PROIECT

Propunere pentru elaborarea unui Cod de etică (conduită) pentru Primăria sectorului 3

Consideraţii generale privind exigenţele impuse

Plagiatul într-o tematică precum aceasta este greu de evitat, din

considerente care ţin în principal de structura produsului final şi de termenii

utilizaţi.

În cea mai mare parte aceşti termeni sunt consacraţi, definesc strict

anumite elemente şi figurează în toate lucrările de acest gen. Folosirea, în aceste

circumstanţe, de termeni sinonimi nu consider că este indicată, nefiind vorba de o

lucrare literară unde talentul autorului, nivelul său cultural sunt definitorii pentru

calitatea operei literare.

Or nu este cazul la redactarea unui astfel de cod care trebuie să fie precis şi

concis.

Pe de altă parte, numărul de principii care pot face subiectul unui asemenea

material este relativ redus, pentru că nu este recomandată o lucrare “stufoasă” în

acest domeniu şi, mai mult, termenii în cauză, sunt utilizaţi de către majoritatea

entităţilor juridice cu preocupări asemănătoare.

Poate fi ridicată şi problema exigenţei cu care urmează a fi apreciat un astfel de

material, elaborat de persoane care nu au o bogată experienţă managerială, cum

este şi cazul subsemnatei.

Aportul cel mai bun al unui autor de acest gen de creaţie îl consider a fi unele

opinii critice asupra unor aspecte ale unui material devenit deja oficial (în cazul de

faţă Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici) şi

eventuale sugestii în unele privinţe.

Este aceasta şi modalitatea în care subsemnata mă voi strădui să mă achit de

această sarcină, motiv pentru care ataşez la prezenta o copie a documentului

1

susmenţionat, pe care îl iau de referinţă în modesta încercare de a-mi exprima

anumite puncte de vedere, în speranţa că unele pot deveni utile în abordări

ulterioare.

Astfel:

Capitolul I

Art. 1. Nu văd necesitatea unei reformulări.

Art. 2. Aş opta pentru eliminarea alin. b), în ideea ca “publicul” apreciază efectiv

tratamentul real de care se bucură din partea funcţionarilor publici şi este puţin

interesat de Codul de etică (conduită) pe care sunt ţinuţi să-l respecte sus-numiţii.

Alin. c) poate fi eliminat, climatul de încredere şi respect reciproc fiind creat şi

întreţinut în condiţiile de mai sus.

Art. 3, 4 idem Art. 1.

Capitolul II

Art. 5-10. Nu văd necesitatea unei reformulări.

Art. 11. Sintagma “activităţi comerciale” ar trebui înlocuită cu “activităţi în

interes personal”.

Art. 12. Alin. (2) a),b),c) şi Alin. (3) a) şi b) ar trebui eliminate, pentru că lista

acţiunilor incriminate nu este exhaustivă.

Art. 14. Norme generale de conduită profesională a funcţionarilor publici.

Consider o omisiune a legiuitorului faptul că, deşi se invocă “interdicţia privind

acceptarea cadourilor, serviciilor şi avantajelor” nu se face referire expresă la

fenomenul corupţie, un adevărat flagel al ultimilor ani, într-o Românie din ce în

ce mai secătuită de resurse de orice fel. Sugerez, aşadar, adăugarea alin. (2), care

să aibă următoarea formulare:

(2) Se interzice, cu desăvârşire, implicarea funcţionarilor publici în activităţi care

au, în orice fel, legătură cu fenomenul corupţiei, sancţiunea constând,

complementar celei prevăzute de Codul penal, în pierderea, în mod automat, a

2

calităţii de funcţionar public, de la data la care sentinţa pronunţată de instanţa

judecătorească, prin care se hotărăşte că acesta a fost angrenat într-o activitate de

corupţie, rămâne definitivă şi irevocabilă.

Art. 18. Alin. (3) Opinez pentru reformularea următoare:

“Funcţionarilor publici le este interzisă ingerinţa, în orice fel, din poziţia oficială

pe care o deţin sau în virtutea relaţiilor pe care le-au stabilit în exercitarea funcţiei

publice, în activitatea magistraţilor (procurori şi/sau judecători).”

Capitolul III

Art. 20 până la Art. 23 inclusiv

Prevederile acestui capitol interesează exclusiv Agenţia Naţională a Funcţionarilor

Publici, aşa că nu am căderea să formulez opinii în legătură cu obiectul de

activitate şi responsabilităţile acestui organism.

Aceste prevederi au doar titlu informativ pentru funcţionarii publici care îşi

desfăşoară activitatea într-o instituţie publică, în legătură cu atribuţiile A.N.F.P. şi

sancţiunile la care se pot expune acţionând într-un sens contrar prevederilor

normelor de conduită instituite la nivelul organizaţiei căreia îi aparţin.

Evident că pot şi trebuie fi făcute cunoscute tuturor funcţionarilor publici, având

valabilitate indiferent de codurile acceptate la nivelul fiecărei organizaţii;

modalitatea concretă nu este obligatoriu inserarea în codul propriu de etică

(conduită) al unei organizaţii de interes public.

Capitolul IV

Art. 26. Am o opinie similară cu cea exprimată în legătură cu Cap. I , Art. 2, alin. b).

Art. 27. Propun formularea de final:

“Prezentul cod de conduită a funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în

cadrul Primăriei Sector 3 intră în vigoare la data aprobării de către Primar.”

Observaţie de final:

3

Lângă semnătura Primar propun să semneze şi Director Direcţia Juridică şi

Director Direcţia Resurse Umane şi Management Instituţional.

Ajungem, spre finalul acestui modest exerciţiu, la un aspect pe care nu l-aş dori

abordat, dar onestitatea mă îndeamnă să vi-l fac cunoscut, cu precizarea că este o

opinie personală.

Oricât de bine elaborate ar fi codurile de etică (conduită), oricât de clar formulate

principiile şi normele, mi-e teamă că nu vor conduce obligatoriu la o conduită

exemplară a funcţionarilor publici, nici în relaţiile cu petenţii direct interesaţi şi

nici cu terţii în general.

Promovarea codurilor de conduită este utilă şi necesară, dar ce ne arată viaţa reală,

de zi cu zi? Frecvenţa cazurilor de corupţie, a abuzurilor de orice fel, de la cel mai

înalt nivel până la cele de jos nu a scăzut, dimpotrivă, se constată creşterea

acestora.

Exemplific cu cele mai grave: creşterea, mai mult decât îngrijorătoare, a numărului

de magistraţi (procurori şi judecători, deopotrivă) puşi sub urmărire penală,

anchetaţi şi chiar arestaţi, pe diverse termene.

Este un simptom foarte grav, care ne dă o idee despre intensitatea fenomenelor

negative, de genul celor asupra cărora atragem atenţia codurile de conduită, la

nivelurile situate din ce în ce mai jos faţă de linia de aşa-zisă maximă integritate

susmenţionată.

Întrebările sunt cel puţin două:

a) Care este cauza?

b) Ce putem face pentru a stopa extinderea acestui tip de fenomene şi, în timp,

diminuarea lui?

Am câteva opinii în legătură cu punctul a), dar nu mă încumet şi nu-mi permit să

fac recomandări privind punctul b).

Cauza, sau cauzele, au o geneză complexă, în opinia subsemnatei.

Enumer câteva:

4

- alienarea produsă de trecerea bruscă de la un sistem “paternalist”(cel puţin

în anumite privinţe) la un sistem de capitalism aproape primitiv;

- inegalităţile enorme, create brusc, în 20-23 de ani, între imensa masă a

cetăţenilor şi indivizi cu abilităţi în spălarea banului public, furt pur şi

simplu din fosta avuţie naţională, în foarte multe cazuri, complicităţi

infracţionale (şi chiar participare nemijlocită) între cei puşi să

administreze/protejeze banul public şi persoane, chiar grupuri infracţionale

din ce în ce mai multe şi mai bine „pregătite”;

- intervenţia “firavă”, direcţionată, de multe ori politic, a oamenilor legii de

la nivelul de top (magistraţi);

- degradarea moravurilor, care se pare că a atins şi oameni mai presus de

orice suspiciune, în condiţii economico-sociale normale;

- formarea intelectuală din ce în ce mai precară, în ultimele două decenii, a

celor mai mulţi dintre cei angrenaţi în sistemul educaţional, fie ei în calitate

de învăţători/profesori, fie elevi/studenţi.

Ar mai putea fi enumerate multe alte cauze, dar nu acesta este scopul lucrării.

În aceste circumstanţe, eu personal mă întreb: cât de mare poate fi efectul unui

cod etic (de conduită sau oricum s-ar numi), pentru a constitui o contrapondere

la aspectele grave, cu titlul de exemplu, de mai sus?

Voi fi sinceră până la capăt. Cred că foarte mic, dar trebuie persistat în

promovarea oricăror metode menite să îndrepte stările de lucru maligne pe care

le constatăm zi de zi.

În ceea ce priveşte timpul necesar pentru a se ajunge la o stare de normalitate,

având în vedere complexitatea cauzelor care au generat fenomenele cu care ne

confruntăm, mi-e teamă că orizontul de timp este îndepărtat spre foarte

îndepartat.

Vindecarea unor boli grave nu poate fi decât de lungă durată, ceea ce ne va

forţa să identificăm măsuri radicale, cu urgentă aplicabilitate, dacă se doreşte

scurtarea timpului de însănătoşire.

5

Recent am aflat că se lucrează la elaborarea unor acte normative care să ducă

nu numai la sancţionarea dură a faptelor penale săvârşite în domeniul corupţiei,

ci şi la recuperarea prejudiciului creat.

Această nouă abordare constituie închiderea cercului vicios şi un semnal de

alarmă serios pentru cei predispuşi să urmeze exemplul celor care au obţinut,

prin mijloace infracţionale, între care la loc de frunte este corupţia, averi

imense între anii 1990 - până în prezent.

Cu titlul strict personal, acest tratament aplicat corupţiei, care a devenit un

stigmat pe fruntea funcţionarului public, poate fi mai eficient decât cel mai

bine gândit cod etic care să guverneze activitatea acestei importante categorii

sociale.

Întocmit,

Orlea Mihaela

19.04.2013

6