1

Frederic Chopin este unul din compozitorii ce aparţin perioadei romantice, al

secolului al XIX-lea.

În acest timp, au loc mari descoperiri şi invenţii în toate artele ştiinţele şi

industriile. Astfel, apare electricitatea: telegraful- 1837, telefonul-1876, becul electric-

1879; progresul transporturilor: vaporul cu aburi-1803, locomotiva-1812, tramvaiul-

1884-87; inventarea fotografiei. Ştiinţa cunoaşte mari “explozii” precum: Teoria

evoluţionistă- Charles Darwin, cercetarea macro şi micro- universului. Deasemeni,

cultura şi ideologia romantică este prezentă în literatură prin apariţia romanului modern-

Jules Verne (Ştiinţifico-fantasticul), povestirile fantastice ale fraţilor Jacob şi Wilhelm

Grimm, Hans Christian Andersen, E.T.A.; în filozofie prin drama epică Faust( partea I-

1808, partea II 1831);apare estetica urâtului- Francicso Goya- pictor spaniol, ideologia

comunistă- Karl Marx( 1818-1883), Friderich Engels( 1820- 1895).

1. C adrul socio-cultural

Romantismul a apărut în cultură la cumpăna secolelor XVIII-XIX.

Peisajul istoric al omenirii e marcat de revoluţia burgheză din Franţa, 1789.

Romantimul se va manifesta plenar abia în sec. XIX-lea, ca o reacţie împotriva

clasicismului, prea rigid în tendinţele sale de ordine şi simetrie. Curentul romantic va

cuprinde întreaga Europă, modificând formele şi genurile de expresie artistică.

2. Premisele romantismului

Una din premisele romantismului este mişcarea literară STURM UND DRANG

(Furtună şi avânt).

Se naşte o nouă ESTETICĂ, în care primează emoţia asupra raţiunii,

subiectivitatea asupra obiectivităţii. Tiparele clasicismului devin prea limitate pentru

fantezia debordantă a spiritului romantic, care invadează domeniul artistic în toate

reprezentările lui: literatură, pictură, muzică

2

3. Trăsături caracteristice

Fuziunea dintre cuvânt şi sunetul muzical sprijină redarea unor stări emoţinale

complexe. Artistul romantic pune accent pe muzică în legătura ei cu cuvântul, promovând

ideea că poezia şi dramaturgia pot realiza stări complexe doar asociate cu muzica şi, mai

ales, bazate pe ea. Rezultă de aici întrepătrunderea unor termeni specifici: muzicalitatea

poeziei sau muzica poetică, precum şi impunerea lucrărilor vocal-simfonice.

Programatismul devine un principiu de creaţie; subiecte din literatură sau

filozofie devin programe ale multor lucrări instrumentale şi simfonice ale romanticilor.

Exemplu: Visare, La gura sobei, Cavalerul pe calul de lemn (Scene de copii-Robert

Schumann) Orfeu, Prometeu, Tasso, Preludiile poeme simfonice de Franz Liszt, Harold

în Italia, -simfonie de Hector Berlioz.

4. Forme şi genuri

Varietatea tematică generează o seamă de genuri şi forme corespunzătoare noilor

concepţii estetice ale romantismului. Programatismul care pătrunde în genul tradiţional

va modifica forma arhitectonică pe care tinde să o adapteze subiectului.

Astfel, se păstrează moştenirea clasică cu adaptări în funcţie de conţinut:

- suita,

- sonata,

- cvartetul,

- opera,

- oratoriul

- uvertura

- concertul instrumental;

Sau apar forme noi:

- simfonia programatică

3

- poemul simfonic,

- rapsodia

- fantezia

- miniatura vocală

- miniatura instrumentală

5. Reprezentaţi ai romantismului în arte:

- Literatura germană: Goethe, Schiller, Novalis, Hofmann, Heine etc

- Literatura franceză: Hugo, Lamartine, De Vigny, Dumas, Musset etc

- Literatura engleză: Byron, Shelley, Keats etc

- Literatura română: Eminescu

- Arte plastice: Gericault, Delacroix, Constable

- Muzică: Fr. Schubert, R. Schumann, Fr. Chopin, H. Berlioz, F. Mendelssohn

Bartholdy, Fr. Liszt, Nic. Paganini, Johannes Brahms;

4

Frederic Chopin s-a născut la Zelazowa-Wola, lângă Varşovia, în anul 1810,

1 martie. Fiul lui Nicholas Chopin manifestă un talent precoce, astfel începe lecţiile de

pian cu mama sa, la vârsta de 6 ani. .

5

Din anul 1817 datează prima compoziţie pentru pian a micului Chopin, o poloneză,

ce este mai apoi precedată de un Marş militar. Prima audiţie publică are loc la 8 ani( cu

un concert de Gyrowetz) şi îl face să fie apreciat, ca interpret, fiind numit “ geniu

muzical”. La 12 ani, nemaiavând ce să înveţe de la Zwznz, îi dedică o poloneză.

Vacanţele în împrejurimi îi permit să ia contact cu foclorul şi cu muzica ţărănească

(mazurcă, oberek, kuyavyak).

Din perioada următoare( liceu) datează Variaţiunile pe o arie germană( 1824),

Rondo op 1 ( 1825), Poloneza în Si bemol minor( 1826), Variaţiunile pentru flaut şi pian

pe o temă de Rossini( 1826). Devine discipolul profesorului Elsner Josef, muzician de

prestigiu al Conservatorului din Varşovia.

Anul 1828 îl găseşte pe Chopin în primul său turneu: la Berlin şi Praga. Mai apoi,

în 1829, concertează la Viena, Teatrul Imperial. În 1831 se stabileşte la Paris, unde

rămâne până la sfârşitul vieţii. Aici, este susţinut de prinţul Anton Radziwill şi devine

prieten cu Camille Pleyel. Îşi împarte viaţa între lecţii particulare, studiu, vizite mondene

şi concerte publice.

Pentru o perioadă de 6 ani (1835-1841), se consacră exclusiv creaţiei, revenind în

viaţa artistică în 26 aprilie 1841 cu un concert în sala Pleyel.

Nici viaţa personală nu este neglijată; în 1836 o cunoaşte pe George Sand, a treia şi

cea mai puternică iubire din viaţa muzicianului.

Anul 1844 este un an trist deoarece în acest timp, tatăl muzicianului se stinge din

viaţă iar la Chopin apar primele semne ale bolii( tuberculoză).

6

Mormântul părinţilor lui Chopin

Părăseşte Nohantul şi începe să aibă neînţelegeri cu George Sand, în 1846, iar 2 ani

mai târziu are loc ultimul său concert la sala Pleyel. Din cauza Revoluţiei, se refugiază în

Anglia, unde susţine mai multe concerte la Londra şi în Scoţia, dar în 23 noiembrie se

reîntoarce în Paris.

17 Octombrie este ultima zi din viaţa marelui Chopin şi este înmormântat în

cimitirul Pere Lachaise.Ulterior, inima sa va fi transportată şi îngropată în Biserica Sfintei

Cruci din Varşovia.

7

8

Noutăţi de limbaj muzical în creaţia lui Chopin

“Cum în marea lor majoritate (Berlioz fiind unica excepţie), compozitorii clasici,

romantici şi contenporani au făcut din pian un câmp de explorare, agentul improvizaţiilor

lor, confidentul efuziunii lor, laboratorul intuiţiilor lor, chiar şi vectorul unic al geniului

lor( Chopin), acest instrument ocupă în istoria muzicii un loc unic, de neînlocuit(...). Nu

este, aşadar, deloc surprinzător să descoperim în repertoriul pianistic al secolului al XX-

lea, partea de timp cea mai intimă şi cea mai universală a patrimoniului muzical,

manifestată în genuri noi sau complet regândite: studiu, baladă, scherzo, impromptu,

rapsodie.etc.”1

Gândirea muzicală este întemeiată pe sistemul armonic tonal; astfel întâlnim

aceeaşi “suveranitate” a acordurilor dominantice2.

Melodica presupune un sinfonism pianistic- supraetajare de planuri sonore, “de la

suportul armonic al planurilor grave, care au şi rol de pulsaţii ritmice, la figuraţiile

planurilor medii, cu rol coloristic, tonal, până la cele superioare, de virtuozitate tehnică.”3

“În inima a ceea ce s-a numit deseori “ secretul lui Chopin” stă folosirea rubato-

ului, acea libertate a mişcării comportând alterarea tempo-ului în anumite pagini, pentru a

sublinia expresia.”4 Părerea lui Chopin despre aceste lucruri era: “Mâna stângă trebuie să

rămână capelmaistru şi să păstreze întotdeauna măsura.”5

Creaţia muzicală

Pianul se regăseşte pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtând chiar

un rol exclusiv, iar compoziţiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest

instrument. Deşi muzica sa se încadrează în rândul celor mai pretenţioase opere în

privinţa tehnicităţii, stilul lui Chopin iese în evidenţă prin profunzimea nuanţei şi a

1 Gerard Denizeau-Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000, p.193-1942 Care cer rezolvare; aici sunt incluse şi acordurile micşorate cu septimă mică şi cel de sextă mărită. Carmen, Chelaru-Cui îi e frică de istoria muzicii? Ed. Artes, Iaşi, 20073 Carmen, Chelaru- Cui îi e frică de istoria muzicii? Ed. Artes, Iaşi, 2007, p. 2274Antoine, Golea şi Marc, Vignal- Dicţionar de mari muzicieni, Ed Univers Encicloipedic Gold, Bucureşti, 2010, p. 1055 Idem

9

expresivităţii, şi nu doar prin complexitatea tehnică. El inventează forme muzicale

precum balada, însă cele mai importante inovaţii sub semnătura sa privesc genuri deja

existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna şi preludiul. Operele sale sunt

numite adesea sprijinul curentului romantic în muzica clasică a secolului XIX. În plus,

Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzica

sa; mazurcile şi polonezele sale reprezintă chiar şi astăzi baza muzicii clasice naţionaliste

poloneze.

Chopin a compus aproape numai piese pentru pian (are două concerte pentru pian şi

orchestră cu instrumentaţie făcută de el: concerte pentru pian şi orchestră în fa minor şi în

mi minor). Opera sa se compune printre altele din : 2 fantezii muzicale, 27 studii, 26

preludii, 17 poloneze, 58 mazurci. 17 valsuri, 21 nocturne, 4 balade, 4 scherzouri, 4

impromptu-uri. Mazurcile, valsurile şi polonezele compuse încă în Polonia sunt de fapt

dansuri stilizate. Mazurcile sunt lirice şi intime, iar valsurile sunt compoziţii sclipitoare

destinate saloanelor. Ambele concerte pentru pian şi orchestră au fost compuse înainte de

a pleca în străinătate şi sentimental amândouă se leagă de răscoala din noiembrie ce a

avut loc în Polonia cotopită.

O atenţie deosebită este acordată studiilor. Aşa cum găsim în Dicţionarul de

termeni muzicali, studiul reprezintă-“ piesă instrumentală axată cel mai adesea pe una

sau mai multe probleme de ordin tehnic: game, arpegii, cromatisme, pasaje în octave,

staccato, etc; Atunci când nu urmăreşte exclusiv scopuri didactice ( ca de exemplu: Carl

Czerny), se relevă în mod egal substanţa muzicală şi caracterul de virtuozitate, abordând

un conţinut de nivel artistic notabil. Studiul nu are formă fixă, putându-se încadra în

forme simple, cum ar fi cea de lied, sau mai complexe: fugă, rondo, variaţiuni.”6

Studiile lui Chopin sunt 27 la număr catalogate în 2 numere de opus: opus 10 şi

opus 25, dar se mai găsesc încă trei ce nu deţin număr de opus ; acestea au fost compuse

pentru Metode şi Metode de Fetis Moscheles7.

6 Dicţionar de mari muzicieni, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 20107 Informaţie preluată din partitură

10

Studiile cu opus 10 sunt în număr de 12, compuse între anii 1829-1832 şi dedicate

lui Franz Liszt. Studiile din următorul opus sunt tot în număr de 12, sunt compuse în

următorii 4 ani din viaţa lui Chopin, şi sunt dedicate Contesei d’Agoult.

Studiile din opus 25, din punct de vedere muzical respectă aceeaşi “ arhitectonică”,

şi se pot structura sub forma A/B/A.

În aceste studii se dezbat problematici ca :arpegii( studiul nr 1), tehnică

măruntă( studiul nr 2), acorduri(studiul nr 4), terţe paralele( studiul nr6), sexte- la ambele

mâini-( studiul nr 8), octave cromatice- la ambele mâini-( studiul nr 10),arpegii

frânte( studiul nr11), pasaje în arpegii( studiul nr 12).

Din punct de vedere al tempo-ului şi dinamicii, Chopin însuşi notează în partituri

următoarele:

Studiul nr. 1 - „Allegro appassionato, crescendo,diminuendo, ”.

Studiul nr. 2 - „Presto, molto legato, sempre piano, pianissimo”.

Studiul nr. 3 - „Allegro, leggiero, piano, pianissimo, , forte, sf , accente: >”.

Studiul nr. 4 - “Agitato, piano, pianissimo, accente ”.

Studiul nr. 5 – “Vivace, scherzando, forte, piano, ben tenuto, leggierissimo con

forza, fff, ”.

Studiul nr. 6 - “Allegro, piano, pp, leggierissimo, forte, < >, <<”.

Studiul nr. 7 - “Lento, p, pp, <<<, forte, <ff, sf.”.

Studiul nr. 8 - “Vivace, molto legato, piano, <, forte , <<, ff”.

Studiul nr. 9 - “Allegro assai, leggiero, forte marcato, forte appassionato,

Leggierissimo;

Studiul nr. 10 - “Allegro con fuoco, <<, forte, <ff, <<fff, pen- ben

legato, piano, sempre piano, sotto voce e sempre piano- forte, <<ff, << il piu forte

possibile, ”.

Studiul nr.11 – Lento … Allegro con brio, forte rizoluto, <<<ff, <<sf, <<fff,

marcatissimo, ”

11

Studiul nr. 12 - Molto allegro, con fuoco, forte, << ff, << fff, ”;

Studiile de Chopin nu sunt doar nişte simple studii de tehnică, din perspectiva

poeticii nuanţate devin “ un periplu spiritual, un repertoriu de idei, un joc de senzaţii şi

sentimente, ce conjungă mai multe nivele de intertextualitate”8

8Deak, Magda- „ Un stadiu de investigaţie, de perspectivă şi cunoaştere. Comentariu asupra studiilor op 25 de Chopin”

12

Bibliografie:

1. Chelaru, Carmen - Cui îi e frică de istoria muzicii? Ed. Artes, Iaşi, 20072. Deak, Magda- „ Un stadiu de investigaţie, de perspectivă şi cunoaştere. Comentariu asupra studiilor op 25 de Chopin”3.Golea, Antoine şi Vignal Marc - Dicţionar de mari muzicieni, Ed Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2010 4. Sava, Iosif şi Rusu Petru- Istoria muzicii universale în date- Editura Muzicală, Bucureşti, 1983Editura Enciclopedică, Bucureşti, 20105.Chopin, Frederic Francois- Etuden- op 10, op 25, Ediţia Peters, nr. 1907

6. http://imslp.org/wiki/Etudes,_Op.25

7. www.mapofpoland.net.

13