Clima tropicala, subtropicala, temperata, subarctica, polara.

Schimbarea climatica. Efectul de sera

Universitatea De Stiinte Agricole Si Medicina Veterinara

Facultatea de BiotehnologiiSpecializarea Biotehnologii IndustrialeGrupa 6103

Student: Chiorcea Andra-Georgiana

Cuprins• Clima si societatea omeneasca• Clima tropicala• Clima subtropicala• Clima temperata• Clima subarctica• Clima polara• Schimbarea climatica• Efectul de sera• Cauzele incalzirii globale• Consecintele schimbarilor climatice• Ce trebuie facut pentru a infrana schimbarea climatica• Masuri de prevenire• Incertitudini• Mizele societatii

Clima si societatea omeneasca

Clima reflecta starea medie multianuala a valorilor elementelor meteorologice (temperatura, precipitatii, umiditate, nebulozitate, vant etc.) intr-o regiune de mare intindere (clima calda, clima temperata, clima rece). In cadrul acestora se disting unitati regionale mai mici, carora le corespund anumite tipuri de clima, denumite, in functie de intindere, climate (ecuatorial, desertic, subtropical, temperat oceanic etc., iar pe alta treapta climat de munte, deal, campie etc.), topoclimate (de vale, de padure etc.) si microclimate (intr-un spatiu limitat).

Conditiile climatice au exercitat permanent o influenta directa sau indirecta asupra oamenilor cu reflectare in desimea popularii unor teritorii si in modalitati variate de desfasurare a unor activitati economice. Pe masura dezvoltarii societatii si a tehnologiilor tot mai performante in secolul XX, determinarea climatica din secolele si mileniile anterioare si-a diminuat insemnatatea.

Tehnologiile secoleleor XX si XXI au permis realizarea de lucrari complexe si activitati diversificate care au condus , pe de o parte, la modificari topoclimatice si microclimatice favorabile omului si dezvoltarii asezarilor (lacuri de baraj, ex. pe Nil, irigatii in regiunile aride din stepa si de la marginile deserturilor, desecari in regiunile mlastinoase etc.).

Dar amplificarea si diversificarea circulatiei si activitatile industriale au condus si la modificari in alcatuirea atmosferica (cresterea continutului de CO2, O3, a cantitatilor de pulberi) si, prin aceasta, la schimbari climatice globale (cresterea usoara a temperaturii aerului si a nivelului de radiatie UV) cu consecinte pentru toti ceilalti componeneti naturali, dar si pentru societatea umana.

Desert in sahara

Cairo

Padure in zona temperata

Paris

Clima guverneaza dezvoltarea plantelor si, prin ea, distributia bioamelor. Clima depinde de cantitatea de lumina solara care ajunge pe Pamant si de cantitatea anuala de ploaie, corelata cu tiparul vanturilor si distanta fata de ocean. Zonele de coasta cu vant dinspre ocean tind sa fie umede si sa sustina o vegetatie luxurianta; cele in care vantul bate dinspre uscat sunt mai uscate. Centrul maselor continentale de uscat e de obicei uscat, caci o mare parte din apa purtata de vant a cazut deja sub forma de ploaie cand vantul ajunge la ele. Si muntii influenteaza precipitatiile. Norii purtati peste ei aduc ploaia, creand zone bogate in vegetatie in partea dinspre care bate vantul si zone aride in cealalta.

Clima tropicala

In emisfera nordica, mediile tropicale se situeaza la sud de Tropicul Racului. Ele se intind, in Africa, din Senegal pana in Etiopia. In emisfera sudica, mediile tropicale se gasesc la nord de Tropicul Capricornului, in Africa, in sudul Zairului, Angola, Zambia, Namibia, Zimbabwe si Mozambic si chiar insula Madagascar.

In regiunile tropicale, temperaturile sunt ridicate tot timpul anului si exista putine variatii: temperatura medie lunara depaseste adeseori 18 grade Celsius. Numai cantitatea ploilor variaza de la o zona la alta. Spre deosebire de mediile temperate, ritmul anotimpurilor este determinat aici nu de temperatura, ci de durata si abundenta ploilor. In general, ploile sunt rare in apropierea tropicelor si tot mai abundente cu cat ne apropiem de ecuator. In zonele mai apropiate de tropice, anotimpul ploios, numit si anotimpul umed, este foarte scurt, in timp ce anotimpul secetos este foarte lung: acesta poate dura uneori 9 luni fara a fi intrerupt decat de ploi slabe ca in Mali, Africa. Este vorba in acest caz de un climat tropical secetos. In schimb, in zonele din apropierea ecuatorului, anotimpul ploios este foarte lung, acesta fiind climatul tropical umed. Anotimpul secetos este foarte scurt si durata lui scade cu cat ne apropiem de ecuator, fara a disparea insa total: aceste regiuni cunosc cel putin doua luni de seceta.

Teritoriul Madagascarului are diferente puternice climatice si fizice.In centru se afla regiuni inalte care coboara treptat catre est si nord si cu ploi tropicale, iar in sud paduri spinoase si desert.

Aspectul general al peisajelor tropicale depinde in mare masura de cantitatea ploilor. In regiunile cu un climat tropical arid, peisajele sunt aproape desertice: iarba nu apare decat din loc in loc (aceasta este stepa). Cu cat ne indepartam mai mult de tropice spre ecuator, cu atat iarba devine mai deasa, fiindca ploile sunt mai abundente; savanele ierboase acopera solul. Imediat dupa aceea apar arborii: aceasta este savana arboricola si lemnoasa. Zonele cu umiditate mai mare sunt acoperite de paduri.

Clima subtropicala

Clima subtropicala, calda, de tranzitie intre cea tropicala si cea temperata, cu doua anotimpuri dintre care unul este secetos vara iar altul ploios, iarna.

Climatul subtropical uscat gasit in nord este determinat de tropicul Racului. Iernile sunt considerate reci pentru conditiile desertului, cu temperaturi de circa 13° C. Verile sunt foarte calduroase, cu o medie a temperaturii de 58° C. Precipitatiile in aceasta regiune sunt de 76 mm pe an. Principalele precipitatii cad in decembrie si martie, maximul de precipiatii cade în august, dar aproape fara nici o picatura de ploaie in mai si iunie. Furtunile din august sunt cunoscute caci creează inundatii, care trimit apa in desert.

Clima subtropicala umeda cu influenta musonica; ea se caracterizeaza printr-un anotimp ploios vara si altul uscat iarna. In luna cea mai ploioasa cad intre 200-300mm precipitatii.

Clima temperata

Hartă politică a lumii indicand in roz cele doua zone temperate ale planetei noastre (intre 40° şi 60/70°), cea nordica si cea sudica.

Climatul corespunzator zonei temperate se numeste climat temperat. Oricum, denumirea este generică si vaga, intrucat in cadrul larg al "climatului temperat" exista o multitudine de climate tipice, atipice sau specifice, care sunt grupate in general in climat temperat continental si climat temperat oceanic (sau maritim).

Climatul oceanic sau maritim este evident influentat de masele mari de apa sarata, oceane si mari, a caror prezenta ajută sensibil la stabilizarea umiditatii si a temperaturii de-a lungul unui an intreg. Deoarece in zonele temperate, vanturile predominante sunt cele care bat dinspre vest, climatul maritim este tipic pentru marginea vestica a continentelor din emisfera nordica. Astfel, în Europa, intreg vestul acesteia, din sudul Portugaliei pana la jumatatea Norvegiei, la circa 65° - 66° latitudine nordica, respectiv intreaga coasta americana a Statelor Unite si a Canadei la Oceanul Pacific, intre 40° si 60° latitudine nordica sunt exemple tipice de climat oceanic.

Climatul temperat continental este de obicei situat in interiorul continentelor, unde exista suprafete mari de uscat in toate directiile, desi alteori este determinat de orientarile lanturilor muntoase. Masa mare de uscat amplifica efectul climatului continental atat in absorbtia cat si in pierderea caldurii. Spre exemplu, in Asia, Siberia, Mongolia si Asia Centrală ilustreaza foarte clar rolul maselor mari de uscat in definirea climatului temperat continental tipic. Celalalt factor determinant il reprezinta lanturile muntoase inalte, care retin umiditatea transportata de nori. Spre exemplu, in America de Nord, din cauza orientării lantului Muntilor Stancosi de la nord spre sud-vest si sud-sud-vest, toate zonele situate la est de acestia au clima temperat continentala, din cauza barieriei naturale a Stancosilor. Ca un contraexemplu se poate mentiona lantul Alpilor, care desi suficient de inalt, fiind orientat de la vest la est, nu blochează accesul masiv al umiditatii oceanice inspre interiorul continentului european.

Climat temperat in Muntii Stancosi

Climat temperat in Irlanda

Clima subarctica Zona cu clima rece subarctica, între 60 – 66 latitudine N

si S se caracterizeaza prin patru anotimpuri racoroase, vara racoroasa, iarnă cu ger mare si ninsoare abundentă, cu teritorii ce cuprind intinse paduri de conifere, de exemplu taigaua siberiană şi cea canadiana.

Regiunile cu climă subarctica (extremitatea nordica a Europei, Asiei si Americii de Nord si unele regiuni din sudul Oceanului Înghetat sau Arctic) mai sunt caracterizate si de o zona de vegetatie situata la nord de zona padurilor numita tundra.

Climatul subarctic este cunoscut pentru extreme de sezon. În lunile de iarna, temperatura poate sa se prabuseasca la -40 grade Celsius, iar uneori se poate ridica temperatura la 30 grade Celsius in timpul verii. De obicei cad intre 40 şi 100 cm de precipitatii pe an, o mare parte din ceea ce cade este sub forma de zapada. Nivelul de precipitatii poate fi mai mare in zonele maritime subarctice, care sunt adesea acoperite de ghetari. Topirea ghetarilor formeaza apa dulce sau in cele din urmă intra in ocean.

Regiunile subarctice cuprind toate tinuturile care se află la sud de Cercul Arctic si afiseaza conditiile meteorologice subarctice. De obicei, cele mai multe dintre aceste zone au un climat în care temperatura este peste 10 grade Celsius timp de cel putin o luna, dar nu mai mult de trei luni.

Valea râului Ural, Rusia

Tundra, Teritoriul Yukon, Canada

Clima polara

Clima polara este o parte a regiunilor de clima mondiala, care este marcat cu conditiile climatice reci. Regiunile polare climatice sunt marcate de lipsa verilor calde si cu lipsa de copaci. Cele mai multe dintre zone sunt acoperite cu ghetari sau de un semi-permanent strat de gheata. Exista doua tipuri de climat polar. Clima de tundra este un climat mai putin sever, care este marcat cu o temperatura medie deasupra nivelului de congelare. Cu toate acestea, o alta conditie climatica este climatul de gheata sau climatul de perpetuu ger, care este izbitor si numai cu temperaturi de inghetare medie. Antarctica este cu adevărat un loc distinct cu o conditie climatica polara.

Climatul polar este raspandit intre 70-90 grade latitudine nordica si sudica, cuprinzand Oceanul Arctic si Antarctica.

In timpul noptilor lungi polare, care tin sase luni la poli, temperaturile pot scădea la valori extrem de scăzute. Cea mai scazuta temperatură inregistrata vreodata a avut loc în Antarctica, caz in care a fost raportata o valoare de -88 ° C .

Schimbarea climatica

Schimbarile climatice reprezinta schimbarile de clima care sunt atribuite direct sau indirect unei activitati omenesti, care altereaza compozitia atmosferei la nivel global si care se adauga variabilitatii naturale a climatului observate in cursul unor perioade comparabile.

“Temperaturile, nivelul apei, nivelul aciditatii din oceane si calotele glaciare se schimba in afara modelului variabilitătii naturale, din cauza societătii si economiei dezvoltate de oameni”, au spus oamenii de stiinta intr-un raport.Informatiile au venit la sfarsitul unei conferinte de trei zile din Copenhaga, Danemarca, unde aproape 2.000 de cercetatori s-au adunat pentru a discuta despre schimbarile climatice.Grupul le solicita autoritătilor competente sa foloseasca toate instrumentele posibile pentru a reduce periculoasele emisii de gaze cu efect de sera, informeaza CNN.Situatia climatica actuala de pe planeta poate fi intr-adevar la fel de severa ca cele mai rele scenarii prezise de Intergovernmental Panel on Climate Change, care a avertizat în 2007 ca vom avea un viitor plin de inundatii, secete, furtuni disparitii in masă ale speciilor.

In raport, cercetatorii au atras atentia si asupra costurilor sociale ridicate de schimbarile climatice.O crestere a temperaturilor globale cu 2 grade ar duce la o distrugere a climatului pentru intreg secolul si va afecta cu precadere popoarele cele mai sarace."Observatii recente arata ca societatile cele mai vulnerabile chiar si la cele mai mici schimbari climatice sunt mai ales natiunile si comunitătile sarace", se scrie in raport.Concluziile conferintei vor fi prezentate politicienilor cand se vor intalni la Copenhaga in decembrie. Atunci, liderii vor discuta despre un nou acord global asupra emisiilor de gaze cu efect de sera ce va inlocui Protocolul Kyoto, care va expira în 2012.

Desi conceptul de „incalzire globala” a fost

folosit la inceput pentru a descrie cresterea

temperaturii de suprafata a planetei, acesta nu

a reusit să inglobeze toate urmarile acestei

„incalziri”, precum furtunile, inundatiile, seceta si

valurile de caldura. Astfel, conceptul de

„schimbari climatice” este folosit in prezent

pentru a descrie atat incalzirea, cat si toate

consecintele acestei incalziri.

La nivel global, temperatura medie a aerului la suprafata crescut în ultimii 100 de ani cu 0,74 °C si cu aproape 1°C in Europa, ceea ce se traduce printr-o incalzire neobisnuit de rapida. De fapt, secolul XX a fost cel mai cald secol, iar anii 1990 au fost cei mai calzi 10 ani din ultimii 1 000 de ani. Tendinta de incalzire continua: cei mai calzi 11 ani s-au inregistrat in ultimii 12 ani

Cea mai recenta evaluare IPCC (Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice) , emisa in 2007, arata ca procesul de incalzire globala este univoc si in continua dezvoltare. Dovezi in acest sens sunt cresterile temperaturilor medii globale ale aerului si ale apelor oceanelor, topirea extinsa a zapezii si ghetei si cresterea nivelului mediu al apei marilor.

Previziunile indica incalziri mult mai accelerate. Daca aceste emisii continua sa creasca in ritmul actual, permitand astfel dublarea nivelului pre-industrial, lumea se va confrunta cu o crestere a temperaturii medii de 3°C in acest secol. Iata un exemplu prin care se poate explica amploarea unor schimbari globale de temperatura aparent insignifiante: diferenta dintre media globala a temperaturii si perioada glaciara este de 5°C.

Efectul de sera

Ca si in cazul distrugerii stratuluide ozon si incalzirea globala este un bun exemplu legat de modul in care activitatea umana poate degrada mediul la scara planetara. Fenomenul este cunoscut si sub numele de efect de sera. Unele gaze din atmosfera (vaporii de apa, bioxidul de carbon, ozonul, metanul, bioxidul de azot si unele tipuri de CFC) impiedica disiparea caldurii produsa de pamint in spatiu Pamantul e mentinut la o temperatura ridicata de atmosfera care actioneaza ca o haina. Fara ea temperatura medie la suprafata ar fi de -18 grade. Caldura de la soare patrunde prin atmosfera si o incalzeste si odata cu ea si suprafata planetei. Pe masura ce Pamantul se incalzeste el emite caldura chiar si dupa ce nu mai este expus la lumina solara. O parte din caldura e capturata in atmosfera dar restul este eliberat in spatiu. Asa numitele "gaze de sera" fac atmosfera sa capteze mai multa radiatie asa ca se incalzeste mai mult decat ar trebui devenind o sera. Caldura este radiata din nou spre suprafata Pamintului care este incalzita suplimentar. In conditii naturale vaporii de apa sunt cei mai eficienti in producerea efectului de sera. Datorita vaporilor de apa din atmosfera temperatura medie a Pamintului este cuprins aintre +15 grade Celsius si -18 grade Celsius.

Prin comparatie, pe Marte, unde atmosfera este subtire si nu exista vapori de apa, temperatura medie la suprafata planetei este de -50 grade Celsius iar pe Venus, cu o atmosfera bogata in bioxid de carbon, temperatura la suprafata planetei este de +430 grade Celsius. Problema incalzirii globale este legata de accelerarea datorita actiunilor umane a acestui fenomen. Producerea si degajarea in atmosfera a gazelor care produc efectul de sera, a dus la incalzirea usoara a temperaturii medii a planetei cu unele consecinte pentru mediu (cresterea nivelului suprafetei oceanelor, degradarea calitatii vietii in viitor in unele zone).

Cauza principala a acestui efect consta in aceea ca cantitatile enorme de dioxid de carbon si altor substante cu efect de sera se acumuleaza in stratul aerian formand o „plapuma”. Substantele care actionează: freonii, metanul, etanul, oxizii de azot, hidrogenul, apa. Proprietatile acestor substante sunt in asa fel ca ele prin sine dau posibilitate razelor ultraviolete sa treaca foarte usor ajungand la suprafata solului aceste raze se transforma in energie termica, iar energia termica de la suprafata solului prin acest strat trece mult mai greu in asa fel se creează situatia – cu cat plapuma este mai groasa cu atat sub ea este mai cald. Acest efect numit efect de sera determina schimbari climatice globale.

Efectul de sera are si proprietati pozitive, in absenta acestor substante ce provoaca efectul temperatura medie pe globul pamantesc va fi -15 °C. Actualmente cantitatea bioxidului de carbon este egal cu 0,03 %. Daca se presupune ca această cantitate va fi dublata, in aceasta situatie temperatura globului pamantesc poate sa se schimbe cu 1,3 °C – 3 °C. Aceasta majorare a temperaturii poate provoca topirea ghetarilor, astfel ca nivelul oceanelor poate creste până la 6 m.

Cauzele incalzirii globale

Ceea ce duce la aparitia problemelor legate de incalzire

sunt excesele de gaze din atmosfera generate de

activitatea umana, responsabile de dezechilibrul atmosferic.

Aceste gaze sunt: dioxidul de carbon (generat de arderea

combustibililor fosili), metanul (produs de procesele de ardere a lemnului), azotul, ozonul, CFC,

vaporii de apa etc.

In mod normal exista o incalzire naturala a globului care permite dezvoltarea armonioasă a vietii pe Pamant.

O mică “contributie” la efectul de incalzire globala o au (se pare) si cauzele naturale.

Aceste cauze naturale includ schimbari neinsemnate ale radiatiei solare, eruptii vulcanice care acopera pamantul de praf ce reflecta caldura solara inapoi in spatiu si fluctuatii naturale ale sistemului meteo în sine.

Totusi, cauzele naturale pot explica o mica parte a acestei incalziri. Majoritatea covarsitoare a oamenilor de stiinta sunt de parere ca aceasta incalzire se datoreaza concentratiei tot mai ridicate de gaze cu efect de sera, generate de activitatile umane, care blocheaza caldura.

Consecintele schimbarilor climatice

Schimbarile climatice au deja multe impacturi vizibile: Topirea calotelor polare: Suprafata de gheată arctica de la Polul

Nord s-a micsorat cu 10% in ultimele decenii, iar grosimea ghetii deasupra apei a scazut cu aproximativ 40%. De cealalta parte a lumii, portiuni ale paturii de gheata de pe continentul Antarctic au devenit instabile.

Retragerea ghetarilor: Este posibil ca 75% din ghetarii din Alpii elvetieni sa dispara pana in 2050.

Cresterea nivelului marilor: In ultimul secol, nivelul marilor a crescut cu 12-22 cm si deja se prevede ca va creste si mai repede in viitor.

Fenomene extreme: In ultimul deceniu, au avut loc de trei ori mai multe catastrofe naturale cauzate de vreme decat in anii ’60, inclusiv valuri de caldura, inundatii, secete si incendii ale padurilor. Toate aceste tipuri de evenimente au un pret economic si uman foarte ridicat.

Natura sub amenintare: Multe animale si plante nu se vor putea adapta la temperaturile ridicate si la schimbarile produse in habitatele lor naturale.

Ce trebuie facut pentru a infrana schimbarea climatica

Raspunsul este simplu: trebuie sa reducem emisiile de gaze cu efect de sera in atmosfera. Temperaturile vor mai creste o perioada de timp, chiar daca luam acum masurile necesare. Insa, daca nu facem nimic, vor creste si mai mult si schimbarea climatica risca sa devine imposibil de controlat.Pentru a reduce emisiile gazelor cu efect de sera, trebuie realizate investitii si schimbate modurile de productie si de consum al energiei. Studiile arata ca pretul unei atitudini pasive ar fi mult mai ridicat, datorita pagubelor si suferintelor generate de schimbarea climatica.

Masuri de prevenire

Schimbarile climatice sunt intr-adevar problema fiecaruia si fiecare este o parte a solutiei. Daca dorim sa castigam razboiul impotriva schimbarilor climatice, fiecare sector al societatii si fiecare cetatean trebuie sa-si aduca contributia.

Intr-un context mai larg, societatea are nevoie de o varietate de modalitati de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. Printre acestea se afla: cresterea utilizarii surselor de energie regenerabila, imbunatatirea eficientei energetice, modalitati mai ecologice de a produce energie din combustibili fosili, o mai buna izolare a cladirilor si, pe termen lung, noi tehnologii ecologice, precum tehnologia hidrogenului sau a pilelor de combustie (cu conditia ca hidrogenul sa fie produs folosind energie ecologica) si tehnologii de captare si depozitare a carbonului.

Incertitudini

Incertitudinea domneste asupra problemei de a sti daca a inceput o schimbare climatică majora. In ceea ce priveste ghetarii, daca unii se topesc (banchizele arctice si antarctice, fara consecinta asupra nivelului marii deoarece banchizele plutesc), altii se maresc (in Argentina si Chile). De cativa ani, asistam la o noua repartitie a anumitor boli (virusul limbii albastre, virusul Ebola, virusul febrei din Valea Rift...) a caror transmitere se face de cele mai multe ori prin tantari (tantarul Anofel). Daca transporturile internaţionale in expansiune si extinderea amenajarilor hidraulice (baraje...) pot explica asemenea manifestări, unii le explica prin incalzirea climei.

Mizele societatii

Mizele sunt totusi suficiente iar costul catastrofelor climatice este destul de mare. Acordurile internationale (cum ar fi Protocolul de la Kyoto) sunt greu de semnat, deoarece masurile economice si sociale sunt foarte costisitoare. Este vorba mai ales de o reducere a consumului energiilor fosile. Pentru state precum insulele Maldive si Seychelles, incalzirea ar insemna pur si simplu inghitirea de catre apele oceanului, iar pentru tarile mari din nord, precum Rusia sau Canada, pentru care iernile lungi si friguroase reprezinta un handicap, incalzirea ar duce la o climă mai blanda. S-ar profila astfel o crestere a productiei agricole, o eventuala scadere a necesarului energetic datorită incalzirii si o imbunatatire a transporturilor. Totusi, punctele de incertitudine constrang statele să gandeansca de doua ori.

Bibliografie Cheia cunoasterii – Natura, Daniel Gilpin, publicat de Reader’s Digest,

2004 (pag.76-77) Manual pentru clasa a IX-a Geografie fizica generala, Silviu Negut, Mihai

Ielenicz, Gabriela Apostol, Dan Balteanu, Editura Humanitas Educational, 2007 (pag. 49-67)

Laure Chemery, “Clima”, mica enciclopedie Larousse, editura Rao, 2003 Ambika Chawla – “Starea lumii despre încălzirea globală”, editura

Tehnica, 2009 Film documentar Al Gore – “An inconvenient truth”, regia Davis Guggenheim http://www.ecomagazin.ro/ http://www.ecomagazin.ro/eco/incalzirea-globala/ http://www.hidroclim.org/climate-change http://www.preferatele.com/docs/geografie/6/clima-7.php http://ro.wikipedia.org http://www.arpm7c.ro/Schimbari-climatice-52 http://mediu.scienceline.ro/index.php www.meteo.ro