Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi

Facultatea de Educatie Fizica și Sport

Specializarea Kinetoterapie și motricitate specială

Anul III

Comunicarea verbală

Proiect realizat de:

Băluț Larisa-Lucia

Bercu Ofelia-Parascheva

Dohotariu Amalia- Maria

Roșca Ana-Maria

Țîmpu-Cuna Clara

1

Cuprins

Scurtă introducere......................................................3

Definiții ale comunicării..............................................3

Elementele comunicării verbale.................................4

Funcțiile comunicării verbale.....................................5

Tipuri de comunicare..................................................7

Comunicarea scrisă.....................................................8

Comunicarea orală......................................................9

Mesajele toxice.............................................................11

Maxime și cugete..........................................................12

Bibliografie....................................................................14

2

Mai întai a fost cuvântul....

Limbajul oral a fost prima formă de comunicare între ființele umane. A apărut cu mult înaintea limbajului scris, iar scrisul reprezintă o transcriere a vorbirii și nu invers.

Noi suntem fiecare o sumă a tuturor interacțiunilor pe care le-am avut în trecut și pe care le vom avea în viitor, suntem o parte dintre toți aceia cu care ne-am întalnit în viață și care și-au pus amprenta asupra modului nostru de a înțelege lumea: părinți, frați, prieteni…

Definiții ale comunicării

“Comunicarea este un proces în care oamenii își împărtăsesc informații, idei și sentimente” (Hybels, Weaver)

Comunicarea se poate realiza atunci când un organism viu oarecare poate influența un alt organism, modificându-i natura sau acțiunea prin transmiterea unei informații.

Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub forma de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise etc. între două persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor. A nu se confunda însă cu aparatele de comunicație numite emițătorul și receptorul de radio, care folosesc la comunicațiile la distanță = telecomunicații. Procesele de comunicare pot fi identificate în foarte multe domenii precum: lumea fizică, animală sau umană. Cea mai simplă modalitate de a aborda problemele de comunicare constă în utilizarea schemei lui Lasswell și a modelelor propuse de teoria informației și de cibernetică. În 1948, americanul Lasswell își propune să reflecteze la problemele de comunicare plecând de la 5 întrebări fundamentale, și anume:

Cine? Ce spune? Prin ce mijloc? Cui? Cu ce efect?

3

Elementele comunicarii

Actul comunicării se rezumă la următoarea schemă: EMIȚĂTOR→ MESAJ→ MEDIU→ RECEPTOR→ IMPACT Cine? Ce spune? Prin ce mijloace? Cui? Cu ce efect?

Mai târziu, pe la 1949, un inginer specialist în telecomunicații, pe nume Shannon, a elaborat o altă teorie a transmiterii informației:

EMIȚĂTOR→ codare→ MESAJ→ decodare→ RECEPTOR canal

În aceeași perioadă, ciberneticianul Wiener modifică și el această schemă, prin adăugarea de elemente de reglare, cum ar fi: feedbackul, adică răspunsul la informație.

Referent ↙zgomote canal↘ referent EMIȚĂTOR→ codare→ MESAJ→ decodare → RECEPTOR

|________ Feedback, retroacțiune ___________| Emițătorul – sursa emiterii ( o mașină, o persoană) Receptorul – cel care primește mesajul Mesajul –conținutul comunicării; un ansamblu de semne care îl va stimula pe receptor, furnizându-i informația Canalul – permite transmiterea informației de la emițător la receptor, fiind calea pe care circulă mesajele Codul – procesul de codare corespunde transformării unei informații la semne ce pot fi înțelese Zgomotele – toate fenomele părăsite care vor degrada mesajul, înțelegerea fiind dificilă Referentul – se raportează la toate elementele situației și ale contextului care l-au determinat pe emițător să-și formuluze mesajul.

Comunicarea verbală reprezintă transferul de informații prin intermediul limbajului oral și scris între un emițător și un receptor. Comunicarea face parte din viața de zi cu zi și este modalitatea prin care transmitem idei, sentimente, emoții și păreri, pentru a socializa, negocia și influența. Această transmitere de informații se produce de obicei într-o formă acustică (vorbirea), dar există și alte forme (sau purtători de informație), cum ar fi forma scrisă, cea cu semnale electrice sau optice ș.a. Tipurile limbajului sunt învățate încă din copilărie, deoarece ele depind de anumite obiceiuri care sunt raportate la o anumită cultură și comunitate; de aceea, sunt învățate obiceiurile de limbaj corecte și incorecte ( un copil este învățat să nu folosească cuvinte

4

obscene, să salute când intră într-o încăpere, să mulțumească când primește ceva, să scrie corect un mesaj, etc.). Totodată, individul învață să folosească cuvintele în funcție de mediul în care se află, cum ar fi: cu părinții va folosi un limbaj comun, la școală și la locul de muncă un limbaj academic, cu prietenii va folosi un limbaj înțeles doar de aceștia).

Funcțiile comunicării verbale

Funcţiile limbajului (comunicării) constituie un ansamblu de caracteristici lingvistice care se manifestă în relaţie cu procesul comunicării, definite de lingvistul Roman Jakobson:

1. Funcţia expresivă (emotivă/interjecţională) evidenţiază stările afective ale emiţătorului şi se manifestă mai ales prin interjecţii emoţionale ("vai!", "uf!", "of!", "ah!", "ura!", "valeu!", "aoleu!" etc!), mijloace stilistice sau propoziţii exclamative, având ca scop ilustrarea atitudinii afective a vorbitorului. 2. Funcţia conativă (de apel/ retorică/ persuasivă) orientează enunţul către destinatar (receptor), cu scopul de a obţine o reacţie/ răspuns de la acesta şi este realizată prin imperativul verbelor; "vorbeşte!", "haide!", "vino!", "răspunde!" şi vocativul substantivelor; această funcţie se află în relaţie de reciprocitate cu funcţia expresivă deoarece ambele ilustrează o stare, un sentiment, o trăire, adică apelează la afect.

3. Funcţia referenţială (denotativă/cognitivă/informativă), orientată spre referentul mesajului, comunică informaţii privitoare la lumea ficţională sau reală, prin formularea de enunţuri neutru-informative, care constituie, de altfel, şi scopul funcţiei.

4. Funcţia fatică asigură controlul comunicării dintre interlocutori (canalul), prin întrebări, afirmaţii sau confirmări ("înţelegi?", "unde te gândeşti?", "Sigur că da", "bineînţeles"), care verifică atenţia fiecăruia dintre ei.

5. Funcţia metalingvistică verifică termenii comunicării (codul), garantând faptul că acele cuvinte folosite au forma şi sensul corecte, astfel încât receptarea mesajului să fie clară. Se oferă explicaţii suplimentare, gesturi care să completeze ideea, intonaţia sugestivă pentru decodarea mesajului de către receptor.

6. Funcţia poetică (estetică/ literară) se manifestă, în special, în poezie, mesajul fiind alcătuit din simetrii sintactice, elemente prozodice sau cuvinte cu sens figurat (conotative). Această funcţie evidenţiază mai ales forma şi mai puţin conţinutul comunicării, fiind vizibilă şi în sloganuri publicitare, proverbe, expresii şi locuţiuni populare etc. Funcţia poetică se combină cu celelalte funcţii, pentru că, în diversele specii poetice, se manifestă şi funcţia conativă, de exemplu, în ode sau epistole.

5

În timpul vorbirii comunicarea nu se efectuează numai prin cuvinte, ci și prin intermediul tonului vocii, al amplitudinii sau localizării respirației, al variației coloritului epidermei (îndeosebi a celei faciale), al atitudinii noastre ș.a. De exemplu, pentru înțelegerea unui mesaj, de cele mai multe ori este important și comportamentul interlocutorilor:

pasiv asertiv agresiv

Gândirea și limbajul se dezvoltă împreună, așa cum modul de a gândi al fiecărei persoane este unic, și modul de a vorbi este la fel. Astfel stilul verbal reprezintă unicitatea limbajului în funcție de fiecare persoană în parte. De multe ori, felul în care vorbim și ne exprimăm emoțiile, poate fi preceput greșit de către evaluator.

Pentru îmbunătățirea comunicării verbale, se recomandă focalizarea atenției asupra următoarelor idei:

Ce dorim să comunicăm? Înainte de a comunica cu cineva nu cântărim de două ori ceea ce vrem să transmitem;

Cum dorim să o facem? Vom folosi un limbaj adecvat publicului căruia ne adresăm; Cui ne adresăm? Dacă cel care transmite informația are mai multă experiență în a

relaționa cu ceilalți, va reuși cu ușurință capteze atenția auditoriului.Modul în care compunem și transmitem mesajul este important, influențând astfel, pozitiv sau negativ, acțiunile receptorilor.

6

”Fă-i pe oameni proști spunându-le că sunt inteligenți” (titlu de capitol din lucrarea ,,Sternberg” de Carol S. Dweck și Claudia Mueller)

Mesajul trebuie să fie într-o permanentă progresie, pentru ca receptorul să aibă atenția mereu captată pentru a nu se instala plictiseala. Totodată, un mesaj poate să ofere receptorului sentimentul că progresează astfel va fi fericit că află o mulțime de lucruri noi, iar dacă informația primită nu captează atenția publicului, acesta își va pierde cu ușurință interesul. Spre exemplu, ascultând o piesă la radio de 10 ori, ți se pare interesantă deoarece înveți versurile, linia melodică; dar ascultând-o de 20 de ori, începi să o găsești plictisitoare, de-a dreptul enervantă, deoarece componentele piesei sunt aceleași.

Tipuri de comunicare

În cadrul comunicării verbale, distingem două tipuri:comunicarea scrisăcomunicarea orală.

7

Comunicarea scrisă

Regula ce ar trebui să stea la baza oricărei comunicări scrise este: nu trebuie să scrii în aşa fel încât să te faci înţeles, ci în aşa fel încât să nu laşi , cu nici un chip, loc unei posibile neînţelegeri.

Putem comunica în scris prin intermediul mai multor mijloace:* poşta,* faxul,* e-mail-ul,* Internetul.

Reprezintă o componentă a comunicării umane care se realizează prin intermediul alfabetului, a cuvintelor.

Câteva reguli penru a avea o comunicare scrisă eficientă: Foloseşte un vocabular adecvat; Utilizează pluralul în loc de singular la persoana I şi II (vă rugăm…); Foloseşte formele de politeţe; Utilizează timpul prezent în loc de viitor; Evită argoul şi jargonul; Foloseşte fraze şi propoziţii scurte; Foloseşte ordinea directă în propoziţii şi fraze; Reciteşte înainte să trimiţi mesajul; Evită să scrii negativ, fii pozitiv; Foloseşte un stil propriu; Concentrează-te asupra ideilor din mesaj.

Avantaje ale comunicării scrise: Este pe o perioadă mai îndelungată decât comunicarea orală Textul poate fi văzut sau citit de mai multe persoane Poate fi citită pe moment sau recitită Se pot sublinia ideile principale Având textul în față, atenția poate fi alocată emițătorului Informația poate fi trimisă mai rapid.

Dezavantajele comunicării scrise: În cazul studenților care au primit cursurile înainte de predarea acestora, nu vor mai fi

interesați de completările profesorului, neprezentându-se la curs Informația poate fi interpretată greșit

8

În cazul site-urilor de socializare, comunicarea poate fi periclitată de greșelile de ortografie și punctuație

În epoca vitezei în care trăim, de multe ori tehnica lecturii și cea a scrisului pot fi esențiale. De exemplu, gândiți-vă la avalanșa de informații citite zilnic, făcând abstracție de informația profesională necesară dezvoltării în orice meserie.

Corespondența a facut pozibile noi relații în viața politică activitatea comercială, în lumea culturala și în existența cotidiana. Ea respecăa un anumit protocol și presupune, atât pentru emițător cât și pentru receptor, cunoașterea și respectarea unor reguli. Ea mai presupune confidențialitate,fiind protejată de altfel de prevederile legale. Violarea corespondenței este un act abuziv si ilegal.Rolul comunicării scrise în activitatea societatilor comerciale reunește atât definirea corespondenței cât și importanța ei. Corespondența este comunicarea scrisă între două persoane, instituții, scrisori primite, trimise de o instituție, organism, persoană. Importanța ei decurge din rolul pe care îl joacă în activitatea societăților comerciale.

Cea mai importantă diferenţă între comunicarea faţă în faţă şi cea scrisă este prezenţa imediată a feetback-ului într-o formă care este absentă în cazul unei scrisori. Un transmiţător verbal cunoaşte feed-back-ul primit şi îşi adaptează eforturile comunicative următoare în funcţie de acesta. Între timp cel care scrie este limitat la un feed-back întârziat; este incapabil să-l activeze imediat, ci trebuie să aştepte un timp până va putea evalua efectele. Datorită decalajului de timp poate rezulta o distorsiune şi înţelegere greşită a acestuia, ce rămâne insesizabilă până în clipa în care destinatarul mesajului răspunde.

Comunicarea orală

Reprezintă modalitatea cea mai des întâlnită de comunicare între persoane. Comunicarea nonverbală o însoțește pe cea orală prin intermediul limbajului trupului.

Comunicarea orală a existat încă de la începuturile lumii, ajutând la progresul omenirii. Comunicarea orală este mai eficientă, exprimarea realizându-se mult mai ușor și într-un timp mai scurt. Este greu să ne închipuim existența omenirii fără comunicarea orală fiind vitală în relaționarea cu ceilalți.

Comunicarea orală presupune oferirea unor suporturi multiple de înțelegere a unui mesaj; este mult mai ușor recepționat mesajul dacă este întărit de un exemplu, pe lângă suportul scris.

Putem capta atenția interlocutorilor și crește înțelegerea mesajului prin alegerea unui limbaj adecvat în funcție de publicul căruia ne adresăm.

Tipuri:

9

• Formală – se bazează pe respectarea structurii ierarhice a organizatiei• Informală – se constituie din idei, opinii,zvonuri.

Formele comunicarii orale:a. Schimbul de opinii – probleme de ordin social şi de interes public curent sau probleme

profesionale de interes comun.b. Discutii profesionale – planuri, aranjamente operationale, relatii cu clientii şi partenerii,

negocieri, contractăric. Prezentări scurte – relatări ale unor evenimente şi conversatii, raportare, prezentări de

produse sau tehnologii.

Stiluri de comunicare orala:1. Stilul informare – dirijare2. Stilul tip convingere3. Stilul tip rezolvare de probleme4. Stilul tip blamarea. Stilul războinicb. Stilul cooperant

Stilul blamare: - Este utilizat atunci când negocierea se află într-un moment critic - Negociatorul utilizează cuvinte încărcate emotional - Negociatorul nu lasă partenerului

posibilitatea de a replicaA. Stilul războinic: - Interesul negociatorului de a face fată obiectului tranzactiei -

Manifestarea unei atitudini rigide în comunicare - Utilizarea conştientă a unor tactici agresive cu scopul obtinerii unor beneficii maxime

B. Stilul cooperant: - Interesul negociatorului fată de stareade confort a partenerului, - Prezumtia ca rezolvarea conflictelor va conduce la solutionarea problemelor ambelor părti.

Reguli în negociere:

-Rezervă de timp pentru dialog - Climat favorabil comunicării - Evitarea contrazicerii directe - Oferirea de răspunsuri clare şi la obiect - Evitarea monopolizării discutiei -Folosirea informatiilor corecte - Oferirea de argumente rationale

10

Avantajele comunicării orale: Putem susține cu ușurință ideile prin exemple Putem răspunde cu ușurință întrebărilor puse de receptori Se pot rezolva mai ușor conflictele dintre persoane Discursul este interactiv și captivant.

Dezavantajele comunicării orale: Folosirea frazelor lungi poate duce la pierderea conexiunii între emițător și receptor Emoțiile pot duce fie la blocarea discursului, fie la neînțelegerea corectă a mesajului Ticurile sau cuvintele pompoase pot duce la un mesaj greu de înțeles Alegerea unor exemple greșite poate duce la inducerea în eroare a interlocutorilor.

Nu cuvintele înseamnă totulCuvintele luate separat transmit puține mesaje emoționale. Ca și cuvintele de pe ecranul

unui calculator, ele nu transmit decât fapte și informații. În conversațiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depășește 7%. Atunci când sunt scrise pe hârtie, cuvintele își pierd din emoțiile transmise de vorbitor.

Prin comunicarea scrisă pot izbucni neînțelegeri prin interpretarea diferită a mesajului. Ceea ce citește o anumită persoană nu este necesar să fie interpretat la fel de către o altă persoană.

Mesajele toxice

Suntem invadați de aceste mesaje, neavând posibilitatea să le evităm. Le găsim atât în reclamele de la televizor, în bannerele de pe stradă, în reviste, ziare etc. Suntem acaparați din ce în ce mai mult de vânzătorii din magazine și farmacii care doresc să își vândă marfa într-un mod abuziv.

Prin acest limbaj toxic, profesorii și directorii de instituții încearcă să își țină sub control elevii/salariații insuflându-le astfel teama.

În zilele noastre, din păcate, violența verbală a devenit un mod de viață!!!!!În concluzie, atât comunicarea orală cât și cea scrisă sunt într-o strânsă interdependență

ajutând la realizarea relațiilor între oameni.

Citate si maxime

11

„Comunicarea înseamnă talentul de a înţelege că nu suntem la fel.” Octavian Paler„Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine.” — Pitagora„Oamenii se urăsc pentru că se tem, se tem pentru că nu se cunosc și nu se cunosc pentru că nu comunică.” — Martin Luther King“Scrie pentru a fi inteles, vorbeste pentru a fi ascultat, citeste pentru a creste.” – Lawrence Clark Powel“Cei mai de succes oamei pe care i-am cunoscut, sunt cei care asculta mai mult decat vorbesc.” – Bernard Baruch

NOTĂ de la Directorul General către Directorii Executivi:

“Astăzi la ora 11 va fi o eclipsă totală de soare, care va fi observabilă timp de două minute. Având în vedere că acesta este un eveniment rar și cu totul deosebit, se permite tuturor angajaților observarea eclipsei din parcarea firmei, între orele 10:30 și 11:30, unde vom oferi și o scurtă explicație despre dinamica eclipselor. Celor care doresc să observe eclipsa le vor fi distribuiți ochelari de protecție, la un preț minim.”

NOTĂ de la Directorii Executivi către Șefii de Secții:

“Astăzi între orele 10:30 și 11:30 toți salariații se vor întâlni în parcare. Va urma o eclipsă totală de soare, care va dispare timp de două minute. În schimbul unei sume minime, se poate proteja vederea cumpărând o pereche de ochelari speciali pentru eclipsă. Directorul general va ține o scurtă cuvântare, prin care ne va da anumite explicații. Acest lucru nu se petrece în fiecare zi și este un eveniment foarte important.”

NOTĂ de la unul din Șefii de Secție către Șeful de Schimb:

“Azi Directorul General va ține o cuvântare despre eclipsă, timp în care va face să dispară soarele timp de două minute. Acesta este un lucru care nu se poate vedea în fiecare zi, așa că toată lumea să meargă în parcare începând de pe la 10, până pe la 11. În schimbul unei mici sume de bani, veți avea ochelari de protecție.”

NOTĂ de la Șeful de Sector către Șeful de Echipă:

“Vreo 10 sau 11 persoane să meargă în parcare, unde Directorul General va ține o eclipsă de soare timp de două minute. Acest lucru n-o să se întimple în fiecare zi și cei care iesiți să aveti niște bani pregătiți, pentru că o să vă coste. Și să aveți ochelarii cu voi.”

12

NOTĂ de la Șeful de Echipă către angajați:

“Câțiva dintre cei care poartă ochelari să meargă în parcare, ca să vadă cum dispare Directorul General timp de două minute. Dacă vreți ca asta să se întample zilnic, trebuie să strângem niște bani!”

Bibliografie:

13

,,Comunicarea eficientă”, Ion-Ovidiu Pânișoară, editura Polirom, 2015 „Comunicarea verbala- de la cunoastere la actiune”, Romaniuc Constantin,

editura Polirom , 2011 „Funcţiile contextului şi ale gestualităţii în comunicarea verbală”, Antonesei

Liviu, 1983 ,,Psihologia comunicării în grupuri”, Gilles Amado, editura Polirom, 2007 ,,Limbajul vorbirii-arta conversației”, Allan Pease, Alan Garner, editura

Polimark, 2007 http://colegiuleconomic.rdsbz.ro/comunicarea/scrisa.htm https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunicare

14