clima în județul constanța.pdf

8/17/2019 Clima în județul Constanța.pdf

1/69


2/69

2

Cuprins

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE .......................................................................................... 4

Introducere ............................................................................................................................................. 4

Capitolul I – Baza teoretică și așezarea geografică ............................................................................. 5

1.1. Aspecte teoretice și metodologice ................................................................................................. 5

1.2. Istoricul cercetărilor ...................................................................................................................... 6

1.3. Așezarea geografică și limitele ...................................................................................................... 7

1.3.1. Date generale .......................................................................................................................... 7

1.3.2. Poziția geografică ................................................................................................................... 7

Capitolul II – Factorii genetici ai climei ............................................................................................... 8

2.1. Radiația solară ............................................................................................................................... 8

2.2. Factorii dinamici .......................................................................................................................... 11

2.3. Factorii fizico-geografici ............................................................................................................. 12

2.3.1. Relieful ................................................................................................................................. 12

2.3.2. Geologia ............................................................................................................................... 15

2.3.3. Vegetația ............................................................................................................................... 17

2.3.4. Solurile ................................................................................................................................. 19

2.3.5. Hidrografia ........................................................................................................................... 21

PARTEA A II-A – ANALIZA PARAMETRILOR CLIMATICI ....................................................... 23 Capitolul 3 – Temperatura aerului ..................................................................................................... 23

3.1. Temperatura medie anuală .......................................................................................................... 23

3.2. Temperatura medie lunară ........................................................................................................... 27

3.3. Temperatura medie a lunii ianuarie ............................................................................................. 28

3.4. Temperatura medie a lunii iulie ................................................................................................... 29

3.5. Amplitudiniile medii anuale ........................................................................................................ 30

3.6. Temperaturile extreme și amplitudinile termice extreme ............................................................ 31

Capitolul 4 – Temperatura suprafeței solului .................................................................................... 31

Capitolul 5 – Durata de strălucire a soarelui ..................................................................................... 33

5.1. Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui .......................................................... 33

5.1. Variația lunară aa duratei efective de strălucire a Soarelui ......................................................... 34

Capitolul 6 – Umezeala aerului ........................................................................................................... 36

6.1. Umezeala relativă ........................................................................................................................ 36

6.1.1. Variația lunară a umezelii relative ........................................................................................ 36

6.1.2. Frecvența zilelor cu diefrite caracteristici ale umezelii relative ........................................... 38

6.1.2.1. Zile cu umezeală relativă mai mică sau egală cu 30%, ................................................. 38


3/69

3

6.1.2.2. Zile cu umezeală relativă mai mare sau egală cu 80%, ................................................. 39

6.2. Nebulozitatea ............................................................................................................................... 40

6.2.1. Nebulozitatea medie anuală .................................................................................................. 40

6.2.2. Nebulozitatea în august și decembrie ................................................................................... 42

6.2.3. Frecvența nebulozității ......................................................................................................... 42Capitolul 7 – Precipitațiile atmosferice .............................................................................................. 44

7.1. Precipitațiile medii anuale ........................................................................................................... 44

7.2. Precipitațiile medii lunare ........................................................................................................... 47

7.3. Precipitațiile medii anotimpuale .................................................................................................. 48

7.4. Cele mai mici și cele mai mari cantăți de precipitații medii lunare............................................. 49

7.5. Cantitățile maxime căzute în 24 de ore ....................................................................................... 49

Capitolul 8 – Vântul ............................................................................................................................. 50

8.1. Frecvența și viteza vântului ......................................................................................................... 50

8.2. Vânturile locale ....................................................................................................................... 53

Capitolul 9 – Presiunea atmosferică ................................................................................................... 54

9.1. Presiunea medie anuală .............................................................................................................. 54

9.1. Presiunea medie lunară ............................................................................................................... 56

PARTEA A III-A - REGIONAREA CLIMATICĂ ȘI TOPOCLIMATICĂ...................................... 57

Capitolul 10 – Regiunile climatice ...................................................................................................... 57

Capitolul 11 – Domeniile climatice ..................................................................................................... 58

Capitolul 12 – Topoclimatele elementare ........................................................................................... 59

PARTEA A IV-A – HAZARDELE ȘI RISCURILE CLIMATICE .................................................... 61

Capitolul 13 - Riscuri climatice din sezonul rece ............................................................................... 61

13.1. Înghețul și bruma ....................................................................................................................... 61

13.2. Ninsoarea și stratul de zăpadă ................................................................................................... 62

13.3. Viscolul ..................................................................................................................................... 63

Capitolul 14 - Riscuri climatice din sezonul cald ............................................................................... 64

14.1. Grindina ..................................................................................................................................... 64

14.2. Ploile torențiale .......................................................................................................................... 65

14.3. Fenomenele orajoase ................................................................................................................. 66

Capitolul 15 – Fenomene climatice din timpul anului....................................................................... 66

Concluzii .................................................................................................................................................... 68

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................................... 69


4/69


5/69

5

Capitolul I – Baza teoretică și așezarea geografică

1.1. Aspecte teoretice și metodologice

Pentru realizarea acestei lucrări de licență am parcurs mai multe etape de cercetare șianume: pregătitoare, de teren și finală.

În cadrul etapei pregătitoare am stabilit cu exactitate limitele zonei de studiu, am căutat

material bibliografic, cartografic, și am stabilit anumite trasee ce urmau a fi parcurse ulterior

pentru a putea evidenția fenomenele ce au loc în cadrul zonei analizate.

Etapa de teren, în care am mers în zona analizată conform traseului stabilit in etapa

anterioară și în care am urmărit aspecte precum: realizarea unor grafice, poze reprezentative

pentru fenomenele alese și pentru identificarea limitei zonei, notarea de informații, , preluarea dedate de la stația meteorologice Hârșova, Cernavodă, Adamclisi, Medgidia, Mangalia și

Constanța, însă în funcție de disponibilitatea datelor perioadele de analiză sunt diferite și pentru

mulți parametrii sau luat câteva stații meteo din cele menționate sau doar stația meteorologică de

la Constanța.

Această etapă este una dintre cele mai grele, dar după parerea mea și cea mai frumoasă.

Nimic nu se compară cu mersul pe teren și colectarea de date, poze și informații, de aceea pentru

mine această etapă este cea care mi-a oferit cele mai mari satisfacții, cea în care am simțit cuadevărat importanța realizării unei astfel de lucrari. De asemenea, după cum am precizat și în

introducere, consider că mersul pe teren trebuie să se realizeze de mai multe ori, pentru ca

fenomenele surprinse aici să fie cat mai relevante.

Ultima etapă este cea finală și reprezintă punerea cap la cap a tuturor informațiilor (poze,

materiale bibliografice, hărți, scheme) obținute până în acest moment, studierea, corelarea, și

structurarea acestora intr-o manieră în așa fel încat, lucrarea finală să fie logică, concisă,

cronologică și să fie reprezentativă pentru zona analizată.


6/69

6

1.2. Istoricul cercetărilor

Putem spune că din Antichitate zona a început să fie studiată, deoarece unele din cele mai

vechi orașe ale țării se află chiar aici, cele mai importante fiind Tomis (Constanța), Callatis

(Mangalia) și Histria (azi scufundată în apele Lacului Sinoie), acestea fiind colonii grecești. În

acest timp trăia și Herodot părintele istoriei, care la rândul lui descria cele mai importante

evenimente istorice.

Lucrările contemporane legate de această zonă sunt numeroase, atât legate în domeniul

geografiei cât și în alte domenii, cele mai reprezentative sunt:

- Andronic Gheorghe, Antinescu Elisabeta, Apostol Nicolae (1980) cu volumul intitulat:

Constanța: monografie

- Adrian Amadeus Tișcovschi (2005) cu lucrarea intitulată: Clima si poluarea aerului

in judetul Constanța

- Grigore Elena (2011), cu lucrarea: Potențialul bioclimatic al Podișului Dobrogei de

Sud, aceasta vorbind în primul capitol despre factorii climei, în capitolul 2 tratează principalii

parametrii climatici iar în următoarele capitole tratează la un nivel amănunțit despre indicii

bioclimatici și cum se manifestă aceștia.

- Cristina Buciu (2012), cu teza de doctorat intitulată: Dinamica pesiajului rural în

Dobrogea de Sud, este un studiu de geografie umană și economică, iar în capitolul 2 se tratează

cadrul natural acsându-se mai mult pe relația cu componentele umane.

- Diana Ștefănescu (2013), aceasta a studiat Dobrogea Centrală, lucrarea ei numindu-se:

Dinamica peisajului rural din Dobrogea Centrală, acest studiu fiind foarte asemănător cu cel

menționat anterior.


7/69

7

1.3. Așezarea geografică și limitele

1.3.1. Date generale

Tabel 1 - Date generale

Locuitori 716576

Suprafata (kmp)7071

Municipii 3

Orase 9

Comune 58

Resedinta judetConstanța

Locuitori resedinta 305550

Sursa: http://www.comune.ro/?/judet/ijud15/#sthash.syBmvpbO.dpuf

1.3.2. Poziția geografică, se află în extremitatea sud-estică a țării, aceasta se înveginează la

nord cu județul Tulcea, la sud este mărginit de granița cu Bulgaria, în partea de vest este

mărginită de Dunăre, care separă teritoriul Constanței de Balta Ialomiței, iar in E județul

Constanța este mărginit de Marea Neagră.

Figura nr. 1 - Poziția geografică (prelucrare date: www.earth.unibuc.ro)

http://www.comune.ro/?/judet/ijud15/#sthash.syBmvpbO.dpufhttp://www.comune.ro/?/judet/ijud15/#sthash.syBmvpbO.dpuf


8/69

8

Capitolul II – Factorii genetici ai climei

2.1. Radiația solară

Ea reprezintă principalul factor climatic, deoarece influențează atât în mod direct cât și în

mod indirect majoritatea proceselor atmosferice fiind deasemenea și principala sursă energetică

care ajunge pe suprafața terestră.

Principalele mărimi fizice care definesc radiația solară sunt:

a) Energia radiantă (Qe) – reprezintă energia primită, emisă sau transportată sub formă de

radiație, unitatea de măsură a acestei mărimi fizice este joule

1J = 1W/s

b) Fluxul energetic (Φe) – reprezintă energia pe unitatea de timp a radiației emisă, primită sau

transportată. (Iulica Văduva, 2008). Principalele mărimi care definesc radiația solare sunt

următoarele:

2.1.1. Radiația solară directă (S)

Reprezintă acea parte a radiației globale (Q) care străbate atmosfera și ajunge pe

suprafață terestră nemodificată, însa doar o parte din aceasta ajunge deoarece cealaltă parte este

reținută de stratul de ozon și de dioxidului de carbon. Aceasta variază în funcție de unghiul

înălțimii Soarelui, de transparența atmosferei (nebulozitatea, umezeala aerului, cantitatea de

pulberi în suspensie etc).

2.1.2. Radiația solară difuză (D)

Reprezintă acea parte a radiaței globale care ajunge modificată pe suprafața terestră,

aceasta ia naștere datorită ciocnirii radiaței solare directe cu moleculele de gaze din atmosferă

fiind deviată în toate părțile ajungând în cele din urmă pe suprafața terestră, în sectorul montan

se înregistrează valori mai mari deoarece nebulozitatea este mai mare.

2.1.3. Radiația globală (Q)

Reprezintă suma radiației directe cu cea difuză și se exprimă prin următoarea formulă:

Q = S + D (Nicoleta Ionac, Sterie Ciulache, 2007)

Conform stație meteorologice din municipiul Constanța valorile radiației globale sunt exprimate

în următor ul tabel


9/69

9

Tabel 2 - Variația diurnă a intensității medii multianuale a radiației solare globale

Luna ora

9 12 15

Decembrie 77 195 77

Iunie 628 803 621

Sursa: Iulica Văduva, 2005

Figura nr. 2 - Variația diurnă a intensității medii multianuale a radiației solare globale pe suprafațăorizontală la stația Constanța (Wm-2), în luna decembrie

Prelucrare din tabel 2

2.1.4. Radiația reflecată (Rs)

Este acea fracțiune din radiația solară care este modificată de suprafața de incidență și se

exprimă prin următoarea relație:

A = Rs / Q x 100 unde:

A - reprezintă albedoul , Rs - radiația reflecată și Q – radiația globală

Albedoul este acel indice ce redă intensitatea radiației reflectate pe o anumită unitate de

suprafață, în zona de studiu zonele cu cel mai mare albedo sunt în zonele întinse și cu suprafețe

ierboase iar valorile cele mai scăzute în zonele împădurite și pe versanții cu expunere nordică.

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

ora 9 ora 12 ora 15

Q ( W m - 2 )

Decembrie

Iunie


10/69

10

2.1.5. Radiația absorbită

Reprezintă cantitatea de energie solară preluată de suprafața activă si transformată în

energie calorică. Ea este condiționată de altitudine, din cauza cresterii nebulozității și a reducerii

cantității de radiație totală primită. (Văduva, 2005)

2.1.6. Bilanțul radiativ

Reprezintă diferența dintre radiația primită și cea absorbită și se exprimă prin relația:

B = S sin ho + D - Rs + Ea – Rl – Ep, unde:

B – Bilanțul radiativ

ho= unghiul de înălțime al Soarelui deasupra orizontului;

D = radiația solară difuză; Rs = radiația solară reflectată de undă scurtă;

Ea = radiația emisă de atmosferă de undă lungă;

Rl = radiația reflectată de undă lungă;

Ep = radiația de undă lungă emisă de suprafața terestră.

Tabel 3 - Fluxul mediu multianual al bilanțului radiativ total (Iulica Văduva, 2005)

luna ora

0 6 9 12 15 18

Decembrie -35 -28 28 112 21 -28

Iunie -49 49 398 537 335 28

Figura nr. 3 - Variația fluxului mediu multianual al bilanțului radiativ total la stația radiometrică Constanța(prelucrare din tabel 3)

-100

0

100

200

300

400

500

600

ora 0 ora 6 ora 9 oea 12 ora 15 ora 18

B ( W m - 2 )

Decembrie

Iunie


11/69

11

2.2. Factorii dinamici

Masele de aer generate fie de cicloni fie de anticicloni sunt cei mai importanți factori în

cea ce determină schimbările vremii de la o zonă la alta. Iau naștere datorită încălzirii inegale a

suprafeței terestre fie că este vorba de continente sau de suprafețe acvatice.

Principalii centrii barici care acționează în zona de studiu sunt următorii:

- Anticiclonul Est-European se asociază maselor de aer polar continental care aduc pe

timpul iernii vânt rece și uscat și pe timpul verii, vânt secetos și uscat, zona de studiu este

expusă în cea mai mare parte acestui tip de circulație.

- Ciclonii mediteraneeni acționeaza cu frecvență mai mare iarna, alături de alte

formațiuni barice secundare precum anticiclonul Arab și cel Nord african, aduce vara aer

fierbinte și uscat și un aer cald și umed pe timpul iernii. Aceștia iau naștere în

Mediterană, datorită ciocnirii‖ a două mase de aer cu propritetăți diferite, unul de origine

polară și celălalt de origine tropicală, în zona analizată au o frecvență moderată, zona cea

mai expusă fiind in partea de SV

- Ciclonii pontici cunocuți sub denumirea de ciclogeneza pontică si frontul de coastă al

Mării Negre, aceștia iau naștere în Golful Odessa, deoarece apa este puțin adâncă iarna

apa este mai caldă față de uscat iar vara procesul este invers.

În funcție de acești centrii barici zona de studiu se suprapune peste 3 mari provincii de

sectoare climatică:

- De ariditate, ocupă cea mai mare parte a zonei de studiu, aici persistă Anticiclonul Est-

European

- Submediteraneană, ocupă partea de SV, aici se simt prezența ciclonilor mediteraneeni

- Pontică, ocupă doar o fâșie întinsă din partea de est, ea se întinde în lungul coastei Mării

Negre.


12/69

12

2.3. Factorii fizico-geografici

2.3.1. Reli eful , este cel mai important factor fizico-geografic care influențează clima, el

este cel care redă variabilitatea cea mai mare a topoclimatelor, microclimatelor.

Prin caracteristicile lor morfologice (forme de relief) și morfometrice cum ar fi:

orientarea versanților, înclinarea pantelor, tipurilor de versanți (concavi sau convecși), prin

altitudine (scăderea temperaturii, creșterea cantităților de precipitatii etc), fragmentare chiar și

densitatea rețelei hidrografice genereaza caracteristici climatice diferite de la o zonă la alta chiar

și pe areale de mici dimensiuni.

Relieful județului Constanța este format din podișuri foarte joase, acesta are aspect de

câmpie având altitudini cuprinse între 0-200 m

Se disting 2 unități mari de relief, Podișul Dobrogei Centrale și Podișul Dobrogei de Sud

care ocupă cea mai mare parte a zonei de studiu

Tipuri genetice de relief, foarte important este relieful carstic, în special pe calcare

sarmațiene astfel reprezintă un tip

aparte față de celelalte regiuni, în

sensul că este axat pe calcare de

vârstă, structură, grosimi și

caracteristici diferite. Pătura de loess

ce acoperă cea mai mare parte a

calcarelor fosilizează relieful

carstic precuaternar. Pentru

Dobrogea de Sud este specific

merocarstul. O importanță deosebită au avut fazele de denudare a calcarelor sarmațiene și

eocene. (Buciu, 2012). Formele de relief asociate sunt: cheile, dolinele, poliile, avenele li

peșterile. Dintre peșteri cea mai cunsocută este cea de la Limanu, cele mai cunoscute chei sunt

cele din Dobrogea Centrală, Cheile Dobrogei sculpate de râul Casimcea și Canaralele Fetii

situate la Hârșova.

Foto 1 - Cheile Dobrogei (arhivă personală)

Foto 2 - Peștera Limanu (arhivă personală)


13/69

13

Procesele de modelare actuală a reliefului, aici clima joacă un rol foarte important, mai

ales precipitațiile. Ele sunt de 2 feluri:

Procese permanente (fluviatile), efectuate de rețeaua hidrografică prin eroziune, transport

și acumulare, acestea se întâlnesc mai ales în partea centrală în lungul văilor.

Procese periodice (sezoniere) reprezentate prin eroziune torențială, șiroiri, spălare însuprafață, solifluxiuni, sufoziuni etc. Cele mai des întâlnite sunt procesele de tasare și de

sufoziune deoarece predomină loessul.

Tasarea este un proces gravitaţional lent care se realizează cu predilecţie în depozite

groase sau în roci afânate cu porozitate mare ce permit, circulaţia apei pe verticală . (Ielenicz,

2010)

Sufoziunea este un proces gravitaţional complex în care deplasările lente

(precumpănitor în prima parte a producerii lui) se completează cu altele rapide. Rezultă unrelief variat care se însumează pe măsura dezvoltării procesului în timp şi pe spaţii tot mai largi.

(Ielenicz, 2010)

Relieful marin și litoral

- Faleza se alungeşte de la capul Dunavăţ (sud Deltă) şi până la Vama Veche.

Este abruptă, verticală, având înălţimea de 10 – 30 m. Se prezintă în două ipostaze: activă

şi în conservare sau moartă. Cea activă apare la sud de Capul Sengol (nord Constanţa, sau

Capul Pescăriei). Faleza în conservare se află la vestul complexelor lagunare Siutghiol

(Mamaia) şi Razelm (Posea, 2005)

- Plajele și cordoanele litorale. În sud plajele sunt dominate de nisip mai grosier şi de

cochilii ca la: Mangalia, Venus, Jupiter, Tatlageac-23 August, Costineşti. Tot aici, în urma

efectuării unor diguri au apărut noi petice de plaje. În sectorul nordic ţărmul se compune dintr -o

înşiruire de cordoane emerse şi chiar submerse, cu înălţimi de până la 2 m, pe care pot apărea

dune. (Posea, 2005)


14/69


15/69

15

2.3.2. Geologia , este în strânsă legatură cu relieful dar se definesc și niște particularități.

În general geologia influețează cel mult scurgerea precipitațiilor în adâncime și ca atare

alimenteaza pânza freatică însă în zona de studiu este foarte slab alimentată.

O situație mai specială este în zona cu calcare la zi, acestea influențează în mod

accentuat atât scurgerea și infiltrarea precipitațiilor cât și temperatura zonei, astfel calcarele se

încălzesc mai repede dar la cea mai mică advecție se racesc repede iar apa din precipitații are

un regim de scurgere și de infiltrarea diferit față de unitățile învecinate, de exemplu exocarstul

este repezentat de chei iar endocarstul de peșteri.

Din punct de vedere geologic zona este foare veche astfel zona studiată se împarte în

două mari unități:

Dobrogea Centrală se suprapune în cea mai mare parte peste Podișul Casimcei,

fundamentul acestuia este de vârstă precambriană și paleozoică, astfel acesta s-a format în

timpul orogenezei caledonice, ulterior munții care s-au format atunci au fost erodați în timp

geologic și ca atare s-a transformat într -o uloară suprafață ondulată numită peneplenă. Astfel

fundamentul este alcătuit din șisturi verzi peste care se suprapun stratele de loss, iar din loc în

loc se mai întâlnesc și calcarele mezozoice.

Dobrogea de Sud, este alcătuită din șisturi asemănătoare cu cele din Platforma

Moesică, face parte din Platforma Mării Negre, alți autori consideră că ar face parte din

Platforma Moesică. Acesta la rândul lui este acoperit cu sedimente siluriene, mezozoice,

eocene și puțin din sarmațian.

Deasemenea între aceste două mari unități se întâlnește falia Ovidiu-Capidava

Foto 3 – Șisturi verzi (fotograf Iuliana Vijulie)


16/69

16Figura nr. 5 - Harta geologică (prelucrare după Harta Geologică a României, scara 1:200.000)


17/69

17

2.3.3 . Vegetația joacă un rol foarte important în modificarea parametrilor climatici mai

ales a temperarurii, a vântului, a radiației solare incidente, a umezelii și tot ea influnțează

scurgerea și infiltrarea apelor provenite din precipitații pe versant. Astfel caracteristicile

climatice se pot diferenția în funție de tipul de vegetație, diferența cea mai mare se simte între

vegetația ierboasă, terenurile agricole și suprafețe forestiere. În funcție de repartiția și

densitatea acestora se pot diferenția topoclimatele și microclimatele, astfel, în pădure

amplitudinile termice sunt mai mici (veri mai răcoroase și ierni mai blânde), radiația solară e

mai scăzută, vântul are viteze mai mici, evapotranspirația și umezelea sunt mai mari iar apa

provenită din precipitații se scurge mai lent în timp ce pe terenurile lipsite de păduri situația

este contrarie.

Fiind la altitudini foarte joase zona se suprapune peste formațiuni de stepă și

silvostepă în partea de sud-vest, acestea la rândul lor au fost înlocuite în cea mai mare parte de

culturile agricole, astfel vegetația

județului Constanța are următoare

distribuției:

- Zona de stepă cuprinde

terenurile agricole în cea mai

mare parte neirigate, acestea

pot fi în alternanță cu

vegetația naturală precum

pajiștile cu firuță și pelinița

puternic modificată.

- Zona de silvostepă cuprinde

specii de vegetație forestieră

precum pădurile cu stejar

pufos cu arțar, păduri custejar pendunculat și pădurile

de cer și gârniță cu cărpiniță

dar deasemenea există și

terenurile agricole ce intră în

alternanță cu pajiști și

păiușroșu modificate în

silvostepă.

Foto 4 - Rezervația Fântânița

(http://www.traseeostrovadamclisi.ro/Turism-

3/Resurse-turistice-naturale-2)


18/69

18

-

Figura nr. 6 - Harta utilizării terenurilor (prelucrare de pe CLC 2006)


19/69

19

2.3.4. Solur il e , clima influențează formarea solurilor prin procesul de meteorizare și

prin spălarea contituienților cu apa provenită din precipitații. La răndul lor și solurile

influențează clima cel putin la nivel microclimatic, astfel prin culoare și textura sa

influențează temperatura și umezeala însă cel mai mult influențează albedoul, cu cât solurile

au culoarea deschisă cu atât al bedoul este mai mare.

Tabel 4 - Albedoul diferitelor suprafețe active (Iulica Văduva, 2005)

Felul suprafeței active A(%)

Soluri mobilizate umede 5-14

Soluri mobilizate uscate 12-20

Argilă, loess, marnă umedă 14-18Argilă uscată 22-24 Nisip 25-40

În zona studiată cele mai răspândite clase de soluri sunt cernisolurile (molisoruri ,

S.R.C.S, 1980), iar in proporții mai mici se ragăsesc cambisolurile și solurile neevoluate sau

trunchiate.

Molisolurile – dintre acestea cele mai predominante fiind cernoziomurile, având

orizont A molie cu crome mai mici sau egale cu 2, in stare umedă (sau sub 3 în stare umedă,în cazul cernoziomurilor nisipoase cu orizont B), orizont intermediar (AC, B cambic, B argic)

cu culori cu I crome şi valori sub 3,5 (în stare umedă) cel puţin în partea superioară I (pe

aproximativ 10-15 cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale I şi orizont C

carbonatoiluvial sau carbonaţi secundari în primii 125 cm (200 cm în cazul texturii grosiere).

Sunt excluse solurile formate pe materiale parentale calcarifere sau pe roci calcaroase care

apar între 20 și 50 cm (Oprea, 2009).

Solurile neevoluate sau trunchiate, din această categorie în zona studiată fac parte

solurile aluviale (aluviosoluri). Au un orizont Ao cu grosimi ce trec ușor de 20 cm care la

rândul lui este situat direct pe orizontul C (depozite aluviale, fluvio lacustre de orice textură),

acestea se întâlnesc numai pe văile principalelor râuri.

Cambisolurile ocupă un areal foarte restrâns, cel mai reprezentativ areal este în

Podișul Casimcei pe valea râului omonim, acestea se caracterizează prin culoare brună și

fertilitate pentru păduri, au un orizont B cambic de culori cu valori și crome mai mari de 3,5

în stare umedă,începând din partea superioară. De regulă nu au un orizont C

carbonatoaluvial în primii 80 cm cu excepția celor erodate. (Oprea, 2009).


20/69

20Figura nr. 7 - Harta solurilor (prelucrare dupa Harta solurilor, ICPA)


21/69

21

2.3.5. H idrografia , la nivelul teritoriului analizat aceasta influențează din punct de

vedere microclimatic și topoclimatic, astfel prezintă un modelator climatic, cea ce înseamnă

cu influențează cel mai mult temperatura și umezeala, zona cea mai caracteristică este zona

litorală urmată apoi de lunca Dunării.

Astfel hidrografia județului Constanța este una foarte săracă, cele mai multe dintre

râuri au caracter temporar și semipermanent.

Râurile, caracteristica principalelor râuri sunt definite în următorul tabel:

Tabel 5 - Caracteristicile morfometrice ale principatelor râuri (Cristina Buciu, 2012)

Râul Lungime(km)

Altitudine Panta

medie

(°)

Suprafaţa (km2)

Debit (l/s) Loc de vărsare Amonte Aval

Albeşti 25 100 0 4 326 Nepermanent Lac MangaliaAlimanu 20 20 7 1 198 15-20 Lac Buceag

Biruinţa * 7 40 0 6 90 20-30Lac Techirgiol

(Zarguzon)

Casimcea 42 309 0 6 740 >50 Lac Tașaul

Canaraua Fetei 16 26 7 1 181 Nepermanent Lac Oltina

Ceair 12 60 9 4 48 Nepermanent Lac Buceag

Peştera > 26 100 9 4 257 Nepermanent Lac Cochirleni

Urlighioi 7 68 0 10 25 20-30

Lac Techirgiol

(Zarguzon)

Urluia 98 97 9 1 1346 Nepermanent Lac Vederoasa

Valea Baciului 39 125 10 3 257 Nepermanent Lac Baciu

Valea Mare 29 83 3 3 294 40-50 Lac Dunărenii

Foto 5 - Râul Casimcea

(http://www.trilulilu.ro/imagini-calatorii/raul-casimcea-foto-neptunus)


22/69

22

Lacurile, sunt destul de numeroase unele având suprafețe destul de mari, au particularități

diferite față de celalte județe ale României, astfel aici există limanuri fluviatile , care s-au

format prin bararea gurii de varsare în alt râu și limanuri maritime care s-au format prin

bararea gurii de vaărsare a râurilor în mare și lagunele care s-au format prin închiderea unor

foste golfuri marine de către cordoanele litorale. Caracteristicile principale ale lacurilor

precum și tipul acestora sunt redate în următorul tabel:

Tabel 6- Caracteristicile morfometrice ale principatelor lacuri (Cristina Buciu, 2012)

Nume

Suprafaţa(km

2)

Adâncime (m)

Lumgimea

(km)

Lăţimea(km) Mod de alimentare

Agigea 0.65 0,7 0.8 0.8

Baciu 2.92 1 5.5 1

Bugeae(Gârliţa) 15.9 1,71 7.5 3

izvoare, cursuri de apă, precipitaţii

Cochirleni 3.12 1 4.1 1.2 izvoare

Costineşti 0.07 0.35 0.57 0.19 Precipitaţii

Oltina 21.9 1,70 6 3,7

izvoare, cursuri de apă, precipitaţii, Dunăre

Mârleanu 7,7 0.8 3.5 2.1 izvoare

Mangalia 3.11 13 6.5 0.8 cursuri de apă, precipitaţii

Siutghiol 1.9 17.05 7.5 4.2

Tatlageac 1.38 2.5 3.07 1,15 Izvoare

Techirghiol 11.65 9,7 7 4.4 cursuri de apă, izvoare

Vederoasa 5.3 2 6 2,7

izvoare, cursuri de apă,| precipitaţii, Dunăre

Foto 6 - Lacul Siu tghiol

(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ed/Lacul_Siutghiol_la_apus.jpg)

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ed/Lacul_Siutghiol_la_apus.jpghttp://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ed/Lacul_Siutghiol_la_apus.jpg


23/69

23

PARTEA A II-A – ANALIZA PARAMETRILOR CLIMATICI

Capitolul 3 – Temperatura aerului

Temperatura aerului este unul dintre cei mai importanți parametri ai stării aerului,

caracterizându-se printr-o variabilitate deosebită în timp si spațiu. Efectul factorilor genetici

se manifestă pregnant în repartiția tuturor caracteristicilor regimului multianual al aerului.

(Văduva, 2005).

3.1. Temperatura medie anuală

Pentru acest parametru s-au folosit datele de la stațiile meteorologice Constanța șiHârșova pentru intervalul 1971-2000.

Astfel media multianuală calculată pe acest interval este 11,5 °C la stația Constanța

respectiv 11 °C, însă pe intervalul analizat există valori fie prea mari, prea mici dar există și

valori medii anuale apropiate de cele multianuale. Astfel se observă pe graficul de mai sus că

temperatura medie anuală variază destul de mult de la un la altul dar totuși tendința este de

creștere, la fel se întâmplă și în restul regiunii analizate. Cea mai mică temperatură medie

anuală se înregistrează în anul 1980 deoarece în acel an s-a resimți influența AnticiclonuluiEst-European mai ales din timpul iernii, totuși s-au resimțit și influențele baltice, și în alți ani

s-au întâmplat aceste fenomene, în anii 1974, 1976, 1980, 1985 și 1987 cand temperatura

medie anuală a avut valoarea în jur de 10,5 °C.

Au fost ani în care temperatura anuală a sărit de 12,5 °C, astfel în anul 1993 s-a

determinat cea mai mare valoare, 13,8 °C precedați de anii 1990 ș Anticiclonul Est-European

a acționat foarte mult pe timpul verii la care s-au mai alăturat și ciclonii mediteraneeni,

ambele formațiuni barice aducând aer uscat și fierbinte.

În funcție de valorile și cauzele menționate anterior, le putem grupa pe 2 intervale

acestea fiind, 1973-1987 unde s-au înregistrat cele mici valori menționate respectiv 1988-

2000.


24/69

24

8

9

10

11

12

13

14

15

1 9 7 1

1 9 7 2

1 9 7 3

1 9 7 4

1 9 7 5

1 9 7 6

1 9 7 7

1 9 7 8

1 9 7 9

1 9 8 0

1 9 8 1

1 9 8 2

1 9 8 3

1 9 8 4

1 9 8 5

1 9 8 6

1 9 8 7

1 9 8 8

1 9 8 9

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

T ( ° C )

Constanța Hârșova

La nivel regional acest parametru ale valori mai mari față de celelalte regiuni ale țării.

Fiind un relief relativ neted, variația spațială este redusă, astfel cele ma i scazute se

înregistrează în partea nordică unde aici temperatura anuală are valori de 10 °C, crescând

foarte ușor către zona centrală unde aici se ating cele mai mari valori (peste 11 °C), și pe

litoral deoarece se aerul se canalizează pe Canalul Dunăre-Marea Neagră dar și briza marină

își face efectul mai ales iarna când temperatura este pozitivă sau ușor negativă. În partea de

sud se înregistrează deasemenea valori ridicate cuprinse relativ între 10,8 – 11 °C.

Figura nr. 8 – Variația temperaturii medii anuale la Constanța și Hârșova în perioada 1971-2000(prelucrare din tabel 7)


25/69

25

Figura nr. 9 – Harta temperaturii medii anuale (prelucrare din Atlasul RSR)


26/69

26

Tabel 7 - Temperatura medie anuală (Grigore Elena, 2011)

CONSTANȚA HÂRȘOVA

Anul Media anuală Ianuarie Iulie Amplitudinea Media anuală Ianuarie Iulie Amplitudinea1971 11,6 3,9 22,1 18,2 11 1,8 21 19,2

1972 11,5 -0,6 23,1 23,7 11,2 -2,3 23,1 25,4

1973 11 -0,6 22,2 22,8 10,4 -2,2 22,6 24,8

1974 11,2 -1,4 20,1 21,5 11 -3 21,5 24,5

1975 12,2 3,4 23,3 19,9 11,7 1,8 22,9 21,1

1976 10,7 1,3 22,2 20,9 10 -0,4 21,5 21,9

1977 11,6 1,7 22,1 20,4 11 -0,5 22,5 23

1978 11,1 0,8 21 20,2 10,3 -1 21 22

1979 12,1 1,2 21,3 20,1 11,3 -1,6 20,3 21,9

1980 10,8 -0,5 21,2 21,7 9,8 -3,2 22 25,2

1981 12 0,6 21,7 21,1 10,9 -1,8 20,9 22,7

1982 11,7 0,1 21,1 21 10,7 -2 20,8 22,8

1983 11,7 3,5 22,9 19,4 10,8 1,7 22,7 21

1984 11,4 3,4 20,9 17,5 10,7 1,8 20,4 18,6

1985 10,3 -2 20,9 22,9 8,4 -5,7 21,3 27

1986 11,6 3,3 20,9 17,6 10,5 1,1 21 19,9

1987 10,3 -2,3 22,1 24,4 11,6 -4,8 23,8 28,6

1988 11,6 3,8 23,4 19,6 11,8 1,5 24,5 23

1989 12,1 1,5 24,3 22,8 11,8 0,2 22,1 21,9

1990 12,6 -0,4 22,4 22,8 13,4 -3,5 23,4 26,9

1991 11,2 1,8 22,6 20,8 11,3 0,1 23,2 23,1

1992 11 0,7 23,9 23,2 10,4 -1 22,1 23,1

1993 11,1 1,5 22,5 21 13,8 -0,6 21,4 22

1994 12,9 4,5 20,7 16,2 11 3,3 23,2 19,9

1995 11,1 1 23,9 22,9 10,4 -1,3 23,9 25,2

1996 11,1 -1,5 24,6 26,1 10,1 -3,2 23,2 26,4

1997 12,1 -1,2 22,9 24,1 11,1 -3,2 21,9 25,1

1998 13,1 3,4 22,2 18,8 11,9 1,4 23,2 21,8

1999 12,6 2,3 25,6 23,3 12,1 0,4 24,6 24,2

2000 11,6 -2,2 23,3 25,5 10,8 -4,4 24,5 28,9

Medii 11,5 1 22,3 21,3 11 -1 22 23


27/69

27

3.2. Temperatura medie lunară

Pe graficul alăturat se observă ca valorile acestui parametru sunt foarte apropiate, astfel

acest grafic este tipic cu celelalte stații de pe teritoriul României.

De obicei valorile sunt mai mari pentru stația Constanța, dar în lunile de primăvară la

Hârșova se înregistrează valori puțin mai mari, totuși diferența cea mai mare este în lunile de

iarnă, astfel la stația Hârșova temperatura este ușor negativă iar la Constanța este ușor pozitivă

deoarece continentalismul este mai mare la Hârșova iar prezența Mării Negre la Constanța

determină valori pozitive, deoarece apa se răcește mai greu decât uscatul și ca atare apa Mării

Negre reprezintă un modelator climatic, deasemenea și stația Hârșova are Dunărea ca suprafața

acvatică dar aceasta influențează prea puțin în comparație cu Marea Neagră.

Tabel 8 - Temperatura medie lunară (Grigore Elena, 2011)

Luna Constanta Hârşova

Ianuarie 1 -1

Februarie 1,8 0,4

Martie 4,7 4,6

Aprilie 10 10,9

Mai 15,6 16,6

Iunie 20,2 20,6

Iulie 22,4 22,3

August 22 21,5

Septembrie 18,1 17,2

Octombrie 13 11,3

Noiembrie 7,2 5,1Decembrie 3 0,7

Media anuală 11,6 10,8

-5

0

5

10

15

20

25

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

T ( ° C )

Constanta Hârşova

Figura nr 10 - Variația temperaturii medii lunare la stațiile Constanța și Hârșova (prelucrare din Tabel 8)


28/69

28

3.3. Temperatura medie a lunii ianuarie

În luna ianuarie, cea mai rece lună a anului, repartiția valorilor medii multianuale ale

temperaturii aerului evidențiază interacțiunea dintre procesele circulației atmosferice cu relieful si mai ales cu lanțul Munților Carpați. (Văduva, 2005).

Pe graficul alăturat se obeservă ca temperatura în luna ianuarie este mai mare indiferent

de situația sinoptică deoarece la influența Mării Negre prezintă un modelator climatic pe timpul

iernii atât prin temperatura apei cât și a ciclonilor mediteraneeni și pontici care aduc un impuls

de aer mai cald în zona.

Variația anuală se menține aproximativ la fel în cazul celor 2 stații, în unele cazur i

variația este atât de mare de la un an la altul încât acest parametru a avut valori atât negative cât

și pozitive la ambele stații.

Când temperatura a atins valori negative la ambele stații, în acei ani (1971, 1972, 1973,

1974, 1980, 1985, 1988, 1990, 1996, 1997, 2000) înseamnă că în perioadele prezența

Anticiclonul Est-European a fost foarte intensă cea ce înseamnă ca numărul de zile cu ger a fost

foarte mare.

-8

-6

-4

-2

0

2

4

6

1 9 7 1

1 9 7 2

1 9 7 3

1 9 7 4

1 9 7 5

1 9 7 6

1 9 7 7

1 9 7 8

1 9 7 9

1 9 8 0

1 9 8 1

1 9 8 2

1 9 8 3

1 9 8 4

1 9 8 5

1 9 8 6

1 9 8 7

1 9 8 8

1 9 8 9

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

T ( ° C )


Figura nr 11 - Variația temperaturii medii a lunii ianuarie la stațiile Constanța și Hârșova (prelucrare dinTabel 7)


29/69

29

Când temperatura a atins valori pozitive în ambele situații, în acei ani ( 1975, 1983, 1984,

1986, 1988, 1991, 1994, 1998, 1999) prezența ciclonilor mediteraneeni și pontici au avut o

frecvențâ foarte mare în comparație cu Anticiclonul Est-European, care la rândul lor au adus

aceste valori în zonă.

De aici rezultă faptul că în anii unde valorile au f ost negative regimul baric era predominant anticiclonic pe când în perioadele cu temperaturi pozitive era ciclonic.

3.4. Temperatura medie a lunii iulie

Comparativ cu luna ianuarie, în iulie repartiția temperaturii medii este mult mai

neuniformă, mai ales în regiunile mai înalte unde gradienții termici verticali ajung în medie la

peste 0.65°C/100m, ca urmare a încălzirii intense a pantelor însorite si a dezvoltării convecțieitermice. (Văduva, 2005)

Asftel și variația anuală este mai accentuată, există atât cazuri când la stația Hârșova

parametrul analizat a avut valori mai mari în anii: 1977, 1980, 1987, 1988, 1990, 1991. În aceste

per ioade gradul de continentalism la Hârșova a fost mai mare decât de obicei, pe de o parte

acționau ambele formațiuni barice, la Hârșova acționa destul de intens Anticiclonul Est-

European, dar și ciclonii pontici acționau mai bine în jurul Constanței. În res tul perioadelor

analizate temperatura calculată la stația Constanța fie a avut valori mai mari decât la Orșova fie

au avut aproximativ aceleași valori (cu mici diferențe de până la 0,2 °C).

19

20

21

22

23

24

25

26

1 9 7 1

1 9 7 2

1 9 7 3

1 9 7 4

1 9 7 5

1 9 7 6

1 9 7 7

1 9 7 8

1 9 7 9

1 9 8 0

1 9 8 1

1 9 8 2

1 9 8 3

1 9 8 4

1 9 8 5

1 9 8 6

1 9 8 7

1 9 8 8

1 9 8 9

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

T ( ° C )


Figura nr 12 - Variația temperaturii medii a lunii iulie la stațiile Constanța și Hârșova (prelucrare dinTabel 7)


30/69

30

3.5. Amplitudiniile medii anuale

Difereț ele dintre minimele (de iarnă) si maximele (de vară) lunare multianuale de

temperatură evidențiază variabilitatea neperiodică de la un loc la altul si de la un anotimp la

altul a oscilațiilor neperiodice ale temperaturii aerului precum si continentalismul climei.

(Văduva, 2005)

Astfel în majoritatea cazurilor amplitudinea termică anuală este mai mare la Hârșova

deoarece continentalismul este mai ridicat, mai ales iarna atunci cand temperatura înregistrează

valori mai mici față de Constanța, de aici reiese faptul că Hârșova are un regim anticiclonic mai

accentuat. Faptul ca la stația Hârșova se înregistrează temperaturi negative mai frecvente

determină și mai mult o amplitudine termică mai mare. În general la cele 2 stații analizate amplitudinea termică are valori cuprinse între 20-25

°C, însă au existat ani când aceasta a avut valori mai mici (1971, 1975, 1984, 1994, 18,8) cea ce

rezultă faptul că atât verile cât iernile au fost mai blande, adică n-au persistat gerul și inghețul de

pe timpul iernii dar nici valuri de căldură n-au persistat prea mult în timpul verii.

Au fost ani când amplitudinea termică a avut valori depășind astfel pragul de 25 °C în

anii 1971, 1980, 1987, 1990, 1996, 2000 cea ce însemnă ca în aceste perioade a persisitat mai

mult gerul din timpul iernii și valurile de căldură din timpul verii

15

17

19

21

23

25

27

29

31

1 9 7 1

1 9 7 2

1 9 7 3

1 9 7 4

1 9 7 5

1 9 7 6

1 9 7 7

1 9 7 8

1 9 7 9

1 9 8 0

1 9 8 1

1 9 8 2

1 9 8 3

1 9 8 4

1 9 8 5

1 9 8 6

1 9 8 7

1 9 8 8

1 9 8 9

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

A ( ° C )


Figura nr 13 - Variația ampltudinii medii anuale la stațiile Constanța și Hârșova (prelucrare din Tabel 7)


31/69

31

În funcție de variația acestui parametru se disting două perioade 1971-1984 respectiv

1985-2000, în cel de al doilea interval variațile au fost mult mai mari cea ce însemnă ca și

vremea a fost schimbătoare de la un la altul.

3.6. Temperaturile extreme și amplitudinile termice extreme

Circulația generală a atmosferei si condiț iile fizico-geografice locale, stau la baza

producerii temperaturilor extreme pe teritoriul analizat.

Comparativ cu valorile medii ale fiecăreia din cele două luni caracteristice, ianuarie si

iulie, sub influența advecțiilor de aer polar sau arctic si de aer fierbinte tropical, temperatura

aerului a înregistrat nvalori mult distanț ate între ele. În asemenea situații, amplitudinile termice

absolute cresc foarte mult . (Văduva, 2005). Atât temperatura minimă cât și cea maximăPentru calcularea acestui parametru s-au luat în considerare datele de la Mangalia și

Constanța.

Tabel 9 - Temperaturile extreme (Iulica Văduva, 2005)

Stația Maxima absolută Data Minima absolută Data Amplitudinea absolută

Constanța 36,9 24.VI.1982 -17,4 7.II.1965 54,3

Mangalia 37 27.VII.1987 -25,2 25.I.1942 62,2

Diferențele termice dintre maximele si minimele absolute ilustrează variabilitatea

neperiodică a fluctuațiilor temperaturii aerului. (Văduva, 2005).

Capitolul 4 – Temperatura suprafeței solului

La suprafața solului se produc cele mai importante procese detransformare a energiei

radiante în energie calorică, fapt ce îi conferă acestuia rol de suprafață activă (Geografia

României, I, Geografie Fizică, 1983). Gradul de încălzire a suprafeței solului depinde, în primul

rând, de intensitatea radiației solare. Pe lângă aceasta intervin si alți factori, legați de natura și

structura solului, de umezeala lui, de acoperirea cu vegetație sau zăpadă etc (Văduva, 2005).


32/69

32

Temperatrura solului depinde foarte mult de temperatura aerului, de tipul de suprafața

activă, dacă aceasta este acoperită cu un anumit tip de vegetație, dacă este folosit în scop agricol,

daca sunt suprafețe antropice etc.

Pentru a analiza acest parametru din zona studiată s-au luat în considerare stațiile Hârșova

și Mangalia Ca și temperatura aerului temperatura solului este mai mare la stația Hârșova decât

stațiile meteo aflate pe litoral, cele mai mici valori se ating în lunile de iarnă iar cele mai mari în

lunile de vară. La Mangalia temperatura solului are valori pozitive chiar și iarna (inclusiv luna

ianuarie) deoarece este mult mai umede iar un sol umed are căldura specifică și conducti bilitatea

termică mai mari.

Tabel 10 - Temperatura medie lunară a solului (Iulica Văduva, 2005)

StatiaI II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual (A°C)|

Hârşova -1,7 0,2 5,1 13,2 20,5 25,4 27,3 25,9 20,1 12,6 5,7 0,5 12,9 29

Mangalia 1,5 2,1 5,8 12 19,8 25 27,2 26,6 20,2 13,5 7,7 3,1 13,7 25,7

-5

0

5

10

15

20

25

30


T ( ° C )

Hârşova Mangalia

Figura nr 14 - Variația ai medii anuale la stațiile Constanța și Hârșova (prelucrare din Tabel 7)


33/69

33

0

2

4

6

8

10

12

14

1800

1900

2000

2100

2200

2300

2400

2500

2600

1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990

T ( ° C )

o r e

Durata de strălucire (ore) Temperatura (°C)

Capitolul 5 – Durata de strălucire a soarelui

Constituie o altă caracteristică climatică, a cărei cunoastere prezintă un interes special

pentru diferite sectoare de activitate. O importanță practică o are cunoasterea acestui

parametru pentru agricultură; de asemenea aceasta se află la baza activităț ii de curăheliomarină, strălucirea Soarelui constituind elementul determinant al potențialului

climatoterapeutic pentru regiunea litorală. (Văduva, 2005)

5.1. Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui

Pentru analiza acestui parametru s-au folosit doar date de la stația Constanța pe o perioada de 10 ani (1981-1990), aceasta variază împreună cu temperatura aerului iar cauzele lor

sunt aproximativ aceleași, pentru a se evidenția mai bine acest lucru s-a întocmit un grafic de

corelație dintre temperatura aer ului și durata de strălucire a Soarelui.

Figura nr 15 - Relația dintre temperatura aerului și durata de strălucire a Soarelui, medii anuale(prelucreare din Tabel 11)


34/69

34

Tabel 11 - Durata de strălucrie a Soarelui (medii anuale), (Arhiva ANM)

Anul Durata de strălucire (ore) Temperatura (°C) 1981 2321,6 12

1982 2319,5 11,7

1983 2370,9 11,7

1984 2135,1 11,41985 2249,3 10,3

1986 2344 11,6

1987 2090,2 10,3

1988 2154,3 11,6

1989 2350,4 12,1

1990 2477,5 12,6

5.1. Variația lunară aa duratei efective de strălucire a Soarelui

Cele mai mici valori se ating în lunile de iarnă iar cele mai mari în cele de vară astfel în

semestrul cald soarele strălucește îm jur de 1500 ore cea ce reprezintă aproximativ 70% din

cantitatea anuală restul de 25-30% din numărul de ore se regăsesc în semestrul rece reprezentând

anual în jur de 650 de ore.

Pentru a analiza mai amănunțit acest parametru s-au luat în considerare 3 stații meteo,deoarece strălucirea sorelui este corelată cu nebulozitatea, astfel valorile cele mai mari sunt la

stația Constanța deoarece din această parte a Mării, se explică prin acțiunea de destrămare a

sistemelor noroase pe care o exercită întinderile de apă ale mării care fac să predomine timpul

senin, precum si prin gradul accentuat de continentalizare al maselor de aer din sectorul vestic,

care ajung deasupra acestei regiuni prin intermediul circulaț iei generale a atmosferei. (Văduva,

2005)


35/69

35

Figura nr. 16 - Variația medie lunară a duratei de strălucire a Soarelui la stația Constanța (1981-1900),(prelucrare din Tabel 12)

Tabel 12 - Media lunară a duratei strălucirii soarelui (Grigore Elena, 2011)

0

50

100

150

200

250

300

350


LUNILE

o r e Constanta

Hârşova

Mangalia

Stația Constanța Hârşova Mangalia

L U N I L E

I 89 81,2 39,9

II 95,6 98,9 62,2

III 125,2 141,2 106,2

IV 192,7 185 164,4

V 258,8 258,6 242,7VI 274,7 276,9 253,6

VII 323,6 308,5 299,6

VIII 304,6 292,1 286,9

IX 232,5 243,3 221,2

X 175,5 170,6 119,7

XI 99,1 90 43,8

XII 79,1 70,4 61,7

Semestrul cald (IV-IX) 1586,9 1564,4 1468,4

Semestrul rece (X-III) 663,5 652,3 433,5

Anual 1901,8 2216,7 2250,74


36/69

36

Capitolul 6 – Umezeala aerului

Cantitatea de vapori de apă din atmosferă depinde de originea maselor de aer, de

distanța parcursă de acestea în deplasarea lor pe continent, de gradul de continentalizare, de

frecvența și cantitatea precipitațiilor și de structura suprafeței activ subiacente. (Bâzâc, 1983).Curenții de pe Marea Neagră influențează o porțiune îngustă, respectiv litoralul Mării

Negre. Aportul l ocal în procesele de umezire a aerului îl joacă si evaporarea apei de pe lacuri,

râuri, fluviul Dunărea, Canalul Dunăre- Marea Neagră, dar si procesele de evaporție (Văduva,

2005).

6.1. Umezeala relativă

R eprezintă cel mai bun indicator în cea ce privește starea higrometrică a aerului și arată

cu exactitate cât de umed este aerul din atmosferă. Acest parametru este dat de următoarea

relație:

r = e / E x 100, unde:

- r reprezintă parametrul analizat

- tensiunea efectivă

- tensiunea de saturație (Ionac, Ciulache, 2007)

6.1.1. Variația lunară a umezelii relative

Pe graficul alăturat se observă că valoarea umezelii relative are valorile cele mai mici în

lunile de vară mai ales în iulie (71-75%) iar cele mai maei valori în lunile de iarnă, mai ales în

decembrie (85-90%).

Pe parcusul anului parametrul analizat are valori mai mari la stația Constanța deoarece

evapotranspirația este mai mare deasupra mării, dar în lunile de iarnă la Hârșova sunt valori mai

mari din cauza faptului că iarna în zona litoralului vântul bate dinspre uscat spre mare și ca atare

sunt antrenați și vaporii de apă.


37/69

37

Tabel 13 - Media lunară a umezelii relative (Iulica Văduva, 2005)

60

65

70

75

80

85

90

95

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

r ( % )

Constanta Hârşova

LunaStaţia meteorologică

Constanţa Hârşova l 85,1 88,7

II 83,1 86III 83,5 81,2

IV 81,9 75,7

V 79,5 73,2

VI 75,6 72,3

VII 75,1 71,3

VIII 76,7 72,9

IX 78,7 76,1

X 81,6 80,4

XI 85,3 86,6

XII 86,4 90

Media anuală 81 79,5

Figura nr 17 - Variația medie lunară a umezelii relative la stațiile Constanța și Hârșova (1971-20000),(prelucrare din Tabel 13)


38/69

38

6.1.2. Frecvența zilelor cu diefrite caracteristici ale umezelii relative

6.1.2.1. Zile cu umezeală relativă mai mică sau egală cu 30%, reprezintă situațiile de scădere

excesivă a umidității aerului, ca si gradul de sărăcire a atmosferei în particule de apă. Asemenea

zile indică un grad ridicat de uscăciune, se întâmpla mai ales în perioadele lipsite de precipitații

și atunci când seceta persistă.În zona de studiu, indiferent de situația sinoptică, numărul de zile

cu umezeală relativă mai mică sau egală cu 30% sunt la stația Hârșova datorită gradului de

continetalizare mult mai mare față de Constanța. În perioadele cu pricina regimul anti ciclonic

este foarte accentuat.

Tabel 14 - Zile cu umezeală relativă mai mică sau egală cu 30% (Iulica Văduva, 2005)

Staţii Constanța Hârşova

L u n i l e

I 1 0,1

II 1,5 0,2II 1,2 2,4

IV 1,2 4

V 1,2 3,9

VI 1,4 3,3

VII 1 3,4

VIII 0,5 4

IX 1 3,4

X 1,3 1,3

XI 0,7 0,3

XII 0 0,1

Anual 3 26,4

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

4

4,5

I II II IV V VI VII VIII IX X XI XII

N r . d e z i l e

Constanța Hârşova

Figura nr. 18 – Variația parametrului analizat la stațiile Constanța și Hârșova (1961-2000), (prelucrare dinTabel 14)


39/69

39

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20


Lunile

N r . d e z i l e

Constanţa Hârşova

6.1.2.2. Zile cu umezeală relativă mai mare sau egală cu 80%, reprezintă situațiile de creștere

excesivă a umidității aerului, ca si gradul de îmbogățire a atmosferei în particule de apă.

Asemenea zile indică un grad ridicat de umiditate, se întâmpla mai ales în perioadele cu

precipitațiile abundente și/sau când evotranspirația este foarte mare.

Fiind la malul mării în majoritatea cazurilor acest parametru are valori mai mari la stațiaCosntanța deoarece procesul de evapotranspirație este mai mare, doar în lunile decembrie și

ianuarie sunt zile mai multe unde umezeala depășește 80%.

Tabel 15 - Zile cu umezeală relativă mai mare sau egală cu 80% (Iulica Văduva, 2005)

Staţii Constanţa Hârşova

Lunile

I 15,8 17

II 13,6 12,6

III 14,4 8,5

IV 12,4 4,3

V 11,9 3,2

VI 6,2 2,3

VII 5,4 1,6

VIII 5,1 1,9

IX 6,4 2,1

X 9,7 3,7

XI 14 11,6

XII 17,3 18,6

Anual 130,8 87,4

Figura nr. 19 – Variația parametrului analizat la stațiile Constanța și Hârșova (1961-2000),

(prelucrare din Tabel 15)


40/69


41/69

41

Figura nr. 20 - Variația nebolozității anuale la stația Constanța (1981-1990), (prelucrare din Tabel 16)

AnulLuna

AnualI II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

1981 8,1 7,2 5,7 5,7 4,7 3,1 3,5 2,1 5 3,9 6,6 6,8 5,2

1982 5,8 6,8 6,7 6,3 5,1 4,2 4,9 3,2 2,4 4,7 4,5 5,7 5,0

1983 5,5 4,7 5,3 5 4,8 4,9 3,9 4,1 2,9 3,4 4,3 6,8 4,6

1984 7,1 9,2 7,5 6,5 4,2 3,6 3,3 3,3 2,8 3,7 7,6 7,5 5,5

1985 7,3 4,5 8,1 6,4 4,2 5,2 3,3 2,4 3,9 3,9 7,3 6,6 5,3

1986 6,3 8,4 7,7 5,2 3,1 4,6 3,5 1,1 2,9 5,6 6,7 6,1 5,1

1987 7,3 7 6,4 5,9 6,1 4,3 2 4 2,5 5,9 7,8 6,9 5,5

1988 7 5,8 6,7 6,6 5,6 5,5 2,3 1,7 4,4 5,3 6,1 7,1 5,3

1989 4,8 5,3 5,5 5,8 5,8 5,6 3,1 1,9 5 4,5 6,2 5,5 4,9

1990 4,8 6 3,4 6 5,1 4,5 2,1 2,3 4,3 4,5 5 8,3 4,7

Multianual 6,4 6,5 6,3 5,9 4,9 4,6 3,2 2,6 3,6 4,5 6,2 6,7 5,1Tabel 16 - Nebulozitatea medie anuală (arhiva ANM)

4,0

4,2

4,4

4,6

4,8

5,0

5,2

5,4

5,6

1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990

Z

e

c

i

m

i


42/69

42

6.2.2. Nebulozitatea în august și decembrie

S-au luat în considerare aceste luni deoarece acestea înregistrează valorile extreme, astfel

în august sunt cele mai mici valori respectiv cele mai mari în decembrie.

Asftel în luna august a fost predominant cer senin în luna august în anii:1981, 1982,

1984, 1985, 1986, 1988, 1989, 1990 iar în luna dembrie a fost predominant acoperit în anii:

1984, 1988 și 1990, iar în restul anilor atât în decmbrie cât și în august a fost cer predominat

noros.

Astfel în perioadele cu cer senin a persistat regimul anticiclonic cu vreme frumoasă iar în

perioadele cu cer acoperit s-a intensificat foarte mult regimul ciclonic, ca atare vremea a fost

mohorâtă.

Figura nr. 21 – Variația nebulozității a lunii august (1981-1990) la stația Constanța (prelucrare din Tabel 16)

6.2.3. Frecvența nebulozității

Pentru întocmirea graficului frecvenţei nebulozităţii s-a calculat frecvenţa zilelor senine,

noroase şi acoperite . S-a împărţit numărul mediu de zile cu cer senin, noros şi acoperit la

numărul de zile calendaristice ale unei luni, obţinându-se astfel probabilitatea procentuală de

producere pentru fiecare lună din an. Pe baza acestor date s-au realizat graficele frecvenţei zilelor

senine, noroase şi acoperite pentru fiecare an de studiu şi pentru mediile multianuale.

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990

z

e

c

i

m

i

August Decembrie


43/69

43

Aceste grafice ajută la o mai bună observare a frecvenţei celor trei tipuri de zile, cu cer

senin, noros sau acoperit.

Astfel în tot timpul anului cerul este predominat noros, dar în lunile de vară se

evidențiază cerul senin mai ales în august iar cerul acoperit în lunile de iarnă mai ales în

decembrie, acest fapt se datorează centrilor barici care acționează diferit și în perioade de timpdistincte.

.

Figura nr. 22 – Regimul anual al nebuloztățiii la stația Constanța (1981-1990), (prelucrare din Tabel 17)

Luna

Frecvența nebulozității (%)

cer senin cer noros cer acoperit

I 12,58 46,45 40,97

II 10,36 49,29 40,36

III 10,32 51,94 37,74IV 12,00 58,67 29,33

V 20,00 63,23 16,77

VI 19,67 70,67 9,67

VII 39,03 55,48 5,48

VIII 49,03 47,42 3,55

IX 37,00 53,67 9,33

X 27,74 54,84 17,42

XI 13,00 53,00 34,00

XII 7,42 53,55 39,03

Anual 21,51 54,85 23,63

Tabel 17 -Nebulozitatea medie lunară (Iulica Văduva, 2005)

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%


F r e c v e n ț a

cer acoperit

cer noros

cer senin


44/69

44

Capitolul 7 – Precipitațiile atmosferice

7.1. Precipitațiile medii anuale

Pentru analiza acestui parametru s-au folosit doar date de la stația meteo de la Constanța pentru perioada 1974-1999. Acestea depind în primul rând de intercațiunea maselor de aer și de

predominanța acestor, când acționează o masă de aer mai umedă atunci și cantitatea de

preicipitații este mai mare iar când predomină masele de aer uscate atunci pot exista perioade de

secetă.

Astfel precipitațiile atmosferice variază foarte mult de la un la altul și prin urmare cu greu

se poate dacă există o tendință de creștere sau descreștere, în funcție de variația acestora putem

stabili trei intervale, și anume: - 1973 – 1989, în această perioadă au existat variații accentuate de la un an la altul, cu

excepția au fost perioadele 1978-1979, când cantitatea de precipitații a fost în jurul

valorii de 403-405 mm/an, respectiv 1980-1981 când au căzut în jur de 520-530 mm/an,

touși cea mai mare valoare din acest interval a fost de 609, 3 mm în anul 1974, iar cea

mai mică a fost de 224,2 mm în anul 1983.

- Al doilea interval este 1990-1995, aici au fost cele mai fluctuante variații, astfel în anul

1990 s-a înregistrat cea mai mică valoare din întreaga perioadă 101,8 mm, de aici rezultăfaptul că anul a fost cel mai secetos și cu cel mai mare deficit de umezealăm apoi în anii

1991 și 1992 cantitatea de precipitații anuale a crescut treptat după care în anii 1983 și

1984 acestea au avut o creștere bruscă cu valori cuprinse între 800 – 1000 mm/an, de aici

rezultă că în acești ani a predominant regimul ciclonic mai ales toamna și iarna atunci

când ciclonii mediteraneeni au fost încărcați cu umezeală după care în anul următor a

avut o descreștere foarte bruscă ajungând astfel de la 1000 mm/an la 183 mm/an.

- În cel de-al treilea interval analizat, 1997-1999, au fost cele mai mici variații, putem

spune că aceasta a fost relativ uniformă, astfel valorile sunt cuprinse între 278 -310

mm/an

La nivel teritorial se remarcă o ditribuție destul de variată ținând cont și de omogenitatea

suprafeței topografice, dar principalul factor este determinat de regimul baric, astfel în zona

costieră sunt cele mai mici cantități de precipitații (sub 400 mm/an), crescând treptat către

vest unde acestea depășesc 550 mm/an iar în partea de sud-vest acesta depășește 600 mm/an

deoarece în această zonă vin ciclonii mediteraneeni încărcați cu umezeală mai ales toamna și

iarna.


45/69

45

Figura nr. 23 - Variația anuală a cantităților de precipitații (1973-2000) la stația Constanța

0

200

400

600

800

1000

1200

1 9 7 3

1 9 7 4

1 9 7 5

1 9 7 6

1 9 7 7

1 9 7 8

1 9 7 9

1 9 8 0

1 9 8 1

1 9 8 2

1 9 8 3

1 9 8 4

1 9 8 5

1 9 8 6

1 9 8 7

1 9 8 8

1 9 8 9

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

P p ( m m )

Anul Constanța

1973 384,58

1974 609,37

1975 412,49

1976 293,34

1977 504,75

1978 403,851979 405,88

1980 534,36

1981 526,53

1982 329,91

1983 224,28

1984 396,19

1985 341,06

1986 308,8

1987 498,11

1988 404,2

1989 254,54

1990 101,86

1991 164,1

1992 353,07

1993 790,97

1994 1013,52

1995 183,67

1997 306,38

1998 278,71

1999 304,98

Pp (mm)

Tabel 18 - Precipitațiile medii anuale (Arhiva ANM)


46/69

46

Figura nr. 24 - Harta precipitațiilor medii anuale (prelucrare din Atlasul RSR)


47/69

47

7.2. Precipitațiile medii lunare

Pentru analiza acestui parametru s-au luat date de la 3 stații meteorogice, Adamclisi,

Hârșova și Constanța din perioada 1971-200. Astfel la Adamclisi cad cele mai multe precipitații

anuale (472,7 mm) iar la Constanța cele mai mici (392,2 mm). Astfel cantitatea de precipitațiiare aproximativ o distribuție unimodală cu minimul în lunile de iarnă și cu maximul în lunile de

vară, asftel în funcție de această distribuție se disting 2 sezoane:

Sezonul rece acesta începe în octombrie și se termină în februarie, aici cad cele mai

puține precipitații, acesta au o tendință de creștere de la lunile de iarnă spre primăvară și alta de

descreștere de la lunile de toamnă spre cele de iarnă, astfel cantit atea cea mai mare este luna

noirembrie (30 – 40 mm) iar cea mai mică în ianuarie, în această lună și in februarie la Constanța

cad cele mai multe precipitații datorită unor cicloni formați pe Marea Neagră. Sezonul cald acesta ține din aprilie până în septembrie, acesta are o creștere bruscă de la

lunile de primăvară spre lunile de vară și o descreștere ceva mai lentă spre lunile de toamnă,

astfel cele mai puține sunt în luna aprilie iar cele mai multe în iunie, unde poate depășii 60 mm.

Figura nr. 25 – Regimul anual al canttaților de preciptații la stațiile Adamclisi, Hârșova, Constanța(1971-2000), (prelucrare din Tabel 19)

0

10

20

30

40

50

60

70


P

p ( m m )

Adamclisi Hârşova Constanţa


48/69

48

Tabel 19 - Precpitații medii lunare (Grigore Elena, 2011)

Stația meteo Adamclisi Hârşova Constanţa

Luna

I 24,9 20 29,7

II 25,1 22,2 26

III 32 25,5 28,2

IV 38,1 29,6 29,2

V 47,7 47,2 34,7

VI 62,8 51,7 43

VII 46,2 49,2 34,8

VIII 42,9 38,4 30,3

IX 40,3 35,9 29,5

X 35,1 23,4 34,3

XI 40,5 32,1 38,3

XII 37,1 32,3 34,2

suma anuală 472,7 407,5 392,2

7.3. Precipitațiile medii anotimpuale

Cele mai multe precipitații cad vara cu valori cuprinse între 108 – 152 mm reprezantând

între 27,6% și 34,2% din cantitatea anuală, deaorece în acest anotimp se accentueazî procesele de

evapotranspirație dar și termoconevcțiile locale de unde pot lua naștere norii pe dezvoltare

verticală, Cumulus și mai ales Cumulonimbus care la rândul lor generează ploi sub formă de

averse însoțite uneori de fenomenele orajoase.

În anotimpul geros cad cele mai puține precipitații acestea având valori cuprinse între 85-100 mm reprezentând cca. 20-27% din cantitatea anuală, deoarece temperatura scăzută

încetinește procesul de evapotranspirație iar mișcările termoconvective sunt aproape inexistente,

cele mai frecvente dintre acestea cad fie sub formă de lapoviță fie de ninsoare

Figura nr. 26 – Variația anotimpuală a cantităților de preciptații (1961-2000) la stațiie meteo Adamclisi,Hârșova și Constanța (prelucrare din Tabel 20)

0

20

40

60

80

100

120

140

160

Primavara Vara Toamna Iarna

P p ( m m )

Adamclisi

Hârşova

Constanţa


49/69

49

Tabel 20 - Preciptațile medii anotimpuale (Adrian Tișcovschi, 2005)

Stația Adamclisi Hârşova Constanţa

Anotimpul mm % mm % mm %

Primavara 117,8 24,9 102,3 25,1 92,1 23,5

Vara 151,9 32,1 139,3 34,2 108,1 27,6

Toamna 115,9 24,5 91,4 22,4 102,1 26,0

Iarna 102,5 21,7 84,4 20,7 102,2 26,1

7.4. Cele mai mici și cele mai mari cantăți de precipitații medii lunare

Tabel 21 (sursa: Adrian Tiscovsch, 2005)

STAȚIA MINIMA LUNA ANUL MAXIMA LUNA ANUL AMPLITUDINEA

Constanţa 1 August 1988 124,5 Iulie 1997 123,5

Hârşova 0,5 Noiembrie 1986 221,7 Iulie 1997 221,2

Adamclisi 0 August 1986 208,1 mai 1971 208,1

Acest parametru indica dacă acea perioadă a fost una secetoasă sau din împotrivă, dacă

perioada respectivă a fost excendentară în cea ce privește cantitatea de precipitații, sau poate

indica regimul baric, astfel la nvelul stațiilor analizate cea ma mare cantitate a fost înregstrată la

Adamclisi în luna mai, anul 1971, de aici reiese faptul ca ciclonii mediteraneeni au fost foarte

activi iar minima a fost sub 1 mm la toate stațiile analizate atunci în peroadele respective s-a

accentuat foarte mult seceta.

7.5. Cantitățile maxime căzute în 24 de ore

De obicei în 24 de ore cantitatea de preciptații înregistrează valori foarte mult atunci

când, fie termoconvecția este foarte accentuată fie apariția unui front oclus, valorile respective

sunt redate în pagina următoare.


50/69

50

Tabel 22, (Adrian Tiscovschi, 2005)

Capitolul 8 – Vântul

Vântul este un fenomen meteorologic vectorial, deosebit de variabil în timp şi spaţiu,

condiţionat de contrastul baric orizontal creat în cadrul circulaţiei generale a atmosferei. Deplasarea curenţilor dintr -un loc în altul este determinată, în principal, de dezvoltarea

diferitelor sisteme barice şi, în primul rând, de activitatea centrilor barici de acţiune. Vântul se

caracterizează prin doi parametrii extrem de variabili în timp şi spaţiu: direcţia din care bate

vântul şi viteza, reprezentând distanţa parcursă de particulele de aer în unitatea de timp,

exprimată în m/s. (Soare, 2008)

8.1. Frecvența și viteza vântului

În zona de studiu si mai ales pe litoralul Mării Negre, cea mai mare frecvență revine

vânturilor de vest (18.3%), nord (14.4%) si nord-est (10%) urmate de cele de sud (11.7%), sud-

est (9.9%) si nord-vest (9,8%) la stația Constanța.

Ca și frecvența viteza pe direcții se manifestă aproximativ în aceleași proporții, astfel cea

mai mare viteză se înregistrează în nord (6,9 m/s), urmate de nord-est (6,4 m/s), est, sud-est și

Statia Constanta Adamclisi

clima în județul constanța.pdf

Documents