protectia refugiatilor

Beca Constantina Protecţia copiilor refugiaţi

Refugiaţii nu trebuie priviţi ca o povară pentru societate,

ci trebuie acceptaţi ca persoane ce pot contribui

la creşterea bunăstării comunităţii gazdă.

1. Noţiunea de refugiat şi drepturile acestora.

1.1. Concepte folosite la determinarea statutului de refugiat.

Un refugiat este acea persoana care, „datorită unei temeri bine întemeiate de a fi

persecutată pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup

social sau la o anumită opinie politică, se află în afara ţării sale de origine şi nu poate primi

sau, datorită temerii respective, nu doreşte să primească protecţia acestei ţări”, conform

Convenţiei referitoare la statutul refugiatului adoptată la Geneva în anul 1951. Protecţia

refugiaţilor constituie chintesenţa mandatului UNHCR (Înaltul Comisariat al Naţiunilor

Unite pentru Refugiaţi).

Datorită apariţiei unor

concepte noi, insuficient

cunoscute, precum şi faptul

că persoana care solicită

protecţia internaţională are

denumiri diferite în funcţie de

fazele acordării respectivei

protecţii, vom încerca pe

scurt să clariflcăm sensul

unor termeni folosiţi frecvent

în procedura de determinare a

statutului de refugiat, în vederea evitării confuziilor.

Solicitantul de azil este persoana care depune cerere pentru determinarea statutului de

refugiat şi îşi păstrează această calitate până la soluţionarea definitivă a cererii.

Migrantul este persoana care, pentru alte motive decât cele conţinute în definiţia

refugiatului, îşi părăseşte ţara în mod voluntar pentru a-şi stabili reşedinţa în altă parte.

1

Femei din Uzbekistan preparând mâncarea la centrul de primire a refugiaţilor, Timişoara, România 7 februarie 2006(pentru protejarea identităţii, feţele au fost distorsionate)


Refugiatul „sur-place” este persoana care nu a fost refugiat în momentul părăsirii

ţării de origine dar care, ulterior, a început să se teamă de persecuţie pentru unul din motivele

menţionate în Convenţia din 1951.

Refugiatul „de facto” este persoana care, deşi nu îndeplineşte criteriile cuprinse în

definiţia prezentată în Convenţia din 1951, este considerată a avea nevoie de protecţie

datorită condiţiilor existente în ţara de origine.

Refugiatul „pe orbită” este persoana căreia mai multe state i-au refuzat accesul pe

teritoriile lor pe motiv că ar trebui să caute în altă parte şi care nu reuşeşte să găsească o ţară

ce doreşte să o primească.

Refugiatul pe considerente umanitare este persoana care fără a îndeplini criteriile

conţinute în definiţia dată în Convenţie, primeşte în mod temporar protecţie sau drept de

şedere pe teritoriul unui stat de refugiu, pentru motive de ordin umanitar.

Refugiaţii „prima facie” sunt persoanele care în virtutea apartenenţei la un anumit

grup, considerat a fi supus persecuţiei în totalitatea sa, se presupune că au o teamă justificată

de persecuţie în conformitate cu definiţia dată în Convenţie. Termenul este utilizat şi pentru a

desemna acei refugiaţi care nimeresc sub incidenţa unei definiţii lărgite, de exemplu cei ce şi-

au părăsit ţările lor de origine ca urmare a unui război internaţional sau război civil.

Nereturnarea (non-refoulement) este un principiu care prevede că nici un refugiat nu

poate fi returnat către un teritoriu unde viaţa ori libertatea îi pot fi puse în pericol. Acest

principiu se aplică atât refugiaţilor, indiferent dacă aceştia sunt la frontieră sau se află deja în

ţara de azil, cât şi solicitanţilor de azil începând cu momentul depunerii cererii pentru

obţinerea statutului de refugiat, până la soluţionarea definitiva a acesteia.

Azilul este instituţia prin care un stat oferă pe teritoriul său protecţie împotriva

executării jurisdicţiei statului de origine şi se bazează pe principiul nereturnării şi pe

acordarea de drepturi speciale refugiaţilor recunoscuţi. În general azilul se acordă fără o

limitare în timp.

Protecţia internaţională este acea formă de protecţie pe care Înaltul Comisar al

Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi este mandatat să o acorde individual sau în grup, pentru a

substitui lipsa de protecţie din partea ţării de origine. Scopul protecţiei internaţionale este de

a garanta că drepturile refugiaţilor sunt respectate şi că se va găsi o soluţie pentru problemele

cu care aceştia se confruntă.

2


Persoanele strămutate (internally displaced persons) sunt indivizii sau grupurile de

persoane care din cauza, în principal, a violării drepturilor omului sunt forţate a-şi părăsi

casele şi locul de trai obişnuit, pentru a se stabili în alte zone din interiorul ţării lor.

1.2. Drepturile refugiaţilor.

În România statutul de refugiat se acordă, la cerere (anexa 1). În mod normal,

guvernul unei ţări garantează drepturile fundamentale ale omului şi securitatea fizică a

cetăţenilor. Dar când civilii devin refugiaţi, această protecţie dispare. Rolul principal al

UNHCR în ceea ce priveşte protecţia refugiaţilor la nivel internaţional este acela de a se

asigura că statul este conştient de obligaţia de a-i proteja pe refugiaţi şi pe solicitanţii de azil

şi că acţionează în consecinţă. Cu toate acestea, nu este o organizaţie supranaţională şi nu

poate fi considerată drept responsabilă pentru acest lucru în locul guvernului ţării respective.

Guvernele nu au voie să îi returneze (refoulement) pe refugiaţi într-un teritoriu unde

sunt în pericol, sau să facă discriminări între grupuri de refugiaţi. Ele trebuie să se asigure că

refugiaţii beneficiază de drepturi economice şi sociale cel puţin la acelaşi nivel cu alţi

rezidenţi străini ai ţării în care solicită azil. Din motive umanitare, guvernele trebuie să

asigure soţilor sau copiilor posibilitatea de a se alătura persoanelor cărora li s-a acordat statut

temporar de refugiat sau azil. În fine, guvernele au obligaţia de a coopera cu UNHCR.

Refugiatul are dreptul la un azil în care să se simtă în siguranţă. Protecţia

internaţională se referă însă la mai mult decât siguranţa fizică. Refugiaţilor ar trebui să li se

acorde cel puţin aceleaşi drepturi şi asistenţă primară ca oricărui alt străin care este rezident

legal, inclusiv dreptul la opinie, la mişcare şi evitarea torturii şi a tratamentelor degradante.

Şi drepturile economice şi sociale se aplică în acest caz. Refugiaţii trebuie să aibă

acces la asistenţă medicală, la educaţie şi dreptul de a avea un loc de muncă.

În anumite condiţii, când resursele guvernamentale nu sunt disponibile, cum ar fi

situaţia în care soseşte un număr mare de refugiaţi, asistenţa poate fi acordată de organizaţii

internaţionale. Această asistenţă poate consta în fonduri, hrană, unelte, adăposturi şi

infrastructura de bază, cum ar fi şcoli şi cabinete medicale.

Refugiaţii vor trebui să respecte legile şi reglementările ţării în care solicită azil.

3


2. Statistici privind numărul refugiaţilor.

Raportul privind refugiaţii ce au solicitat azil României în 2007 subliniază o creştere

accentuată a cererilor în ceea ce priveşte raportul anului precedent.

Guvernele stabilesc proceduri de determinare a statutului de refugiat, pentru a putea

decide situaţia juridică şi drepturile persoanei, pe baza propriilor legislaţii. Persoanele pentru

care s-a decis, pe baza unei proceduri echitabile, că nu au nevoie de protecţie internaţională,

sunt într-o situaţie asemănătoare celei a străinilor aflaţi ilegal în ţara respectivă şi pot fi

deportate.

Numărul solicitanţilor iraqieni de azil în România a crescut de la 68 în 2006 la 243 în

2007. Această tendinţă de creştere a numărului de refugiaţi s-a înregistrat în majoritatea

statelor europene semnatare a Convenţiei referitoare la statutul refugiatului.1

O problemă majoră este aceea a copiilor. Cum îşi pot găsi familiile copiii separaţi?

Un copil separat este acel copil „care este separat de ambii părinţi şi pentru a cărui îngrijire

1 Statistical Overview of Asylum Applications Lodged in Europe and Selected Non-European Countries 18 March 2008

România 2006

Ţara de provienenţă a

persoanelor refugiate

Nr pers

refugiate

Irak 68

Somanlia 47

China 45

Turcia 22

Pakistan 16

Georgia 16

Teritoriul Palestinei Occidentale 13

Iran 12

Republica Siriei arabe 12

Federaţia rusă 10

România 2007

Ţara de provienenţă a

persoanelor refugiate

Nr pers

refugiate

Irak 243

Serbia 183

Turcia 40

Somalia 28

China 26

Moldova 16

India 15

Republica Siriei arabe 10

Bangladesh 9

Teritoriul Palestinei Occidentale 9

4


nu a fost identificată nicio persoană, din punct de vedere legal şi tradiţional, care să deţină

responsabilitatea primară asupra acestuia”.

Conform estimărilor,

aproape jumătate din totalul

persoanelor refugiate sunt

copii, adolescenţi şi tineri.

Aceştia sunt cei mai expuşi la

pericole: familiile lor se

destramă, copiii nu sunt

obişnuiţi cu vicisitudinile

fizice şi psihice pe care le

presupune fuga în exil, în

multe lagăre de refugiaţi,

condiţiile sunt catastrofale;

multe din aceste lagăre devin

însă deseori locuinţe de durată, fapt ce contribuie şi mai mult la întărirea sentimentului de

„apatriditate de durată” şi de lipsă de referenţiabilitate. Această situaţie sinistră contribuie

substanţial la dezrădăcinarea şi pierderea identităţii de către copii, ele sunt o piedică în

vederea integrării, stând în calea realizării multora dintre aceştia. Numărul copiilor refugiaţi,

care aleg calea exilulului de unii singuri care urmare a pierderii părinţilor şi rudelor se ridică

la 6 - 10 milioane. 2

Sex masculin Sex feminin

Vârsta cât % din totalul refugiaţilor cât % din totalul refugiaţilor

0-4 9 1,2% 5 0,6

5-17 32 4,2% 33 4,3

Având în vedere această limitare de proporţii a şanselor vitale ale copiilor şi de

încălcarea drepturilor acestora, propoziţia conţinută în preambului „Cartei drepturilor

copilului” din 1959 – „Omenirea este datoare să ofere copiilor ce are mai bun de oferit” –

2 www.dadalos.org/rom

5


sună ca o luare în derâdere a realităţilor în care îşi duce existenţa cea mai mare parte a

copiilor din lume.

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului a venit, la 20 noiembrie 1989,

pentru a diminua acest clivaj căscat între certitudini şi acţiuni, între ceea ce se vorbeşte şi

ceea ce se face cu adevărat, între ceea ce se pretinde a fi şi ceea ce este în realitate făcând

apel la prevederile „superioare” ale unui text de lege. 187 de state au ratificat sau au aderat

între timp la această Convenţie.

3. Cadrul legal privind protecţia copiilor refugiaţi în România.

Copiii care solicită obţinerea statutului de refugiat, precum şi cei care au obţinut acest

statut beneficiază de protecţie şi asistenţă umanitară corespunzătoare pentru realizarea

drepturilor lor. Aceştia beneficiază de una dintre formele de protecţie prevăzute de

Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările şi completările ulterioare.3

Cadrul legal în ceea ce priveşte protecţia copiilor refugiaţi se regăseşte în Capitolul

IV, cu denumirea marginală „Protecţia copiilor refugiaţi şi protecţia copiilor în caz de

conflict armat” al Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor.

În cazul în care copilul care solicită statutul de refugiat este neînsoţit de către părinţi

sau de un alt reprezentant legal, susţinerea intereselor acestuia pe parcursul procedurii de

acordare a statutului de refugiat se asigură de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi

Protecţia Copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află organul teritorial al

Ministerului Administraţiei şi Internelor unde urmează a fi depusă cererea.4

Cererea pentru acordarea statutului de refugiat al copilului neînsoţit de către părinţi

sau de un alt reprezentant legal are prioritate în concurs cu celelalte cereri.

Pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat, în scopul susţinerii

adecvate a intereselor copilului neînsoţit de către părinţi sau de un alt reprezentant legal,

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului desemnează o persoană cu studii

3 Mihai, Gabriel, Dreptul familiei şi acte de stare civilă, Ed. EX PONTO, Constanţa, 20064 Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 23.06.2004.

6


superioare juridice sau de asistenţă socială din cadrul personalului propriu sau al unui

organism privat autorizat, care să susţină drepturile copilului

Dacă aceasta nu îşi îndeplineşte corespunzător obligaţia de apărare a intereselor

copilului sau dovedeşte rea-credinţă în îndeplinirea acesteia, Oficiul Naţional pentru

Refugiaţi poate solicita înlocuirea persoanei.

Copiii neînsoţiţi de către părinţi sau de un alt reprezentant legal sunt cazaţi cu ajutorul

Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sau a unor organisme private

până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de acordare a statutului de refugiat.

Copiii care au împlinit vârsta de 16 ani pot fi cazaţi şi în centrele de primire şi cazare

aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.5

Copiilor cărora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiază de protecţia specială a

copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, prevazută Legea 272/2004.

În situaţia în care cererea de acordare a statutului de refugiat, este respinsă în mod

definitiv şi irevocabil, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sesizează

Autoritatea pentru Străini şi solicită instanţei judecătoreşti stabilirea plasamentului copilului

într-un serviciu de protecţie specială.

Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a

părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai familiei dispuşi să ia copilul.

4. Integrarea copiilor refugiaţi în societatea românească.

Orice copil are drepturi, aşa că şi copiii refugiaţi au drepturi egale cu cele ale copiilor

români.

Solicitanţii de azil minori beneficiază, în mod gratuit, pe perioada unui an şcolar, de

un curs pregătitor în vederea înscrierii în sistemul naţional de învăţământ. Acest curs este

organizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu Oficiul Român pentru

Imigrări. Solicitantul de azil minor este înscris la cursul pregătitor în termen de 3 luni de la

data depunerii cererii de azil. La sfârşitul cursului, în urma unui examen, sunt înscrişi în clase

alături de copii români.

5 Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 23.06.2004.

7


Copiii neînsoţiţi solicitanţi de azil au dreptul la 100 de lei pe lună. Minorii neînsoţiţi

care au primit o formă de protecţie au dreptul la un ajutor rambursabil timp de 9 luni în

valoarea unui salariu minim pe economie, iar dacă sunt înscrişi în sistemul de învăţământ au

dreptul şi la alocaţia oferită de statul român pentru copii.

Copiii neînsoţiţi beneficiază de aceaşi protecţie oferită, în condiţiile legii, copiilor

români aflaţi în dificultate.

Copiii refugiaţi beneficiază de acelaşi tratament acordat cetăţenilor români în ceea ce

priveşte libertatea de a practica propria religie.

5. Fundaţia Salvaţi Copiii România.

Începând cu anul 1998, Salvaţi

Copiii România implementează proiectul

Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru

Refugiaţi privind copiii refugiaţi, solicitanţi

de azil şi separaţi. Prin acest proiect, copiii refugiaţi sunt ajutaţi să se adapteze la o altă lume,

la o altă cultură şi să se integreze în societatea românească. Un rol esenţial în procesul

integrării îl constituie atat activităţile educative, cât şi cele recreative, care permit afirmarea

propriei lor identităţi, a valorilor culturale, dar şi lărgirea propriului orizont, prin cunoaşterea

şi adaptarea la realitatea românească. Din anul 2004 şi până în prezent majoritatea

solicitanţilor de azil minori neînsoţiţi (declaraţi) provin din Somalia. 6

6 www.salvaticopiii.ro

8


Copiii sunt sprijiniţi pentru a se integra în sistemul românesc de învăţământ, prezenţa

lor la şcoală fiind monitorizată, iar părinţii beneficiază de consiliere în vederea participării

copiilor la şcoală.

Numărul de beneficiari ai acestui program în anul 2006 a fost de 63 de copii refugiaţi

şi 37 de părinţi.

Potrivit statisticilor Oficiului Român pentru Imigrări, din anul 1991 şi până în iulie

2007 aproximativ 16.000 de străini au solicitat azil în România, dintre care 2.723 au primit o

formă de protecţie. La sfârşitul lunii iunie a anului trecut un număr de 810 străini figurau

printre beneficiarii unei protecţii oferite de statul român; dintre aceştia 261 sunt copii.

De-a lungul anilor Salvaţi Copiii a asistat, în cadrul programului „Integrarea copiilor

refugiaţi şi separaţi în societatea românească”, aproximativ 950 de copii refugiaţi şi 400 de

părinţi provenind din ţări precum: Irak, Somalia, Iran, Afganistan, Turcia, Fosta Iugoslavie,

Congo Brazaville, Rusia, Albania, etc.

În prezent, Salvaţi Copiii continuă să sprijine şi să monitorizeze integrarea copiilor

refugiaţi în sistemul românesc de învăţământ, să le asigure acestor copii rechizitele şcolare

necesare participării lor la şcoală în aceleaşi condiţii ca şi copiii români şi îi pregăteşte

suplimentar pentru a recupera cunoştinţele necesare oricărui copil integrat în sistemul

românesc de învăţământ. În acelaşi timp, copiii refugiaţi de vârstă preşcolară care

frecventează grădiniţa beneficiază de rechizite şi de plata alocaţiei zilnice de hrană. De

asemenea, sunt organizate activităţi recreative cu copiii români, vizite la muzee, teatre,

precum şi tabere.

Salvaţi Copiii continuă să fie partenerul de implementare al Înaltului Comisar al

Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi pentru acţiunile destinate copiilor refugiaţi şi continuă să

colaboreze cu celelalte organizaţii ce au ca arie de desfăşurare refugiaţii.

9


10

Anexa 1

protectia refugiatilor

Documents