CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................3Cap. 1. Evolutia, definitia, elementele, trasaturile si formele creditului....................................4

1.1. Evolutia, definirea si continutul creditului.......................................................................41.2. Elementele si trasaturile creditului...................................................................................61.3. Formele creditului:...........................................................................................................8

1.3.1. Creditul comercial.....................................................................................................91.3.2. Creditul bancar........................................................................................................101.3.3. Creditul de consum.................................................................................................111.3.4. Creditul obligatar....................................................................................................111.3.5 Credit Ipotecar..................................................................................................111.3.6 Alte forme ale creditului...................................................................................12

1.4. Rolul si functiile creditului in economia de piata..........................................................131.5. Pricipii generale de creeditare bancara..........................................................................141.6. Modul de acordare si ramburasre a creditelor................................................................15

1.6.1 Categoriile de credite acordate de bncile comerciale..............................................151.6.2 Tipuri de credite................................................................................................16

Cap. 2. Evolutia sistemului bancar in Romania........................................................................202.1. Istoria sistemului bancar in Romania.............................................................................202.2. Banca Nationala a Romaniei..........................................................................................212.3. Sistemul bancilor comerciale.........................................................................................222.4. Bancile Cooperatiste......................................................................................................23

Cap. 3. Creditul neguvernamental............................................................................................243.1. Evolutia creditului bancar in Romania..........................................................................243.2. Creditul neguvernamental notiuni generale...................................................................263.3. Evolutiile recente ale creditelor bancare........................................................................323.4. Evolutia creditului acordat populatiei, companiilor si pentru finantarea IMM-urilor...333.5. Evoluţii structurale ale creditului neguvernamental tip retail.......................................343.6. Evolutia creditului neguvenamental acordat societatilor nefinanciare si gospodariilor populatiei...............................................................................................................................353.7. Evolutii ale creditului de consum acordat populatiei.....................................................373.8. Evolutia creditului ipotecar acordat populatiei..............................................................383.9. Evolutii ale creditului neguvernamental acordat populatiei sau firmelor:.....................39

CONCLUZII:............................................................................................................................41BIBLIOGRAFIE:......................................................................................................................42

Anexe:...................................................................................................................................43

2

INTRODUCERE

Problema creditului în jurul anului 1900 avea o vechime de aproximativ un secol. Primele încercări de organizare a lui datează din epoca Regulamentelor Organice. Oamenii politici şi economiştii au propus şi şi-au propus diferite forme de constituire a unor instituţii bancare şi de credit. Teoreticieni ai epocii au fost: Dionisie Pop Marţian, Nicolae Şuţu, Ion Ionescu de la Brad dintre economişti, Ion C.Brătianu, Ion Ghica, P. Mavrogheni dintre oamenii politici, etc.Ce îşi propuneau şi unii şi alţii era desfiinţarea “cametei nelegiuite” care făcea ravagii, atât în rândul marilor proprietari, cât şi în rândul ţăranilor.Creditul organizat nu era numai un factor de progres, modern, ci era şi un mijloc pentru ca statul să-şi procure sursele financiare ieftine şi suficiente pentru îndeplinirea rolurilor sale politice, economice şi sociale. Modernizarea şi dezvoltarea societăţii româneşti nu era posibilă fără organizarea unui sistem de credit pe cele trei paliere: bancă centrală de emisiune şi scont, bănci comerciale de toate tipurile şi mărimile şi instituţii de credit specializate.Cum capitalurile erau puţine şi scumpe rolul principal în organizarea creditului revenea statului. El trebuia să fie şi pe această direcţie promotorul modernizării, atât ca iniţiator, cât şi ca investitor prin avansarea capitalurilornecesare.Pentru a-şi îndeplini misiunea sa civilizatoare creditul trebuia să îndeplinească o sumă de condiţii esenţiale: 1. să fie abundent faţă de cerere; 2. să fie ieftin, cu dobândă mică, de regulă sub nivelul profitului mediu ; 3. să aibă caracter permanent şi pe termene adecvate : scurt, mediu şi lung ; 4. să fie specializat pe domeniile principale ale economiei : comerţ, agricultură, industrie, etc ; 5. să aibă caracter preponderent economic, productiv, nu de consum ; 6. să se întemeieze pe garanţii rezonabile ; 7. să mobilizeze economiile populaţiei şi ale agenţilor economici în bănci, înscopul transformării lor în capitaluri. Prezenta lucrare îşi propune să abordeze problematica creditului bancar în România si in mod special evolutia in timp a creditelor acordate de bancile comerciale din Romania. Astfel primul capitol se referă la credit ca notiune generala precum si tipurile de credite acordate de bancile comerciale din Romania. În capitolul al II-lea am prezentat structura sistemului bancar din Romania precum si evolutiile recente ale creditelor bancare acordate de acestea. În capitolul al III-lea am abordat pe larg pe larg notiunea de credit neguvernamental precum si evolutia acestora in ultimi ani.

3

Cap. 1. Evolutia, definitia, elementele, trasaturile si formele creditului

1.1. Evolutia, definirea si continutul creditului

Izvoarele istorice atestă că formele incipiente ale creditului au apărut in Orientul Mijlociu,ele constituind monopolul marilor proprietari funciari si al preoţilor.De pildă,Codul lui Hammurabi vorbeşte despre credit înca la inceputul mileniului al II-lea î.e.n.Comerţul cu bani a apărut probabil la egipteni si fenicieni,existând în mod sigur la greci si romani,fiind practicat de trapeziţi si respective argentari,a caror activitate era,in realitate,fie cămătăria ,fie zărăfia.Cămătăria s-a concretizat în operaţiunile de împrumutare a unor sume de bani cu camătă,fiind o îndeletnicire curentă a tezaurizatorilor de profesie.Ea a condus la accentuarea inegalitaţii sociale,împrumuturile cămătăreşti fiind,de regulă, împrumuturi de consum.Cu toate limitele sale,a avut o anumită contribuţie la înlocuirea unui mod de producţie perimat cu altul superior.Zărăfia,la rândul său,s-a materializat in operţiunile de vânzare-cumpărare a unor monezi străine.Circulaţia unei mulţimi eterogene de monezi metalice străine,calitatea foarte diferita a exemplarelor din aceeaşi specie,amplitudinea accentuată a cursurilor de schimb,etc.,au facut ca zarafii să fie singurii care aveau experienţa necesară pentru a se orienta in acest haos,speculând pe cei care aveau nevoie de serviciile lor.Primele instituţii care au efectuat operaţiuni de profilul actualelor bănci au aparut in oraşele-republici italiene,in secolele XII-XIV.De exemplu,Banca din Veneţia a fost infiinţată in anul 1171.Cu toate acestea,creditul a devenit,in adevarătul sens al cuvantului una din componentele fundamentale ale economiei,abia in a doua jumătate a secolului al XIX-lea,cand a făcut posibilă anticiparea cumpărărilor,exercitând astfel un efect de multiplicare asupra activităţii economice.În aceste condiţii,se poate afirma că,creditul şi cadrul instituţional-organizatoric aferent a luat naştere din lupta împotriva capitalului cămătăresc,care nu mai corespundea noilor realităţi economice.Burghezia avea nevoie de capitaluri suplimentare,dar vitalitatea pe care o nouă clasă o imprimă vieţii economice feudale,lancede si închistate,era frânată de camăta ridicată,care absorbea în cea mai mare parte valoarea nou creată.Apăruse,de fapt,o veritabilă contradicţie între natura generală a capitalului-ca valoare ce se autovalorifică şi aduce valoarea nou creată-şi starea sa monetară,de capital bănesc temporar disponibil,degajat la unii participanţi la procesul reproducţiei ca sume temporar fără utilizare,inactive.Această contradicţie s-a solutionat prin reintroducerea în procesul reproducţiei a capitalului temporar disponibil,adică prin restabilirea capacitaţii sale de a produce valoare. În concluzie,creditul exprimă tocmai acest ansamblu de relaţii economice prin care capitalul disponibil ca urmare a nesincronizării momentelor reproducţiei este reintrodus în circuitul economic. Noţiunea de credit este utilizata cu sensuri diferite,dupa cum este vorba de comert,de legislaţie fiscală sau de contabilitate.Somabart a definit creditul ca fiind o putere de cumpărare când nu ai numerar.La randul lor,anglo-saxonii inţeleg prin credit mai ales mijloacele de plată căror acesta le dă naştere.Mulţi practicieni inclina să identifice creditul cu sumele împrumutate.Pentru definirea creditului, este necesară prezentarea a trei opinii care s-au conturat cuprivire la acest concept, respectiv:

4

creditul ca încredere;creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire;creditul ca formă a relaţiilor de schimb. Creditul ca încredere: este o concepţie care plasează la baza relaţiilor de credit ideea de încredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca încredere se fundamentează pe definiţiile date acestui concept. Termenul credit îşi are originea în cuvintele latine „creditum”, „de credere” care desemnează încrederea în ceva sau cineva. În practică, această încredere se concretizează în relaţiile dintre creditor şi debitor, în sensul că cel din urmă trebuie să prezinte o anumită bonitate, astfel încât să genereze încredere din partea creditorului. Creditul ca expresie a relaţiilor de schimb, reprezintă „un acord prin care anumitebunuri, servicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei promisiuni de platăviitoare”1.Unei asemenea abordări a creditului, îi sunt aduse contraargumente dintre care cel maiputernic, acela potrivit căruia creditul nu este o formă a schimbului, nici din punct de vedere al scopului şi nici al conţinutului material al valorii2. Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire reprezintă o abordare care porneşte de la conţinutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei părţi din produsul social de la unii din participanţii la circuitul economic către alţi participanţi la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relaţiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele şi taxele, care au caracter definitiv, creditul este o formă particulară a acestor relaţii, prin caracterul temporar al transferului din economie.Definirea completă a creditului poate fi realizată prin luarea în considerare şi corelareaacestor trei abordări, ceea ce poate duce la următoarea formulare:

Creditul reprezintă o categorie economică, ce exprimă relaţii de repartiţie a uneipărţi din PIB sau din venitul naţional, prin care se mobilizează şi se distribuiedisponibilităţile din economie şi se creează noi mijloace de plată, în scopulsatisfacerii unor nevoi de capital şi al realizării unor obiective ale politiciieconomice. În esenţă, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare actuale contra unei valorimonetare viitoare. Conţinutul şi semnificaţia acestui concept rezultă şi din funcţiile care sunt atribuitecreditului, şi care în funcţie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel: a) o primă grupă de opinii abordează funcţiile creditului în acelaşi mod ca şi funcţiilefinanţelor, respectiv funcţiile de repartiţie şi control. Potrivit acestei idei, relaţiile de credit facparte din relaţiile financiare în sens larg; b) o a doua grupă de opinii consideră trei funcţii caracteristice ale creditului (cele douăprecedente) plus funcţia de emisiune; c) a treia grupă analizează funcţiile creditului ca: funcţie de mobilizare şi funcţie deredistribuire; d) a patra grupă de opinii apreciază creditul prin aceea că este însoţit permanent dedobândă, atribuindu-i-se funcţia de purtător de dobândă.Dintre toate aceste opinii exprimate cu privire la funcţiile creditului, reţin atenţia celecare atribuie creditului următoarele funcţii:

1 Thomas Fitch, Dictionary of Banking Terms, New York, 1993.2 Vasile Turliuc, Vasile Cocriş – Monedă şi Credit, Ankarom, 1997.

5

- de repartiţie- de control- de emisiune.

1.2. Elementele si trasaturile creditului

Pentru evidenţierea funcţiilor şi caracteristicilor creditului, este necesară prezentareaelementelor incluse în relaţiile de credit, astfel: - participanţii la raportul de credit; - promisiunea de rambursare; - scadenţa; - dobânda (preţul creditului). Participanţii la raportul de credit, creditorul şi debitorul sunt denumiţi în literatura despecialitate cu termenul „subiecte ale raportului de credit”3.Analiza participanţilor la raportul de credite evidenţiază marea diversitate a acestora şidimensiunile ample ale creditării. Dacă se procedează la gruparea în trei categorii principale acreditorilor şi debitorilor, se disting: populaţia; statul, agenţii economici. Agenţii economici deţin o importantă poziţie în rândul creditorilor, în cazul în care obţinrezultate financiare pozitive, pentru care caută cele mai eficiente modalităţi de plasare pe piaţamonetară sau de capital. Disponibilităţile monetare degajate de întreprinderi se constituie înresurse de creditare a activităţilor unităţilor deficitare, fie în mod direct, fie prin intermediulbăncilor şi al altor instituţii financiare.Potenţialul de economisire, implicit de creditare al întreprinderilor poate fi evidenţiat prinanaliza disponibilităţilor în depozite la termen şi ale portofoliilor de titluri deţinute ca participaţiila capitalul social al altor agenţi economici şi ca subscriptori la titlurile emise de stat. Pentru anul1998 valoarea depozitelor la termen în lei a agenţilor economici din România s-a situat la 5498mild. lei, iar valoarea depozitelor în valută a reprezentat 1637 mild. lei, constituindu-se într-osursă importantă de creditare a economiei. Populaţia participă la procesul de creditare în dublă calitate, de creditor şi debitor,remarcându-se prin rolul important în asigurarea resurselor de creditare. Pentru anul 1998, deexemplu, potenţialul de economisire al populaţiei, reflectat în volumul depozitelor în lei şivalută, l-a depăşit pe cel al agenţilor economici.Astfel, depozitele în lei ale populaţiei s-au situat la 30966 mild. lei, iar cele în valută la10895 mild. lei. O asemenea tendinţă este specifică şi ţărilor dezvoltate, unde aportul populaţieila formarea resurselor de creditare este aproximativ egal cu cel al întreprinderilor. Participarea statului în calitate de creditor nu poate fi analizată decât în situaţiaînregistrării de excedente bugetare şi a disponibilizării în economie a unor importante sume,dirijate către sistemul asigurărilor şi protecţiei sociale ori către alte destinaţii.În schimb, calitatea de debitor a statului este bine definită în toate economiilecontemporane, ca urmare a înregistrării de deficite bugetare. Promisiunea de rambursare reprezintă angajamentul debitorului de a rambursa, la

3 Cezar Basno, Dardac Nicolae – Monedă, Credit, Bănci, EDP, 1996, pag. 126.

6

scadenţă, valoarea capitalului împrumutat, plus dobânda, ca preţ al creditului.Datorită unei conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla înincapacitate de plată, sau poate întârzia plata sumelor ajunse la scadenţă. Din acest motiv, estenecesar, ca la nivelul creditorului să se adopte măsurile necesare pentru prevenirea şi eliminareariscului de nerambursare, printr-o analiză temeinică a solicitantului de credite, din mai multepuncte de vedere: poziţia pe piaţa internă şi în cadrul ramurii, situaţia financiară, gradul deîndatorare, forma juridică şi raportul cu ceilalţi participanţi pe piaţă.Strâns legată, şi decurgând din promisiunea de rambursare apare garantarea creditului. Garantarea creditelor constituie o caracteristică legată de rambursabilitatea acestora.În funcţie de natura elementelor care constituie obiectul garanţiei, se poate face distincţie întregaranţia reală şi garanţia personală.Garanţia reală are la bază garantarea sau „gajarea” creditului cu valori materiale, prin acăror valorificare se pot obţine sumele necesare achitării creditului.O formă distinctă de garantare reală o constituie ipoteca, actul prin care debitorul acordăcreditorului dreptul asupra unui imobil, fără deposedare.Garanţia personală reprezintă angajamentul luat de o terţă persoană de a plăti sumaajunsă la scadenţă, în cazul incapacităţii de plată a debitorului.Cea mai adecvată formă de garantare a creditelor o constituie garantarea financiară, faptcare este posibil prin asigurarea în viitor a unor fluxuri de venituri suficiente pentru acoperireacheltuielilor legate de rambursarea creditului şi dobânda aferentă. În acest scop, se procedează lagarantarea creditului cu elementele patrimoniale ale debitorului (active fixe şi circulante).În practică se utilizează metoda garantării creditelor pe seama portofoliului de efectecomerciale deţinute de agentul economic solicitant de credite. Scadenţa sau termenul de rambursare stabilit în contract este diferit în funcţie departicularităţile sectorului de activitate şi de nivelul eficienţei activităţii beneficiarilor de credite.Astfel, există o diversitate a termenelor scadente, de la 24 ore (în cazul pieţeiinterbancare) până la durate medii şi lungi (20 sau 30 ani) în cazul împrumuturilor obligatare.Între scadenţă şi modul de rambursare al creditului se poate stabili o corelaţie, astfel:creditele pe termen scurt sunt rambursabile integral la scadenţă, în timp ce creditele pe termenmijlociu şi lung implică rambursarea eşalonată. Dobânda reprezintă o caracteristică a creditului şi constituie, după cum se desprindedin literatura de specialitate, preţul capitalului utilizat, sau „chiria”, pe care o plăteşte debitorulpentru dreptul care i se acordă, cel de a folosi capitalul împrumutat. În general, nivelul dobânziise corelează cu rata profitului obţinută de întreprinzător. Cuantificarea dobânzii se realizeazăprin utilizarea ratei dobânzii, care se constituie într-un instrument de influenţare a cererii şiofertei de credite.Un nivel redus al ratei dobânzii antrenează o cerere sporită de credite, ceea ce determinăefecte favorabile asupra producţiei şi economiei, după cum un cost ridicat al creditelor, respectivo rată a dobânzii ridicată, generează diminuarea cererii de credite. Luarea în considerare a rateiinflaţiei, comparativ cu rata dobânzii utilizată în contractul de credit, conduce la constatareafaptului, că în perioadele cu inflaţie sporită, creditele constituie pentru debitori o modalitate

7

perfectă de finanţare.În funcţie de acelaşi element, inflaţia, se utilizează în raporturile de credit, două tipuri dedobândă: fixă şi variabilă.Dobânda fixă este stabilită în contractul de credit şi este valabilă pe întreaga durată acreditului.Dobânda sensibilă (variabilă) se modifică periodic în funcţie de presiunile inflaţioniste şide evoluţia nivelului dobânzii pe piaţă.Pentru conturile curente ale clienţilor se calculează atât dobânda debitoare, cât şi dobândacreditoare, ca preţ plătit de client, sau de bancă, pentru utilizarea unei anumite sume.

1.3. Formele creditului:

Diversitatea formelor sub care se manifestă creditul în economie a impus utilizarea maimultor criterii semnificative de clasificare, în funcţie de care se disting următoarele:1. După natura economică şi participanţii la relaţia de creditare, se remarcă: - creditul comercial; - creditul bancar; - creditul de consum; - creditul obligatar; - creditul de consum.2. După calitatea debitorului se delimitează: - creditul acordat persoanelor fizice; - creditul acordat persoanelor juridice.3. După calitatea debitorului şi a creditorului se disting: - creditul privat, atunci când creditorul şi debitorul sunt subiecţii de drept privat(firme,populaţie,etc.); - creditul public, atunci când creditor este populaţia şi debitor este statul sau o altă instituţie de drept public.4. După scopul acordării creditului: - credit de consum,situaţia în care suma împrumutată este utilizată de debitor pentru procurarea de bunuri de consum şi de servicii; - credite de producţie situaţie în care creditul este utilizat de debitor pentru acoperirea unor cheltuieli productive.La rândul său,creditul de producţie poate fii împărţit în următoarele forme:credit pentru investitii,utilizat pentru achiziţionarea de echipamente de producţie; credit de exploatare,utilizat pentru acoperirea cheltuielilor curente de producţie;credit de circulaţie,situaţie în care creditul este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de stocare şi transport a mărfurilor,ca avans pentru mărfurile vândute şi neîncasate,deci pentru tratele şi biletele la ordin emise,pentru acoperirea altor cheltuieli de circulaţiecredit de speculaţie,utilizat pentru crearea sau valorificarea unei anumite conjuncturi favorabile consolidării financiare a întreprinderii debitoare;5. După natura garanţiilor: - credite reale real (garantat sau acoperit).care,la rândul său poate fi:credit acoperit cu garanţii imobiliare,numit si credit ipotecar;credit acoperit cu garanţii mobiliare,sub formă de gaj.Gajul poate fi: gaj in mărfuri şi gaj în hârtii de valoare.Gajul se poate afla în mâna creditorului (gaj ferm),cat si în mâna debitorului (gaj în circulaţie); - credite personale (neacoperit),care are drept premise încrederea în calitaţile personale ale debitorului. Poate fi:credit individual,când se accordă direct unei persoane,fără nici o formalitate;

8

credit cu gir personl,atunci când o terţă persoană garantează rambursarea pe propria răspundere morală;credit cu gir colectiv,când mai multe persoane garantează rambursarea pe propria lor răspundere morală.

Răspunderea morală devine,uneori,răspundere juridică,de pildă,atunci când girul personal sau colectiv se exprimă prin semnare de cambia trasă asupra debitorului.6. După întinderea drepturilor creditorului: - credite denunţabile când creditorul îşi rezerva dreptul că,în orice moment,cu sau fără aviz să ceară restituirea împrumutului; - credite nedenunţabile când dreptul creditorului de a cere restituirea opereaza doar la scadenţa; - credite legale când creditorul condiţionează acordarea creditului aprobat,de utilizarea sa de către debitor pentru cumpărarea anumitor produse;7. După modul de stingere al obligaţiilor de plată: - credite amortizabile: când rambursarea se efectuează în rate egale sau inegale,la termene stabilite cu anticipaţie. Ratele pot sau nu sa includă dobanda aferentă; - credite neamortizabile când rambursarea se efectuează integral,o singură cotă la scadentă.8. După termenul la care trebuie rambursat creditul: - credite pe termen scurt (cu perioadă de acordare situată sub un an). Acestea reprezintă forma curentă a creditului la bancă, întrucât corespunde exigenţei de lichiditate impuse băncilor. - credite pe termen mijlociu (acordat pe un interval de 1-5 ani). Se acordăpentru activitatea de export – import ori pentru activitatea de investiţii; - credite pe termen lung (acordat pe durate mai mari de 5 ani) . Se întâlneşte încazul creditelor pentru construcţii de locuinţe şi a creditelor obligatare.Indiferent de criteriile de clasificare utilizate, se pot desprinde câteva caracteristiciesenţiale ale creditului în economia contemporană: - s-au produs schimbări în destinaţia creditului, în sensul că a sporit ponderea celorspeculative şi cele destinate satisfacerii nevoilor statului; - se produc modificări frecvente ale nivelului dobânzii, cu scopul de a favoriza saulimita dimensiunile creditului; - se remarcă sporirea creditului bancar în detrimentul celui comercial; - prin scontarea efectelor de comerţ (a cambiilor) se realizează împletirea credituluicomercial cu cel bancar.Cea mai importantă clasificare este cea în funcţie de care se disting formele creditului, dela cel comercial, până la cel de consum, a căror prezentare este realizată în continuare.

1.3.1. Creditul comercial

Reprezintă creditul pe care şi-l acordă agenţii economici la vânzarea mărfii sub formaamânării plăţilor. Avantajul acestei forme de credit constă în faptul că întreprinzătorii îşi pot desface producţia fără să aştepte momentul în care cumpărătorii vor deţine bani. Se apreciază,astfel, că se accelerează circuitul capitalului real. Creditul comercial prezintă unele limite, în sensul că orice întreprinzător va puteavinde marfa pe credit în măsura în care acesta deţine rezerve de capital care să îipermită continuarea activităţii. De asemenea, creditul comercial este limitat în funcţie

9

de regularitatea încasării contravalorii mărfurilor. O limită a creditului comercial derivă din destinaţia mărfurilor vândute prin acest tip de credit, respectiv cei doi participanţi la raportul de credit trebuie să aparţină aceluiaşi sector de activitate.Creditul comercial se manifestă sub două forme: creditul cumpărător care se manifestă sub forma plăţilor în avans. Aceste credite apar ca o prefinanţare de către beneficiari a produselor pe care intenţionează să le achiziţioneze. Sunt frecvente în ramuri precum: agricultura şi construcţiile de locuinţecreditul vânzător are ca obiect vânzarea mărfurilor cu plata amânată.Factorii care converg la sporirea dimensiunilor creditului comercial decurg din cele treicomponente care acţionează în acest domeniu, respectiv cea tradiţională, comercială şifinanciară. Componenta tradiţională reprezintă interesele comune ale participanţilor în sporireafluidităţii schimburilor şi diminuarea costurilor de organizare a activităţii comerciale. Se reduccosturile de depozitare ale stocurilor de mărfuri (pentru producător) şi costurile aferentemijloacelor de plată (în cazul cumpărătorilor).Componenta comercială semnifică utilizarea creditului ca mijloc de promovare avânzărilor.Componenta financiară reprezintă o altă motivaţie a creditului comercial şi semnificăpunerea la dispoziţia clientului, pentru o perioadă dată, a unei părţi din capital sub formă demarfă, pentru care plata este amânată.În prezent, în ţările dezvoltate creditele comerciale reprezintă între 10% şi 30% dindatoriile întreprinderilor şi reprezintă un instrument de promovare şi de reducere a cheltuielilorcu plata dobânzilor. Pe baza creditelor comerciale primite se pot reduce solicitările de creditebancare, sau se poate amplifica cifra de afaceri. Creditul comercial antrenează emisiunea de titluri specifice acestui credit (cambii, bilete de ordin) ca titluri de creanţa, care prezintă avantajul scontării la bănci. În acest mod, creditul comercial devine credit bancar, iar prin cedarea portofoliului de efecte comerciale de către o bancă comercială, băncii centrale prin rescontare, se antrenează un mecanism de emisiune de monedă centrală.

1.3.2. Creditul bancar

Participanţii la creditul bancar sunt reprezentaţi la modul general, de un agent nebancar (producătorul sau agentul economic), pe de o parte, şi bancă, pe de alta.Creditul bancar prezintă avantajul unei mai mari flexibilităţi comparativ cu celcomercial, întrucât sumele disponibile pot fi orientate către diferite forme de activitateeconomică.Între creditul comercial şi cel bancar există o puternică legătură, în sensul că uneoricreditul comercial se poate transforma în credit bancar, sau acesta poate constitui suport alacordării unui credit comercial.Activitatea de creditare se poate realiza prin folosirea mai multor metode: - avansuri în cont curent sunt credite pentru acoperirea unor goluri de casa. Nu au destinaţie prestabilită şi din acest motiv sunt denumite credite de trezorerie; Aceste credite nu sunt garantate prin anumite garanţii, ci prin starea de bonitate a clientului. - linia de credit simplă reprezintă nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui client, într-un cadru prestabilit. - linia de credit confirmată semnifică suma ce poate fi acordată sub formă de credit şi care este consemnată într-un document scris, convenit de bancă.

10

- linia de credit revolving este un mecanism de creditare care presupune ca pe măsură ce au fost rambursate creditele anterioare, se acordă noi credite, fără întocmirea de noi documente. - credite cu destinaţie specială sunt cele pentru care constituirea de stocuri sezoniere privind materiile prime agricole, creditele pentru producţia de conserve, ori pentru stocarea unor materiale de construcţii.

1.3.3. Creditul de consum

Reprezintă vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum personal, de folosinţăîndelungată şi de mare valoare (mobilă, autoturisme, articole de uz casnic).Intre creditul de consum şi creditul bancar există strânse legături, în sensul unor raporturide determinare. Pentru plata în rate, comercianţii recurg la credite bancare. In condiţii de insolvabilitate, cumpărătorul este obligat să restituie bunurile, iar uneori, înfuncţie de clauzele contractuale, nu se mai pot recupera nici ratele achitate.

1.3.4. Creditul obligatar

Constituie o formă a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut(obligaţiuni, bonuri de tezaur) în scopul acoperirii deficitului bugetar;În economiile moderne, creditul obligatar deţine o pondere importantă, care se măsoarăca pondere a datoriei publice faţă de produsul intern brut;Împrumuturile obligatare se pot diferenţia prin caracteristicile acestora, astfel:- modalităţi de lansare;- modalităţi de rambursare;- tipuri de obligaţiuni.Din punct de vedere al modalităţilor de lansare se remarcă:emisiunea de obligaţiuni şi distribuirea directă de către organismul emitent;emisiunea de obligaţiuni şi lansarea prin intermediul unui sindicat sau consorţiu formatdin bănci comerciale şi instituţii financiare.Ca tipologie a obligaţiunilor se remarcă:obligaţiuni cu venit fix;obligaţiuni indexabile;obligaţiuni cu rată variabilă a dobânzii;obligaţiuni convertibili în acţiuni;obligaţiuni cu cupon reinvestit.Ca modalităţi de rambursare se pot distinge: rambursarea prin anuităţi constante;rambursarea prin amortismente constante (serii egale);rambursarea la sfârşitul perioadei;rambursarea prin tragere la sorţi.Principala formă de existenţă a creditului obligatar o reprezintă creditul public.Rambursarea acestui credit se face din fonduri speciale de amortisment al datoriei publice, dinsurse bugetare curente sau din excedente bugetare.Există şi alte forme ale creditului obligatar, respectiv, cel întâlnit în cazul societăţilorcomerciale. Acestea preferă emisiunea de obligaţiuni ca formă de mobilizare a capitalurilor petermen lung, obligaţiunile respective fiind denumite obligaţiuni corporative.

1.3.5 Credit Ipotecar

Reprezintă un credit garantat cu proprietăţi imobiliare sub forma clădirilor (în special în

11

mediul urban) sau de natura terenurilor (în mediul rural).Cunoaşte mai multe forme şi are o amploare deosebită în ţările dezvoltate: - credit ipotecar cu dobândă variabilă; - credit ipotecar cu rambursare progresivă (cu reduceri ale anuităţilor, mai mari laînceputul perioadei de rambursare); - credit ipotecar inversat purtător de anuităţi (caz în care împrumutul aduceproprietarului un venit regulat).Importanţa creditului ipotecar provine din aceea că permite mobilizarea capitalurilordisponibile pe termen lung. Prin intermediul titlurilor de ipotecă sunt finanţate aproximativ 60% din locuinţelefamiliilor (de până la 4 persoane). Există şi titluri de ipotecă prin care sunt finanţate construcţiilede apartamente şi imobile destinate afacerilor.În calitate de participanţi, pe această piaţă apar societăţile de asigurări, băncilecomerciale, băncile mutuale, ceea ce dovedeşte un interes sporit al investiţiilor, ca urmare aimportanţei pe care o acordă autorităţile acestui tip de credite.

1.3.6 Alte forme ale creditului

În continuare este prezentată diversitatea tipurilor de credit, în funcţie celelalte criterii declasificare, astfel: a). După calitatea debitorului se face distincţie între creditele acordate persoanelorfizice (particulare) şi cele acordate persoanelor juridice.Persoanelor fizice (particulare) li se acordă următoarele forme de credit: - credite de trezorerie, întâlnite în cazul în care băncile dau posibilitatea efectuării unui volum de plăţi din contul curent care depăşesc nivelul disponibilităţilor existente.În aceste condiţii, contul curent apare cu sold debitor. - credite pentru construcţii de locuinţe, pe termen lung, cu garanţii ipotecare.Dobânda percepută este dobânda pieţei; se plăteşte, în general la scadenţă. Dacă debitoruldoreşte şi are posibilitatea să ramburseze creditul într-un interval de timp mai scurt,trebuie să suporte penalităţi. Ipoteca nu produce obligaţii decât în sarcina celui care oconstituie şi reprezintă un contract imobiliar, care ia naştere din convenţia părţilor,potrivit legii. - credite pentru consum destinate procurării unor bunuri care se plătesc în rate.O pondere importantă deţin, în cadrul acestei categorii, creditele pentru cumpărări deautomobile. Aceste credite sunt cumpărate de către banca ce le acordă, de la vânzătorulde automobile, în pachete de valori mari. In ţările cu economie de piaţă, există companiifinanciare aflate în proprietatea marilor companii constructoare de maşini, care acordăasemenea credite, făcând, astfel, concurenţă puternică băncilor comerciale. - credite pentru studii, se acordă pentru întreţinerea studenţilor şi acoperă, ca nivel, taxele anuale plătite de aceştia. Asemenea credite deţin o pondere scăzută în portofoliul decredite al băncii, datorită nivelului scăzut al profitabilităţii acestora. - liniile de credit pentru cărţile de credit. Utilizarea cărţilor de credit ca instrumente deplată a impus ca băncile, în funcţie de bonitatea fiecărui client, să stabilească un plafondebitor până la care să fie onorate plăţile făcute prin cărţile de credit, chiar dacă nu existădisponibil în cont. Dobânzile percepute de bancă au niveluri ridicate pentru solduriledebitoare, de unde rezultă preocuparea clientului de a-şi alimenta periodic conturile.Creditele acordate persoanelor juridice (agenţilor economici) pot apărea suburmătoarele forme:

12

- credite de exploatare, destinate acoperirii cheltuielilor ce ţin de activitatea curentă deproducţie şi de circulaţia mărfurilor. - credite de echipament ( de investiţii), se acordă pe termen mijlociu şi lung, fiinddestinate construcţiilor de locuinţe şi de obiective industriale. Caracteristic acestor creditele este un grad mare de risc, de unde rezultă necesitatea unor calcule de actualizare şi deeficienţă a investiţiilor. Rambursarea se realizează în tranşe regresive, cu plata lunară adobânzilor aferente. Garanţia creditului este reprezentată de investiţie, la care se adaugăalte valori materiale aparţinând agentului economic. - creditele speciale, care se utilizează pentru finanţarea subscrierii de titluri de credit şipentru finanţarea agenţilor de bursă. - credite de mobilizare, obţinute de agenţii economici în urma scontării cambiilor.Agenţii economici beneficiază, de asemenea, şi de credite sub forma: avansurilor în contcurent şi a liniilor de credit confirmate, a căror prezentare s-a realizat deja.

1.4. Rolul si functiile creditului in economia de piata

În calitate de componenta a mecanismului economicde ansamblu,creditul îndeplineşte,în cadrul acestuia,o serie de funcţii esenţiale şi anume: - funcţia de redistribuire a capitalurilor,care se manifestă îndeosebi prin sistemul de relaţii dintre întreprinderi şi bănci in cadrul cărora mijloacele băneşti temporar disponibile ale întreprinderilor,degajate ca atare în conturile bancare ale acestora,sunt mobilizate de bănci şi folosite ca resurse pentru acordarea de credite clienţilor din diferite ramuri şi sectoare de activitate. Similar se petrec lucrurile cu mijloacele sistemului financiar care şi ele se elibereaz/ temporar în cadrul operaţiunilor efectuate de agenţiile guvernamentale,precum şi cu economiile populaţiei depuse la casele de economii si la bănci.În toate aceste cazuri,băncile mobilizează mijloacele băneşti respective,creându-şi sursele de creditare de care au nevoie,pe care apoi le plasează sub formă de împrumuturi,redistribuindu-le deci în favoarea beneficiarilor de credite; - funcţia de intensificare şi accelerare a procesului de concentrare şi centralizare a capitalului.Astfel,creditul facilitează procesul de centralizare a capitalului prin forţa financiară deosebităpe care o crează firmelor care beneficiază de el,ceea ce le permite acestora să manevreze de aşa manieră încât să obţină conjuncturi favorabile.De asemenea,creditul joacă un rol important în înfiinţarea şi dezvoltarea societaţilor pe acţiuni,constituind un instrument de transformare a capitalurilor individuale în capitaluri pe acţiuni. Creditul favorizează procesul de concentrare a capitalului,înlăturând dificultăţile care se opun acestuia.Astfel,creditul permite firmelor cărora le este acordat să câştige timp,în sensul că,crează posibilitatea sporirii producţiei fără să mai fie nevoie să se aştepte acumularea si capitalizarea profitului adus de capitalul propriu.În acest fel,se obtine un spor de valoare,care poate fi capitalizat in sume mai mari şi mai rapid; - funcţia de economisire a cheltuielilor de circulaţie,care se manifestă prin compensarea reciprocă a creanţelor pe care creditul o prilejuieşte,prin accelerarea rotaţiei fondurilor,prin utilizarea titlurilor de credit ca instrumente de plată.Pe aceste căi se reduce sau se elimină cheltuielile de confecţionare,păstrare şi manipulare a semnelor monetare,se diminuează cheltuielile de conservare şi depozitare a mărfurilor şi alte cheltuieli de circulaţie;

13

- funcţia de emisiune a creditului,care se manifestă prin faptul că ,creditul constituie principala cale de punere în circulaţie a mijloacelor băneşti suplimentare necesare economiei ca urmare a intrării in circuitul economic a unor valori. Dar,pentru că emisiunea monetară realizată prin intermediul creditului,să fie în concordanţă cu necesitaţile economiei trebuie îndeplinite urmatoarele condiţii:să existe echipamentede producţie,forţă de muncă şi resurse naturale disponibile,pe baza cărora să se creeze un spor de productie echivalent cu sporul de monedă pusă in circulaţie;producţia suplimentară să corespundă în volum si în structura nevoilor pieţii;rambursarea creditului să fie efectuată într-un timp scurt. În caz contrar,moneda suplimentară pusă în circulaţie crează un dezechilibru inflaţionist în economie. Examinarea,deşi succinta a funcţiilor creditului,relevă caracterul economic contradictoriu al acestuia.Pe de o parte,el fiind o componentă esenţiala a mecanismului economic de ansamblu îi conferă acestuia supleţea necesară,permiţându-i să depaşească o serie de perturbaţii şi conflicte.Pe de alta parte,în aceeaşi calitate,când este utilizat în mod abuziv poate genera noi contradicţii sau tensiuni sau le poate amplifica pe cele existente.

1.5. Pricipii generale de creeditare bancara

Activitatea de creditare desfăşurată de băncile comerciale din ţara noastră respectăprevederile Legii 58/1998 privind activitatea bancară,ale normelor,instrucţiunilor şi regulamentelor emise de Banca Naţională a României în calitate sa de bancă centrală cu atribuţii de reglementare în domeniile monetare ,de credit,valutar şi de plăţi. Operaţiunile de creditare efectuate de băncile comerciale au la bază prudenţa bancară ca principiu fundamental de politică bancară ce caracterizează întreaga activitate,precum şi următoarele principii generale: a) în conformitate cu prevederile Legii 58/1998 privind activitatea bancară,în procesul de acordare a creditelor,băncile comerciale vor urmări ca solicitanţii să prezinte credibilitate şi,toate operaţiunile de creditare vor trebui consemnate în documente contractuale care să reflecte cu claritate toţi termenii şi toate condiţiile operaţiunilor de creditare; b) activitatea de creditare trebuie să aibă la bază analiza viabilităţii şi realismul afacerilor în vederea identificării şi evaluării capacităţii de plată a clientilor ,respective de a genera venituri şi lichidităţi,ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii; c) creditele,indiferent de suma sau de perioada de rambursare,se acordă pentru destinaţia stabilită prin contracte,destinaţia precisă fiind obligatorie pentru imprumutaţi; d) pentru creditele acordate băncile comerciale percep dobânzi şi comisioane ale căror niveluri se stabilesc de fiecare bancă,precum şi penalităţi stabilite conform legii,în cazul nerambursării la scadenţă a creditelor şi/sau neachitării dobânzilor datorate; e) creditele se acordă,în toate cazurile,pe bază de garanţii;volumul maxim al garanţiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către bancă,formată din credite şi dobânzi.Banca are dreptul să verifice,la clienţii săi,existenţa permanentă şi integritatea garanţiilor asiguratorii pe toată durata creditării; f) pe perioada creditării,beneficiarii de credite-persoane juridice,au obligaţia să pună la dispoziţia băncii un exemplar din bilanţul contabil,situaţiile contabile periodice şi orice alte documente solicitate de bancă; g) rambursarea la termen a creditului,principiu care asigură reluarea permanentă a procesului de creditare,se realizează prin determinarea reală a capacitţii împrumutatului de a realiza venituri,prin alegerea şi convenirea garanţiilor asiguratorii precum şi prin supravegherea permanenta a modului de utilizare a creditului;

14

h) creditele se acordă la cererea agenţilor economici care îndeplinesc cumulativ urmatoarele condiţii:sunt constituiţi potrivit legii;posedă capital social vărsat,potrivit actului constitutiv;desfaşoară activităţi legale şi eficiente;îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate;din analiza fluxului de lichidităţi rezultă că există posibilităţi reale de rambursare la scadenţă a ratelor din credit şi plata dobânzilor aferente;valoarea garanţiilor materiale acceptate este mai mare sau cel puţin la nivelul creditelor solicitate şi a dobânzilor aferente calculate pe întreaga perioadă de creditare;au deschise conturi la banca de la care solicită creditul;prezintă situaţia angajamentelor din conturile deschise la alte societăţi bancare şi a garanţiilor aferente;acceptă clauzele contractului de creditare; i) persoanele fizice pot beneficia de credite,dacă sunt indeplinite cumulativ urmatoarele condiţii:realizează venituri certe şi cu caracter permanent,pe întreaga perioadă de creditare;constituie şi utilizează surse proprii de finanţare;garantează rambursarea creditelor solicitate cu veniturile pe care le realizează,precum si cu garanţii reale;nu înregistreaza debite şi alte obligaţii neachitate la scadenţă către bancă şi terţi la data solicitării împrumutului; j) băncile comerciale,în vederea administrării riscului şi acoperirii eventualelor pierderi din credite şi dobânzi,îşi constituie rezerva generală pentru riscul de credit şi provizioane specifice de risc pentru credite şi dobânzi.

1.6. Modul de acordare si ramburasre a creditelor

Operaţiunea de creditare reprezintă actul prin care o bancă comercială se obligă să pună la dispoziţia clienţilor fondurile solicitate sau îşi ia un angajament prin semnătura,de natura avalului,cauţiunii sau garanţiei,în favoarea acestora.

1.6.1 Categoriile de credite acordate de bncile comerciale

Băncile comerciale pot să acorde credite în lei şi valută,pe termen scurt,mediu şi lung,în vederea completării fondurilor proprii,pentru:acoperirea cheltuielilor de producţie şi desfacere;achiziţionarea de produse şi mărfuri în vederea comercializării;efectuarea cheltuielilor aferente producţiei din perioada următoare;pentru unele nevoi temporare de fonduri apărute în aprovizionarea şi desfacerea produselor;pentru realizarea unor obiective de investiţii.Creditarea pe termen scurt reflectă opeţiunile de împrumut a unor sume de bani pe o durată ce nu depaşeşte 12 luni,cu excepţia creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie.

Creditele a căror durată de rambursare este între un an şi cinci ani sunt considerate pe termen mediu,iar cele care depăşesc durate de 5 ani,dar nu mai mult de 25 de ani,sunt credite pe termen lung.

Perioada de creditare,cuprinde: perioada de timp în care creditul se angajează,respectiv de la o dată,stabilită prin contract,de punere a creditului la dispoziţia împrumutatului şi până la angajarea integrală a creditului;perioada de utilizare,cuprinde intervalul de timp dintre angajarea integrală a creditului şi data primei rate scadente;perioada de graţie,reprezintă intervalul de timp în care beneficiarul de credite nu este obligat să restituie băncii sume din împrumuturile primate,împrumutatul achitând doar dobânzile datorate şi comisioanele şi taxele aferente;perioada de rambursare,este reprezentată de intervalul de timp în care sumele împrumutate clienţilor trebuie restituite integral băncii.Perioadele de rambursare şi de graţie se negociază cu fiecare solicitant de credite;perioada de întârziere,cuprinde intervalul de timp de la scadenţa creditului până la recuperarea efectivă a acestuia,inclusiv prin executarea silită sau lichidarea judiciară a debitorului.În general,băncile comerciale pot acorda clienţilor lor următoarele categorii de credite:

15

a)credite pe termen scurt ,în lei,pentru:activitatea curentă de exploatare;stocuri,cheltuieli şi alte active constituite temporar;stocuri şi cheltuieli sezoniere;producţia de export şi exportul de produse;produse cu ciclu lung de fabricaţie;CEC-uri remise spre încasare;scont;factorying;facilitate de cont;valuta vândută;dezvoltare în completarea surselor proprii,până la un an;mărfuri vândute cu plata în rate;activităţi desfaşurate de persoanele fizice autorizate şi producătorii agricoli individuali,pe termen de până la 1 an;consumul gospodăresc al persoanelor fizice.b)credite pe termen scurt,în valută,pentru:importul de bunuri şi servicii;linii de credite de tip revolving pentru importul de materii prime şi materiale;importul de bunuri şi servicii,pe baza de finanţare externă;documente remise spre încasare.c)credite pe termen mediu şi lung,în lei,pentru:dezvoltare în completarea surselor proprii,peste un an;activităţi de forfetare;finanţarea investiţiilor şi achiziţionarea de active fixe de către persoanele fizice autorizate şi producătorii agricoli individuali;investiţii imobiliare şi cumpărarea de bunuri de folosinţa îndelungată de către persoanele fizice.d)credite pe termen mediu şi lung,în valută,pentru:modernizarea şi dezvoltarea capacităţilor de producţie existente; retehnologizarea proceselor de producţie;achiziţionarea din import de maşini,utilaje,tehnica de calcul,etc.;efectuarea oricăror alte cheltuieli legate strict de realizarea şi darea în exploatare a investiţiilor.

1.6.2 Tipuri de credite

Fiecare din categoriile de credit prezentate anterior în afara cadrului general,se individualizează printr-o tehnică de creditare şi o metodologie specifică.

Creditele pentru capital de lucru: Se acordă pentru aprovizionări cu stocuri de materii prime şi materiale,mărfuri,subansamble,piese de schimb,energie,combustibili,cheltuieli necesare realizării şi finalizării producţiei de mărfuri,executării de lucrări şi prestării de servicii care au consum şi desfacere asigurată prin contracte şi comenzi ferme,pe o perioadă de 90 de zile,cu posibilitatea de prelungire pe noi perioade de 90 de zile fiecare,dar fără a se depaşi 12 luni de la acordarea primului credit,pe baza fluxului de lichidităţi.

Fluxul de lichidităţi se determină pornind de la ultima situaţie contabilă încheiată şi reflectă situaţia intrărilor de lichidităţi într-o perioada viitoare dată.O analiză corectă a fluxului de lichidităţi presupune cunoaşterea activităţii clientului,perspectivele de afaceri,ramura în care evoluează în scopul verificării viabilităţii şi posibilităţii de realizare a ipostazelor care stau la baza prognozei.El arăta evoluţia încasărilor şi plăţilor,iar diferenţa dintre acestea reflectă disponibilul sau necesarul de lichidităţi nete.

Nivelul maxim al creditelor pentru capital de lucru,ce poate fi acordat unui client,este dat de necesarul de lichidităţi stabilit pentru care s-a întocmit fluxul de lichidităţi.

Creditele pentru capital de lucru se acordă prin contul separat de împrumut credite pentru capitalul de lucru,care se debitează pe masura angajării creditului,în limita plafonului aprobat,pe bază de ordin de plată întocmit de agentul economic,prin creditarea contului curent al acestuia,de unde se vor efectua plăţile dispuse de client.

Rambursarea creditelor pentru capital de lucru se face la termenele stabilite şi în sumele stabilite prin contractul de credit,din disponibilităţile existente în contul curent şi din încasările zilnice,prin debitarea acestuia în corespondenţa cu contul separate de împrumut,pe bază de ordin de plată emis de client.

Linia de credit:

16

Este o modalitate de creditare a agenţilor economici care funcţionează dupa sistemul revolving,respectiv se pot efectua trageri şi rambursări pe toată durata de valabilitate a liniei,cu condiţia ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depaşească volumul liniei de credit aprobate.

Se acordă pentru creditarea de ansamblu a activităţii curente de aprovizionare,producţie ,desfacere sau pentru finanţarea unor proiecte-contract,care,prin natura lor,se desfaşoară şi se evidenţiază distinct,pe o perioada de 90 de zile,180 de zile sau cel mult 12 luni.

Pentru a putea beneficia de linii de credite,agenţii economici trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:să înregistreze performanţe financiare corespunzătoare şi să aibă un serviciu al datoriei bun;să fie clienţi permanenţi ai băncii care acordă creditul şi să deruleze operaţiunile de încasări şi plăţi,în lei şi în valută,prin banca respectivă;să dispună de un capital social vărsat de cel puţin 1 000 ron (10 milioane lei) şi,prin natura activităţii desfaşurate,plaţile şi încasările să aibă caracter de permanenţă;să aibă o situaţie financiară corespunzatoare şi o evoluţie favorabilă a indicatorilor de bonitate. Volumul liniei de credit,în cazul creditării de ansamblu a activităţii curente,se determină în funcţie de cifra de afaceri şi durata medie de încasare a clienţilor,potrivit formulei:

Linia de credit=Capc*Dmîc/Pcz ,

Unde :Capc – cifra de afaceri pe perioada creditării;Dmîc – durata de încasare a clienţilor;Pcz – perioada de creditare în zile Cifra de afaceri pe perioda creditării luată în calculul dimensionării liniei de credit se determină pornind de la cifra de afaceri realizată pe o perioadă precedentă,egală cu perioada de creditare,care va fi corectată cu o serie de informaţii privind portofoliul de contracte şi comenzi de aprovizionare şi desfacere,cash-flow-ul agentului economic ,precum şi orice alte informaţii care pot conduce la crearea unei imagini cât mai reale asupra cifrei de afaceri care poate fi realizată în perioada pentru care se solicită linia de credit. Durata medie de încasare a clientilor se exprima în zile şi reprezintă amânarea medie a plăţii acordată clienţilor şi se calculează după formula:

Nz=Smlpp*Pcz/Capp ,Unde:Smlpp – soldul mediu lunar al clienţilor neîncasaţi pe o perioadă precedentă egală cu perioada de creditare;Pcz – perioada de creditare în zile;Capp – cifra de afaceri realizată în perioda precedentă,egală cu perioada de creditare. Rambursarea liniilor de creditare se realizează ca şi în cazul creditelor pentru capital de lucru.Un agent economic nu poate beneficia in acelaşi timp de credite pentru capitalul de lucru si de credite sub forma liniilor de credite.

Credite pentru stocuri si cheltuieli constituite temporar:

Se accordă pentru acoperirea stocurilor şi a cheltuielilor rezultate din primirea de la furnizori a unor materii prime şi materiale în avans faţa de termenele din contracte,întreruperea producţiei din motive justificate,lipsa mijloacelor de transport,etc.,prin

17

contul separat de imprumut Credite pentru stocuri şi cheltuieli constituite temporar se acordă pe termen de maxim 180 de zile. Volumul creditelor pentru stocuri şi cheltuieli temporare se stabileşte pe baza documentaţiei prezentate de solicitatorul de credit,iar acordarea efectivă si rambursarea lor se efectuează conform procedurii prezentate la creditele pentru capital de lucru. Credite pentru producţia de export şi exportul de produse:

Se aprobă pe baza contractelor de export şi comenzilor ferme pe care agenţii economici solicitatori de credite le încheie cu partenerii externi.Aceste credite se pot acorda numai dacă o bancă din ţară sau străinătate confirmă deschiderea unui acreditiv de export irevocabil şi neconditţonat în favoarea solicitatorului de credit sau alte forme de plată garantate bancar. Creditele aferente producţiei pentru export se acordă pentru aprovizionări cu materii prime şi materiale,semifabricate,subansamble,energie,etc. din ţara şi din import în vederea realizării de produse cu desfacere asigurată la export,fără a depăşi 12 luni de la acordare,cu excepţia produselor cu ciclu lung de fabricaţie. Creditele pentru exportul de produse se acordă pe baza documentelor care atestă livrarea mărfurilor la export,fără a depăşi 12 luni de la acordare şi cu obligativitatea asigurării acestora la instituţii specializate din ţară. Creditele pentru export se accordă prin contul separat de împrumut Credite pentru producţia de export şi exportul de produse ,iar rambursarea se realizează ca şi în celelalte cazuri.

Creditele pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie:

Se acordă agenţilor economici care,in mod curent,execută produse cu ciclu lung de fabricaţie,sub forma creditelor pentru capital de lucru sau sub forma liniilor de credite,prin contul separat de împrumut Creditele pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie se acordă pe termene mai mari de 12 luni,dar fără a depăşi însă ciclurile de fabricaţie. Volumul creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie se stabileşte pe baza miscării stocurilor şi a producţiei în curs de fabricaţie estimate a exista în sold la sfarşitul fiecărui trimestru,precum şi a celorlalte cheltuieli aferente contractului,în limita costurilor totale prevăzute prin contract.Băncile comerciale acordă creditul eşalonat,pe măsura efectuării cheltuielilor cu producţia în curs de fabricaţie aferentă produselor respective.Rambursarea creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie se face din disponibilităţile existente în contul curent,prin debitarea acestuia în corespondenţă cu contul separat de împrumut.

Creditele pentru facilitaţile de cont:

Facilitaţile de cont reprezintă credite pe perioade scurte şi foarte scurte de timp,până la 15 zile calendaristice,care se pot acorda agentilor economici cu o situaţie economico-financiară foarte bună,dar care,din cauze jutificate economic,nu pot face temporar faţa plaţilor,iar eventualele credite de care au beneficiat în perioadele anterioare au fost clasificate în categorii cu risc minim.

Se acordă la cererea agenţilor economici,pentru acoperirea decalajului intervenit în fluxul de lichidităţi ca urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate,lucrărilor executate sau serviciilor prestate,prin contul curent.

Volumul creditului se determină pe baza încasărilor medii zilnice din ultimele treiluni,a posibilităţii eliminării cauzelor care au generat neîncasarea la termen a veniturilor şi previziunii încasării creanţelor până la rambursarea creditului în termen de maxim de 15 zile.Rambursarea creditelor pentru facilitate de cont se realizează pe masura

18

încasarilor,diminuându-se soldul debitor al contului curent,ir la data scadenţei plafonul de credite aprobat cu această destinaţie îşi pierde valabilitatea,procedându-se la recuperarea eventualelor angajamente rămase nerestituite din responibilităţile agentului economic.Creditele pentru activităţi desfăşurate de persoanele fizice autorizate şi producatorii agricoli individuali,precum şi pentru consumul gospodăresc al persoanelor fizice se acordă pe o perioadă până la un an.Băncile comerciale acordă personaelor fizice credite în lei,pe termen scurt,de până la un an pentru producţie,prestări servicii,comerţ,investiţii,consum personal,etc. Volumul creditului pentru persoanele fizice se determină pe baza urmatoarelor elemente:-nivelul ratei lunare totale pe care o suportă împrumutatul;-numărul de rate lunare de rambursat;-rata anuală a dobânzii pentru caategoria de împrumut solicitată;-analiza performanţei economico-financiar Documentele solicitate de bancă în vederea contractării creditului sunt următoarele:-copia actului de identitate şi autorizaţia de funcţionare pentru persoanele fizice independente sau asociaţiile familiale;-adeverinţa de salarii şi de venit pentru salariaţii angajaţi cu contract de muncă;-dispoziţia şi declaraţia de impunere pentru persoanele fizice;-bugetul de venitui şi cheltuieli al familiei;-documente din care rezultă datele de identificare ale vânzătorului,acordul acestuia de a vinde,denumirea şi caracteristicile bunurilor sau serviciilor ce urmează a fi vândute sau prestate,preţul sau tariful acestora,termenele şi modalitatea de plată;-memoriu justificativ pentru achiziţii de utilaje fără montaj sau studiul de fezabilitate în cazul realizării de investiţii care necesită construcţii-montaj;-devizul general şi contractul cu antreprenorul pentru realizarea investiţiei;-extrasul de cont,din care să rezulte constituirea surselor proprii de finanţare;-copiile actelor de proprietate asupra locuinţei ce se cumpără,bunurilor ce se ipotechează sau gajează sau terenului în cazul construcţiilor.Acordarea,derularea şi rambursarea creditelor pentru personae fizice pe termen scurt se efectuează prin contul separat de împrumut Creditele pentru persoane fizice se acordă pe termen scurt.Angajarea creditelor aprobate se efectuează prin virament,sumele putând fie eliberate în numerar numai în cazuri justificate,cu respectarea plafoanelor legale stabilite.

19

Cap. 2. Evolutia sistemului bancar in Romania

2.1. Istoria sistemului bancar in Romania

Începând cu 1990,viaţa economico-socială din România a fost supusă unor profunde transformări care,in mod firesc,au cuprins şi sistemul bancar.Trăsătura dominantă a procesului de restructurare şi remodelare a sistemului bancar a fost aceea a organizării sale ca un system cu două niveluri ,respectiv Banca Comercială a României ,cu rol exclusive de bancă centrală, şi cel al societaţilor bancare constituite ca societăţi comerciale.În orice analiză economică a tranziţiei româneşti,cercetarea evoluţiei sistemului bancar ocupă,cu necesitate,unul din primele locuri.Nu este nevoie,pentru a justifica afirmaţia făcută,decât sa comparăm dimensiunea sistemului bancar (după orice criteriu cu dimensiunile celorlalte tipuri de intermediari financiari: piaţa de capital şi asigurări.Concluzia este clară: istemul bancar deţine o majoritate zdrobitoare din intermedierea financiară şi, ca atare, este şi principalul responsabil al plasării economisirilor.Un factor important în dinamica reformei sistemului bancar din România îl reprezintă stocul iniţial de probleme din sistem şi din economia reală.La debutul tranziţiei, sistemul bancarera marcat ca o eficienţă scăzută, inclusive creditele neperformante, situaţie explicată prin subordonarea necondiţionată a politicii de creditare obiectivelor legate de planul economic. Dezvoltarea sub aspect cantitativ a sistemului bancar romanesc este doar o caracteristică a acestei perioade de tranziţie, principala trăsătură fiind însă dezvoltarea structurală şi calitativă a activităţii majorităţii băncilor.Falimentul unui număr semnificativ de instituţii bancare, în raport cu sistemele bancare din alte ţări, a aruncat o umbră peste stabilitatea sistemului bancar în ansamblul său ridicândsemne de întrebare şi asupra calităţii activităţii de supraveghere bancară realizată de Banca Naţională a României în toţi aceşti ani.Anumite evoluţii nesatisfăcătoare ale băncilor româneşti se explică, pe de oparte, prin însuşi ritmul de evoluţie a sistemului bancar, care a surprins băncile nepregătite în ceea ce priveşte nivelul de instruire al personalului bancar şi mai ales insuficienţa, la nivelul întregului system, a managerilor bancari profesionişti.Datorită acestor deficienţe care au influenţat direct încrederea deponenţilor, aceştia s-au orientat spre alte categorii de plasamente,în special spre cele în titluri de stat garantate, care în general au o rentabilitate ridicată, acest lucru determinând creşterea concurenţei pe piaţa resurselor , cât şi reducerea creditului acordat economiei reale, cu efecte negative asupra principalilor indicatori macroeconomici. Sistemul bancar românesc, deşi mult mai avansat în raport cu celelalte ramuri economice, se află încă în tranziţie, fiind necesare, în continuare, restructurarea şi dezvoltarea atât cantitativă, sub aspectul creşterii numărului de unităţi bancare, cât şi calitativă, în sensul perfecţionării structurilor de operare şi practicilor manageriale, modernizării activităţii bancare, implementării de produse şi servicii de calitate adaptate la cerinţele clienţilor, toate acestea urmând să aducă avantaje atât băncilor şi clientelei acestora, cât si economiei în ansamblul ei.Situaţia actuală a sistemului bancar românesc a fost influenţată puternic de deschiderea economiei româneşti, fapt ce a determinat ajustarea sistemelor de operare la cerinţele şi practicile internaţionaleAstfel, băncile s-au dezvoltat şi si-au adaptat oferta în funcţie de cerinţele impuse de impactul factorilor exogeni asupra economiei reale, precum şi de presiunea, din ce in ce mai puternică, exercitată de concurenţa pe piaţa financiar-bancară din România

20

2.2. Banca Nationala a Romaniei

Într-o lume aflată în continuare schimbare, în definirea noii ordini politice şi economice concretizată într-o guvernare democratică şi un sistem economic bazat pe piată, un loc important îl ocupă Banca Centrală, care pune piatra de temelie pentru o dezvoltare eficientă a sistemului bancar.Pentru a-şi îndeplini misiunea sa de interes public, cea mai veche bancă a ţării, care funcţionează neîntrerupt de la întemeierea sa din 1880, a trebuit să se adapteze şi,uneori, în momente cruciale, chiar să facă istoria ţării, răspunzând exigenţelor economice, constrângerilor politice şi sfidărilor tuturor crizelor sistemului financiar al RomAniei moderne.Pe parcursul evoluţiei sale istorice, ea a fost continuu banca de emisiune a ţării , chiar dacă funcţiile ei economice, regimul proprietăţii şi dimensiunilor intituţionale s-au modificat mult şi, uneori, radical.Banca Naţională a României, din punct de vedere organizatoric, a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei, aceasta la rândul ei, folosind ca model Banca Angliei.Potrivit legii, Banca Naţională răspunde numai în faţa Parlamentului ţării şi nu este în colaborare permanentă.Banca este condusă de de un Consiliu de Administraţie numit Parlament, la propunerea Comisiilor permanente de specialitate ale celor două Camere.Numirile se fac pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.Principalele atribuţii ale Consiliului de Administraţie sunt: stabilirea politicilor în domeniile: monetar, valutar, de credit şi de plăţi, şi a măsurilor necesare în domeniul autorizării şi supravegherii prudenţiale a băncilor, în scopul asigurării stabilităţii sistemului bancar.în ceea ce priveşte reţeaua teritorială a Băncii Naţionale a României, aceasta cuprinde pe lângă unitatea centrală şi 22 de sucursale.Activitatea Băncii Naţionale a Românieia fost perfecţionată permanent , ca urmare a schimbărilor petrecute în economie şi societate.Ca urmare, a fost necesară înlocuirea Statutului Băncii Naţionale a României, adoptat prin legea numarul 101/1998 cu noul Statut adoptat prin Legea numărul 312/2004.în acest documenr de mare însemnătate sunt precizate mai riguros atribuţiile Băncii Naţionale a României, ca factor de stabilitate monetară şi economică. Prin urmare, Banca Naţională a României îndeplineşte următoarele funcţii: - emisunea de monedă; - acţionează ca bancă a celorlalte bănci ( bancă a băncilor); - stabilirea şi implementarea politicii monetare, valutare şi de credit ; - supravegherea instituţiilor financiar-bancare ; - monitorizarea cursurilor valutare ; - administrarea rezervelor valutare ; - acţionează ca agent al statului şi ţine în evidenţele sale Trezoreria statului ; - asigură fonduri pentru stat ; - asigură legăturile cu organizaţiile financiar-bancare internaţionale ; - analist al condiţiilor monetare şi economice.Rolul major al Băncii Naţionale a României, ca autoritate de supraveghere, este acela de a preveni riscul systemic prin promovarea unor supravegheri bancare eficiente care să asigure realizarea stabilităţii şi viabilităţii întregului system bancar.Realizarea unui sector bancar competitiv şi stabil, format din bănci care să asigure o intermediere financiară pe criterii de efici şi stabil, format din bănci care să asigure o intermediere financiară pe criterii de eficienţă, a constituit unul dintre principalele obiective ale activităţii de supraveghere, banca naţională a României preocupându-se în acest sens în realizarea unui cadru de reglementare bancară compatibil cu regulile Uniunii Europene.

21

Banca Naţională a României păstrează rezervele tării în aur, valută convertibilă şi alte active de rezervă, recunoscute pe plan internţional, utilizând acesste reserve atunci când intervine pe pieţele valutare, pentru a controla evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale.În domeniul politicii valutare, Banca Naţională a României are urmatoarele atribuţii: - stabileşte cursul de schimb al monedei naţionale în raport cu alte valute; - înfăptuieşte politica valutară; - intervine pe piaţa valutară pentru susţinerea cursului monedei naţionale; - obligă băncile să constituie reserve minime obligatorii pentru depozitele în valută; - stabileşte şi aplică regimul valutar; - organizeaza activitatea valutară pe teritoriul României; - este agent al statului în operaţiunile şi tranzacţiile valutare ale acestuia; - înfăptuieşte controlul valutar al statului; - acordă autorizaţii persoanelor juridice pentru tranzacţii valutare; - solicită şi primeşte informaţii valutare; - avizează credite în valută; - efectuează analize privind situaţia valutară şu stabilitatea leului în raport cu alte valute; - reglementează operaţiunile cu alte active externe şi aur; - elaborează balanţa de plăţi externe; - stabileşte plafoane şi alte limite pentru deţinerea de active externe; - participă la stabilirea condiţiilor de îndatorare externă; - păstrează şi gestionează rezervele internaţionale ale statului; - dă autorizaţii pentru transferal de valută în străinătate; - monitorizează tranzacţiile valutare.Regimul rezervelor obligatorii a fost instituit în România la 14 ianuarie 1992 prin regulamentul afferent, acesta aplicându-se tuturor societăţilor bancare, fără discriminare.La fel ca în cazul altor ţări în tranziţie, introducerea regimului rezervelor obligatorii s-a bazat mai puţin pe elemente de natură prudenţială şi mi mult din nevoia de a crea un instrument de politică monetară,susceptibil să limiteze capacitatea de credite a băncilor comerciale.Rezerva minimă obligatorie contituie astfel o pârghie intens utilizată de către Banca Naţională a României , atât în scopul asigurării unui stoc de lichiditate corespunzator pentru fiecare bancă, cât şi în vederea atingerii obiectivelor politicii monetare.

Din perspective integrării României în Uniunea Europeană este necesar ca Banca Naţională a României să aleagă acele instrumente adecvate stării reale a economiei, pentru realizarea unor obiective clar definite, totodata, în implementarea politicii monetare, instituţia bancară centrală a statului roman, trebuind să dea dovadă de consecvenţă.

2.3. Sistemul bancilor comerciale

Sistemul bancar românesc a reuşit să fie, în general, un sistem unitar, viabil, solid, îndeplinindu-şi acceptabil obiectivele propuse în condiţiile dificile ale tranziţiei la economia de piaţă.O caracterizare globală a istemului bancar din România trebuie să ţină cont de capacitatea acestuia de a-şi îndeplini principalele funcţii, şi anume atragerea de fonduri de la personae fizice şi juridice sub formă de depozite la vedere sau la termen în lei şi în valută şi acordarea de împrumuturi celor interesaţi în condiţii de prudenţă bancară.Băncile comerciale s-au constituit ca principala sursă de finanţare a economiei, a persoanelor juridice şi fizice, preocupându-sa permanent de îbunătăţirea gradului de capitalizare, de oferirea unor produse şi servicii de calitate aliniindu-se, în acelaşi timp, la standardele internaţionale în ceea ce priveşte prudenţa bancară.

22

Evoluţiile recente demonstrează interesul pentru finalizarea procesului de privatizare a băncilor cu capital de stat, întărirea activităţii de supraveghere prudenţială şi izolarea băncilor cu probleme, aducerea cooperativelor de credit sub supravegherea Băncii Naţionale a României, creşterea rolului Fondului de garantare e depozitelor în sistemul bancar şi, nu în ultimul rand, îmbunătăţirea cadrului legislativ.Până în 1989 sistemul bancar românesc aferea un număr limitat de servicii şi produse bancare.După acest an, România a fost martoră maimultor schimbări, iar tranziţia la economia de piaţă a determinat creşterea continuă a numărului de agenţi economici privaţi.Acest aspect a determinat nevoia dezvoltării unui sistem bancar care să răspundă solicitării pieţei şi să asigure oferta de produse şi servicii bancare necesare unei economii de piaţă.Imediat după apariţia lor , băncile comerciale au început să se dezvolte în sensul creării reţelelor de subunităţi, dezvoltarea produselor şi serviciilor oferite clienţilor, dezvoltarea infrastructurilor informatice şi a unor activităţi noi, cum ar fi managementul financiar şi marketingul bancar, toate acestea în scopul dezvoltării afacerii şi obţinerii de profituri substanţiale.Apariţia băncilor private sau mixte cu capital autohton sau străin, au dat valenţe sistemului bancar din România, peisajul bancar din ultima perioadă fiind total diferit de cel iniţial, atât din punct de vedere global al sistemului bancar în ansamblu, cât şi individual, al fiecărei bănci în parte.Astfel,în sensul creării unei noi reţele de subunităţi putem exemplifica banca Comercială Română, care a evoluat de la 98 unitâţi în 1990 la 283 la începutul anului 2003; Banca Agricolă (în present Banca Agricolă Raiffeisen) care avea 41 unităţi în 1990 atingând nr. 226 în 2000; Mindbank, ca prima bancă privată înfiinţată în România , dispunând de 12 unităţi teritoriale, iar Banca Comercială Ion Ţiriac şi Banca Transilvania de 42 şi respective 33 unităţi proprii.Sistemul bancar românesc a evoluat, în principiu, în acelaşi sens cu cel din ţările europei Centrale şi de Est, însă, a avut loc o creştere mai puţin explozivă a numărului de unităţi bancare în raport de numărul de locuitori ai României ne plasează mult în urma celorlalte ţări din Europa.Astfel, în Uniunea Europeană, o unitate bancară revine la 1700 de locuitori, în ţările din Europa Centrală la 11000 locuitori, în timp ce, în România, o unitate bancară revine la 23500 persoane.

2.4. Bancile Cooperatiste

Un rol important în evoluţia mişcării cooperatiste din România l-a avut şi codul commercial din 1887, în care au fost înscrise principiile de organizare ale societăţilor cooperatiste, funcţionarea cooperativelor de credit din România fiind pentru prima dat? Reglementată de “legea băncilor populare săteşti şi a caselor centrale”, adoptată în anul 1903.Un lt moment important pe linia reglementării activităţii cooperativelor de credit îl constituie Ordonanţa de Urgenţă nr. 97/2000, cu privire la organizarea cooperativelor de credit,prin care se stabilesc, într-un mod detaliat, aspecte legate de orgnizarea şi funcţionarea, atât a băncilor populare,câtşi a caselor centrale.Noul cadru legislative al funcţionării cooperativelor de credit a fost creat, astfel, în a doua parte a anului 2000 prin intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a guvernului nr. 97/2000 modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.272/2000, care a abrogate prevederile referitoare la cooperaţia de credit existente în Legea nr.106/1996.Conform acestei ordonanţe, cooperativele de credit este definită ca fiind o instituţie de credit constituită ca o asociaţie autonomă de personae fizice unite voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor lor commune de ordin economic, social, cultural, a căror activitate se desfăşoară, cu precădere, pe principiul întrajutorării membrilor cooperatori.Banca Naţională a României a căpătat atribuţii pe linia reglementării, autorizării şi supravegherii organizaţiilor cooperaţiei de credit.În cadrul acestei activităţi de autorizare,demarcate in anul 2001 , Banca Naţională a României a primit cereri din parteaa a

23

zece reţele cooperatiste de credit, respective: Aurora Română, Creditul Românesc, Str Petroşani, Concordia Română, Pontica Bucureşti, Minerva, familia, Millenium BPR şi Creditul Popular.În present, Creditcoop este singura reţea autorizată cuprinzând 1001 unităţi din care 547 cooperative de credit şi 554 de agenţii.

Cap. 3. Creditul neguvernamental

3.1. Evolutia creditului bancar in Romania

In anul 2007 soldul total al creditelor inregistreaza un trend ascendent, insa cresterea inregistrata este mai lenta decat cea inregistrata in anul precedent 2006.Ritmul mediu de crestere a portofoliului de credite pe primele 7 luni din acest an (3.14%) se mentine sub nivelul celui inregistrat in perioada similara din 2006 (3.94%). In anul 2007 s-a accentuat tendinta de accelerare a creditarii in valuta fata de anul2006, tendinta care estimam ca se va mentine in continuare fiind rezultatul evolutieimonedelor precum si al nivelului diferit al costurilor de creditare. In iulie 2006, cresterea de ansamblu a creditelor era determinata de cele in moneda nationala, in iulie 2007 contributia acestora s-a redus la 51.16% fata de 52.14%.

In cazul creditelor Retail – persoane fizice in anul 2007 soldul total al creditelor retailrespecta trendul creditelor totale inregistrand un trend ascendent, insa cresterea inregistrata estemai lenta decat cea inregistrata in anul precedent 2006.Spre exemplificare ritmul mediu de crestere a portofoliului de credite retail pe primele 7 luni din acest an ( 4..62%) se mentine sub nivelul celui inregistrat in perioada similara din 2006 ( 6.%).

24

Creditul retail s-a dinamizat in luna iulie 2007 fata de perioada precedenta ( 7.22% crestere lunara fata de media de 3.79% din primele 6 luni ale anului 2007), crestere atribuita evolutiei compenentei in valuta. Tendinta de accelerare a creditarii retail in valuta in anul 2007 s-a accentuat cu mult fata de anul2006. Spre exemplificare daca in 2006 media pe primele 7 luni a ponderii creditelor in valuta era de 40.68% in aceasi perioada a anului 2007 aceasta a ajuns la 42.68%,

Ritmul de crestere a creditul retail in 2007 este mai scazut decat in 2006. Piata creditelor de retail se mentine in zona consumului, cresterea creditul imobiliar fiind sub asteptari si previziuni 2007. Se constata o revigorare a creditului in valuta si a celui imobiliar in vara 2007. Se mentine tendinta de creditare in valuta in cazul creditului imobiliar.

Creditul imobiliar a performat modest in cursul anului 2007 in luna iulie 2007 avand o pondere de aprox. 19% in total credite retail persoane fizice fata de o pondere de aprox. 21% in luna dec. 2006. Insa de remarcat este cresterea mai mult decat dubla in luna iulie 2007 de 7.4% comparativ cu media lunara de crestere din primele 6 luni de 3.6%.

25

Creditul de consum (inclusiv cel cu garantii reale) a inregistrat o crestere , avand o ponderede aprox. 81% in iulie 2007 fata de 79% dec. 2006. Saltul inregistrat in iulie 2007 este de 7.4%fata de media lunara a primelor 6 luni de 5.3%.

Creditul retail s-a dinamizat in luna iulie-august fata de perioada precedenta ( crestere lunaradubla fata de media din primele 6 luni) , crestere sustinuta si de intrarea in vigoare a noilornorme de creditare, Creditul imobiliar s-a mentinut relativ constant, in cursul anului 2007, in luna iulie 2007 avand o pondere de aprox. 21% in total credite retail persoane fizice fata de o pondere de aprox. 21% in luna dec. 2006. Având în vedere evolutiile pietii precum eforturile depuse in imbunatatirea produselor precum si specializarea fortei de vanzari prefiguram o crestere viitoare semnificativa a ponderii acestui produs.

26

Creditul de consum (inclusiv cel cu garantii reale) s-a mentinut relativ constant in anul 2007, in luna iulie ajungand la o pondere de aprox. 79% fata de aprox. 79% in dec. 2006.

3.2. Creditul neguvernamental notiuni generale

Ca expresie a relaţiilor de redistribuire, fiind inclus în sfera relaţiilor financiare în sens larg, creditul reprezintă o categorie economică ce exprimă relaţiile de repartiţie a unei părţi din produsul intern brut, prin care sunt mobilizate si distribuite disponibilităţile existente în economie si prin care se creează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital. Funcţiile esenţiale ale credituluisunt, deci, mobilizarea resurselor temporar libere în economie si distribuţia (repartizarea), adicăacordarea de împrumuturi prin instituţiile de credit din fondurile constituite de agenţii economicinebancari.Pe seama îndeplinirii funcţiilor sale, desprindem si rolul creditului, respectiv rezultatele obţinute în economie: 1. Cresterea economică, ce asigură transformarea economiilor în investiţii, iar prinobligativitatea utilizării lui conform destinaţiei iniţiale (pe baza unui plan de afaceri), credituldiminuează iniţiativele economice nerentabile, păguboase, si stimulează concurenţa; 2. Cresterea nivelului de trai prin faptul că stimulează desfacerea mărfurilor, cresterea consumului. Evident, atât cresterea economică, cât si cresterea nivelului de trai sunt reflectate în România deevolutia creditului neguvernamental, începând de la 68,40 mil lei RON în 1990 la 7500,71 mil leiRON în 2000 si 65 675,24 mil lei RON în martie 2007, pe fondul restructurării economiei începând cu anii “90, a procesului de privatizare, în vederea obţinerii statutului de economie de piaţă funcţională (obiectiv atins în 2004, premisa semnării în aprilie 2005 a Tratatului de aderare) capabilă să facă faţă forţelor concurenţiale.Exprimarea evoluţiei creditului neguvernamental în sume absolute, în condiţiile existenţei unui proces inflaţionist în România, nu este însă foarte relevantă, decât în măsura în care luăm în considerare si ritmul de crestere a inflaţiei, prin calculul modificării procentuale a creditului neguvernamental în valoare reală, fată de anul precedent (grafic 1).

27

Situaţia este mai mult decât relevantă: în perioada 1990-2000, creditul neguvernamental a înregistrat o reducere totală cu 143%, reducere recuperată în totalitate si depăsită, printr-o crestere cu 149% a acestuia în perioada 2003-2007. De asemenea, este evidentă legătura între procesul inflationist si evolutia creditului neguvernamental: anii cu inflaţie ridicată (1991, 1992, 1993, 1997) se caracterizează prin reducerea creditului în valoare reală, stiut fiind faptul că inflaţia dezorganizează relaţiile de credit, dezavantajând debitorii, în timp ce dezinflaţia reprezintă o premisă ce favorizează creditul neguvernamental, fiind vorba de perioada 2003-2007. La consolidarea procesului dezinflaţionist au contribuit si politica fiscală prudentă, precum si progresele înregistrate în planul reformelor structurale în această perioadă. Totodată, atenuarea presiunilor din partea ofertei (prin reducerea amplitudinii corecţiilor preţurilor administrate, tendinţa de apreciere reală a monedei naţionale si intensificarea concurenţei pe piaţa cu amănuntul) a limitat manifestarea efectului inflaţionist al cresterii rapide a consumului prin creditul de consum. Anul 2006 s-a încheiat cu o inflaţie de 9,4%, marcând atingerea obiectivului de politică monetară, inflaţie exprimată printr-o singurã cifrã), iar anul 2007 cu o inflaţie de 8,6%, întărind procesul de dezinflaţie, favorizant al creditului neguvernamental . Tendinţa ascendentă a creditului neguvernamental îsi are originea atât în cresterea ofertei de creditare ( privatizarea sectorului bancar, cresterea competiţiei), cât si în cresterea cererii de creditare (cresterea veniturilor, modificarea comportamentului populaţiei, a preferinţelor de consum a acesteia), efectul final regăsindu-se în cresterea cererii agregate. Evoluţia creditului neguvernamental real faţă de evoluţia PIB reflectă interdependenţa enunţată de teoria economică între credit si crestere economică. Performanţele înregistrate de economia românească, luând ca punct de analiză anul 2000 sunt strâns legate de expansiunea creditului neguvernamental în această perioadă. Piaţa nu este însă pe deplin saturată, dacă avem în vedere ponderea creditului neguvernamental în PIB, de 17% în România (anul 2004), faţă de 99% în zona euro si între 25% si 45% în Ţările din Europa Centrală si de Est în acelasi an.

28

Firesc, cresterea semnificativă a creditului neguvernamental, după anul 2000 a ridicat probleme legate de implicaţiile acestui fenomen privind stabilitatea financiară, la nivel macroeconomic si la nivelul microeconomic; în acest sens, se pune problema gestionării procesului de creditare în condiţiile ascensiunii creditului neguvernamental, respectiv instituirea unor norme prudenţiale privind prevenirea riscului de credit. În perioada 1992-1995, Banca Naţională a României (B.N.R.) a reusit unor norme minimale cu caracter prudenţial: − adecvarea capitalului: fondurile proprii ale unei bănci trebuie sa reprezinte cel puţin 8% din totalul activelor acesteia(ponderate de cota de risc); ulterior procentul devine 12% pentruponderea fondurilor proprii si rămâne 8% pentru ponderea capitalului propriu în totalulactivelor unei instituţii de credit. − expuneri mari: împrumuturile acordate unui singur debitor nu pot depăsi, cumulate, 20% din totalul fondurilor proprii ale băncii; ulterior procentul devine 25% . − credite acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca: totalul acestor credite nu poate depăsi 20% din totalul fondurilor proprii ale băncii; ulterior procentul devine 25%. − participarea la capitalul social în societăţile ne-bancare: participarea unei bănci nu poate depăsi 20% din capitalul unei societăţi ne-bancare care nu are legătură cu activitatea bancară (firmă sau întreprindere), iar ulterior se adaugă procentul de 15% din fondurile proprii ale instituţiei de credit. − participarea unei societăţi bancare la capitalul unei bănci: maximum 5% din capitalul noii bănci, cu condiţia participării si a unei societăţi bancare persoană juridică sau străină sau aunei instituţii internaţionale; − Clasificarea împrumuturilor(creditelor) acordate: în funcţie de riscul acestora, pe 5categorii(”standard”, “în observaţie”, “substandard”, “îndoielnic”, “pierdere”); − Rezerve generale si specifice: privesc nevoile de asigurare a băncilor împotriva riscurilor la creditele acordate. Mai târziu (1999, cu funcŃionare din 2000) se înfiinŃează Centrala Riscurilor Bancare (C.R.B.), centru de intermediere care gestionează informaţiile de risc bancar utile societăţiilor bancare. Informaţiile de risc bancar cuprind datele de identificare a unui debitor non-bancar (în condiţiile păstrării secretului bancar) pentru operaţiunile în lei si în valută, prin care băncile se expun riscurilor faţă de acel debitor, privind acordarea de credite, asumarea de angajamente de către bancă în numele debitorului, faţă de o persoană fizică sau juridică non-bancară sau faţă de altă bancă. Centrala Riscurilor Bancare urmăreste riscul global, determinat de însumarea riscurilor prin înregistrarea informaţiilor în Registrul Central al Creditelor si Registrul Creditelor Restante. Noul regulament4 din anul 2004 aduce noutăţi privind raportarea informaţiilor de către instituţiile de credit: include în categoria persoanelor recenzate si persoanele juridice nerezidente, iar în categoria informaţiilor transmise, fraudele cu carduri produse de către posesori, precum si integrarea bazei de date a C.R.B. cu baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi (C.I.P.), privind incidentele produse cu instrumente de plată.

4 Regulament BNR nr. 4 /2004 privind organizarea si funcţionarea la Banca Naţionala a României a Centralei Riscurilor Bancare

29

Pe lângă aspectele pozitive ale dinamicii creditului neguvernamental, cu impact asupra cresterii cererii agregate, putem sesiza si o serie de influenţe negative ale acestei dinamici:cresterea preţurilor, si deci presiunea inflaţionistă; cresterea importurilor, si deci a deficitului balanţei de plăţi.Trebuie să ţinem cont că atât firmele , cât si populaţia au obţinut în ultimii ani resurse financiareimportante în afara creditării bancare (prin cresterea capacităţii de autofinanţare, dar si a salariilor), ajungând în anumite perioade sã aibã calitatea de creditori ( în formă netă) a sistemului bancar, economisind mai mult decât se împrumutã de la bănci . Totusi, dinamica creditului neguvernamental din ultimii ani a fost susţinutã în mare parte de expansiunea accentuatã a creditului acordat populaţiei de către instituţiile de credit (grafic 3),expansiune ce poate fi caracterizată drept exponenţială, creând motive de îngrijorare pentru autoritatea de supraveghere bancară, B.N.R., tocmai din punct de vedere al influenţelor negative menţionate anterior. Modificarea strategiei băncilor către retail, reducerea ratelor dobânzilor, cresterea veniturilor nete sunt factorii ce au condus la cresterea ponderii creditului neguvernamental acordat persoanelor fizice în total credite, îndeosebi a creditului de consum (83,6% dinamică în anul 2005 faţă de 2004), dar încă departe de nivelul regăsit în zona euro, unde ponderea medie a creditului pentru populaţie în total credit neguvernamental era de 50,3% în decembrie 2004.

Cresterea ofertei de credit de consum se explicã nu numai prin politicile expansioniste în acest domeniu ale institutiilor de credit, ci si prin extinderea practicii unor comercianţi de a vinde în rate bunuri de folosinţă îndelungată. Mai mult, se anticipează si în anii următori o crestere a venitului disponibil (conform teoriei lui Friedman, venitul permanent se obţine prin adăugarea la venitul curent a mediei ponderate a veniturilor ce se asteaptă a fi realizate în perioadele următoare) si deci a creditului pentru populaţie, îndeosebi a creditului imobiliar, dar si ca urmare a procesului de integrare în Uniunea Europeană, astfel că este nevoie de măsuri prudenţialeB.N.R. a elaborat norme prudenţiale5, prin care se stabilesc condiţii restrictive la acordarea creditelor către populaţie: angajamentele de plata lunare (creditul si dobânda), nu pot depăsi

5 Norme BNR nr.10 privind limitarea riscului la creditele destinate persoanelor fizice

30

30% din veniturile nete ale solicitantului si ale familiei acestuia, în cazul creditelor de consum, 35% în cazul creditelor pentru investiţii imobiliare si 40% pentru toate contractele de credit si alte contracte de aceeasi natură, respectiv contracte de leasing, contracte de cumpărare de bunuri în rate, iar valoarea maximă a creditului ipotecar acordat est maxim 75% din valoarea creditului. Anterior acestor limitări iniţiate de B.N.R., s-a înfiinţat Biroul de Credit (operaţional din august 2004), societate pe acţiuni, creată la iniţiativa sectorului bancar românesc, având ca acţionari 27 de instituţii de credit. Scopul său este de a asigura furnizarea informaţiilor referitoare la persoanele fizice, cu datorii restante privind creditele contractate de la instituţii de credit si alte instituţii financiare nebancare (leasing), iar ulterior si informaţii referitoare la datoriile restante către societăţile de asigurări, societăţi de telefonie. Bazat pe principii de reciprocitate între participanţi, confidenţialitate, imparţialitate si corectitudine, Biroul de Credit asigură diminuarea riscului de fraudă si protejarea creditorilor. În ceea ce priveste moneda de exprimare a creditelor acordate populaţiei, se remarcã preferinţa pentru valutã, încurajate de aprecierea monedei naţionale si de dobânzile mult mai reduse pentru creditele în valută faţă de cele în monedă naţională; finanţarea în valută este un fenomen (euroizarea bilanţului bancar), ce caracterizează majoritatea ţărilor din Europa Centrală si de Est în anii 2000, precum fenomenul de dolarizare (economisire în valută) caracteriza aceeasi zonă în anii “90. Situaţia creditelor în valută este evidenţiată în graficul 3:

B.N.R., ca autoritate monetară, a stabilit odată cu amplificarea acestui fenomen, în anul 2006, norme prudenţiale cu scopul de a limita creditele în valută6; astfel, expunerea unei instituţii de credit din credite în valută acordate persoanelor fizice si juridice nu poate depăsi 300% faţă de fondurile proprii înainte de deducerea provizioanelor specifice de risc (respectiv capitalul iniţial în cazul sucursalelor instituţii de credit străine). Obiectivul final al restrucţiilor si limitărilor este de a reduce riscul de credit în condiţiile lărgirii finanţării; considerăm că indicatorii privind riscul de credit si anume cel mai semnificativ ponderea creditelor în categoria îndoielnice si în pierdere de 2,66% (februarie 2007) reprezintă un argument al gestionării eficiente a riscului. La fel de adevărat este că majoritatea creditelor nu au ajuns la maturitate iar practica bancară demonstrează că declinul calităţii creditelor apare în faza de încetinire a cresterii economice, si nu în faza de crestere economică. Nu în ultimul rând trebuie să subliniem maturitatea autorităţii de supraveghere bancară B.N.R., motiv pentru care inclusiv supravegherea instituţiilor financiare nebancare a fost încredinţată acestei autorităţi.

6 Norme BNR nr.11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în valută

31

Creditul neguvernamental s-a majorat în perioada ianuarie-octombrie 2005 cu o rată medie lunară de 3,3 la sută. Pentru decembrie 2005, se estimează un grad de intermediere financiară de circa 22 la sută (Anexa A-1).Structura lei-valută a creditului neguvernamental s-a menţinut relativ constantă (40 la sută,respectiv 60 la sută) pe parcursul primelor trei trimestre ale anului 2005, luna octombrieconsemnând o uşoară creştere a ponderii creditului în monedă naţională, în urma intrării în vigoare, în luna septembrie, a Normelor BNR nr. 11 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în valută.În perioada ianuarie-octombrie 2005, ritmul lunar de creştere a componentei în lei a fost mai rapid decât cel corespunzător componentei în valută (Anexa A-2), în condiţiile redinamizării creditului de consum în monedă naţională; sub efectul măsurilor prudenţiale mai sus menţionate, dar şi al scăderii vizibile a dobânzilor aferente creditelor în lei, ecartul pozitiv dintre cele două dinamici a atins aproape 5 puncte procentuale în luna octombrie.De remarcat că, în majoritatea lunilor din intervalul analizat, aprecierea nominală a monedeinaţionale a avut o contribuţie negativă substanţială la creşterea creditului neguvernamental total,diminuând contribuţia pozitivă a componentei în lei (Anexa A-2). Creditul acordat populaţiei a ajuns să reprezinte 35,4 la sută din creditul neguvernamental, ponderea acestuia crescând numai în primele 10 luni ale anului 20057 cu 7 puncte procentuale, comparativ cu 3,7 puncte procentuale în întreg anul 2004.Creditul acordat populaţiei a depăşit ca valoare atât creditele de producţie, cât şi pe cele de investiţii ale firmelor (Anexa A-1).Dacă la începutul anului componenta în lei a creditului acordat populaţiei era dominantă,componenta în valută a recuperat aproape integral decalajul, astfel încât în luna octombrie cele două ponderi erau relativ egale (Anexa A-3).Pe categorii de credite, componenta în lei predomină în cazul creditului de consum (peste 60 la sută), iar cea în valută în cazul creditului ipotecar – peste 90 la sută (Anexele A-4 şi A-5).După comprimarea suferită în anul 2004, ponderea creditului de consum în creditul acordatpopulaţiei şi-a reluat expansiunea, ajungând la 74 la sută în luna octombrie 2005, în timp ceponderea asociată creditului imobiliar-ipotecar s-a restrâns.Cinci bănci din sistem deţineau la sfârşitul lunii octombrie circa 75 la sută din creditele acordatepersoanelor fizice. Creditul acordat companiilor şi-a accelerat ritmul lunar de creştere cu 2,3 puncte procentuale în lunile septembrie şi octombrie, comparativ cu media primelor 8 luni ale anului 2006, îndeosebi pe seama revigorării creditului pentru investiţii (Anexa A-1).

3.3. Evolutiile recente ale creditelor bancare

Depozitele bancare la termen (inclusiv certificatele de depozit) s-au majorat în primele 10 luni ale anului 2005 cu 46,7 la sută comparativ cu perioada similară a anului anterior (34,5 la sută în termeni reali), evoluţia în cadrul intervalului fiind însă inegală:

7 Ponderea creditului de consum în creditul acordat populaţiei a fost de 74 la sută în decembrie 2003 şi, respectiv, 66 la sută în decembrie 2004.

32

creştere constantă8, până la un maximum de 53,3 la sută în luna iunie, urmată de restrângeri consecutive, până la 42,1 la sută luna octombrie. Pe tot parcursul anului, contribuţia segmentului în lei la dinamica nominală a depozitelor bancare a fost superioară celei aferente componentei de volum a segmentului în valută, care, în plus, a fost erodată de tendinţa de apreciere a monedei naţionale (Anexa B-2). În aceste condiţii, ponderea depozitelor în lei s-a majorat progresiv, atingând un maximum de circa 65 la sută în septembrie, de la un nivel de 59,1 la sută la finele anului precedent. Trebuie precizat însă că evoluţia reprezintă de fapt o revenire la nivelul anterior celui din decembrie 2004, raportul dintre cele două segmente fiind puternic influenţat în luna respectivă de majorarea substanţială a depozitelor în valută ale firmelor ca urmare a privatizării SNP Petrom.La nivelul structurii pe deponenţi a depozitelor bancare, tendinţa de restrângere a ponderiidepozitelor populaţiei observată în anul 2004 a continuat, segmentul companiilor devenindmajoritar în octombrie 2005 (o contribuţie în acest sens a revenit şi evenimentului menţionatanterior). Aceeaşi poziţie dominantă a firmelor se regăseşte pe segmentul în valută, populaţiadeţinând mai mult de 50 la sută în cazul depozitelor în lei. De remarcat totuşi tendinţa recentă de dinamizare a depunerilor în valută ale populaţiei (lunile septembrie şi octombrie au înregistrat cele mai ridicate ritmuri lunare din an), pe fondul inversării trendului cursului de schimb şi al accentuării scăderii dobânzilor pentru depozitele în lei (Anexa B-3).Patru bănci din sistem deţineau la finele lunii octombrie circa 70 la sută din depozitele persoanelor fizice.

3.4. Evolutia creditului acordat populatiei, companiilor si pentru finantarea IMM-urilor

- Structura creditului acordat populatie:

8 cu excepţia lunii martie

33

- Structura creditelor acordate companiilor:

- Credite acordate pentru finantarea IMM-urilor:

3.5. Evoluţii structurale ale creditului neguvernamental tip retail

Creditul neguvernamental şi-a continuat creşterea rapidă. Segmentul populaţiei este cel mai dinamic (69% creştere anuală în sept. 2007). Creditele în valută sunt majoritare iar scadenţele creditelor sunt din ce în ce mai mari riscuri în creştere pentrusectorul bancar. Nevoia de gestiune performantă a riscurilor (de credit, valutar, lichiditate)la nivelul băncilor:

34

3.6. Evolutia creditului neguvenamental acordat societatilor nefinanciare si gospodariilor populatiei

In cadrul creditului neguvernamental observam un echilibru intre creditele acordate societatilor nefinanciare si cel acordat populatiei si o tendinta de crestere a creditelor acordate in valuta.

35

* Evolutia ponderii creditului acordat populatiei in PIB

Evolutia creditului acordat populatiei in totalul creditului neguvernamental Observam o tendinta de crestere importanta a creditelor acordate gospodariilor populatiei in totalul creditului neguveramental.

* Evolutia tipurilor de credite acordate gospodariilor populatiei: In cadrul creditelor acordate populatiei ponderea principala o detin creditele de consum iar monada principalka in care se acorda aceste credite este leul.

36

3.7. Evolutii ale creditului de consum acordat populatiei

Se observa ca ponderea principala in cadrul creditelor de consum acordate populatiei o detin creditele in lei.

37

3.8. Evolutia creditului ipotecar acordat populatiei

Se observa ca desii creditele ipotecare in lei acordate populatiei se afla in crestere vizibila ocupa inca o pondere destul de scazuta in totalul creditelor ipotecare acordate de banca.

38

3.9. Evolutii ale creditului neguvernamental acordat populatiei sau firmelor:

* Se observa in evolutia creditului guvernamental o crestere a ponderii creditelor acordate in valuta in comparatie cu cele in lei unde cresterea este mai moderata. Si in cadrul

39

creditelor acordate in lei si in cazul celor in valuta ponderea principala o detin creditele acordate populatiei:

* Se observa si in evolutia creditului acordat populatiei o crestere mai accentuata a creditelor acordate in valuta populatiei decat a celor in lei. In cazul creditelor acordate in lei

40

ponderea majtoritara o detin creditele acordate pe termen mediu iar in cel al creditelor acordate in valuta ponderea pricipala o detin cele acordate pe termen lung.

41

CONCLUZII:

Deşi la începutul anilor 1990, sectorul bancar din România nu s-a dezvoltatconform aşteptărilor, aspect scuzabil datorită rigidităţii acestuia din perioada comunistă, in ultimii ani, însă, datorită intrării noilor bănci în sistem care au determinat creşterea concurenţei, politicile bancare au fost orientate spre clienţi, a avut loc o diversificare substanţială a activelor şi pasivelor, au fost introduse servicii bancare noi pentru a creşte eficienţa operaţiunilor şi pentru a satisface diferitele cerinţe ale clienţilor. Totodată a avut loc şi o reformă comportamentală, materializată în educarea comunităţii bancare în ceea ce priveşte administrarea riscurilor, cultura de credite, codul de etică şi nu în ultimul rând educarea terţilor (autorităţi, acţionari, clienţi, jurnalişti, etc.).Produsele şi serviciile legate de bani, au căpătat o dezvoltare care absoarbe atenţia umană, eforturile şi preocupările societăţii, generând un nou grad de interes, de confort (cărţile de credit, de pildă), de stabilitate sau siguranţă (asigurări), emoţii (speculaţii financiare) şi nu în ultimul rând speranţe. În acest context este necesar să conştientizăm că ne îndreptăm spre o lume dominată tot mai mult de civilizaţia financiară. Civilizaţie care trebuie să recunoaştem, că la ora actuală acumulează minţile cele mai creative ale societăţii, pe care în alte vremuri le atrăgea arta, ştiinţa sau filozofia. Având în vedere toate aceste nu este exclus să întâlnim între cei ce conduc şi domină lumea financiară (ca de altfel în orice domeniu social, economic, politic),persoane care au drept ţel, înainte de orice, propriul interes. Interes care în cele maimulte situaţii are un singur scop: BANUL. Chiar daca procesul de creditare bancar implica riscurile cele mai mari pentru banca, este insa si cel mai rentabil si reprezinta principala madalitate de plasare a resurselor bancare in prezent. In viitor se estimeaza ca volumul creditelor acordate de banci va creste dupa cum am prezentat in studiile mai sus.

42

BIBLIOGRAFIE:

Basno Cezar, Dardac Nicolae – Monedă, Credit, Bănci, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1996;

Bosno Cezar, Darmac Nicolae, Floricel Constantin- Moneda, credit, banci, Ed. Didactica si Pedagogica- Bucuresti 1995;

Norme BNR nr.10 privind limitarea riscului la creditele destinate persoanelor fizice Opricescu Marin, Jenica Popescu, Cristi Spulbar – “Moneda si credit” ed.

Universitatea din Craiova 2002; Opricescu Marin, Cristi Spulbar, Ungureanu P. – “Moneda si Credit- teorie si

practica” ed. Universitaria Craiova 1998. Radulescu Magdalena - Moneda si credit. 2008; Regulament BNR nr. 4 /2004 privind organizarea si funcţionarea la Banca Naţionala a

României a Centralei Riscurilor Bancare Thomas Fitch, Dictionary of Banking Terms, New York, 1993. Vasile Turliuc, Vasile Cocriş – Monedă şi Credit, Ankarom, 1997. www.bnr.ro

43

Anexe:

44

45

46

47

48

49

50

51

52

53