui „demolator”, ruinând pe bandărulantă, prin portretizări negativiste, în aqua- forte,numeroase prestigii. Holocaustologii, editorii „tică-loşi” sunt puşi la zid sub tirul unei inclemenţe nevin-decabile, hrănită de excese temperamentale şi puseeumorale. În replică, dacă nu va fi înconjurat de o„tăcere mortiferă”, scriitorul riscă a fi taxat, cu undiagnostic reluat, drept un veleitar lipsit de talent; şisuspectat că ar acuza un nefondat „delir de persecu-ţie”. goma, după noi, suferă, însă, de un deficit degenerozitate; „excesul care deranjează” (cf. O.Şimonca) nu vine nicidecum din această direcţie,îmbrăţişând tandru şi reuşitele confraţilor.

un mare auditiv, narând istoria trăită sub inter-dicţia de a uita, cu experienţa detenţiei şi a şocurilorunei existenţe care îşi exorcizează amintirile, gomadoreşte să înregistreze totul. el se vrea un „dezvălui-tor”, încât literatura sa, nutrită de o memorie fabu-loasă, porneşte de la document. Spirit justiţiar, inco-mod, incisiv- radical, blamând ipocrizia breslaşilor şiculpa colectivă în care ne- am bălăcit, goma – trecutprin supliciile izolării – ştie că „a fi scriitor înseam-nă a nu minţi”. Încât grozăviile epocii trec, cu severi-tate şi sinceritate, în cărţile sale, dorite a fi o „criptătransparentă”. Chiar detenţia pare / poate fi o „bine-venită” documentare, prozatorul înregistrând cuminuţie toate detaliile. Şi livrându- le, apoi, febrici-tant, într- un nemilos rechizitoriu, dezvăluind indig-nat violenţele universului concentraţionar, dezastrulmoral, absenţa revoltei civice. r

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

20

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

Botoşani şi Suceava – ediţia a V- a a Con-gresului Naţional de Poezie, pe scurtCNP (care se organizează la doi ani).Iniţiator al CNP, gellu Dorian, devenit

o adevărată instituţie la Botoşani, el patronândanual „zilele eminescu” în 15 ianuarie (când se acor-dă premiile naţionale mihai eminescu pentru unpoet senior şi un debutat editorial) şi în 15 iunie,când se acordă premiile Concursului naţional de poe-zie şi interpretare critică a operei eminesciene „Porniluceafărul…”, ajuns la a 32- a ediţie în acest an, pen-tru debut, ale unor reviste literare şi ale unor editori,plus premii pentru cărţile de debut publicate. Decuriozitate, redau din start juriul şi lista premiaţilorla Concursul de debut „Porni luceafărul…”, organi-zat în paralel în acest an cu Congresul Naţional dePoezie, să atrag atenţia asupra profesionalizăriiacestei manifestări care scoate pe bandă poeţi (şieseişti, interpreţi ai operei lui eminescu), „aprovizio-nând” literatura română cu „prospături”. Juriul celeide a XXXII- a ediţii a Concursului naţional de poezieşi Interpretare Critică a operei eminesciene „porniluceafărul…” format din: liviu apetroaie, ed. Juni-mea Iaşi, Cassian maria Spiridon, ed. „Convorbiriliterare”şi ed. timpul, revista „Convorbiri literare”,Iaşi, Călin vlasie, ed. paralela 45 piteşti, nicolaetzone, ed. vinea, Bucureşti, daniel Corbu, ed. prin-ceps edit, rev. „Feed Back” Iaşi, liviu Ioan Stoiciu,rev. „viaţa românească”, Bucureşti, George vultu-rescu, rev. „poesis”, Satu mare, lucian vasiliu, rev.„dacia literară”, Iaşi, marius Chelaru, rev. „poezia”,Iaşi, adrian alui Gheorghe, rev. „Conta”, piatraneamţ, paul aretzu, rev. „ramuri”, Craiova, vasileSpiridon, rev. „ateneu”, Bacău, Sterian vicol, rev.„porto Franco”, Galaţi, Ioan moldovan, rev. „Fami-lia”, oradea, Ioan radu văcărescu, rev. „euphorion”,Sibiu, Gavril Ţărmure, ed. Charmides, Bistriţa,lucian alecsa, rev. „Hyperion”, Botoşani, Gelludorian, rev. „Ţara de Sus”, Botoşani, secretariatnicolae Corlat, avându- l ca preşedinte pe mirceaBârsilă, în urma lecturării lucrărilor sosite în con-curs, a decis acordarea următoarelor premii – SeC-ŢIunea Carte puBlICată:

1. premiul „Horaţiu Ioan laşcu” al Filialei Iaşia uniunii Scriitorilor din românia poetei nonatatiana Ciofu, pentru cartea „Fiara de hârtie”, ed.vinea, 2012;

2. premiul uniunii Scriitorilor din r. moldovapoetului Bogdan Federeac pentru cartea „dragoste cuacordul părinţilor”, ed. princeps edis, 2012.

SeCŢIunea manuSCrISe:1. premiul editurii paralela 45 şi premiul revis-

telor „viaţa românească”, „argeş” „poesis”, „eupho-rion”, „ramuri”, „Convorbiri literare”, „poezia”,„Feed Back”, „ateneu”, „dacia literară” şi „Familia” –poetului Vlad A. gheorghiu;

2. premiul editurii Junimea şi premiul reviste-lor „Convorbiri literare”, „dacia literară”, „poezia” şi„Hyperion” – poetului Marius grama;

3. premiul editurii timpul şi premiul revistelor„Convorbiri literare”, „Hyperion”, „porto Franco”,„poesis” – poetei Nicoleta Onofrei;

4. premiul editurii vinea şi premiul revistelor„Hyperion”, „poesis”, „argeş”„ateneu”, „ramuri” –poetei lavinia Nechifor;

5. premiul editurii princeps edit şi premiulrevistelor „Feed Back” şi „poezia” – poetei DorinaBălan;

6. premiul editurii Charmides şi al revistelor„Hyperion” şi „Conta” – poetului gabriel NicolaeMihăilă.

las la o parte menţiunile revistelor şi premiaţiila interpretare critică (lista lor poate fi găsită încomunicatul organizatorilor, transmis întregiimass- media). Observaţi, sunt şase edituri care vorpublica volume de debut, ceea ce e mai mult decâtlăudabil. Altfel, personal nu ştiu cum s- a făcut juri-zarea, eu n- am participat la ea (deşi văd că sunt tre-cut în juriu; e adevărat, sunt de acord cu premiulacordat în numele vieţii româneşti, fiul lui AdrianAlui gheorghe e un talent în creştere).

Să o iau pe rând. Vineri, 14 iunie 2013 s- au des-chis lucrările Congresului Naţional de Poezie laMemorialul Ipoteşti (Centru naţional de studii„Mihai eminescu”). gellu Dorian a anunţat că a fostschimbată din mers formula CNP: participanţii invi-taţi ar fi trebuit să meargă la Chişinău în acest an,dar n- au fost bani. Prima ediţie a CNP a fost cea maireuşită, a mai subliniat el, între timp am intrat şi în

uniunea europeană şi s- a cam ales praful de iluziilepoeţilor români… gellu Dorian atrage atenţia asu-pra pregătirii ediţiei CNP din 2015, când vrea săinvite 100 (fix) de poeţi din întreaga lume, „100 depoeţi ai lumii la eminescu acasă” – bineînţeles,nimeni nu crede cu adevărat că este posibilă o ase-menea mobilizare (care, în principal, ar promovapoezia română; personal, sunt total sceptic, n- a reu-şit Institutul Cultural Românmai nimic în acest sens, cu banigrei; lasă că uniunea Scriitorilora încercat, dând un premiu de10.000 de euro şi altul de 5.000de euro anual unor scriitoriimportanţi ai lumii la „Serile deliteratură de la Neptun”, înaceeaşi idee, a promovării poezieide limbă română, în principal, şiefectul a fost zero; premiaţii de laNeptun, ajunşi la ei acasă n- auscos o vorbă de premiul primit;acest premiu de 10.000 de euro dela Neptun nu era nici măcarpomenit în biobibliografia pre-miaţilor, nici la românul emigratAndrei Codrescu; din lipsă debani, uSR a renunţat din 2012 sămai organizeze acest „festivalinternaţional”, care le dădea aripi doar preşedinţiloruSR, băgaţi în seamă de aceşti scriitori importanţipremiaţi din lume; literatura română n- a avut nimicde câştigat).

Tema CNP din acest an: „Perspective organiza-torice privind promovarea poeziei româneşti contem-porane în străinătate”…. Sunt invitat să citesc –încep eu cu textul scris pe seama acestor „perspecti-ve” (am fost singurul care am scris un text, luând înserios invitaţia de a scrie făcută tuturor invitaţilor,text intitulat „Ne promovăm pentru pereţi”; îl voipublica separat), la care inventez pe loc un motto:

„Mă uit în sală, ştiu că toţi poeţii prezenţi au fost tra-duşi în fel şi chip într- o limbă de circulaţie, au fostpublicaţi în străinătate, unii cu cărţi, alţii în reviste– şi ce dacă?”. Aceasta este întrebarea: şi ce dacă,fiindcă străinătatea ne ignoră poezia (dar parcănumai străinătatea?)… A urmat george Vulturescu,care ne- a amintit că anul viitor revista şi festivaluri-le lui „Poesis” intră în al 25- lea an, „câţi din ţarăsunt în stare să facă totuşi ceva pentru ceilalţi?”. Nuajunge insuficienta difuzare a cărţii de poezie şi arevistelor literare la noi… uniunea Scriitorilor nu

s- a implicat în organizarea Congresului de Poezie,pentru a nu atrage atenţia asupra condiţiei poetuluiîn România. CNP ar trebui să împartă premii şi pen-tru cărţile de poezie apărute de la o ediţie la alta, nunumai unui poet senior (pentru întreaga operă) şiunui tânăr debutat editorial. la microfon a venitAdrian Alui gheorghe: Poezia e gratuitate, noi slu-jim gratuitatea, eu aş introduce la premiile CNP şitraducerea poeziei, CNP ar trebui să inventeze oinstituţie a lui care să promoveze poezia în ţară şi înstrăinătate. Propun să apară în 2015 la CNP o anto-logie cu 50 de poeţi români traduşi în zece limbiimportante. Să nu mai mergem pe traduceri deautor, disparate, fiindcă dăm senzaţia unei literaturisterpe, într- o antologie se vede diversitatea… Apoi,Marius Chelaru (poet şi traducător): literaturaromână interesează în străinătate, ar trebui săfacem prin CNP un site cu toţi scriitorii români, tra-duşi în mai multe limbi internaţionale, să poată ficitiţi în întreaga lume, se poate face măcar o colecţiede poezie tradusă pe acest site. Altfel, la noi, în ţară,s- a distrus orice fel de distribuţie de carte sau dereviste, de aici ni se trage izolarea şi ignorarea… la

microfon, Vasile Tărâţeanu, de la Cernăuţi (azi,membru de onoare al Academiei Române; i se spunela Botoşani, acum, „domnule academician”): Ar tre-bui să promoveze şi Ministerul educaţiei culturaromână, să cumpere cărţile contemporanilor pentrubibliotecile lui şcolare, fiindcă ne zac în depozite căr-ţile… Vine, la microfon, Constantin Abăluţă: Sun-tem invitaţi în utopie, la CNP. eu am publicat înfranţa o antologie cu 12 poeţi români, traduşi demine, la o editură onorabilă, binevoitoare, am pus- oşi pe un site special, dar n- a avut nici o promovare,absolut nimeni nu s- a interesat şi n- a comentat, a

fost totalmente trecută cu vederea,inclusiv în România… (Chemat la conta-bilitatea Memorialului să fac decontulbenzinei consumate de la Bucureşti laBotoşani, absentez de la alte două inter-venţii la microfon, ale lui N. ţone şiSimona grazia Dima, dacă am remarcatbine) A vorbit şi Cassian Maria Spiridon(mai nou, el e director plătit al ICR…filiala Iaşi; rămâne de văzut dacă nu sevor desfiinţa ICR- urile înfiinţate în ţarăde Andrei Marga şi Horia gârbea, dupădemisia lor din fruntea ICR): în Chinaexistă o revistă asemenea aceleia pecare eu o conduc, „Poezia”, la ei cărţilede poezie au 10.000 de exemplare – ceeace înseamnă, în raport cu populaţia Chi-nei, că tirajul cărţilor de poezie dinRomânia este uriaş… ICR a avut totuşio politică exclusivistă. Personal, n- amfăcut nimic pentru a fi tradus, dar sunttradus în toate limbile importante.După regionalizare (între timp, regiona-lizarea în România a intrat în surdină,din cauza amânării cu un an a referen-dumului pentru aprobarea noii Consti-tuţii, după ce Curtea Constituţională adecis că referendumul de 50 la sută plus1 pentru validare se păstrează încă unan) vom obliga autorităţile să aloce maimulţi bani pentru cultură… În sfârşit,cerându- se o pauză: Constantin Iftimiesusţine la microfon că el trăieşte dinbani europeni de 15 ani şi că ar trebuiîndreptate şi proiectele CNP către baniieuropeni. Cu atât mai mult cu cât tradu-cerile sunt făcute hazliu. Să- şi ia fiecarepe cont propriu traducerea, să găsească

un traducător ideal. Nu vedeţi că n- avem niciodatănici un critic literar care să susţină la târgurileinternaţionale cartea literară românească? Credeţică întâmplător? (Voi reveni) r

n Pe cont propriu

liviu ioan stoiciuInvitaţi în utopie – la Congresul Naţional de Poezie

21

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

Dragă Maestre Paul goma,

Vă urăm Sărbători luminate, un Paşte fericit!Vă expediem în atachment:1. Sentinţa dată în cazul Breban cu o notă redac-

ţională;2. Textul meu polemic, cu rugămintea să nu dis-

tribuiţi nimănui aceste materiale. Vor fi făcutepublice în luna Mai.

l- aţi ajuta foarte mult pe NB dacă aţi scrie.Sunteţi martorul- cheie al acelor vremuri... NB e laParis; se va întoarce în câteva săptămâni în ţară.Virgil Tănase, grav bolnav, ne- a dat o declaraţie. Vărog, pentru Dumnezeu, în numele adevărului istoricşi al adevărului literar, dragă Maestre goma, săscrieţi un text în apărarea lui NB. Dvs. ştiţi preabine că Breban – inclusiv cel care V- a întins o mânăla greu – nu a fost niciodată colaborator al securită-ţii.

Vă judecă judecători tineri, în jur de 40 de ani,pentru care a vorbi cu un general în plină anchetăînseamnă a face un compromis!!! este oripilant. Înasemenea ritmuri, vor urma şi alte procese, în carevor fi condamnaţi alţi reprezentanţi ai elitelor crea-toare ale României, pe vremuri victime ale regimuluiceauşist, între care Vă număraţi şi Dvs.

Ne- ar bucura un semn.Cu gânduri senine,

Aura Christi

28 aprilie 2013♦ ♦ ♦

Stimată Aura Christi, iată ce a ieşit:Declaraţie1

Subsemnatul PAul gOMA, scriitor, domiciliatla Paris, rue B. […]; arondismentul […], declar:

l- am cunoscut pe NICOlAe BReBAN laBucureşti, în a doua jumătate a anului 1965, în casaprietenului nostru, Alexandru Ivasiuc. Nu ne- amîmprietenit, prea multe amănunte biografice ne des-părţeau. Ne- am mai întâlnit cu alte ocazii – rare. euaveam despre scriitorul Breban o opinie bună; el nuavea nici o opinie – nu mă citise.

Am intrat la revista românia literară în sep-tembrie 1968, girat de geo Dumitrescu. Breban eraşef- adjunct. Nu am avut nici un prilej să ne întărimprietenia. – De altfel, eu mă adresam cu „TovarăşulBreban”, el cu „goma”, simplu. În 1971 Breban adevenit directorul revistei. Nu mi- a fost nici cald,nici rece, până în momentul în care el (Breban), aflatla Paris, a dat ziarelor occidentale câteva interviuriîn care se manifesta împotriva „politicii culturale” alui Ceauşescu. Atunci m- am gândit că membrul CCal PCR, scriitorul Breban, „va rămâne” în Occident!

În discuţiile cu confârtaţii, îmi exprimam acor-dul cu gestul nemaipomenit de curajos al lui Breban– eram mereu în minoritate, foştii prieteni dinRomânia, chiar în discuţii private îl criticau, acuzân-du- l că a profitat cât a profitat, iar acum „scuipă îngamelă” – de ce a dat declaraţiile acelea în presastrăină. la acestea eu răspundeam: „fiindcă înRomânia nu l- ar fi publicat nimeni”.

Când s- a întors de la Paris – în 1974 – am aflatdin ziare că la editura uniunii Scriitorilor va fi lan-sat un roman. M- am dus împreună cu soţia mea.Surpriză: nici unul dintre prietenii la toartă (câttimp fusese în CC) nu era prezent. Breban s- a conso-lat cu „mărunţeii” Mazilescu, Mălăncioiu, Turcea,Robescu şi cu mine.

În 1971 am avut un conflict cu Ivasiuc, prietenulamândurora. el, ca şef- adjunct al editurii lui Preda,s- a trezit vorbind vorbe. Că în romanul uşa… subdouă personaje „se ascundeau” Ceauşeasca şi Ceau-şescu. Din pricina decodificării lui Ivasiuc, din acelan, nu am mai putut publica în propria revistă, nicimăcar note de lectură (şi ca, supliment: nici socrulmeu, Năvodaru, nici sora lui, traducători, nu au maiavut dreptul să publice).

În 1976 am făcut numeroase tentative de aprimi cartea de muncă (fusesem dat afară… dar sănu se ştie).

1977 începe cu solidarizarea mea cu semnatariiChartei `77 a Cehoslovacilor, cu izolarea mea decătre Aparatul Poporului, la 1 aprilie fiind arestat.Aici se manifestă Nicolae Breban. Soţia mea aveatelefonul tăiat, socrii mei aşişderi. la socrul meueuropa liberă era bruiată, eram arestat de câtevazile şi „afară” nu ştia nimeni. Soţia mea era total izo-lată, prietenii nu erau acasă, el, Breban, ne vizitasede două ori.

În acel moment, familia era în legătură cu pro-cesul. Aflându- se în cabinetul avocatului Pora, îndisperare de cauză, a telefonat şi la Breban. Şi Bre-ban a răspuns! În câteva cuvinte. Soţia i- a spussituaţia noastră. Şi culmea: Breban a întrebat- o deunde telefonează, Ana i- a spus şi Breban i- a spus săaştepte, că va veni. Şi a venit (la Pora)! Astfel soţianu a mai fost total izolată.

Al doilea episod… nesemnificativ: după liberare,eu eram într- o stare de… nefuncţionare evidentă.fusesem evacuaţi din apartamentul nostru şi stă-team la socri. Or, socrii aveau nevoie de nişte aşter-nuturi pentru mine, iar acestea se aflau în cufere, înpivniţă. la cine să facem apel să ne ajute? Mai multîn glumă, am telefonat (acum mergea!) lui Breban.I- am spus of- ul într- o doară, nu credeam că are săvină. Şi Breban a venit! A coborât în pivniţă, s- amurdărit de var, a cules pe umeri păianjenii…

După ce m- am exilat, nu am mai avut legăturicu Breban.

Recunosc: la început şi eu am aplecat urechea lavorbe- vorbe: cum se explică faptul că, în afară deexcluderea din CC şi de la revistă, Breban nu a mai

Dosar ■ Cazul Nicolae Breban (II)

Continuăm dezbaterea pe marginea cazului Nicolae Breban, publicândepistolarul Nicolae Breban – Aura Christi – Paul goma, texte semnate degabriel Andreescu, Magda ursache şi Theodor Codreanu. Reproducem dinrevista Cultura (nr. 18/2013) declaraţia lui Paul goma, dacă nicolae Breban vafi judecat după acele probe se va comite o nedreptate flagrantă şi textul AureiChristi, decimarea elitelor creatoare ale româniei, publicat în acelaşi număr alrevistei conduse de acad. Augustin Buzura.

În numărul trecut al revistei Contemporanul, am publicat Sentinţa civilănr. 4430, dată în şedinţa publică de la 02.07.2012, în Dosarul nr. 3084/2/2012,

în care CNSAS cerea Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea de „colabo-rator al Securităţii“ în cazul lui Nicolae Breban (Cultura nr. 16/2013), pledoariade recurs a lui Sergiu Andon, avocatul lui Nicolae Breban (Cultura nr. 17/2013)şi articolul În labirintul duI, semnat de Magda ursache.

În numerele viitoare vom tipări texte de Virgil Nemoianu, Virgil Tănase,Basarab Nicolescu, Augustin Buzura, Ioan Buduca, Nicoleta Sălcudeanu ş.a.

Invităm specialiştii în domeniu, colegii de breaslă, membri ai AcademieiRomâne şi ai uSR, să se pronunţe pe marginea acestui caz.

pAul GomA nicolAe BreBAn AuGustin BuzurA

EpistolarNicolae Breban – aura Christi – Paul goma

În discuţiile cu confârtaţii, îmiexprimam acordul cu gestul

nemaipomenit de curajos al luiBreban – eram mereu în minoritate,foştii prieteni din România, chiar în

discuţii private îl criticau, acuzându- lcă a profitat cât a profitat, iar acum

„scuipă în gamelă” – de ce a datdeclaraţiile acelea în presa străină. La

acestea eu răspundeam: „Fiindcă înRomânia nu l- ar fi publicat nimeni”.

1 Paul goma, dacă nicolae Breban va fi judecat dupăacele probe se va comite o nedreptate flagrantă. (Culturanr. 18/2013)

22

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

păţit nimic? Pe limba noastră: nu a fost arestat? Şicum se explică „naveta” lui între Orient şi Occident?

„Probele” acuzării nu sunt probe. Afirmaţiile luiBreban – faţă de securişti, că goma n- are talent – num- au lasat indiferent, însă nu din acel motiv am fosteu arestat în 1977, apoi exclus din uniune, apoiexclus din… ţară.

Dacă Nicolae Breban va fi judecat după aceleprobe se va comite o nedreptate flagrantă.

O întrebare: cum ar trebui să se apere Breban decalomnii? „Dovedind”, el, că nu a făcut servicii Secu-rităţii? Dar cum să o facă?

Aceasta este concluzia mea.Drept care semnez,

Paul gomaparis, 28 aprilie 2013

♦ ♦ ♦

Dragă Maestre,

MulţuMeSC. Să Vă lumineze Bunul Dumne-zeu. Azi sunt floriile. Să Vă dea sănătate, lumină,iubire. Aşez de îndată Declaraţia Dvs. într- un doc.word, cu rugămintea imensă să transcrieţi, la sfârşi-tul scrisorii, după numele Dvs., ultimele două para-grafe, să o semnaţi şi să mi- o retrimiteţi în formatpdf. Ştiu că fiul Dvs. Vă ajută la asemenea opera-ţiuni. Declaraţia Dvs. Va fi folosită, cu acceptul Dvs.,la proces. Sper că îmi permiteţi să o public; amacceptul Dvs.? În maximum o jumătate de oră aveţidoc. în atach.

Avocaţii trebuie să depună recursul la începutulSăptămânii Patimilor.

Pe foarte curând,Vă îmbrăţişez şi Vă mulţumesc,

Aura Christi♦ ♦ ♦

Stimate Paul goma, Dragă Paul goma,

Citesc, recunosc, cu o anumită surprinderedeclaraţia pe care i- ai trimis- o Aurei Christi pentruTribunal. Cum spuneai tu însuţi, în momentelegrave, prietenii „de protocol” lipsesc şi se arată pre-zenţi cei pe care nu i- am covârşit cu laudele mele.

Admir şi îţi sunt recunoscător pentru tonul şimărturia de gravă şi bărbătească umanitate, chiar şicolegialitate, într- un moment în care, ca şi altădatăla apariţia Buneivestiri, haitele s- au năpustit asupramea.

Să ştii că nu mi- e indiferentă soarta ta, de câteori trec prin Paris mă interesez de cum îţi merge, dartot mai puţini oameni ştiu să- mi dea informaţii.

Să îţi fac o mărturisire: acum câţiva ani, dupăce am publicat textul contra lui N. Manolescu, ţi- am

propus să ne vedem. Nu, nu voiam să bem doar ocafea, voiam să- ţi propun, să te invit în România şisă mergem împreună în câteva oraşe mari ale ţării,să apărăm literele române, aflate azi, ca şi atunci, înmare criză. literele şi prestigiul scriitorilor români.Vorbesc de cei care îşi merită această titulatură.

Aceeaşi propunere ţi- o fac şi azi.Ştiu că lupţi cu bolile fireşti sau nefireşti ale

vârstei, te rog să transmiţi sărutări de mâini Anei,îţi mulţumesc încă o dată şi rog zeii să te aibe înpază.

Prietenul dumitale,

Nicolae Brebanparis, 28 aprilie 2013

♦ ♦ ♦

Dragă Paul goma,

M- am simţit vinovată defaptul că V- am deranjat cuasemenea probleme tehnice şiîmi pare rău că, după ce aţiîncercat, după cum îmi scrieţi,„n- a ieşit nimic”. Voi retrimiteavocaţilor mesajul- declaraţieprimit de la Dvs. exact aşacum e, plus documentul înword, cu diacriticele aduse lalocul lor, făcându- l totodatăpublic, în speranţa că judecă-torii care vor judeca recursulvor ţine cont de declaraţiaDvs. şi de declaraţia lui VirgilTănase. Vă mulţumesc, Vămulţumesc pentru efortulDvs.; ştiu că sunteţi, ca şimine, pe trei sferturi orb...

gabriel Andreescu mi- aspus acum doi ani că Brebannu trebuie lăsat pe mâna uneijustiţii nepregătite şi, nurareori, corupte – şi acum,după această sentinţă strigă-toare la cer, se vede că a avutdreptate. Nu bănuiţi ce darne- aţi făcut cu această mărtu-risire a Dvs.! Ştiţi care a fostreacţia lui NB, după ce l- amanunţat că „avem declaraţialui Paul goma”? l- am anun-ţat la capătul unor zile amare,lungi, fierbinţi, cu discuţii cuavocaţii, în timp ce se lucra larecurs şi răscoleam tot ce sepoate răscoli, pentru a facetoate demersurile şi a găsiargumente ca să- i demons-trăm nevinovăţia şi ca să- iredăm acestui om numele aşacum a fost dintotdeauna:

curat. „Nu se poate, nu se poate” a exclamat NB. Base poate, spune declaraţia Dvs. Se poate, Maestre,îmi tot repet de ieri, după ce am citit rândurile Dvs.,emoţionată, simţind cum mi se umple inima de lumi-nă...

laba leului care sunteţi se simte şi în declaraţie!Daţi amănunte extrem de concrete, detalii... În timp

ce în jurul Dvs. roiau zeci, sute de securişti, iar soţiaDvs. i- a comunicat lui NB ce se întâmplă, Dvs. preci-zaţi: „În acel moment, familia era în legătură cu pro-cesul. Aflându- se în cabinetul avocatului Pora, îndisperare de cauză, a telefonat şi la Breban. Şi Bre-ban a răspuns! În câteva cuvinte. Soţia i- a spussituaţia noastră. Şi culmea: Breban a întrebat- o deunde telefonează, Ana i- a spus şi Breban i- a spus săaştepte, că va veni. Şi a venit (la Pora)! Astfel soţianu a mai fost total izolată”.

Apoi, când aţi fost nevoit să Vă mutaţi la socri,după ce V- au dat afară din locuinţa Dvs., iarăşi repe-taţi, ca un refren, „şi Breban a venit”: „După elibera-re, eu eram într- o stare de… nefuncţionare evidentă.fusesem evacuaţi din apartamentul nostru şi stă-team la socri. Or, socrii aveau nevoie de nişte aşter-nuturi pentru mine, iar acestea se aflau în cufere, înpivniţă. la cine să facem apel să ne ajute? Mai multîn glumă, am telefonat (acum mergea!) lui Breban.I- am spus of- ul într- o doară, nu credeam că are săvină. Şi Breban a venit! A coborât în pivniţă, s- amurdărit de var, a cules pe umeri păianjenii…”

Aveţi dreptate, aveţi de o mie de ori dreptate,când afirmaţi că „dacă Nicolae Breban va fi judecatdupă acele probe se va comite o nedreptate flagran-tă. O întrebare: cum ar trebui să se apere Breban decalomnii? «Dovedind», el, că nu a făcut servicii Secu-rităţii? Dar cum să o facă? Aceasta este concluziamea”. Breban nu are cum să se apere! – acesta esteelementul- cheie din toată istoria.

un detaliu important. Să nu mai suferiţi, îngă-duiţi- mi să Vă cer acest lucru: nu autorul Buneives-tiri a afirmat despre autorul din calidor neadevărulconform căruia „Paul goma nu are talent”. Probabil,la mijloc este o intoxicare, o altă intoxicare a arma-tei securiştilor puse pe urmele Dvs. şi pe urmele luiNB. lucrurile s- au desfăşurat altfel; mi le- a relatatNB, care a vorbit îndelung, abordând acest subiect,cu Ionel Vianu. În 1977, după cum ştiţi Dvs. în pri-mul rând, Ion Vianu a semnat, a avut curajul săsemneze Apelul lansat de Dvs. Înainte să emigrezeîn elveţia după acel gest incredibil de solidarizare cuactul de curaj neverosimil făcut de Dvs. – neverosi-mil şi admirabil, unic în contextul unei dictaturi săl-batice şi primitive ca cea românească! – Ion Vianu afăcut un party de rămas bun, invitând prietenii apro-piaţi. În timpul acelei petreceri, Alexandru Ivasiuc aafirmat răspicat: „goma nu are talent”. Or, Breban afost acela care a ţipat la el, reproşându- i că preia şireafirmă zvonuri lansate de securitate. „Cum să nuaibă talent, goma? Ce- i cu tine, Saşa, preiei diver-siunile securităţii?” a spus Breban atunci.

Dragă Maestre, îl cunosc pe Breban de douăzecide ani bătuţi pe muchie de cuţit. Da, îi sunt recunos-cătoare, profund recunoscătoare – m- a îmbrâncit înfiinţă, apoi mi- a salvat viaţa. Ceea ce este evident ecă unele limite ale acestui creator sunt, adesea, pemăsura calităţilor – de pildă, încăpăţânarea, insis-tenţa, care, mutate cu rădăcini cu tot din operă înviaţa de zi cu zi, pot provoca uneori mici catastrofe.Bref, două lucruri esenţiale pot afirma în acest con-text: 1. Breban nu este turnător, nu este colaborator– nu are fire pentru aşa ceva, e opusul unui zelosscrib, care consemnează, precum un şoarece penibil,în rapoarte, întâmplări, evenimente, fapte etc.; 2.Breban nu e un ticălos; nici canalie nu e. Din contră,aş putea aduce zeci de exemple, care denotă o fire demare om, căruia nu- i este străină o umanitate pro-fundă, dostoievskiană. Şi Dvs. ştiţi acest lucru, pen-tru că nici o încercare, nici un fragment de infernprin care aţi trecut – şi, din nefericire, aţi avut partede câteva, atroce – nu v- au schimbat în esenţe: aţirămas Omul, care ştie că există lucruri pe faţapământului ce nu pot fi negociate: între acestea suntţara, familia, limba, neamul.

Mi- ar plăcea, mi- ar plăcea să acceptaţi să veniţiîn România. De atâtea ori am vorbit cu Nicolae înacest sens. literatura română, ca şi scriitorulromân, creatorul sunt, la această oră… în şanţ. Poe-tul, romancierul sunt dispreţuiţi de guvernanţi, deoamenii politici, nu există în ochii marelui public.Creatorul a fost izgonit din cetate. Iar procesele ceau ca scop defăimarea marilor bărbaţi ai acestuineam, prin care România – în condiţiile dictaturii –şi- a conservat şi perpetuat identitatea şi dimensiu-nea europeană, seamănă covârşitor cu cele stalinis-te.

Cred că vocea Dvs. şi a autorului Buneivestiri seva face auzită. Şi veţi reuşi, vom reuşi să ne punemumărul la renaşterea literelor române. Romancierul,poetul român se simt acasă – în exil. Iar această rea-litate este o monstruozitate. Important e să Vă deci-deţi şi să Vă întoarceţi aici, în România, acasă.

Sunteţi aşteptat de lectorii Dvs. Sunteţi aşteptatde admiratorii şi prietenii Dvs., între care sper că îlincludeţi şi pe autorul Buneivestiri, sper că o inclu-deţi şi pe subsemnata.

Văd că îmi scrieţi că „în disperare de cauză”ne- aţi trimis declaraţia semnată de Dvs. prin poştă.Vă mulţumesc, dragă Maestre. Vă urez sărbătoriluminate!

„Probele” acuzării nu sunt probe.Afirmaţiile lui Breban – faţă de

securişti, că Goma n- are talent – num- au lasat indiferent, însă nu din acelmotiv am fost eu arestat în 1977, apoiexclus din Uniune, apoi exclus din…

ţară. Dacă Nicolae Breban va fi judecatdupă acele probe se va comite o

nedreptate flagrantă.O întrebare: cum ar trebui să seapere Breban de calomnii?

„Dovedind”, el, că nu a făcut serviciiSecurităţii? Dar cum să o facă?

Maestrul Augustin Buzura – ca şiDvs. – a avut o reacţie de mare bărbatal acestui neam, anunţându- ne că vapublica în paginile revistei Cultura

materialele, care vor fi depuse înîntregime la dosarul cauzei.

23

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

Campania împotriva destinderii ideologice,declanşată în luna iulie la Bucureşti, care actual-mente este în plină desfăşurare în presă, pare să tre-zească unele tulburări în rândurile intelectualităţiiromâne. Considerând că politica de „strângere aşurubului” dusă în domeniul cultural conţine ame-ninţarea unei întoarceri la dogmatism, DomnulNicolae Breban, redactorul şef al revistei românialiterară, şi- a dat demisia. Într- o scrisoare trimisă lasfârşitului lui august preşedintelui uniunii Scriito-rilor, domnul zaharia Stancu, precum şi mai multormembri în Biroul uniunii, Domnul Breban declarăcă a fost motivat de preocuparea pentru „a apăracondiţia intelectualului, interesele vitale ale artei şiale scriitorilor.”

Sentimente „mistice”

Domnul Breban, care este membru al comitetu-lui central al partidului comunist, era redactor- şef alromâniei literare din mai 1970. În ultimele săptă-mâni, el a fost acuzat de a fi manifestat în ultima sacarte animale bolnave şi în filmul făcut după carte –care a reprezentat România la ultimul festival de laCannes – sentimente mistice.

„desigur, în familia mea există preoţi din tată înfiu, de peste 13 generaţii, dar această tradiţie a luatsfârşit odată cu mine, ne- a declarat domnul Breban,care se află în prezent în trecere prin Paris. ultimamea carte nu este o operă mistică, ci un rechizitoriuîmpotriva violenţei. misticismul în românia nu esteo problemă reală. dacă tinerii se duc la biserică depaşti e mai degrabă din cauza tradiţiei decât a con-vingerilor.”

Libertatea scriitorului

adevărata problemă este cea a libertăţii scriito-rului. este o problemă fundamentală pentru socia-lism. de aceea noi luptăm pentru socialism, pentrucă nu e posibil să se conceapă socialismul fără cultu-ră. În socialism, rolul intelectualilor, şi nu doar alartiştilor şi al scriitorilor, ci şi al oamenilorde ştiinţă, al tehnicienilor, este foarte mare.de fiecare dată când socialismul i- a împie-dicat să joace acest rol, el a ajuns într- unimpas.

Se pare că într- adevăr unii scriitoriromâni se tem ca sub pretextul unei luptemai vigilente împotriva influenţelor occi-dentale, partidul repune în chestiune drep-turile şi libertăţile cucerite de intelectualiîn aceşti ultimi ani. Potrivit mai multorparticipanţi, Congresul uniunii Scriitorilordin 1968 a fost primul care s- a derulat încondiţii democratice. la alegerile pentrureînnoirea membrilor Biroului, un anumitnumăr de vechi conducători au pierdut înmod regulat şi mai mulţi reprezentanţi aitinerei generaţii au ajuns în posturi de con-ducere.

Ca urmare a acestei deschideri, parti-dul ar fi autorizat anul trecut crearea a 7edituri – înainte nu existau decât două –ceea ce avea să permită diversificarea pro-ducţiei literare.

Limitele liberalizării

Cu toate acestea, Domnul Breban con-sideră că această liberalizare, reală în anu-mite domenii, avea limitele sale. Astfel,reforma editurilor i se pare „birocratică şiformală”, pentru că, ne explică el, „cota dehârtie a rămas aceeaşi”. Pe de altă parte,scriitorii, care erau totuşi primii interesaţi,n- au fost consultaţi în legătură cu numireadirectorilor acestor noi instituţii. În ochiiDomnului Breban, singură editura uniuniiScriitorilor (Cartea Românească ), condusăde romancierul Marin Preda şi- a îndeplinitrolul, străduindu- se să evite intervenţiiledin afară. Ceea ce explică, fără îndoială, căMarin Preda , singurul director de editură

ce nu aparţine partidului comunist, este în prezentameninţat. De altfel, el tocmai îşi confirmă indepen-denţa, retrăgându- şi semnătura din săptămânalulliterar la care colabora de obicei.

Contrar colegilor lor din alte ţări din est, inte-lectualii români au făcut întotdeauna până acumdovada unei mari docilităţi faţă de regim. Ataşaţimai presus de orice politicii de independenţă dusă deconducerea ţării, ei au acceptat fără să murmure, înperioadele de tensiune, restricţiile impuse libertăţiide exprimare considerate necesare de către autori-tăţi. De altfel, în ultimii doi ani ei aveau să culeagăroadele acestei atitudini. Actualele agitaţii ar puteasă marcheze la Bucureşti o răsturnare în raporturi-le dintre putere şi intelectualii săi.

le monde, 22 septembrie 1971

Traducere de Sanda Văran

ţineţi minte cum îşi încheia scrisorile Marinaţvetaieva către Anna Andreievna Ahmatova?

„Vă sărut şi mă închin adânc”,

Aura ChristiBucureşti, 29 aprilie 2013

Dragă Maestre Paul goma,

Hristos a înviat! Să Vă aducă Bunul Dumnezeusănătate, lumină, echilibru, iubire alături de ceidragi inimii Dvs.

echipa de avocaţi a reuşit vineri dimineaţa sădepună recursul, care are circa şaptesprezece paginişi este redactat de domnul avocat Sergiu Andon.Declaraţia dată de Dvs., pentru care Vă mulţumimcu căldură, a fost printată din cuprinsul e- mailul- uişi aşezată la dosarul recursului, pe parcursul căruiavom depune de cum vom primi- o prin poştă declara-ţia originală. Spuneţi- ne Vă rog pe care dintre celedouă adrese aţi expediat textul declaraţiei în orginal;sperăm că aţi menţionat căsuţa poştală şi oficiul poş-tal.

Maestrul Augustin Buzura – ca şi Dvs. – a avuto reacţie de mare bărbat al acestui neam, anunţân-du- ne că va publica în paginile revistei Culturamaterialele, care vor fi depuse în întregime la dosa-rul cauzei. Sper că sunteţi de acord cu publicareadeclaraţiei Dvs. în paginile revistei Cultura şi relua-rea ei în Contemporanul. […] Vom expedia pe circui-tul naţional, cu acordul Dvs., şi un comunicat depresă; fundaţia Culturală Ideea europeană, care vaexpedia comunicatul, este condusă de o echipă înfrunte cu subsemnata şi ţine în viaţă revista Contem-poranul. Aveţi textul comunicatului în atachment şiVă rog să Vă daţi acordul pentru aceste demersuri.Dacă aveţi sugestii, observaţii, le aştept.

Ne doream de mult să publicăm în paginilerevistei Contemporanul un fragment din romanul lacare lucraţi, Bătrânul şi fata. Ne- ar onora. Am cititun fragment din acelaşi roman în paginile revisteitribuna şi mi- a plăcut foarte mult.

Scriitori în România se pretinde că sunt mulţi.goma e unic; şi cred că de mult a devenit un feno-men. unul dintre cei mai importanţi critici români,Ion Simuţ, consideră că sunteţi unul dintre cei maimari prozatori români. O anchetă publicată în revis-ta Contemporanul – 10 scriitori pentru AcademiaRomână – i- a dat dreptate.

Vă mulţumesc şi Vă doresc lumină.Rămân în aşteptare.Cu calde mulţumiri,

Aura Christi

Bucureşti, 6 mai 2013

Scriitori în România se pretinde căsunt mulţi. Goma e unic; şi cred că de

mult a devenit un fenomen. Unuldintre cei mai importanţi criticiromâni, Ion Simuţ, consideră căsunteţi unul dintre cei mai mari

prozatori români. O anchetă publicatăîn revista Contemporanul – 10

scriitori pentru Academia Română –i- a dat dreptate.

Considerând că politica de„strângere a şurubului” dusă în

domeniul cultural conţineameninţarea unei întoarceri la

dogmatism, Domnul Nicolae Breban,redactorul şef al revistei România

literară, şi- a dat demisia. Într- oscrisoare trimisă la sfârşitului lui

august preşedintelui UniuniiScriitorilor, domnul Zaharia Stancu,

precum şi mai multor membri inBiroul Uniunii, Domnul Breban

declară că a fost motivat depreocuparea pentru „a apăra

condiţia intelectualului, intereselevitale ale artei şi ale scriitorilor.”

File de istorie

Manuel lucbertTemându- se de o întoarcere la dogmatismRedactorul şef al revistei „România literară”îşi dă demisia

■ 10 scriitori pentru Academia Română „Academia Romană este fondată demari scriitori şi mari boieri”

1. Mircea Cărtărescu – 272. Ana Blandiana – 253. eugen Negrici – 254. Mircea Martin – 205. Ion Pop – 206. Ileana Mălăncioiu – 187. Nicolae Balotă – 168. livius Ciocârlie – 159. gh. grigurcu – 1410. Paul goma – 13

Anchetă realizată de Contemporanul (nr. 1, 2/2012)

24

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

I. Lapidări în piaţa publică postdecembristă

În ultimii ani, opinia publică românească a fostzguduită de câteva scandaluri mediatice, epicentrulcărora erau, adesea, mari personalităţi ale vieţii publi-ce şi culturale româneşti. Prin unele articole tenden-ţioase, ce trădau reaua- voinţă, unii ziarişti călcau înpicioare demnitatea şi onoarea personalităţilor atacate,aducând, fără îndoială, grave prejudicii imaginii acesto-ra. Culmea abjecţiei, în această ordine de idei, l- a atinsdna Mirela Corlăţean, care, abordând cazul Marino –fără să consulte temeinic dosarul Adrian Marino dinACNSAS – exclama, la un moment dat, în titlu: „A douamoarte a lui Marino”. (evenimentul zilei, 6 mai 2010)Procesul condamnării unor nevinovaţi în plină liberta-te seamănă covârşitor cu procesele staliniste. Victimelesupuse unui soi de lapidări în piaţa publică sunt cunos-cute. Numele fiecăreia dintre acestea a deţinut luni, bachiar, în anumite cazuri, ani de- a rândul primele paginiale cotidianelor, revistelor literare, ziarelor: AdrianMarino, Nicolae Breban, Nicolae Balotă, AugustinBuzura, Mihnea Berindei, Mihai Botez, eugen uricaru,Cezar Ivănescu, Mircea Iorgulescu (ultimii doi scriitoriîmbrânciţi – de acuzaţia nefondată, conform căreia ar fifost colaboratori ai securităţii – în boală, iar mai târziuîn moarte) ş.a. Dosarul de presă făcut în anul 2011,când – în lipsa unor probe, în lipsa unei decizii definiti-ve şi irevocabile a instanţei – s- a lansat pe majoritateacanalelor media acuzaţia conform căreia romancierulNicolae Breban a colaborat cu organele securităţii ceau-şiste, are peste 230 de file în format word. Acum circadoi ani, mulţi colegi i- au luat apărarea autorului Bunei-vestiri. Între aceştia, eugen Simion, Augustin Buzura,Ioan groşan, lucia Hossu- longin, Ion Vianu, lucianVasiliu, Petru ursache, Ileana Cudalb, liviu Ioan Stoi-ciu, Adi Cristi, george Schwartz, Virgil Tănase, VirgilNemoianu, Nicolae Iliescu, Bogdan Creţu, eugenNegrici, Alex Ştefănescu, Magda ursache, Ion lazu şialţii, mulţi alţii. gabriel Andreescu a citit cele 13 volu-me ale dosarului Breban păstrat în ACNSAS, scriindun serial documentar, bine informat, imparţial, publi-cat în revista timpul (nr. 8, 9, 10, 2011), apoi preluat,cu acordul autorului, de revista Contemporanul (nr. 10,2011). Constatarea disidentului gabriel Andreescu nulasă loc confuziilor: „Din perspectiva legii, constatarea«colaborării» lui Breban e o gafă”.

Cele peste 230 de file din dosarul Breban versusCNSAS conţin, previzibil, intervenţiile unor ziarişti şiscriitori – între aceştia dl N. Manolescu, peşedinteleuSR – care s- au pronunţat pe marginea cazului Bre-ban, fără să consulte dosarul Breban din ACNSAS, ter-felind un nume peste care nu are cum trece nici unadintre istoriile literaturii române, terfelind o viaţă, unapus de carieră, un destin de disident, un destin demare romancier român, care a fost nominalizat la Pre-miul Nobel pentru literatură în anii 2006, 2011 şi2013, intrând în vizorul Comitetului Nobel al Acade-miei Regale Suedeze.

Acelor circa două sute treizeci de file, nu puţinedintre ele descalificante, li se mai adaugă altele câtevarelativ recente. Am citit şi recitit Sentinţa nr. 4430,dată în şedinţa publică din data de 02.07.2012 şi ajun-să la domnul acad. Nicolae Breban în data de 18 aprilie2013. Deci, cu o întârziere de circa nouă luni, răstimpîn care domnului N. Breban i s- a îngrădit libertatea,mai exact, i s- a călcat un drept garantat de ConstituţiaRomâniei, şi anume: dreptul de a se apăra. Respectivasentinţă – în care se constată „calitatea de colaboratoral securităţii în privinţa pârâtului” – este neverosimilă,fiindcă este emisă… în lipsa probelor. Sentinţa în cauzăeste redactată în timp ce autorul animalelor bolnave seapropie de aniversarea de 80 de ani de la naştere; pro-babil, pe 1 februarie 2014 această sentinţă va fi încă învigoare, căci e ştiut faptul că o parte din justiţia româ-nească se mişcă adesea ca melcul.

N. Breban n- a avut „un nume conspirativ de urmă-rit”. Pe ce se bazează CNSAS sau dna preşedintă Mire-la Monica Ciobotaru, când afirmă aceasta? expresiainexactă lasă loc interpretărilor abuzive. Dovada stăchiar în sentinţa redactată: pe traseu, în graba redactă-rii – care a durat circa nouă luni – ca şi în documenteledepuse în instanţă de CNSAS, dispare cuvântul urmă-rit, fiind păstrat cel de „nume conspirativ”, ştiindu- sefaptul că agenţii de securitate, pentru a fi protejaţi,aveau nume conspirative, corect? În aceeaşi sentinţă,este bagatelizată disidenţa romancierului N. Brebandin 1971: disidenţa lui NB este irelevantă, fiindcă nueste cauză de exonerare în stabilirea calităţii de colabo-rator. Nimeni niciodată n- a impus un asemenea unghide abordare a problemei, cu excepţia dnei judecător

Ciobotaru sau… a CNSAS- ului? Conform logicii straniispecifice unghiului invocat se cuvin precizate următoa-rele: facem abstracţie de un gest unic, de un radicalismevident în contextul lagărului dictaturii socialisteinstaurate în ţările din estul europei, nu e cazul săţinem cont de hărţuirea, urmărirea, anchetarea pe par-cursul a circa două decenii a lui NB, fiindcă aceste deta-lii biografice nu sunt o cauză de exonerare etc. Sau fiin-dcă ne încurcă în stabilirea verdictului de colaborator?e limpede că dosarul de urmărit al lui N. Breban n- arfi existat – sau n- ar fi avut asemenea amploare – dacăN. Breban nu şi- ar fi dat demisia în 1971, în semn deprotest faţă de Tezele din Iulie 1971, din funcţia deredactor- şef al revistei românia literară, suportândconsecinţele actului său de protest şi fiind singurul opo-zant, singurul disident, care s- a întors în Româniaceauşistă. (le monde, „Craignant un retour au dogma-tisme, le rédacteur en chef de la revue la roumanie lit-téraire donne sa demission”, 23 septembrie 1971. „Şti-rea despre demisia lui Breban – nota Dumitru ţepe-neag în jurnalul său, un român la paris – a fost relua-tă de mai multe ziare franceze, engleze, germane. Bre-ban se simte foarte mândru”.)

Atmosfera impusă de sentinţa emisă este una deneînţeles. Nu se ştie din ce pricini, în unele fragmente,se lasă impresia că, fiind urmărit de securitate, în plinădictatură, N. Breban avea libertatea de a trimite laplimbare securiştii, avea libertatea de a le închide tele-fonul, chiar dacă era sunat de şeful securităţii române.Beneficiind de libertatea de a sfida prin orice mijloaceposibile organele de represiune ale unui stat poliţie-nesc, romancierul, uimitor, n- a procedat în consecinţă.Nu înţelegem din ce motive n- au făcut acelaşi lucru unSoljeniţîn, un Paul goma, un gabriel Andreescu, unIosif Brodski sau o Marina ţvetaieva, poeta care, ştiindcă va fi surghiunită în Siberia după o judecată formalăşi un verdict dinainte stabilit, n- a găsit o altă soluţiedecât… să se spânzure la elabuga. În nu puţine afirma-ţii cuprinse în sentinţa invocată, nu se ştie din ce moti-ve, instanţa face abstracţie – deliberat? – de contextulsocial, istoric, specific unui stat de represiune. Întreba-re. Dacă ar fi fost anchetată dna preşedintă MirelaMonica Ciobotaru şi ar fi fost căutată la telefon de gene-ralul de securitate Pleşiţă, atunci, în plină dictatură,d- sa i- ar fi închis telefonul? Răspunsul poate fi afirma-tiv, după lectura unor fragmente din sentinţa redacta-tă de dna preşedintă Ciobotaru, în textul căreia convor-birile cu generalul de securitate Pleşiţă, în timp ce scrii-torul N. Breban era anchetat de organele securităţii,sunt tratate drept compromis. Or, e limpede că în cazulîn care ţii cont de contextul istoric, răspunsul la între-barea pusă adineaori este categoric negativ. Concluziase impune cu de la sine putere: cazul Breban a fostjudecat de un judecător ce nu are pregătirea necesarăpentru a se pronunţa pe marginea unor asemenea dosa-re. În asemenea stil oare nu se lunecă în impostură?

Se induce ideea că N. Breban ar fi furnizat infor-maţii în chip explicit pentru a face rău deliberat. Caresunt argumentele în favoarea susţinerii unei asemeneamonstruozităţi? este o opinie, nimic mai mult; nefonda-tă însă, nebazată pe probe, ea devine calomnie şi aducegrave prejudicii de imagine unuia dintre cei mai impor-tanţi romancieri români. În lipsa unor probe concluden-te în favoarea colaborării lui N. Breban cu organelesecurităţii, în scopul explicit de a demonstra cu orice

aura Christi

Decimarea elitelor creatoare ale României

ADriAn mArino

nicolAe BreBAn

nicolAe BAlotă

cezAr ivănescu

Procesul condamnării unor nevinovaţi în plină libertate seamănă cu procesele staliniste

Procesul condamnării unor nevinovaţi înplină libertate seamănă covârşitor cuprocesele staliniste. Victimele supuse

unui soi de lapidări în piaţa publică suntcunoscute. Numele fiecăreia dintreacestea a deţinut luni, ba chiar, în

anumite cazuri, ani de- a rândul primelepagini ale cotidianelor, revistelor

literare, ziarelor: Adrian Marino, NicolaeBreban, Nicolae Balotă, Augustin Buzura,

Mihnea Berindei, Mihai Botez, EugenUricaru, Cezar Ivănescu, MirceaIorgulescu (ultimii doi scriitori

îmbrânciţi – de acuzaţia nefondată,conform căreia ar fi fost colaboratori aisecurităţii – în boală, iar mai târziu în

moarte) ş.a.

25

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

preţ – la comandă politică? venită din partea cui? – cali-tatea de colaborator al securităţii a dlui N. Breban,reclamantul CNSAS (la fel procedează instanţa în tex-tul sentinţei) citează in extenso din… Raportul final alComisiei Prezidenţiale pentru Analiza DictaturiiComuniste din România. Credem că acest caz este pri-mul din istoria jurisprudenţei româneşti în care cinevaeste judecat nu atât în baza legii, nu în baza probelor denecontestat depuse la dosarul cauzei, ci în baza unui…Raport, ironie, contestat virulent inclusiv de unul din-tre cei mai importanţi disidenţi invocaţi în decizia datăîn cazul Breban: Paul goma, căruia, aflăm din enciclo-pedia publică Wikipedia „Tismăneanu [preşedintelecomisiei] i- a propus iniţial să facă parte din Comisie”,„dar l- a îndepartat apoi la scurt timp pe considerentepersonale”. A judeca un caz în instanţă în baza unuiRaport nu reprezintă oare o călcare a legislaţiei învigoare, un mod de a perpetua şi de a legitima, în plinălibertate, mecanismele abuzive, folosite în stalinism? evorba de un abuz evident, făcut de un reprezentant allegii? După citarea in extenso a unui fragment dinRaportul amintit, fără a aduce nici o probă, se trageconcluzia conform căreia „informaţiile furnizate depârât au frizat îngrădirea dreptului la libertatea deexprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 dinConstituţia României din 1965, coroborat cu Art. 19 dinPactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politi-ce, precum şi dreptului la viaţă privată prevăzut de Art.17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şiPolitice”.

II. CNSAS se autodescalifică. Securitatea triumfă prin conducerea USR?

În sentinţă, domnului Breban i se reproşează că arfi purtat discuţiile cu generalul Pleşiţă. Se impune pre-cizarea următoare: N. Breban era anchetat pentrumanuscrisul romanului Bunavestire. Prin urmare, nuavea cum să refuze să poarte discuţii cu generalul desecuritate Nicolae Pleşiţă. Din nou se face abstracţie decontextul social- istoric. Detalii importante, la care facereferire cercetătorul şi disidentul gabriel Andreescu:fiecare intelectual care sub dictatură călătorea în stră-inătate era obligat să dea declaraţii securităţii – ceea cenu înseamnă nici pe departe că toţi intelectualii ce aula activ voiaje peste hotarele ţării şi au dat, la întoarce-re, declaraţii organelor de securitate ceauşistă au cola-borat cu securitatea. un alt amănunt ce ţine de istorieliterară. Cu generalul N. Pleşiţă şi cu gogu Radulescu,membru al Biroului executiv al CC al PCR, în subordi-nea căruia se afla securitatea română, deci, inclusivadineaori amintitul general, au vorbit zeci de scriitori şiintelectuali importanţi. În mod sigur, cei care deţineaufuncţii importante în timpul dictaturii; unii dintre ace-ştia au frecventat casa gogu Rădulescu – şi acest lucrunu e un secret de stat. Nicolae Manolescu, Ana Blandia-na, george Bălăiţă, Octavian Paler, Dumitru RaduPopescu, Marin Preda, zaharia Stancu, laurenţiufulga, Paul goma, eugen Simion şi alţi scriitori nuerau străini de aceste realităţi. Dacă ar fi analizate şipublicate stenogramele convorbirilor cu N. Pleşiţă şigogu Rădulescu ale scriitorilor români şi ale intelectua-lilor care au fost anchetaţi de organele de represiuneale statului neostalinist român, cum ar proceda aceeaşidnă preşedintă Ciobotaru? I- ar condamna pe toţi de- avalma, calificându- i drept colaboratori ai securităţii?

Cred că trebuie contestată autenticitatea stenogra-melor convorbirilor lui Pleşiţă cu Breban. Motivul?

Conţin din cale afară de multe parante-ze; prin urmare, sunt suspecte. Devreme ce colajele, fragmentele alese dereprezentanţii CNSAS în scopul de ademonstra cu orice preţ că N. Breban acolaborat cu securitatea – colaje şi frag-mente preluate de o parte din presanaţională şi, straniu, şi de românia lite-rară, revistă a uSR – sunt tendenţioaseşi răuvoitor scoase din context, care estegaranţia că stenograma convorbirilorPleşiţă – Breban nu este făcută la fel,adică tendenţios şi răuvoitor? Inclusivprin acest proces şi prin lipsa flagrantăde probe, CNSAS se autodescalifică.Întrebarea de o gravitate extremă este:din ce motive instanţa judecătorească,prin reprezentantul ei, legitimează abu-zurile autodescalificante ale CNSAS?

În sentinţa emisă de dna preşedin-te Ciobotaru este, spuneam, minimali-zată disidenţa lui N. Breban – ceea ceeste cel puţin de neînţeles. Dacă N. Bre-ban nu şi- ar fi dat demisia, dacă nu ar fidat declaraţii ostile regimului Ceauses-cu, pe urmele lui n- ar fi fost pusă oîntreagă armată de urmăritori – realita-te demonstrată cu asupra de măsură decercetătorul şi disidentul gabrielAndreescu în cartea d- sale Cărturari,opozanţi şi documente. manipulareaarhivelor securităţii (editura Polirom,2013)… Victima unui regim e transfor-mată în călău, urmăritul în urmăritor –realitate tipică pentru cazurile analiza-te strălucit de acest om- instituţie,gabriel Andreescu: Adrian Marino,Nicolae Breban, Mihnea Berindei, Nico-lae Balotă, Mihai Botez etc.

Dovada spiritului tendenţios alCNSAS este inclusiv următorul detaliu.Oare din ce motive CNSAS nu pomeneş-te nimic despre faptul că N. Breban afost urmărit de o armată de securişti?Prin aceasta CNSAS vrea să demonstre-ze oare încă o dată faptul că nu acţio-nează în litera şi spiritul legii şi că este un instrumentde intimidare, calomniere şi discreditare a personalită-ţilor incomode? Instrument… folosit de cine? Atât în

întâmpinarea făcută de avocaţii care îl reprezintă pedomnul Breban în instanţă, cât şi în exemplara carteandreesciană, se demonstrează că dosarul Breban aflat

în ACNSAS arată explicit anvergura operaţiunilorsecurităţii de urmărire, calomniere organizată, hărţui-re, compromitere şi limitare a libertăţii, inclusiv a liber-tăţii de exprimare a lui N. Breban.

farsa istoriei e că securitatea de altădată triumfănu numai prin CNSAS, ci şi prin unii colegi- scriitori,membri ai uSR. Inclusiv prin luările de atitudine alepreşedintelui acestei instituţii, dl N. Manolescu. Stra-niu, în loc să respecte statutul uSR, în loc să susţină şisă apere interesele membrilor uSR, d- sa se grăbeşteuneori, nu se ştie de ce, să- i supună pe unii dintre ace-ştia oprobriului public, aducând astfel grave prejudiciiimaginii şi prestigiului uSR, nu- i aşa? Prin ce diferăcomentariile d- sale pe marginea cazurilor Marino, Bre-ban, groşan, bunăoară, de articolele lui eugen Barbupublicate în Săptămâna de altădată? „Ameninţarea luiManolescu – susţine gabriel Andreescu, referindu- se laeditorialele manolesciene axate pe cazul Breban – vul-gariza deja nepermis miza: «Sunt gata să public trans-crierea din dosar a convorbirii telefonice dintre Brebanşi generalul Pleşiţă din 1977. N- am ridicat decât o partea cortinei. Nu sunt convins că poetei [Aura Christi] îi vaplăcea scena întreagă. Depinde numai de ea dacă s- o facsau nu publică. fie şi la tribunal”. (http://www.adeva-rul.ro/nicolae_manolescu_comentarii/O_moda _pericu-loasa_7_476422355.html)

Într- o discuţie privată, purtată în primăvara anu-lui trecut, dl N. Manolescu regreta că l- a numit publicpe romancierul Breban agent de influenţă şi îi promiteacă îşi va retrage public acuzaţia. Pentru ca, în spiritulşi litera caracterului său, să revină… cu aceeaşi atitu-dine iniţială în adevărul din februarie 2013, unde ana-lizează calitatea de agent de influenţă a filosofului Con-stantin Noica, grăbit să- l înfiereze, din nou, pe N. Bre-ban: „În definitiv, raporturile lui Breban cu mahări aiSecurităţii nu sunt mai puţin blamabile decât ale luiNoica, acesta având ocazia să întâlnească un grad mareo singură dată în timpul nenumăratelor anchete sauconversaţii à l’amiable cu securiştii”. (N. Manolescu,Critica criticii, Critica criticii II. dosarul lui Constantinnoica, 8 şi, respectiv, 15 februarie 2013) Şi raporturiledlui N. Manolescu cu gogu Rădulescu, membru alBiroului executiv al CC al PCR, în subordinea căruia seafla securitatea română, sau cu george Ivaşcu – unuldintre politrucii stalinişti – cât de blamabile or fi oare?Dar declaraţiile, făcute în prezenţa dictatorului Ceau-şescu, între altele, şeful generalului Pleşiţă? un singurcitat din stenograma întâlnirii lui nicolae Ceauşescu cuun grup de scriitori, 13 martie 1981: „Domnia Voastră,de multe ori, ne- aţi spus, ne- aţi arătat ce se cere de laliteratură, ce ar trebui să fie această literatură. (…) Deobicei se leagă valoarea literară de libertatea acesteiliteraturi. Şi eu, tovarăşe secretar general, am să mergmai departe cu această valoare a literaturii, spunând căea se leagă de legalitatea restaurată de 15 ani încoace,de când Domnia Voastră aţi instaurat această legalita-te, făcand să se cunoască operele unui popor prea ade-sea încercat şi lipsit în istoria sa de acest cadru firesc”.(Caracterul la români, Cavalerii mesei rotunde şi…nicolae manolescu, în Contemporanul, nr. 5, 2010;Caracterul la români. Cum îşi asumă trecutul şi prezen-tul ambasadorul uneSCo la paris, dl n. manolescu?,în Contemporanul, nr. 6, 2011)

E limpede că dosarul de urmărit al lui N.Breban n- ar fi existat – sau n- ar fi avut

asemenea amploare – dacă N. Breban nuşi- ar fi dat demisia în 1971, în semn de

protest faţă de Tezele din Iulie 1971, dinfuncţia de redactor- şef al revistei

România literară, suportând consecinţeleactului său de protest şi fiind singurul

opozant, singurul disident, care s- a întorsîn România ceauşistă.

AmFitrion. Foto: AurA christi

mAnolescu, BreBAn

26

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Referindu- se la „istoricii, ziariştii şi judecătoriicare au văzut un act de poliţie politică în intervenţiafăcută de Nicolae Breban la liderii de partid (CornelBurtică) şi Securitate (Nicolae Pleşiţă) în favoarea unorcolegi”, gabriel Andreescu se întreabă: „Cu ce diferămanifestările lui Breban de declaraţiile citite la întâlni-rile scriitorilor cu Nicolae Ceauşescu sau cu alte vârfuriale partidului de chiar acuzatorii colaboraţionismuluilui Breban? Prin ce diferă susurul vorbelor mieroase laurechile lui Pleşiţă de gâdilatul paranoiei lui Ceauşes-cu? Cine deschide poarta arhivei în locul deşertului vadescoperi o lume de nebănuit, piscuri ample, platouri şicrevase adânci”.

Din păcate, modelul dlui preşedinte N. Manolescu,care – după exterminarea simbolică în piaţa publică aunor intelectuali importanţi ai naţiunii române, caAdrian Marino, Ion Caraion, Valeriu Cristea, MarinSorescu, Nicolae Breban – prin pierderea Casei Mon-teoru, şi- a pus umărul şi la uciderea în efigie a uSR,este molipsitor, nu- i aşa? (Pe aceeaşi speţă, echipa uri-caru – Breban, cu câţiva ani în urmă, câştigase proce-sul pentru Casa Monteoru.) unii scriitori au preluat cuuşurinţă nu puţine zvonuri, legende etc., referitoare lascriitorul N. Breban, colportări şi calomnii lansate deagenţi ai securităţii ceauşiste, şi le perpetuează, dupăcum se vede, şi în ziua de azi. Securitatea triumfă şiprin CNSAS, eşecul instituţional al căruia este demons-trat de cercetătorul gabriel Andreescu. Dar şi, înaceeaşi măsură, probabil, prin O.u.g. nr. 24/2008 apro-bată cu modificări şi completări prin legea nr.293/2008, ce- şi arată carenţele, limitele şi îşi ţine porţi-le larg deschise abuzurilor. Să înţelegem că securitateatriumfă şi… prin unii reprezentanţi ai instanţelor jude-cătoreşti, care să nu aibă oare – după cum se vedeinclusiv din acest dosar şi modul în care a fost judecat– judecători pregătiţi să judece cazurile de colaboraresau necolaborare cu securitatea ceauşistă? Dna preşe-dintă Ciobotaru nu are calificarea de a se pronunţaîntr- un asemenea caz, nu- i aşa? Să- i lipsească oare ele-mentara buna- credinţă? Să- i reproşezi indirect (vor-bind de un compromis) cuiva faptul că, fiind anchetatde securitate în plină dictatură, a discutat cu un gene-ral de securitate, înseamnă câteva lucruri: 1. fie că nuai habar de faptul că, în condiţiile unei dictaturi sălba-tice ca cea românească, nu îţi stă în putere să sfidezireprezentanţii organelor represive decât riscând să fiiprivat de libertate sau, pur şi simplu, exterminat; 2. fiecă ai procedat astfel din varii motive, asupra cărora nuinsistăm.

echipa de avocaţi care îl reprezintă pe N. Brebanîn instanţă – domnii Sergiu Andon şi Claudiu Neamţu– susţine explicit că „CNSAS continuă acţiunea Securi-tăţii, iar instanţa de judecată nu se poate lăsa antrena-tă în acest demers”. Sentinţa citită de noi demonstrea-ză, fără echivoc, contrariul.

Care sunt argumentele aduse de CNSAS, citate deinstanţă, pentru a- l califica pe N. Breban drept colabo-rator al securităţii? 1. Trei convorbiri cu generalul desecuritate Pleşiţă, unele dintre acestea desfăşurate întimp ce N. Breban era anchetat de securitate – discuţiicalificate drept compromisuri?!; 2. (Probabil, nu se înţe-lege clar, iar acest detaliu lasă loc liber confuziilor, notabene, într- o decizie judecătorească!) Raportul ofiţeruluidatat 30.09.1982 – care e numele ofiţerului? – în careun colaborator al securităţii afirmă că N. Breban ar fisusţinut că Monica lovinescu este „marcată de un anti-comunism primitiv”. Apoi, se menţionează – probabil înacelaşi raport al ofiţerului de securitate – că (se deducedin context, dar, din nou, nu e clar despre cine anume evorba!) NB „a purtat discuţii interminabile cu Monicalovinescu, Virgil Ierunca şi eugen Ionescu, încercândcu argumente să le combată ideile după care regimulcomunist ar fi produs numai rău, ar fi distrus totul şi arfi aneantizat cultura”! Nici un raport întocmit de ofiţe-rii de securitate nu este pus la îndoială sau contestat dereprezentantul instanţei, nici de cel al CNSAS. Nu estepusă la îndoială nici o informaţie furnizată prin inter-mediul acestei şi altor delaţiuni. Din contră, turnătoriainvocată adineaori este folosită ca măciucă, pentru alovi, în libertate, una dintre victimele statului poliţie-nesc. În continuare, sunt citate de acelaşi reprezentant

al instanţei judecătoreşti româneşti dintr- un statdemocratic, membru al uniunii europene, concluziileofiţerului de securitate, şi anume: ,,Nicolae Brebanpozează într- un olimpian meditativ, detaşat de frămân-tările primare existenţiale. Recunoaşte că reprezintăun personaj «incomod», «problematic» faţă de noi. Atransmis prin mine rugămintea adresată Departamen-tului Securităţii Statului că în ce- l priveşte defulărileintime [sic] să nu- i fie taxate ca antipatriotice. Nu vaface niciodată jocul emigraţiei reacţionare [Brebanînsuşi a făcut parte din emigraţia românească; să înţe-legem că s- a autointitulat reacţionar într- o convorbirecu un agent al securităţii?], chiar dacă unele aprecieripolitice personale nu ne convin. Îl încearcă un senti-ment de claustrare” etc.

Sunt citate, în sentinţa judecătorească, alte şi altefragmente din delaţiunile ofiţerilor securităţii. În bazaacestor fragmente de turnătorii, instanţa, prin repre-zentantul său, constată calitatea de colaborator al secu-rităţii a romancierului N. Breban.

III. „Pentru Securitate, NicolaeBreban apărea ca un balaur cu şaptecapete, periculos şi imprevizibil, greude înfruntat, imposibil de înfrânt”

Informaţiile furnizate de dl N. Breban „ar fi pututfi antrenate împotriva celor vizaţi”, se afirmă în textulsentinţei. Dar au fost oare „antrenate împotriva celorvizaţi”? În ce fel? De când o instanţă judecă ceva ce s- arfi putut întâmpla şi nu ceea ce s- a întâmplat de fapt?Concret, cu argumente şi probe, în ce mod N. Breban acălcat „dreptul la viaţă privată” al dlui P. goma, al dneiM. lovinescu sau al dlui V. Tănase? Concret, prin ceanume şi cum dl N. Breban a „îngrădit drepturi şi liber-tăţi fundamentale ale omului, şi anume: dreptul laviaţa privată, precum şi dreptul la libertatea de expri-mare şi libertatea opiniilor” persoanelor enumerate? Săînţelegem că dl P. goma a fost întemniţat, pentru că dlN. Breban ar fi susţinut, conform delaţiunii unui secu-rist, că „goma nu are talent” – ceea ce nu corespundeadevărului? Să înţelegem că dna lovinescu sau dl V.Ierunca ar fi făcut ani grei de închisoare din cauzadeclaraţiilor date de dl N. Breban, afirmaţii reprodusetrunchiat şi inexact de un angajat cu ştate de plată lasecuritate? De când o instanţă judecă ceva ce s- ar fiputut întâmpla?

un detaliu esenţial: Paul goma nu putea fi ares-tat, fiindcă era membru al uniunii Scriitorilor dinRomânia. la indicaţia organelor securităţii, a fost con-vocat Consiliul uniunii Scriitorilor din România, dincare făceau parte, între alţii, Nicolae Manolescu, Octa-vian Paler, Ana Blandiana etc. Membrii ConsiliuluiuSR au votat excluderea lui Paul goma din rândurileuSR, ştiind că acest lucru face posibilă arestarea disi-dentului din 1977. Nu opiniile brebaniene privindtalentul sau lipsa acestuia, exprimate într- o convorbiretelefonică cu generalul Pleşiţă – conform unor steno-grame trunchiate prin paranteze şi puncte de suspensie– au dus la arestarea dlui P. goma, ci laşitatea mem-brilor Consiliului uSR.

După ce se citează in extenso din câteva delaţiunisecuristice, în textul sentinţei se constată că „toateaceste acţiuni ale pârâtului […] au implicat urmărireaîndeaproape a vieţii unor persoane”. Să înţelegem căcele câteva declaraţii, făcute, conform turnătoriilorunor securişti, de disidentul urmărit de securitateaceauşistă circa două decenii, dl N. Breban, au dus la„urmărirea îndeaproape” a dnei lovinescu sau a dluigoma? Să înţelegem că dna lovinescu nu era urmărităpentru că făcea declaraţii ostile regimului ceauşist lapostul Radio europa liberă, ci pentru că dl N. Brebanar fi vorbit despre „anticomunismul ei primitiv”? Iar dlP. goma n- a fost arestat pentru actul său de curaj din’77, ci fiindcă Breban ar fi afirmat că… autorul roma-nului din calidor… nu are talent – ceea ce nu este ade-vărat? Cred că şi absurdul are limite. Prin ce anume N.Breban le- a adus prejudicii acestor persoane? În ce con-stă gravitatea acestora? Nu se ştie şi nici nu vom aflaniciodată. fiindcă în dosarul din ACNSAS, existent penumele N. Breban, susţine cercetătorul gabriel Andre-escu, nu există nici o probă în acest sens, nici o piesă,nici o filă, nici o declaraţie, nici un rând – nimic – caresă demonstreze negru pe alb că N. Breban a fost cola-borator al securităţii. Ce găsim în cele 13 volume aledosarului N. Breban din ACNSAS? gabriel Andreescu:„Nu se poate imagina ce complexitate, ce ciudăţenie, cecontorsionări umane povestesc documentele despreviaţa lui Breban. Inclusiv «minunea» că nu a fost un«om al organelor», în ciuda tuturor acelor situaţii careputeau sugera contrariul”.

Avocaţii Sergiu Andon şi Claudiu Neamţu aratăexplicit, în întâmpinarea depusă, inexactităţile, impre-ciziile şi jumătăţile de adevăr strecurate într- o serie dedelaţiuni ale agenţilor de securitate şi astfel, evident,contestă exactitatea şi validitatea acestora. Instanţa nuţine cont de acest aspect, îl diminuează şi, în schimb, cefarsă!, validează – în pofida evidenţelor şi a contextuluisocial- istoric – delaţiunile unor ofiţeri, agenţi ai securi-tăţii, asigurând astfel, spuneam, triumful securităţiidupă mai bine de două decenii scurse de la cădereacomunismului şi găsind vinovată de colaborare cu secu-ritatea una dintre victimele securităţii de altădată?

Istoria se repetă oarecum. la începutul secolului alXX- lea, lumea literară românească a fost zguduită,după cum se ştie, de un proces răsunător. Ion luca

constAntin noicA

mirceA iorGulescu

euGen uricAru

ioAn GroŞAn

Credem că acest caz este primul dinistoria jurisprudenţei româneşti în carecineva este judecat nu atât în baza legii,

nu în baza probelor de necontestatdepuse la dosarul cauzei, ci în baza

unui… Raport, ironie, contestat virulentinclusiv de unul dintre cei mai

importanţi disidenţi invocaţi în deciziadată în cazul Breban: Paul Goma, căruia,aflăm din enciclopedia publică Wikipedia„Tismăneanu [preşedintele comisiei] i- a

propus iniţial să facă parte din Comisie”,„dar l- a îndepărtat apoi la scurt timp peconsiderente personale”. A judeca un caz

în instanţă în baza unui Raport nureprezintă oare o călcare a legislaţiei în

vigoare, un mod de a perpetua şi de alegitima, în plină libertate, mecanismele

abuzive, folosite în stalinism?

27

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

Caragiale a fost acuzat, fără dovezi, de plagiat de unindivid – numele căruia a fost uitat între timp – caresemna cu pseudonimul Caion. Conform articoluluipublicat de Caion în revista literară (30 noiembrie1901), piesa domnului Caragiale năpasta ar fi un pla-giat după piesa nenorocirea, scrisă de Kemeny Istvan.După o primă şi exhaustivă documentare, Caragialeconstată, uimit, că acest autor – cu piesa lui cu tot – nue decât o invenţie, şi îl dă în judecată pe Caion. „Curteal- a condamnat pe Caion la trei luni de închisoare corec-ţională şi la 500 de lei amendă penală, precum şi la 10000 lei despăgubiri civile. ulterior, într- un alt proces,Caion a fost achitat”. „Cum a fost însă posibil să seajungă în situaţia ca un mare scriitor să fie calomniatîn acest mod? Trebuie spus mai întâi că firea ironică şizeflemitoare a lui Caragiale i- a atras mulţi duşmani.Adversitatea era cauzată, pe de o parte, de prestigiulliterar pe care şi- l dobândise Caragiale, iar pe de altăparte de invidia grafomanilor ce invadaseră publicaţii-le vremii. Nu poate fi trecută cu vederea nici duşmăniaunor literaţi de seamă, dintre care se remarca Alexan-dru Macedonski, cel care l- a sprijinit şi inspirat înmulte din acţiunile sale pe Caion. ProcesulCaragiale- Caion a avut şi evidente implicaţii politice.Chiar dacă marele dramaturg nu făcea politică, totuşiera unul dintre liderii literari ai Junimii, grupare con-servatoare adversară făţişă a liberalilor.” (http://istorii-regasite.wordpress.com/ 2011/09/09/procesul- caragial-e- caion/)

De la începutul secolului trecut sinonimul absolutal verbului a terfeli este a caioniza. Ne întrebăm sino-nimul cărui verb sau substantiv va deveni în timpnumele dnei preşedintă Ciobotaru? Scriitorul TeşuSolomovici a afirmat că procesul înscenat romancieru-lui Breban şi toată campania de calomniere şi terfelirecare a urmat este una dintre cele mai mari porcării –da, acesta e cuvântul folosit de scriitorul israelit – carei s- au făcut vreodată unui mare scriitor roman. Şi nusunt mulţi romancieri în istoria literaturii române careau opera acestui creator. Cineva afirma – cred că dl D.Tudoran, dacă nu mă trage pe sfoară memoria – că latribunal e trimis nu autorul Buneivestiri, ci omul Bre-ban. De când unii scriitori români recurg la acest clişeustalinist schizoid: scriitorul şi omul? Cine crede că unturnător ordinar ar fi capabil să scrie măcar un rânddin Bunavestire sau din Singura cale – primul roman alstalinismului, scris în libertate?

Profesorul, istoricul şi criticul literar Ion Simuţmenţionează, într- o amplă cronică la cartea domnuluigabriel Andreescu: „Pentru Securitate, Nicolae Brebanapărea ca un balaur cu şapte capete, periculos şi impre-vizibil, greu de înfruntat, imposibil de înfrânt. Deaceea, regia confruntării e impresionantă, Securitateapregătind o multitudine de scenarii şi variante delucru, ţesute într- o plasă învăluitoare. Alerta Securită-ţii e maximă când e vorba de Nicolae Breban, redactorşef la românia literară, fost membru CC, demisionat în1971, dând interviuri în presa occidentală şi în curs dea obţine cetăţenia germană. lupta se desfăşoară în aniiurmători pe toate fronturile, din ţară şi din exil, la toatevitezele, cu toate mijloacele: tehnicaoperativă de ascultare la domiciliu,intoxicare prin intermediari cu diver-se zvonuri, supravegherea şi exploata-rea vieţii intime, prelucrarea editoria-lă prin forurile de răspundere, muncade partid, ameninţare cu procese, pre-conizarea arestării sub acuza de tră-dare de patrie (măsura propusă dePaul everac). Cel mai eficient în deza-morsarea disidenţei incipiente a luiNicolae Breban a fost zvonul răspân-dit în exil că prozatorul cu ambiţii deafirmare europeană ar fi agent alSecurităţii. Întors în ţară, scriitorulare în 1977 discuţii cu generalul Pleşi-ta (argument mult invocat) şi cu alţireprezentanţi ai Securităţii sau aipartidului comunist, cere să i se publi-ce cărţile, i se publică după amânari şinegocieri, sunt bine platite, sunt bineprimite de critică (cu unele excepţii decontestări comandate), se întoarce înstrăinătate, caută traducători şi edi-tori, pledează acasă şi în exil pentruafirmarea culturii române. De ce aputut să facă toate acestea? De laCNSAS a primit verdictul de colabora-re cu Securitatea în acţiuni de poliţiepolitică. Intoxicarea mediului literari- a reuşit Securităţii nu numai în anii’70- ’80, ci şi în 2011- 2012. gabrielAndreescu citeşte încă o dată atenttoate dosarele şi dezvăluie mecanis-mul compromiterii scriitorului şi almanipulării opiniei publice în cazulNicolae Breban. e un fapt importantde istorie literară. Nu ne e indiferentcum se scrie un capitol senzaţional,acela al relaţiilor cu Securitatea, dinbiografia unuia dintre cei mai impor-tanţi scriitori români postbelici”. (IonSimuţ, agenţi de influenţă, cu saufără voie, în Cultura din 21 februarie2013)

După lectura sentinţei date în cazul N. Breban,poetul liviu Ioan Stoiciu ne scrie, sub semnul uneiîndreptăţite revolte, următoarele: „e groaznic, să teferească Dumnezeu să încapi pe mâna unor asemenea

judecători. Îţi dau dreptate în totalitate în ceea ce scrii.Din nenorocire, justiţia înseamnă în România interpre-tare, rea- credinţă şi bun plac, judecătorul taie şi spân-zură după propriile hachiţe şi opţiuni (inclusiv politice).e extrem de grav că scriitorii sunt judecaţi de te miricine, amatorismul judecătoarei e bătător la ochi. I seface o mare nedreptate lui N. Breban, e strigător laceruri. Pur şi simplu sunt stupefiat că se poate întâm-pla aşa ceva, ca un judecător să minimalizeze disidenţalui N. Breban la întoarcerea în ţară (îmi aminteşte per-fect de articolul lui N. Manolescu împotriva lui N. Bre-ban, cuvânt cu cuvânt, nu m- ar mira ca judecătoareasă- l fi citit şi aplicat). Ar trebui să- i fie băgată pe gâtacestei judecătoare cartea lui gabriel Andreescu, săvadă că se poate judeca şi altfel. Îmi pare nespus de răude tot ce se întâmplă. În locul lui N. Breban, eu n- aşmai călca în România, în semn de protest pentrunedreptatea făcută de justiţie. Îi urez Maestrului sătreacă superior peste aberanta acuzaţie de acum. Suntsincer revoltat, mă solidarizez cu N. Breban- disident-ul”.

În textul polemic, intitulat Cum a manipulat Secu-ritatea şi cum a fost manipulată moştenirea ei, C. Rogo-zanu se referă detaliat la cazul Breban versus CNSAS,abordat în cunoştinţă de cauză de gabriel Andreescu:„Capitolul despre Breban este savuros precum însuşiobiectul studiului. Nicolae Breban e un personaj incre-dibil, ba nedreptăţit, ba prea promovat, ba într- o func-ţie imensă în aparatul de stat, ba contestatar şi provo-

cator al unor cutremure în Securitate după ieşirianti- sistem în Vest. Iar Andreescu atinge aici un echili-bru valabil al analizei: îl disculpă aşa cum şi trebuie peBreban, îl scoate din matricea turnător- colaborator etc.

şi îl aşază într- un sertar aproape gol al literaturii roma-ne – scriitor şi calculat, şi provocator, şi nebun, şi cu ogândire strategică bine pusă la punct, şi orgolios, şi cuunele concesii făcute cu un scop. Nu e Al. Paleologu,colaboratorul şarmant, dandy- ul care trăgea baniserioşi de la Securitate şi nu turna tocmai inocent, bachiar uneori lovea «victima» în moalele capului (Andre-escu analizează în carte şi alţi subiecţi ai Securităţii, fieterfeliţi fără motiv, precum Balotă, Mihnea Berindeisau Mihai Botez, fie colaboratori prea «simpatici» pre-cum Paleologu). Nicolae Breban a fost ţinta unor dezin-formări clar puse la cale – cu dovezi la lumina zileiacum – de Securitate. era singura modalitate prin caremai puteau lupta cu un tip atât de imprevizibil, careera ba al regimului, ba complet împotriva lui. S- au friptcu goma, dar l- au găsit pe Breban să experimentezeputerea bârfei şi a calomniei controlate. A funcţionat.Breban a fost tot timpul bârfit ca turnător, colaborator,dar multe informaţii erau aruncate pe piaţă de servicii-le secrete”. (Suplimentul de cultură, Nr. 387, 16 februa-rie 2013)

IV. Dna preşedintă Mirela MonicaCiobotaru şi… procurorul imperialErnest Pinard

Să recapitulăm. Sub dictatură, după ce ajunge înstructurile de vârf ale statului, devenind membru alCC, Breban îşi dă demisia, în semn de protest faţă de„revoluţia culturală”, anunţată de N. Ceauşescu princelebrele Teze din Iulie 71. Sub dictatură, Paul everacpropune ca Nicolae Breban să fie calificat drept trădă-tor de patrie, insistând ca această propunere să fie con-semnată în procesul verbal şi ştiind că procesele verba-le erau citite de servii acerbi ai secu. Sub dictatură,numeroşi ofiţeri de securitate, în rapoartele lor, menţio-nează că N. Breban este problematic, imprevizibil, inco-mod, ostil regimului. etc.

Mircea Iorgulescu, un martor ocular, ne lasă oserie de mărturii despre vremurile dictaturii şi despreprestanţa lui N. Breban…, nu în faţa unui general desecuritate, ci în faţa superiorului ierarhic al acestuia,N. Ceauşescu: „Cu mai puţin de zece zile înainte deţinerea adunării generale a scriitorilor din noiembrie1968, Ceauşescu se întâlneşte încă o dată cu «membri aiconducerii uniunii Scriitorilor». Apar câteva figuri noi– criticul eugen Simion, prozatorul Nicolae Breban,poetul Adrian Păunescu (avea 25 de ani şi era secreta-rul uTC de la uniune). Acestora limba de lemn pare săle fie necunoscută. Păunescu insistă patetic pentru ple-carea masivă a tinerilor la studii în străinatate. Poetulnu crede că viaţa literară ar fi «prea roză» şi cere «con-fruntarea cu adevărul». eugen Simion pledează şi elpentru trimiterea de bursieri în străinătate, care să fieînsă «tineri cu o vocaţie evidentă», şi nu pe bază de«preferinţe şi favoruri». Breban cere ca ataşaţii cultu-rali de pe lângă ambasade să nu mai fie «oameninecompetenţi», iar în privinţa plecărilor la studii înstrăinătate impetuosului romancier îi scapă aceastăîntrebare ce îi va fi înmărmurit pe unii dintre bătraniistalinişti aflaţi acolo: «Cum să facem ca închisoarea săse spargă?» Va fi fost probabil prima şi ultima datăcând lui Ceauşescu i se va fi spus, în faţă, direct, bru-tal, că România e o închisoare. Şi Păunescu, şi Brebanvor fi ironizaţi de Mihnea gheorghiu şi de această datăpompier ideologic de serviciu. el îi semnalează luiCeauşescu apariţia unui articol în revista luceafărul,din care dă acest citat – «Într- o literatură este esenţialsă coexiste onirismul (vechi cât… Visul Maicii Domnu-lui), realismul (vechi cât lumea), psihologismul (carenici el nu purcede numai de la Dostoievski), misticismullaic (cred că nu numai Patristica, ci şi mari efluviiincantatorii din epoci păgâne stau la temelia poeziei luiIon Alexandru), precum şi numeroase alte curente acăror bună vecinătate şi numai ea poate constitui oepocă literară». Auzind această frază, Ceauşescu ia foc.Remarca lui e neobişnuit de dură – «Înseamnă că Direc-ţia Presei într- adevăr este foarte blândă. Aceasta nupoate fi acceptată intr- o revistă a uniunii Scriitorilor”.(Mircea Iorgulescu, poştalionul cu boi, editura Kartagraphic, Ploieşti, 2010)

„Pentru Securitate, Nicolae Breban apărea ca unbalaur cu şapte capete, periculos şi imprevizibil, greude înfruntat, imposibil de înfrânt”, susţine domnul pro-fesor Ion Simuţ după lectura cărţii lui gabriel Andrees-cu, cercetător şi disident ce demonstrează, spuneam,faptul că N. Breban n- a colaborat cu securitatea şi căautorul Buneivestiri este o victimă a securităţii – calita-te pe care Nicolae Breban, în ciuda marginalităţii şi acondiţiilor financiare modeste, suportate din anul 1971şi până în ziua de azi, nu şi- o va asuma niciodată; ştiuce spun: îl cunosc de două decenii bătute pe muchie decuţit. În formula măreţiei acestui personaj – profundprevizibil în monotonia destinului d- sale de creatormajor, pentru care singura realitate este literatura –noţiunea de victimă, raportată la persoana d- sale, nu- şiaflă locul. unul dintre ultimii mari urmaşi ai lui frie-drich Nietzsche, N. Breban, e convins de faptul că sin-gura justificare a unei existenţe, cu vorbele acelui Ham-let al filosofiei europene, este de natură estetică… Deaici derivă totul în destinul acestui romancier român.Inclusiv cele peste patruzeci de cărţi publicate în ţară şiîn străinătate.

Aceste şi multe alte file din viaţa unui om, care nueste ultimul bărbat al acestui neam, aceste şi multe altefile de istorie literară ce- l vizează pe un romancier carenu este ultimul romancier al acestei naţiuni, sunt şter-

Dovada spiritului tendenţios al CNSASeste inclusiv următorul detaliu. Oare din

ce motive CNSAS nu pomeneşte nimicdespre faptul că N. Breban a fost urmărit

de o armată de securişti? Prin aceastaCNSAS vrea să demonstreze oare încă odată faptul că nu acţionează în litera şispiritul legii şi că este un instrument deintimidare, calomniere şi discreditare apersonalităţilor incomode? Instrument…

folosit de cine? Atât în întâmpinareafăcută de avocaţii care îl reprezintă pe

domnul Breban în instanţă, cât şi înexemplara carte andreesciană, se

demonstrează că dosarul Breban aflat înACNSAS arată explicit anvergura

operaţiunilor securităţii de urmărire,calomniere organizată, hărţuire,

compromitere şi limitare a libertăţii,inclusiv a libertăţii de exprimare a lui

N. Breban.

BreBAn primA Şi eternA tinereţe

28

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

se de- a valma cu un burete, după cum am mai scris, lacirca o lună după ce romancierul împlineşte 77 ani, lacirca 35 de ani scurşi de la publicarea, în 1977, a roma-nului Bunavestire, în anul de graţie 2011, în PostulSfintelor Sărbători Pascale, când aflăm, cu surprindere,din presă că… surse din Consiliul Naţional pentru Stu-dierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) susţin faptul că„Nicolae Alexandru Breban a fost colaborator al fosteiSecurităţi”. Aflăm din aceeaşi sursă că „Direcţia deinvestigaţie a constatat că Nicolae Alexandru Breban afost colaborator al fostei Securităţi” şi că „ConsiliulNaţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii(CNSAS) a cerut Curţii de Apel Bucureşti să constatecalitatea de colaborator al fostei Securităţi a scriitoru-lui Nicolae Breban”. Nu exista o decizie a Curţii deApel. exista o constatare a Direcţiei de investigaţie aCNSAS, conform căreia „Nicolae Alexandru Breban afost colaborator al fostei Securităţi”. Constatarea abuzi-vă, grosolană şi calomnioasă este preluată de o partedin presa naţională; şi nu numai de cea naţională.Curios, lucrurile – în condiţiile dictaturii cu papioninstaurate de câţiva ani în ţară – se întâmplă întrucât-va ca în 1977, când romanul Bunavestire a fost atacatvirulent în plenara CC al PCR din 28- 29 iunie 1977;acelaşi roman a fost atacat la europa liberă, într- untext comandat de M. lovinescu unui individ care, stra-niu, era… informator al securităţii. Iar acel atac viru-lent a fost preluat – într- un regim dictatorial – deîntreaga presă de partid din ţară. „Alte măşti, aceeaşipiesă,/Alte guri, aceeaşi gamă,/Amăgit atât de- adese/Nu spera şi nu ai teamă.”

Peste circa doi ani de la explozia scandalului, omână autoritară şterge cu buretele alte file din viaţaunui romancier român şi legimitează fără probe conclu-zia CNSAS. În esenţă, instanţa nu face deosebirea din-tre opinie şi denunţ. Opiniile pot fi, evident, greşite,dar, fiind eronate, nu e obligatoriu să producă încălcăriale drepturilor omului. Breban poate fi criticat atuncicând spune, de pildă, „Tudoran este un poet mediocru”.Dar nu în sensul Ordonanţei! Romancierul Breban nupoate fi judecat nici pentru faptul că propria bătălie cuPaul goma coincidea cu interesele… autorităţilor. unsingur exemplu din textul sentinţei: „Cu prilejul ulti-mei deplasări efectuate în străinătate /…/ a conversat şicu Monica lovinescu. A caracterizat- o ca fiind marcatăde un anticomunism primitiv…” O lume întreagă ştiecă dna lovinescu a rămas până în ultima clipă „marca-tă de un anticomunism primitiv” şi că acest tip de anti-comunism nu ţine loc de operă. Nici România nu o vascoate din şanţul în care e. Instanţa nu face deosebireadintre informaţie, pur şi simplu, şi informaţia relevan-tă în sensul legii deconspirării. Ce relevanţă putea figăsită în afirmaţii de genul: goma este un critic al regi-mului, M. lovinescu îl critică pe Ceauşescu, Reaganspune că uRSS este imperiul Răului? erau lucruri evi-dente, publice, şi, desigur, oricine se putea pronunţa pemarginea lor. Spuse ori nu în prezenţa unui agent alsecurităţii, aceste lucruri nu pot fi folosite, de bunăseamă, ca dovezi de colaborare cu securitatea. este caşi cum românii ar fi făcuţi trădători, fiindcă făceaudeclaraţii în străinătate privind producţia de oţel anun-ţată de autorităţile ceauşiste. Dacă Breban ar fi făcutdesenul locuinţei dnei lovinescu, util pentru acţiuneaSecurităţii împotriva ei, atunci am fi avut, indiscutabil,o informaţie de colaborator. În sfârşit, alături de rele-vanţa informaţiei, se adaugă ce anume viza aducerea eila cunoştinţă. un exemplu din textul sentinţei: „Înraport de aceste aspecte, instanţa constată că aspectelerelatate de pârât, aşa cum au fost mai sus descrise şicum rezultă din actele depuse la dosar, au evidenţiat înesenţă poziţia ostilă/atitudinea duşmănoasă a celorurmăriţi faţă de politica partidului şi statului, a condu-cerii acestora, faţă de regimul comunist, vădind intere-sul pentru opiniile celor vizaţi relativ la aspectele men-ţionate, pentru anturajul acestora, pentru opiniile şiopţiunile politice ale acestora”.

un ultim citat din textul sentin-ţei: „În sfârşit, nu pot fi reţinute nicisusţinerile pârâtului în sensul că dis-cuţiile purtate cu generalul Pleşiţă arfi lipsite de importanţă în sensul cănu ar fi furnizat informaţii pe aceastăcale, intervenind pe lângă acestanumai pentru obţinerea unei vize pen-tru America pentru mama prietenuluisău, Matei Călinescu. Anterior discu-ţiilor purtate pe această temă, pârâtuladuce la cunoştinţa lucrătorului Secu-rităţii aspecte rezultate din discuţiilepurtate cu numitul P.g., inclusiv anu-mite probleme cu care se confruntăacesta din urmă, fiind de asemenearelatate şi alte discuţii atât cu ocaziaaceleiaşi convorbiri cât şi cu alte oca-zii (conform notelor de transcriereaflate la dosar)”. este limpede cădemersul lui N. Breban avea uncaracter umanitar (avocaţii care îlreprezintă pe romancierul Breban îninstanţă au amintit acest aspect). Aface din opiniile exprimate prin astfelde demersuri dovada colaborării e caşi cum membrii Amnesty Internatio-nal care trimiteau autorităţilor scri-sori dând adresa prizonierilor şi moti-vele pentru care au fost închişi (scri-sori de protest, greva foamei etc.) ar fidevenit informatorii Securităţii.

În concluzie, iată cele trei argumente – din suitacelor expuse pe parcursul acestui demers – care pot fifolosite în apărarea autorului Buneivestiri: diferenţadintre opinie şi denunţ; distincţia dintre informaţie şiinformaţie relevantă în sensul legii; motivele discuţieicu un ofiţer de securitate sau cu vreun înalt demnitarcomunist sunt decisive. În acest sens, scriitorii cares- au întâlnit cu Ceauşescu şi informau despre relelelucruri făcute de birocraţii sistemului, în numele aspi-raţiilor comunismului, ar fi şi ei colaboratori?

Instanţei îi scapă cu desăvârşire sensul legii pecare o aplică. Şi CNSAS l- o fi stăpânind oare? Răspun-sul e ca un foc în ceaţă. Să înţelegem că CNSAS a deve-nit un fel de furnizor de informaţii pentru presa descandal din ţară? Să înţelegem că CNSAS s- a transfor-mat în instrument de decimare simbolică a elitelorcreatoare ale României, prin care se conservă identita-tea naţiunii române? Identitatea unei naţiuni ţine, evi-dent, de securitatea statului român. Prin uciderea înefigie a vârfurilor creatoare ale României, în plinălibertate, se atentează la securitatea şi integritateaidentitară a statului român. Procesul condamnării unornevinovaţi în plină libertate seamănă izbitor cu proce-sele staliniste. Întrebarea este: qui prodest, cui foloseş-te să fie continuate procesele staliniste de decimare aelitelor creatoare în libertate? Virgil Nemoianu seîntreba: „De ce plânge lumea aproape în unanimitate decalitatea deplorabilă, joasă, a păturilor politice dinRomânia? Nu cumva, zic eu, tocmai din cauza decimă-rii sălbatice a elitelor, continuată prin auto- exilareavalorilor naţionale? (…) Cum se face că loviturile abuzi-ve, violente s- au îndreptat şi se îndreaptă prin excelen-ţă împotriva generaţiei celei mai europene, celei maiechilibrate pe care a cunoscut- o România în secolulXX?” urmează o întrebare care va da de gândit: „Cât depericuloasă este stârpirea valorilor în numele unor ade-văruri inchizitoriale simpliste şi totodată cam dubioa-se?”

Cum şi în faţa cărei instanţe va răspunde CNSASpentru repetatele abuzuri? Cum va fi trasă la răspun-dere pentru decizia dată, în lipsa probelor, dna preşe-dintă Ciobotaru, care judecă fără să stăpânească sensullegii aplicate? Cum va plăti d- sa pentru terfelireanumelui Breban? Cu asemenea judecători, cu o legeprin care se lasă poarta larg deschisă interpretăriloreronate şi abuzurilor, riscul e să fie condamnaţi de- avalma – în baza unor sentinţe la fel de… stupide era săzic, dar mă abţin – absolut toţi românii care au datdeclaraţii organelor securităţii, adică… milioane? Întimp ce criminalii odioşi – în primul rând, cei din epocastalinisto- dejistă! – în văzul oripilat al tuturora, staunetulburaţi în rezervaţii locuite de păuni şi fazani şi seamuză: victimele lor de altădată, printr- o farsă maca-bră a istoriei, îşi păstrează statutul de victime… unadintre cele mai grave boli sociale şi morale ale societă-ţii româneşti din perioada postdecembristă este, indis-cutabil, eliticidul, ce seamănă în multe puncte cuaceeaşi boală, caracteristică stalinismului.

De fapt, ce noroc pe capul dnei preşedintă Ciobota-ru! Cu o asemenea sentinţă şi- a asigurat, fără dubii, unloc în istoria literaturii române; e adevărat că e vorbade un loc ce nu- i face cinste. Cu toate acestea, e limpe-de că de aci înainte, numele dnei Mirela Monica Ciobo-taru va figura în istoria literaturii române într- un capi-tol onorant al acesteia, dedicat autorului Buneivestiri.un noroc similar l- au avut judecătoarea Savelieva şiprocurorul general Sorokin, care l- au condamnat pen-tru „parazitism social” pe marele poet Iosif Brodski,ulterior, la 47 de ani, exilat deja în SuA, în 1987, lau-reat al Premiului Nobel pentru literatură. un detaliusemnificativ ce ţine nu numai de istorie literară: poetulBrodski a fost arestat în data de 13 februarie 1964; înziua următoare, ucenicul şi marele admirator al AnneiAhmatova va avea primul infarct. Pe 28 ianuarie 1996Iosif Brodski a murit în urma unui alt infarct.

Norocul dnei Ciobotaru, al judecătoarei Savelievaşi al procurorului Sorokin este incomparabil cu cel al

procurorului imperial ernest Pinard,care a condamnat dintr- un foc, în ace-laşi an – 1857 – două păsări uriaşe:Fleurs du mal de Charles Baudelaireşi madame Bovary de flaubert. Victi-ma care a urmat după cei doi uriaşieste eugène Sue – unul dintre maeş-trii din prima tinereţe a lui fiodorMihailovici Dostoievski.

Ce vor face în continuare legiuito-rii români? Oare îi vor crea condiţiidnei Ciobotaru… să bată recordul pro-curorului imperial ernest Pinard?

la începutul anului 2013, revis-ta Contemporanul a lansat o campa-nie naţională, ce are un motto alesdin friedrich Nietzsche: „un popornu se caracterizează atât prin oame-nii mari, pe care îi are, ci mai alesprin felul în care îi recunoaşte şi îi sti-mează pe aceştia”. Cum recunoaştemşi stimăm noi, românii, oameniinoştri mari? Simplu: îi exterminămsimbolic în piaţa publică înainte săexiste o sentinţă judecătorească defi-nitivă, apoi îi trimitem la tribunal şiîi condamnăm fără probe, batjocorin-du- le viaţa, destinul, cariera, terfelin-du- le numele, onoarea şi demnitatea.Apoi, ne mirăm că suntem recunos-cuţi şi trataţi la fel. r

Cultura, nr. 18, 30 Mai 2013

AurA christi, nicolAe BreBAn. Foto: AnDrei potloG

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

29

Deconspirarea agenţilor Securităţii.Inversarea sarcinii probei

Accesul la arhiva Securităţii, atât cât a ajunsaceasta în Arhiva CNSAS, a permis o vastă cerceta-re a trecutului recent. Deşi asupra cantităţii şi cali-tăţii acestei cercetări rămân întrebări deschise, în cepriveşte utilitatea ei există aproape un consens întreprofesionişti – pozitiv. Nu acelaşi lucru se poate afir-ma cu referire la cealaltă dimensiune a accesului laarhive: deconspirarea. la circa 13 ani de la intrareaîn vigoare a legii de acces la propriul dosar şi decon-spirarea Securităţii ca poliţie politică, rezultatelearată mai curând negativ. Deconspirarea ofiţerilor

de securitate este un proces marginal, fără impactasupra vieţii publice. Importanţii oameni de deciziedin fruntea partidului şi statului comunist de altă-dată – cazul tipic fiind preşedintele şi apoi senatorulIon Iliescu – asimilabili colaboratorilor, nu doar cănu au fost deranjaţi în cariera lor politică de rolulavut de ei în trecut, dar au fost „uitaţi” şi de ColegiulCNSAS. În schimb, atenţia opiniei publice s- aîndreptat spre o categorie secundă a activităţii derepresiune, informatorii şi agenţii de influenţă aiSecurităţii. Cât de inadecvată a fost raportareasocietăţii la trecut s- a văzut din scoaterea din viaţapolitică a Monei Muscă, vicepreşedintă a PNl, şimarginalizarea intelectualului Sorin Antohi. emble-

matice, cele două exemple nu rămân şi singulare.Manipularea Arhivei Securităţii a infectat viaţa cul-turală, cu consecinţe asupra unor vieţi individuale.Cu siguranţă, o investigaţie mai amplă ar avea cevade găsit cu privire la impactul asupra comunităţiiproducătorilor de idei şi simboluri în totalitateaacesteia.

Deconspirarea ofiţerilor de securitate şi a oame-nilor care au condus partidul şi statul comunist s- alovit de obstacole procedurale şi decizionale. legeanr. 187/1999 a selectat din ansamblul instituţiilorresponsabile pentru acţiunile represive ale totalita-rismului comunist Securitatea. În afara accesului ladosar, legea asigura deconspirarea relaţiei „cu Secu-ritatea”, şi anume: „Securitatea ca poliţie politică”.Cazul celorlalţi responsabili era tratat derivat şi per-sonalizat: puternicii regimului comunist din PCR,Procuratură etc. au fost calificaţi cu sintagma deru-tantă: „colaboratori ai Securităţii ca poliţie politică”.

Această interpretare a legii nr. 187/1999 estedesigur contrară realităţilor cel puţin din ultimaperioadă a regimului comunist. Arhiva ComitetuluiCentral confirmă că de la mijlocul anilor `60, condu-cerea PCR controla Securitatea, nu doar simbolic, cişi practic. Nu era „colaboratoare”, ci diriguitoare.Putem interpreta opţiunea legiuitorului ca o soluţiemenită să simplifice procedurile, fără să piardă fon-dul. Considerăm această opţiune greşită. În cazulregimului nazist, condamnarea SS- ului a fost făcutăalături de cea a liderilor politici ai regimului şi aaltor organizaţii de factură criminală – şase deaceastă natură. Situaţia din alte ţări foste comunis-te pare similară, dar realitatea este mai nuanţată.germania a creat un Institut gauck care seamănăcu CNSAS, organisme similare apar şi în altă parte.Dar în germania şi Cehoslovacia, deschiderea arhi-velor a fost corelată cu măsuri de natura lustraţiei.ultimele sunt cele care au clarificat problema res-ponsabilităţii politice, pe când, în România, legeanr. 187/1999 şi derivatele sale, împreună cu deciziileCNSAS, operează simultan în domeniul deconspiră-rii şi, în lipsă, funcţionează ca o lustraţie simbolică.

Ordonanţa de urgenţă nr. 16 din 22 februarie2006 nu a mai scos în faţă numele Securităţii, ci apropus un titlu generalizator: „lege privind accesulla propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politicecomuniste”. Doar că titlul nu a fost susţinut de con-ţinut decât la un punct: noul act normativ a făcutreferire şi la lucrătorii Miliţiei care au încălcat drep-turile omului. În acel moment, erau bine documenta-te competenţele de poliţie politică ale Miliţiei.

Acesta a fost maximul atins de legea română îndetalierea responsabililor represiunii. Soluţia logicconsistentă era ca legea deconspirării să indice lungatipologie de agenţi ai instituţiilor ori componentelorinstituţionale care acţionau ca poliţie politică comu-nistă. Sunt mai multe, începând cu conducerea PCR,a Ministerului de Interne, a Procuraturii, SecţiunileCC ale PCR cu sarcini în domeniul politicii cultura-le, secţiuni ale forţelor de frontieră ş.a. În loc să com-pleteze, evoluţiile ulterioare au redus standardeleanului 2006.

gabriel andreescuConceptualizarea colaboraţionismuluicu regimul comunist în dimensiunealui represivă (I)

Nu există nici un dubiu asuprafaptului că jurisprudenţa naţională şi

internaţională – incluzândjurisprudenţa Curţii Europene a

Drepturilor Omului, sursă deautoritate pentru interpretareadrepturilor constituţionale – au

legitimat principiul inversării sarciniiprobei. Constituie o intervenţie cu

semnificaţie politică directă faptul că,la 6 iulie 2010, Curtea Constituţională

a stabilit drept regulă cerinţa:„…Într- o acţiune în constatare a

calităţii de colaborator, promovată deConsiliului Naţional pentru Studierea

Arhivelor Securităţii, pârâtul nutrebuie să îşi demonstreze proprianevinovăţie, revenind instanţei de

judecată obligaţia de a administra totprobatoriul pe baza căruia săpronunţe soluţia”. Enunţul a

intenţionat delegitimarea proceduriide inversare a sarcinii probei înmateria deconspirării. Pentru a

depăşi blocarea acestei procedurifuncţionale, Curtea Constituţională

ar trebui să restrângă, prin precizări,aria de valabilitate a enunţului

anterior – eventual, reducându- i sferade aplicabilitate la informatori şi

agenţii de influenţă.

BreBAn & GorDuz. Foto: AurA christi

30

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Identificarea organismelor poliţiei politice asi-gură nominalizarea cadrelor responsabile. Am insis-tat cu alte ocazii că problematica deconspirării aces-tora se poate rezolva decisiv prin inversarea sarciniiprobei în ce priveşte categoriile amintite. legitimita-tea şi necesitatea unei astfel de proceduri rezultă dintrei condiţii specifice: Securitatea, aparatul de pro-pagandă şi partid etc. erau prin excelenţă instru-mente ale unui regim represiv; informaţia relevantăeste deţinută de purtătorii de arhive, sau de persoa-nele în cauză; petenţii care reclamă deconspirarea şiColegiul CNSAS nu au acces la probe decât prinexcepţie.

Nu există nici un dubiu asupra faptului că juris-prudenţa naţională şi internaţională – incluzândjurisprudenţa Curţii europene a Drepturilor Omu-lui, sursă de autoritate pentru interpretarea dreptu-rilor constituţionale – au legitimat principiul inver-sării sarcinii probei. Constituie o intervenţie cu sem-nificaţie politică directă faptul că, la 6 iulie 2010,Curtea Constituţională a stabilit drept regulă cerin-ţa: „…Într- o acţiune în constatare a calităţii de cola-borator, promovată de Consiliului Naţional pentruStudierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuiesă îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenindinstanţei de judecată obligaţia de a administra totprobatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia”.enunţul a intenţionat delegitimarea procedurii deinversare a sarcinii probei în materia deconspirării.Pentru a depăşi blocarea acestei proceduri funcţio-nale, Curtea Constituţională ar trebui să restrângă,prin precizări, aria de valabilitate a enunţului ante-rior – eventual, reducându- i sfera de aplicabilitate lainformatori şi agenţii de influenţă.

Inversarea sarcinii probei ar uşura calea derezolvare a unora dintre cele mai problematice situa-ţii de raportare la trecut: păstrarea unor agenţi aifostei securităţi pe poziţii incompatibile cu trecutullor, precum cea de magistrat; acordarea de pensiiexcesive foştilor angajaţi ai Securităţii sau ai altorinstituţii din fruntea partidului şi statului comunistcu funcţii represive. Condamnarea statului comunistîn declaraţia politică a preşedintelui României din18 decembrie 2006 a avut cel puţin calitatea să punăsituaţia în termenii adecvaţi: dacă statul postdecem-brist a interpretat regimul dintre 1947- 1989 dreptunul „ilegal şi criminal”, înseamnă că el răsplăteşteagenţii vechiului regim pentru acţiunile lor de natu-ră ilegală şi criminală.

Cheia ideii de poliţie politică este încălcareadrepturilor şi libertăţilor omului. Succesul împiedi-cării oamenilor să- şi exercite drepturile era o operăde sistem, nu doar prin acţiuni individuale. Securita-tea era prin excelenţă instrumentul încălcării lor –în cazuri limită prin tortură şi uciderea opozanţilor,cel mai des în ultimii ani, prin împiedicarea oameni-lor să se bucure de dreptul la libertate, la proceseechitabile, la viaţă privată, la libertatea de gândire,conştiinţă şi religie, exprimare, asociere şi întrunire.e adevărat că ea avea, împreună cu alte autorităţicomuniste, şi funcţii birocratice, şi înalte prerogati-ve, indispensabile oricărei comunităţi politice. Inclu-siv în interiorul Securităţii existau structuri specia-lizate de luptă antiteroristă, ori de susţinere a inte-reselor generale ale statului – precum cele economi-ce – care ies din sfera poliţiei politice. Acestea suntînsă excepţii, iar de multe ori, agenţii au ocupat încariera lor funcţii variate, represive şi nerepresive.Separarea slujitorilor „înaltelor prerogative” de slu-jitorii represiunii are nevoie de o procedură care săajungă la detaliul personalizat. În context, doarinversarea sarcinii probei permite o soluţie care săfie în acelaşi timp legitimă şi practică.

În concluzie, deconspirarea şi metoda de apre-ciere trebuie abordate separat în cazul agenţilor desecuritate (şi a celor echivalenţi lor) şi respectiv, ainformatorilor. Decuplarea categoriilor ni se pareindispensabilă pentru a face ordine în sistemul detratare a trecutului din perspectiva eticii şi politiciimemoriei. […]

Definirea colaboratorilor Securităţii.Testul încălcării drepturilor omului

Şi noţiunile de agent, şi de colaborator al Secu-rităţii se definesc prin intermediul unui test al încăl-cării drepturilor omului. Am arătat că în cazul agen-ţilor, testul face abstracţie de faptul că activitatealor represivă era o consecinţă aproape automată aincluderii în sistem: activităţile curente ale angajaţi-lor Securităţii erau de natura poliţiei politice. Cufoarte puţine excepţii, o persoană ajungea ofiţer desecuritate întrucât şi- a ales această carieră.

Cum o dovedesc cercetările din Arhiva CNSAS,iniţiativa recrutării viitorilor colaboratori o aveau înprimul rând ofiţerii de Securitate. Actul recrutării sedesfăşura în condiţii de autoritate percepută de per-soana în cauză, deseori, în termeni dramatici; eraucurente presiuni majore cum ar fi condiţionarea ieşi-rii din închisoare, variate forme de şantaj, hărţuireaş.a. Aceste contexte sunt, dintr- o perspectivă dedrept, dar nu mai puţin dintr- o perspectivă pur etică– şi desigur cu nuanţe – motive de exonerare a vino-văţiei. legiuitorii români au acceptat condiţii de exo-

nerare. legea nr. 187/1999 a avut în vedere autorii„declaraţiilor date în timpul anchetei de către per-soana reţinută sau arestată pentru motive politiceprivind cauza pentru în care a fost cercetată, judeca-tă şi condamnată” (art. 5 (2) d)). legea 2008 relaxea-ză condiţia exonerării, acoperind şi categoria persoa-nelor care au fost „doar” cercetate, eventual judeca-te, chiar dacă nu condamnate (art. 3). Se adaugă per-soanele care la data colaborării cu Securitatea nuîmpliniseră 16 ani.

Prin urmare, întrebarea specifică procesuluideconspirării nu este dacă a avut loc recrutareaprintr- un act formal precum semnarea unui angaja-ment, ori stabilirea unei convenţii, cu caracter infor-mal. Ci care au fost consecinţele recrutării din per-spectiva „esenţei colaboraţionismului”.

legea nr. 187/ 1999 şi amendamentele ulterioa-re au definit colaboraţionismul în raport cu încălca-rea drepturilor omului. Conform art. 5, aliniatele 3 şi4 ale legii, au fost declarate colaboratoare ale orga-nelor de securitate ca poliţie politică persoanele careau fost retribuite sau recompensate pentru activită-ţile lor, care deţinuseră locuinţă conspirativă, au fostrezidenţi sau au dat Securităţii informaţii prin careau adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe,drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omuluiori au denunţat activitatea sau atitudinile potrivni-ce regimului totalitar comunist de natură să aducăatingere acestora.

Actul normativ actual, legea nr. 293/2008, men-ţine aceeaşi definiţie, cu o schimbare relevantă şimai ales cu importante efecte procedurale. la enun-ţul anterior a fost adăugată condiţia ca informaţiileprin care colaboratorii denunţau activităţile sau ati-tudinile potrivnice regimului totalitar comunist săvizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor funda-mentale ale omului.

Relevanţa, gradul de acoperire şi precizia unorastfel de tipologii, de definiţii, de calificări sunt deconfruntat cu ceea ce dezvăluie dosarele de securita-

te. O categorie clară este cea a informatorilor careprimeau bani pentru informaţiile date. Importanţadeconspirării lor este datorată şi faptului că aseme-nea probe, pe cât de evidente pe atât de compromiţă-toare, îi fac pe aceştia şi astăzi vulnerabili şi decişantajabili. […]

există situaţii în care nu sumele de bani, ci cla-ritatea implicării colaboratorilor în acţiuni reproba-bile, prin care au fost loviţi nişte oameni, domină înevidenţierea statutului de colaborator. Ce constituie,pentru opinia publică, probe ale unor astfel de com-portamente colaboraţioniste? un exemplu impresio-nant ar fi cel al lui Alex Mihai Stoenescu, pe careN.C. Munteanu l- a plasat în topul celor „mai scârboşiinformatori”, verdict reluat apoi de mulţi comenta-tori. […] lucrurile nu mai sunt atât de clare în inter-pretarea acţiunii lui „Dan”, alias Andrei Brezianu,care anunţase Securitatea despre descoperirea unuimanifest şi numele persoanei de la care se puteauobţine detalii. Datele erau în mod evident de naturăsă aducă atingere drepturilor omului. Dar nu maieste la fel de sigur că informatorul viza acţiuni repre-sive. O astfel de situaţie „de margine” demonstreazăcă redefinirea „colaboratorului” prin legea nr.293/2008 constituie o restrângere a sferei de cuprin-dere a categoriei.

O altă problemă, ridicată de această dată şi delegea din 1999, şi de cea din 2008, priveşte informă-rile despre persoane întâlnite în afara ţării, străinisau exilaţi români. Dacă aceştia aveau să ajungă laun moment dat sub jurisdicţia puterii de la Bucu-reşti, şi denunţătorii bănuiau cursul evenimentelor,caracterul de poliţie politică este evident. […] r

Fragmente. Continuare în numărul viitor

cu iAnoŞi lânGă iuBitele De noi cAriAtiDe

31

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

De ceva vreme s- a încins o polemică aspră, denepotolit, în jurul a două subiecte de presă: un pre-tins „colaboraţionism” al prozatorului Nicolae Bre-ban şi „scandalul” stârnit de schimbările petrecute larevista tribuna din Cluj- Napoca, odată cu venirea lacârmă a lui Mircea Arman. Aparent, între cele două„subiecte” n- ar trebui să fie vreo legătură, dar aceas-ta, surprinzător, există, fie şi pentru că am în vede-re faptul că Aura Christi, de la care am şi împrumu-tat sintagma din titlu, a luat atitudine în ambelesituaţii, găsind echivalenţe în modul de abordare dinpartea celor care decid acum soarta breslei scriitori-lor. Nu e vorba de o ceartă obişnuită între persoanecare combat în numele unor mărunte narcisismeindividuale sau de grup, cel puţin din partea grupă-rii „Conte”, cum îi place Aurei Christi s- o numească,ci de o confruntare între o miză majoră a culturiiromâne şi mizele minore moştenite sau nu din comu-nism (adevărat blestem care planează asupra scriito-rului şi criticului român, cum spune liviu Ioan Stoi-ciu)1, dar prost mascate de noua ideologie a „corecti-tudinii politice”, urmaşa directă a marxismului cul-tural de sorginte neotroţkistă, cu aparenţe de „anti-comunism” şi „neoconservatorism” american2.

Dimenisunea stalinistă a „controversei” se aratănu doar în refuzul dialogului (dialog care ar fi semnal unei adevărate polemici), dar mai ales în consecin-ţele politico- ideologice la nivelul conducerii uniuniiScriitorilor, soldate, bunăoară, cu excluderea luiMircea Arman din breaslă. Mă întreb dacă existăvreo diferenţă esenţială între actul de acum şi acelaal excluderii lui Paul goma din uniunea Scriitorilorîn anul de graţie 1977. Desigur, diferenţa existăîntre rezonanţa celor două nume, dar problema sepune între natura regimurilor. Simpla deducţie logi-că ne spune că stalinismul ideologic care acţiona în1977 s- a conservat cel puţin într- o latură a lui: refu-zul de a da şansă Celuilalt, care gândeşte altfel. Oîntrebare la fel de simplă se pune: de ce nu i s- ar dalui Mircea Arman, care a câştigat un proiect mana-gerial, şansa să scoată o fostă revistă de prestigiudin lentoare culturală? De altfel, schimbarea n- aîntârziat să apară: tribuna a redevenit o revistă deinteres naţional, redirecţionată spre mize majore aleculturii româneşti, eliberată de micimea „corectitu-dinii politice” aplatizante, „stranie boare proletcul-tistă”. Iar acum lucrurile se leagă, fiindcă revigora-rea unei direcţii naţionale în cultura românească, deanvergură europeană, în stare să eradicheze naţio-nalismul compromis al unor lideri de felul lui Corne-liu Vadim Tudor, avea nevoie de prestigiul unui

mare scriitor, iar acesta s- a dovedit a fi, în ultimiiani, Nicolae Breban. Aici e tot miezul mizei majoredespre care vorbeam.

Am demonstrat, comentând romanul Singuracale, că nu postmoderniştii celor trei „promoţii” (opt-zecişti, nouăzecişti, douămiişti!) au produs disloca-rea literaturii române din mediocritate, după 1989,că, în proză, capodopera nu a dat- o Mircea Cărtăres-cu prin orbitor, ci „şaizecistul” Nicolae Breban, ală-turat altor mari scriitori, ca D.R. Popescu, sau, înpoezie, Cezar Ivănescu. Singura cale rezumă abisal,estetic, metafizic întreaga dramă a experimentuluicomunist românesc, nicicum jumătăţile de adevărale lui Vladimir Tismăneanu din opera cvasirolleris-tă numită raportul tismăneanu, mustind de ideolo-gia political correctness. Or, tocmai ideologii deaceastă factură, străină geniului românesc, suntmaeştrii îndrumători ai scriitorilor şi criticilor careau pierdut conştiinţa apartenenţei la europenitateanoastră specifică, adepţi ai alteia fără identitate, fals„globalizante”. De aceea, Nicolae Breban a vorbitdespre „trădarea criticii”, precum altădată julienBenda despre „trădarea intelectualilor” (1927). Dereţinut că, de la Şcoala Ardeleană şi paşoptişti, isto-ria viabilă a spaţiului românesc s- a făcut şi cu o con-tribuţie hotărâtoare a intelectualilor, animaţi de oprofundă conştiinţă naţională. ei au fost avangardaurmată de oamenii politici. Această avangardă a fostdecapitată în primii ani ai dominaţiei sovietice, sim-bolul mitologic fiind „experimentul Piteşti”, care auzat de cele mai abominabile arme ale violenţeimimetice, cum o va numi René girard. Paul gomavorbeşte despre crearea rollerismul istoric românescîn două etape: una brutală („experimentul Piteşti”),alta îmblânzită, dar cu aceleaşi efecte, în care locullui eugen ţurcanu a fost luat de educatorii ideologici„luminaţi” (Ion Vitner, Dan Deşliu, S. Damian, z.Ornea, Ov. S. Crohmălniceanu, gogu Rădulescu şiatâţia alţii). A fost perioada „obsedantului deceniu”(Marin Preda) de până la victoria „cooperativizăriiagriculturii” (1962). Nicolae Breban o radiografiazăîn toată grozăvia ei, în Singura cale. După ce frica deagresivitate şi de moarte şi- au făcut efectul, a urmat„experimentul Piteşti II”, cum îi zice goma, infinitmai lesnicios, şi generalizator, dat fiind că frica îşifăcuse pe deplin efectul. Deopotrivă goma şi Breban,unul în jurnale, celălalt în roman, au surprins trece-rea de la proletcultism şi sociologism vulgar la este-tism, realizată abil de aceiaşi îndrumători, acum„convertiţi” la fineţuri estetice. Aceasta este semnifi-caţia evoluţiei unui Dan Deşliu de la poemul lazăr

de la rusca la drumul spre dikson, ca să dau doarun exemplu. Paul goma consideră estetismul genera-ţiei lui Nicolae Manolescu şi textualismul optzecistca fiind produsele îmblânzite ale „experimentuluiPiteşti II”, produse prin care comunismul şi- a asigu-rat aservirea scriitorimii. Desigur, orice ieşire din„estetism” era obstaculată, cum s- a întâmplat cuBunavestire, romanul lui Nicolae Breban, dar şi cuscrierile lui Paul goma etc.

Paul goma (dar şi Mircea Platon) argumenteazăcă „experimentul Piteşti II” a supravieţuit, după1989, prin şcoala ideologică şi istorică a lui VladimirTismăneanu, ca veritabil „experiment Piteşti III”,adaug eu. Nu întâmplător el a devenit istoricul ofi-cial, însărcinat de Traian Băsescu să „condamne”comunismul. Pe acest fond de pseudomorfoze „anti-comuniste”, tip gDS, au putut fi marginalizaţi şi izo-laţi scriitori ca Paul goma, Cezar Ivănescu, NicolaeBreban, liviu Ioan Stoiciu, Aura Christi ş.a., unoradintre ei fabricându- li- se imaginea de „colaboraţio-nişti”, „antisemiţi”, „naţionalişti” etc., cu consecinţegrave asupra destinului lor. Mă gândesc la moartealui Cezar Ivănescu, dar nu numai. liviu Ioan Stoiciua fost găsit vinovat că nu l- a cenzurat pe goma înviaţa românească, revistă care, până la intervenţiabrutală a lui Nicolae Manolescu, prin care a schim-bat conducerea, era o publicaţie cu adevărat naţiona-lă, deschisă tuturor scriitorilor de valoare. fac măr-turia că eu însumi mi- am încetat colaborarea înce-pând cu momentul goma, care i- a adus lui liviuIoan Stoiciu destituirea din funcţia de redactorşef- adjunct. De aceea, alternativa goma- Breban derescriere a istoriei, literaturii şi culturii româneştistârneşte valul de proteste de azi. Mircea Platonobserva, pe bună dreptate: „la urma urmelor, dl.Tismăneanu continuă să facă ce a făcut tatăl dom-niei- sale, adică să lupte cu mapa împotriva poporu-lui român”. Şi: „D- nul Tismăneanu foloseşte discur-sul şi apucăturile celor care au distrus România. Aşaa fost educat. (…) De zeci de ani suntem siliţi, dacănu acceptăm corupţia sau ideologia comunistă, să oluăm de la capăt, să murim, să plecăm, să tăcem, învreme ce urmaşii celor care au distrus şi distrugRomânia, care seacă albiile de ape, dau lecţii demoralitate şi ne învaţă cum să ne dezbărăm de stră-moşi, de naţiune, de credinţă, de patrie, de culturaromânească şi de alte racile ale trecutului”3.

Aici se rezumă, percutant şi exact, cauzele careexplică „trădarea intelectualilor” postdecembrişti,preferând dobândirea de avantaje materiale şi socia-le în locul rezistenţei şi luptei pentru emancipareaeuropeană a naţiunii şi culturii româneşti, lăsate deizbelişte, în cea mai dramatică prăbuşire din istorie,soldată cu exodul masiv al românilor în cele patruzări şi cu tot ce trăim astăzi. r

1 Cf. liviu Ioan Stoiciu, Cartea zădărniciei, foc-şani, editura Pallas Athena, 2008, p. 122: „Bleste-mul scriitorului (criticului) român e că nu- şi depă-şeşte condiţia, jucând pe mize mici.”

2 Cf. Theodor Codreanu, de la marxism la„corectitudinea politică”, în polemici „incorecte poli-tic”, Iaşi, editura „Ştefan lupaşcu”, 2010.

3 Cf. Mircea Platon, Cine ne scrie istoria?, edi-tura Timpul, Iaşi, 2007; Mircea Platon, gheorghefedorovici, măsura vremii: îndemn la normalitate,editura Predania, Bucureşti, 2009.

theodor Codreanu

„O stranie boare proletcultistă”

Paul Goma (dar şi Mircea Platon)argumentează că „experimentul

Piteşti II” a supravieţuit, după 1989,prin şcoala ideologică şi istorică a lui

Vladimir Tismăneanu, ca veritabil„experiment Piteşti III”, adaug eu. Nu

întâmplător el a devenit istoriculoficial, însărcinat de Traian Băsescusă „condamne” comunismul. Pe acest

fond de pseudomorfoze„anticomuniste”, tip GDS, au putut fi

marginalizaţi şi izolaţi scriitori caPaul Goma, Cezar Ivănescu, Nicolae

Breban, Liviu Ioan Stoiciu, AuraChristi ş.a., unora dintre ei

fabricându- li- se imaginea de„colaboraţionişti”, „antisemiţi”,

„naţionalişti” etc., cu consecinţe graveasupra destinului lor.

BreBAn Şi nichitA

32

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Da, ştiu că parafraza din titlu e foarte bătută,dar se potriveşte mănuşă la ce am de spus. Aşadar:cui i- e frică de Nicolae Breban? Multora.

N. Breban e „un european, dar româneşte”, cumvoia eminescu, deşi trendul e să preferi prima ipos-tază şi chiar să te lauzi cu ea. În sensul vieţii. memo-rii Iv. (Polirom, 2007, p. 8), scria despre acea pulsiu-ne „care mă locuieşte şi- mi dictează de a da şi a fi dattotul la o parte pentru a sluji litera scrisă: româneas-că în formă, universală în conţinut”.

După eliticidul proletcultist, dictat de la Krem-lin, a urmat culturocidul postsocialist, dictat deici- colo. Inşi Crème (de crème), foarte activi camembri ai societăţii civile, au pornit concertat să neînveţe „cum să- ţi iei România la palme”, ca MirceaToma şi alţii din aceeaşi făină, şi să- i arunci culturala coş, anulând sau minimalizând valori recunoscu-te.

Românii? Putori, lichele, înapoiaţi, hoţi, beţivi,fără onoare, laşi, dar şi… violenţi istoricii din şcoalamiticului Boia au trecut la contabilizarea bătăliilorpierdute, a trădărilor şi a descăpăţânărilor, ca şicum numai la noi, în spaţiul carpatic, s- a întâmplataşa. Artileria propagandei negative a funcţionat dinplin, la fel minele anti- personalităţi modelatoare.„Nu prea avem intelectualitate”, opinează un intelec-tual, Vintilă Mihăilescu. Scopul? Ca naţiunea să- şipiardă respectul de sine. Or, faptul acesta implică şipierderea respectului pentru o literatură necontenitbeştelită cu furie demolatoare. Replica prozatoruluiemblematic N. Breban a venit neîntârziat: „eu cre-deam – cum cred şi azi […] în valoarea majoră, deînalt nivel a literaturii române contemporane şi suntconvins şi profund emoţionat de existenţa unor per-sonalităţi de vârf, cu nimic inferioare colegilor lordin Occident, ba, uneori, întrecându- i binişor!”. Amales una dintre formulări, cea din tetralogia memo-rialistică, dovedind cât se poate de limpede că pe N.Breban îl apasă „catastrofa ideologică” stalinistă,dar şi cea „politic- corectă”. Şi o spun francamente:scriitorul pasiv este echivalentul scriitorului parşiv.

Vechiul propagandist proletcult prefera cămaşarabattu, formatorul de opinie „recent” e papionat ca

un căţel de circ, dar ambii nu agreează ideea lui N.Breban că înstrăinarea de sine, de părinţi, de ţară ecea mai nocivă atitudine. Că de la sensul existenţei,triadic, individual, familial, naţional, nu se poatedevia. Aici văd şi cheia de lectură a amplei saleopere.

Altă idee obsesivă care dă sens vieţii e unitatea(după goethe, „calitatea supremă a unui organismindividual sau nu”), „unitatea vie, activă” a noastră,fiind şi calea ieşirii din labirintul acestor vremi şisuprarealiste, şi tragice. Nu „modelul suedez” („fărăsuedezi”, cum ironizează fin polemistul), ar fi ghida-jul, ci modelul marilor unionişti, ucişi în temniţelecomuniste, în perioada stalinist- nemiloasă, tocmaipentru crezul în unitate cu „rezonanţă” salvatoare înîntreaga etnie. Să extragem sensul existenţei din tre-cut, din jertfa unioniştilor, să nu rămânem indife-renţi la martiriul lor, cere imperios eseistul deran-jându- i, deopotrivă, şi pe demagogii patriotarzi, şi peromânofobi; şi pe etnocentrişti, şi pe globalizatori; şipe adepţii corectitudinii politicheşti, şi pe anticomu-niştii de faţadă, şi pe comuniştii rămaşi solidari cudoctrina după comunism.

Şi dacă haosul economic e mai mare acum (scoa-tem fier vechi din industrie), dacă sărăcia e maimare acum, dacă minciuna e mai întinsă acum, nuînseamnă că a fost luminos, purtător de „avântateidealuri umane” comunismul. echitate? În ciuda pro-pagandei, nu exista în lumea socialistă. În DeX era,nu şi în societate. Noi, cei cu dosar rău, eram aprio-ric condamnaţi. „Pe vremea aceea încă se mai arestapentru mai puţin decât nimic”. N. Breban (exclus dintoate şcolile, ca „beneficiar” al originii „rele”, „nesă-nătoase”) a debutat nu foarte devreme, dar neîns-trăinat de sine. N- a scris operă „neconvinsă”, dimpo-trivă. A rămas consecvent cu sine conform ideiiimportante, a unităţii: „unitatea persoanei şi amodului meu de a gândi, o unitate care, dacă amnoroc, se va repercuta şi asupra scrierilor mele, asu-pra a ceea ce numim operă” (lucr. cit., p. 261). A avutacest noroc.

Cele trei mari romane – toate acte de curaj lite-rar – Francisca (′65), În absenţa stăpânilor (′66), ani-

male bolnave (′68), au venit ca lovituri de pedeapsăpe capul literaturii angajate, tipologiei dogmatice,realist- socialiste. A fost ales membru supleant înC.C., la Congresul al X- lea al PCR, în vara lui ′69.Trebuie spus însă că, atunci, în primii 5- 6 ani dePutere, Ceauşescu încerca să se sprijine pe oamenicompetenţi, ca Burtică, ministrul Comerţului exte-rior, ca Ştefan Andrei, ministrul Afacerilor externe.Breban a intrat în PCR dintr- o „pulsiune spre pozi-tiv”. la 23 septembrie ′71 şi- a dat o demisie răsună-toare, renunţând la privilegiile de membru C.C., înschimbul altui privilegiu, cu mult mai important: săfie citit complice şi a fost. Incapabil de linguşituri,cuvântul lui D. Cantemir din Istoria ieroglifică, arefuzat dign să se hrănească precum molia din stofaPuterii, ca atâţia prop- agitatori cu carnet uSR, carel- au şi înfierat atunci, cu mânie proletară: insolentulde Breban care vrea mai mult decât i se dă. Dar aufost urmaţi de cobreslaşi Baconski, Breban şi radica-lul goma? Nu. Au rămas singuri, cu mai tot frontul„literar” împotrivă. Breban a suportat – ani crânceni– consecinţele protestului contra Tezelor din iulie′71, adaptarea la existenţa socială însemnând, dupăel, un eşec existenţial.

În toamna lui ′68, N. Breban intrase, la propu-nerea lui geo Dumitrescu, în echipa de conducere aromâniei literare. A păşit în arenă, fără a se gândice riscant e: devianţii erau vârâţi cu de- a sila „laumbră”, cum îi spune Paul goma puşcăriei. Nuuitaţi: eram „liberi” şi „suverani” în strânsă uniune,care dicta şi numele revistei Gazeta literară. labiş eocărât acum ca un poet comunist, dar el şi- a datdemisia de la Gazeta asta, pentru că nu era lăsat depolitruci să- şi facă serviciul de redactor. Redactorişefi adjuncţi erau: Paul georgescu, g. Macovescu,Savin Bratu, Crohmălniceanu, Vicu Mândra, toţi„eichmani culturali”, ca să folosesc sintagma lui V.Nemoianu. Vor fi, câţi dintre ei au mai apucat să fie,postsocialist, mereu răzbunători pe nesupuşi; cei cudizabilităţi de caracter în proletcult s- au vrut iarăşiprocurori. Ca Vicu Mândra vizavi de Călinescu, pecare, ca student, l- a eliminat de la catedră; ca Ov. S.Crohmălniceanu faţă de Arghezi, Ion Barbu, Căli-

Magda ursache

Cui i- e frică de Nicolae Breban?

După eliticidul proletcultist, dictat dela Kremlin, a urmat culturocidul

postsocialist, dictat de ici- colo. InşiCrème (de crème), foarte activi ca

membri ai societăţii civile, au pornitconcertat să ne înveţe „cum să- ţi iei

România la palme”, ca Mircea Toma şialţii din aceeaşi făină, şi să- i arunci

cultura la coş, anulând sauminimalizând valori recunoscute.

mAtei călinescu, nicolAe BreBAn, ion iAnoŞi, JAninA iAnoŞi. Foto: AurA christi

33

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

nescu, Camil Petrescu… Atunci, în „obsedantul dece-niu”, puteai deveni caz într- o clipă. În interviul luatde Adrian Păunescu, Marin Preda mărturisea cuml- a făcut Novicov un caz pentru Flacăra şi cum s- aales cu eticheta de „duşman public” din cauza uneinuvele. O filatoare a protestat într- un articol scris deredacţie contra modalităţii lui de a prezenta viaţaîntr- o filatură de bumbac. Sindicalista respectivă afost angajată ca „element sănătos” chiar la revistă,pentru „îmbunătăţirea compoziţiei sociale a redac-ţiei”. Şi cum călăii îşi iubesc victimele, acelaşi Novi-cov îi aproba lui Preda un împrumut de la fondulliterar. Deci tot Mişa împărţea şi banii, şi pedepsele.

Caz, regizat de scenaristul Titus Popovici, adevenit şi N. Breban (nereceptivii erau foarte vulne-rabili în timpul Plenarelor) după ce a publicat la IaşiBunavestire. Titus Popovici a dat drumul, în Plenaradin 28- 29 iunie ′77, la acuze mortale: „Adept declaratal filosofiei lui Nietzsche”, „erotism ieftin”, „limbămaltratată”. Susţinea – fapt grav – că Breban „reţi-ne cu precădere urâtul, trivialul, obscurul şi josni-cul” din societatea „multilateral dezvoltată”. TitusPopovici, nedemnul politruc (şi ce- i mai trist e căavea talent!) îi felicita pe Preda (Cartea Româneas-că) şi pe Râpeanu (ed. eminescu) pentru că refuzase-ră să tipărească Bunavestire. Pe amicul de pescuitcare- l publicase, M.R. Iacoban, nu- mi amintesc dacăl- a numit. Şi, ca încoronare a criticii de plenară, aspus că Breban face parte dintre „nulităţile patente”care, producând programat zarvă, vor să devină „uncaz” pentru Vest (posturi de radio, ziare). „Ce maivrei? Ai noroc că nu ţi- au rupt vreo mână” i- a spusMarin Sorescu în felul lui sarcastic („cu aerul luihagard, zice prozatorul). Sau doi dinţi din faţă.

Ştiţi ce- i culmea? Că astfel de „înfierări” s- auprodus şi postsocialist, în aceiaşi termeni sau maiduri. N. Breban a fost categorisit iarăşi „nulitate”,„impostor”, „grafoman grandilocvent” (opera amplă îideranjează pe cei fără operă). A fost negat violent,s- a cerut „debrebanizarea” literaturii; opiniomani„culţi la cap”, cum se zice- n cartier, au decis, pe liniaTitus Popovici, că- i stufos şi stupros, înecat în balast.geaba le explicase prozatorul că „romanul modernseamănă cu stomacul unei cămile sau cu al unuirechin albastru. este ceva agreux, cum zice franţu-zul, ceva imposibil, teribil de respingător şi de neplă-cut, ceva, însă, fără de care nu putem trăi”. (v. inter-viul luat de Const. Coroiu pentru Convorbiri literare,în mai ′77). A reluat apoi, mai pre înţelesul detracto-rilor săi, destui: „Romanul nu este o clădire, Roma-nul este un oraş”, aşadar, a continuat autorul, „are şiclădiri cu subsoluri, fabrici, şcoli, muzee…”. Brebanţine la structură, la „aliajul nou” rezultat din „ele-mente disparate, antagonice” dar şi la volum: ce săspui mare în 100 de pagini? Respiraţia sa epică eamplă, durează, are nevoie de megatone de cuvinte.

N- a lipsit din „grosolanele campanii” nici ţope-nia. Postaci imbecili au scris că- i plin de „ifose”, de„înfumurări”, ca şi cum orgoliul de creator, dacă ştiisă- l fructifici, ar fi blamabil.

Prozatorul a opus deconstrucţiei construcţia, capivot al prozei. Romanul problematic, greu de scris,se fereşte de concretul nesemnificativ, mărunt. Ideeascumpă lui N. Breban este că rezistenţa la masa descris şi nu neapărat talentul ori inspiraţia îl impunpe scriitor. Iar geniile nu apar aşa de repede, promo-ţie după promoţie ori pluton după pluton, ca la arma-tă. Opinia sa n- a plăcut decât şaizeciştilor, pe optze-cişti şi i- a ridicat în cap.

Ce nu place la eseistul N. Breban? Rara sa teme-ritate, darul recunoscut de a intra cu pixul (pixelii)în teme periculoase, considerate tabu- uri, ca pledoa-ria pentru cultură cu amprentă etnică din Spiritulromânesc în faţa unei dictaturi, cartea scrisă într- ovară care n- a fost vară, la Paris, despre români pen-tru francezi. (Comparaţi cu ce scrie Andrei Codrescudespre români pentru americani.) A fost refuzată deHumanitas. g. liiceanu, în Întâlnire cu un necunos-cut, i- a încondeiat pe Nichita Stănescu şi pe N. Bre-ban ca femioşii comunismului (femios, orbul de laCurtea lui ulise, fiind clonat la Curtea lui Ceauşes-cu). Parantetic spus, singurul cruţat de ulise laîntoarcere a fost femios, pentru că a creat altă rea-litate, altă reprezentare a existentului. Paralele.fraza incriminată: „Dacă ai şti cum era când te apro-piai de Ceauşescu. De la 10 metri simţeai că intri încercul lui de putere!” Probabil că „bădica Traian” nuinspiră noii caste intelectuale, dependentă de preşe-dintele „jucător” acelaşi simţământ. Care simţă-mânt, vom afla, poate, din jurnalul de la Neptuniş.Numai că Breban i- a spus lui Ceauşescu, o repet: încercul lui, în ′68: „Cum să facem ca închisoarea să sespargă?”, iar prizonierul ideologic de serviciu, Mih-nea gheorghiu, a sărit iute să stingă focul, în timp ceproletcultiştii aflaţi de faţă înmărmuriseră. Şi pen-tru că e o personalitate incontrolabilă (ca şi goma),n- a profitat (ca şi goma) nici de regia glorioleiHumanitas, cu energia suptă din ed. Politică(maşini, hârtie etc.) Ce- i drept, Humanitas a dat lookoccidental editurii Politice, comandând la tipografiide peste hotare, dar cu ce preţuri exorbitante, gonindcititorii din librării.

eu una, după traiul în ceauşism m- am aşteptat(din naivitate vecină cu lipsa de inteligenţă) ca scrii-torul român să fie suspicios faţă de Putere, să nu- iaccepte abuzul, darămite să- şi declare „chimia” cuIliescu – Constantinescu – Băsescu. De precizat:neagreând ingineria socială a prim secretarului de laIaşi, N. Breban a refuzat posibilul loc în Senat pelista PSDR; a refuzat şi oferta lui Coposu, oricât i- arfi părut de rău.

Structură tare, eseistul a abordat tema trădăriicriticii, el însuşi fiind trădat de multe ori de o criticănedreaptă, amestecând nepermis criteriile: politiculcu esteticul. la trahison des clercs, în interesul carie-rei. O spune şi lIS, într- un drept la replică: „Bleste-mul nedemnităţii literaturii române de la criticiioportunişti s- a tras”. După ′89, n- a fost ales în noulbirou de conducere al uSR, dar s- a bucurat pentrucei „aleşi”; în revista 22 n- a fost invitat să publice,deşi făcuse – singular – „gestul hotărâtor” de a seopune Tezelor lui Ceauşescu şi asta i- a schimbat des-tinul. O spune în tetralogia Sensul vieţii: cine şi- aprovocat destinul nu mai poate regăsi calea cuminte– aurea mediocritas; intră în alt câmp, al celor fărăodihnă, al insurgenţilor, cărora nu le mai e frică desocial şi de societate şi- şi câştigă zilnic libertatea. N.Breban trimite la Faust II: lupta pentru libertate seduce în fiecare zi.

Atipic, nu? Nicolae Breban stătea al naibii deprost cu „originea”, dar s- a numărat, un an şi jumă-tate, printre membrii C.C. A încercat, intrând acolo,calea împotrivirii din interior (nu ricanaţi: sistemulest- comunist a fost dărâmat din lăuntrul lui). Com-plicitatea laşă a „aparatului” l- a biruit.

Breban a enervat enorm forurile politice şi secu-ristice, prin întoarcerile ciclice în România; şi cunoua Putere s- a pus rău. Adevăratul patriot, scriamentorul lui, eminescu, este „cel care- şi apără ţaraîmpotriva guvernului său”. echidistanţa faţă de par-tide n- a plăcut.

Recapitulând: Cui i- e frică de N. Breban? Opor-tuniştilor vechi şi noi, conformiştilor vechi şi noi,„siamezilor ideologici” de curte nouă, demolatorilor atot ce s- a zidit frumos în cultură, participanţilor lacampaniile contra aşa- zişilor „expiraţi” (la vechiigreci, vârsta înaintată era un privilegiu, nu undefect) şi „compromişi”. Chiar s- au „auto- compromis”eugen Simion, fănuş Neagu, Valeriu Cristea, pen-tru a da numele citate de N. Breban în trădarea cri-ticii? Şi mai sunt intelectualii „progresişti” care refu-ză zona germanităţii, inclusiv pe eminescu, găşcariiliterari de adâncime mică, scriitorii care n- au sem-nat acel apel pentru salvarea culturii române vii, dinsept. 2006 (lansat de revista Contemporanul), re- di-recţionat în van spre premierul Boc, în 2009. Celorvisând să fie nobelizaţi le- a fost frică de N. Breban,nominalizat pentru Nobel în 2006, în 2011, în 2013.Şi trebuie spus limpede: cititorii săi i- au acordatdemult premiul Nobel. Acest text s- ar putea numi,de altfel, un nobel de la cititori, mereu complici (evocabula din fPC- ul Aurei Christi) cu autorul lor.Mă mândresc şi eu cu complicitatea asta.

Aşadar, Cui i- e frică de Nicolae Breban? Multo-ra. Voi reveni. r

cu AnDrei potloG, JAninA Şi ion iAnoŞi. Delphi

34

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

omar cel orb poate – şitrebuie citit – la maimulte niveluri, căci e,deopotrivă, un excelent

roman de şi despre dragoste. Şi des-pre moarte, fără îndoială, căci celedouă coordonate se împletesc la totpasul şi în fiecare pagină, ca şi cumautoarea ar încerca să creeze, princuvinte, un inedit model al unuicovor oriental, imagine cu profundesemnificaţii, exploatată de altfel peparcursul cărţii: „Taică- său, ajunsbazari, îi spusese că raiul e un covor.[…] doar femeile şi destinul pot să- ţijoace sufletul astfel. Doar covoarelede Tabriz, cu îngeri lăsaţi în muţe-nia sacră să aştepte venirea celuide- al doisprezecelea imam.” Iar în şiprin dragoste, Omar şi celelalte per-sonaje (ghazal, soţia sa, în primulrând!) vor încerca să se cunoască încel mai deplin sens al cuvântului, sănu se piardă de sine şi într- o atât deneaşezată lume. Daniela zeca con-struieşte şi acest nivel depăşind, dinnou, clişeele şi ştiind cum să spunăcu glas tare numeroase adevăruri,de cele mai multe ori (re)cunoscute doar parţial. Căci, într- o ţară cum e Iranulcontemporan, iubirea şi cariera nu sunt privite cu ochi buni în cazul unei femei,iar frumoasa ghazal va trebui să lupte ea însăşi, în primul rând cu propria fami-lie pentru a putea deveni avocat. Odată cu faima se va înstrăina, însă, progresivde Omar, iar cand, după ani de zile de singurătate, va redescoperi pasiunea ală-turi de Sebas leclerc, ziarist de origine iraniană el însuşi, va trebui să fie cubăgare de seamă, căci situaţia din Teheran este extrem de încordată, iar atitudi-nea islamiştilor extrem de intransigentă. Romanul de faţă devine, aşadar, penesimţite, şi un subtil studiu al situaţiei femeii în societatea iraniană contempo-rană, o lume pe care însuşi Omar (şi încă din copilărie!) o va resimţi drept „olume a fricii”. În plus, „în Iran, fiecare duce un secret diferit de al celorlalţi. Puselaolaltă, aceste poveşti fac o lume altfel, asemănătoare cutiei obscure dintr- undagherotip.” Însă cel mai greu este pentru o femeie: „O femeie iraniană, chiar încapitală, la Teheran, nu putea să rişte vreodată cu asemenea lucruri: să fienevasta unui bărbat încă în viaţă şi să lase loc să se spună că un altul, de curânddivorţat, îi surâde prea larg când se întâlnesc.” De aici şi tragicul sfârşit de careva avea parte ghazal, victimă a şabloanelor de care conaţionalii săi nu se puteaudeloc desprinde sau pe care nu aveau destul curaj pentru a le contrazice, dar,deopotrivă, iar acesta e, cred, cel mai important aspect, victorioasă asupra tutu-ror prin curajul şi demnitatea de care dă dovadă, semn că tot ceea ce făcuse pen-tru cei – mai ales pentru cele – din jurul său nu fusese în zadar.

omar cel orb este, apoi, un excelent roman de atmosferă, unul dintre celemai bune romane de atmosferă ale literaturii romane din ultimii ani, căci rămande neuitat descrierile pe care autoarea le face deşertului iranian, lumii atât deaparte a comunităţilor de credincioşi zoroastrieni, dar şi culorilor şi aromelor

orientale – univers desprins, demulte ori, parcă din o mie şi unade nopţi. De aici, desgur, şi fasci-naţia povestirii şi plăcerea de apovesti pe care trebuie să subli-niez că personajele o împărtăşesccu autoarea însăşi, extrem de pri-cepută de a spune, iar şi iar, opoveste – cartea cuprinzând oserie de conflicte secundare şi depersonaje episodice, dar care sunt,fiecare în parte, de neuitat. „Ori-cum, nu mai conta şi avea poftă săpovestească, aşa cum nu o făcusede ani în şir”, aflăm, la un momentdat, despre Omar, cel de curândajuns departe de casă – şi care,pentru a se regăsi şi a se salva derisipire ori de înstrăinare, recurgela strategia istorisirii. A proprieivieţi, pentru ca, în acest fel, săreuşească să distingă el însuşicare e noul raport care se stabileş-te, în cazul lui şi în noua situaţiede viaţă în care se vede pus, întrerealitate şi iluzie, între aparenţăşi esenţă: „Nu ştia până unde evisul lui şi unde începea realita-tea, dacă ea exista cumva şi dacăorbirea sa nu era doar un truc

Rodica grigoreDespre Iran, dragoste şi cărţi (II)

n Cartea străinăRomânii de pretutindenin Corespondenţă din Ţara Sfântă

g. Mosari

Bucureşti… Bucureşti

Mă declar un îndrăgostit de oameni şi oraşe. Dar acum vreau să vă vor-besc despre dragostea mea pentru câteva centre urbane din ţara meanatală, România. Da, am patru localităţi pe meleagurile Carpaţilor pe

care le ador pentru prietenii mei de acolo, ştiind că un singur amic te poate lega deo urbe întreagă, pentru clădirile frumoase, parcurile, străzile, stadioanele, muzee-le, monumentele, statuile şi pentru tot ce poate fi omenesc. Şi care sunt cele patrulocalităţi din inima ta? mă întrebaţi. Vă răspund: sunt un îndrăgostit de Bacăulbacovian în care m- am născut, de Bucureşti, de Capitala ce înseamnă un mic Paris,de Iaşi, marele oraş al Moldovei în care am absolvit facultatea juridică şi de… Clu-jul universitar care prin personalităţile lui mi- a demonstrat ce înseamnă să te ata-şezi de oamenii ţării.

Dar astăzi vreau să vă vorbesc despre Bucureşti, despre dragul meu Bucu-reşti, deşi unii mă vor întreba dacă se poate ca un moldovean din Bacău să iubeas-că pe prim plan o localitate din Muntenia?

Cum vă spuneam mi- am făcut prezenţa în lume la Bacău şi vreme de 17 aniam stat lipit locului. Pe atunci, prin deceniul patru al secolului 20, nu prea se ştiade excursii, de turism, cei care plecau prin ţară şi mai ales în străinătate aveaumulţi bani… Deci după învăţătura moldoveană, un om n- are voie să- şi părăseascălocurile în care a văzut lumina zilei, unde s- a născut, acolo îi va fi şi sfârşitul vie-ţii. Câtă deosebire de concepţie între câteva decenii! Astăzi, mii de avioane, tre-nuri, autobuze, microbuze, vapoare sunt pline cu sutele de mii de cetăţeni ai lumiicare se plimbă sau se mută dintr- un loc în altul, fără nicio oprelişte. Dar eu, peatunci, am reuşit să părăsesc casa părintească pentru prima oară la 17 ani, cândam fost chemat la un concurs de şah la Piatra Neamţ. Am stat acolo două săptă-mâni la rând, ceea ce mi se părea enorm, iar când m- am întors la Bacău îmi veneasă sărut pământul de bucurie că sunt din nou acasă … De pe atunci gândurile melezburau prin lume, voiam să cunosc ţara şi mai ales mă atrăgea… Bucureştiul.Într- o vacanţă a venit la noi în vizită un văr din Capitală. el mi- a povestit capti-vant despre Bucureşti şi diferenţa dintre viaţa de provincie şi cea din centrul ţării,iar eu îl ascultam emoţionat. După câteva zile vărul meu a plecat din Bacău iar euam rămas însuşindu- mi însă de la el… accentul de Bucureşti. Puţin timp am avutsenzaţia, după accent, că eu sunt din Bucureşti deşi încă nu avusesem ocazia să- lvăd. Şi totuşi, în jurul vârstei de 18 ani am ajuns pentru prima oară în Capitală.Am fost să- l scot pe tatăl meu dintr- un spital, deci nu prea am văzut nimic dinoraş. Dar încă de atunci m- au impresionat bucureştenii care s- au dovedit oamenicalzi, apropiaţi. Când am părăsit capitala cu tatăl meu, nenumăraţi oameni, cunos-cuţi şi necunoscuţi, îi urau însănătoşire grabnică. Iar câţiva din personalul medi-cal şi medici l- au întrebat pe tatăl meu dacă a avut o îngrijire bună, dacă e mulţu-mit. Salariaţi ai spitalului ne- au condus până la uşă, iar acolo i- au urat multăsănătate. Bucureştiul, prin oamenii lui, a reuşit să mă atragă de la primul pas pecare l- am făcut spre el, imprimându- mi o dragoste care a rămas pentru toată viaţa.

… festivalul Mondial al Tineretului – 1953, a avut loc la Bucureşti. Capitala afost pur şi simplu invadată de tineri din toate ţările care s- au întâlnit pentru a cereca în lume să fie pace şi prietenie. În ultimele două zile ale festivalului am fost pre-zent la Bucureşti. Atunci cu adevărat era prima oară când eu am cunoscut oraşul,străzile, parcurile. Pentru mine, în anii de atunci, n- a fost mare lucru să ajung pe josdin Calea Victoriei până la Herăstrău, de la Cişmigiu în Parcul libertăţii sau peCalea Moşilor. eram încântat mai ales că vedeam oraşul în sărbătoare, vesel, ornat,arhiplin. Cu încă trei colegi absolvenţi ai liceului din Bacău am făcut o vizită în Par-cul Herăstrău. la intrarea la care am ajuns erau la poartă doi miliţieni şi două femeicare vindeau bilete. Noi, cei patru băcăuani în Bucureşti, nu aveam bani să plătimbiletele, aşa că am hotărât să intrăm gratis în parc, vorbind între noi franţuzeşte, cala poartă să vadă că suntem străini. Aşa am făcut, dar după câţiva paşi, una dintrefemei ni s- a adresat: „Biletele dvs. vă rog. gratis este pentru străini.” Atunci, unuldintre colegi, a întrebat femeia în franceză cu un accent de groază, „ce este, ce s- aîntâmplat?” Iar ea a răspuns zâmbind: „N- o mai faceţi pe străinii, fiindcă se cunoaş-te că sunteţi localnici. Vă dau de gol hainele pe care le purtaţi, căci sunt cumpăratela puncte…”

…Au trecut câţiva ani. eram jurist la o fabrică textilă în Bacău când într- o zis- a organizat o excursie de câteva zile la Bucureşti. Bucuria mea. Am ajuns înCapitală, am luat locurile rezervate la hotel şi am plecat cu câţiva prieteni să colin-dăm Bulevardul Magheru. Bineînţeles că pe atunci nu arăta ca acum. În faţa uni-versităţii era un circ mare, Klutzki, dacă nu mă înşel, lângă el, câteva chioşcuri cala… moşi, unde trăgeai la ţintă şi dacă nimereai câştigai o păpuşă din ghips. laintersecţia străzilor era un borcan mare şi înăuntru un miliţian care dirija circu-laţia. Am ajuns noi, „turiştii băcăuani”, la chioşcurile cu tragerile la ţintă. un prie-ten, unul Rotman, care părea un uriaş, s- a adresat cu glasul lui de bariton: „eu plă-tesc. Cine nimereşte obiectul pe care şi l- a ales, primeşte premiul de la chioşc şi obere din partea mea.” eu nici nu ştiam bine cum se ţine o puşcă în mână, dar dinauzite, aflasem că atunci când tragi trebuie să priveşti un anumit punct, o ridică-tură de la puşcă şi în linie dreaptă să te uiţi la obiectiv. După ce toţi prietenii cucare eram şi- au încercat norocul, dar fără succes, m- au chemat să „împuşc” şi eu.Am ezitat mult, dar până la urmă am pus mâna pe puşcă, am tras şi am răsturnatobiectul propus. Toţi au rămas înmărmuriţi, inclusiv eu şi cu un aer superior, deînvingător, am înapoiat puşca şi le- am spus: „Voi n- aţi ştiut că eu sunt campion latir!”

…Pe Magheru, lângă circ, era un restaurant. Într- o seară ne- am îndreptatspre casa familiei la care locuiam, venisem la Bucureşti pentru vreo zece zile, cândm- a strigat cineva care stătea la o masă în grădină, lângă trotuar. l- am văzutatunci pe prietenul şi colegul meu din Bacău, Morel, alături de Piţu Platon, acto-rul care pentru fizicul lui (înalt şi voinic) a fost ales de un regizor francez să joaceîn filmul „Codin”. M- am apropiat de masa lor, ne- am îmbrăţişat şi ei mi- au spus căau fot invitaţi de un reparator de ceasuri din Bacău, unul lonciu Baiu, care a ple-cat pe bulevard să caute „piţipoance” dar trebuie să se întoarcă. le- am răspuns căeu am venit la Bucureşti pentru puţine zile, că stau la rude şi nu pot să întârzii.Pe atunci, aveam în Bucureşti trei familii de veri, care erau bucuroase să mă invi-te. Dar, după un timp, o familie a plecat în Israel, alta în Canada, iar ultima carelocuia în blocul de la „unirii”, la etajul 6, lângă renumita solistă Dorina Drăghici,nu prea avea spaţiu de locuit, aşa că după mai mulţi ani de vizite în Capitală, amstat numai la hotel. Totuşi, în seara amintită am rămas cu Morel şi Piţu Platon darlongin nu s- a mai întors, aşa că plata… a revenit celor rămaşi. eu am achitat par-tea mea, căci venisem târziu, dar l- am împrumutat pe Platon, care mi- a promis căa doua zi, la ora 9.00 dimineaţa, vine în faţa cinematografului „Aro” (azi „Patria”)şi- mi aduce banii. Platon, fostul meu coleg de clasă şi liceu, care a avut succes cufilmul „Codin”, a doua zi, la ora nouă, era prezent la „Aro” cu suma datorată. Deci,Bucureştiul îşi învăţa locuitorii să fie corecţi, cinstiţi! r

DAnielA zecA

35

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

dintr- o veşnică poveste reluată, care nu se încheianicăieri. luase epopeea de la început, se simţea ca unulise al câmpiei, care îşi uitase drumul de întors. Deaceea nu- şi amintea dacă e un hoinar sau e exilat.”

Orbirea devine, în acest fel, apanajul unei iniţierisuperioare a lui Omar, care ne face să ne gândim,desigur, atât la semnificaţiile orbirii Regelui Oedip,dar şi la imaginea, mai apropiată de prezent, a luiBorges. În fond, abia odată cu orbirea, tragică, fărăîndoială, în plan strict personal, Omar ajunge la aceaînţelegere şi înţelepciune supreme spre care tinsesede la bun început, încă de când era copil, dovadă dru-mul pe care- l face alături de mama sa la TurnulMagilor din Kerman de unde se spune că cei trei magi(care erau zoroastrieni) ar fi pornit, călăuziţi de stea,

pentru a vesti naşterea lui Isus. „Dar ce ţi- a plăcut celmai mult din tot drumul nostru? Omar se bătuse cupalmele de genunchi, ca un filosof: – Păi… drumul.Mamă, secretul comorii e drumul, nu ştii?…” Nu vafi, deci, nici o surpriză pentru cititor că una dintredorinţele lui Omar, dezvăluite, însă, doar către final,este aceea de a scrie: „Tot visase să scrie cărţi. Primaar fi fost despre soare şi n- ar fi citit- o aproape nimeni.Oamenii, în general, nu se gândesc că bietului Soare,care le dă lor lumină, nu îi e tocmai simplu să strălu-cească aşa, agăţat, cât e ziua de lungă. A doua ar fifost despre masă şi despre obiceiurile de a mânca.Abia ultima ar fi fost cartea lui şi ar fi rămas fără

titlu, fiindcă n- ar fi pretins decât să surprindăimagini, senzaţii şi mângâierea pe care le simţi doarîn dans. Acum că era doar un exilat orb, cartea luirămăsese nescrisă, iar pe celelalte le purtase în gândca pe promisiuni neînmplinite.”

Numai că, în ciuda părerii sale, exprimate astfella un moment dat, Omar şi- a împlinit multe dintrepromisiuni – pe unele, poate, chiar fără să- şi deaseama. el devine conştient, pe parcurs, că lumea şilucrurile din jur se schimbă, la rândul lor, asemeneaoamenilor, chiar locul unde ajunge să fie adăpostit,prin bunăvoinţa lui godun se transformă: „localul laHomar & Godun, care devenise la teroristu’, acumdevenea labirintul de iederă”, după numele orna-mentului floral pe care Omar însuşi îl imaginează şi- lconstruieşte în faţa casei, şi care va fi principalaatracţie turistică a zonei. Dar chiar numele lui, „carele părea tuturor atât de arabizat, pornise cândva dela numele lui Omar Khayyam, poetul persan. Poatecă rătăcirile lui de aici, de pe un pământ nou, nu avu-seseră rost decât ca să afle că lumea nu trebuia copia-tă la nesfârşit, ca în pastişele lui godun, ci rescrisă,reinventată şi, câteodată, făcută de la început.” Dova-dă că, aşa cum spunea Mallarmé şi după cum nesugerează Daniela zeca pe parcursul acestui roman,„le monde est fait pour aboutir à un beau livre.” r

● Daniela zeca, Omar cel orb, editura Polirom, Iaşi, 2012

►SemnalPunctul critic ■ Nr. 2 (8) 2013

privire către est

Trăim înconjuraţi de fantasme. fantasmeletrecutului, ale viitorului imaginat şi ale prezen-tului închipuit. Revista trimestrială de diagnozăsocială, politică şi culturală punctul critic priveş-te prezentul fără intermediari şi cosmetizări.Dacă diavolul se ascunde în amănunte, răul seaflă în realitate. Pentru a- l înlătura, trebuie maiîntâi identificat, iar pentru asta trebuie să avemcurajul să privim realitatea în faţă. Revistapunctul critic este una dintre cele mai prestigioa-se publicaţii româneşti cu o periodicitate trimes-trială, o publicaţie de diagnoză socială, politică şiculturală de tip academic, apăruta în urma ini-ţiativei unui grup de scriitori şi universitari,preocupaţi de stabilirea corectă a caracteristici-lor societaţii româneşti postrevoluţionare, cât şide identificarea căilor şi metodelor de alegere a„drumului bun” pentru această societate. fiecareediţie beneficiază de contribuţii ştiinţifice saueseistice ale unor autori cunoscuţi, experţi îndomeniu sau tineri care se dedică studiului temeianunţate. De asemenea, publicaţia se bucură departiciparea unor autori, în majoritate universi-tari, din străinatate care tratează teme indepen-dente dar de mare interes şi semnificaţie pentrupublicul românesc.

fondată de romancierul eugen uricaru,punctul critic are o circulaţie naţională şi inter-naţională, având printre semnatari mari perso-nalităţi româneşti, ca prof. Andrei Marga, Ioanes. Pop, Iacob florea, Radu Baltasiu, MihaiMilca, un Consiliu ştiinţific alcătuit din persona-litaţi naţionale şi internaţionale (Bernard Cas-telli, Institutul de Cercetare pentru Dezvoltare,IRD, din Paris, Septimiu Chelcea, universitateadin Bucureşti, Raffaela gherardi, universitateadin Bologna, Marco lucchesi, universitatea fede-rală din Rio de janeiro, Andrei Marga, universi-tatea Babeş- Bolyai din Cluj- Napoca, giacomoMarramo, universitatea Roma III, Vasile Puş-caş, universitatea Babes- Bolyai din Cluj- Napoca,gheorgh lencan Stoica, universitatea din Bucu-reşti. Colaboratorii de calitate, precum şi Consi-liul Ştiinţific al publicaţiei noastre trimestriale,sunt o garanţie calitativă asupra conţinutului câtşi a obiectivitaţii analizelor şi studiilor publicate.

Din sumarul nr. 2 (8) 2013:

■ Paul Cernat, emergenţa orientului■ eugen uricaru, privire către orient. dincolode mare■ Nicolae ţîbrigan, noua concepţie de politicăexternă a Federaţiei ruse...■ viziunea geopolitică de tip imperialist a rusiei■ Ioan C. Popa, republica moldova – destinulunei provincii istorice româneşti■ Cristian Bizadea, Condiţionări politico- demo-grafice în orientul mijlociu extins■ Mihai Milca, China- america – o nouă alianţă■ Valentina Marinescu, extremul orient prinochii românilor■ Ion Marin, românia şi marea şansă chineză■ gustavo gozzi, multiculturalism şi democraţie

Omar cel orb este, apoi, un excelentroman de atmosferă, unul dintre cele

mai bune romane de atmosferă aleliteraturii romane din ultimii ani,

căci răman de neuitat descrierile pecare autoarea le face deşertuluiiranian, lumii atât de aparte acomunităţilor de credincioşi

zoroastrieni, dar şi culorilor şiaromelor orientale univers desprins,de multe ori, parcă din O mie şi una

de nopţi.

36

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Bucureştii au reprezentat fascinaţia citadi-nă a adolescenţei mele. Veneam aproapeanual cu mama mea, câteva zile, vara, lanaşii noştri (ai ei, de cununie, ai mei, de

botez) – care erau bucureşteni. Sau, treceam cu buni-ca spre giurgiu, oraşul ei de obârşie şi ne opream câte-va zile la naşi. În faza copilăriei nu- i remarcam preaputernic (sau, îmi amintesc mai vag aceasta), diferen-ţa de volume şi spaţii arhitectonice şi… strălucirea decapitală. Veneam de fapt tot dintr- un oraş, consideratprintre cele mari ale României: Craiova. Şi, poate căîntr- adevăr în copilărie – aşa cum spunea odată şiMarin Preda referindu- se la casa părintească mai târ-ziu revăzută – totul pare mai mare. (Sau aşa îţi rămâ-ne în memorie. În vara lui 1943 de ex., în plină înain-tare victorioasă către Moscova a armatelor române şigermane, când odată cu re- alipirea Basarabiei, Româ-nia primise spre administrare şi o parte din ţinutulucrainei, ce îngloba oraşul Odessa şi toată lumea segrăbea să viziteze Odessa – m- au luat şi pe minepărinţii într- o atare excursie. Trecusem în clasa adoua primară… ei bine, peste ani, printre imaginiîncălecate într- o memorie înceţoşată, aşa cum era şiapercepţia mea, neformată la acea vârstă, crâmpeievizuale din Tighina, Chişinău şi Odessa, se legau întreele în loturi spaţiale de arealuri comune, ca şi cum arfi fost la o înălţime şi impozanţă egală!). Poate căBucureştiul mă fascinase şi în prima copilărie, dar nuconştientizasem aceasta. Am avut, încă de la vârsta detrei ani, de când am făcut ochi asupra acestei lumi, oconştienţă acută a eului meu, cu o trăire a lui interioa-ră foarte sensibilă – care reprezenta, pentru copiluldin mine, viaţa reală – şi o indiferenţă la începutaproape totală pentru tot ce constituia împrejurul,exteriorul. Curiozitatea pentru lumea exterioară s- ainsinuat treptat şi pe nesimţite. Am început să fac ochişi pentru ea şi să mă simt, încet, aderentă şi la ea, abiadupă vârsta de treisprezece ani. Abia atunci începeasă se desprindă pentru mine, din muzica lor sincreti-că, o existenţă a formelor şi a structurilor din afaraeului: existenţa oraşului! Cu natura, era altceva! Nucunoscusem satul, ca Blaga – dar în mijlocul unui parcimens cu copaci seculari – şi Craiova avea un aseme-nea parc – mă întâlnisem, ca şi el, cu Veşnicia! Înnatură, îmi regăseam toată mistica eului (starea deatman – cum ar zice yoginii). Atunci, după vârsta detreisprezece ani se croia şi un incipit de curiozitatepentru eurile celorlalţi. le resimţeam empatic, ca pecazuri particulare mai mult sau mai puţin trunchiate,ale egoului meu: ca pe o re – sau altfel de – aşezare aunor bucăţi din el. Până atunci trăisem metafizic, cucoborâri dureroase de revoltă mută, în real: atuncicând descopeream erorile de logică din discuţiile saufaptele celorlalţi (nu mai puţin ale părinţilor mei). Pecare eram nevoită să le tac inhibată de principiile deeducaţie orgolios- severă în descendenţa ei bur -ghez- aristocratică, ale mamei mele: copilul nu trebuiesă intervină în discuţia celor mari; copilul bine crescuttrebuie să vorbească numai atunci când este întrebat!Ideea de social mi- o înfăţişase precipitat şi convulsiv,Istoria: falsificarea neruşinată a alegerilor din `46,mitingurile forţate, arestările foştilor politicieni ţără-nişti şi liberali (aveam 16 ani când şi tatăl meu a fostridicat şi reţinut pentru cercetări – inexistente – timpde peste 4 ani), ecourile dramatice ale colectivizăriiforţate… O bună parte din noi, odraslele foştilorexploatatori, am fi putut fi câştigate generos, la înce-putul regimului nou, de partea lui: a principiilor deegalitate socială şi materială, ale comunismului ideal(aşa cum fuseseră câştigaţi de la distanţă şi intelec-tualii occidentali) – dacă bumerangul luptei de clasăcare stipula ura ereditară n- ar fi fost o inconştientă, ooarbă auto- privaţiune a socialismului însuşi. În nume-le purificator al luptei de clasă se introduceau de cătrepoliţie, la descinderea în casele celor vizaţi a fi arestaţifără vreo vină juridică, manifeste subversive, în nume-le luptei de clasă justiţia era obligată să dea verdictecare contraziceau strident dar solvabil legile statului,în numele luptei de clasă am asistat ca elevă, la şedin-ţele impuse Direcţiei şcolii, de eliminare din învăţă-mântul secundar a unor eleve eminente ale cărorpărinţi fuseseră decretaţi duşmanii poporului ş.a.m.d.Nu principiile revoluţionare ale comunismului a înde-părtat sufleteşte o bună parte din partea cu stigmat, ageneraţiei adolescenţei mele, de el, ci cabala mijloace-lor flagrant imorale prin care s- a impus: mijloace careţineau de strategia înscenărilor infame şi de tacticaperversă şi permanentizată a minciunii publice. Toateacestea nu pot fi extrase din context.

În anii adolescenţei mele Bucureştiul încă fasci-na, pentru că în plini ani negri ai Canalului şi în ciudamultor, nenumăratelor drame ori tragedii provocatede istoria convulsivă în familiile sale de respectată

onorabilitate odinioară, faţada lui de Mic Paris rezis-ta. Aici, căzuseră cel mai repede basmalele tovărăşeştide pe capul doamnelor, îşi reluaseră locul pălăriile,aici dezinhibiţia în faţa vestimentaţiei elegante, careîn provincie continua să fie acuzată că sfidează clasamuncitoare se produsese şi ea urgent. Devenită feno-men de stradă, devenise volens- nolens şi de masă şiîncepuse să intimideze reacţia tovarăşilor de la Partid.Diferenţa dintre Capitală – cu aerul său de revirimental libertăţii de comportament proaspăt reinstalată şiprovincie era netă. (Se pare că doar câteva oraşe arde-leneşti, cum ar fi Timişoara, Oradea, mai arborauacest aer liberalizat, ca influenţă a occidentului viaungaria). Noaptea, zona centrală era un vis de lumini– iar asfaltul trotoarelor şi al carosabilului avea nete-zimea colii de hârtie. În enclava sa principală, Bucure-ştiul rezista: nu abdicase de la cultul esteticului şi albunelor maniere. Bărbaţii se dădeau la o parte să facăloc de trecere femeilor, la fel şi tinerii, celor mai în vâr-stă. Pentru aceştia din urmă călătoria cu mijloacele detransport în comun (care era a majorităţii, pentru cămaşini particulare erau foarte puţine) – nu era o pro-blemă: dacă prin excepţie, un tânăr nu se ridica să- şiofere locul unei persoane mai în vârstă ca el, era ime-diat admonestat de cei din jur. Desigur, era, aceastaenclava Centrului (nu doar a zonei ultra- centrale, ci aunui Centru în sens mai larg, care includea şi pericen-trul – adică al bucureştenilor mai modeşti darcivic- edu caţi şi civilizaţi). Mai existau, însă, precum seştie, şi periferiile: o vastă lume a lumpen- proletariat-ului, a căror viaţă era bucureştenilor străină, desprecare auziseră ca despre una violentă, de familii dezor-ganizate, tâlhari şi cuţitari – dar ce ştiau despre ea,era ca despre o lume din legende. un fel de lege nes-crisă oprea cutumic locuitorii cartierelor de periferie(Colentina, Tei, Pantelimon, ferentari şi celelalte) sătreacă graniţa cartierului lor spre zona centrală aBucureştilor. Pe vremea aceea, lumea periferiei nucălcase niciodată în Centru. Două tipuri de universuman cu falie iremediabil deschisă între ele. (Mai târ-ziu, după ce a apărut Groapa lui eugen Barbu, amintrat de curiozitate într- o dimineaţă de Duminică, înColentina, dincolo de Hala Obor şi am ajuns la loculgroapei. era aceeaşi Colentină din amintirile luiBarbu – şi m- am îngrozit de sărăcia şi murdăria ves-tmintelor. Stăteau, ca un ciorchine des, lung şi neter-minat, de oameni, şi îşi sfârâiau glasurile – asta mi- afost impresia – în faţa cocioabelor, pe marginea şanţu-lui). Chiar şi periferia dudeştilor în care se îngrămă-diseră pe o largă suprafaţă de pământ, locuinţele,aproape la fel de mizere, ale evreimii sărace, în majo-ritate familii de Taica lazăr (emblemă generică a vân-zătorului de haine vechi) – chiar şi periferia aceastadeşi mai puţin abrupt despărţită de restul oraşului,întrucât se scurgea progresiv spre zone mai arătoaseale Cartierului evreiesc (care se întindea până înfosta, alias actuala Piaţa a unirii – iar dincolo deMagistrala Dimitrie Cantemir de azi, până spre bule-vardul Regina Maria şi Parcul Carol) – părea totuşi operiferie ne- vizitată de co- naţionalii din… centru. Pro-tipendada evreiască îşi înălţase case în apropiereaTemplului de pe strada Sfânta Vineri – şi a Sinagogi-lor mai importante. Sediul actual al P.D.l. din secto-rul 3, de ex., o vilă spaţioasă cu arhitectură personali-zată aflată la capătul bulevardului Hristo Botev –stânga – colţ cu strada C. Coposu e fosta proprietate aelenei lupescu, viitoarea soţie a ex- Regelui Carol alII- lea al României.

Ca să nu aruncăm şi copilul odată cu apa murda-ră din albie, ar trebui să fim drepţi şi să spunem cătransformarea periferiilor în cartiere de blocuri decătre Ceauşescu, cu toate sacrificiile impuse popula-ţiei României la vremea respectivă, rămâne, în per-spectiva timpului, un demers constructiv major şinecesar. Nu doar că s- a rezolvat o bună parte din pro-blema habitatului populaţiei – dar s- au desfiinţat şimarile focare de infecţie morală şi materială, acelemahalale ce se constituiseră ca nişte rezervaţii dehommeleşi. Şi totuşi – s- a procedat greşit, în lipsaunor studii de aplicaţie sociologică ce ar fi trebuit ceru-te specialiştilor. Cea de- a doua faţă a medaliei – cearea – este că dislocaţi din periferiile lor, în afara căro-ra nu se aventuraseră, locuitorii acestora, adăpostiţiacum, la demolare, de cele mai multe ori în superbeinterioare de case naţionalizate, şi- au adus până înCentru ignoranţa în materie de civilizaţie, semi- săl -băticia, totala şi, la urma urmei, ingenua lipsă de conştientizare dintre spaţiul privat şi spaţiul public,necunoaşterea abc- ului educaţional, de care, iarăşi, laurma urmei, nu erau vinovaţi. ei bine, da, am trăitmareea progresivă a acestei invazii, până atunci neîn-tâmplate, a periferiei umane (nu doar spaţial- citadi ne)în Centru, până atunci atât de rezistent, al unui Bucu-

reşti ultra- civilizat! Am început s- o trăim, odată cufinalul anilor `50, când transformarea socială a capita-lei părea abia o mijire (eram încă studentă) – şi apoi,ca şi ceilalţi în anii `60, când metamorfozarea popula-ţiei devenea tot mai evidentă. Periferia invadantă eracu mult mai rezistentă: nu se putea contamina deexemplele civilizatoare şi – pentru că nu făcuserăparte din cutumele ei – râdea de ele şi le batjocorea. Înschimb autohtonii mai tineri ai Centrului mimau com-portamentele şi vocabularul colorat al mahalalei.Mimau: la început din motive distractive, ca şi cumtotul era pus între nevăzute ghilimele. Până ce mimaa devenit reflex condiţionat naturalizat şi mentalita-tea periferică a fost adaptată firesc. Această stare delucruri am regăsit- o însă mult mai agravată când,după douăzece şi doi de ani, în 1990 am revenit înBucureşti. De aceea acea metamorfoză socială dinmers a ultimei jumătăţi de veac e şi una de mutaţiepsihologică. la nivel de masă, societatea bucureştea-nă s- a îmbolnăvit de periferic: periferic intelectual şispiritual, extrapolat într- un periferic al limbajului –care nu doar vulgarizează limba (asta încă n- ar finimic!) – dar, odată cu modificarea conotaţiei unorcuvinte îi modifică, prin non- cultura oficiantă regulilefonetice şi sintactice, care sunt reguli de natură inter-nă ale unei limbi. (Să dăm, la întâmplare, un exemplude modificare conotativă: cuvântul duduie, care însocietatea citadină din România era folosit ca apelarea unei femei a cărei situaţie matrimonială e necunos-cută – şi era un cuvânt elegant, de gentileţe. Auzitfiind în Centru, de reprezentanţii periferiei ajunşi aici– şi necunoscut fiind lor până atunci, l- au luat în derâ-dere tocmai pentru că îi simţeau nuanţa, pentru eicaraghioasă, de politeţe – şi l- au folosit în lumea lor cusensul de târfă, sau mai exact, cu sensul a ceea ce dic-ţionarele înţeleg prin ştoarfă din lumea lor, a trecut înlumea contaminată de ei, încât a- i spune azi uneifemei ce a trecut de prima tinereţe duduie devine oinjurie. De fapt cei din generaţiile tinere cred că astaa fost dintotdeauna conotaţia cuvântului).

Negreşit că o parte viguroasă şi foarte valoroasă aCulturii române – de la literatură şi arte la ştiinţă şiştiinţa de graniţă – se zămisleşte în continuare aici, laBucureşti. Dar locurile ei de zămislire devin prin forţalucrurilor, adică prin ignorarea lor de conştiinţa socie-tăţii largi, un fel de staţii elitiste forţate, precumvechile centre secrete de iniţiere – deşi creatorii şiosârduitorii de azi din aceste domenii n- ar vrea nici pedeparte să fie aşa.

Nu vreau să fac prognoze de viitor! În cea maimare parte a lor, prognozele au eşuat, în decursul Isto-riei. Surpriza acesteia ne izbeşte întotdeauna. De celemai multe ori stupefiant în raport cu trecutele noastreaşteptări. Într- o lume în care distrucţia ne întâmpinăla tot pasul: de la pavajele care se cariază într- un per-petuum mobile, pe măsură ce în acelaşi perpetuummobile sunt atât de anemic şi fără de pauză refăcuteîntr- un joc de cerc vicios – la demolările fără scrupulede fizionomie urbană, pentru înălţarea pe locul lor aunor giganţi meniţi speculei – se întâmplă, neaştepta-te parcă, şi iniţiative noi şi inspirate. Citesc în revistaBewhere nr.11 a.c., despre preluarea de către grupuritinere de arhitecţi, a unor case nelocuite din zona cen-trală a Bucureştiului, renovarea lor prin muncă volun-tară proprie, cu materiale donate sau reciclate din celerămase de izbelişte pe şantierele părăsite – şi transfor-marea acestor locaţii în centre de relaxare multi- cultu -rală şi de dezbateri deschise de noi proiecte.

Pentru viitorul scurt – mai multă grijă pentruîntreţinerea patrimoniului arhitectural. Cu strădaniisacrificiale, se înţelege la nivelul distribuţiei de Stat abanilor. Mai multă noocraţie (conducere politică spre ofinalitate intelectuală) a guvernanţilor, mai multăanaliză profesională în acordarea autorizaţiilor deînălţare sau modificare a clădirilor, pentru reducereala minimum posibil a eclectismului stilistic. (Nu maienumăr gafele deja ireparabile). Cine a autorizat,întreb, în deceniul de curând încheiat, vopsirea în alba statuilor din Piaţa universităţii? Nu dă rău – dar eo regulă deontologică: opera unui sculptor trebuie păs-trată exact aşa cum – şi din materialul în care – el acreat- o? Nu se intervine asupra ei. Şi, din nou, reveni-rea la patrimoniu: esenţa noastră ca naţie se recu-noaşte până la urmă în el – şi nu în mentalitatea can-titativ- vulgata a unei mase lăfăite obscen în incultură.Se recunoaşte în ceea ce depozităm creator. O salăgorduz ar fi o obligaţie a Muzeului Naţional. r

Jeana MorărescuMutaţiile şi mutanţii Bucureştiului

În anii adolescenţei mele Bucureştiulîncă fascina, pentru că în plini ani

negri ai Canalului şi în ciuda multor,nenumăratelor drame ori tragediiprovocate de istoria convulsivă în

familiile sale de respectatăonorabilitate odinioară, faţada lui deMic Paris rezista. Aici, căzuseră celmai repede basmalele tovărăşeşti de

pe capul doamnelor, îşi reluaserălocul pălăriile, aici dezinhibiţia în

faţa vestimentaţiei elegante, care înprovincie continua să fie acuzată că

sfidează clasa muncitoare seprodusese şi ea urgent.

► Bucureşti, mon amour

37

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

unul dintre cele mai reuşite filme politi-ce ale noului mileniu şi, ceea ce îl faceşi mai special, unul dintre cele maiamuzante, nu de Pablo larrain dove-

deşte cât de eficiente pot deveni micile cinematogra-fii în lupta lor cu marea maşinărie hollywoodiană.Premiată la Cannes în secţiunea Quinzaine des rea-lisateurs şi nominalizată la Oscarul dedicat produc-ţiilor străine, această comedie chiliană cu accentesumbre a devenit un succes internaţional deşi vor-beşte despre o problemă locală, mai precis despre unreferendum iniţiat în Chile în 1988.

Bazat pe o piesă de teatru de Antonio Skármeta,plebiscitul, inteligentul scenariu evocă dintr- ununghi interesant un eveniment care a schimbat cur-sul istoriei în Chile şi a accelerat evoluţia de la dic-tatură la democraţie: referendumul din 1988. După15 ani de la lovitura de stat militară prin care gene-ralul Augusto Pinochet a înlăturat prin violenţăguvernul de stânga ales democratic al lui SalvadorAllende şi a condus apoi prin teroare, abuz şi limita-rea drepturilor democratice ţara, în urma presiuni-lor făcute de organisme internaţionale importante,junta se vede nevoită să iniţieze un vot popular pri-vind convocarea alegerilor. Cei care ar fi votat „da”ar fi fost de acord ca Pinochet să conducă statul pen-tru încă opt ani, în timp ce votanţii care ar fi pusştampila pe „nu” ar fi confirmat nevoia declanşăriialegerilor. De teama criticilor din partea numeroşi-lor observatori internaţionali aflaţi în Chile, s- a luatşi decizia ca referendumul să beneficieze de o campa-nie electorală televizată, susţinătorii politici aiambelor tabere având dreptul la 15 minute de apari-ţii în fiecarea seară pe postul naţional.

Povestea filmului urmăreşte această confrunta-re a clipurilor publicitare şi a echipelor aflate în spa-tele lor, lupta configurându-se ca o bătălie între uria-şul goliath şi micul David, în care isteţimea celui dinurmă îl transformă în învingător. la capătul uneicampanii cu episoade dramatice (arestări, confrun-tări stradale, ameninţări) dar şi comice (umorul unorclipuri este devastator) a câştigat democraţia: opozi-ţia a obţinut 55% din voturi, făcând ca alegerile des-făşurate în anul următor să- l înlăture pe Pinochet dela putere.

Opţiunea pentru un ton de campanie optimist şipentru mijloace publicitare moderne şi amuzante aavut un rol decisiv în mobilizarea votanţilor. Omul„providenţial” care a ales această strategie este unjune „executiv” dintr-o agenţie publicitară (jucat defaimosul actor mexican gael garcia Bernal), un chi-lian care revine în ţară după ani buni de exil în

Mexic, unde s- a exersat în noua artă a reclamelor.Specializat în clipuri pentru băuturi carbogazoase, else pricepe să vândă orice produs. Pentru el şi demo-craţia propusă este un fel de produs şi reuşeşte s- oprezinte foarte atrăgător, recurgând la limbajulpublicitar de tip Coca Cola. Cu un curcubeu alesdrept simbol al campaniei, cu tricouri în culori sola-re, cu un şlagăr cu valoare de imn, cu o inspiratămoblizare a vedetelor de serial (toate votante avariantei „nu”) seria de clipuri con-cepute de „omul din agenţie” îiîncântă pe chilieni. De fapt, el orga-nizează discursul audiovizual înjurul conceptului „bucurie”, pe careîl pun în valoare şi versurile cânte-cului „Chile, la alegria ya viene”(„Chile, bucuria se apropie”). Deşipopulară şi, până la urmă câştigă-toare, campania îi irită însă pepoliticienii opoziţiei, printre carevictime ale regimului trecute printortură şi detenţie care nu potglumi pe seama anilor dictaturii.Chiar şi fosta nevastă a regizoruluiîl critică pentru că foloseşte unelte-le „inamicului” manipulator.

la acest nivel se contureazăcontroversa etică ce înnobilează fil-mul, făcându-l mai mult decât osatiră: avem dreptul să uităm sufe-rinţele a mii de oameni şi să nu leamintim vorbind despre nevoiaschimbării? Iar construcţia discur-sului publicitar nu cumva foloseşteelemente ale retoricii susţinătorilor societăţii de con-sum aflaţi în tabăra ce trebuie măturată de la pute-re? Această dublă dilemă îmbogăţeşte textura filmu-lui care alege să nu mizeze pe frumuseţea formei. Cumare dezinvoltură, dublată de abilitatea tehnică, seintegrează clipurile autentice ale campaniei „Nu”din 1988, realizate pe casete video cu rezoluţie slabă,ce par azi decolorate şi sărăcăcioase pentru consu-matorii asaltaţi cu imaginile de sinteză complexe alepublicităţii de azi. Pentru a evita un contrast stri-dent între aceste imagini şi cele filmate acum, regi-zorul alege să înregistreze pe bandă magneticău- matic şi peliculă ¾ folosită la sfârşitul anilor 80.Aceasta asigură un plus de realism descrierii activi-tăţii şi vieţii cotidiene a eroului principal şi ai celordin echipa sa, precum şi interacţiunii dintre repre-zentanţii celor două tabere.

Probabil că cei obsedaţi de diagnosticarea exac-tă a tendinţei culturale dominante (modernism saupostmodernism?) ar avea de ce să polemizeze în jurulfilmului lui Pablo larrain. fiind o reprezentare amediului pentru face critica lui (cinismul publicităţiie mereu demascat) no poate părea modernist, darcolajul şi folosirea cópiilor (vezi replica recurentă„este o copie a copiei, a copiei”), precum şi tonul ludicîl recomandă mai degrabă ca postmodernist. Ceea cefrapează la peliculă este folosirea cu mare precizie adispozitivului „film în film”, cu intuiţii remarcabileamintind de reflecţia lui gilles Deleuze asupra pro-cedeului. el consideră că „…filmul în film nu sem-nealează sfârşitul poveştii şi nu îşi este mai suficientsieşi decât flash back- ul sau visul: este doar o meto-dă de lucru, care trebuie justificată de altceva.…Dacă acest mod este folosit, atunci el trebuie să fiebazat pe consideraţii capabile să ofere o justificaremai înaltă. Ar trebui să observăm că în artă, operaîn interiorul altei opere a fost deseori legată de con-sideraţii de supraveghere, o investigaţie, o răzbuna-re, o conspiraţie” (în Cinema 2. the time Image,university of Minnesota Press, Minneapolis, 1989).

exact acest lucru îl face, cu inteligenţă, filmulnu: foloseşte „filmul în film” (mai exact clipurilepublicitare în film) ca pe o „metodă de lucru” legată,în cazul nostru de o formă de „răzbunare”. De fapt,revanşa celor intimidaţi, umiliţi, alungaţi de lamanifestaţiile contra tiraniei cu tunurile de apă şigaze lacrimogene, pândiţi de agenţi în faţa caselor şiascultaţi la telefon, acei opozanţi de vârste şi profe-sii diferite, care pot, în fine, să- şi râdă de dictatură.Acei oameni anonimi sau faimoşi care, urmărindcampania optimistă capătă curajul şi determinareade a ieşi în număr mare la vot şi de a crede că vorscăpa astfel de dictatorul cu gesturi solemne şi min-ciuni învelite în mesaje creştine.

Inteligentă este şi ideea regizorului de a nu- ltransforma pe publicitarul isteţ într- un erou supra-dimensionat, arătându- ne cum el revine, în final, laocupaţia iniţială, aceea de a convinge oamenii să

cumpere lucruri de care nu au neapărat nevoie. Deşihappy end- ul este foarte pregnant, filmul lasă însă şiun gust amărui, făcându- ne conştienţi de refuzulmajorităţii de a- şi asuma trecutul şi de graba de aajunge din urmă societăţi mai prospere, privindnumai în viitor. Poate că rezervele exprimate în ţaranatală faţă de filmul nu au fost justificate nu de„inexactităţi” de context istoric, ci de refuzul unorade a se privi în oglindă. Analogia cu inapetenţa spec-tatorilor noştri de a vedea trecutul recent pe ecranapare ca foarte firească. r

Dana DumaCoca cola şi dictatura

Exact acest lucru îl face, cu inteli-genţă, filmul Nu: foloseşte „filmul înfilm” (mai exact clipurile publicitare

în film) ca pe o „metodă de lucru”legată, în cazul nostru de o formă de„răzbunare”. De fapt, revanşa celor

intimidaţi, umiliţi, alungaţi de lamanifestaţiile contra tiraniei cu tunu-rile de apă şi gaze lacrimogene, pân-diţi de agenţi în faţa caselor şi ascul-taţi la telefon, acei opozanţi de vârste

şi profesii diferite, care pot, în fine,să- şi râdă de dictatură.

Nu

GAel GArciA

n TIFF 2013

38

ANUL XXIV t Nr. 8 (737)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Ciclul de filme al Cinematecii Românedestinat elevilor, iniţiat în stagiunea2011- 2012, a continuat şi în stagiunea2012- 2013, programând, în prima parte

a anului 2013, o serie de capodopere ale filmuluimondial, pe care, împreună cu criticul Dana Duma –cu care am conceput şi prezentat, alternativ, acestprogram cinematografic –, l- am intitulat „genialita-te în doi”, fiind vorba despre filme cu „tandemuri”cinematografice celebre. Din capul locului s- o spu-nem, ne- am bucurat că audienţa publică a fost maimare decât în stagiunea inaugurală (la două filmeale ciclului, o noapte furtunoasă de jean georgescuşi naşul de francis ford Coppola au fost săli pline,chiar arhi- pline), fapt care validează iniţiativa Cine-matecii Române de a lansa un program de filme des-tinat elevilor, „teritoriul” cel mai propice pentruimplementarea şi rodirea culturii cinematografice.Dar ce filme au fost incluse în stagiunea 2012- 2013a Cinematecii liceenilor? le voi parcurge, într- o ordi-ne relativ cronologică (nu neapărat în ordinea pro-iecţiilor)... Primul tandem cinematografic celebruevocat a fost acela dintre regizorul german fritzlang şi scenarista sa fidelă ani de zile, scriitoareaThea von Harbou în filmul metropolis (1927), unadintre capodoperele expresionismului german, pres-tigios curent cinematografic lansat încă în anii fil-mului pre- sonor. metropolis rămâne, în istoria filmu-lui mondial, un prim science- fiction de anvergură,care a prefigurat, cu inventivitate şi luciditate, cupremoniţii tulburătoare, o „lume a viitorului”. Sărecunoaştem că un film cu zgârie- nori, elicoptere,avioane, lasere şi roboţi (în 1927!), ca să nu mai vor-bim şi de numărul de strip- tease, nu putea fi un filmoarecare, dar metropolis ţine pasul cu timpul (un vii-tor devenit trecut) îndeosebi prin forţa vizionară aideilor sale. jucau, în Metropolis, Alfred Abel, gus-tav fröhlich şi – în multipleroluri – Brigitte Helm, dardouă vorbe în plus aş rezervapentru celebra scriitoare Theavon Harbou, care i- a devenit şisoţie lui fritz lang, încă din1922, după succesul filmuluilansat împreună, testamentuldoctorului mabuse, dar care,ulterior, îmbrăţişând ideologianazistă (Adolf Hitler a decla-rat, de altfel, că metropolisfigurează printre principalelesale preferinţe cinematografi-ce), l- a determinat pe fritzlang să emigreze în Stateleunite ale Americii. N- a lipsitdin program, nici în acestsezon, capodopera lui OrsonWelles Cetăţeanul Kane(1941), în care celebrul regizora fost însoţit de directorul deimagine gregg Toland, căruia ise datorează, în mare măsură,performanţele tehnice de ex -cepţie ale acestui film emble-matic. Practic, regizorul Orson Welles debuta, la 25de ani, cu acest film monumental, care îşi păstreazănealterată poziţia în top- urile internaţionale alecelor mai bune zece filme ale tuturor timpurilor,organizate periodic pe diferite meridiane ale lumii.Chiar dacă filmul consacrat personalităţii controver-sate a magnatului de presă Charles foster Kane aavut de înfruntat o serie întreagă de dificultăţi ladata premierei (îndeosebi datorită asemănărilor fra-pante între biografia personajului cinematografic şibiografia unui personaj real de la începutul anilor40, magnatul de presă William Randolph Hearst), ela înfruntat cu fruntea sus deceniile. Şi dacă nu am fiavut de a face cu tandemul celebru Orson Welles-gregg Toland, am fi putut vorbi despre un alt tan-dem celebru în acest film, acela dintre Orson Welles(regizorul) şi Orson Welles (actorul), performanţainterpretativă a acestuia nefiind nicidecum mai pre-jos. Printre filmele din stagiunea 2012- 2013 aleCinematecii liceenilor s- a numărat şi superbul filmal regizorului jean georgescu o noapte furtunoasă(1943), măiastra ecranizare a comediei caragialenecu acelaşi nume. Pe bună dreptate asociem formulei„genialitate în doi” numele a doi iluştri creatori, regi-zorul jean georgescu şi dramaturgul Ion luca Cara-giale: regizorul şi- a dorit, chiar, o „integrală Cara-

giale”, şi unul dintre marile sale regrete a fost acelade a nu- şi fi putut realiza visul. Printre alte regreteale regizorului (la capătul unei cariere exemplaredar agitate) a fost şi acela de a nu fi putut s- o aducăacasă cu tramcarul pe ziţa din noaptea furtunoasă(date fiind condiţiile dificile de filmare: practic, dinpricina războiului, a condiţiilor de camuflaj, mache-ta decorului conceput de reputatul scenograf ŞtefanNorris a rămas pe hârtie). la (fix) 70 de ani de lapremieră, filmul lui jean georgescu o noapte furtu-noasă (cu prestigioasa sa distribuţie, din care nu lip-sesc Al. giugaru, Iordănescu Bruno, george Deme-tru, Radu Beligan, Maria Maximilian, floricaDemion, Şt. Baroi) rămâne, nedetronat, în frunteaecranizărilor caragialene, în ciuda vârstei sale şi atimpului greu în care a fost realizat. Ciclul destinatliceenilor a inclus şi primul episod din capodoperasonoră a lui Serghei eisenstein Ivan cel Groaznic(1944). Regizorul intenţiona să realizeze o trilogiededicată renumitului ţar rus, dar n- a mai reuşit sătermine decât episodul al doilea, pentru că, la numai40 de ani, în 1948, a încetat din viaţă. Cu NikolaiCerkasov în rolul titular (care- l interpretase şi peAlexandr Nevski în anteriorul film istoric al lui Ser-ghei eisenstein), filmul Ivan cel Groaznic impresio-nează, şi după aproape şapte decenii, prin forţa por-tretistică a evocării unui ilustru, dar controversat,personaj istoric, primul ţar al Rusiei, Ivan al IV- lea,prin capacitatea reconstituirii unei epoci foarte agi-tate, cum a fost veacul al XVI- lea, prin virtuţile salefilosofice, morale, estetice şi, nu în ultimul rând, prinmuzica lui Serghei Prokofiev – devenită adevărat„personaj” al unui film cu multiple secvenţe antolo-gice –, fapt care ne- a determinat să considerăm tan-demul Serghei eisenstein- Serghei Prokofiev repre-zentativ pentru ideea „genialităţii în doi”. filmulcare a omagiat tandemul cinematografic dintre regi-

zorul american Howard Hawks(un mare maestru al westernu-lui, al filmelor de aventuri şi alfilmelor cu gangsteri) şi acto-rul- idol Humphrey Bogart afost Somnul de veci (1946), inti-tulat în original the Big Sleep,un spectaculos „film negru”, cuaccente romantice, scenarizat –printre alţii – de William faul-kner, după un roman de Ray-mond Chandler, un film cu sus-pans şi de înaltă ţinută esteti-că, în care Humphrey Bogarteste detectivul Philipe Marlo-we, iar partenera sa, laurenBacall...

un alt tandem cinemato-grafic celebru evocat la Cine-mateca liceenilor a fost acela(nu numai celebru ci şi raris-sim!) din filmul lui Charlie Cha-plin luminile rampei (1952),unde, pentru o singură dată înviaţă, Charlie Chaplin (renun-ţând la personajul său „de

suflet”, Charlot, şi devenind, pentru o dată, Calvero)l- a avut drept partener pe celălalt imens comic ame-rican, Buster Keaton. Cei doi interpretează un stră-lucit „număr muzical”, suprasaturat de gaguri (unulcântând la vioară, celălalt la pian), un moment cine-matografic absolut antologic. Cam din aceeaşiperioadă de la mijlocul veacului trecut datează şicapodopera umberto d (1952) de Vittorio de Sica,care a reprezentat la Cinemateca liceenilor tande-mul reprezentativ al neorealismului italian, De Sica– Cesare zavattini, scenaristul câtorva dintre celemai izbutite realizări ale remarcabilului curent cine-matografic postbelic. umberto d rămâne unul dintrecele mai triste filme din toată istoria filmului mon-dial (pentru că vorbeşte cu luciditate şi sinceritatedespre avatarurile vârstei a treia şi ale singurătăţii),încheiat cu un temporar, dar atât de meritat şi nece-sar, „sfârşit fericit”. Tot prin acei ani, un alt maestrual neorealismului italian, Roberto Rossellini, realiza,într- o a doua etapă a carierei sale prolifice – aceea acolaborării artistice cu soţia sa din acea perioadă,ilustra actriţă Ingrid Bergman – filmul Călătorie înItalia (1954), un personal film psihologic, radiografiaunui cuplu, în care partenerul protagonistei erageorge Sanders. Pe bună dreptate, Cinematecaliceenilor a acordat atenţia cuvenită tandemului

întrucâtva surprinzător Roberto Rossellini- IngridBergman. Cam din aceeaşi perioadă este datată şicapodopera reputatului regizor japonez Akira Kuro-sawa Cei şapte samurai (1954), inclusă în programulCinematecii datorită tandemului semnificativ AkiraKurosawa- Toshiro Mifune, unul dintre actorii predi-lecţi ai regizorului considerat, pe bună dreptate,„împărat” al filmului nipon. Nu întâmplător s- a spusdespre acest film cu o valoare estetică de excepţie –în care este vorba despre povestea a şapte samurai,veniţi în sprijinul unui sătuc de agricultori, atacatfrecvent de bandiţi –, că fiecare secvenţă este „picta-tă” cu minuţiozitatea unui tablou. Spectatorii Cine-matecii au putut urmări, de asemenea, unul dintrecele mai prestigioase filme ale free- cinema- uluienglez, priveşte înapoi cu mânie (1958) de TonyRichardson, pe un scenariu al cunoscutului drama-turg john Osborne – aceasta fiind „genialitatea îndoi” –, povestea unui „tânăr furios” notoriu, interpre-tat de Richard Burton, cu Claire Bloom drept parte-neră. Prestigiosul film fellinian la dolce vita (1960)a fost ales pentru a ilustra un alt tandem celebru,acela dintre regizorul federico fellini şi unul dintreactorii săi preferaţi, Marcello Mastroiani (care, înunele filme, cum ar fi opt şi junătate, de pildă, inter-pretează, practic, un alter- ego al regizorului). În ladolce vita, Marcello Mastroiani este un ziaristcare- şi propune să investigheze modul de viaţă al„înaltei societăţi” italiene, o operaţie – cum putemconstata – deloc lipsită de surprize. Din distribuţiafilmului mai fac parte, printre alţii, Anita ekberg,Anouk Aimée, Adriano Celentano. filmul altuigenial regizor italian, Michelangelo Antonioni,deşertul roşu (1961), o încununare, de fapt, a cele-brei trilogii alcătuite din aventura, noaptea şi eclip-sa, a fost inclus printre filmele „genialităţii în doi”datorită „tandemului” (de film şi de viaţă) Michelan-gelo Antonioni- Monica Vitti (aceasta din urmă oimportantă „descoperire” a regizorului italian, actri-ţă prezentă în toate cele patru filme amintite). Dedata aceasta, Monica Vitti este soţia nevrotică aunui industriaş din „deşertul roşu” al oraşului indus-trial Ravenna, dar filmul este mai mult şi altcevadecât drama unei femei, filmul vorbeşte, răspicat,despre nevroza lumii contemporane. Iată, întâmpla-rea face să mă refer, în continuare, la regizorul sue-dez Ingmar Bergman (care a murit, în vara lui 2007,doar la câteva ore distanţă de fratele său într- alecinematografului Michelangelo Antonioni!), şi la unalt tandem ilustru de film şi de viaţă, Ingmar Ber-gman- liv uhlman, cei doi fiind reprezentaţi la Cine-mateca liceenilor prin filmul Strigăte şi şoapte(1972). Din nou, mai mult şi altceva decât povesteaa trei surori – interpretate magnific de liv uhlman(Maria), Ingrid Thulin (Karin) şi Hariet Andersson(Agnes) – dintre care una moare şi celelalte îiveghează, în felul lor, ultimele zile de viaţă, filmulare adâncimi filosofice, vorbeşte despre bolile incu-rabile ale lumii contemporane. Tot din aceastăperioadă datează şi filmul Farmecul discret al bur-gheziei (1972) de luis Buňuel, inclus în program şidatorită colaborării constante a regizorului cu scrii-torul- scenarist jean- Claude Carièrre. filmul acesta– cu fernando Rey şi Delphine Seyrig printre prota-gonişti – rămâne unul dintre marile filme de matu-ritate ale eminentului cineast spaniol (care, înparanteză fie spus, n- a realizat în Spania – din pri-cina cenzurii franchiste – decât două filme în întrea-ga sa carieră). filmul regizorului american francisford Coppola naşul (1972), care a inaugurat unîntreg ciclu de filme dedicat personajului titular, afost ales în programul „genialităţii în doi” pentru ailustra colaborarea constantă a regizorului cu unuldintre actorii săi reprezentativi, Marlon Brando,devenit celebru mai ales după ce a interpretat rolul„Naşului”. este vorba despre unul dintre filmele cucele mai mari succese de box- office pe toate meridia-nele lumii. În sfârşit, dintre creaţiile remarcabile aleprotagoniştilor „noului val” francez a fost ales filmulnoaptea americană (1973) de françois Truffaut cujean- Pierre léaud printre interpreţi (actor care l- aînsoţit pe regizor de pe vremea în care era copil, în400 de lovituri), unul dintre cele mai pasionante„filme despre lumea filmului” realizate vreodată. r

Călin Căliman„Genialitate în doi”

Filmul regizorului american FrancisFord Coppola Naşul (1972), care ainaugurat un întreg ciclu de filme

dedicat personajului titular, a fost alesîn programul „genialităţii în doi”

pentru a ilustra colaborarea constantăa regizorului cu unul dintre actorii săi

reprezentativi, Marlon Brando,devenit celebru mai ales după ce a

interpretat rolul „Naşului”.

Cinemateca liceenilor

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

AUGUST 2013

39

Cărţile noastre pot fi găsite în librăriile de calitate din ţară.Vă invităm să nu le căutaţi în Librăriile Humanitas!

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Pentru anul 2013 vă invităm să văabonaţi la revista Contemporanul

ABONAMENT ROMâNIA: 60 LEI/AN

ABONAMENT STRăINăTATE: 70 EURO/AN

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia CONTEMPORANUL

Adresa: OP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18E- mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comAbonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Acta LegisSRL, Zirkon Media, S.C. Orion Press Impex 2000 SRL,S.C. Manpres Distribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.Revista este distribuită de Editura Regală SRL (tel.:021 317 90 81), Press Point Distribution SRL. Poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay, Octagon.

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

■ eveniment

galeriaartistilor.roFundaţia Culturală Ideea Europeană anunţă lansarea platformei on line galeriaartistilor.ro, prin care ne propunem să promovăm o seamă de artişti

români. În cadrul platformei bilingve vor fi organizate o serie de secţiuni ce vizează romancieri, prozatori, poeţi, critici şi istorici literari, oameni de ştiinţă,pictori, sculptori, graficieni, actori, regizori ş.a. Între numele promovate: Ana Blandiana, Ştefan Borbély, Nicolae Breban, Emil Brumaru, Augustin Buzura,Aura Christi, Diana Cozma, Mircia Dumitrescu, Vasile Gorduz, Ileana Mălăncioiu, Virgil Nemoianu, Basarab Nicolescu, Lucian Pintilie, Ioan Es. Pop,Dumitru Radu Popescu, Doina Ruşti, Eugen Simion, Nichita Stănescu, Virgil Tănase, Eugen Uricaru, Monica Săvulescu Voudouri, Vladimir Zamfirescu ş.a.

galeriaartistilor.ro are ca obiectiv sporirea vizibilităţii şi cunoaşterii valorilor româneşti în lumea de astăzi, în care romancierii, prozatorii, poeţii,criticii şi istoricii literari, oamenii de ştiinţă, pictorii, sculptorii, graficienii, actorii şi regizorii români alcătuiesc un capital de imagine uriaş. Scopul proiectuluieste promovarea culturii, literaturii române vii şi a civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.

Parteneri de proiect: Asociaţia Contemporanul, revista Contemporanul, Academia Română, Fundaţia Naţională de Ştiinţă şi Artă, Societatea Culturală „Balkania Contemporană” (Atena), Club A,Associazione Socio- Culturale „Vocea Romanilor”

Parteneri media: Ring, Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE), Radio România Cultural,

Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte din România (FEDCR), Corectbook etc.

www.ideeaeuropeana.ro, www.europressgroup.ro, www.librariapentrutoti.ro, www.bibliotecaeuropeana.ro, www.contemporanul.ro