UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢAFACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE NATURII ŞI ŞTIINŢE AGRICOLE

SPECIALIZAREA : GEOGRAFIA TURISMULUI

Prof: Conf. Univ. Dr. Lungu Marius

Clima ecuatorială-caracterizare generală-

Student: Anghel Mariana Brana Oana Anul I Grupa 1

Structura proiectului

Proiectul este structura in 3 mari capitole. Primul capitol e întitulat “Aspecte generale” cu următoarele subcapitole: Aspect generale Istoricul cercetării climatice în domeniu Structura proiectului Scopul proiectului Materialele si metodele folosite

Al doilea capitol se numeşte “Analiza elementelor climatice principale” cu urmatoarele subcapitole: Aspect generale Temeperatura aerului Precipitaţii atmosferice Vântul Nebulozitatea şi durata de strălucire a Soarelui Umiditatea aerului Presiunea atmosferică Concluzii generale

Al treilea capitol poarta numele de “Concluzii”

Capitolul I – Aspecte introductive1.1 Aspecte generale

Climatologia, ştiinţa care se ocupă cu

studiul condiţiilor de geneza a climatelor şi

raspândirii lor geografice, se

încadreaza în grupa disciplinelor

geografice fizice

Climatologia generală sau genetică studiază acţiunea

factorilor climatogenetici în cadrul procesului de geneză a

climatelor, diferenţierea, repartiţia geografică şi

variată în timp a climatului.

Climatologia aplicată studiază influenţa condiţiilor climatice asupra diferitelor

activităţi umane dar şi posibilităţile de utilizare a

potenţialului climatic la care se adugă efectele modificării

produse la nivelul suprafeţei active asupra climatului si

topoclimatului

Climatologia regională descrie particularităţile

climatice din diferite regiuni ale globului.

• Climatolgia bilanţului caloric

• Topoclimatologia• Microclimatologia• Climatologia

dinamică• Paleoclimatologia• Climatologia

teoretică

• Bioclimatolgia• Climatologia

transporturilor

Printre clasificările cele mai importante, folosite şi astăzi se numără cele elaborate de Wladimir Koppen, Emmanuel de Martonne, Lev Semionovici Berg, Boris Pavlovich Alisov etc.

1.2 Istoricul cercetării climatice în domeniu

Koppen deosebeşte cinci clase – echivalente zonelor climatice – 11 ordine sau tipuri fundamentale de climat şi 18 subordine cu caractere climatologice speciale (tabelul 1).

Tabel 1- Clasificarea climatelor

dupa W. Koppen

Figura 1. Harta climatica a globului terestru, dupa W. Koppen Af-climatul pădurilor tropicale (Am-cu scruta perioada secetoasa), Aw- climatul de savană

(As- cu vară secetoasă), B-climate uscate: BS-climatul de stepă, BW-climatul deşerturilor. C- climate temperate, calde şi ploioase: Cs+ cu vară secetoasă, Cf- temperat şi umed, Cw- cu iarnă

secetoasă. D- climate boreale: Df-cu iarnă rece şi umedă. Dw- cu iarnă rece şi secetoasă. E- climate reci (inclusiv ET)- de tundră, EF- veşnic îngheţat, EH- de mare altitudine)

1.3 Scopul proiectului

Acest proiect a fost realizat pentru a prezenta această zonă climatică cu propriile sale caracteristici, făcându-se o analiză generală şi pentru a ne însuşi mai multe cunoştinţe despre acest tip de climat.

1.4 Materiale şi metode folosite

Materialele de unde am colectat informaţiile , imaginile, tabele pe care le găsim în proiect sunt luate din anumite carţi precum: „Climatele Pamanului” de Sterie Ciulache, „Meteorologie si Climatologie” de Ion Lungu şi „Introducere în meteorologie şi climatologie” de Pop Gheorghe. De asemenea am luat anumite informaţii şi din cursurile ce ni s-au predat la Meteorologie si Climatologie şi nu în ultimul rand am folosit internetul.

Capitolul IIAnaliza elementelor climatice principale

2.1 Aspecte generale Prin temperatura se înţelege starea de încălzire a unui corp (respectiv starea de

încalzire a aerului). Precipitaţiile reprezintă totalitatea particulelor de apă lichide şi solide provenite

din atmosferă. Ele pot fi : precipitaţii lichide( ploaia , burniţa etc.), precipitaţii solide (ninsoare, măzărichea, grindina, granulele de gheaţă etc.), precipitaţii mixte (lapoviţa, adversa de lapoviţă).

Vânturile sunt forme de mişcare a aerului determinate de forţa gradientului baric. Tipurile de vânturi sunt: vânturi permanente( alizeele, vânturile de vest, vânturile polare, calmele ecuatoriale), vânturi periodice ( bora, mistralul, fohnul etc.).

Durata de strălucire a Soarelui, reprezintă intervalul de timp, din cursul unei zile, când Soarele străluceşte şi se exprimă în ore şi zecimi de oră.

Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire cu nori al cerului la un moment dat. Umiditatea aerului sau umezeala este definită prin conţinutul de vapori de apă

existenţi la un moment dat în atmosferă. Presiunea atmosferică reprezintă presiunea exercitată de aerul din atmosferă

asupra scoarţei terestre.

Clima reprezintă dinamica tuturor fenomenelor meteorologice din atmosferă dintr-un anumit loc sau regiune de pe glob, într-un interval de timp foarte mare.

Climatul intertropical umed corespunde climatului ecuatorial şi climatului tropical umed din diferite alte clasificări şi se localizează în ţinuturile joase de pe ecuator şi din

apropierea acestuia, precum şi în lungul unor coaste tropicale. Este caracteristic bazinului Amazonului şi regiunii Salvador (Brazilia), ţărmurilor Zair- Congo(Africa), Indoneziei, Noii Guinee, Arhipelagului Filipinelor şi ţărmurilor răsăritene ale insulei

Madagascar.

Figura 4-Climatul intertropical permanent umed

2.2 Temperatura aerului

Mediile lunare multianuale oscilează între 25 de grade Cesius (în lunile cele mai reci) şi 28 grade

Cesius (în lunile cele mai calde). Evaporaţia puternica determină umezirea accentuată a aerului şi reducerea temperaturii diurne, care nu depăşeşte

35-37 grade Celsius ziua şi nu scade sub 20 grade Celsius noaptea.

Amplitudinile termice anuale sunt reduse (aproximativ 3 grade Celsius), iar amplitudinile zilnice le depăşesc mult pe cele anuale, atingând

valori cuprinse între 12 şi 15 grade Celsius. Totuşi datorită înclinării axei terestre şi mişcării de

rotaţie a Pământului se pot separa 2 maxime şi 2 minime de temperatură în decurs de 1 an. Maximile

termice se înregistrează la echinocţii atunci când razele solare cad perpendicular pe ecuator iar

minimile termice sunt la solstiţii când razele solare cad perpendicular pe tropice drept pentru care la

ecuator ajunge mai puţină căldură.

Figura 5- Regimul anual al temperaturii şi precipitaţiilor la

Coquilhatville (Zair)

2.3 Precipitaţiile atmosferice

Cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt cuprinse între 1000 si 3000, la cele mai multe staţii ele depăşind 1500 mm. Marea rezervă de energie a instabilităţii umed, favorizează convecţia termică intensă şi căderea precipitaţiilor sub formă

de adverse. Acestea sunt însoţite adesea de furtuni şi fenomene orajoase (fulgere, tunete,trăsnete), producându-se aproape întotdeauna după-amiaza.

Figure 6-Ciclul formării precipitaţiilor în zona ecuatorială(Diminea a, soarele straluceste si incalzeste ț solul. Aerul cald i ș

umed se ridică. După amiaza, norii negrii aduc ploaie si furturni).

2.4 Vânturile

Lipsesc vânturile cu caracter permanent, mişcările organizate fiind prezente doar pe verticală (calmele ecuatoriale). În regimul anual al precipitaţiilor (figura 5) se constată o perioadă cu cantităţi de apă ceva mai reduse, corespunzând „iernii” fiecărei emisfere. Aceasta durează una-două luni şi este provocată de puternicul aflux al maselor de aer din alizee. Uneori se constată şi vara o scurtă perioadă relativ secetoasă, datorită trecerii alizeului dintr-o emisferă în alta.

2.5 Nebulozitatea şi durata de strălucire a Soarelui

Zona ecuatorială se caracterizează printr-o nebulozitate ridicată, practic constantă pe tot timpul anului. Existenţa norilor de tip Cumulus şi Cumulonimbus cu precipitaţii sub formă de adverse, însoţite frecvent de furtuni şi fenomene orajoase, mai ales după-amiaza.

2.6 Umiditatea aerului

Umiditatea ridicată tot timpul anului (aproximativ 85%) şi temperatura constantă determină formarea unei vegetaţii luxuriante, semperviriscente, cu păduri tropicale umede etajate, cu palmieri înalţi şi liane (hylea în Africa şi selvas în America de Sud).

Figura 7- Padure tropicală

2.7 Presiunea atmoferică

În regiunile ecuatoriale şi tropicale variaţia presiunii atmosferice prezintă două minime în jurul orelor 4 şi 6 şi doua maxime la 10 şi 22. Amplitudinea variaţiei este de circa 3 torr la Ecuator şi scade spre poli. În regiunile litorale şi în insulele de la periferia tropicelor sunt foarte frecvente furtunile tropicale determinate de ciclonii tropicali(presiune atmosferică mică) care nu depăşesc însă zona calmelor ecuatoriale.

În concluzie climatul intertropical umed sau climatul ecuatorial face parte din tipurile de climate existente în una dintre cele trei zone climatice ale globului pământesc şi anume zona caldă.

Caracteristicile principale ale climatului ecuatorial sunt: Poziţia pe glob: între paralele de 0 grade şi 5 grade latitudine nordică şi

sudică Regiuni caracteristice: bazinul Amazonului, bazinul fluviului Congo (Zair),

Arhipelagul Indonezian, Insula Madagascar, Insula Noua Guinee Temperatura medie anuală: 25 – 27 grade Celsius, constantă Precipitaţii atmosferice: abundente, regulate, între 2000-3000 mm/an Amplitudini termice anuale foarte mici 2, 3 grade Celsius Vanturile lipsesc, dar apar curenţii de aer ascensionali numiţi calme

ecuatoriale Nebulozitate redicată Umiditate ridicată Presiune atmosferică mică

Capitolul IIIConcluzii

BIBLIOGRAFIE

Lungu I. – 1962, Meteorologie şi Climatologie, Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti, nr. de pg. :145

Lungu Marius- Note de curs Pop Gheorghe- 1988, Introducere în meteorologie şi climatologie, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, nr. de pg. :310, 311, 312, 313, 314, 315. Sterie Ciulache – 1985, Climatele Pământului, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, nr. de pg. : 70, 71, 72 http://www.scrigroup.com/geografie/CLIMATELE-PAMANTULUI31144.php http://ro.wikipedia.org/wiki/Climat_ecuatorial https://www.academia.edu/5453269/Climatologie