TRANSPORTUL ŞI STOCAREA CO 2

Nume : Petrescu Ion Mihai Ghimpeteanu Diana

Grupa: 1532

CUPRINS

1.1 Cum funcţionează captarea şi stocarea...............................................................................21.2 Riscurile şi problemele puse de captarea şi stocarea de CO2.............................................31.4 Transportul CO2.................................................................................................................71.5 Stocarea CO2 (sechestrarea)...............................................................................................8

1.5.1. Stocarea geologică....................................................................................................81.5.2 Stocarea minerală......................................................................................................9

1.6 Scurgerea CO2..................................................................................................................10

2.1 Captarea şi stocarea CO2 - oportunitate pentru România................................................102.2 Promovarea captării şi stocării CO2 în România.............................................................152.3 De ce CCS în România?...................................................................................................16

2.3.1 Producerea energiei raportată la tipul resurselor primare.......................................172.3.2 Nivelul emisiilor de CO2 şi capacitatea geologică de stocare.................................17

2.4 Acţiuni concrete derulate de către Guvern.......................................................................182.4.1 Amplasarea proiectului...........................................................................................192.4.2 Descrierea proiectului.............................................................................................192.4.3 Proiect integrat........................................................................................................192.4.5 Etape........................................................................................................................202.4.6 Stadiul actual...........................................................................................................20

3.1 CTE Turceni - plan general..............................................................................................203.1.1 CTE Turceni – Unitatea nr.6 (330MW)..................................................................203.1.2 Date tehnice principale – după retehnologizare......................................................203.1.3 Captare CO2............................................................................................................213.1.4 Transport CO2.........................................................................................................213.1.5 Stocarea CO2...........................................................................................................22

4.1 Actori principali...............................................................................................................22

CONCLUZII..........................................................................................................................23

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................24

1

CAPTAREA ŞI STOCAREA CO 2

Captarea şi stocarea de CO 2 este o tehnologie care împiedică eliberarea în atmosferă a

bioxidului de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili - în principal a cărbunelui. Tehnologia se foloseşte deja, dar la scară redusă.

Deoarece bioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră important, Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei (Intergovernmental Panel on Climate Change -

IPCC) consideră că tehnologia captării şi stocării CO 2 ar putea contribui la limitarea emisiilor de

gaze cu efect de seră (cu 15-55%), prin urmare la combaterea schimbării climatice.

Un impuls pentru tehnologia captării şi stocării de CO 2

1.1 Cum funcţionează captarea şi stocarea

Există trei tehnologii diferite în captarea CO2, diferite din punct de vedere al eficienţei, costurilor şi nivelului de dezvoltare:

îndepărtarea carbonului înaintea arderii, caz în care se produc hidrogen şi CO2

(hidrogenul fiind folosit apoi drept combustibil)

CO2 este filtrat chimic din fumul emis în urma arderii

2

combustibilii fosili sunt arşi în oxigen pur - nu în aer - iar CO2 este foarte concentrat în

gazele emise.

Bioxidul de carbon captat poate fi transportat prin conducte la locul de stocare. Acest gaz poate fi stocat în rezervoare epuizate - sau aproape epuizate - de petrol şi gaze, în straturi geologice saline sau în acvifere (straturi de ape subterane) saline la adâncime de cel puţin 800 de metri. Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei estimează că aceste spaţii ar putea

stoca cel puţin 2000 de gigatone de CO2.

1.2 Riscurile şi problemele puse de captarea şi stocarea de CO2

Captarea şi stocarea de CO2 creşte costurile folosirii de combustibili fosili. „Trebuie să

construieşti echipamentul de separare a bioxidului de carbon, să construieşti infrastructura pentru transportul acestuia, să plăteşti pentru pomparea gazului în spaţiile de stocare şi pentru aceste spaţii“, ne-a spus raportorul Davies.

În plus, tehnologia de captare şi stocare a CO2 are nevoie de energie - ducând la o

pierdere a eficienţei energetice. O centrală care utilizează această tehnologie consumă cu 10-40% mai multă energie în procesul de producţie.

Alt risc este posibilitatea unei eliberări de CO2 concentrat în atmosferă, care ar fi dăunător sănătăţii oamenilor şi animalelor. Cu toate acestea, domnul Davies, ca şi Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei, consideră că tehnologia de captare şi stocare a

CO2 este mai puţin periculoasă decât folosirea gazului natural în încălzire şi la aragaz.

Propunerea din ianuarie a Comisiei nu impune tehnologia de captare şi stocare a CO2 ca

obligatorie, ci propune numai modalităţi de examinare, desemnare şi monitorizare a spaţiilor de stocare de către statele membre şi expune responsabilităţile actorilor implicaţi.

Raportorul parlamentar doreşte dezvoltarea tehnologiei şi impunerea acesteia ca

obligatorie. 24% din emisiile de CO2 provin din arderea cărbunelui, iar Agenţia Internaţională pentru Energie prevede creşterea folosirii cărbunelui cu 70% până în 2030, pe plan global. Bioxidul de carbon rezultat din aceasta ar rămâne blocat în atmosferă timp de sute de ani.

Domnul Davies propune modificarea textului Comisiei, pentru a face folosirea tehnologiei de

captare şi stocare a CO2 mai atractivă, pentru a da un impuls dezvoltării acesteia şi pentru a o impune ca obligatorie în centralele noi.

3

Până în 2015, autorizarea construirii unor centrale noi va cere ca acestea să capteze 90% din bioxidul de carbon emis în cadrul procesului de producţie. „Intenţionăm să impunem tehnologia şi în centralele existente - înainte de 2025“, a spus domnul Davies. „Captarea şi stocarea bioxidului de carbon nu este magică, dar poate ajuta la obţinerea în viitor a unei

tehnologii care să evite total emisiile de CO2“, a adăugat dumnealui.

Fig.1 Metode de transport şi stocare geologica a CO2

Captarea şi stocarea carbonului (CCS) este o abordare pentru a atenua încălzirea globala

prin captarea dioxidului de carbon (CO2) din surse mari punctiforme, cum ar fi centralele

electrice cu combustibil fosil şi stocarea lui în locul eliberării în atmosfera. Deşi CO2 a fost injectat în formaţiuni geologice pentru diferite scopuri, depozitare pe termen lung a emisiilor de

CO2 constituie un concept care înca nu a fost încercat şi până în prezent (20011) nici o uzina de mare putere nu functionează cu un sistem complet de captare şi stocare a carbonului. Carbonul

este emis în atmosferă (sub formă de dioxid de carbon, numit şi CO2), ori de câte ori şi oriunde ardem un combustibil. Cele mai mari surse sunt automobilele şi camioanele, precum şi centralele ne-nucleare - cele care ard carbune, petrol sau gaze naturale, altfel cunoscute sub numele de combustibili fosili. Pentru a preveni crearea concentraţiilor mari de dioxid de carbon în atmosferă (posibil producând încălzire globală şi cu siguranţa provocând acidifierea oceanelor), putem

capta şi stoca CO2. Deoarece am avea nevoie să stocăm mii de milioane de tone de CO2, nu putem să folosim doar containere, ci trebuie să folosim şi facilitaţile de depozitare naturale.

4

Fig. 2 Modalităţi de stocare geologică a CO2

1.- zacaminte epuizate de petrol sau gaze 2.- injectarea CO2 pentru extracţia petrolului sau gazului 3.- acvifere saline 4.- straturi de carbune neexpolatabile 5.- injectarea CO2 pentru producerea metanului din straturi de carbune 6.- alte opţiuni (strat bazaltic, cavităţi).

Efectele dioxidului de carbon în atmosferă sunt controversate. Cu toate acestea,

temperatura medie a Pământului este în creştere, mai ales dacă este masurată la poli. Temperatura

medie a suprafeţei Pământului se corelează bine cu cantitatea de CO2 din atmosferă (adică dacă

creşte nivelul de CO2 în atmosferă, creşte simultan şi temperatura de suprafaţă). În diagramă,

temperatura medie este figurată cu roşu, iar conţinutul de CO2 din atmosferă cu verde.

5

1.4 Transportul CO2

Dupa captare, CO2 trebuie transportat la siturile de stocare adecvate. Transportul se face prin conducte, care constituie, în general, cea mai ieftină forma de transport. În 2008, în Statele Unite au

existat aproximativ 5.800 km de conducte de CO2 . Aceste conducte sunt utilizate în prezent pentru

transportul CO2 la câmpurile de producţie petroliferă, unde producţia de CO2 este injectată în

câmpuri mai vechi pentru producerea ţiţeiului. Injectarea CO2 pentru producerea de petrol este,

în general, numită "recuperare mărita de ţiţei" sau EOR. În plus, există câteva programe pilot,

aflate în diferitele stadii pentru testarea stocării pe termen lung a emisiilor de CO2 în formaţiuni geologice neproducătoare de petrol. Se mai pot utiliza sisteme COA de bandă rulantă sau nave.

Aceste metode sunt în prezent folosite la transportul de CO2 pentru alte aplicaţii.

7

1.5 Stocarea CO2 (sechestrarea)

Pentru stocare permanentă a CO2 au fost concepute diferite recipiente. Acestea includ stocare gazoasă în diferite formaţiuni geologice aflate la adâncime (inclusiv formaţiuni saline şi

zăcăminte de gaze epuizate), stocare lichidă în ocean şi de stocare solidă prin reacţia CO2 cu oxizi metalici pentru a produce carbonaţi stabili.

1.5.1. Stocarea geologică

Cunoscută deasemenea ca geo-sechestrare, această metodă implică injectarea dioxidului de carbon, în general în stare supracritică, direct în formaţiunile geologice din subsol. Ca locuri de stocare au fost sugerate câmpurile petrolifere, câmpurile gazeifere, formaţiunile saline, zăcămintele de cărbuni neexploatabile şi formaţiunile bazaltice subterane infiltrate cu apă sarată. Diferite mecanisme fizice (ex. roca din acoperiş foarte impermeabile) şi mecanisme de captare

geochimică ar preveni scăparea CO2 spre suprafaţă. Uneori, CO2 este injectat în câmpurile

petrolifere aflate în declin, pentru creşterea recuperării ţiţeiului (creşterea gradului de recuperare). Aceasta este o opţiune atractivă deoarece costurile de depozitare pot fi parţial compensate prin vânzarea cantităţii suplimentare de ţiţei extras. Dezavantajele câmpurilor petrolifere vechi sunt distribuţia lor geografică şi capacitatea lor limitată, precum şi faptul că arderea ulterioară a petrolului suplimentar astfel recuperat va compensa în mare masură sau in totalitate reducerea

emisiilor de CO2.

Stratele neexploatabile de carbune pot fi utilizate pentru stocarea CO2 , deoarece CO2 se

absoarbe la suprafaţa carbunelui. Totuşi, fezabilitatea tehnica depinde de permeabilitatea stratului de carbune. În procesul de absorbţie carbunele eliberează metanul adsorbit în prealabil, iar metanul poate fi recuperat (creşterea gradului de recuperare a metanului din stratele de carbune).

Vânzarea metanului poate compensa parţial costul stocării CO2. Formaţiunile salifere conţin sărături puternic mineralizate şi până în prezent nu s-a considerat că ar putea aduce vreun beneficiu omului. În câteva situaţii, acviferele saline au fost utilizate pentru stocarea deşeurilor radioactive. Principalul avantaj al acviferelor saline este potenţialul lor larg de stocare

volumetrică şi ocurenţa lor frecventă. Acestea vor reduce distanţa de transport a CO2.

Dezavanatajul major al acviferelor saline este faptul că sunt puţin cunoscute comparativ cu câmpurile petrolifere. Pentru a menţine preţul stocării la un nivel acceptabil, se pot limita lucrările de explorare geofizică, ceea ce determină o mai mare incertitudine privind structura

8

acviferelor. Spre deosebire de stocarea în câmpuri petrolifere sau în strate de cărbuni, nu există produse secundare care să compenseze costul stocării. În cazul stocării în acvifere, o problemă o

poate constitui scurgerea CO2 înapoi în atmosferă. Totuşi, cercetările actuale arată că există

câteva mecanisme de captare care imobilizează CO2 în subteran, reducând riscul scurgerilor.

În cazul siturilor de stocare geologică bine alese, proiectate şi administrate, IPCC estimează că CO2 ar putea fi captat pentru o durată de milioane de ani, iar site-urile ar putea

reţine peste 99% din CO2 injectat timp de peste 1.000 de ani.

Fig. 3 Modalităţi de stocare geologică a CO2

1.5.2 Stocarea minerală

Captarea carbonului prin reacţia cu CO2 a mineralelor naturale care conţin Mg şi Ca,

pentru a forma carbonaţi, are multe avantaje unice. Cel mai important este faptul că carbonaţii au

o stare energetică mai mică decât CO2, motiv pentru care carbonatarea minerală este favorabilă

termodinamic şi apare în mod natural (de exemplu, alterarea supergenă a rocilor în cursul perioadelor geologice). În al doilea rând, materiile prime, cum ar fi mineralele pe bază de magneziu, există din abundenţă. În cele din urmă, carbonaţii produşi sunt indiscutabil stabili,

astfel că nu se mai pune problema eliberării CO2 în atmosferă. Cu toate acestea, la temperaturi şi

presiuni normale ale mediului înconjurator, reacţiile convenţionale de carbonatare se produc lent.

9

Provocarea în acest caz o constituie identificarea unui traseu viabil din punct de vedere ecologic

şi industrial, care va permite ca sechestrarea minerală care urmează sa fie aplicată, să fie acceptabilă şi din punct de vedere economic.

1.6 Scurgerea CO2

O ingrijorare majoră privind CCS o constituie răspunsul la întrebarea dacă scurgerea de

CO2 stocat va compromite CCS ca opţiune de atenuare a schimbărilor climatice. Pentru situri de stocare geologică bine selectate, proiectate şi administrate, IPCC estimează că riscurile sunt

comparabile cu cele asociate cu activitatea curentă în domeniul hidrocarburilor. Emisiile de CO2

ar putea fi captate pentru milioane de ani, iar locurile de stocare bine selectate pot reţine peste

99% din CO2 injectat pe o durată de peste 1000 de ani. În cazul depozitĂrii oceanice, retenţia

CO2 ar depinde de adâncime; IPCC estimează că la adâncimi de 1000-3000 m, 30-85% din CO2

stocat ar fi înca reţinut după 500 ani. Pentru stocarea minerală nu se consideră că ar exista vreun

risc de scurgere. IPCC recomandă stabilirea unor limite pentru valoarea scurgerilor care s-ar

putea produce.

Trebuie, de asemenea, remarcat faptul că în condiţiile de adâncime din oceane

(aproximativ 400 bari), gradul de amestec între apa-CO2 este foarte redus (în cazul în care formarea de carbonat/acidificarea limitează viteza de reacţie), dar favorizează formarea hidraţilor

apa-CO2 (un fel de cuşcă solidă de apă care înconjoară CO2).

2.1 Captarea şi stocarea CO2 - oportunitate pentru România

Convenţia cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice, aprobată

prin Decizia 94/69/CE a Consiliului din 15 decembrie 1993, a avut ca obiectiv final stabilizarea

concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă, la un nivel care să împiedice orice

perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic, care se poate realiza prin limitarea creşterii

globale a temperaturii medii anuale la suprafaţă, la maximum 2°C faţă de nivelul preindustrial.

În conformitate cu cel de-al patrulea raport de evaluare al Comitetului interguvernamental

pentru schimbările climatice (IPCC), adoptat la 17 noiembrie 2007, obiectivul de a reduce

emisiile poate fi realizat numai dacă emisiile globale de gaze cu efect de seră (GES) încetează să

crească, cel târziu în 2020. Aceasta presupune intensificarea eforturilor depuse de Comunitate,

10

implicarea rapidă a ţărilor dezvoltate şi încurajarea participării ţărilor în curs de dezvoltare la procesul de reducere a emisiilor.

Consiliul European şi-a exprimat angajamentul ferm de a reduce până în 2020 emisiile

totale de GES din Comunitate, cu cel puţin 20% în raport cu nivelurile din 1990 şi cu 30% în

cazul în care şi alte ţări dezvoltate se angajează să obţină reduceri comparabile ale emisiilor, iar

ţările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic aduc o contribuţie

adecvată, în funcţie de responsabilităţile şi capacităţile lor.

Emisiile de dioxid de carbon (CO2) rezultate din întrebuinţarea combustibililor fosili

pentru producerea de energie, reprezintă în prezent sursa principală de încălzire globală. Pentru a

întreţine rolul important al combustibililor fosili în mixt-ul energetic, trebuie găsite soluţii care să

reducă impactul utilizării lor, la niveluri compatibile cu obiectivele legate de un climat durabil.

Producţia de energie bazată pe cărbune în statele UE-27 (cele 27 state membre ale Uniunii Europene) a generat circa 950 milioane de tone de emisii de CO2 în 2005, ceea ce reprezintă 24%

din totalul emisiilor de CO2 din UE. Emisiile provenind din energia generată pe bază de cărbune

la nivel global se ridică la aproximativ 8 miliarde de tone de CO2 anual.

Combustibilii fosili rămân o parte importantă a producţiei de energie electrică la nivelul UE şi la nivel mondial, şi în acest context, strategiile de abordare în domeniul schimbărilor climatice trebuie să cuprindă soluţii de generare a energiei electrice din combustibili fosili, cu o

emisii reduse de CO2.

Emisiile de CO2 generate din diferite sectoare de activitate la nivel european (conform International Energy Agency – IEA) sunt prezentate în diagrama din Figura 4.

În ceea ce priveşte România, emisiile de CO2 generate din diferite sectoare de activitate evidenţiază de asemenea contribuţia majoră a sectorului energetic şi a transporturilor, ceea ce înseamnă că acestea sunt domeniile asupra cărora va trebui să acţionăm astăzi în vederea

reducerii emisiilor de CO2.(Figura 5)

11

Fig. 4 Emisii CO2 pe sectoare de activitate la nivelul României

Fig. 5 Emisii CO2 pe sectoare de activitate la nivelul României

IEA prezintă de asemenea şi contribuţia statelor din OECD repectiv, non-OECD la creşterea

emisiilor de CO2, între prezent şi anul 2030. Se estimează că 97% din creştere se va datora statelor non-OECD, din care o treime fiind reprezentată doar de China, India şi Orientul Mijlociu

(Figura 3).

Ca rezultat al deciziei Consiliului European de stabilire a unor obiective precise în

demonstrarea angajamentului ferm al Uniunii Europene în lupta împotriva schimbărilor

climatice, în data de 23 ianuarie 2008, a fost dat publicităţii Pachetul Legislativ Energie –

Schimbări Climatice, care a cuprins următoarele propuneri:

12

Fig. 6 Creşterea cantităţii de CO2 emis, OECD vs. non-OECD

Modificarea Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de GES;

Decizia privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de GES, astfel încât să se respecte angajamentele Comunităţii de reducere a emisiilor de GES până în anul 2020;

Directiva privind promovarea utilizării surselor regenerabile de energie;

Directiva privind stocarea dioxidului de carbon.

Aceste propuneri au fost adoptate de Parlamentul European în data de 17.12.2008 şi aduc obligaţii pentru statele membre, cu greu de onorat dacă nu se acţionează acum. Schimbările climatice respectă teoria bulgărelui de zăpadă, pot fi oprite din a se mai accentua dar nu se mai pot reduce efectele acesteia, în consecinţă problema GES trebuie rezolvată urgent.

Captarea şi stocarea emisiilor de CO2 (Carbon Capture and Storage – CCS), parte din portofoliul acţiunilor de reducere a acestora, poate fi utilizată pentru stabilizarea concentraţiilor

de CO2 din atmosferă. Aceasta constă în captarea CO2 de la instalaţiile industriale, transportul către un amplasament de stocare şi injectarea în formaţiuni geologice adecvate, în scopul stocării permanente sau pe termen nedefinit.

Pentru introducerea pe piaţă a tehnologiei de captare şi stocare sunt necesare stimulente care sa aducă investiţii substanţiale, necesare pentru această tehnologie suplimentară din partea

13

centralelor electrice şi a industriei. Drept consecinţă, Comisia Europeana a propus un mecanism

care să stimuleze investiţiile statelor membre şi ale sectorului privat pentru construirea şi

exploatarea, până în 2015, a 12 instalaţii demonstrative de captare şi stocare a dioxidului de

carbon.

România, în calitate de stat membru, ar putea beneficia de asemenea, de aceste

stimulente, dacă se va decide construcţia unui pilot de laborator pentru început, sau cel puţin ar

putea să se implice în cele 12 proiecte demonstrative din UE, astfel încât la momentul în care

tehnologia va deveni comercială, să ne situăm în „linia întâi”.

Marile companii energetice ce au ca obiect de activitate producerea de energie pe bază de combustibili fosili, au anunţat deja intenţia de a construi 10-12 centrale pilot de mari dimensiuni, care să testeze diferitele metode de integrare a CCS în producerea de energie.

În vederea reducerii emisiilor de CO2, în ultimii ani s-au dezvoltat noi tehnologii pentru captarea acestora din instalaţiile care utilizează combustibili fosili, şi anume postcombustia, oxicombustia, precombustia (Figura 4).

Tehnologia postcombustie reprezintă o metodă avansată de reducere a emisiilor de CO2 şi

se adaptează fără greutăţi la centralele electrice care funcţionează pe cărbune, gaze sau cu ciclu combinat. Rezultatele recente ale cercetărilor confirmă că această metodă poate îndepărta până la

90% CO2 din gazele de ardere. Procesul de captare post combustie are loc după arderea

combustibilului şi după producerea aburului. Captarea postcombustie reprezintă adăugarea unui set de echipamente într-un anumit punct al fluxului de gaze de ardere, după celelalte instalaţii de

reducere a substanţelor poluante (SO2, pulberi). CO2-ul captat va fi pregătit apoi pentru transport

şi stocare geologică.

Fig. 7 Principiul tehnologiilor CCS

14

Tehnologia oxicombustie foloseşte oxigen pur în loc de aer, rezultând un gaz format în

principal din CO2 şi H2O. În locul arderii clasice cu aer, combustibilul este ars într-o atmosferă de oxigen aproape pur şi gaze de ardere recirculate. O mare parte din dioxidul de carbon produs din ardere este recirculat înapoi în cazan cu scopul de a înlocui azotul, astfel încât să se păstreze pe cât posibil procesele de transfer de căldură desfăşurate într-un cazan clasic. În continuare

fluxul de gaze de ardere rămas, care este concentrat în CO2, trece prin mai multe trepte de tratare pentru eliminarea pulberilor în suspensie, a dioxidului de sulf şi a vaporilor de apă, rezultând un flux de gaze cu o concentraţie de 98 %.

2.2 Promovarea captării şi stocării CO2 în România

La data de 25 martie 2010, a avut loc la Palatul Parlamentului, Sala Drepturilor Omului, cea de-a II-a ediţie a Conferinţei Internaţionale “Promovarea captării şi stocării CO2 în

România”.

Grupul coordonatorilor ştiinţifici: ZEP - Platforma Tehnologică Europeană pentru

Centrale pe Combustibili Fosili cu Zero Emisii, Reţeaua Europeană CO2 GeoNet şi organizaţia

non-guvernamentală Bellona Europa şi organizatorii: Asociaţia Club CO2, ISPE, GeoEcoMar şi Grupul de Presă Reporter au lansat spre dezbatere toate aspectele legate de pregătirea şi

implementarea primului proiect demonstrativ de captare şi stocare a CO2 în României.

România a decis intrarea în "Programul UE demonstrativ CCS" prin aprobarea de către Guvernul României a „Plan-ului de acţiune pentru implementarea unui proiect demonstrativ privind captarea şi stocarea carbonului (CCS) în România”.

Pentru susţinerea financiară a „Programului UE demonstrativ CCS”, UE a prevăzut o serie de mecanisme care pot fi utilizate pentru dezvoltarea tehnologiilor CCS: EERP, NER Pool - EUA 300, alte fonduri comunitare.

Conform declaraţiei dlui ministru Sebastian Vlădescu, prezent la lucrările conferinţei

„Ministerul Finanţelor Publice va susţine toate demersurile necesare pentru accesarea fondurilor

aferente mecanismelor de finanţare disponibile la nivel UE, în special a fondurilor prevăzute de

noua Directivă EU-ETS – Directiva 2009/29/CE. De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice va

sprijini demersurile necesare pentru utilizarea la maximum a fondurilor care vor fi alocate

României în cadrul bilateralei România – Norvegia, pentru perioada 2009-2014.”

15

Experţi de renume internaţional au venit la Bucureşti, în sprijinul factorilor de decizie şi a

specialiştilor din ţară, pentru a pregăti propunerea proiectului demonstrativ CCS şi a creşte

şansele României în cadrul competiţiei de accesare a fondurilor amintite: dl. Scott Brockett, ofiţer

principal Politici CCS, Comisia Europeană / Belgia; dl. Paal Frisvold, Preşedinte C.A., Bellona

Europa; dna. Isabelle Czernichowski-Lauriol, vicepreşedinte al C.E. şi dl. Sergio Persoglia,

secretar general, CO2 GeoNet / Franţa şi Italia; dl. Eric Drosin, Director Comunicare, Zero

Emissions Platform - ZEP / Belgia; dra. Stacey Matthews Krsteski, director Grup Strategie,

Global CCS Institute / Australia; dl. Arnaud van der Beken, director Exploatare Europa & Africa,

Schlumberger / Franţa; dl. Peter Erich Arnold, director Marketing & Vânzări, ALSTOM Carbon

Capture / Germania.

Conferinţa internaţională a reunit personalităţi din mediul diplomatic, politic şi specialişti de renume din ţară dintre care amintim: Ambasada Norvegiei, E.S. dl. ambasador Øystein Hovdkinn; dna. Sarah Cullum, şef adjunct Misiune Diplomatică, Ambasada Marii Britanii; dl.

Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor Publice; dl. Mircea Ioan Cotoşman, secretar de stat,

Ministerul Mediului şi Pădurilor; dl. Iulian Iancu, preşedinte al Comisiei pentru Servicii şi

Industrie din Camera Deputaţilor; dl. George Tuţă, consilier al dnei Adina Vălean,

europarlamentar; dna. Cristiana Ion, director Direcţia Infrastructura Calităţii şi Mediului,

MECMA; dna. Florina Sora, consilier superior, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale; dl.

Gheorghe Oaie, director general şi dl. Constantin Sava, director Departament, GeoEcoMar; dl.

Ioan Dan Gheorghiu, preşedinte-director general şi dna. Carmencita Constantin, director Divizia

Energie & Mediu, ISPE.

Moderatorii şi lectorii prezenţi, specialişti de renume mondial, european şi naţional în domeniul schimbărilor climatice, au adus plus valoare evenimentului, prezentările şi materialele diseminate cu această ocazie urmând a fi disponibile, în curând, pe acest site.

Evenimentul s-a bucurat de un real interes şi-n rândul presei de specialitate prin participarea reporterilor de la Money Channel cu transmisiuni în direct, ziarişti de la Radio România Actualităţi, Green Report, Evenimentul Zilei etc.

2.3 De ce CCS în România?Deoarece

Pentru a îndeplini obiectivele UE din 2020, respectiv dezvoltarea la scară industrială a tehnologiei CCS, trebuie să promovăm atât proiectele CCS onshore

16

cât şi cele offshore ;

România are capacitate geologică de stocare a CO2 onshore ;

România are peste 150 de ani de istorie în industria de petrol şi gaze ;

Menţinerea în funcţiune a centralelor termoelectrice cu funcţionare pe lignit autohton şi a exploatărilor miniere are un impact economic şi social pozitiv pentru România ;

Va contribui, prin puterea exemplului, la dezvoltarea pe scară industrială a tehnologiei

CCS în Europa de sud-est.

2.3.1 Producerea energiei raportată la tipul resurselor primare

2.3.2 Nivelul emisiilor de CO2 şi capacitatea geologică de stocare

17

2.4 Acţiuni concrete derulate de către Guvern

Iulie, 2009 - plan de acţiune pentru pregătirea României în vederea implementării pachetului legislativ UE “Energie-Schimbări climatice” (iniţiat în parteneriat de MECMA, MMP, MFP, MECTS şi semnat de către primul ministru)

Februarie, 2010 - plan de acţiune pentru dezvoltarea şi implementarea unui Proiect Demonstrativ

CCS în România (iniţiat de către MECMA şi semnat de către primul ministru)

Aprilie, 2010 - MECMA lansează solicitarea de propuneri de proiecte şi derulează selecţia naţională

Mai, 2010 - proiectul Demonstrativ CCS din România a fost selecţionat din industria energetică

August, 2010 - MECMA contractează Programul Naţional CCS de Cercetare

- MECMA emite Ordinului nr. 1508 de înfiinţare a Comitetului

- Inter-ministerial pentru coordonarea documentaţiilor Proiectului

- Demonstrativ CCS din România alcătuit din reprezentanţi ai MECMA, MFP,

MMP, MECTS şi Operatori Finali

Decembrie, 2010 - transpunerea Directivei CCS a UE

2011 - înfiinţarea Companiei de Proiect CCS cu rolul de Sponsor al

Proiectului Demonstrativ CCS din România

- finanţarea Proiectului Demonstrativ CCS din România

18

2.4.1 Amplasarea proiectului

Regiunea de dezvoltare Oltenia Sud – Vest

2.4.2 Descrierea proiectului

Amplasament Regiunea de dezvoltare Oltenia – cea mai industrializată zonă, responsabilă de cca. 40%

din totalul emisiilor de CO2 la nivel naţional CE Turceni – Unitatea nr.6 (330MW)

2.4.3 Proiect integrat 2 (1.5Mt/an)

Reţea de transport CO2 – conducte supraterane

Stocare geologică CO2 – formaţiuni acvifere saline de mare adâncime

19

2.4.5 Etape Studiul de Fezabilitate

EPC

Exploatare şi mentenanţă

2.4.6 Stadiul actual Studiul de Fezabilitate

3.1 CTE Turceni - plan general

3.1.1 CTE Turceni – Unitatea nr.6 (330MW) În curs de retehnologizare – pif 2013

Sistem deSO2 – pif 2012

Evacuare zgură şi cenuşă “în fluid dens” – pif 2012

3.1.2 Date tehnice principale – după retehnologizare Turbina cu abur

Putere instalată 330MW

Putere maximă disponibilă pe termen lung 310MW

20

Putere medie anuală 280MW

Cazanul de abur

Debit 1035t/h

Parametrii abur (presiune / temperatură) 192 / 540 bar / 0C

3.1.3 Captare CO2 Sistem post-combustie

Randament minim 85%

Amine vs. Amoniac răcit

Operator final: CE Turceni

Randament 88%

3.1.4 Transport CO2 Conducte supraterane cu o lungime maximă 50km

Viitoare conexiuni în reţeaua existentă: Rovinari PP (1300MWe), Craiova II CHPP (300MWe), Işalniţa CHPP (600MWe), industria petro-chimică şi metalurgică

Operator final: CNTGN Transgaz.

21

3.1.5 Stocarea CO2 Zona de investigaţii pe o rază de 50km în jurul CTE Turceni

11 stiruri potenţiale de stocare CO2 în formaţiuni geologice acvifere saline

de mare adâncime

Potenţial de dezvoltare a unui viitor hub – nod de stocare

Operator final: CNGN Romgaz.

4.1 Actori principali

22

CONCLUZIIStudiile recente apreciază că marirea eficienţei energetice şi dezvoltarea utilizării

resurselor regenerabile de energie nu sunt măsuri suficiente pentru stabilizarea concentraţiei de CO2 în atmosferă şi stoparea încălzirii globale. Din acest motiv devine necesară captarea şi stocarea CO2.

În prezent se dezvoltă trei metode de captare a CO2 generat din procesele de ardere: postcombustia, oxi-combustia şi pre-combustia. Deşi post-combustia reprezintă tehnologia de captare cea mai dezvoltată sunt necesare încă cercetări pentru perfecţionarea acestei metode.

Se apreciază că stocarea în structuri geologice a CO2 se remarcă prin capacitate mare şi risc scazut, spre deosebire de stocarea în oceane, iar costurile de stabilizare a concentraţiei de gaze cu efect de seră ar fi mai reduse.

România dispune de capacitaţi importante de stocare geologice a CO2 în zăcămintele subterane de ţiţei şi gaze naturale aflate într-un grad avansat de epuizare. Sunt necesare studii urgente de evaluare a condiţiilor de eligibilitate a siturilor potenţiale, în vederea implementării unor proiecte demonstrative cu sprijin U.E.

Captarea şi stocarea CO2 (CSC) este singura tehnologie care poate capta din emisiile generate de marii emiţãtori de CO2 din lume.

CSC este o parte esenţială a portofoliului de tehnologii necesare pentru a obţine reduceri substanţiale ale emisiilor globale.

Astãzi, sursele de energie regenerabilã furnizeazã 13% din energia consumatã şi ar putea ajunge la 30% în 2030. Cu toate acestea, combustibilii fosili vor rãmâne sursa noastrã principalã de energie pentru deceniile urmãtoare.

Nevoia noastrã constantã de energie implicã funcţionarea centralelor electrice 24 de ore pe zi, 7 zile pe sãptãmânã. O singurã centralã pe cãrbune de 1.000 MW produce 6 milioane de tone de CO în fiecare an pe o duratã medie de funcţionare de 40 de ani.

Prea mult CO conduce la încãlzirea globalã, ce are ca efect schimbãrile climatice.Cercetãtorii de prestigiu ai lumii au confirmat cã în cazul în care creşterea temperaturii medii globale nu e menţinutã sub °C, vor apãrea schimbãri climatice ireversibile.

23

BIBLIOGRAFIE

Benson, S. - Status and current issues in geologic storage of carbon dioxide. Presentation at the 7 International Conference on Greenhouse Gas Control Technologies, 5-9 September, Vancouver, Canada, 2004.

Biris, I., Deac Cristina. - Contributions to the increase of the eco-energetic efficiency of metallurgical furnaces for steel heating .Forumul regional al energiei – FOREN 2006, Neptun.

Borla, Maria – Studii privind captarea şi stocarea CO2 în vederea prevenirii fenomenului de

încălzire globala. Teză de dizertaţie. Conducator stiinţific Biris Ioan, U.T.C. – N. 2009, Cluj – Napoca.

Constantin, C., Tomescu, C., Mircea, I. - Captarea şi stocarea CO2 – Obligaţii legislative

în perspectiva imediată. Forumul regional al energiei – FOREN 2008, Neptun.

Curry, T., D.M. Reiner, S. Ansolabehere, and H. Herzog. - How aware is the public of carbon capture and storage? Paper presented at the 7 International Conference on Greenhouse Gas Control Technologies, 5-9 September, Vancouver, Canada, 2004.

Deac, Cristina, Biris, I. - Controlul arderii combustibililor în instalaţii industriale. În : ştiinţă şi inginerie. Vol.9.Ed. AGIR,Bucuresti, , 2006, pp. 369-374.

Gaus, I., Azaroual, M. & Czernichowski-Lauriol, I. - Reactive transport modelling of the impact

of CO2 injection on the clayey cap rock at Sleipner (North Sea).- Chemical Geology (in press) 2005.

***DIRECTIVE C.E. privind stocarea geologica a dioxidului de carbon: 85/337/CEE; 96/61/CE; 2000/60/EC; 2001/80/CE; 2004/35/CE; 2006/12/CE si Regulamentul(CE) nr. 1013/2006.

http://www.co2captureproject.com/overview/co2_cp_brochure_files /CCP1_summary.pdf

http://www.infomediu.eu/captarea-si-stocarea-co2-in-romania/ www.evz.ro/.../primul-

proiect-de-captare-si-stocare-de-co2-917219.html www.euractiv.ro/.../Captarea-si-stocarea-

CO2-oportunitate-pentru-Romania.-Lipseste-doar-vointa-politica.html

www.co2club.ro/ro/informatii-utile-CCS.html

www.agir.ro/.../reteaua_europeana_de_bioxid_de_carbon___o_metoda_de_solutionare_a_proble

mei_incalzirii_globale_1.

www.co2geonet.promoscience.com/UserFiles/File/FirstCallCCS_RO_1.pdf

www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=IM.

24

www.ecomagazin.ro/captarea-si-stocarea-co2-solutia-pentru-limitarea-emisiilor-de-gaze-cu-

efect-de-sera/

www.inginerie-electrica.ro/acqu/pdf/2009_s2_l2.pdf

www.eu-ets.ro

http://ec.europa.eu/clima/sites/campaign/news/news11_ro.htm

http://www.ccs-education.net/

25