proiect mcs

Prezenta familiei in timpul resuscitarii cardiorespiratorii

Adaptare dupa FAMILY PRESENCE DURING CARDIOPULMONARY RESUSCITATION

Patricia Jabre, M.D., Ph.D., Vanessa Belpomme, M.D., Elie Azoulay, M.D., Ph.D., Line Jacob, M.D., Lionel Bertrand, M.D., Frederic Lapostolle, M.D., Ph.D.,

Karim Tazarourte, M.D., Ph.D., Guillem Bouilleau, M.D., Virginie Pinaud, M.D., Claire Broche, M.D., Domitille Normand, M.S., Thierry Baubet, M.D., Ph.D.,

Agnes Ricard-Hibon, M.D., Ph.D., Jacques Istria, M.D., Alexandra Beltramini, M.D., Armelle Alheritiere, M.D., Nathalie Assez, M.D., Lionel Nace, M.D.,

Benoit Vivien, M.D., Ph.D., Laurent Turi, M.D., Stephane Launay, M.D., Michel Desmaizieres, M.D., Stephen W. Borron, M.D., Eric Vicaut, M.D., Ph.D.,

and Frederic Adnet, M.D., Ph.D. The New England Journal of Medicine, Volume 368, Number 11,

March 14, 2013

Student: Alexandru Goicea Seria 7, Grupa 58

2

1.SUMAR

CONTEXT Efectul prezentei familiei in timpul resuscitarii cardiorespiratorii (RCR) asupra membrilor familiei in sine si asupra echipei medicale este controversat.

ASPECTE METODOLOGICE Au fost inrolate 570 de rude ale pacientilor aflati in stop cardiorespirator si care au fost resuscitati de echipaje provenind din 15 unitati medicale de urgenta prespitaliceasca. Unitatile au fost desemnate aleator fie ca in mod sistematic sa ofere membrilor familiei optiunea de a observa RCR (in grupul de interventie), fie sa urmeze practica standard cu privire la prezenta familiei (grupul control). Evenimentul principal (primary end point) urmarit a fost proportia rudelor cu simptome legate de tulburarea de stress posttraumatic in ziua 90. Evenimentele secundare (secondary end points) au inclus prezenta simptomelor de anxietate si depresie si efectul prezentei membrilor familiei asupra eforturilor medicale in timpul resuscitarii, confortul echipei medicale si aparitia de pretentii medico-legale.

REZULTATE In cadrul grupului de interventie, 211 din 266 rude (79%) au asistat la RCR, in comparatie cu 131 din 304 rude (43%) in grupul control. In cadrul analizei in intentie de tratament frecventa simptomelor legate de tulburarea de stress posttraumatic a fost semnificativ mai mare in cadrul grupului control comparativ cu grupul de interventie (raportul cotelor ajustat, 1.7; interval de incredere 95%, 1.2 la 2.5; P=0.004) si intre membrii familiilor care nu au asistat la RCR comparativ cu cei care au asistat (raportul cotelor ajustat, 1.6; 95% interval de incredere, 1.1 la 2.5; P=0.02). Rudele care nu au fost martore la RCR au avut simptome de anxietate si depresie mai frecvent decat cei care au asistat la RCR. Prezenta familiei la resuscitare nu a influentat caracteristicile resuscitarii, supravietuirea pacientilor, sau nivelul stressului emotional in ceea ce priveste echipele medicale si nu a dus la pretentii medico-legale.

CONCLUZII Prezenta familiei in timpul RCR a fost asociata cu rezultate pozitive in ceea ce priveste variabilele psihologice si nu a interferat cu eforturile medicale, nu a dus la cresterea stressului in echipa medicala si nu a dus la conflicte medico-legale. (Proiectul a fost finantat de Programme Hospitalier de Recherche Clinique 2008 al Ministerului Sanatatii din Franta; Numarul ClinicalTrials.gov, NCT01009606.)

3

2.INTRODUCERE Stopul cardiac este raspunzator pentru 600.000 de morti anual, in tarile industrializate.

[1,2]

Membrii familiei prezenti la momentul incercarii de resuscitare se afla la un inalt risc de impovarare emotionala si fizica.

[3]

A fi prezent in timpul resuscitarii cardiorespiratorii (RCR) ar putea sa ajute rudele in intelegerea faptului ca tot ceea ce era posibil sa fie facut pentru aducerea pacientului inapoi la viata a fost realizat.

[4,5] In plus fata de stingerea

suspiciunilor cu privire la eforturile de resuscitare in spatele usilor inchise si asteptarilor nerealiste cu privire la acestea, prezenta membrilor familiei poate oferi ocazia unui ultim ramas-bun si ajuta ca persoanele sa inteleaga realitatea mortii, cu speranta ca perioada de indoliere nu va fi prelungita sau complicata de un doliu patologic sau tulburarea de stress posttraumatic (TSPT). Totusi, beneficiile si dezavantajele prezentei familiei in timpul resuscitarii au fost puse sub semnul intrebarii de la inceputul propunerii acesteia, din 1987.

[4,6,7] Intr-adevar,

potentialele avantaje trebuie sa fie puse in balanta cu posibilitatea inducerii unui stress suplimentar personalului care ofera servicii medicale si cu incarcarea emotionala a rudelor si de asemenea cu riscul aparitiilor unor pretentii legale.

[5,6,8]

Evaluarea efectelor psihologice ale observarii resuscitarii de catre familie a fost realizata pana la acest moment in cea mai mare parte prin simplul feedback sau mici studii observationale.

[4,5,9]

Singura analiza randomizata, prospectiva a prezentei familiei in timpul RCR la acest moment a fost intrerupta dupa inrolarea a doar 25 de pacienti. Echipele clinice devenisera atat de convinse de beneficiile asupra rudelor, incat investigatorii s-au temut ca procesul de randomizare va fi compromis in mod intentionat de catre personal.

[10] Aceasta

intrerupere prematura a lasat intrebarea fara un raspuns pentru multi, interventia ramanand o tema de controversa. In ciuda acestor dezbateri despre avantaje si dezavantaje, mari ghiduri internationale pentru RCR statueaza ca dovezile disponibile sustin resuscitarea observata de familie, iar aceasta actiune este considerata rezonabila si in general folositoare.

[7,11,12]

Studiul de fata a fost conceput ca un trial controlat, multicentric, randomizat, ce are ca tinta principala a determina daca a oferi unei rude alegerea de a observa RCR poate reduce probabilitatea aparitiei simptomelor legate de TSPT. A fost de asemenea evaluat efectul prezentei familiei asupra eforturilor medicale de resuscitare, confortul echipei medicale si aparitia pretentiilor medico-legale.

3.METODOLOGIA STUDIULUI CONCEPTIA STUDIULUI, SELECTAREA PARTICIPANTILOR, PROCEDURI DE STUDIU Studiul a fost un trial controlat, prospectiv, cluster-randomizat. Cincisprezece unitati medicale de urgenta prespitaliceasca (Service dAide Mdicale dUrgence) din Franta au participat in studiu, din Noiembrie 2009 pana in Octombrie 2011. Aceste unitati sunt statii de baza de ambulanta, echipate cu una sau mai multe unitati mobile de terapie intensiva, constand intr-un sofer de ambulanta, o asistenta medicala, si un medic specialist, ca echipa minima.

[13] Proceduri simple de

randomizare au fost folosite pentru a desemna 8 dintre unitatile participante la lotul de interventie si 7 la cel de control. Au fost inclusi membri de familie adulti, ai pacientilor adulti aflati in stop cardiorespirator, aparut la domiciliu. A fost evaluata o singura ruda de gradul intai per pacient. Membrul familiei a fost ales in acord cu legislatia cu privire la spitalizarea la cererea unei parti terte, in urmatoarea ordine a preferintei: sot, parinte, copil, frate. Criterii de excludere au fost: bariere de comunicare cu ruda in cauza si cazurile de stop cardiorespirator la care nu s-a incercat resuscitarea. In cadrul echipei medicale de urgenta desemnate pentru interventie, unul dintre membrii acesteia a intrebat in mod sistematic membri ai familiei daca doresc sau nu sa fie prezenti in timpul resuscitarii. Un ghid de comunicare a fost dezvoltat pe baza ghidurilor actuale, pentru a ajuta la introducerea rudei in cadrul in care are loc resuscitarea si la nevoie, pentru a ajuta cu anuntarea decesului.

[5,14,15] Pentru unitatile

desemnate controlului, membrii familiei nu au fost prezentati de rutina cu posibilitatea de a fi prezenti in timpul RCR; in schimb, medicul conducator al echipei a interactionat cu acestia intr-o maniera standard in timpul RCR. Rudele care au ales sa fie martore la resuscitare au fost duse in camera unde manevra a fost realizata. Rudele care au ales sa nu fie prezente au fost duse intr-o alta camera a locuintei, sau insotite afara, daca spatiul interior nu a fost suficient. Studiul a fost aprobat de de comisia de revizie institutionala(Comit de Protection des Personnes Ile-de-France 10). In concordanta cu legile franceze, comisia a revocat necesitatea obtinerii consimtamantului informat din partea pacientilor datorita contextului de urgenta in care a avut loc cercetarea. Toate rudele participante la studiu au oferit consimtamantul informat in scris inainte de plecarea echipei medicale de la domiciliu. Primul, penultimul si ultimul dintre autori isi asuma responsabilitatea pentru acuratetea datelor si

4

analizelor si pentru fidelitatea protocolului de studiu, disponibile la NEJM.org.

URMARIREA SI EVALUAREA PSIHOLOGICA A MEMBRILOR FAMILIEI

La 90 de zile dupa resuscitare, un psiholog acreditat caruia nu i s-au dezvaluit apartenentele la grupurile de studiu, a rugat rudele inrolate sa raspunda telefonic la un chestionar structurat. Chestionarele folosite la interviu au fost Scala de Impact a Evenimentului (Impact of Event Scale - IES) si Scala de Anxietate si Depresie in Spital (Hospital Anxiety and Depression Scale - HADS).

[16,17] Cu una dintre rude s-a considerat ca nu

se poate lua legatura in urma a 15 apeluri telefonice la care aceasta nu a raspuns.

Chestionarul IES a fost folosit extensiv timp de multi ani si este de incredere pentru o gama larga de evenimente traumatice.

[18] Fiecare dintre cei 15

itemi este notat pe o scara de la 0 la 5, astfel incat scorul total variaza de la 0 (fara simptome legate de TSPT) la 75 (simptome severe legate de TSPT).

[19]

Chestionarul HADS este compus din doua scale, una care evalueaza simptomele de anxietate (HADSA, 7 itemi), cealalta evaluand simptomele de depresie (HADSD, 7 itemi).

[17] Scoruri HADS pe

subscale mai mari decat 10 indica simptome moderate la severe de anxietate, respectiv depresie. [10,20]

Satisfactia rudelor cu privire la a fi prezenti sau absenti a fost de asemenea evaluata.

Evenimentul principal urmarit a fost proportia de rude cu simptome legate de TSPT (indicate de un scor IES mai mare de 30) in ziua 90, in acord cu raportari anterioare.

[15,18]

ANALIZE SECUNDARE Evenimentele secundare urmarite au inclus efectul prezentei damiliei asupra eforturilor de resuscitare, confortul echipei medicale in timpul acestora si aparitia pretentiilor de natura medico-legala. Datele demografice si clinice ale pacientilor resuscitati au fost inregistrate conform stilului Utstein.

[21] o serie de elemente ce reflecta

comportamentul rudelor si tipul de proceduri invazive la care acestea au asistat in timpul RCR au fost de asemenea inregistrate. Nivelul de stress emotional in cazul echipei medicale a fost evaluat dupa fiecare resuscitare folosind o scala vizuala analoga si un chestionar cu 9 itemi adaptate conform cu literatura consultata.

[22] Odata finalizata

etapa de recrutare, investigatorul principal a solicitat tuturor centrelor de investigare sa raporteze

pretentiile medico-legale aparute, plangerile si dupa caz, multumirile.

ANALIZA STATISTICA Estimarile pentru calcularea dimensiunilor esantioanelor s-au bazat pe studiul realizat de Azoulay et al.

[18] In acel studiu, 28 de membri ai

familiilor pacientilor care au murit in sectia de terapie intensiva (50%) au avut un scor IES mai mare de 30 la 90 de zile.

[18] Pe baza acestui procent asteptat, un

esantion de 340 de rude pentru care datele au putut fi analizate au fost necesare pentru a oferi 80% putere de a determina o diferenta de 15% intre cele doua grupuri, cu o rata a erorii de tip I de ambele parti de 0.05 in cazul unitatilor statistice independente. Datorita randomizarii pe grupuri, esantionul necesar rezultat in final a fost de 460 de rude pentru care datele au putut fi analizate. Analiza principala a evenimentului primar urmarit a fost bazata pe populatia in intentie de tratament (i.e., toti pacientii desemnati aleator). Pentru aceasta analiza principala, participantii care nu au completat evaluarea IES din cauza suferintei emotionale au fost clasificati ca avand simptome legate de TSPT, iar pentru ceilalti participanti la cere existau date lipsa a fost folosita metoda imputarii multiple.

[23] Analize suplimentare mentionate anterior

si doua analize de sensibilitate pentru scorul IES au fost realizate. In primul rand, analiza a fost restransa la participantii care au completat evaluarea IES (populatia de cazuri observate). In al doilea rand, analiza a fost restransa la membrii de familiilor ale caror rude erau decedate in ziua 28. Nicio analiza intermediara nu a fost realizata. Datele au fost raportate ca medii (DS) sau mediane si amplitudinea intercuartile pentru variabilele continue si ca procente pentru variabilele categorice. Asocierile univariate au fost evaluate folosind Students t-test sau testul Wilcoxon signed-rank pentru datele continue si testul

2 sau testul

Fisher exact, dupa caz, pentru tipurile de date categorice. Pentru analizele de evaluare psihologica, ecuatii de estimare generalizate au fost folosite pentru datele categorice si analiza de tip model mixt a variantei pentru datele de tip continuu, cu centrul de studiu ca fiind efect intamplator si ajustare pentru relatia rudei cu pacientul. Unde a fost necesar, a fost utilizata tehnica normalizarii. Toate testele statistice au avut doua cozi, cu o rata a erorii de tip I de 0.05. O valoare a P mai mica de 0.05 a fost considerata ca indicand datele semnificative statistic. Testele statistice au fost realizate folosind software-ul SAS, versiunea 9.2 (SAS Institute).

5

4.REZULTATE CARACTERISTICILE PACIENTILOR SI MEMBRILOR FAMILIEI INROLATI Un total de 570 de membri ai familiilor (popoulatia in intentie la tratament) au fost inrolati in studiu: 266 au fost prezentati in mod sistematic cu optiunea de a fi prezenti in timpul RCR (grupul de interventie) si 304 nu au fost intrebati daca doresc sau nu sa fie prezenti (grupul control) (Figura 1). In total, 342 de membri ai familiilor (60%) au fost martore la resuscitare si 288 dintre acestea nu au fost. La 90 de zile, 95 de membri ai familiilor (17%) nu au completat evaluarea IES; asadar, 475 (populatia de cazuri observate) au fost incluse in analiza de sensibilitate (Figura 1). Proportia de rude care nu au reusit sa finalizeze interviul din ziua 90

datorita suferintei emotionale a fost semnificativ mai mare in grupul control comparativ cu grupul de interventie (P=0.007) (Figura 1). Caracteristicile pacientilor si membrilor familiilor acestora la momentul inrolarii nu au diferit semnificativ intre cele doua grupuri de studiu (Tabelul 1).

CARACTERISTICILE RESUSCITARII SI CONSECINTE Douazeci de pacienti (4%) erau inca in viata in momentul zilei 28. Caracteristicile procedurii de resuscitare, supreavietuirea pana la internare si supravietuirea pana in ziua 28 nu au fost diferite statistic intre grupul de interventie si grupul control (datele nu sunt expuse). Supravietuirea, durata resuscitarii avansate si numarul de socuri electrice administrate nu au fost modificate de prezenta sau absenta membrului familiei (Tabelul 2).

233 (41%) Completeaza evaluarea IES 242 (42%) Completeaza evaluarea IES

33 (6%) Nu completeaza

evaluarea IES

3 Retrag consimtamantul 17 Nu pot fi contactati 5 Nu reusesc sa completeze interviul telefonic din ziua 90 din cauza suferintei emotionale 8 Refuza interviul

62 (11%) Nu completeaza

evaluarea IES

2 Retrag consimtamantul 23 Nu pot fi contactati 20 Nu reusesc sa completeze interviul telefonic din ziua 90 din cauza suferintei emotionale 17 Refuza interviul

266 (47%) Au facut parte din grupul de interventie

(optiune de a fi martor la resuscitare oferita in mod sistematic unui membru al familiei)

211 (79%) Prezenti la resuscitare

55 (21%) Absenti la resuscitare

304 (53%) Au facut parte din grupul control (practica standard cu privire la prezenta

familiei)

131 (43%) Prezenti la resuscitare

173 (57%) Absenti la resuscitare

570 Membri ai familiilor pacientilor care primesc RCR au

fost inrolati (populatia in intentie la tratament)

Figura 1. Randomizarea si urmarirea

Scala de Impact a Evenimentului (Impact of Event Scale - IES) a fost folosita pentru a evalua simptomele

legate de tulburarea de stress posttraumatic (TSPT); scorurile variaza de la 0 (fara simptome de TSPT) la

75 (simptome severe de TSPT). RCR simbolizeaza resuscitare cardiorespiratorie

6

Tabelul 1. Caracteristicile Pacientilor, Membri de Familie Inrolati si Stopul cardiac. *

Caracteristica Grupul de Interventie

(N=266) Grupul Control

(N=304) Pacienti

Varsta ani 60 15 6715 Sex barbatesc nr. (%) 180(68) 200(66) Boli asociate - nr. (%)

Boala Pulmonara Cronica Obstructiva 42(16) 48(16) Insuficienta cardiaca cronica 72(27) 69(23) Cancer 37(14) 32(11) Tulburare psihiatrica, excluzand depresia 8(3) 6(2) Depresie 21(8) 37(12) Insuficienta renala cronica 12(5) 7(2) Tulburari neurologice 23(9) 21(7)

Limitarea activitatilor nr./nr. total (%) A 107/266(40) 113/302(37) B 93/266(35) 94/302(31) C 45/266(17) 73/302(24) D 21/266(8) 22/302(7)

Membrii familiilor

Varsta ani 5716 5716 Sex barbatesc nr. (%) 93(35) 114(38) Relatia cu pacientul nr./nr.total (%)

Partener, Sot, sau Sotie 146/264(55) 170/302(56) Copil 92/264(35) 107/302(35) Parinte 12/264(5) 10/302(3) Frate 14/264(5) 15/302(5)

Religie nr./nr. total (%) Catolic 131/231(57) 140/241(58) Protestant 4/231(2) 1/241(0) Mozaic 5/231(2) 2/241(1) Musulman 22/231(10) 11/241(5) Altele 5/231(2) 3/241(1) Fara religie 64/231(28) 84/241(35)

Status marital nr./nr. total (%) Casatorit 63/232(27) 66/241(27) Vaduv 116/232(50) 122/241(51) Singur 53/232(23) 53/241(22)

Status de activitate nr./nr. total (%) Fermier 3/233(1) 4/242(2) Muncitor, Angajat 97/233(42) 102/242(42) Manager 4/233(2) 8/242(3) Profesionist 43/233(18) 24/242(10) Neangajat 11/233(5) 14/242(6) Pensionar 67/233(29) 79/242(33) Altul 8/233(3) 11/242(5)

Alte pierderi in trecut nr./nr. total (%) 198/232(85) 220/242(91) Istoric de tulburari psihiatrice nr./nr. total (%) 41/231(18) 40/242(17) Stopul cardiorespirator

Membrul familiei este martor nr. (%) 200(75) 218(72) Ruda martor acorda RCR nr. (%) 41(20) 44(20) Circumstanta deosebita a stopului nr. (%)

Trauma 31(12) 40(15) Suicid 8(3) 13(4) Moarte asteptata 19(7) 24(8)

Ritmul cardiac initial nr. (%) Fibrilatie ventriculara 27(10) 40(15) Activitate electrica fara puls 21(8) 23(8) Asistola 218(82) 241(79)

7

Tabelul 1. (continuat) *

Caracteristica Grupul de Interventie

(N=266) Grupul Control

(N=304)

Timpul de la colaps la venirea echipei medicale min Mediana 9 10 Amplitudinea intercuartile 3-14 3-15

Timpul de la colaps la prima defibrilare min Mediana 15 18 Amplitudinea intercuartile 8-25 12-30

Timpul de la colaps la inceputul resuscitarii avansate min Mediana 23 23 Amplitudinea intercuartile 15-30 15-30

* Valorile plus-minus sunt medii DS. P>0.05 pentru toate comparatiile intre grupuri. RSR simbo-lizeaza resuscitare cardiorespiratorie.

Nivelurile de activitate au fost definite dupa cum urmeaza (conform scorului cronic Knaus pentru statusul sanatatii): A, sanatate buna inainte, fara limitari functionale; B, limitare usoara la moderata a activitatii datorita unei probleme medicale cronice; C, boala cronica ce cauzeaza limitari serioase, dar nu incapacitatea de a realiza activitati; D, restrictie severa a activitatii, inclusiv fixare la pat sau institutionalizare din cauza bolii.

[24]

Aceste date sunt de la evaluarea la 90 de zile (233 rude in grupul de interventie si 242 rude in grupul control).

Aceste date apartin stopurilor la care un membru al familiei a fost martor (200 de stopuri in grupul de interventie si 218 in grupul control).

EVALUAREA PSIHOLOGICA Criteriul Principal In populatia in intentie la tratament (570 de membri ai familiilor), frecventa simptomelor legate de TSPT a fost semnificativ mai mare in grupul control decat in grupul de interventie (rapurtul cotelor ajustat, 1.7; interval de incredere 95%[CI], 1.2 la 2.5; P=0.004) si a fost semnificativ mai mare

intre membrii care nu au fost martori la RCR comparativ cu cei care au asistat (raportul cotelor ajustat, 1.6; CI 95%, 1.1 la 2.5; P=0.02). Rezultatele au fost similare pentru o anliza restransa la populatia de cazuri observate (P=0.01 pentru ambele comparatii) (Tabelul 3) si o analiza care a exclus cei 20 de pacienti resuscitati care erau in viata in ziua 28 (P=0.009 pentru ambele comparatii).

Tabelul 2. Caracteristicile si Rezultatele Resuscitarii Conform Prezentei sau Absentei unui

Membru al Familiei

Caracteristica sau Rezultatul

Membru al Familiei Prezent (N=342)

Membru al Familiei Absent (N=228)

Valoarea P

Procedura de resuscitare

Durata resuscitarii avansate min 0.58 Mediana 30 30 Amplitudinea intercuartile 23-40 20-40

Nr. de socuri administrate mediana (amplitudinea intercuartile)

3(1-5) 4(1-6) 0.56

Epinefrina administrata mg 0.86 Mediana 7 7 Amplitudinea intercuartile 5-10 5-10

Alte medicamente administrate nr. (%) Amiodarona 44(13) 29(13) 0.96 Medicament fibrinolitic 7(2) 10(4) 0.11 Lidocaina 0 1(0) 0.40 Bicarbonat de sodiu 21(6) 10(4) 0.37 Altele 26(8) 13(6) 0.38

Supravietuirea

Revenire la circulatie spontana nr.(%) 94(27) 58(25) 0.59 Supravietuirea pana la internare nr.(%) 63(18) 36(16) 0.42 Supravietuirea pana in ziua 28 nr.(%) 11(3) 9(4) 0.64

8

Criteriile Secundare Analizele variabilelor psihologice in populatia de cazuri observate (475 presoane) conform grupurilor de studiu si statusul prezentei familiei au fost raportate in Tabelul 3. Frecventa simptomelor de anxietate a fost semnificatic mai mare in grupul control si a fost de asemenea semnificativ mai mare intre membrii de familie care

nu au asistat la resuscitare comparativ cu cei care au asistat (P

9

Tabelul 4. Evaluarea Stressului la Echipa Medicala (N=570). *

Variabila

Membru al Familiei Prezent

(N=342)

Membru al Familiei Absent

(N=228)

Valoare P

Scorul de stres la VAS mediana (amplitudinea intercuartile)

Medicul de urgenta 8.5 (0-20) 10 (0-20) 0.38

Asistenta 5 (0-15) 5 (0-15) 0.74

Soferul de ambulanta 0 (0-15) 0 (0-10) 0.71

Raspunsuri la chestionare - % raspuns adevarat / fals / nu stiu

M-am simtit stresat

Medicul de urgenta 10/87/3 9/88/3 0.76

Asistenta 7/86/7 7/88/5 0.57

Soferul de ambulanta 8/86/6 5/87/8 0.36

Am putut sa comunic cu usurinta cu colegii mei


Asistenta 95/2/3 96/1/3 0.63


M-am simtit cum ma simt de obicei


Asistenta 91/5/4 92/3/5 0.62


Am fost perturbat in gandurile mele cu privire la stressul rudei pacientului


Asistenta 12/81/7 16/74/10 0.13


Nu m-am putut concentra din cauza a ceea ce se intampla in jurul meu


Asistenta 2/95/3 2/94/4 0.86


Mi-a fost teama sa nu comit o eroare medico-legala


Asistenta 2/93/5 0/95/5 0.42


Am simtit panica


Asistenta 0/96/4 0/97/3 0.68


Am fost capabil sa controlez situatia


Asistenta 82/2/16 82/2/16 0.80


Mi-a fost teama de reactia rudei pacientului


Asistenta 14/78/8 17/76/7 0.60


* Scorurile pe scara vizuala analoga (visual-analogue scale - VAS) pentru stress (variatie, 0[fara stress] la 100[stress maxim]) la profesionistii in servicii de sanatate cand membrii familiilor au fost prezenti sau absenti au fost comparate cu testul Wilcoxon rank-sum.

Raspunsurile la chestionare au fost comparate folosind fie testul 2, fie testul exact al lui Fisher.

10

CONFLICTE MEDICO-LEGALE Cu o urmarire medie de 20 5 luni, nu au existat pretentii pentru daune de la nicio ruda participanta si nici nu au existat conflicte medico-legale. A fost primita o scrisoare de multumire din partea unei rude din grupul control care a asistat la manevrele de resuscitare.

5.CONSIDERATII FINALE In acest trial randomizat, multicentru, oferirea unui membru al familiei pacientilor supusi resuscitarii cardiorespiratorii (RCR) optiunea de a asista la eforturile de resuscitare a fost asociata cu o incidenta semnificativ mai mica a simptomelor legate de tulburarea de stress posttraumatica (TSPT), comparativ cu urmarirea practicilor standard cu privire la prezenta familiei. Indiferent daca membrii familiei au fost oferiti cu optiunea de a alege, rezultate mai favorabile ale testarilor psihologice au fost observate atunci cand acestia au fost prezenti. Oferirea de rutina a posibilitatii de a sta cu pacientul in timpul RCR ramane o problema controversata.

[6] Studii observationale si cantitative

favorizeaza prezenta familiei in timpul RCR.[4,5,9,25]

Intr-un studiu recent care a implicat 65 de membri ai familiilor pacientilor carora li s-a aplicat RCR, nu au existat diferente semnificative in scorurile per total pentru TSPT sau depresie intre cei care au asistat la RCR si cei care nu au asistat.

[23] Totusi, acest studiu

a fost de dimensiuni mici si nu a fost conceput randomizat, limitand astfel conclusiile care pot fi trase pe seama rezultatelor. Aceiasi autori au condus un alt mic studiu nerandomizat care a gasit ca a fi martor la un efort de resuscitare esuat realizat asupra unei persane dragi este asociat cu o crestere in simptomele TSPT.

[8]

In studiul de fata s-a gasit ca eficacitatea resuscitarii nu a fost afectata de prezenta unui membru al familiei, de asemenea nici durata RCR, selectarea medicatiei sau rata supravietuirii. Aceste rezultate sunt in contrast cu descoperirile ale doua sondaje mari care au provocat ingrijorari cu privire la interferenta familiei cu RCR.

[26,27] Totusi, rezultatele

de fata sunt in acord cu cele ale doua studii implicand resuscitarea unor copii cu traume.

[22,28] Un

alt studiu a incercat sa determine daca prezenta familiei a influentat manevre critice realizate de medici in timpul RCR simulate pe un manechin.

[29] In

acest studiu clinic virtual, timpul necesar pentru administrarea primei defibrilari a fost semnificativ mai mare si numarul de socuri a fost semnificativ mai mic atunci cand un membru al familiei a demonstrat reactii agresive. Rezultatele studiului actual pe pacienti reali, nu a confirmat rezultatele simularii. De fapt, foarte putini membri ai familiilor (

11

internationale curente cu privire la prezenta familiei in timpul RCR. In concluzie, rezultatele de fata arata ca prezenta unui membru al familiei in timpul RCR a unui pacient adult, realizata la domiciliu, a fost asociata cu rezultate pozitive in ceea ce priveste evaluarile psihologice si nu a interferat cu eforturile medicale, nici nu a crescut stressul echipei medicale sau generat conflicte medico-legale.

6.REFERINTE BIBLIOGRAFICE RECUNOASTEREA DREPTURILOR DE AUTOR

Acest proiect de curs este bazat pe o traducere a articolului cu titlul original Family Presence during Cardiopulmonary Resuscitation, de Patricia Jabre, M.D., Ph.D., Vanessa Belpomme, M.D., Elie Azoulay, M.D., Ph.D., Line Jacob, M.D., Lionel Bertrand, M.D., Frederic Lapostolle, M.D., Ph.D., Karim Tazarourte, M.D., Ph.D., Guillem Bouilleau, M.D., Virginie Pinaud, M.D., Claire Broche, M.D., Domitille Normand, M.S., Thierry Baubet, M.D., Ph.D., Agnes Ricard-Hibon, M.D., Ph.D., Jacques Istria, M.D., Alexandra Beltramini, M.D., Armelle Alheritiere, M.D., Nathalie Assez, M.D., Lionel Nace, M.D., Benoit Vivien, M.D., Ph.D., Laurent Turi, M.D., Stephane Launay, M.D., Michel Desmaizieres, M.D., Stephen W. Borron, M.D., Eric Vicaut, M.D., Ph.D., si Frederic Adnet, M.D., Ph.D.

Articolul a fost publicat in anul 2013, in publicatia de specialitate The New England Journal of Medicine, volumul 368, numarul 11 (N Engl J Med 2013;368:1008-18; 2013 Massachusetts Medical Society, toate drepturile rezervate). Publicatia permite explicit utilizarea articolului in scop personal.

BIBLIOGRAFIA ARTICOLULUI 1. Gueugniaud PY, David JS, Chanzy E, et al. Vasopressin and epinephrine vs. epinephrine alone in cardiopulmonary resuscitation. N Engl J Med 2008;359:21-30.

2. Lloyd-Jones D, Adams RJ, Brown TM, et al. Heart disease and stroke statistics 2010 update: a report from the American Heart Association. Circulation 2010; 121(7):e46-e215. [Erratum, Circulation 2011;124(16):e425.]

3. Christakis NA, Allison PD. Mortality after the hospitalization of a spouse. N Engl J Med 2006;354:719-30.

4. Doyle CJ, Post H, Burney RE, Maino J, Keefe M, Rhee KJ. Family participation during resuscitation: an option. Ann Emerg Med 1987;16:673-5.

5. Mian P, Warchal S, Whitney S, Fitzmaurice J, Tancredi D. Impact of a multifaceted intervention on nurses and physicians attitudes and behaviors toward family presence during resuscitation. Crit Care Nurse 2007;27:52-61.

6. Tsai E. Should family members be present during cardiopulmonary resuscitation? N Engl J Med 2002;346:1019-21.

7. Morrison LJ, Kierzek G, Diekema DS, et al. Part 3: ethics: 2010 American Heart Association Guidelines for Cardiopulmonary Resuscitation and Emergency Cardiovascular Care. Circulation 2010;122:Suppl 3:S665-S675.

8. Compton S, Grace H, Madgy A, Swor RA. Post-traumatic stress disorder symptomology associated with witnessing unsuccessful out-of-hospital cardiopulmonary resuscitation. Acad Emerg Med 2009;16:226-9.

9. Meyers TA, Eichhorn DJ, Guzzetta CE. Do families want to be present during CPR? A retrospective survey. J Emerg Nurs 1998;24:400-5.

10. Robinson SM, Mackenzie-Ross S, Campbell Hewson GL, Egleston CV, Prevost AT. Psychological effect of witnessed resuscitation on bereaved relatives. Lancet 1998;352:614-7.

11. Fulbrook P, Latour J, Albarran J, et al. The presence of family members during cardiopulmonary resuscitation: European Federation of Critical Care Nursing Associations, European Society of Paediatric and Neonatal Intensive Care and European Society of Cardiology Council on Cardiovascular Nursing and Allied Professions Joint Position Statement. Eur J Cardiovasc Nurs 2007;6:255-8.

12

12. Lippert FK, Raffay V, Georgiou M, Steen PA, Bossaert L. European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2010, Section 10: The ethics of resuscitation and end-of-life decisions. Resuscitation 2010;81:1445-51.

13. Adnet F, Lapostolle F. International EMS systems: France. Resuscitation 2004; 63:7-9.

14. Meyers TA, Eichhorn DJ, Guzzetta CE, et al. Family presence during invasive procedures and resuscitation. Am J Nurs 2000;100:32-42.

15. Lautrette A, Darmon M, Megarbane B, et al. A communication strategy and brochure for relatives of patients dying in the ICU. N Engl J Med 2007;356:469-78. [Erratum, N Engl J Med 2007;357:203.]

16. Horowitz M, Wilner M, Alvarez W. Impact of Event Scale: a measure of subjective stress. Psychosom Med 1979;41: 209-18.

17. Zigmond AS, Snaith RP. The Hospital Anxiety and Depression Scale. Acta Psychiatr Scand 1983;67:361-70.

18. Azoulay E, Pochard F, Kentish-Barnes N, et al. Risk of post-traumatic stress symptoms in family members of intensive care unit patients. Am J Respir Crit Care Med 2005;171:987-94.

19. Yehuda R. Post-traumatic stress disorder. N Engl J Med 2002;346:108-14.

20. Pochard F, Azoulay E, Chevret S, et al. Symptoms of anxiety and depression in family members of intensive care unit patients: ethical hypothesis regarding decision- making capacity. Crit Care Med 2001;29:1893-7.

21. Cummins RO, Chamberlain DA, Abramson NS, et al. Recommended guidelines for uniform reporting of data from out-of-hospital cardiac arrest: the Utstein Style: a statement for health professionals from a task force of the American Heart Association, the European Resuscitation Council, the Heart and Stroke Foundation of Canada, and the Australian Resuscitation Council. Circulation 1991; 84:960-75.

22. Dudley NC, Hansen KW, Furnival RA, Donaldson AE, Van Wagenen KL, Scaife ER. The effect of family presence on the efficiency of pediatric trauma resuscitations. Ann Emerg Med 2009;53:777-84.

23. Compton S, Levy P, Griffin M, Waselewsky D, Mango L, Zalenski R. Family-witnessed resuscitation: bereavement outcomes in an urban environment. J Palliat Med 2011;14:715-21.

24. Knaus WA, Zimmerman JE, Wagner DP, Draper EA, Lawrence DE. APACHE Acute Physiology and Chronic Health Evaluation: a physiologically based classification system. Crit Care Med 1981;9:591-7.

25. Boie ET, Moore GP, Brummett C, Nelson DR. Do parents want to be present during invasive procedures performed on their children in the emergency department? A survey of 400 parents. AnnEmergMed 1999;34:70-4.

26. Helmer SD, Smith RS, Dort JM, Shapiro WM, Katan BS. Family presence during trauma resuscitation: a survey of AAST and ENA members. J Trauma 2000; 48:1015-22.

27. McClenathan BM, Torrington KG, Uyehara CFT. Family member presence during cardiopulmonary resuscitation: a survey of US and international critical care professionals. Chest 2002;122:2204-11.

28. OConnell KJ, Farah MM, Spandorfer P, Zorc JJ. Family presence during pediatric trauma team activation: an assessment of a structured program. Pediatrics 2007; 120(3):e565-e574.

29. Fernandez R, Compton S, Jones KA, Velilla MA. The presence of a family witness impacts physician performance during simulated medical codes. Crit Care Med 2009;37:1956-60.

30. Kristensen P, Weisaeth L, Heir T. Bereavement and mental health after sudden and violent losses: a review. Psychiatry 2012;75:76-97.

proiect mcs

Documents