Universitarea de Stat “Alecu Russo” din Bălți, Specialitatea „Pedagogia învățămîntului primar și pedagogia preșcolară”

Referat: “Particularitățile

morfologice și funcționale ale organismului copiilor.”

Realizat: Bolocan Carolina

Profesor: Panco T.

Bălți 2013

Plan

Stratul de grăsime subcutanat Scheletul Coloana vertebrală Toracele Membrele superioare şi inferioare Ţesutul muscular Aparatul respirator Aparatul circulator Aparatul digestive Aparatul urinar Sistemul nervos central

La naştere, epiderma este foarte subţire şi cea mai mică iritaţie produce leziuni care se infectează uşor. Nou-născutul are pielea acoperită cu un strat de

grăsime protector (numit vernix caseosa), după îndepărtarea căruia apare epiderma fină, de culoare trandafirie. Pielea are rol de protecţie a organelor pe care le acoperă, de menţinere constantă a temperaturii corpului; de asemenea, are şi funcţia de respiraţie, care la copii este importantă. Stratul de grăsime subcutanat nu este complet format la naştere, ci se dezvoltă treptat: apare întîi pe faţă, apoi pe membrele superioare şi interioare, torace şi la urmă pe abdomen (în jurul vîrstei de 45 de zile). Pliul cutanat are la sugari o grosime de 1,5-2 cm. Acest strat de grăsime (ţesut celular, subcutanat) are rol de protecţie, rol în mecanismul termoreglării, rol de rezervă nutritivă şi de susţinere a diverselor organe. La copilul sănătos, palparea tegumentelor dă o senzaţie specială de rezistenţă la apăsare.

Scheletul. La copil, oasele sint mai puţin mineralizate. Sistemul osos are o rezistenţă mai mică decit la adult, faţă de lovituri directe, izbituri.Intre epifiza şi diafiza oaselor lungi există o zonă cartilaginoasă care asigură creşterea in lungime a osului. Creşterea in grosime a osului se produce prin capacitatea periostului de a forma noi kamele osoase.Cutia craniană nu este complet osificată la naştere. Intre oasele craniului rămin porţiuni moi, neosificate. Dintre acestea, cea mai mare este zona situată in creştetul capului, numită fontanela mare (moalele capului), cuprinsă intre osul frontal şi parietate. Aceasta are forma unui romb şi are la naştere o suprafaţă de circa 9 cm2. Treptat, această zonă se osifică. In mod normal, fontanela mare trebuie să fie inchisă la un an şi jumătate. Coloana vertebrală este dreaptă in primele 3 luni. Odată cu dezvoltarea mişcărilor sugarului, apar curburile coloanei. - la 3 luni apare lordoza cervicală – copilul ţine capul;- la 6 luni apare cifoza dorsală – stă în şezut;- la 9-12 luni apare lordoza lombară – sugarul începe să meargă.Aceste trei inflexiuni se accentuează în cursul celui de al doilea an când copilul merge independent. Toracele, conic la naştere, devine treptat cilindric iar după vârsta de 6 luni se oblicizează. Diametrul transversal este aproape egal cu cel antero-posterior apoi îl depăşeşte, toracele luând forma de trapez. Aceste modificări schimbă tipul respiraţiei de la abdominal-diafragmatică la sugar la respiraţie toracică la copil. Bazinul are formă de pâlnie păstrându-şi aceeaşi formă la băieţi pe când lafete devine cilindric la pubertate. Membrele superioare şi inferioare sint egale ca lungime la naştere. In comparaţie cu capul şi trunchiul, la sugar ele sint scurte. Pe măsură ce copilul se dezvoltă, membrele işi accelerează creşterea. Ţesutul muscular se dezvoltă după naştere proporţional cu creşterea intregului organism. Muşchii se măresc prin creşterea in lungime şi grosime a fibrelor musculare. Alături de schelet, ţesutul muscular are rol important in susţinerea

corpului. Dezvoltarea musculaturii este inegală, muşchii membrelor inferioare fiindm mai dezvoltaţi. După prima lună de viaţă se instalează normotonia. Activitatea motorie a sugarului îmbogăţeşte circulaţia, determină creşterea fibrelor musculare şi menţine un tonus bun. Aparatul respirator. Funcţia respiratorie incepe imediat după naştere. In viaţaintrauterină, copilul primeşte oxigenul necesar şi elimină bioxidul de carbon prin circulaţia placentară. Pină la naştere, plăminii nu conţin aer şi alveolele pulmonare sint turtite. In momentul naşterii, prin legarea cordonului ombilical, circulaţia intre mamă şi copil este intreruptă brusc. Atunci se stabileşte respiraţia pulmonară şi copilul scoate primul ţipăt. Schimburile de oxigen şi bioxid de carbon sint mult mai active la copii decit la adult: copilul consumă mai mult oxigen şi elimină mai mult bioxid de carbon, ceea ce duce la creşterea numărului de respiraţii pe minut. Căile respiratorii superioare sunt înguste la sugar, inflamaţia lor duce la tumefierea mucoasei şi creează dificultăţi în respiraţie. Celulele etmoidale şi antrul în sinusurile maxilare sunt bine dezvoltate putând fi sediul unor infecţii. Sinusul sfenoidal şi cel frontal se dezvoltă lent, fiind afectate de procesele patologice după vârsta de 4 – 5 ani, respectiv 6-10 ani. Faringele prezintă cercul limfatic al lui Waldeyer care se hipertrofiază foarte uşor. Amigdalele palatine se măresc progresiv până la 4-6 ani (hipertrofie fiziologică) apoi involuiază la 11-12 ani, odată cu involuţia fiziologică a întreguluisistem limfatic. Laringele este situat mai sus decât cel al adultului. Poziţia sa înaltă, permitesugarului să înghită şi să respire în acelaşi timp. Spasmul glotic este frecvent lacopil. La pubertate ritmul de creştere se accelerează şi apare schimbarea timbruluivocii. Traheea este săracă în ţesut elastic, are pereţii puţin rezistenţi la presiuneeste slab fixată şi uşor deplasabilă. Bronhiile sunt bogate în fibre musculare. Bronhia dreaptă, are un unghi debifurcare mai mic decât cea stângă. Mucoasa bronhiilor intrapulmonare este săracăîn glande mucoase. Plămânii au o vascularizaţie bogată ceea ce favorizează apariţia infecţiilor.Volumul plămânilor şi suprafaţa respiratorie se măresc prin creşterea învolum a alveolelor. Fibrele elastice sunt slab dezvoltate la vârsta de sugarfavorizând atelectaziile. Elasticitatea pulmonară creşte până la vârsta de 20 ani. Diafragmul este mai ridicat, cupola sa atinge a-4-a coastă.Sughiţul (act reflex de contracţie a diafragmului) apare frecvent la sugariisănătoşi în primele luni de viaţă, dar nu are semnificaţie patologică. Frecvenţa respiratorie:- 40-45 resp./minut la sugar;- 35 resp./minut la 1 an;- 30 resp./minut la 3 ani;- 25 resp./minut la 5 ani;- 16 resp./minut la 15 ani.

Amplitudinea respiratorie este inegală, ritmul uneori neregulat. Clinic, la ascultaţia pulmonară se percepe un murmur vezicular mai înăsprit datorită grosimii reduse a peretelui toracic. Aparatul circulator se deosebeşte la făt (copilul inainte de naştere) faţă de nou-născut. În viaţa intrauterină, există comunicări intre marea şi mica circulaţie prin intermediul unui orificiu situat intre cele două atrii şi al unui canal (numit canal arterial), prin care se face legătura intre aortă şi plămini. La naştere, aceste comunicări sint intrerupte. Cind ele se menţin, singele venos se amestecă – in mod normal – cu cel arterial. Copiii cu asemenea anomalii prezintă o culoarevineţie, din cauza lipsei de oxigenare a ţesuturilor (boală albastră).La copil inima are forma unui glob şi o poziţie aproape orizontală. Pină la 4 ani, virful inimii bate in cel de al patrulea spaţiu intercostal sting, la 1-2 cm in afara liniei ce trece in dreptul mamelonului. Treptat, virful inimii coboară in cel de al cincilea spaţiu intercostal şi înăuntrul liniei mamelonare (situaţie intilnită şi la adult). Arterele mari sunt mult mai largi la copil decât la adult comparativ cu taliaceea ce favorizează hipotensiunea, uşurează activitatea inimii şi hemodinamica. Pulsul: la sugar - 120 bătăi/min, la 2 ani - 110 bătăi/min, la 5 ani - 100 bătăi/min, la 8 ani - 90 bătăi/min, la 14 ani - 80 bătăi/min. Aparatul digestiv prezintă unele particularităţi la copil, legate de felul deosebit de alimentaţie. Gura copilului nou-născut este adaptată actului sugerii, prin conformaţia şi musculatura ei. Membrana ce acoperă cavitatea bucală (mucoasa bucală) este foarte fină, de aceea poate fi uşor rănită. De aceea nu este recomandată ştergerea gurii copilului, aşa cum obişnuiesc unele mame.Primii dinţi apar, de obicei, in jurul virstei de 6 luni (apar intii incisivii mediani inferiori).La 1 an, copilul normal trebuie să aibă cei 8 incisivi. La virsta de 2 ani 6 luni, prima dentiţie este completă. Numărul acestor dinţi temporari sau “de lapte2 este de 20. Inainte de cunoaşterea mia temeinică a bolilor copilului, se puneau pe seama apariţiei dinţilor o serie de simptoame, determinate in realitate de boli grave fără nici o legătură cu erupţia dentară. In mod obişnuit, apariţia dinţilor nu produce tulburări serioase in starea copilului.Intre 7 şi 12 ani “dinţii de lapte” sint inlocuiţi cu alţii definitivi. In plus apar incă 12 dinţi, astfel incit dentiţia permanentă se compune din 32 de dinţi. Stomacul are o capacitate de aproximativ 35 cm3 la naştere, 60-75 cm3 la 1 lună, 100-110 cm3 la 5 luni şi 200-250 cm3 la 12 luni. Cunoaşterea acestor cifre este necesară pentru că alimentaţia trebuie dată copilului in raport cu capacitatea sa gastrică. La sugar funcţia stomacului este adaptată pentru digestia laptelui.La naştere intestinul (subţire şi gros) are o lungime de 3,4 m. Cu varsta,el se lungeşte şi la adult ajunge de 2,5 ori mai mare. In general, peretele muscular al intestinului este mai slab dezvoltat decit la adult. Fermenţii sucului intestinal apar

treptat. Dacă funcţia secretorie este mai puţin dezvoltată, in schimb cea de absorbţie este foarte accentuată şi asigură o asimilare intensivă, cerută de creşterea continuă a copilului. In procesul de digestie participă, in afară de sucul intestinal, şi secreţia glandelor anexe: ficatul şi pancreasul. Ficatul este mai mare la copil (la care reprezintă 1/20-1/23 din greutatea totală a corpului) faţă de adult (greutatea este 1/32 din greutatea totală). Pancreasul are la copil o dezvoltare proporţională cu cea a adultului. Aparatul urinar. Rinichii copilului sint relativ bine dezvoltaţi, chiar de la naştere. Ureterele au fibrele musculare şi elastice slab dezvoltate în perioada desugar, pereţii sunt hipotoni ceea ce favorizează staza şi infecţia. Vezica urinară are peretele anterior în raport cu peretele abdominal lanaştere, iar după 1 an se găseşte îndărătul pubisului. Uretra are un calibru relativ lung la naştere la ambele sexe.Cantitatea de urină eliminată este cu atat mai mare cu cit copilul este mai mic. Sistemul nervos central al copilului dezvoltat relativ bine, ca masă, in raport cu greutatea corporală, rămine incă nediferenţiat la naştere. Maturitatea celulelor nervoase se face progresiv, in raport cu importanţa lor funcţională: intii se maturizează centrii vitali (respirator, circulator, digestiv), iar ultimele sint zonele scoarţei cerebrale. Subsistemul nervos este cel mai important din organism, pentru că, pe de o parte, acesta conduce, coordonează activitatea tuturor organelor din corpul omenesc, iar pe de altă parte, pune in legătură organismul cu mediul inconjurător. Astăzi se ştie că intreaga activitate nervoasă superioară a omului este formată din procese care se desfăşoară in creier. Pentru că sistemul nervos nu este maturizat la naştere, se inţelege că in primele luni de viaţă activitatea nervoasăeste ăuţin dezvoltată. Savantul rus I.P. Pavlov, care s-a ocupat cu studiul activităţii sistemului nervos, a arătat că omul se adaptează la condiţiile mediului inconjurător prin crearea unui mecanism special: reflexele condiţionate. Cercetările lui Pavlov arată că psihicul copilului se construieşte cu ajutorul acestor reflexe. Reflexele condiţionate reprezintă şi o bună metodă pe care se sprijină educaţia copilului.Dezvoltarea organelor de simţ (analizorilor) reprezintă primele semne ale unei dezvoltări nervoase normale a copilului. Particularităţi morfologice ale S.N.C. la sugar:- circumvoluţiile şi scizurile cerebrale sunt prezente dar puţin accentuate;- scoarţa cerebrală este insuficient dezvoltată;- celulele nervoase sunt incomplet diferenţiate;- fibrele nervoase sunt incomplet mielinizate.Reflexele arhaice, proprii copilului, prezente de la naştere, dispar în jurulvârstei de 4 - 5 luni.Particularităţile dinamicii corticale:- procesele de inhibiţie apar mai târziu;- procesele de excitaţie predomină;- ambele iradiază larg, alternează rapid şi au o labilitate extremă.Imaturitatea S.N. explică şi imperfecţiunea sistemului termoreglator. Prima

se perfecţionează termogeneza, cu dezvoltare maximă la 3-4 luni, cândmecanismele termolitice abia încep să intre în funcţie.Dezvoltarea psihomotorie a sugarului se împarte în trei perioade:1. naştere → 3 luni: intrarea în funcţie a diverşilor analizatori;2. 3 → 6-7 luni: elaborarea mişcărilor coordonate complexe (apucare,întoarcere, târâre) posibile prin mielinizarea căilor motorii;3. 6-7 luni → 12 luni: perfecţionarea motricităţii şi apariţia celui de aldoilea sistem de semnalizare.Dezvoltarea motorie în perioada de sugar cuprinde ridicarea şi susţinereacapului, întoarcerea pe abdomen, apucarea obiectelor prin mişcări coordonate apoimersul. Urmează urcatul scărilor, căţăratul şi şezutul pe scaun, pedalarea tricicletei.În jurul vârstei de 2 ½ ani, copilul învaţă să alerge, să sară pe două picioare. Deasemenea dezvoltarea motricităţii mâinilor permite aruncarea şi prinderea mingii,încheierea nasturilor şi legarea şireturilor.Dezvoltarea limbajului are loc în etape succesive bine determinate.Gânguritul, prima parte a limbajului se dezvoltă între 3-6 luni şi cuprinde oemisiune de sunete confuze şi neorganizate. Treptat acesta se diferenţiază şicuprinde reacţii nuanţate de bucurie, nelinişte, foame, protest.Lalaţiunea este emisia vocală de silabe pe care copilul le repetă cu plăcere dela vârsta de 5 luni. Imitaţia şi autoimitaţia vor duce la rostirea unor silabe la vârstade 9 luni şi a cuvintelor simple la 10 luni. În jurul vârstei de 1 an copilul pronunţăcuvinte simple. După vârsta de 2 ani, copilul îşi exprimă trebuinţele şi dorinţeleprin propoziţii.Vocabularul se lărgeşte rapid între 18 luni şi 3 ani. Limbajul va deveniinstrumentul gândirii, copilul reuşind să stabilească identitatea, asemănarea saudeosebirile dintre obiecte şi imagini.Dezvoltarea afectivă prezintă particularităţi legate de vârstă:- în trimestrul I de viaţă: manifestările sunt legate de alimentaţie şi contactulcorporal cu mama.- în trimestrul al II-lea: apar râsul, mirarea, frica, simpatia şi antipatia.- în trimestrul al III-lea: practică jocuri afective, simulează supărarea,- în trimestrul al IV-lea: simulează plânsul.La vârsta de 1 an, copilul este puternic ataşat afectiv de mama sa, legăturăcare reprezintă suportul dezvoltării psihice ulterioare.Stările afective ale copilului mic sunt variate, intense dar superficiale –negativismul se manifestă intens, bucuria şi tristeţea se instalează brusc, dardurează puţin.Preşcolarul prezintă stări afective complexe, diferenţiate. Astfel apare stareade vinovăţie, de mândrie, suportă refuzul, are capacitatea de a-şi stăpâni emoţiile.Se poate adapta colectivităţii (grădiniţa) dacă vine în contact cu ea, iar relaţia cualţi copii îi dezvoltă dorinţa de competitivitate.La copilul şcolar se dezvoltă sentimente estetice şi morale cum ar fi sentimentul datoriei legat de responsabilitatea şcolară precum şi opoziţia faţă defaptele reprobabile (minciuna, furtul, înşelătoria).În perioada pubertăţii se dezvoltă sentimentul autonomiei, al obligaţiilor

morale în relaţiile interumane şi prietenia. Creşte interesul pentru propria persoană,apar divergenţele cu adulţii, faţă de care afişează o atitudine de negaţie nefiindînarmat cu capacităţi de discuţie.Adolescentul pune pasiune în toate acţiunile, are preocupări de viitor,intenţii de autoeducare, îşi cultivă stăpânirea de sine iar satisfacţia intelectuală estetrăită intens. Sentimentele morale prezintă o mare dezvoltare datorită educaţiei.Dezvoltarea psihicăÎn prima copilărie domină adaptarea senzorială, însuşirea mersului, vorbiriişi autoservirii. Perioada de preşcolar pune bazele personalităţii, se dezvoltămemoria, imaginaţia şi gândirea. La şcolar se dezvoltă strategia învăţăriiorganizate, maturizarea gândirii, dezvoltarea vieţii spirituale şi orientarea socioprofesională. Îngrijirile copiluluiCamera copilului va fi separată. Pereţii camerei vor fi zugrăviţi în culorideschise iar mobilierul va fi limitat la strictul necesar pentru vârstă. Aerisireacamerei se va face de cel puţin 2-3 ori pe zi. Patul va fi adaptat vârstei şi va avea osaltea care să evite formarea curburilor vicioase ale coloanei vertebrale. Sub vârstade 2 ani nu se folosesc perne.Îmbrăcămintea copilului va fi confecţionată din materiale naturale, moi,absorbante, în culori plăcute şi uşor lavabile. Ea trebuie să fie adaptatăanotimpului, microclimatului din cameră sau activităţilor desfăşurate în aer liber.Încălţămintea de asemenea trebuie să fie adaptată la anotimp.Climatul familial afectiv şi protector este indispensabil unei dezvoltăriarmonioase a copilului.Dacă părinţii limitează posibilităţile de acţiune ale copilului apar reacţii deiritare, furie sau reacţii de autostimulare pentru a combate plictiseala prin suptuldegetului sau legănat. Când interacţiunile dintre părinţi şi copil sunt de micăintensitate, iar părinţii nu iau în considerare nevoile de mişcare şi de joc aleacestuia apare frustrarea afectivă.Dezvoltarea emoţională echilibrată are cea mai mare importanţă în primii 3ani de viaţă, când se pun bazele inteligenţei.Somnul copilului este deosebit de important pentru dezvoltarea sistemuluinervos şi refacerea capacităţii funcţionale. Durata somnului descreşte cu vârstacopilului de la 20 ore la 8 ore pe zi.Educaţia fizică asigură o dezvoltare armonioasă şi contribuie la creştereacapacităţii de adaptare la variaţiile factorilor fizici şi biologici din mediulînconjurător.Jocul este un mijloc de dezvoltare psihică a copilului. Prin joc copilul sepoate instrui, îşi poate dezvolta atenţia, observaţia, imaginaţia, capacitateaintelectuală, interesul pentru explicarea unor necunoscute, se poate educa. Jucăriiletrebuie să fie adaptate vârstei copilului şi nu să reprezinte un pericol pentru acesta.Copilul mic se joacă cu puţine jucării, la vârsta de 2 ani preferă jucăriilemecanice şi de construcţii. La 3 ani, jocul se îmbogăţeşte şi începe să se desfăşoareşi în plan mental.PUBERTATEA

Pubertatea reprezintă perioada de viaţă în care se maturează gonadele, sedezvoltă caracterele sexuale secundare şi funcţia de reproducere.Vârsta apariţiei pubertăţii prezintă variaţii individuale, familiale, legate desex şi poate fi influenţată de alimentaţie, climat şi de factorii sociali. La fetepubertatea apare la 11-14 ani, cu o medie de 13 ani, la băieţi apare la 13-16 ani cuo medie de 15 ani. Stadiile Tanner de apreciere a maturizării sexualeStadiul Fete BăieţiI Sâni şi organe genital Testiculii şi penisul de aspect infantile infantilII Începe dezvoltarea sânilor Începe creşterea testicolelor şi prin lărgirea mamelonului şi apare pilozitatea la baza areolei, apare pilozitatea penisului pubiană şi axilară

III Continuă dezvoltarea sânilor şi Continuă dezvoltarea testicolelor şi labiilor scrotului, începe creşterea penisului, pilozitatea pubiană este abundentă

IV Sânii şi organele genitale externe Penisul creşte în lungime şi lăţime, au atins dezvoltarea de la femeia se dezvoltă pilozitatea axilară şi adultă facial

V Apare ciclul menstrual Organele genitale maturate, pilozitatea pubiană este de tip masculin, se dezvoltă pilozitatea facialăPubertatea precoce este considerată atunci când apar caracterele sexualesecundare înainte de vârsta de 8 ani la fete şi 9 ani la băieţi.Pubertatea tardivă se defineşte prin absenţa semnelor de pubertate până lavârsta de 14 ani la fete şi 15 ani la băieţi. Pubertatea tardivă are implicaţii asupradezvoltării fertilităţii individului.Absenţa dezvoltării caracterelor sexuale primare şi secundare după vârsta de17 ani la fete şi 18 ani la băieţi este considerată infantilism genital.

Bibliografie selectivă

1. Cabanov A., Ciabovscaia A. Anatomia, fiziologia şi igiena copiilor de virstă preşcolară. Chişinău, 1977.

2. Petrişina O., Popova G. Anatomia, fiziologia şi igiena copiilor de virstă şcolară mică. Chişinău, 1988.

3. Curs de prelegere „BAZELE PUERICULTURII ŞI IGIENA COPILULUI” Dr., conf. Nina SOCOLIUC4. http://www.referat.ro/referate/

Dezvoltarea_fizica_a_scolarului_mic_258da.html