Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului al RomânieiExtensiunea Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași la Bălți

Facultatea de Economiei și Administrarea AfaceriiSpecialitatea „Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor”

ReferatTema: „Privatizarea: esenţa, metodele şi

etapele de realizare în Republica Moldova”

Elaborat de către studentele grupei a IV-a: Chistol Anastasia

Zară Crina

Bălţi, 2015

CuprinsIntroducere

Capitolul I: Generalități privind privatizarea1.1 Noțiuni generale privind privatizarea1.2 Istoricul evoluției privatizării

Capitolul II: Privatizarea în Republica Moldova 2.1 Specificul privatizării în Republica Moldova 2.2 Formele de privatizare în Republica Moldova

2.3 Etapele privatizării în Republica Moldova

2.4 Scopurile puse în timpul privatizării în Republica Moldova

2.5 Problemele cu care s-a confruntat privatizarea în Republica Moldova

Concluzie Bibliografie

1

Introducere

Privatizarea reprezintă un transfer al proprietăţii unor întreprinderi din sectorul public

către sectorul privat, fie că acestea provin sau nu dintr-o naţionalizare anterioară.

Privită în ansamblu, privatizarea este o acţiune social-politică de mare importanţă.

Esenţa ei principală constă în deetatizarea în masă a proprietăţii, deschizând astfel calea

proprietăţii private şi antreprenoriatului, creînd premise şi condiţii pentru o activitate mai

eficientă a întreprinderilor în noile condiţii ale relaţiilor de piaţă.

Sensul principal al privatizării rezidă în schimbarea fundamentală a relaţiilor de

proprietate, în sporirea pe baza ei a eficienţei utilizării resurselor şi a potenţialului de

producţie.

Structura lucrării. În lucrarea dată mă voi referi în Capitolul I care este intitulat “Generalități

privind privatizarea” la istoricul apariției și evoluției privatizării în Republica Moldova, la noțiuni

generale privind privatizarea

CAPITOLUL I: GENERALITĂȚI PRIVIND PRIVATIZAREA

2

1.1 Noțiuni generale privind privatizarea.

Potrivit Legii cu privire la privatizare art. 1 alin. (1) „ privatizarea este un proces, efectuat de către

organele puterii de stat și ale administrației de stat, de înstrăinare a bunurilor statului în proprietatea

cetățenilor și asociațiilor lor (societăți pe acțiuni și economice, întreprinderi colective, cooperatiste,

particulare și alte tipuri de întreprinderi bazate pe proprietatea private a cetățenilor Republicii Moldova).

Sunt supuse privatizării bunurile organizațiilor obștești, asupra cărora statul și- a confirmat dreptul său de

proprietate.” 1

Termenul “privatizare” este de proveniență latină, “privatus”, ce se traduce ca: proprietar, individual.

Teoreticienii și practicienii nu au susținut definiții exacte a privatizării. Unii susțin că: Privatizarea este un

proces de transmitere a bunurilor ce constituie domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-

teritoriale, denumite bunurile statului sau ale unităților administrativ- teritoriale, în proprietate privată, prin

modalitățile prevăzute de lege. În Legea Republicii Moldova nr. 627- XII din 04. 07. 1991 cu privire la

privatizare și noua lege nr. 121- XVI din 04. 05. 2007 cu privire la administrarea și deetatizarea proprietății

publice, se dă următoarea definiție pentru termenul privatizare- “se înțelege, în special, deetatizarea

economiei, care reprezintă o separare a sferei statului de cea a întreprinderilor și introducerea unor

mecanisme de reglementare descentralizate și a unor structuri stimulare a rezultatelor întreprinderilor, ce

asigură un control eficient al managerilor, salariaților și proprietarilor. Privatizarea este o etapă a tranziției

la economia de piață, ce constitue un act prin care patrimoniul de stat se transmite sau se vinde, parțial sau

integral, persoanelor particulare societăților nestatale”.

Privatizarea reprezintă nu doar schimbarea formei juridice a întreprinderilor publice în private, dar

scopul ei este inițierea unei restructurări a întreprinderilor și o raționalizare a economiei. În viziunea

economică, procesul de privatizare trebuie să-și propună ca scop îmbunătățirea alocării bunurilor existente,

protejîndu- le, totodată, valoarea. Este importantă garantarea drepturilor de proprietate concomitent cu

deplina recunoaștere a tuturor formelor de proprietate pentru sporirea eficienței alocării resurselor în

general.

Conform art. 2 din legea privatizării, principiile de bază a privatizării sunt următoarele: asigurarea

protecției sociale a populației, egalitatea drepturilor cetățenilor la primirea unei cote din bunurile statului,

ce urmează a fi privatizate, înstrăinarea bunurilor statului atît cu plată cît și în mod gratuit, asigurarea

publicității largi și a unui înalt grad de informare a populației asupra procesului de privatizare; accesul liber

și egalitatea în drepturi pentru toți participanții la procesul de privatizare; acumularea veniturilor la buget;

acordarea anumitor facilități, după caz, salariaților întreprinderilor supuse privatizării, inclusiv fondarea de

întreprinderi populare; respectarea legislației în vigoare în procesul de privatizare; utilizarea metodelor de

marketing bazate pe concurență, informarea amplă a potențialilor investitori, a populației despre obiectivele

și rezultatele privatizării. 2

1 Legea cu privire la privatizare nr. 627- XII din 04. 07. 1991 art. 12 Legea cu privire la privatizare nr. 627- XII din 04. 07. 1991 art. 2 alin (2).

3

Privatizarea se admite în toate sferele culturii, economiei și ale sferei sociale a republicii moldova și

se extinde asupra obiectelor patrimoniului statului și asupra resurselor naturale de pe teritoriul ei. Obiecte

al privatizării sunt întreprinderile (asociațiile), instituțiile, organizațiile unitățile structurale ale asociațiilor,

atelierele, alte subdiviziuni ale întreprinderilor, organizațiilor ce constituie complexe patrimoniale unice;

partea proprietății întreprinderilor, aflate în proprietatea statului , investită în acțiuni și transmisă în posesie

cetățenilor; obiecte nefinalizate, inclusiv clădirile de locuit. Se admite privatizarea parțial a întreprinderilor

de către lucrătorii lor, contra bunuri patrimoniale ce le aparțin, în limita a 20 procente din valoarea

întreprinderii. Lista întreprinderilor care urmează să fie privatizate parțial este aprobată de către Parlament.3

Programele de privatizare stabilesc scopurile, sarcinile și particularitățile privatizării bunurilor statului

sau ale unităților administrativ teritoriale în anumite ramuri ale economiei și pentru anumite perioade de

timp. La programul de privatizare se anexează, cu parte integrantă, lista obiectivelor supuse privatizării.

Sunt pasibile de privatizare și valorile mobiliare ( cotele de participanți) ale diferitor societăți comerciale și

alte bunuri transmise de către persoanele fizice și juridice în proprietatea statului; acțiunile rămase

nesolicitate contra bunuri patrimoniale; întreprinderile agricole; terenurile; obiectivele restituite în

proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale în urma rezilierii contractelor de vînzare-

cumpărare. Nu pot fi pasibile de privatizare obiectivele ce asigură capacitatea de apărare și securitate a

statului, precum și ordinea publică; obiectivele ce fac parte din patrimoniul cultural național, incluse în

Registru monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat; valorile materiale incluse în rezervele de stat

și în rezervele de mobilizare; obiectivele a căror activitate constituie monopolul statului; bogățiile de orice

natură ale subsolului, spațiul aerian, apele și pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei

economice și ale platoului continental; căile de comunicații precum și pasajele subterane pentru pietoni;

terenurile din fondurile apelor, fondul forestier, fîșiile forestiere de protecție a apelor și cele din zonele

sanitare; alte obiective care potrivit legislației în vigoare, fac obiectul exclusive al proprietății statului.

Privatizarea fondului locativ este un proces de înstrăinare, efectuat de organele puterii de stat, a

fondurilor de locuințe aparținînd statului, organizațiilor obștești, asupra cărora statul și- a declarat dreptul

de proprietate, altor asociații și întreprinderi cooperatiste de stat, construite din contul mijloacelor alocate

din bugetul de stat, în proprietate privată cetățenilor Republicii Moldova și asociațiilor acestora (societăți

pe acțiuni și societăți economice, alte societăți) pentru satisfacerea necesităților în locuințe și formarea unor

stăpîni reali prin dreptul de a dispune liber de proprietatea imobiliară. Prin fondul de locuințe se

subînțelege imobilele și spațiile locative din construcțiile care aparțin statului, indiferent de apartenența

depertamentală, locuințele sovhozurilor și ale altor întreprinderi agricole de stat, inclusiv cele reorganizate

după punerea în aplicare a Legii cu privire la privatizare precum și locuințe construite din contul

mijloacelor de stat de către întreprinderile agricole de stat cu alte scopuri de proprietate.4

3 Legea cu privire la privatizare nr. 627- XII din 04. 07. 1991 art. 3.4 Legea cu privire la privatizarea fondului de locuințe nr. 1324- XII din 10. 03. 1993 art 1.

4

Potrivit art. 46 din Constituția Republicii Moldova “dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra

statului, sunt garantate” fiecărui cetățean, în limitele și conținutul stabilit de lege. Art. 127 alin (3) prevede :

“Proprietatea publică aparține statului sau unităților adminidtrativ- teritoriale”.

Proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale este una dintre formele proprietăţii publice,

care se constituie din patrimoniul ce aparţine unităţilor administrativ-teritoriale respective: satului,

comunei, oraşului, municipiului, raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. Bunurile domeniului

public constituie totalitatea bunurilor mobile şi imobile, destinate satisfacerii intereselor  generale ale

colectivităţii din unitatea administrativ-teritorială. Se declară proprietate publică a unităţilor administrativ-

teritoriale toate bunurile mobile şi imobile, aflate pe teritoriul lor pînă la intrarea în vigoare a Legii privind

organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, cu excepţia bunurilor ce se aflau  în

proprietatea statului şi în proprietate privată. Aceste bunuri pot  fi transmise  unităţilor administrativ-

teritoriale în proprietate publică în condiţiile prezentei legi.5

Patrimoniul ce aparţine de drept unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi cel ce urmează a fi

transmis acestora în proprietate publică în conformitate cu prezenta lege, inclus în Programul de

privatizare, se privatizează conform legii.

.1 Specificul privatizării în Republica MoldovaTema privatizării a devenit una dintre cele mai actuale în viaţa economică a ţării noastre.

Reforma proprietăţii în Republica Moldova a luat start după adoptarea la 4 iulie 1991 a Legii cu

privire la privatizare. Privatizarea propriu-zisă în Republica Moldova, crearea unui sector privat

eficient a demarat abia în iulie 1994, după adoptarea primului program de privatizare.

Privatizarea în Republica Moldova a avut ca scop redistribuirea bunurilor statului între

cetăţeni şi modernizarea rolului statului în economia naţională pe următoarele căi:

5 Legea cu privire la proprietatea publică a unităților administrativ- teritorială nr. 523 din 16. 07. 1999 art. 1

5

retragerea progresivă a statului din activităţile productive, în care sectorul privat

devine un producător mai eficient de bunuri şi servicii;

modificarea funcţiilor regulatorii ale statului în scopul asigurării unui mediu favorabil

dezvoltării antreprenoriatului şi concentrarea eforturilor la soluţionarea problemelor

esenţiale ale societăţii.

În acest context, privatizarea a fost concepută ca una dintre cele mai importante

componente ale reformei economice, proprietatea privată fiind în toată lumea garanţia stabilităţii

economice şi sociale a unei ţări.

De la bun început în Republica Moldova s-a considerat foarte important ca privatizarea să

fie efectuată în mod corect, asigurându-se, în primul rând, echitatea socială, creşterea eficienţei

economice în urma creării unui sector privat eficient prin privatizarea urgentă a patrimoniului de

stat. Din aceste motive şi ţinându-se cont de mentalitatea egalitaristă şi atitudinea suspicioasă a

populaţiei faţă de privatizare, Programul de stat de privatizare pentru anii 1993-1994 şi

Programul de stat de privatizare pentru anii 1995-1996 au prevăzut combinarea repartizării

gratuite cetăţenilor a patrimoniului de stat prin intermediul bonurilor patrimoniale şi privatizarea

contra mijloace băneşti.

Astfel, privatizarea în masă contra bonuri patrimoniale a avut o orientare în

exclusivitate socială, având drept scop schimbarea fundamentală a structurii relaţiilor de

proprietate în condiţii de transparenţă şi fără tensiuni sociale, crearea sectorului privat al

economiei şi a unei pături sociale noi – cea a proprietarilor privaţi. Totodată, este de

menţionat faptul că experienţa altor ţări demonstrează că aceste două principii – distribuirea

gratuită şi comercializarea contra bani – au fost cele mai accesibile pentru o parte din ţările

postsocialiste, în pofida unor fenomene negative ce le însoţesc. Nu întâmplător ele au devenit

cele mai frecvente în întreg spaţiul postsocialist.

2.2 Formele de privatizare în Republica Moldova

6

Documentul de temelie al programului de reformare a proprietăţii a devenit Legea cu

privire la privatizare, adoptată în iulie 1991. În conformitate cu experienţa Cehiei şi a Rusiei, a

fost determinat modelul de bonuri patrimoniale. Valoarea bonului patrimonial nominal, care nu

era considerat ca obiect de vânzare-cumpărare şi pe care putea să-1 primească fiecare

cetăţean al republicii, era stabilită proporţional în funcţie de durata vechimii în muncă. Bonul

oferea posibilitatea de a primi gratis o parte din proprietatea de stat şi de a privatiza

apartamentele de stat.

În martie 1993 a fost aprobat Programul de privatizare în masă, iar peste 50 de acte

normative şi legislative au constituit baza lui juridică.

Schema Generală a Procesului de Privatizare în Masă (schema nr. 1) reflectă cele mai

importante elemente ale acestui proces în ţara noastră. Ea conţine multe principii şi modalităţi

care au fost aprobate în alte ţări (Cehia, Rusia), însă unele elemente ale acestei scheme au

fost realizate insuficient. Mecanismul de organizare a privatizării a funcţionat, dar au fost

comise şi multe greşeli.

Schema nr.1

Rezultatele privatizării în masă sunt bine cunoscute. Ele vor mai fi precizate, sintetizate, dar

deja se poate afirma că la ea au participat peste 3,2 milioane de cetăţeni ai ţării noastre. Contra

bonuri patrimoniale au fost privatizate peste 2235 de întreprinderi mari, mici şi mijlocii, adică în

realitate complexul industrial al republicii, pe deplin comerţul şi sfera deserviri sociale, complexul

agrar. Au fost privatizate circa 90 la sută din apartamentele de stat.

Diagrama nr. l

7

Privatizarea în Moldova. Întreprinderi mari, medii şi mici privatizate conform

Programului de privatizare

Majoritatea obiectelor (circa 70 procente) au fost privatizate prin intermediul fondurilor de

investiţii şi companiilor de trust. Însă, s-a dovedit a fi reuşită formula creării asociaţiilor de

cetăţeni. 52,6 procente din obiectele privatizate prin licitaţii şi cu „strigare" şi concurs au fost

privatizate de asociaţiile de cetăţeni. Cele mai multe fonduri şi companii de trust au desfăşurat o

amplă activitate de colectare a bonurilor şi de participare la licitaţii. Anume ele au devenit veriga

fără de care ar fi fost imposibilă privatizarea în termene atât de reduse.

Diagrama nr. 2

Privatizarea accelerată a fost impulsionată şi de desfăşurarea ei în mod centralizat. În

principiu, privatizarea a decurs organizat graţie eforturilor Guvernului, ale Ministerului

Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, ale ministerelor de ramură şi ale organelor

teritoriale din cadrul Ministerului Privatizării. Cu adevărat, o asemenea metodă „ortodoxală" în

practica mondială există şi, printre altele, şi-a demonstrat eficienţa. Aspectul negativ al ei este

8

că organele puterii locale practic nu au participat la privatizare. Participarea cetăţenilor la

acest proces s-a redus, în realitate, doar la transmiterea bonului nominal.6

2.3 Etapele privatizării în Republica Moldova

În mod convenţional, procesul privatizării în perioada anilor 1993-2002 poate fi împărţit

în patru etape:

Etapa I – Programul de stat de privatizare pentru anii 1993-1994

Obiectivele programului: privatizarea contra bonurilor patrimoniale. Programul de stat

de privatizare pentru anii 1993-1994, adoptat la 12 martie 1993 (Hotărârea Parlamentului

R.M. nr. 1333-XII), prevedea privatizarea integrală contra bonuri patrimoniale a 1555 de

întreprinderi mari, medii şi mici, privatizarea parţială contra bonuri a 19 întreprinderi (până la

20% din valoarea lor), vinderea a 37 de construcţii nefinalizate contra mijloacelor băneşti şi a

7 construcţii nefinalizate contra valută convertibilă, precum şi privatizarea spaţiului locativ de

stat. Însă realizarea Programului imediat după adoptarea lui nu a fost posibilă din următoarele

considerente:

1. nu erau definitivate listele cetăţenilor cărora urma să li se elibereze bonuri

patrimoniale;

2. nu era evaluat patrimoniul de stat pasibil7 de privatizare;

3. nu era calculată valoarea unui an de muncă.

Aceste calcule au fost finalizate în august 1993. Patrimoniul de stat pasibil de

privatizare a fost evaluat la 1014 mlrd. de unităţi monetare, iar vechimea totală de muncă pe

teritoriul ţării a cetăţenilor incluşi în liste a constituit 63180000 de ani – muncă. În consecinţă,

costul unei cote-părţi a bonului patrimonial a constituit 16000 unităţi monetare. Situaţia reală

nu permitea începerea privatizării în masă, deoarece nu erau elaborate mecanismele şi

metodele de reorganizare a întreprinderilor de stat şi de arendă în societăţi pe acţiuni, de

estimare a patrimoniului de stat, a produsului de arendă, de determinare a preţului iniţial al

complexelor patrimoniale, precum şi al acţiunilor, de licitare în masă a întreprinderilor mari şi

medii.

6 Ouş, Nicon; Sanalati, Ion. „Privatizarea în Republica Moldova: aspecte economice şi

sociale”. Vol I: Ştiinţe filologice, psihologice, pedagogice şi social-politice, 2006. p. 164-167.

7

9

Etapa II – Programul de stat de privatizare pentru anii 1995-1996

Obiectivele programului: finalizarea privatizării contra bonuri patrimoniale şi demararea

privatizării contra mijloace băneşti, formarea Asociaţiilor de proprietari ai locuinţelor

privatizate, demararea proiectului-pilot „Pământ”.

Programul de privatizare pentru anii 1995-1996 a fost adoptat la 15 martie 1995, spre

deosebire de cel precedent, programul dat prevedea o varietate mai mare a obiectelor şi

metodelor privatizării în funcţie de gradul deetatizării8 patrimoniului întreprinderilor, incluzând

listele obiectelor supuse privatizării contra bonuri patrimoniale şi contra mijloace băneşti.

Astfel, Programul de privatizare pentru anii 1995-1996 prevedea trecerea de la

privatizarea episodică la privatizarea în masă, finalizarea privatizării contra bonuri

patrimoniale şi demararea privatizării contra mijloace băneşti, schimbarea pozitivă în

atitudinea faţă de reformele de piaţă.

Programul de privatizare avea următoarele sarcini principale:

a) crearea anumitor condiţii pentru stabilirea, restructurarea şi dezvoltarea economiei

naţionale;

b) lărgirea păturii de proprietari şi creşterea ponderii sectorului privat în economie;

c) construirea unui mecanism eficient de gestionare corporativă a noilor subiecţi economici;

d) dezvoltarea pieţei secundare pentru acţiuni şi hârtii de valoare, a altor instituţii ale

infrastructurii economiei de piaţă;

e) asigurarea protecţiei sociale a populaţiei prin continuarea privatizării contra bonuri

patrimoniale;

f) finalizarea procesului de privatizare contra bonuri patrimoniale.

Conform programului a fost efectuată privatizarea în masă contra bonuri patrimoniale,

declanşată privatizarea contra mijloace băneşti, continuată privatizarea fondului de locuinţe, a

fost extinsă aria privatizării, fiind incluse activele neutilizate ale întreprinderilor de stat,

terenurilor din întovărăşirile pomicole, obiectele de caracter unicat, au fost distribuite cote de

teren agricol în natură şi titlurile ce confirma dreptul de proprietate asupra cotei de teren

echivalent.

Etapa III –Programul de stat de privatizare pentru anii 1997-1998

Obiectivele Programului: privatizarea patrimoniului public exclusiv contra mijloace

băneşti, implementarea unor modalităţi noi de privatizare: concursuri investiţionale,

privatizarea terenurilor aferente întreprinderilor privatizate, privatizarea încăperilor arendate,

8 Etatiza, etatizez, vb. I. Tranz. – a tece un bun în administrarea statului.

10

expunerea şi comercializarea masivă prin intermediul Bursei de Valori a pachetelor de acţiuni

ale statului, inclusiv şi nesolicitate contra bonuri patrimoniale.

Privatizarea în perioada sus-numită a derulat conform celui de al treilea program de

privatizare adoptat la 3 septembrie 1997, care a marcat începutul unei noi etape a procesului

de privatizare în Republica Moldova.

În procesul privatizării în această perioadă s-a tins de a asigura atât obţinerea

veniturilor pentru buget, cât şi atragerea investiţiilor pentru relansarea întreprinderilor.

Această etapă s-a caracterizat prin privatizarea patrimoniului public contra mijloace băneşti,

extinderea sferei întreprinderilor supuse privatizării, inclusiv prin includerea celor din

infrastructură, diversificarea metodelor de privatizare, restructurarea întreprinderilor

privatizate, atragerea de investiţii în economie, precum şi racordarea proceselor de privatizare

la piaţa capitalului.

Programul a fost orientat şi spre soluţionarea unor probleme majore ale economiei în

tranziţie:

atragerea investitorilor locali şi străini, strategici şi financiari în activitatea de

producţie;

relansarea şi consolidarea creşterii economice, iar prin aceasta – generarea de noi

locuri de muncă;

dezvoltarea pieţei de capital, inclusiv a pieţei mobiliare;

creşterea veniturilor statului şi reducerea cerinţelor de subvenţionare a

întreprinderilor de stat;

constituirea conducerii corporative eficiente în întreprinderile privatizate;

relansarea şi transformarea lor în unităţi viabile şi profitabile.

Etapa IV – Programul de stat de privatizare pentru anii 1997-1998 (prelungit pentru

anii 1999-2002)

Obiectivele programului: crearea condiţiilor pentru formarea sectorului privat în ramurile

cu caracter de monopol ale infrastructurii: complexul energetic, sistemul de comunicaţii,

privatizarea unor obiecte la un preţ simbolic de 1 leu, finalizarea Programului Naţional

„Pământ”.

Privatizarea în perioada dată a derulat în baza celui de-al treilea program pentru anii

'97-'98, care a fost esenţial modificat, completat prin Legea R.M. nr. 1566-XIII din 26.02.98 şi

Legea R.M. nr. 358-XIV din 15.04.99, şi prelungit până la 31 decembrie 2002. Această etapă

s-a manifestat prin începerea privatizării obiectelor mari, finalizarea programului naţional

„Pământ”, accelerarea procesului de privatizare prin concursuri investiţionale, Bursa de valori,

vânzarea încăperilor arendate, terenurilor aferente, expunerea obiectelor ce staţionează şi

11

acumulează datorii, spre vânzarea la preţ simbolic. Pe parcursul perioadei vizate acumulările

la Bugetul de stat au constituit 57089 mii lei, în urma privatizării patrimoniului statului prin

intermediul concursurilor investiţionale, negocierilor directe, inclusiv şi de la privatizarea în

rate a patrimoniului de stat, Bursa de valori ş.a.

2.4 Scopurile puse în timpul privatizării în Republica Moldova

Complexitatea perioadei de privatizare în Republica Moldova necesită rezolvarea

următoarelor probleme:

1. Crearea infrastructurii juridice pentru sectorul privat: drepturile comerciale şi

contractuale, legislaţia muncii, legile de asigurare a sănătăţii şi mediului ambiant;

reguli, ce reglementează activitatea întreprinderilor şi companiilor mixte cu capital

străin; procedura judiciară pentru asigurarea rezolvării litigiilor şi eficienţei legilor.

2. Elaborarea sistemului de impozitare a sectorului privat: determinarea regulilor de

gestionare contabilă, organizarea oficiilor fiscale pentru încasarea impozitelor din

sectorul privat.

3. Elaborarea noilor reglementări funcţionale ale sectorului financiar: determinarea

formelor de gestiune a dărilor de seamă financiare, în care rezultatele activităţii

întreprinderilor trebuie prezentate băncilor şi acţionarilor; crearea unui sistem de

reglare a activităţii bancare.

4. Determinarea drepturilor de proprietate asupra activelor reale: adoptarea legilor, ce

reglementează trecerea proprietăţii directe şi relaţiile dintre proprietarii financiari şi

arendaşii lor; rezolvarea problemelor legate de restituirea proprietăţii confiscate de stat.

5. Schimbul internaţional:

a) determinarea regulilor, ce reglementează cumpărarea şi realizarea valutei şi

mărfurilor străine de către firmele şi persoanele cu proprietatea privată;

b) determinarea regulilor analoage pentru întreprinderile, care nu sunt încă

privatizate.

6. Reforma în sfera preţurilor: întreprinderilor privatizate este necesar a le oferi libertatea

preţurilor, însă la etapa iniţială de tranziţie pentru îndeplinirea bugetului de stat este

necesară majorarea preţurilor la majoritatea mărfurilor de larg consum, care anterior se

realizau la preţuri ce nu acopereau cheltuielile.

12

7. Protecţia socială: introducerea sistemului indemnizaţiilor9 de şomaj; prevederea

ajutorului (în natură sau bani) persoanelor socialmente vulnerabile din cauza

reformelor.

8. Stabilizarea la nivel macroeconomic: este necesar a gestiona bugetul de stat astfel

încât, să fie evitat deficitul, să fie reglat volumul creditelor, oferite de sistemul bancar.

9. Privatizarea mică: transmiterea în arendă persoanelor private a autobuselor şi

autocamioanelor, magazinelor, restaurantelor, atelierelor etc., oferirea dreptului

firmelor private de a cumpăra serviciile căii ferate, porturilor şi altor întreprinderi cu

proprietate de stat.

10.Privatizarea în masă: transmiterea întreprinderilor medii şi mari în sectorul privat;

administrarea întreprinderilor care încă nu au fost privatizate.

11.Reorganizarea sferei financiare: degrevarea10 băncilor de stat de datorii disperate şi

capitalizarea lor; privatizarea băncilor de stat; administrarea acestor bănci, inclusiv

organizarea procesului de eliberare a împrumuturilor pentru noile întreprinderi private.

2.5 Problemele cu care s-a confruntat privatizarea în Republica Moldova

În Republica Moldova privatizarea a derulat destul de anevoios din cauza lipsei condiţiilor

necesare. Una din aceste condiţii favorabile este prezenţa subiecţilor care posedă dreptul de

a guverna proprietatea din numele statului. De obicei, astfel de subiecţii sunt holdingurile care

se află sub controlul puterii legislative. Moldova nu avea astfel de structuri şi de aceea dreptul

de dirijare a privatizării a fost acordat structurilor de stat – Ministerului Privatizării şi

Administrării Proprietăţii de Stat. Aceasta a contribuit la birocratizarea privatizării la toate

nivelurile acestui proces şi a transformat-o într-un scop şi nu în mijloc de atingere a

rezultatelor economice prielnice.

O altă condiţie a privatizării de succes este prezenţa unei infrastructuri dezvoltate: a

băncilor comerciale, a fondurilor de investiţii, a burselor de valori, care asigură mişcarea liberă

a hârtiilor de valoare. Mai era necesar şi un cadru juridic adecvat.

Ceea ce mai lipsea în Moldova era capacitatea foarte redusă a pieţelor financiare, adică a

acumulărilor băneşti necesare ale populaţiei şi a capitalurilor disponibile ale antreprenorilor.

În Moldova aceste premize de fapt lipseau, însă procesul de privatizare a fost forţat de

forţele politice aflate la conducerea ţării. În decurs de un an şi jumătate în proprietatea privată

au fost transformate 2235 de întreprinderi şi 191 mii de apartamente.

9 Indemnizaţie, indemnizaţii, s.f. – sumă de bani care se acordă cuiva în afara salariului, destinată să acopere cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu.10 A degreva, degrevez, vb. – a scădea, a reduce sarcinile sau obligaţiile impuse unei persoane fizice sau unei instituţii.

13

Deşi sectorul privat într-un scurt timp a devenit majoritar în economia naţională,

privatizarea nu a generat efecte preponderent pozitive în viaţa economico-socială a ţării.

Avantajele şi dezavantajele privatizării din Republica Moldova

Privatizarea din Republica Moldova a avut şi plusuri, şi minusuri.

Avantajele privatizării sunt:

a asigurat restructurarea sistemului de proprietate prin transferul majorităţii

obiectului proprietăţii de la stat la cetăţeni (creşterea considerabilă a numărului de

subiecţi ai proprietăţii);

a creat suportul pentru restructurarea ansamblului de relaţii economice;

a modificat radical configuraţia subiecţilor implicaţi în procesele de producţie,

repartiţie, schimb, consum (se dezvoltă competivitatea între agenţii economici,

sporeşte preocuparea pentru eficienţa activităţilor şi a relaţiilor în care sunt

implicaţi);

a generat modificarea substanţială a structurii sociale a ţării;

a creat terenul pentru restructurarea sistemului de interese economice ale

cetăţenilor;

a determinat profunde mutaţii în mentalitatea şi comportamentul cetăţenilor

(individul se manifestă prin drepturi şi răspunderi mult mai mari);

Însă pe lângă avantaje, privatizarea mai are şi unele dezavantaje:

creşterea inflaţiei;

deteriorarea cursului valutar;

creşterea şomajului;

deficitul balanţei comerciale şi a celei de plăţi;

înrăutăţirea nivelului de trai a majorităţii populaţiei;

accentuarea tensiunilor sociale;

afectarea obiectului proprietăţii (diminuarea lui, restructurări inadecvate, etc.);

birocratizarea procesului de privatizare.

14

Bibliografie:

Academia de ştiinţe a Moldovei, Ministerul Economiei al Republicii Moldova, Centrul de

studiere al problemelor pieţii. „Republica Moldova: dimensiunile reformelor”. Ch.: Pantos, 2002.

p. 78-93

Barbăroşie, Ecaterina. Politica de dezvoltare a sectorului privat. Ch. : S.n., 1998. 175 p.

Guţu, Ion. Republica Moldova: economia în tranziţie. Ch.: Litera, 1998.

http://ziar.jurnal.md/2010/10/01/programul-privatizarii-in-masa-%E2%80%93-cea-mai-

mare-escrocherie-din-istoria-moderna-a-moldovei/

Jessua, Claude; Labrousse, Cristian; Vitrz, David. Dicţionar de ştiinţe economice. Ch: Arc:

Î. E. P. „Ştiinţa”, 2006. 1048p. ISBN 978-9975-61-412-2

Ouş, Nicon; Sanalati, Ion. „Privatizarea în Republica Moldova: aspecte economice şi

sociale”. Vol I: Ştiinţe filologice, psihologice, pedagogice şi social-politice, 2006. p. 164-167.

Tofan, Tatiana. „Evoluţia procesului privatizării în Republica Moldova”. Economica: Rev.

Şt.-didactică, 2003, nr. 1(41), p. 37-40.

15