probleme specifice contabilităţii tranzacţiilor internaţionale

8/6/2019 Probleme specifice contabilităţii tranzacţiilor internaţionale

http://slidepdf.com/reader/full/probleme-specifice-contabilitatii-tranzactiilor-internationale 1/6

1.1.1. Probleme specifice contabilităţii tranzacţiilor internaţionale

În prezent contabilitatea reprezintă principala sursă informaţională necesară atâtîn procesul managerial al entităţii (oferind informaţii cu privire la gestionarea financiarăşi realizând în acelaşi timp un control al eficienţei gestiunii economice), cât şi în relaţiile

acesteia cu terţii: acţionari sau asociaţi, furnizori, clienţi, societăţi bancare, statul, etc.numiţi şi utilizatori ai informaţiei contabile.Organizarea şi exercitarea atribuţiunilor contabile în tranzacţiile internaţionale

trebuie adaptată particularităţilor activităţii din acest domeniu, cerinţelor conducerii şinecesităţilor interne curente.

Reţinem:Tranzacţiile internaţionale, ca ramură a economiei naţionale, includ operaţiuni

comerciale sau de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică în raporturile, pe de o parte, cu ţări membre U.E. privind livrarea-achiziţia de bunuri intracomunitare şi pe dealtă parte cu ţări din afara spaţiului comunitar privind exportul si importul dar şi servicii comerciale cum ar fi turismul internaţional şi alte servicii conexe operaţiunilor

internaţionale (transporturile, asigurările) cunoscute în literatura de specialitate subdenumirea de comerţ invizibil.Principalele forme ale schimburilor comerciale internaţionale sunt reprezentate de

operaţiunile de import-export. Pe lângă acestea însă există şi operaţiuni combinate aletranzacţiilor internaţionale(reexport, switch, perfecţionare activă şi pasivă, etc), dar şi alteforme de operaţiuni internaţionale(leasing, factoring, franciză).

Exportul de mărfuri cuprinde toate operaţiile comerciale prin care o parte dinmărfurile produse sau prelucrate într-o ţară(membră a U.E.) se vând într-o altă ţară(dinafara spaţiului comunitar).

Importurile de mărfuri reprezintă toate operaţiile comerciale prin care se cumpărămărfuri din alte ţări(ce nu sunt membre U.E.) în vederea satisfacerii consumului

productiv sau neproductiv.O formă combinată de tranzacţie internaţională o reprezintă reexportul care presupune importul unor mărfuri dintr-o ţară şi revânzarea acestora(cu sau fără prelucrare) în altă ţară.

Relaţiile legate de schimburile comerciale internaţionale, au la bază acorduri şiconvenţii încheiate la nivel interguvernamental şi contractul comercial internaţional.

Contractul comercial internaţional reprezintă baza juridică în derulareatranzacţiilor internaţionale. Acesta creează obligaţii atât pentru vânzător, care trebuie să predea marfa conform condiţiilor din contract şi să transmită documentele aferentelivrării mărfurilor, cât şi pentru cumpărător, care este obligat prin contract să preiamărfurile şi să achite contravaloarea acestora.

Firmele ce derulează astfel de tranzacţii sunt cele care, indiferent de forma lor, îşidesfăşoară activitatea pe baza de contract internaţional.

La nivelul unei firme ce efectuează tranzacţii internaţionale operaţiuni esteorganizat un compartiment de export (serviciul, biroul sau un post cu atribuţii de comerţexterior). Importanţa şi necesitatea acestuia este una majoră deoarece intrarea şimenţinerea pe piaţa externă necesită: anticiparea debuşeelor şi a surselor de achiziţie,adoptarea de opţiuni privind investiţii directe şi participarea la constituirea de obiective



în cooperare, cunoaşterea cerinţelor pieţei privind calitatea şi nivelul tehnic al producţiei,cunoaşterea comportamentului concurenţei etc.

Compartimentul de export se ocupă de emiterea de oferte de vânzare şi primireade comenzi pentru export. Funcţia principala a acestuia este de negociere şi încheiere acontractelor externe. Pe lângă acestea execută şi următoarele activităţi :

- urmăreşte derularea contractelor de export-import privind respectarea clauzelor contractuale (termeni de livrare, cantitate, calitate, modalitate de plată etc.);- întocmeşte documentele necesare operaţiunilor de import-export în conformitate cu

Codul Vamal al României;- anunţă vama în cazul sosirii mijloacelor de transport;- întocmeşte documentele necesare pentru vamă;- întocmeşte documentaţia necesară în vederea obţinerii aprobărilor, a actelor necesare

derulării contractelor externe : licenţe de operaţiune, certificate de abilitare;- în cazul exporturilor, anunţă fabrica de sosirea mijloacelor de transport;- urmăreşte pregătirea produselor pentru livrare;- organizează încărcarea în mijloacele de transport a produselor verificând în prealabil

integritatea şi acurateţea lor;- reprezintă societatea în relaţiile cu vama.

Aceste atribuţii sunt realizate de una, două sau mai multe persoane, specializate pe probleme, care urmăresc pe flux activitatea comercială externă. Indiferent de forma deorganizare a tranzacţiilor internaţionale, firmele îşi formează specialişti, astfel că factoruluman, aduce cea mai mare contribuţie la derularea unei operaţiuni internaţionale. Înacelaşi timp, operaţiunile economice reflectate în contabilitatea societăţii comerciale,respectă cadrul legislativ elaborat de organele abilitate, dar în acelaşi timp, respectă şigenul, particularitatea activităţii derulată în timp şi spaţiu.

Firmele cu activitate de acest gen trebuie să-şi organizeze contabilitatea astfel încâtsă îndeplinească atât atribuţiile de ordin general (de la nivelul oricărei unităţi patrimoniale) cât şi acele atribuţii specifice activităţii internaţionale.

Aspectele specifice întâlnite în organizarea contabilităţii tranzacţiilorinternaţionale se referă la:

• derularea operaţiunilor pe baza contractelor externe de vânzare –cumpărare saude comision extern.

Tranzacţiile internaţionale, sunt reglementate de clauzele contractuale, iar aceleaspecte neprevăzute în contract se reglementează în conformitate cu convenţiilecomerciale internaţionale, cu regulile şi uzanţele internaţionale privind condiţia delivrare, transport, asigurarea, modalitatea de decontare etc.

Contabilitatea va urmări şi va reflecta operaţiile derulate conform contractuluiinternaţional, unde se vor menţiona aspecte legate de naţionalitatea părţilor, asigurareaimportului, riscului valutar, condiţiile de livrare conform cărora se determină locul şimomentul în care se trece dreptul de proprietate asupra beneficiarilor de la vânzător lacumpărător şi modalitatea de decontare.

• diversitatea formelor tranzacţiilor internaţionale .Pe lângă forma clasică de export, tranzacţiile internaţionale cunosc şi alte forme

cum sunt: reexportul, prelucrarea în lohn, operaţiile de switch, compensaţiile, barter-ul,leasing-ul, fiecare dintre aceste forme diverse, în derularea lor, având anumite practici în



ceea ce priveşte reflectarea contabilităţii (felul operaţiei ce trebuie înregistrate, ordineacronologică).

• relaţia dintre vânzător şi cumpărător Această relaţie poate fi directă sau indirectă.Relaţia directă se reflectă în contabilitatea firmelor de comerţ în mod asemănător

operaţiilor interne ţinând cont de caracteristicile decontărilor valutare, iar relaţia indirectă presupune existenţa a două contracte: unul de vânzare – cumpărare şi altul extern / interndupă caz de comision. • preţul mărfurilor care fac obiectul tranzacţiei este exprimat în valută sau în monedauneia din ţările participante atunci când aceasta este stabilă şi acceptată prin contract • formarea preţurilor mărfurilor în tranzacţia internaţională este diferită de ceainternă.

Preţurile de import se determină în funcţie de preţul extern din facturafurnizorului străin, în funcţie de cheltuielile de transport extern, accizele, taxele vamale şicomisioanele vamale, conform relaţiei:

PI = PE x cv + CTE x cv + A + TV + CV , în care:

PI = preţul de importCTE = cheltuieli de transport externcv = curs valutar A = accizeTV = taxe vamaleCV = comisioane vamalePreţul pentru export se determină ca raport între preţul de livrare al exportatorului

(în moneda exportatorului) şi cursul valutar.PE = PL/cv

Corespunzător condiţiei de livrare, acest preţ poate să fie sau nu afectat decheltuielile de transport (pe parcurs intern sau extern).• frecventa modificare a cursului valutei faţă de moneda naţională produce

reflectarea distinctă în contabilitate a diferenţelor de curs valutar.La import:- dacă scade cursul valutei ⇒diferenţe favorabile la datorii- dacă va creşte cursul valutei ⇒diferenţe nefavorabile la datoriiLa export:- dacă va creşte cursul valutei ⇒diferenţe favorabile la creanţe- dacă scade cursul valutei⇒diferenţe nefavorabile la creanţe

• înregistrarea unor cheltuieli bancare mai mari decât la operaţiile prin virament în

tranzacţii indigene şi cheltuieli cu licitaţie valutară în cazul importurilor cu deschidere deacreditiv sau scrisoare de garanţie bancară.

• Pe parcursul deplasării bunurilor de la vânzător la cumpărător apar anumiteaspecte, diferite de tranzacţiile interne deoarece bunurile se deplasează în timp şi spaţiu pe diferite căi şi cu diferite mijloace de transport corespunzător condiţiei de livrarestipulată în contract extern.

Cheltuielile cu transportul sunt suportate diferit: fie de vânzător, fie de cumpărător,fie de ambii conform condiţiilor de livrare.



• rezultatul activităţii şi costul bunurilor vânduteAcest aspect trebuie analizat în mod distinct pentru o firmă de comerţ cu bunuri si

pentru o firmă de prestări servicii. Firma de prestări servicii înregistrează venituri din această activitate. Ataşate

acestor venituri sunt cheltuielile firmei de prestări. Prin diferenţa dintre venituri şi

cheltuieli se obţine venitul net (profit).La o firmă de comerţ cu bunuri, prin afacerile derulate se înregistrează venituriledin vânzări; aceste venituri determină nivelul cifrei de afaceri.

Pentru ca firma de comerţ să poată obţine venituri din vânzări, aceasta a efectuatîn prealabil cheltuieli cu bunurile vândute numite şi costul bunurilor vândute.

Din venit se deduce costul bunurilor vândute si se obţine un indicator intermediar numit marja brută din vânzări .

Din marja brută din vânzări se deduc cheltuielile de exploatare ale firmei şirezultă venitul net sau profitul.

Veniturile din vânzări reprezintă încasările din vânzarea bunurilor din care se

deduc valorile bunurilor restituite sau refuzate , rebuturi acordate, discountul aferentvânzărilor.

Cifra de afaceri se referă la veniturile activităţii de exploatare ale firmei şi sedetermină pe baza valorilor înregistrate în conturile de venituri (701-708).

Vânzări restituite şi rabaturi acordateÎn situaţia în care bunurile livrate nu corespund calitativ, vânzătorul are

posibilitatea să reprimească bunul şi să restituie suma încasată sau să acorde un rabat prinreducerea preţului de vânzare.

Discountul acordat În situaţia vânzărilor pe credit, conform contractelor încheiate pe documentele delivrare (factura) se menţionează scadenţa plăţii.

Costul bunurilor vânduteFirmele de comerţ care desfăşoară activităţi pe cont propriu, cumpără de la

producătorii interni bunuri şi le revând către clienţii externi. În această situaţie, firma decomerţ înregistrează un stoc de marfă fie scriptic, fie faptic.

Indicatorii care se determină şi care sunt preluaţi din conturile deschise sunt:costul bunurilor vândute si costul bunurilor disponibile pentru vânzare.

Costul bunurilor disponibile pentru vânzare se determină în funcţie de valoarea

stocului de la începutul perioadei(exerciţiului, de valoarea achiziţiei nete efectuate pe parcursul perioadei sau exerciţiului.Atunci când firma a vândut toate bunurile din stoc, costul bunurilor vândute este

egal cu costul bunurilor disponibile vânzării. Corespunzător acestor aspecte specifice tranzacţiilor internaţionale pot fi

desprinse câteva obiective ale contabilităţii societăţilor care derulează astfel deoperaţiuni internaţionale.



Obiective

♦ informaţia contabilă să permită obţinerea operativă şi completă a situaţiilor deanaliză, care prezintă interes pentru manageri la un anumit moment. Prin obiectul şi

metoda specifică de cercetare aplicată la cadrul realităţii şi practicării de comerţ exterior,contabilitatea va fi tot mai solicitată de managerii acestor societăţi; ♦contabilitatea urmăreşte prin datele sale evoluţia cursului valutei pe grupuri de

bunuri, pe ţări, astfel încât pe baza acestora să poată fi făcute previziuni pentru perioadeleurmătoare; ♦contabilitatea supraveghează gestiunea valutară a societăţii de comerţ exterior şiînregistrează avansuri şi aconturi acordate sau primite în relaţia cu partenerii externi,cursul valutei la care s-a efectuat decontarea.



operaţiile economice internaţionaleinfluenţează contabilitatea în

următoarele direcţii

în primul rând, majoritatea vânzărilor sau cumpsau servicii în ţări diferite implică utilizarea unorDeci o valută se transformă în altă valută prin inte schimb. Cursul de schimb, reprezintă valoa

exprimată într-o altă monedă. De exemplu, o fcumpără bunuri de la o firmă din SUA şi plata este

Firma engleză va trebui să schimbe lirele sterline înCursul de schimb al monedelor se schimbă zilncererea şi oferta din valuta respectivă. Contmodificări de cursuri în înregistrarea operaţiunilora întocmirii rapoartelor financiare prezintă anumite

d

în al doilea rând, efectul operaţiunilor intern ţicontabilităţii constă în faptul că Standardele deInternaţionale se aplică în fiecare ţară în funcţie de şi de standardele naţionale.

a

în al treilea rând, vânzările în străinătate, expose pot factura atât în moneda propriei ţări cât şstrăină, a ţării partenere sau într-o monedă de refer

enţele de curs valutar, care înse înregistrează în conturile 765”Venituri din difervalutar” şi 665” Cheltuieli din diferenţe de curs valtă parte, cumpărările din străinătate, importurilasemănător exportului bunuri se pot factura atât propriei ţări cât şi în monedă străină, a ţării parten

monedă de referinţă (valută). Veniturile şi cheltuidiferenţele de curs valutar se înregistrează 765”Venituri din diferenţe de curs valutar” şi 665” Cdiferenţe de curs valutar”.

În cazul folosirii unei alte monede, se pot înregistracheltuieli privind difer

probleme specifice contabilităţii tranzacţiilor internaţionale

Documents