CAPITOLUL 1. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND TURISMUL RURAL

1.1. Turismul rural- definiţie, caracteristici, concept

1.1.1 Definiţii ale turismului ruralPrivit în ansamblu, turismul rural cuprinde o paletă largă de modalităţi de cazare,

de activităţi, evenimente, festivităţi, sporturi şi distracţii, toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural.

Cu toate acestea,la o a doua definiţie a termenului de turism rural acesta se confruntă cu numeroase probleme deoarece este dificil să dai corect o definitie care să se potrivească tuturor zonelor rurale din toate tările.

Problemele sunt următoarele 1: turismul urban/balneoclimateric nu se limitează la zonele urbane, ci se

prelungeşte în zonele rurale ; zonele rurale sunt ele însele greu de definit şi criteriile folosite variază foarte mult

de la o ţară la alta; orice turism care are loc în zonele rurale nu este „pur” rural, el poate să aibă

caracter „urban” şi pur şi simplu să fie situat într-o zonă rurală; din punct de vedere istoric, turismul este un concept urban, marea majoritate a

turiştilor trăiesc în zone urbane. Turismul poate să aibă o influenţă urbanistică asupra zonelor rurale încurajând schimbările culturale şi economice sau construcţiile noi;

formele turismului rural s-au dezvoltat diferit în fiecare regiune. De exemplu, vacanţele la fermă sunt obişnuite în multe regiuni din Germania şi Austria rurală, ele sunt mai rare în Statele Unite şi în Canada;

“Turismul rural reprezintă forma de turism concentrată pe destinaţii în spaţiul rural, dispunând de o structură funcţională de cazare şi de alte servicii eterogene”2.

O altă definiţie a fost dată de Organizaţia Mondială a Turismului. Acestă defineşte turismul rural ca fiind “o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată şi condusă în spaţiul rural de către populaţia locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum şi dotările, structurilor turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice.”3

O alternativă la definiţiile de mai sus ne furnizează P. Nistureanu: “Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi uman”4.

1.1.2 Caracteristicile turismului rural

1 Fondation des Villes(2002)Etude bibliographique sur les territoires et le développement durable,pp.43-522 Stănciulescu G., Lupu N., Ţigu G., Ţitan E., Stancioiu F.(2002) – Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, Bucureşti , p.180.3 Nistoreanu P. (2003) Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, p.190.4 Nistoreanu P. (1999)Turismul rural: o afacere mică cu perspective mari,Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti , p.200.

Turismul rural poate fi privit ca acel tip de turism care întruneşte următoarele caracteristici: se desfăşură în localităţi rurale; este rural din punct de vedere funcţional, adică este constituit din trăsăturile caracteristice

lumii rurale este rural ca scară, adică posedă dimensiuni reduse, în termeni, clădiri, aşezări, precum şi

fluxuri; are caracter tradiţional, crescând încet şi organic, în strânsă legătură cu familiile locale; este, de regulă, controlat local şi dezvoltat pentru îmbunătăţirea comunităţilor locale pe

termen lung; este variat, corespunzător complexităţii mediului rural;

Dezvolatrea turismului rural a produs mutaţii importante în viaţa satelor cu deosebire a celor care dispun de o ofertă turistică importantă, aducând elemente noi privind:

valorificarea resurselor proprii specifice (balneare, naturale, vitipomicole, gastronomice, artizanale, etnografice şi folclorice);

transformări în plan edilitar şi al dotărilor prin apariţia unor construcţii specifice (ferme agroturistice, pensiuni), puncte de informare, unităţi de deservire (magazine), amenajări pentru sport si echitaţie , echipamente igienico-sanitare;

evitarea procesului de depopulare rurală prin apariţia unor soluţii noi de ocupare a forţei de muncă, mai ales în localităţile rurale, în care turismul se poate practica tot timpul anului;

dezvoltarea micii industrii rurale de valorificare primară a produselor agricole şi revitalizarea mestesugurilor specifice zonelor rurale;

valorificarea resurselor de apă locale în scopuri energetice şi mai ales pentru piscicultură; combaterea poluării mediului prin eliminarea surselor şi conservarea pe această cale, a

unor condiţii optime de viaţă în zonele agroturistice.

1.2. Serviciile de bază

Serviciile de bază (transport, cazare, alimentație și agrement) intră în categoria serviciilor specifice și reprezintă acele servicii la care turistul nu poate renunța, fiind destinate satisfacerii unor nevoi generale (odihnă, hrană) și unor nevoi specifice turiștilor (transport, agrement) și care dețin o pondere importantă în structura consumului turistic5.

Servciile de transport presupun transportul în sine și oferirea serviciilor pe timpul voiajului (schimburi, deplasarea bagajelor, deservirea mesei). Serviciile de transport se diferențiază în funcție de mijloacele de transport la care apelează turiștii și anume: autoturism, autocar, tren, vapor, avion.

Serviciul de cazare este produsul a ceea ce se numeşte industria hotelieră-sector care, în accepţiunea actuală, înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de cazare.

Serviciile de alimentaţie publică reprezintă serviciile destinate îndeplinirii nevoilor de hrană ale turiştilor, precum şi a unor trebuințe de recreere şi agrement. Aceste servicii sunt prestate de unităţile de alimentaţie (restaurante, braserii, cofetării, snack-baruri etc.) care evoluează în legătură cu serviciile de cazare sau separate de acestea.

5 Minciu R., (2001), Economia turismului, Editura Uranus, București. 226.

Serviciile de agreement. Agrementul este un element important de care trebuie să se țină seama în amenajarea zonelor turistice”6, constituind un mijloc prin care se asigură concurența stațiunilor turistice, dar și mijlocul prin care se diversifică și individualizează oferta turistică, totodată fiind și elementul ce duce la creșterea cererii turistice datorită atractivității stațiunii turistice.

1.3. Serviciile suplimentare

Cele mai importante servicii suplimentare sunt7: servicii de informare a clientelei turistice intervin in perioada de pregatire si

angajare a prestatiei turistice, dar si pe parcursul desfasurarii calatoriei. Pe langa informarea propriu-zisa, care trebuie sa fie rapida si de calitate, aceste servicii indeplinesc si functia de sfatuitor al turistului.

servicii de intermediere (închirieri, rezervări, etc.) cel mai frecvent se intalnesc serviciile de rezervare de locuri pentru mijloacele de transport, la manifestari cultural-artistice, in alte spatii de cazare etc., si cele de inchiriere a unoe obiecte pentru practicarea diferitelor jocuri sau sporturi.

serviciile turistice cu caracter cultural-educativ se poate mentiona: participarea la spectacole si manifestari folclorice, vizitarea de muzee, expozitii, case memoriale, intalniri cu personalitati din domeniul culturii, artei, stiintei, organizarea unor concursuri pe diferite teme sau de indemanare etc.

servicii şi activităţi turistice cu caracter special (organizarea de congrese, simpozioane, festivaluri, expoziţii etc.) sunt prilejuite de forme particulare ale turismului – de afaceri, de congrese etc. – si se adreseaza unor segmente bine determinate: servicii de secretariat, traduceri, dactilografiere etc., pentru oameni de afaceri; programe de vanatoare si pescuit sportiv – pentru persoanele autorizate; programe si servicii speciale pentru copiii mici – supraveghere, unitati de alimentatie publica specifice, terenuri de joaca cu dotarile adecvate, programe artistice; asistenta medicala si ingrijirea persoanelor handicapate; asistenta medico-veterianra pentru animalele turistilor s.a

servicii şi activităţi turistice cu caracter sportiv vin, de regula, in completarea formulelor obisnuite de agrement.

servicii de tratamente balneo-medicale pot fi considerate suplimentare in situatiile in care turistul isi completeaza sejurul intr-o statiune cu efectuarea unor tratamente (bai de namol, cure de ape minerale, aerosoli) cu caracter preventiv.

serviciile şi activităţile turistice cu caracter recreativ. Activitatile recreative, inclusiv odihna activa, cuprind cele mai diverse domenii si se individualizeaza in conditiile concrete in care se desfasoara (mediul natural, mediul creat, sezonalitatea etc.), potrivit preocuparilor turistilor, preferintelor acestora, varstei, etc.

servicii diverse.

6 Cosmescu I., (1998), Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti, p. 231.7 Snak O., (1976), Economia şi organizarea turismului, Editura Sport – Turism, Bucureşti, p. 225.

CAPITOLUL 2. CIRCULAŢIA TURISTICĂ ÎN TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN PERIOADA 2004-2014

2.1.Introducere

Analiza circulaţiei turistice este esenţială pentru elaborarea unor politici eficiente de atragere a clienţilor în acest domeniu. În cadrul acestui articol am realizat o analiză cantitativă a cererii şi consumului turistic din România în perioada 2008-2014 având la bază informaţiile furnizate de Institutul Naţional de Statistică, prin intermediul Anuarului Statistic al României şi publicaţiilor “Turismul în România”.

Cererea turistica este reprezentată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se deplasa periodic şi temporar în afara resedintei proprii, pentru alte motive decât prestarea unor activitati remunerate la locul de destinatie.

Evoluţia circulaţiei turistice este determinată de o serie de factori, unii esenţiali, alţii cu o influenţă mai redusă şi mai puţin semnificativă.

Principalele variabile analizate au fost: sosirile de turişti în spaţiile de cazare turistică din România, înnoptările turiştilor în structurile de primire turistică din ţara noastră, capacitatea de cazare în funcţiune.

2.2. Analiza indicatorilor circulaţiei turistice

În tabelul nr. 1 am surprins evoluţia numărului de turişti

Din tabelul 1, se poate constata faptul că numărul turiştilor pe parcursul perioadei 2004-2014, se încadrează pe un trend ascendent. Valoarea minimă de 4847496 turişti este înregistrată în 2007, iar valoarea maximă fiind înregistrată spre sfârşitul perioadei, în anul 2014 de 11288518 turişti. În anul 2014 se înregistrează o creştere faţă de anul 2013 a numărului de turişti cu 1516313.

2.3. Analiza capacităţii de cazare în funcţiune

Capacitatea de cazare în funcţiune, element esenţial în derularea procesului de cazare, este un indicator cu profunde implicaţii în stabilirea eficienţei activităţii turistice. Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune, în perioada 2004-2014 este prezentată în tabelul nr.2

După cum se poate observa din tabelul 2, în anul 2004 capacitatea de cazare în funcţiune în România era de 51275 mii locuri zile. După un uşor declin înregistrat în perioada 2005 – 2006 (50197 mii locuri zile în anul 2005, respectiv 50752 mii locuri zile în anul 2006), capacitatea de cazare în funcţiune a crescut continuu ajungând la 59188 mii locuri zile în anul 2013, respectiv 5036 mii locuri zile în 2014.

2.4. Analiza evoluţiei numărului total al înnoptărilor

În tabelul nr. 3 este prezentată evoluţia numărului total al înnoptărilor în perioada 2004-2014 exprimat în mii de zile-turişti

Valoarea minimă a înnoptărilor se înregistrează în anul 2005. În anii 2012 şi 2013 se înregistrează cele mai ridicate valori, iar în anul 2014 se înregistrează o valoare a înnoptărilor cu 3401 de mii zile turişti mai scăzută faţă de anul 2013.

Concluziile acestui capitol

Numărul turiştilor în structurile de primire turistică din România în perioada analizată prezintă o tendinţă generală de creştere, atingând în anul 2014 valoarea maximă de 11288518 turişti . Capacitatea de cazare în funcţiune a crescut continuu ajungând la 59188 mii locuri zile în anul 2013, respectiv 5036 mii locuri zile în 2014. În structurile de primire turistică din România indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune a avut în perioada analizată (2004-2014) un nivel mediu de 34%.

CAPITOLUL 3. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI ÎN CONSTRUIREA OFERTEI TURISTICE.

STUDIU DE CAZ -MARAMUREȘ

3.1. Scurt istoric al turismului rural maramureșean

Turismul rural s-a dezvoltat cu succes în spaţiul maramureşean, pe fondul existenţei unor valori spirituale tradiţionale bine păstrate de-a lungul timpurilor. Din punct de vedere administrativ judeţul Maramureş se structurează în teritorii economico-sociale bine delimitate geografic şi istoric, cu trăsături spaţiale şi spirituale specifice, grupate în zone etnografice distincte numite

„ţări” (Ţara Maramureşului, Ţara Lăpuşului, Ţara Chioarului, Ţara Codrului), clar delimitate prin cumpene de apă şi spaţii montane. În urma caracterizării realizate la nivelul ţărilor, pot fi observate uşor regiunile care prezintă un cadru favorabil dezvoltării şi desfăşurării turismului rural pe termen lung.

Elementele de atracţie ale judeţului în domeniul turismului rural sunt numeroase şi deosebite. Tradiţiile şi obiceiurile, străvechi şi nealterate, sunt nelipsite din viaţa rurală, iar portul şi arhitectura îi conferă o identitate specifică. De aceea, elementul primordial al turismului în Maramureş este viaţa satului. Identitatea Maramureşului este completată de peisajul construit şi de peisajul natural, elemente componente importante ale spaţiului rural din Maramureş.

Pornind de la principiul geografic al cauzalităţii (orice fenomen are o cauză), fără de care nu putem analiza şi explica apariţia şi dezvoltarea turismului rural în Maramureş, trebuie cunoscută baza pe care s-a clădit şi desfăşurat în timp fenomenul turistic.

Cunoaşterea şi înţelegerea spaţiul maramureşean în profunzimea sa nu poate fi realizată decât analizându-i contextul geografic şi istoric.

Istoria Maramureşului nu este deloc una liniştită, însă este cea care, alături de izolarea realizată de cadrul geografic, a contribuit la formarea unei culturi bogate, la conservarea şi perpetuarea valorilor tradiţionale strămoşeşti, azi de mare atractivitate turistică. Maramureşul este asociat şi cu numele unor personalităţi istorice marcante (Bogdan Vodă, Pintea Viteazul, Teleki, Ilie Lazăr, etc), care au îmbogăţit cultura maramureşeană cu numeroase legende, completând atractivitatea judeţului cu elemente şi locuri aparţinătoare acestora.

Concluzia principală a analizei din acest capitol, care prezintă succint istoria turismului rural în Maramureş, poate fi considerată următoarea: cu cât un popor are un trecut mai zbuciumat cu atât valorile transmise peste generaţii au o însemnătate ridicată şi un atuu în dezvoltarea turistică.

3.2. Circulaţia turistică în structurile de primire maramureșene

Circulaţia turistică presupune deplasarea vizitatorilor dintr-un loc în altul, cel mai adesea între localitatea de reşedinţă (considerată ca zonă emiţătoare) şi locul ales pentru satisfacerea necesităţilor recreativ – curative (zona receptoare).

În judeţul Maramureş, în general, circulaţia turistică prezintă un maxim principal, în

sezonul estival, şi un maxim secundar, în sezonul de iarnă. În unele localităţi maximele pot fi inversate, adică au un maxim principal în sezonul de iarnă (Borşa, Mogoşa, Cavnic, Izvoare, Botiza, Vadul Izei), iar maximul secundar, în sezonul estival (restul localităţilor). În aceste momente ale anului presiunea turistică se manifestă cu intensitate. Datorită acestui flux turistic se schimbă şi economia, adică mai mulţi turişti, mai mulţi bani ce pot fi investiţi în reamenajarea altor locuri sau pot ajuta localităţile din punct de vedere economic. Totuşi acest flux turistic are şi o parte negativă, cea a distrugerii sau degradării obiectivelor turistice, în cazul unor turişti ce nu pot înţelege cât de important este să păstrezi anumite obiective turistice foarte vechi sau cât de greu se întreţin locurile din jurul bisericilor, mănăstirilor şi chiar pajiştile din aerul liber.

Circulaţia turistică într-o regiune se caracterizează prin următorii indicatori: evoluţia numărului de turişti, numărul înnoptărilor şi gradul de ocupare a locurilor de cazare. (Ciangă, N., 2001, op. cit., pag. 178-179)

În ceea ce priveşte fluxul turistic extern este mai intens în perioada de iarnă, în preajma sărbătorilor de iarnă, în localităţile care găzduiesc o serie de festivaluri recunoscute atât pe plan naţional cât şi pe plan internaţional, festivaluri legate de datini şi obiceiuri de iarna. Cei care vizitează Maramureşul, într-un număr destul de mare, sunt cei din Europa Occidentală.

Prezenţa sezonalităţii în turismul rural din Maramureş este cunoscută, fiind determinată de factori naturali şi sociali cu diferite grade de intensitate, de aceea acţiunilor de marketing (mix-ul de marketing) trebuie acordată o atenţie deosebită. În funcţie de perioadă calendaristică, poziţia şi notorietatea regiunii, poziţia unităţii pe piaţa concurenţială şi grupul ţintă vizat, componentele ce alcătuiesc mix-ul de marketing (produs, preţ, promovare, distribuţie) trebuie tratate special.

Identificarea exactă a circulaţiei turistice în mediul rural maramureşean este dificilă datorită nedeclarării numărului exact de turişti,

cazarea acestora în gospodăriile rurale neomologate, în cabane silvice sau de vânătoare, în locuinţe secundare

private, sau camparea (individuală şi/sau grupată). Cazarea în cabanele silvice şi de vânătoare este cu regim de funcţionare, aparent, închis, fie datorită stării avansate de degradare, fie “favoritismului” pentru persoanele solicitante.

Cu toate că deţine un renume pe piaţa turistică naţională, Maramureşul prezintă o circulaţie turistiă relativ redusă în comparaţie cu alte regiuni ale ţării, datorită faptului că acesta se află la distanţe mari de centre urbane emiţătoare de turişti (cel mai apropiat oraş de rang superior fiind la 120 km, Cluj-Napoca), de aici şi prezenţa sezonalităţii (în mare parte), cauzată de sejururile medii şi lungi.

Sosiri

Înnoptări

3.3. Puncte forte ale ofertei maramureșene care îi conferă poziția de lider în turismul rural românesc

Maramureșul prezintă o ofertă turistică complexă care se întinde pe toată durata anului și care se adresează tuturor tipurilor de turiști. Fie că doriți să descoperiți bisericile de lemn sau muzeele din județ, fie că sunteți interesat de viața rurală și tradițiile maramureșene sau sunteți un iubitor al naturii, Maramureșul poate satisface chiar și cele mai pretențioase dorințe.

PUNCTE TARI oferta diversificată a structurilor de cazare; diversificarea sectorială a ofertei turistice; indicii de ocupare turistică; segmentarea pieței; dezvoltarea turismului rural în Maramureș; aşezarea într-o zonă deosebit de pitorească; populatia manifestă un grad de toleranta ridicat (inexistenţa unor stări tensionate sau

conflictuale de natură etnică, religioasă, etc.); există forţă de muncă calificată în meserii din exploatarea şi prelucrarea lemnului,

construcţii, sculptură în lemn, artizanat, confecţii textile şi turism; existenţa reţelei de transport rutier; existenţa combustibilului lemnos pentru energie termică; un mediu curat datorită situării într-o zonă montană, nepoluată; lipsa unor agenţi economici poluanţi pe teritoriul Maramureșului; existenţa unor resurse naturale: substanţe nemetalifere, roci utile, a agregatelor naturale

(nisip şi pietriş), calcar, ape minerale (apă oligominerală, sulfuroasă).

CONCLUZII

Satele maramureşene sunt expresia simplităţii vieţii rurale, iar fiecare subregiune din cadrul judeţului se distinge prin specificul etnografic. Elementele de cultură arhaică (organizarea stânei, obiceiurile legate de evenimentele agricole şi din viaţa omului–naştere, nuntă, moarte) se îmbină astăzi cu elemente culturale urbane moderne, vizibile din păcate din ce în ce mai stringent mai ales în arhitectura interioară şi exterioară, dar mai ales în portul tradiţional. Pătrunderea elementelor moderne şi evoluţia continuă a ruralului spre urban duce la pierderea identităţii şi originalităţii vieţii rurale tradiţionale maramureşene.

Comunităţile minoritare de etnie ucraineană, maghiară şi germană (ţipţerii), tradiţiile şi stilul de viaţă ale acestora şi-au pus amprenta, de-a lungul timpului, în moştenirea culturală maramureşeană. Astfel în subregiunile Valea Vişeului, Valea Ruscovei şi Valea Tisei, se întâlneşte o împletire a diferitelor culturi şi tradiţii, generate de mai multe grupuri etnice, lucru evident şi în gastronomia locală.

Analizând, obiectiv şi subiectiv, mediul rural şi desfăşurarea turismului în cadrul acestuia, se pot constata cu uşurinţă numeroase carenţe, minore sau majore, drept pentru care este necesar a se menţiona câteva recomandări minimale pentru “trăinicia” turismului rural pe meleaguri maramureşene:

- amenajarea unor poteci marcate cu indicatoare pentru accesul la puncte de belvedere; - indicatoare pt semnalizarea prestatorilor de servicii (agrement – echitaţie, pârtii,

lacuri, parapanta, alpinism, trasee spre peşteri, izvoare minerale, unităţi de cazare şi alimentaţie) şi a obiectivelor turistice.

Durabilitatea turismului rural în spatial maramureşean este dependent în primul rând de potenţialul atractiv, de condiţiile de confort ale unităţilor de cazare în concordanţă cu originalitatea şi diversitatea tipologică a acestora, fără urbanizarea mediului rural (inclusiv gospodăriile, deoarece şi acestea primesc turişti), de schimbarea mentalităţii a personalului activ în turism prin abordarea şi prestarea serviciilor turistice cu profesionalism. O bună desfăşurare a turismului în mediul rural poate contribui la dezvoltarea iniţiativelor antreprenoriale în rândul autohtonilor, cu mari şanse de succes în condiţiile în care se conştientizează valoarea elementelor de atractivitate din spatial rural maramureşean.

BIBLIOGRAFIE

1. Cosmescu I., (1998), Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti, p. 231

2. Fondation des Villes(2002)Etude bibliographique sur les territoires et le développement durable,pp.43-52

3. Minciu R., (2001), Economia turismului, Editura Uranus, București. 2264. Nistoreanu P. (2003) Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, p.190.5. Nistoreanu P. (1999)Turismul rural: o afacere mică cu perspective mari,Ed. Didactică şi

Pedagogică, R.A., Bucureşti, p.200.6. Snak O., (1976), Economia şi organizarea turismului, Editura Sport – Turism, Bucureşti,

p. 225.7. Stănciulescu G., Lupu N., Ţigu G., Ţitan E., Stancioiu F.(2002) – Lexicon de termeni

turistici, Editura Oscar Print, Bucureşti , p.180.