Ralizatori: Cristea Gabriela, Timofte AndreeaFacultatea: PedagogieAnul: III

PROFESORUL INTRE AUTORITATE SI PUTEREEmil Stan

Lucrarea Profesorul intre autoritate si putere, a carui autor este Emil Stan, a fostpublicata in anul 1999, la Editura Teora, Bucuresti, avand un numar de 69 de pagini.Emil Stan este conferentiar doctor, in prezent directorul Departamentului pentru PregatireaPersonalului Didactic din cadrul Universitatii Petrol-Gaze, Ploiesti. A urmat stagii depregatire si perfectionare in Germania si in Danemarca.Alte lucrari de specialitate publicate: Vocatia paideica a filosofiei romanesti, EdituraPaideia, Bucuresti, 1999; Teoria si metodologia instruirii, Editura Universitatii dinPloiesti, Ploiesti, 2000; Cioran. Filosofia ca singuratate, editura Paideia, Bucuresti, 2000;Idei si doctrine pedagogice, Editura Universitatii din Ploiesti, Ploiesti, 2002;Managementul clasei, Editura Aramis, Bucuresti, 2003; Spatiul public si educatia lavechii Greci, Editura Institutului European, Iasi, 2003; Pedagogie postmoderna, EdituraInstitutului European, Iasi, 2004.In cartea sa, Profesorul intre autoritate si putere, Emil Stan pune in discutie problemaautoritatii, al carei sens, in zilele noastre, pare a fi din ce in ce mai prost inteles. Traimintr-o perioada de contestare a autoritatilor, deci de criza, spune autorul.Primele capitole, introductive, au rolul de a ne familiariza cu situatia actuala a autoritatii inscolile din Romania, realizandu-se, intr-o prima faza, o comparatie cu modul in care eraperceputa autoritatea inainte de inlaturarea regimului comunist.Autorul realizeaza apoi o clasificare a tipurilor de autoritate , in functie de tipurile decontrol ale profesorilor. Aceste modele au la baza modul de relationare dintre elev siprofesor, precum si gradul de implicare si responsabilitate al fiecaruia in cadrul actuluieducativ. Emil Stan evidentiaza, citand o serie de autori, nocivitatea unui stil de control alclasei de tip autoritar, tiranic, care poate avea adesea ca rezultat o atmosfera de ostilitate, incare elevii se tem sa faca incercari, scazandu-le increderea in sine. Poate fi vorba de oatitudine gresita cauzata de conceptia confom careia pofesorul este cel care trebuie sadomine, intrucat el este detinatorul cunostintelor, al adevarului, deci el conduce, pentru castie mai multe, sau determinata de asumarea unei functii care ii acorda drepturinelimitate de decizie si control asupra elevului, deci de o investire oficiala cu putere infata careia cel cu grad mai mic sa nu se poata impotrivi.De asemenea, indiferent de personalitatea profesorului, este importanta atitudinea acestuia:simpatia lor pentru elevi, bucuria de a preda.In cel de-al IV-lea capitol, autorul subliniaza importanta implicarii elevului in propriaeducatie, el fiind parte activa in negocierea regulilor, a caror incalcare si-o va asuma, astfel,mai usor. Un bun management al clasei implica stabilirea de reguli clare acolo unde estenevoie, evitarea celor inutile, eliminarea-pe cat posibil- a celor punitive, revizuirea lorperiodica, schimbarea sau eliminarea lor, atunci cand este cazul. De asemenea, autorul neprezinta o imagine a profesorului eficient, asa cum o vad elevii. Acesta trebuie sa fiecapabil sa mentina ordinea, care nu trebuie insa sa se transfome intr-un regim de disciplinaprea aspra si represiva, sa inteleaga punctul de vedere al celui care invata, ia masuripozitive atunci cand descopera ca elevii nu progreseaza in mod adecvat.Profesorul trebuie sa tina cont si de o serie de diferente interindividuale in desfasurareaprocesului educativ, si sa nu ii defavorizeze pe elevii cu realizai mai modeste.Capitolele umatoare releva posibilele cauze ale comportamentului pertubator al elevului,dar si o serie de modalitati de rezolvare a eventualelor conflicte din clasa.Cauzele determinand problemele minore de comportament, precum lipsa de concentrae aatetiei, distragerea de la subiectul lectiei, comiterea de pozneetc., se propun a fi prevenitemai degraba decat a fi solutionate, in acest scop delimitandu-se cateva modele de prevenirea situatiilor conflictuale in sala de clasa.Citandu-l pe G. Brown, Emil Stan propune cateva repere ce trebuie avute in vedere atuncicand un profesor tine sub observatie o clasa: pozitia elevilor, care atunci cand sunt atenti,stau cu capul usor aplecat inainte, cu ochii larg deschisi, iar cativa doritori sa spuna ceva aumainile ridicate, pentru a fi solicitati.Cateva tehnici la care profesorul poate apela in cazul unor greseli minore, dar repetate decomportament, sunt prezentate de autor in cuprinsul cartii Profesorul intre autoritate siputere, pe care eu, personal, le consider a fi eficiente, si pe care le pot aprecia din prismaexperientei mele in cadrul institutional, ca elev, si mai apoi, ca student.Acestea sunt: contactul din piviri, cel prin intermediul gesturilor, deplasarea catre elevulneastamparat, alte mijloace nonverbale (incruntarea, ridicarea sprancenelor, amenintarea cudegetul, leganarea capului a dezaprobare), invitatia la raspuns.Emil Stan ne aminteste ca nu exista tehnici infailibile de management si control al clasei,propunand cateva strategii de rezolvare care vizeaza problemele serioase de comportament.Acestea sunt: interventia directa, admonestarea elevilor care creeaza probleme serioase dedisciplina (cu voce tare sau intre patru ochi, aceasta din urma fiind de preferat mai ales incazul elevilor nonconfomisti), interviul (cel investigativ sau cel bazat pe relatii deincredere).In capitolele XII, XIII, si XIV, autorul vobeste despre rolul utilizarii ecompenselor sipedepselor in managementul clasei, cat si despre momentele optime utilizarii acestora. Unpunct al cartii in care continutul materialului a reusit sa ma convinga pe deplin asupraveridicitatii sale este cel in care Emil Stan specifica anumite pedepse care ar trebui sa fieintotdeauna evitate. Autorul nu recomanda utilizarea activitatii scolare ca pedeapsa, pentrua nu crea asocierea afectiva (cu efecte negative) intre scoala si pedeapsa. De asemenea,sunt de evitat mijloacele psihologice de pedeapsa (de genul: citica severa a persoanei,idiculizarea elevului, sarcasmul); nu sunt ecomandabile acele sanctiuni care fac apel laprocedee dureroase; nu este recomandata trimiterea unui elev aflat in culpa la director decatin cazui deosebite, deoarece acest lucru slabeste considerabil autoritatea pofesoului; trebuieevitata izgonirea elevului din clasa. Daca este necesara izolarea, ar fi bine ca aceasta sa fiepusa in practica in sala de clasa.O problematica importanta asupra careia se opreste atentia autorului este cea referitoare laacele momente dificile ale lectiei, cum ar fi inceputul acesteia, tranzitia de la o secventa delectie la alta, si care pot sa ridice probleme, in special profesorilor tineri, si pentruprevenirea carora fiind redate cateva sugestii foarte utile.Prin intermediul cartii Profesorul intre autoritate si putere, Emil Stan a reusit saevidentieze, intr-un mod clar si concis, faptul ca autoritatea nu trebuie acceptata si inteleasaca masura extrema de forta, de care detinatorul puterii, profesorul, are dreptul incontestabilsa abuzeze, ci ca o atitudine fireasca, de ascultare activa din partea elevilor, care sa decurgadintr-un respect si apreciere reciproce.