Managementul riscurilor clinice

Dr. Vasile Cepoi

„Siguranța este o piatră de temelie și un ghid pentru

îngrijirea acordată pacienților” (Prof. Charles Vincent – Director al

Centrului imperial pentru siguranța pacienților și calitatea serviciilor (CPSSQ)

Situația actuală

„Asistența medicală este cea mai mare industrie din lume, cu un grad extraordinar de diversitate, în ceea ce privește activitățile implicate și modul de executare a acestora”.

„Înțelegerea și asigurareaa siguranței actului medical reprezintă o provocare egală înțelegerii sistemelor biologice pe care medicina dorește să le influențeze”.

(Prof. Charles Vincent – Imperial College)

).

Situația actuală

Există dovezi convingătoare că, în timp ce asistența

medicală aduce beneficii enorme tuturor, frecvența

erorilor și a evenimentelor adverse indezirabile este în

creștere, în relație directă cu dezvoltarea inovației în

tehnologiile medicale.

Situația actuală

în Europa se înregistrează, anual, în medie: 37000 de decese imputabile direct IAAAM;

110.000 de decese pentru care IAAM sunt un factor contributor;

un număr nedeterminat de decese, cauzate de alte erori medicale;

înre 8 și 12 % dintre pacienții admiși într-un spital din UE sunt, pe durata primirii îngrijirilor medicale, victime ale unor evenimente adverse precum IAAM;

cheltuieli de 5,4 miliarde de € numai pentru tratarea efectelor adverse generate de actul medical .

(Al doilea raport al Comisiei către Consiliu privind implementarea Recomandării 2009/C 151/01 a Consiliului)

decesele cauzate de erorile de diagnostic reprezintă aprox. 13,5% din EAAAM SUA raportează între 60.000 și 90.000 de decese/an;

Franța raportează între 6.000 și 12.000 de decese/an.

Situația actuală

Consecițele acestor erori

La nivel mondial, se înregistrează de sute de mii de tragedii individuale:

decese evitabile;

invalidități temporare sau permanente;

dureri inutile;

întreruperea sau întârzierea acordării îngrijirilor de erori și probleme minore.

Chiar atucni când consecințele nu sunt grave pentru pacienți, consecințele economice sunt importante și afectează în final siguranța pacienților, prin epuizarea resurselor.

Situația actuală

Asigurarea siguranței pacientului, este o problemă de

sănătate publică , la nivel internațional;

Dificultatea rezolvării ei este determinată de

mentalitățile înrădăcinate în interiorul sistemelor sanitare.

Concluziile unor studii privind riscurile clinice

aderența personalului medical la programele privitoare la calitate și siguranță este scăzută;

percepției personalului medical asupra siguranței pacientului este diferită reglementările propuse de managementul calității;

medicii acordă importanță numai noilor tehnologii și tratamente și nu sunt preocupați de reglementările destinate procesului de îngrijire;

decidenții din sănătate, care fac politicile sanitare subestimează, proporțiile reale ale riscului de comitere a greșelilor și dimensiunea prejudiciului pe care acestea îl pot determina;

pacienţii nu sunt responsabilizaţi cu privire la riscurile apariţiei efectelor adverse prin nerespectarea recomandărilor medicale;

unităţile medicale şi clinicienii nu reuşesc să coreleze nivelul de complexitate a actelor medicale cu nivelul de competenţă şi cu resursele disponibile.

Al doilea raport al Comisiei către Consiliu privind

implementarea Recomandării 2009/C 151/01 a Consiliului

Propune 4 grupe de acțiuni pentru asigurarea și îmbunătățirea siguranței pacientului, respectiv: educarea și intruirea profesioniștilor din sănătate,

raportarea evenimentelor indezirabile și învățarea din erori,

educarea și implicarea pacientului,

dezvoltarea de politici și programe privind siguranța pacientului.

Nivelul de aderență a statelor membre: 17% și-au exprimat acordul total,

58% și-au exprimat un acord parțial,

6 % nu și-au exprimat acordul,

19% nu s-au exprimat.

România nu și-a exprimat acordul pentru niciuna din acțiunile menționate.

Situația din România

Din monitorizare, de către Autorităţii Naţionale de

Management al Calităţii în Sănătate ANMCS, a

evenimentelor din sănătate mediatizate, a rezultat:

562 de articole referitoare la sistemul sanitar/, primele 8 luni

ale anului 2017,

151(26,8%) articole cu evenimente indezirabile.

Situația din România

Tipuri de evenimente adverse mediatizate:

Intervenții tardive;

Erori terapeutice;

Erori de diganostic;

Lipsa reglementărilor privind internarea, externare și transfer a

pacientului;

Infecțiile asociate asistenței medicale;

Comunicare deficitară;

Nerespectarea regulilor de igienă.

Situația din România

O femeie susține că a născut pe holul spitalului pentru că a fost ignorată de medic.

O femeie a leşinat, aşteptând după medic.

Tratat cu indiferentã, un bebelus de opt luni, internat cu febrã, a murit în spital!

CLOSTRIDIUM a mai făcut o victimă într-un spital din România! Un tânăr de 22 de ani a murit după prima internare din viaţa lui.

În spitalele din România nu iei bacterii ucigaşe doar dacă ai noroc!

Cristina Cioran, în doliu. ”S-a luptat două luni cu bacteriile!

O tânără de 36 de ani moare infectată cu două bacterii după o operație de hernie cervicală.

O noua situatia scandaloasa din Spitalul Judetean / Sacii menajeri, care in mod normal sunt de unica folosinta, sunt refolositi.

Riscuri clinice

Riscul clinic:

reprezintă probabilitatea ca un pacient să fie victima a unui eveniment advers apărut ca urmare a unei intervenții medicale

să sufere prejudicii sau neplaceri, imputabile asistenței medicale primite în cursul asistenței medicale, care determină:

prelungirea duratei îngrijire,

înrăutațirea stării de sănătate,

Invaliditate,

moartea pacientului.

Managementul riscurilor clinice

gestionare a riscurilor implică luarea în

considerare a următoarelor componente:

Riscurile pentru pacient

Riscurile pentru profesioniști

Riscurile pentru organizație

Managementul riscurilor clinice

Riscurile pentru pacienți pot fi reduse prin:

Cunoașterea și respectarea celor mai bune practici;

Cunoașterea riscurilor asociate practicilor medicale;

Evaluarea riscurilor pentru fiecare pacient și adoptarea

măsurilor necesare;

Evaluarea regulată a protocoalelor de diagnostic și

tratament;

Respectarea standardele etice;

Identificarea și raportarea, fără caracter a acuzator, a

evenimentelor adverse și învățarea din din erori.

80% din cauzele EAAAM ți de sistem și numai 20% sunt imputabile

persoanei

Managementul riscurilor clinice

Riscurile pentru practicieni pot fi reduse prin:

asigurarea că personalul medical este imunizat împotriva bolilor infecțioase;

lucrul într-un mediu sigur;

asigurarea informării și formării profesionale

continue;

Managementul riscurilor clinice

Riscurile la adresa organizației pot fi reduse prin :

reducerea riscurilor pentru pacienti și practicieni

asigurarea condițiilor de practică pentru fiecare loc

de muncă;

evaluarea practicii profesionale și a performanței

individuale și a echipei;

politici bine concepute privind comunicarea cu

societatea.

Managementul riscurilor clinice

Managementul riscului se va baza pe:

cunoașterea riscurilor;

eliminarea riscurilor inacceptabile;

prevenirea riscurilor acceptabile, a căror asumare este necesară pentru protecția pacientului.

Identificarea și tratarea riscurilor urmărește obținerea

maximumului de siguranță pentru pacient.

Managementul riscurilor clinice

Asumarea riscurilor se face:

în urma evaluării gradului de risc, în funcție de probabilitatea

de apariție și de impactul consecințelor;

prin adoptarea de protocoale și proceduri care pun în

aplicare măsurile menite să prevină, să limiteze apariția sau

să trateze evenimetele indezirbile.

Asumarea se face atât la nivelul:

medicului și a echipei medicale, evaluarea gradului de risc;

spitalului

prin stabilirea misiunii acestuia în funcție de competență.

Managementul riscurilor clinice

Este greu de înțeles modul prin care putem face asistența

medicală mai sigură, iar a o face, este și mai greu;

Problemele de rezolvat sunt în interiorul nostru și al

sistemului;

Pentru a reuși este necesară o schimbare de

coportament, la nivelul sistemului, care să se repercute la nivelul societății:

Să alocăm resurse pentru prevenirea riscurilor;

Să căutăm în primul rân cauzel și vinovați.

Rolul ANMCS în schimbarea culturii organizaționale

Standardele de acreditare sunt centrate pe siguranța

pacientului și a personalului

Evaluarea riscurilor clinice la nivelul fiecărei secții și

compartiment și elaborarea registrului riscurilor;

Evaluarea periodică a eficacității protocoalelor de

diagnostic și tratament;

Identificarea și raportarea, fără caracter acuzator, a

evnimentelor indezirabile, analiza pentru identificarea cauzelor și adoptarea de măsuri de prevenire;

Implementarea unui sistem de învățare din erori.

Rolul ANMCS în schimbarea culturii organizaționale

Sistemul de monitorizare postacreditare permite

rapotarea „on-line” a evenimetelor și a analizei pentru

identificarea cauzelor și prezentării măsurilor de

prevenție

Au fost raportate 1146 de EAAAM

Este în lucru crearea unei colecții de studii de caz, prvind

aceste evenimete, care vor fi puse la dispoziția

profesioniștilor pentru învățarea din erori.

Rolul ANMCS în schimbarea culturii organizaționale

cen

tru

B-I

F

NE

NV

S

SE

SV

V

Tota

l

februarie 0 0 0 0 0 0 0 0 0

martie 0 0 0 0 0 0 0 0 0

aprilie 5 14 31 50 7 89 17 14 227

mai 15 8 32 21 13 42 39 11 181

iunie 21 28 61 29 18 24 17 15 213

iulie 14 14 30 164 16 35 17 35 325

august 8 16 32 64 5 28 20 27 200

Total 63 80 186 328 59 218 328 102 1146

Evoluția raportărilor EAAAM

Spitalele din 8 județe nu au raportat nici un EAAAM

Concluzii

Riscurile clinice constituie un risc major pentru siguranța pacientului, la nivel internațional;

Percepția profesioniștilor din sănătate asupra riscurilor clinice, constituie o dificultate majoră în reducerea evenimetlor adverse asiciate asistenței medicale;

Caracterul acuzator al raportării și cercetării evenimetlor adverse, este cauza principală a neidentificării acestora;

Elaborarea unei metodolgii de raportare fără caracter acuzator, este condiția „sine qua non” a dezvoltării culturii învățării din erori;

ANMCS este instituția abilitată să promoveze aceste principii ale asistenței medicale, care să determine schimbarea comportamentului și îmbunătățirea practicii medicale.

Concluzii

Buna practică medicală trebuie să includă evaluarea și

prevenirea riscurilor clinice pentru fiecare pacient;

La nivelul fiecărei structuri de asistență medicală, pentru

fiecare specialitate, trebuie să existe un registru al

riscurilor clinice;

Când unitatea sanitară și echipa medicală are ca

priorotate siguranța pacientului, alături de celelalte

priorrități, privind eficacitatea actului medical, rezultatul

va fi cel așteptat.

Multumesc