principii - · pdf filefiecare epistolă a noului testament este plină ... ajutor omenesc...

PRINCIPII PENTRU ADUNAREA

CREDINCIOŞILOR

SUB CONDUCEREA

LUI ISUS HRISTOS

PRINCIPII PENTRU ADUNAREA CREDINCIOŞILOR

SUB CONDUCEREA LUI ISUS HRISTOS

Copyright ©2013 GospelFellowships.net – Toate drepturile

rezervate. Acest volum este destinat distribuirii gratuite și nu se

oferă spre vânzare cu excepția cazului în care este oferită la

valoarea de cost. Gospel Fellowships nu primeşte drepturi de autor

pentru această carte, şi nici autorii menţionaţi în carte.

Toate citatele din Scriptură, cu excepția celor indicate, sunt

preluate din Sfânta Biblie, New International Version®, NIV®

Copyright © 1973, 1978, 1984, 2011 by Biblica, Inc.® Folosit cu

permisiune. Toate drepturile rezervate la nivel mondial. (Toate

referirile la Dumnezeire de-a lungul acestei cărți au fost scrise cu

majusculă de către editori.)

Prima tipărire: Iunie 2013

ISBN-13: 978-1489557315

ISBN-10: 1489557318

Pentru mai multe informații vizitați: GospelFellowships.net

www.trezireazi.wordpress.com

Mulțumiri

Fiecare Epistolă a Noului Testament este plină de

mulțumiri1 ale credincioșilor ce se găseau în diferite orașe și ale

celor ce lucrau din greu pentru Domnul. Numele celor care au

contribuit la acest volum sunt prea numeroase pentru a fi

menționate. Pentru toți cei care au lucrat în editare, revizuire,

sugerare și oferire de sfaturi: vă suntem datori. Mai presus de orice

ajutor omenesc recunoaștem mâna lui Dumnezeu în acest volum,

de la început până la sfârșit. Mesajele din această carte s-au născut

dintr-o povară autentică2 a Domnului și ne rugăm ca această

povară să fi fost transmisă cu cât mai puțină interferență posibilă

din partea vaselor umane3.

Dedicăm această lucrare Domnului nostru Isus Hristos și

slujbei împărăției Sale. Căci din El, prin El și pentru El sunt toate

lucrurile.4 Amin.

1 Romani 16 2 Maleahi 1:1 3 2 Corinteni 11:28, Efeseni 5:27 4 Romani 11:36

“ VOI ZIDI BISERICA MEA

ŞI PORŢILE LOCUINŢEI MORŢILOR

NU O VOR BIRUI.”

Cuvintele lui Isus Hristos, Domnul nostru și Regele care vine

curând.5

5 Matei 16:18

Cuprins CUVÂNT ÎNAINTE ...................................................................................... 1

PREFAŢĂ.................................................................................................... 3

SCRISOARE INTRODUCTIVĂ ...................................................................... 5

PRINCIPII EXTRASE DIN CARTEA FAPTELE APOSTOLILOR ...................... 10

PRIVIND DOAR LA PERSOANA DOMNULUI ISUS HRISTOS .................................. 12 ACOLO UNDE DOI SAU TREI SUNT ADUNAȚI ÎMPREUNĂ .................................... 15 OAMENII LUI DUMNEZEU ÎMPRĂȘTIAȚI ÎN CULTE ............................................ 18 NEVOIA DE BISERICI CĂLAUZITE DE DUMNEZEU .............................................. 21 CARTEA FAPTELE APOSTOLILOR, EXEMPLUL NOSTRU ....................................... 24 NEDEPINZÂND SAU NEAVÂND NEVOIE DE CLĂDIRI ........................................... 28 POPORUL LUI DUMNEZEU ESTE BISERICA ...................................................... 31 LUÂND O POZIŢIE FERMĂ PENTRU MĂRTURIA BISERICII .................................... 35 PRIMII APOSTOLI NU UMBLAU DUPĂ BANI ..................................................... 38 PREDICÂND VESTEA BUNĂ A EVANGHELIEI ................................................... 42 A CONDUCE ÎNSEAMNĂ A SLUJI ÎN UMILINŢĂ ................................................. 45 ISUS HRISTOS - CAPUL BISERICII ................................................................. 49 O MIŞCARE VIBRANTĂ CRESCÂNDĂ ............................................................. 52 FĂCÂND UCENICI, NU DOAR CONVERTIŢI ....................................................... 55 SĂ FIM PLĂCUŢI NUMAI LUI DUMNEZEU, NU OAMENILOR ................................ 57 BISERICA S-A NĂSCUT PRIN RUGĂCIUNE ........................................................ 59 DUHUL ESTE ESENŢIAL .............................................................................. 64 CONTRAFACEREA SATANICĂ ....................................................................... 67 DEPENDENŢA DE DUHUL LUI ISUS ............................................................... 71 DUHUL SFÂNT - CREŞTINISMUL NORMAL ...................................................... 74 ÎNFOMETÂND DUPĂ ADEVĂRATUL BOTEZ AL DUHULUI SFÂNT ........................... 77 DUMNEZEU ÎI FOLOSEŞTE PE CEI SLABI PRIN DUHUL SĂU .................................. 80 CULTE, EVANGHELII FALSE ŞI DIVIZIUNE ....................................................... 83 HRISTOS, UNITATEA TRUPULUI ................................................................... 86 SĂ NU-I JUDECĂM PE CEILALŢI .................................................................... 88 AVÂND O DOCTRINĂ CORECTĂ, DAR UN DUH GREŞIT ....................................... 91 PRIORITATEA DRAGOSTEI .......................................................................... 94

EXAMINAREA PROPRIE ŞI CORECŢIA ÎN DRAGOSTE ........................................... 97 A FI BOGAT ÎN ÎNDURARE ........................................................................ 101 CITIREA ÎN ÎNTREGIME A SFINTELOR SCRIPTURI ............................................ 103 DISCIPLINE EVLAVIOASE PENTRU ADUNĂRI .................................................. 106 EVLAVIA PRIN ACTUL DE SUPUNERE ........................................................... 108 ASCULTAREA CREDINCIOŞILOR - BOTEZUL ................................................... 113 TRUPUL LUI HRISTOS: O ARMATĂ DE EVANGHELIŞTI ...................................... 115 CINA DOMNULUI: MOARTEA LUI HRISTOS .................................................. 118

PRINCIPII ALE BISERICII SUBTERANE DIN CHINA ................................. 122

DEPENDENŢA DE LUCRAREA DUHULUI SFÂNT .............................................. 124 ISUS HRISTOS, DOMNUL ŞI CAPUL BISERICII ................................................ 128 SPIRITUL DE MARTIR .............................................................................. 131 DUMNEZEU CHIAR RĂSPUNDE LA RUGĂCIUNE .............................................. 135 TRUPUL LUI HRISTOS ESTE BISERICA .......................................................... 137 MIŞCAREA „ÎNAPOI LA IERUSALIM” ........................................................... 140 ADEVĂRATA MISIUNE A BISERICII ............................................................. 142

PRINCIPII ALE BISERICII SUBTERANE DIN COREEA DE NORD ............... 147

LIDERUL COREII DE NORD, O IMAGINE A LUI ANTIHRIST ................................. 149 UN PREŢ PENTRU A FI PARTE A BISERICII ..................................................... 153 CINCI MEMENTO-URI PROVOCATOARE ....................................................... 158 ZIUA DOMNULUI POATE FI ÎN FIECARE ZI! ................................................... 164 SUNTEM TRUPUL LUI HRISTOS ÎMPREUNĂ .................................................. 167 ÎMPĂRTĂŞIREA ŞI MEMORAREA SCRIPTURII ................................................. 171 NU DOAR SĂ ASCULTĂM .......................................................................... 175 MĂSURAREA CREŞTERII ADEVĂRATULUI CREŞTIN .......................................... 177 AMINTINDU-NE DE CEI SĂRACI .................................................................. 186 MĂRTURII ŞI MISIUNI DE LUCRU PRIN CREDINŢĂ ........................................... 189

PRINCIPII ALE BISERICII SUBTERANE DIN IRAN .................................... 193

CREŞTEREA EXPLOZIVĂ ÎNTR-UN STAT ANTIHRISTIC ........................................ 195 ÎMPĂRTĂŞIREA CREDINŢEI ÎN MOD CONSTANT ÎN ORICE SITUAŢIE ..................... 200 NOI CONVERTIŢI LA FIECARE ÎNTÂLNIRE A BISERICII ....................................... 203 CREÂND REŢELE DE GRUPURI MICI DE CREDINCIOŞI ....................................... 206 MARTIRII - STIMAŢI ÎN BISERICĂ ............................................................... 209 CHEMAREA PENTRU A NE ADUNA CA ŞI CREDINCIOŞI ÎN PĂRTĂŞIE ..................... 213

Principii pentru adunările credincioşilor

1

Cuvânt Înainte

EXISTĂ doar o singură casă ce va rezista împotriva

furtunii care vine și doar un popor ce nu va fi măturat într-un potop

al înșelării din zilele de pe urmă. Există un singur templu pe care

Dumnezeu îl va umple cu gloria Sa de nedescris și un singur far ce

va lumina pentru totdeauna ca o mărturie pură a harului salvator al

lui Dumnezeu. Există o singură împărăție ce nu va putea fi în veci

clătinată și o singură arcă ce va fi cruțată în revărsarea iminentă a

dreptei judecăți a lui Dumnezeu. Există o singură Mireasă pentru

Mire; există una singură, chemată la cina nunții Mielului.

Acest unicat este Biserica preaiubită a Domnului Isus

Hristos. Ea este lumina ochilor Săi. Este Trupul Său și Mireasa Sa.

Aceasta este cea pe care Hristos a promis că o va zidi.

“Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi

Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”6

Cartea pe care acum o citești este un sunet de trâmbiță

pentru a te întoarce sub conducerea lui Isus Hristos, ca să I te

alături în zidirea Bisericii pe care a început-o în ziua Cincizecimii,

atunci când a trimis promisiunea Duhului Sfânt. Această carte nu

este o autoritate; nici cei care au scris-o nu sunt. Ei sunt doar

oameni smeriți ce au o pasiune arzătoare pentru gloria lui

Dumnezeu și pentru înălțarea exclusivă a Domnului Isus! Cred că

vei găsi aceste principii ca fiind biblice în întregime, foarte

practice și foarte folositoare pentru oricine dorește să se adune ca

Biserică adevărată sub conducerea lui Isus Hristos. Mesajele sunt

profetice, și exemplele fraților și surorilor noastre ce fac parte din

biserica persecutată din China, Iran și Coreea de Nord sunt

solemne și convingătoare.

Biserica falsă, Babilonul, va cădea într-o bună zi sub mâna

atotputernică a judecății crâncene a lui Dumnezeu pentru ca

6 Matei 16:18

Principii pentru adună rile credincioşilor

2

niciodată să nu se mai ridice, iar tot cerul va striga: ,,Aleluia!”7

Astfel, Dumnezeu spune: ,,Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca

să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiți loviţi cu urgiile ei!”8

Timpul a sosit. Socotește prețul. Vei fi persecutat, testat și

încercat. Vei fi înțeles greșit, urât de lume și uneori urât chiar de

membri propriei case.9 Vor fi lacrimi, dureri în inimă, necazuri și

suferință. Dar vei trăi pentru Cel care este vrednic de toate și a

cărui împărăție veșnică nu poate fi zdruncinată sau ștearsă. Vei

avea privilegiul de a-L sluji pe Regele regilor și Domnul domnilor.

Mai mult, vei avea într-o zi experiența uimitoare și de nedescris de

a-I vedea glorioasa față și de a-L auzi chemându-te pe nume,

întrucât ești al Său.

Dumnezeu să stârnească inimile înflăcărate ale Rămășiței

ce Îl iubește pe Isus Hristos mai mult decât propria viață!10

Dumnezeu să îi aducă împreună ca un singur Trup pentru ca focul

să ardă mai mult și lumina să strălucească mai tare! Fie ca Hristos

să aibă o mărturie adevărată și sfântă pe pământ, unde te-a chemat

să te strângi cu alți credincioși astăzi! Tot pământul să fie umplut

de cunoașterea gloriei Domnului, precum apele acoperă marea,11

iar noi să fim găsiți pregătiți când se va întoarce pe neașteptate

pentru Mireasa Sa!

Uitându-ne la Isus, Autorul și Desăvârșirea credinței

noastre,12

– fratele Brian.

7 Apocalipsa 19:1 8 Apocalipsa 18:4 9 Matei 10:34-36 10 Apocalipsa 12:11 11 Habacuc 2:14 12 Evrei 12:2


3

Prefaţă

ACEST VOLUM a fost elaborat dintr-o povară de a vedea

strângeri pline de viață ale poporului lui Dumnezeu stabilite în

aceste zile din urmă.13

Perioada de presiune și persecuție ce vine la

nivel mondial va fi așa de mare încât va cere unitate adevăratului

Trup al lui Hristos. În Evanghelia după Matei Domnul declară:

,,Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de

toate neamurile pentru Numele Meu.”14

Acest adevăr al persecuției

este biblic, fiind repetat adesea în Scriptură.15

Câteva ținte specifice în scrierea acestei cărți sunt:

1.) Să asiste adevărații credincioși și bisericile biblice în

pregătirea pentru persecuția ce va veni, prin adunarea în grupuri

mici.16

2.) Să încurajeze adevărații credincioși să părăsească bisericile

care nu mai învață Cuvântul lui Dumnezeu în întregime și să se

adune în calitate de credincioși sub conducerea lui Isus Hristos.

3.) Să asigure un manual cu principii biblice și îndrumări

pentru adunarea credincioșilor.

4.) Să unifice credincioșii care au fost separați din pricina

diverselor probleme denominaționale, într-o strângere sub

conducerea lui Hristos.

Dumnezeu dorește să aducă multă glorie Fiului Său prin

Trupul lui Hristos (adunările adevăraților credincioși) pe pământ.

Scripturile declară că ,,Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi

propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor

13 Evrei 1:2 14 Matei 24:9 15 2 Timotei 3:13, Ioan 15:18, Luca 6:22, Apocalipsa 6:9-11 16 Este esențial să te aduni în grupuri mici, unde este practicată conducerea

slujitoare şi unde credincioşii cresc în maturitate, în umblarea lor creştină, având

în vedere persecuţia ce vine.


4

neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”17

Această predicare și

împrăștiere a Evangheliei va fi făcută nu de ingeniozitatea omului,

ci prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Dumnezeu ridică mulți

lideri slujitori ca să-I păstorească Biserica în aceste vremuri de pe

urmă. Cu toate acestea, majoritatea nu vor fi oameni de renume sau

de prestigiu. Dumnezeu ridică mulți slujitori evlavioși necunoscuți

– ce împărtășesc Duhul adevăratului Păstor – pentru a înființa

adunări ale Trupului Său în zilele noastre.

Viziunea cărții este pentru adunări ale credincioșilor în

zonele locale sub conducerea lui Isus Hristos, cu scopul de a te

aduna chiar şi cu doar alți 2-3 credincioși. Numele pe care Domnul

ni l-a dat pentru această povară este „Adunări Evanghelice”.18

Ești

liber să folosești acest termen pentru a te asocia cu ceea ce

Dumnezeu face în zona ta ca răspuns la această carte.

Nu ne considerăm pe noi înșine, sau această carte, ca fiind

o autoritate, ci mai degrabă căutăm să asigurăm îndrumări simple

pentru a-i ajuta pe cei ce vor auzi vocea lui Dumnezeu și se vor

aduna împreună cu credincioși ce au același gând, pentru a duce la

capăt scopul etern al lui Dumnezeu pe pământ.

17 Matei 24:14 18 Acest nume nu este necesar pentru a denumi întâlnirile voastre. Poţi alege orice

alt nume sub călăuzirea Duhului Sfânt.


5

Scrisoare Introductivă

DRAGI SFINŢI împrăștiați pretutindeni,19

Salutări în Numele prețios al Domnului nostru Isus

Hristos. Pentru toți cei ce citesc această carte, chemați să fie sfinți

în preaiubitul Dumnezeu, har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl

nostru și Domnul Isus Hristos.

Cu așa mișcări puternice ale Duhului Sfânt ca aceea din

rețeaua bisericilor de casă din China20

, biserica subterană din

Coreea de Nord și cea din Iran, trebuie să reevaluăm rodirea

Trupului lui Hristos în țările noastre. Există o mare nevoie de a

vedea o asemenea mișcare a Duhului Sfânt a lui Dumnezeu în

multe din bisericile din întreaga lume. Ca Biserică, credem că este

nevoie ca din nou să învățăm disciplina evlavioasă, rugăciunea și

ucenicizarea de la acești frați și surori suferinzi, în special în țări în

care nicio persecuție intensă nu există încă. Domnul este îndurerat

profund.21

Este batjocorit și blasfemiat.22

Domnul dorește ca să ne

întoarcem la El.23

Dacă ne comparăm viețile cu cele ale creștinilor din China,

din Coreea de Nord, din Orientul mijlociu, din alte țări persecutate

și chiar cu cele ale creștinilor din cartea Faptelor, există foarte

puțină similaritate.

19 Pavel, în Efeseni 1:1 şi în alte versete, îi declară sfinţi sau oameni sfinţi pe toţi

creştinii, aşa că această scrisoare este adresată tuturor credincioşilor în Isus

Hristos. 20 Se face referire la bisericile de casă subterane neînregistrate din mediul rural. 21 Iacov 4:4 22 1 Ioan 2:15 23 Apocalipsa 3:19


6

În 2 Timotei se spune: ,,De altfel, toţi cei ce voiesc să

trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.”24

Creștinismul

din vest de exemplu, mai degrabă îi găsește pe creștini trăind în

aceeași manieră cu lumea căzută din jurul lor25

, așa că nu este nicio

necesitate ca aceștia să fie persecutați. Doar 3-5% din creștinii

americani dau mărturie în America de Nord. Sarea și-a pierdut

gustul. Lumina abia mai licărește. Dumnezeu, prin Duhul Său, să

folosească această carte pentru a întoarce inimile poporului Său la

Sine, căci El este doritor să ne ierte!26

Fie ca noi să ne întoarcem la

asemănarea cu Hristos,27

reacționând cu ascultare și dragoste la

Cuvântul lui Dumnezeu, și să primim putere de la Duhul Sfânt, ca

să devenim martori curajoși pentru El! Domnul să folosească

această carte ca să ne pregătească și să ne facă vrednici28

de

persecuția ce va veni la nivel global!

Nu avem nevoie de clădiri bisericești mai mari, ci de acea

părtășie a Trupului pe care credincioșii persecutați o

experimentează. Există o nevoie disperată de a vedea o exprimare

a Bisericii în care lui Isus Hristos Îi este permis să fie Cap, iar

liderii slujitori Îi împărtășesc inima pentru a-I păstori turma. În

ziua de astăzi este o tendință și o ispită de a te baza mai mult pe

tehnologie, website-uri și bani, decât pe Duhul Sfânt al lui

Dumnezeu. Într-adevăr ,,ne-am îmbogățit și nu ducem lipsă de

nimic.”29

Totuși, avem nevoie cu disperare de împuternicirea lui

Dumnezeu pentru a fi ucenicii și martorii Săi pentru o lume

pierdută și pe moarte.

Cu peste 40,000 de denominațiuni înregistrate în întreaga

lume, adevărații membri ai Trupului lui Hristos sunt împrăștiați

pretutindeni și divizați în multe grupuri diferite, uneori pe seama

unor doctrine neesențiale. Dumnezeu consideră diviziunea în

Biserică drept atitudine a firii păcătoase (a cărnii) în cartea

Corinteni.30

Avem nevoie de o adunare unificată a fraților și

24 2 Timotei 3:12 25 Filipeni 3:18-20 26 1 Ioan 1:9 27 1 Ioan 2:6 28 Efeseni 4:1 29 Apocalipsa 3:17 30 1 Corinteni cap. 3


7

surorilor, care să se strângă sub domnia lui Hristos și să asculte

chemarea Sa pentru ucenicizarea și evanghelizarea lumii.31

Cu toate acestea, nu orice unitate este o una corectă,

deoarece sunt multe mișcări având credincioși apostați, ce doresc

unitate fără adevăr. Aceste mișcări declară că nu trebuie să

judecăm sau să predicăm adevăruri ce ar putea să fie ofensatoare

unora. Ei spun că suntem una cu toți credincioșii în Hristos – chiar

și cu culte, secte și alte religii, cum este catolicismul. Această

situație cere înțelepciune sfinților, pentru a căuta unitatea doar cu

toți credincioșii adevărați în Isus Hristos. Roada Duhului32

și

preţuirea Sfintei Scripturi ar trebui să fie testul primar pentru

părtășia autentică în Hristos.

Trebuie să răspundem cu dragostea din 1 Corinteni

capitolul 13 pentru a accepta frați cu care am putea să fim în

dezacord în unele puncte doctrinare neesențiale, dar cu care putem

avea părtășie ca parte a Trupului lui Hristos. Există credincioși

adevărați ce susțin anumite învățături aparent greșite, cu care

putem avea părtășie, chiar dacă nu suntem în totul de acord cu

învățăturile lor. Aceasta cere maturitate și discernământ din partea

credincioșilor pentru a fi capabili, în umilință și dragoste, să

conducă pe alții în plinătatea adevăratei credințe.33

Isus Hristos se întoarce pentru o Biserică unificată. O

Biserică sfântă. O Biserică necompromisă.34

O Biserică plină de

dragoste frățească și iubire pentru lumea pierdută. Fie ca noi să

începem să fim exprimarea unei asemenea Biserici pentru Mielul

ce a fost junghiat! El merită răsplata suferințelor Sale.

Vă rugăm să aveți în vedere folosirea următoarelor

principii în părtășia din casa dumneavoastră, în întâlniri și în

biserici, după cum Domnul vă conduce. De asemenea – în funcție

de cum sunteți călăuziți de Domnul – luați în considerare a vă

aduna cu alții din zona dumneavoastră, chiar și numai cu 2-3

credincioși.

,,Să veghem și să fim treji,”35

,,așteptând și grăbind venirea

zilei lui Dumnezeu.”36

Fie ca toți să căutăm iarăși puterea învierii

31 Matei 28:18-20 32 Galateni 5:22-23 33 2 Timotei 2:25 34 Efeseni 5:27 35 1 Tesaloniceni 5:6


8

Sale și să fim găsiți vrednici37

pentru a fi invitați la ospățul nunții

Mielului lui Dumnezeu!38

– fratele Greg, fratele Edgar (din partea altor frați și

surori în Domnul).

36 2 Petru 3:12 37 Luca 21:26; Filipeni 1:27 38 Apocalipsa 19:9


9

Principiile 1-35

Principii extrase din cartea Faptele Apostolilor


11


12

Principiul 1

Privind doar la Persoana Domnului Isus Hristos

AVEM NEVOIE de umilința exprimată în Biserica primară,

așa cum este relatată în cartea Fapte. Acest fel de umilință este

manifestat în multe biserici subterane și persecutate de-a lungul

pământului, căci ele au avut de-a face cu moartea subită a mândriei

și independenței.39

Credincioșii persecutați au devenit dependenți

doar de Isus Hristos în calitate de Cap pentru a-i conduce și a le

călăuzi întâlnirile ca biserici.40

Un frate a afirmat acest adevăr într-

un alt mod: ,,Hristos ar trebui să fie centrul întâlnirii pentru

ucenicii Săi. Trebuie să fim atrași de prezența Sa, nu de un om.

Atunci când credincioșii văd și acționează în funcție de aceasta,

adunarea locală nu va fi zdruncinată din pricina plecării vreunui

om. O adunare ce se strânge în jurul lui Hristos are putere,

stabilitate și solidaritate.”41

Atunci când ne adunăm ca să auzim un vorbitor faimos sau

apreciat pentru anumite învățături, acest lucru nu Îl glorifică sau nu

vorbește despre Isus Hristos în calitate de Cap al adunării. Este de

dorit ca, în orice întâlnire, prin cuvânt și prin cântare, Isus Hristos

să fie onorat, glorificat și proclamat Cap al Bisericii. Referirea

constantă la persoana Sa va asigura faptul că această povară este

păstrată pe locul principal în fiecare întâlnire a credincioșilor.42

39 F. Ap. 2:44 40 Coloseni 1:18 41 William MacDonald (1917-2007) 42 Coloseni 1:28


13

,,Semnul unei biserici a Noului Legământ este acela că ucenicii se

întâlnesc cu Isus de fiecare dată când se adună în Numele Său.”43

Când ne strângem pentru părtășie suntem tentaţi să

aducem cu noi multe noțiuni preconcepute despre cum trebuie să

funcționeze o întâlnire. Tindem să cântărim experiența noastră

bazându-ne pe cât de bine ne-a făcut închinarea să ne simțim, sau

cât de afectați am fost de o anumită predică – uitând prea ușor că

nu este vorba deloc despre noi, ci despre El. Dacă venim să ne

întâlnim cu Dumnezeul cel viu și să-L experimentăm mai degrabă

pe El decât să ne uităm la oameni, vom fi mult mai zidiți,

slăvindu-L pe El.

Faimosul păstor din Scoția, cunoscut ca profetul din

Dundee44

a scris odată: ,,Pentru fiecare dată când te-ai uitat la

oameni, uită-te de zece ori la Hristos.” Această constantă

întoarcere a privirilor spre Hristos ne va păzi de a-i judeca pe alții

și nu ne va permite să fim descurajați, chiar și atunci când vedem

probleme în alții din Trup.

În capitolul 10 al Evangheliei după Marcu Îl găsim pe Isus

Însuși învățând liderii bisericii primare cum să conducă un grup de

credincioși: ,,Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi

drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele şi mai marii lor

le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va

vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea

să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.”45

Din păcate, unii păstori și lideri bisericești de astăzi

domnesc peste congregațiile lor.46

Aceștia exercită putere, control

și mândrie omenească. Domnul și-a învățat ucenicii și amintește

bisericii astăzi: dacă vei conduce o adunare de credincioși,

acționează în umilință, fii un slujitor și chiar un rob. Într-un alt text

Isus a spus: ,,Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel

ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.”47

În societatea iudaică aceasta

era o declarație radicală. Bătrânul avea dreptul la scaunul cel mai

bun. Bătrânul vorbea, în timp ce tânărul asculta. Domnul Isus

43 Zac Poonen 44 Robert Murray M’Cheyne (1813-1843) 45 Marcu 10:42-44 46 1 Petru 5:4, Matei 24:48-50 47 Luca 22:26


14

spunea viitorilor lideri din Trupul lui Hristos: „Acționați în

umilință, ascultați adesea și slujiți altora!”48

Avem nevoie de păstori care doresc ca Domnul Isus

Hristos să aibă întâietatea, nu ei înșiși. Provocarea din partea

Domnului se îndreaptă spre noi: ,,Până când vreţi să şchiopătaţi de

amândouă picioarele?”49

Trebuie să căutăm ca întâlnirile adunării

noastre să fie asemenea celor din Noului Testament, nu ca ale

bisericilor populare moderne.

Isus Hristos este Alfa, El este primul în orice.50

În

consecință, El trebuie să fie primul în părtășiile noastre. Numele

Lui trebuie cinstit mai întâi, moartea și învierea Sa proclamate51

,

iar persoana Sa lăudată. Căci este Evanghelia Sa, Biserica Sa,

gloria Sa, Scripturile Sale și Împărăția Sa ceea ce proclamăm. El a

adus lumea în ființă.52

El domnește peste creația lui Dumnezeu.53

Duhul Său este Cel ce ne este dăruit, deoarece El este unicul Fiul

al lui Dumnezeu.54

,,Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să

fie slava în veci! Amin.”55

48 Filipeni 2:7 49 1 Împăraţi 18:21 50 Apocalipsa 1:17 51 Filipeni 1:14 52 Coloseni 1:16 53 Apocalipsa 3:14 54 Apocalipsa 2 :18 55 Romani 11:36


15

Principiul 2

Acolo unde doi sau trei sunt adunați împreună

ÎNCEPUTUL unei Biserici în Scriptură se poate vedea în

această afirmație simplă a Domnului nostru: ,,Căci acolo unde sunt

doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”56

O adunare a credincioșilor unde Domnul Isus este prezent

este Biserica, chiar dacă acolo sunt doar doi sau trei credincioși.

Atunci când credincioșii se adună în grupuri mai mici, oamenilor

lui Dumnezeu le este mai ușor să se adune în timpul săptămânii,

chiar zilnic, așa cum biserica primară proceda.57

Aceasta oferă

încredere și așteptări în adunarea cu ceilalți ucenici ai lui Isus

Hristos dedicați în totalitate, de a se întâlni cu Domnul Isus pentru

a primi călăuzire de la El, beneficiind de încurajare reciprocă58

și

rugăciuni.

Întâlnirea Bisericii cere inspiraţie și călăuzire din partea

Domnului, după cum 1 Corinteni ne spune: ,,Dar toate să se facă în

chip cuviincios şi cu rânduială.”59

Problemele ce trebuie rezolvate

țin de stabilirea conducerii60

de către Duhul Sfânt și păstrarea

obiceiurilor61

care erau practicate în bisericile primare. Două

practici sunt revelate în Cuvântul lui Dumnezeu, acestea fiind

56 Matei 18:20 57 F. Ap. 2:46 58 1 Corinteni 5:4 59 1 Corinteni 14:40 60 Tit 1:5, Matei 10:1 61 F. Ap. 2:42


16

botezul62

și Cina Domnului.63

După ce ne supunem mințile și

voințele Cuvântului lui Dumnezeu, atunci El va stabili Biserica pe

care o dorește prin noi.

Ce simplitate frumoasă să vezi Trupul lui Hristos

întâlnindu-se sub conducerea lui Isus, acolo unde prezența

Domnului Însuși se manifestă.64

Este ceva special atunci când

întâlnești un frate sau o soră pentru prima dată și apoi petreci timp

vorbind împreună, căci astfel se realizează părtășia minților ce

gândesc la fel prin Duhul Domnului. Întâlnirea bisericii pe care

Isus Hristos o recunoaște înseamnă mult mai mult decât a discuta

despre lucrurile Domnului. Este un timp în care invocăm Numele

Sfânt al lui Dumnezeu în reverență, proclamând verbal bunătatea,

promisiunile și caracterul Său. Astfel ne adunăm împreună pentru

a-L înălța pe Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, și pentru a-L adora

pe El în cuvintele unei inimi pline de mulțumire, în prezența Sa

sfântă.

Sunt multe exemple de oameni care au fost neatenți în

prezența lui Dumnezeu în Vechiul Testament, ce mai apoi au fost

omorâți sau judecați din pricina aceasta.65

În calitate de credincioși

în Hristos ai Noului Legământ, avem acces la Dumnezeu prin

sângele lui Hristos fără plată, însă ar trebui să purtăm cu noi frica

Domnului și reverența, în timp ce ne întâlnim împreună ca oameni

ai lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că bucuria este interzisă, ci

mai degrabă ea devine o fericire sfântă, o bucurie sfântă, o

mulțumire sfântă.

Anabaptiștii erau un grup de frați evlavioși, din multe

contexte diferite, ce se întâlneau în grupuri mici pe vremea lui

Martin Luther și a reformei. Din literatura anabaptistă timpurie66

învățăm că erau obișnuiți să se întâlnească împreună în grupuri

mici de 3-4 ori pe săptămână. De asemenea, ei au înțeles că orice

părtășie ar fi avut unii cu alții, aceasta ar fi rezultat direct din

părtășia cu Hristos, păstrând astfel realitatea unei relații personale

vibrante cu El, ca element constructiv pentru orice adunare a

sfinților.

62 Fapte 2:38 63 1 Corinteni 11:28 64 1 Corinteni 5:4 65 2 Samuel 6:6-7, 1 Samuel 6:19-20 66 Uniunea Schleitheim Brotherly (1527)


17

Acei ce se adună împreună ca Trup al lui Hristos trebuie să

fie chemați de Domnul. Mulți sunt prea ocupați și grăbiți ca să mai

audă într-adevăr vocea lui Dumnezeu vorbindu-le.67

Este timpul

să-L așteptăm pe Domnul și să-I permitem să ne direcționeze

oriunde ne va duce El. Este foarte important ca la sfârșitul veacului

să fii găsit exact în voia lui Dumnezeu.68

Domnul nostru Isus ne dă

o relatare foarte serioasă despre cinci fecioare neînțelepte și cinci

înțelepte.69

Scopul nostru ar trebui să fie găsirea părtășiilor într-o

singură simţire cu credincioși în Isus Hristos, ce își taie fitilele și

își umplu candelele cu untdelemn.70

Mulți deplâng lipsa adevăratei părtășii evlavioase, ce se

găseşte doar în câțiva alți sfinți în Domnul. Să fim eliberați în aşa

fel încât să realizăm că atunci când ne întâlnim în sfințenie, chiar

dacă am fi doar 2-3 credincioși într-o cameră, suntem Biserica. Pe

măsură ce Dumnezeu dă creștere și adaugă la numărul nostru,

atunci darurile și chemările se vor manifesta. Aceste daruri permit

o exprimare mai completă a Bisericii71

, ce aduce onoare Capului,

Isus Hristos.

67 Ioan 10:4, Evrei 3:7 68 1 Ioan 2:17, 1 Petru 4:2 69 Matei 25:1-13 70 Matei 25:3-4 71 Efeseni 4:15-16


18

Principiul 3

Oamenii lui Dumnezeu împrăștiați în culte

PUTEM vedea începutul unei mișcări în care Dumnezeu

Își trezește multe dintre oile Sale pentru a-I auzi vocea, în mijlocul

zgomotului și agitației confuziei denominaționale. Dumnezeu nu a

intenționat niciodată ca Biserica Sa să fie divizată,72

confuză și

purtată înainte și înapoi de orice vânt de doctrină. ,,Ca să nu mai

fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de

învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în

mijloacele de amăgire.”73

În așezarea de azi a zecilor de mii de culte și grupări,

credem că Domnul își are oamenii Săi în aproape oricare dintre

ele. Un frate, vorbind despre călătoria personală cu Domnul, a

simțit că El îi spunea: ,,Părăsește Muntele „-Ism” [eng. Ism se

traduce la fel în limba română, însemnând sistem de reguli – n.tr.]

și du-te pe Muntele Sion.” Ascultând un astfel de sfat credem că

lucrarea lui Dumnezeu ar fi mult mai pură și mai strălucitoare în

sistemul lumesc actual, dacă sfinții ar lăsa Ism-urile din care fac

parte alăturându-se unității, sub conducerea lui Isus Hristos.

Aceasta nu înseamnă neapărat o părăsire fizică a unei biserici sau

denominații, ci mai degrabă părăsirea acestor diviziuni din inimile

oamenilor lui Dumnezeu. Isus s-a rugat în Ioan 17 ca toți să fie

una.74

72 1 Corinteni 1:10 73 Efeseni 4:14 74 Ioan 17:21


19

Există o simplitate în adevărul biblic care afirmă că

adevărata Biserică este întotdeauna unită în ochii lui Dumnezeu.

Biserica de astăzi este unită în scop spiritual, dar unitatea rareori se

manifestă fizic într-o localitate. Totuși este voia lui Dumnezeu ca

strângerea locală a Trupului lui Hristos să fie unită spiritual și într-

un așezământ fizic. Biserica subterană din China este un exemplu

excelent pentru noi. Ei au opt ramuri majore, dar sunt uniți în ce

privește doctrinele principale. Dumnezeu a permis ca diferite culte

şi grupări să se formeze, pentru ca adevăruri unice să fie recuperate

în fiecare generație. Totuși, la sfârșitul veacului, fiecare grup

trebuie să dorească adevărata unitate a Trupului lui Hristos.

În vremurile din urmă Dumnezeu cheamă pe toți

credincioșii să aibă același gând ca Isus Hristos, să vadă Biserica

Sa unită, deoarece în cer va fi o singură Adunare ce Îl glorifică pe

Dumnezeu, umblând în sfințenie.75

Așa că trebuie să trecem cu

vederea etichetele și denominațiile, privind pe fiecare credincios la

fel cum îl vede Dumnezeu. În 2 Timotei Scripturile ne arată cu

claritate felul în care Dumnezeu îi vede pe ai Săi: ,,Domnul

cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele

Domnului să se depărteze de fărădelege!”76

Astfel îi privim și noi

pe cei din diferite culte, care se depărtează de păcat și de căile

lumii, putând avea părtășie cu ei, de vreme ce suntem pe aceeași

cale a pelerinului.77

Dacă am avea ochi spirituali să vedem Trupul lui Hristos

așa cum Domnul îl vede din cer, am fi șocați să privim strălucind

în alb78

credincioși din diferite denominațiuni și grupări. Există

câte un sâmbure de adevăr prețios ce trebuie admirat în fiecare

grup denominațional, în care ei au mai multă lumină doctrinară

decât alții. Dorinţa arzătoare a Domnului pentru vremurile din

urmă este să avem un trup unit ce împărtășeşte în echilibru toate

aceste adevăruri. Plinătatea lui Hristos este scopul ultim al lui

Dumnezeu pentru fiecare trup local, o Mireasă fără pată, fără cusur

sau zbârcitură.79

Ar trebui să fie ținta fiecăruia să devină parte a

75 1 Petru 1:15-16, 1 Petru 1:22 76 2 Timotei 2:19 77 1 Petru 2:11 78 Apocalipsa 3:5 79 Efeseni 5:27


20

dezvoltării unei adunări de credincioși80

în care toți cresc până la

deplina maturitate. În același fel, este scopul tuturor credincioșilor

a fi desăvârşiți, după cum Tatăl nostru din cer este desăvârşit.81

Domnul va avea o Mireasă, poporul Său sfânt,82

adunat în final sub

un singur steag: Domnul Isus Hristos.

Sunt multe exemple sclipitoare în istoria bisericii, de frați

și surori ce nu s-au conformat șabloanelor oamenilor și doctrinelor

acestora, ci au căutat să fie sub steagul și conducerea lui Isus

Hristos. Un frate ce conducea pe mulți sfinți în această realitate,

spunea următoarele despre chemarea sa din partea lui Dumnezeu:

,,Am fost chemat să scot oamenii din religiile lumii, care sunt

zadarnice.”83

Puțini credincioși văd astăzi că acestea sunt vanitate,

deoarece a promova o denominație în sine este zadarnic: înseamnă

a promova împărăția oamenilor, Babilonul spiritual. Dumnezeu ne

poate elibera din astfel de lucruri și poate trimite oamenii Săi să-I

zidească împărăția ca un singur trup.

O rugăciune fierbinte a unui sfânt evlavios din trecut

vorbește despre necesitatea unei lucrări născute de Dumnezeu și

susținută tot de Acesta, în strângerea Trupului Său împreună:

,,Vreau să văd ceva ce Dumnezeu construiește. Vreau să găsesc

câțiva oameni așa de înfometați după Dumnezeu, încât în fiecare

noapte doresc să se roage și să mijlocească. Am încercat orice

schemă și orice lucru capricios ca să facem ceva să meargă. Dar ce

avem nevoie este de Cineva care să vină jos. O Persoană! Nu o

nouă teologie, ci o Persoană!”84

Dumnezeu să-Şi adune copiii Săi împreună doar pentru

gloria Sa, în așa fel încât Persoana lui Isus Hristos să fie mărită și

adorată!

80 Ioan 17:23 81 Matei 5:48 82 Apocalipsa 19:8, 2 Corinteni 1:1 83 George Fox (1624-1691) 84 Leonard Ravenhill (1907-1994)


21

Principiul 4

Nevoia de biserici călăuzite de Dumnezeu

PUTEM lua în considerare avertizarea dată de psalmist:

,,Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o

zidesc.”85

Dacă încercăm să începem o strângere de biserică fără

chemarea Domnului, întregul demers va fi în zadar. Dacă modelul

bisericesc nu este construit doar pe Cuvântul lui Dumnezeu, atunci

vom sfârși construind propria noastră biserică86

, iar nu Biserica

Domnului. A avea dorința de a scăpa de atmosfera religioasă

pentru a ține o întâlnire mai puțin formală, unde oamenii sunt liberi

,,să fie ei înșiși” – fără reverență pentru Dumnezeu sau supunere

față de autoritate – nu este Biserica. Suntem înșelați dacă ne

gândim că putem redefini Trupul lui Hristos ca un loc unde nu este

conducere, nici prezența unui Dumnezeu sfânt, nici convingerea

Duhului, nici strigăte în rugăciune. Trăim într-o lume unde

confortul, fericirea și prosperitatea financiară sunt țintele, dar știm

că ,,…prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu.”87

Nu trebuie

să ne uităm la cultura din jurul nostru pentru a lua exemplu, ci la

Domnul nostru și la primii ucenici ai lui Hristos.

85 Psalmul 127: 1-2 86 3 Ioan 9, Filipeni 2:21 87 Iacov 4:4


22

O altă acțiune pe care trebuie să o facem este să ne uităm

în afară, la țări unde sunt modele organice adevărate ale

creștinismului nou-testamentar formate de Duhul Sfânt. Avem în

vedere mișcarea bisericii de case din China, biserica subterană din

Coreea de Nord și multe altele, care sunt forțate să se bazeze doar

pe Duhul Sfânt pentru a le călăuzi întâlnirile. Asemenea

credincioși nu caută să găsească un model de biserică ce li se

potrivește sau unde se simt bine, ci mai degrabă Dumnezeu îi

conduce spre a fi Biserica Sa. Cei mai mulți dintre cei ce citesc

acest volum locuiesc în țări vestice, unde nu numai cultura

seculară, ci biserica însăși, au devenit saturate de mentalitatea

lumească. Lucrarea Bisericii nu poate fi făcută prin căile sau

metodele lumii. Trebuie să existe „un divorț” față de sistemul

omului, când căutăm să ne implicăm împreună cu Domnul în

zidirea Bisericii Sale pe acest pământ. Ideile „inteligente”

niciodată nu zidesc Ierusalimul ceresc, ci doar construiesc

Babilonul pe pământ. Trebuie să fim conduși de Duhul Domnului,

supunându-ne dorințelor Domnului, după Cuvântul Său. Dacă

strigătul inimii noastre este: ,,Facă-se nu voia mea, ci voia Ta!”88

atunci când căutăm să fondăm o întâlnire mult mai biblică a

bisericii, ar trebui să mergem la Scripturi și să întrebăm: „Doamne,

cum arată Biserica Ta?” El este credincios să ne arate și să ne

călăuzească.

Ar trebui să cultivăm acel tip de gândire pe care apostolul

Pavel l-a avut atunci când a declarat către biserica din Corint că

suntem doar slujitori ce fac voia lui Dumnezeu: ,,Cine este Pavel?

Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi

crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.”89

Un slujitor are doar un singur scop, cel de a-și mulțumi

Stăpânul, primind călăuzire din partea Lui.90

Așadar, trebuie să

auzim Duhul Sfânt al lui Dumnezeu cum ne călăuzește atunci când

organizăm debutul unei strângeri de părtășie și trebuie să ne

amintim că El niciodată nu va conduce contrar Cuvântului Său

revelat.91

Așa că trebuie să fim atenți ca să nu urmărim vreo

88 Luca 22:42 89 1 Corinteni 3:5 90 Coloseni 3:22 91 Ioan 16:13


23

metodă a omului,92

ci mai degrabă să depunem efort pentru a fi

conduși de Duhul Domnului înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Dumnezeu direcționează formarea Trupului

lui Hristos și în timp ce noi urmărim întregul plan al lui

Dumnezeu, împărtășindu-ne credința cu libertate, Dumnezeu va

adăuga Bisericii zilnic pe cei ce trebuie să fie mântuiţi.93

Noi avem

nevoie doar să urmărim instrucţiunile venite din partea Duhului

Sfânt al lui Dumnezeu. Scrierile Noului Testament, având

îndrumări divine date de Duhul, te vor călăuzi. Încrederea sfântă în

Cuvântul Său și ascultarea de îndrumările lui Dumnezeu vor zidi

strângerea voastră făcând-o Biserica pe care El o dorește.

92 Galateni 1:1 93 Fapte 2:47


24

Principiul 5

Cartea Faptele Apostolilor, exemplul nostru

APROAPE ORICE denominație și mișcare creștină a început

cu o dorință de întoarcere la modelul găsit în cartea Fapte.94

Cei

care în mod biblic zidesc Biserica fiind conduși de Domnul sunt

fără excepție aduși înapoi la acest exemplu apostolic, pe care

Dumnezeu l-a păstrat pentru noi. Am auzit multe motive pentru

care numeroase mișcări creștine practică doctrine specifice,

promovând o învățătură anume. Cu toate acestea, când studiem cu

atenție cartea Fapte, descoperim că multe practici din bisericile

evanghelice moderne nu se găsesc în această înregistrare a

Bisericii apostolice.95

Ar fi potrivit activitate să citești de la un capăt la celălalt

cartea Fapte observând practicile bisericii. Cu o citire atentă putem

găsi sute de practici, urmând exemplul credincioșilor din Biserica

primară. Când comparăm această listă cu biserica evanghelică

modernă tipică, din păcate, observăm puține similarități.

94 La început denumită: Faptele Apostolilor [cum este numită şi în limba română

– n.tr.] 95 Încurajăm orice credincios să citească din nou cartea Fapte, pentru a învăţa

principii, tradiţii şi modul în care această biserică antică a operat sub direcţia

Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.


25

Mai mult decât obținerea teologiei din cartea Faptele

Apostolilor, trebuie, de asemenea, să folosim tot Cuvântul lui

Dumnezeu, pentru a evita eroarea în interpretare. Cartea Faptelor

împreună cu Evangheliile după Matei, Marcu, Luca și Ioan asigură

cunoașterea fundamentală pentru ucenicie și lucrarea Bisericii,

acele realități spirituale profunde ce sunt dezvoltate mai târziu în

Epistole. Pot exista pericole atunci când ne extragem toată teologia

doar din cartea Fapte. Este important să o citim în lumina celorlalte

cărți ale Bibliei și, în special, în lumina scrierilor nou-testamentare,

pentru a determina toate principiile fundamentale ale Bisericii.

Putem vedea totodată că Biserica a fost născută în persecuție, ceea

ce face această carte inacceptabilă pentru cei ce nu trăiesc sub

asemenea presiuni. Totuși, trebuie să observăm că Biserica,

scriptural, a fost descrisă totdeauna drept urâtă de lume96

,

nepotrivită cu chipul și căile sistemului lumesc.97

Biserica din

vremurile de pe urmă va fi cu claritate marcată de o persecuție

îngrozitoare, ceea ce face cartea Faptelor o înregistrare vitală

pentru noi, pentru a ști cum să reacționăm în calitate de copii ai lui

Dumnezeu. De asemenea, trebuie să citim și Epistolele de la un

capăt la celălalt, învățând de la Duhul cum adunările pot crește

până la deplină maturitate, în special înaintea vremurilor de pe

urmă.

Un lider al unei biserici subterane chineze scria:

,,Dumnezeu este doar interesat de lucrarea Sa, nu de a noastră. El

veghează și împuternicește acele lucruri ce îşi au originea în inima

Sa.”98

Așadar, ,,se găsește în carte?” ar trebui să fie una dintre

principalele întrebări pe care să ni le punem când facem parte

dintr-o părtășie. Dacă direcția, ținta, viziunea, căile și planurile

unei biserici nu se găsesc în cartea Fapte și în Scripturi, ar trebui să

ne întrebăm: ,,este voia lui Dumnezeu?” Creștinii de la început nu

au pus la îndoială abilitatea lui Dumnezeu de a ajunge la culturi

străine (oameni dintre neamuri, închinători la idoli), ci mai degrabă

s-au încrezut în Domnul zilnic pentru a-I zidi Biserica și au primit

porunci de la Duhul lui Dumnezeu. Așadar, Biserica creștea și

96 1 Ioan 3:13 97 1 Ioan 2:15-17 98 Fratele Yun


26

mulți veneau la credință.99

Cuvântul lui Dumnezeu era înălțat în

multe regiuni ce niciodată nu mai auziseră Vestea Bună.100

De asemenea, trebuie să fim deschiși la călăuzirea lui

Dumnezeu în diferite arii locale și să nu prescriem un stil sau o

metodă de întâlnire care să fie copiată cu exactitate. Chiar dacă

există principii și porunci101

pe care toate strângerile trebuie să le

țină cu exactitate102

, totuși erau şi diferențe în modul de întâlnire a

credincioșilor, ce pot fi observate în carte Fapte și în Epistole.

Unele exemple pot fi întâlnirile în care un singur frate învață,103

întâlniri unde fiecare împărtășește câte ceva,104

întâlniri unde sunt

profeți,105

întâlniri unde sunt învățători puternici.106

De asemenea,

în unele locuri credincioșii se întâlneau zilnic,107

în altele se

adunau în fiecare zi pentru învățare, în altele pentru rugăciune,108

în altele necredincioșii erau prezenți,109

iar în altele practicau Cina

Domnului.110

Astfel, vedem o minunată varietate de întâlniri și nu

trebuie să poruncim tuturor adunărilor să se întâlnească într-un

singur chip. Putem să ne bucurăm în toate tipurile de strângeri.

Probabil o strângere de credincioși are un frate matur care învață în

general, în comparație fiind cu o altă adunare în care la fiecare

întâlnire toți sunt încurajați prin profeție. Nu trebuie să fie vreun

standard, în special în vremuri de persecuție. Duhul lui Dumnezeu

va călăuzi în multe căi diferite. În biserica subterană din China, în

principal un singur frate învață, în timp ce mulți sunt trimiși ca

misionari. Ar fi mai roditor în multe țări să vedem acest lucru

întâmplându-se, decât să avem o întâlnire unde toți au ocazia să

împărtășească ceva, dar niciun misionar trimis. O asemenea

99 Fapte 6:7 100 Fapte 13:49 101 1 Timotei 4:11, Tit 2:15 102 1 Corinteni 7:17, 1 Corinteni 14:33 103 Fapte 20:9 104 1 Corinteni 14:31 105 Fapte 13:1 106 Fapte 18:27 107 Fapte 2:46 108 Fapte 12:12 109 1 Corinteni 14:24-25 110 Fapte 20:7


27

reunire poate sfârși în egoism spiritual și importanță de sine mai

degrabă, decât în lepădare de sine și umilință.

În timp ce ne uităm la exemplul bisericii primare, putem fi

încurajați, deoarece prin credință ei au biruit în multe lupte. Așa că

nu ar trebui să fim descurajați, atunci când dorim să îi copiem în

vorbă și în faptă. Singura cale pentru creșterea Bisericii este să

depindem de aceleași principii și adevăruri din cartea Fapte, de

care primii creştini au depins. Ce asigurare binecuvântată putem

avea, pentru că deținem porunci și principii sigure, pe care Domnul

ni le-a lăsat în mărturia Scripturii, în special în Faptele Apostolilor.

Să fii parte a lucrării Bisericii care crește nu este un lucru

ușor. Chiar dacă este lucrarea lui Dumnezeu, tot cere timp,

consacrare și suferință. Totuși, dacă Îi permitem Domnului să-și

zidească împărăția pe acest pământ prin viețile noastre, vom primi

o mare răsplată și bucurie. Sacrificiul individual devine dedicare

colectivă către voia lui Dumnezeu și culege rodul vieții veșnice.

,,Dacă vom reforma Biserica, trebuie să folosim Sfintele

Scripturi și în special scrierile din Fapte, unde se găsește cu

claritate cum erau lucrurile la început, ce este corect și ce este

greșit, ce este vrednic de laudă și acceptabil lui Dumnezeu și

Domnului Isus Hristos. Scriptura nu recunoaște pe nimeni

altcineva decât pe cei care Îl slăvesc pe Hristos în calitate de Cap

al Bisericii, lăsându-se cârmuiți de Duhul Sfânt, care îi

împodobește cu daruri spirituale și cunoștință.”111

Fie ca noi să ne întoarcem la această simplitate apostolică

de a ne încrede în Domnul pentru zidirea Bisericii Sale, privind la

cartea Faptelor ca exemplu al nostru!

111 Kaspar Schwenckfeld von Ossig (1489-1561)


28

Principiul 6

Nedepinzând sau neavând nevoie de clădiri

UNUL DINTRE lucrurile pe care nu le găsești în cartea Fapte

este bizuirea pe clădiri de biserică. Totuși, în aproape fiecare cerc

creștin și denominație, există o accentuare pe zidirea bisericii; nu

pe ,,zidirea Trupului lui Hristos,”112

ci mai degrabă pe zidirea unei

structruri în sine, la care de obicei facem referire când spunem

„biserică”. Este un mare beneficiu uneori pentru poporul Domnului

dețănerea unei clădiri unde să se poate întâlni și pe care să o poată

folosi pentru slujba Evangheliei. Totuși, când ne uităm la cartea

Fapte, nu găsim nicio relatare vizibilă a faptului că Biserica a zidit

clădiri. Ei s-au întâlnit în unele locații fizice ca, de exemplu,

pridvorul lui Solomon113

și școala lui Tiran, chiar timp de doi

ani!114

Chiar şi aşa, aceasta nu era practica generală după care

sfinții se întâlneau în cadrul celorlalte biserici ale lui Dumnezeu.

Atunci când ne uităm cu atenție în istoria Bisericii este greu să

găsești evidențe ale unei clădiri folosite până în anii 300 d.Cr.,

când templele păgâne au fost transformate în biserici sub domnia

lui Constantin.

Indicația clară este că biserica primară se întâlnea în case

și alte locuri cum ar fi peșterile, malurile râurilor sau catacombele

112 ,,Pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea

trupului lui Cristos.” (Efeseni 4:12) ,,Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să

fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute

lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1 Petru 2:5) 113 Fapte 5:12 114 Fapte 19:9-10


29

din Roma. Când a venit persecuția, după cum des se întâmpla în

Faptele Apostolilor, ei erau în stare să minimalizeze efectele

acesteia asupra Bisericii prin mutarea întâlnirilor în alte locații

secrete din orașele sau satele vecine. ,,Biserica a fost mereu

nepretențioasă; erau locuri în care se găseau zeci de mii de

credincioși, ca în Efes, dar nu aveau deloc clădire.”115

Chiar și

atunci când istoria Bisericii a progresat, iar un sistem instituțional,

(biserica catolică) a ieșit în evidență, mulți credincioși autentici din

separați s-au adunat în case. Mai bine spus mulți se întâlneau în

caverne, peșteri și pe maluri de râu, în afara orașelor. Cam așa

arătau locurile de întâlnire ale multor oameni tratați cu severă

opoziţie din pricina mărturiei despre Isus Hristos pe care o

susțineau. Interzicerea întâlnirilor în rândul credincioșilor a fost

realitatea Bisericii încă de la începutul ei.

Așadar, este un beneficiu extraordinar să te bucuri de

independența Bisericii față de deţinerea unei clădiri. Sfinții ar

trebui să aibă locuri de întâlnire flexibile.116

Dacă astfel de locații

trebuie schimbate din când în când, aceasta se va face prin decizia

întregii Adunări. Ar trebui să fie deschidere pentru perioade de

utilizare ale altor clădiri fără destinație religioasă. Totuși, din punct

de vedere istoric, se pare că opțiunea cea mai accesibilă și

disponibilă era de a se întâlni în case cu adunări mici. Acest tip de

reunire slujește mai mult la formarea de ucenici117

și la ajutorarea

individuală a oricărui credincios în nevoie.

Din păcate, în zilele noastre, prima sarcină în înființarea

unei noi biserici este de a obţine un teren pe care să se poată

construi sau a cumpăra o clădire. Trebuie să ne reevaluăm această

dorință, pe măsură ce vom trăi în vremuri de persecuție în continuă

creștere.118

Fie ca noi să ne focalizăm și să căutăm acel scop pe

care Biserica primară l-a avut, și anume să vestească mesajul

Evangheliei și să ajute pe săraci! Unii vor fi chemați să aibă şi o

clădire, dar se pare că – în special sub persecuție – Biserica va

înflori și va merge bine fără a deține vreun edificiu special.

115 Fratele Andrew 116 Fapte 2:46 117 2 Timotei 2:2 118 Apocalipsa 2:10


30

Istoria este plină de mărturii minunate venite din partea

adevăratei Biserici, unde credincioșii și-au împărtășit poverile

primite de la Domnul sub conducerea lui Hristos. Iată o astfel de

mărturie din anii 1500: ,,Într-un alt moment, am aflat că Dumnezeu

care a creat lumea nu locuiește în temple făcute de mâini

omenești. Aceasta la început a părut ciudat, pentru că preoții și

oamenii obișnuiau să-și denumească templele sau bisericile „locuri

excepţionale”; „pământ sfânt” sau „temple ale lui Dumnezeu”. Dar

Domnul mi-a arătat clar că El nu locuia în aceste temple pe care

oamenii le-au comandat și construit, ci în inimile oamenilor. Atât

Ștefan, cât și apostolul Pavel au depus mărturie că El nu sălășluia

în temple făcute de mâini omenești, nici chiar în singurul templu

de la Ierusalim, ce odinioară poruncise să fie construit, de vreme ce

pusese capăt dispensației tipice; ci oamenii Săi îi erau templu și El

locuia în ei.”119

Clădirile pot fi locuri bune care să fie folosite

pentru întâlnirea poporului lui Dumnezeu, dar pericolul este să

considerăm locul în sine sacru, indiferent dacă Dumnezeu este sau

nu prezent. Prezența lui Dumnezeu separă ceea ce este cu adevărat

al Lui și ce nu.120

Fie ca noi să nu venerăm clădirea, ci efectiv prezența

Domnului, ce se coboară atunci când ne adunăm ca Trup al Său!121

119 George Fox (1624-1691) 120 Psalmul 51:11, Geneza 4:16 121 1 Corinteni 3:16


31

Principiul 7

Poporul lui Dumnezeu este Biserica

ŢINÂND CONT de istoria Bisericii şi de mişcarea

Duhului lui Dumnezeu în multe grupuri care au stat neclintite

pentru adevăr, conceptul de “biserică de casă” sau “adunare mică

de credincioşi” nu este atât de radical. Mai degrabă, strângerile de

acest fel dovedesc o abordare biblică de preferat, în special atunci

când Biserica este sub persecuţie. Dacă ar fi fost atât de important

să avem clădiri bisericeşti pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu şi

pentru răspândirea Evangheliei, n-ar fi poruncit El aunci acest

lucru în Scriptură? Deşi găsim indicaţii detaliate pentru facerea

cortului din Vechiul Testament,122

în Noul Testament123

se pune

diferit accentul. Acest adevăr a fost rostit profetic de către Ştefan,

chiar înainte a fi martirizat: „Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în

locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice prorocul: „Cerul este

scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor

Mele. Ce fel de Casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care

va fi locul Meu de odihnă? N-a făcut mâna Mea toate aceste

lucruri?” Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu

urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt.”124

El a rostit aceste cuvinte în Sinedriul cu care s-a confruntat

în templu. Dumnezeu făcea un lucru nou, acum El trăia în inimile

poporului Său, nu în temple.125

Astfel, nu mai conta locul unde se

122 Exod 36 123 2 Corinteni 3:6 124 Faptele Apostolilor 7:48-51 125 1 Corinteni 3:16


32

întâlnea poporul lui Dumnezeu, pentru că prezenţa Domnului era

cu ei.

Spre deosebire de modelul biblic, în ziua de azi poporul lui

Dumnezeu pune accent pe clădirile pe care le numesc "biserică",

dar nu reuşesc să înţeleagă că ei înşişi, nu o clădire, sunt Trupul lui

Hristos.

Putem remarca, de asemenea, faptul că unor mişcări de

biserici de casă le lipseşte viziunea şi călăuzirea, deoarece

conducerea lui Hristos şi a Duhului Sfânt nu este luată în

considerare. Unele biserici de casă din ţările unde nu au loc

persecuţii sunt formate din oameni nemulţumiţi, care nu s-au supus

unei autorităţi sau corecţii în experienţele lor anterioare. Alte

emoţii, cum ar fi mândria şi recunoaşterea, joacă de asemenea un

rol, atunci când indivizii caută acceptarea unei doctrine sau a unei

învăţături pe care ei înşişi au dezvoltat-o. Aceste atitudini sunt

evidente în principalele denominaţii. Astfel de doctrine greşite şi

astfel de oameni trebuie să fie contrazişi şi îndreptaţi cu dragoste.

În unele cazuri, acestea sunt învăţăturile dracilor126

care doresc să

distrugă şi să dividă Trupul lui Hristos creând diversiuni de la

adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.

În timp ce noi vom prezenta întâlnirile în grupuri mai mici,

fără o clădire fizică, este de asemenea adevărat că Trupul lui

Hristos poate funcţiona şi în clădiri bisericeşti. Vedem acest lucru

în unele biserici evlavioase, unde liderii continuă să predice

Cuvântul lui Dumnezeu fără ezitare şi pun accentul asupra faptului

că poporul lui Dumnezeu este Biserica, templul Dumnezeului celui

viu.

Templul din Ierusalim a fost distrus, iar Dumnezeu a mutat

templul Său cel sfânt în interiorul credincioşilor adevăraţi, cum

este scris în Scriptură: “Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui

Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în mijlocul

vostru?"127

Scriptura ne spune, de asemenea, că Dumnezeu Tatăl

locuieşte în acest templu, în interiorul nostru, aşa cum este relatat

în 2 Corinteni: „Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii?

Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis

126 1 Timotei 4:1 127 1 Corinteni 3:16


33

Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi

Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”128

Duhul Sfânt şi

Dumnezeu Tatăl locuiesc în noi,129

iar Scriptura ne spune că

Domnul Isus Hristos locuieşte în noi, de asemenea: "Am fost

răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci

Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o

trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe

Sine însuşi pentru mine.”130

Ştefan a declarat că tronul lui Dumnezeu este în ceruri.

Alte pasaje Îl descriu în locaşul tronului ceresc, cu Domnul Isus

Hristos la dreapta Sa. Scripturile citate mai sus sunt foarte precise,

deoarece Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul

Sfânt sunt omniprezenţi. Ei sunt capabili de a fi prezenţi

pretutindeni în acelaşi timp. Ei sunt prezenţi în locaşul tronului

ceresc şi sunt şi în templul lui Dumnezeu, care nu este făcut de

mâini omeneşti, ci se află înăuntrul fiecărui credincios adevărat.

Putem acum să ne închinăm Lui în Duh şi în adevăr,131

fără a avea

nevoie de clădiri fizice, pentru că noi am devenit templul

Dumnezeului celui viu.

În vremurile din urmă va exista o presiune mare a

duhurilor lui antihrist, care să-i determine pe oameni să se adune în

locurile numite biserici, care nu sunt deloc biserici.132

Adevăratul

Trup al lui Hristos – în care oamenii sunt capabili să discearnă

între autentic şi fals133

– nu se va închina şi se nu se va aduna într-o

astfel de atmosferă profană. De aceea întâlnirile de casă, chiar la

nivel mondial, vor fi în afara legii. Pentru oamenii care vor dori să

128 2 Corinteni 6:16 129 Ioan 14:23, Efeseni 3:16-19 130 Galateni 2:20 131 Ioan 4:23-24 132 Apocalipsa 2:9, Apocalipsa 3:9 133 1 Ioan 4:1


34

se întâlnească ca şi grup religios în afara “unor biserici” permise de

guvern, acest lucru va fi ilegal. Deci, în acest context şi în lumina

exemplelor din cartea Faptele Apostolilor134

, există un precedent

sănătos, istoric şi biblic, pentru adunarea poporului lui Dumnezeu

în case, la fel ca strângerile primare mai degrabă, decât în clădirile

numite „biserici”.

134 Faptele Apostolilor 20:20, Romani 16:3-5, Coloseni 4:15


35

Principiul 8

Luând o poziţie fermă pentru mărturia Bisericii

“ÎN DIFERITELE crize care au avut loc în istoria bisericii,

oamenii au ajuns în situaţia în care au manifestat o îndrăzneală

sfântă care i-a uimit pe semenii lor. Când Luther a bătut în cuie

tezele sale pe uşa catedralei din Wittenberg,135

oamenii prudenţi au

fost uimiţi de îndrăzneala lui. Când John Wesley a ignorat toate

restricţiile bisericii136

şi decenţele religioase, predicând pe drumuri

şi la garduri, oamenii au declarat că reputaţia sa a fost distrusă.

Deci, aşa a fost în toate timpurile. Când condiţia religioasă a

vremurilor chema oamenii care erau dispuşi să sacrifice totul

pentru Hristos, cererea a creat oferta şi au existat întotdeauna

câţiva dispuşi să fie consideraţi nesăbuiţi pentru Domnul. O

nepăsare totală în ceea ce priveşte opiniile oamenilor şi

consecinţele acțiunilor este singura atitudine137

care poate satisface

exigenţele timpurilor de acum.”138

"Va veni un timp, probabil a şi venit, în care mulţi din

Trupul lui Hristos în ţările cu puţină sau niciun fel de persecuţie

vor trebui să ia o poziţie fermă pentru adevăr în aceste vremuri

135 Wittenberg, Germania (1517) 136 Există un moment în care trebuie să aibă o îndrăzneală sfântă chiar şi cel mai

simplu dintre sfinţi, pentru a-L urma pe Dumnezeu mai degrabă decât pe oameni

sau tradiţia cea mai practicată. 137 Deşi trebuie să ne temem numai de Domnul şi să nu ne intereseze opiniile

oamenilor, în cazul în care alţii arată un dezacord puternic faţă de noi, trebuie să

arătăm caracterul lui Hristos în blândeţe şi dragoste. Dacă trebuie să ne despărţim,

ar trebui să facem acest lucru în modul cel mai onorabil posibil, nu vorbindu-i de

rău pe alţii. 138 Frank Bartleman (1871-1936)


36

finale. Va fi o apostazie139

atât de puternică, care va cuprinde

multe biserici, culte şi grupuri din care adevăratul Trup al lui

Hristos va fi chemat afară de Dumnezeu, pentru a se întâlni numai

sub conducerea lui Isus Hristos. Aceste întâlniri vor fi conduse de

lideri slujitori care Îl cunosc pe adevăratul Păstor140

şi care vor

conduce turma lui Dumnezeu în sfinţenie şi puritate.141

Ar putea

veni în curând un timp, când chiar şi cel mai slab şi cel mai simplu

credincios în Domnul Isus Hristos, va trebui să ia o poziţie

curajoasă pentru adevăr şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Eşti

dispus să fii în rândul celor din cartea Evrei 11, care au stat

neclintiţi pentru credinţă şi neprihănire? Eşti dispus să faci parte

din milioanele de martiri care stau înaintea tronului lui Dumnezeu?

Dumnezeu va ridica mulţi oameni care să rămână

neclintiţi şi să fie număraţi cu cei din istorie care au avut o aşa

mare iubire pentru Fiul lui Dumnezeu, încât şi-au sacrificat casele,

averile, locurile lor de muncă, prieteniile, viaţa lor şi tot ce

aveau.142

Aceşti credincioşi din Evrei 11 au suferit mult, fiind

împrăştiaţi din casă în casă, din peşteră în peşteră, în orice loc. Ca

şi proorocii din vechime, au fost omorâţi cu pietre, tăiaţi în două,

ucişi cu sabia. Au umblat în cojoace şi piei de capră, erau săraci,

persecutaţi şi maltrataţi – ei, de care lumea nu era vrednică. Au

rătăcit prin pustiuri, prin munţi, trăiau în peşteri şi în grotele

pământului.143

Lumea nu era vrednică de ei şi nu va fi nici de noi, dacă le

vom urma cu fermitate exemplul şi căile. Nimic mai puţin decât o

recuperare completă a Bisericii din cartea Faptele Apostolilor –

aceasta este nevoia stringentă a ultimelor zile. Fie ca noi să fim

găsiţi dispuşi, în ziua arătării puterii Sale!144

Dumnezeu îi cheamă pe mulţi dintre sfinţi să ia o poziţie

radicală pentru adevăr şi să caute să fie Mireasa lui Hristos, având

în vedere apropiata venire a Domnului.145

Acest lucru va însemna

să purtăm ocara lui Hristos, nu numai din partea unei lumi

139 2 Tesaloniceni 2:1-3, Matei 24:12 140 Ioan 10:14 141 Efeseni 5:27, Efeseni 1:4 142 Evrei 10:32-35 143 Evrei 11:37-38 144 Psalmul 110:3 145 1 Ioan 2:28


37

pierdute, ci, de asemenea, de la un creştinism care nu s-a supus

Duhului lui Dumnezeu în aceste ultime zile. „De aceea şi Isus, ca

să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de

poartă. Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui.

Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei

viitoare. Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de

laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Şi să nu

daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca

acestea Îi plac.”146

O astfel de urmare a Domnului în aceste ultime zile le va

părea ciudată celor mai mulţi, totuşi ea vine dintr-o dorinţă de a ne

implica numai în lucrurile în care Domnul S-a implicat. Dacă

Evanghelia lui Isus Hristos şi puterea Duhului Său Sfânt sunt

absente din biserica modernă, atunci o astfel de biserică nu poate fi

Mireasa lui Hristos. Oh, cât de mult doreşte El să audă voci de

pocăinţă şi de mijlocire către El, care să-I spună: „Doamne, dacă

Tu nu vii cu noi, nu suntem interesaţi să ne ducem nicăieri!” „Noi

nu mai suntem interesaţi de Biserică, dacă Tu Însuţi nu eşti

prezent!”147

Când Domnul vine în mijlocul Bisericii Sale în toată

splendoarea Sa, vom vedea slava din cartea Faptele Apostolilor din

nou!

Să fim noi cei care Îi sunt pe deplin plăcuţi148

Domnului în

aceste ultime zile, în timp ce „ieşim în afara taberei” pentru a-L

urma pe Domnul.149

146 Evrei 13:12-16 147 Allan Halton 148 Apocalipsa 14:4, Coloseni 1:10, Efeseni 5:10 149 Evrei 13:13


38

Principiul 9

Primii apostoli nu umblau după bani

ÎN CREŞTINISM nu este vorba despre bani, ci despre

oameni. Din păcate, creştinătatea modernă a fost copleşită de

vânzători, care Îl ”comercializează” pe Hristos ca pe nişte

“mărfuri” şi tratează lucrurile sfinte ca pe o modalitate de a obţine

profit financiar.150

Nu îi trebuie mult discernământ spiritual unei

persoane lumeşti pentru a vedea că predicatorii falşi de la TV care

fac bani arată ca şi zeul lor.151

Cu toate acestea, din păcate,

credincioşii care au adormit spiritual şi nu Îl caută pe Domnul, au

dat peste această iluzie, care se răspândeşte asupra lor în masă.152

Învăţătorii falşi abundă, iar sfinţii sunt adormiţi. Trebuie să fie un

strigăt de trâmbiţă printre toate neamurile, că Dumnezeu nu este de

vânzare şi că El este împotriva celor care iubesc banii, echivalând

neprihănirea cu câştigul şi profitul financiar.153

Abuzul alergării după bani, chiar în poziţia de bătrân

(prezbiter) sau predicator154

este ceva care parcurge tot drumul

înapoi spre Vechiul Testament. Personaje cum ar fi Balaam şi alţii

au căutat să folosească lucrarea lor mânaţi de lăcomia de a avea un

profit financiar.155

Scripturile vorbesc despre rătăcirea lui

Balaam156

, calea lui Balaam157

şi doctrina lui Balaam.158

El a fost

150 2 Corinteni 2:17, 1 Timotei 6:10 151 Matei 6:24 152 2 Petru 2:1, 2 Timotei 4:3-4, Deuteronom 13:1-3 153 1 Timotei 6:5 154 1 Timotei 3:3 155 2 Petru 2:15 156 Judecători 1:11


39

angajat şi a căutat să facă lucrarea preoţească pentru un câştig

material, chiar învăţând lucruri contrare Cuvântului lui

Dumnezeu.159

Astfel de “lucrători angajaţi” abundă, din păcate, în

creştinismul de astăzi.

Lucrătorii adevăraţi ai Domnului nu umblă după bani,160

ci

după ungerea lui Dumnezeu pentru a sluji altor oameni. Mulţi în

zilele noastre afirmă că avem nevoie de sume mari de bani pentru a

face lucrarea lui Dumnezeu, iar acest lucru este fals.161

Dumnezeu

nu a spus niciodată că în lucrarea de a face ucenici în întreaga lume

sunt necesare sume mari de bani, ci mai degrabă este nevoie de

sacrificiu162

care, în unele cazuri, se încheie cu martiraj pentru

mărturia Evangheliei.

În Biserica timpurie a dărui sacrificându-se era un mod de

viaţă. După cum este scris în Faptele Apostolilor: „Îşi vindeau

ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile

fiecăruia.”163

Isus nu a oprit-o pe văduva săracă de la a-şi da

ultimii ei bani. El ştia că Tatăl Său îi va purta de grijă. Biserica

primară făcea o colectă specială pentru cei săraci şi pentru sfinţii

care erau în nevoie. Zeciuiala nu a fost practicată în Biserica

primară, dar creştinii au dăruit unii către alţii, pentru a-i sprijini pe

cei în nevoie. De asemenea, i-au susţinut pe apostoli şi pe fratele

Domnului Isus (n. tr.: Iacov), care erau în lucrare. Capitolul 13 din

1 Corinteni ne învaţă că, dacă facem ceva fără dragoste, atunci va

fi în zadar.164

Dacă dăruim în scopul de a obţine ceva de la

Dumnezeu, acest lucru este lipsit de valoare. Dacă vom da ceva

sub presiune, atunci când, de fapt, nu am vrut să dăm, este

zadarnic.

În zilele lui Eli, preotul, cei doi fii ai săi au fost lacomi de

câştig şi au folosit furculiţele pentru a lua cele mai bune bucăţi din

carnea pentru jertfă, pentru ei înşişi.165

Acest lucru se întâmpla în

157 2 Petru 2:15 158 Apocalipsa 2:14 159 Numeri 22 160 Faptele Apostolilor 20:33 161 Faptele Apostolilor 3:6 162 Faptele Apostolilor 9:16 163 Faptele Apostolilor 2:45 164 1 Corinteni 13:2-3 165 1 Samuel 2:12-14


40

casa lui Dumnezeu. Îl jefuiau pe Dumnezeu de partea Lui. Ce mare

păcat! Acelaşi lucru se întâmplă astăzi în rândul slujitorilor lui

Dumnezeu, în casa Lui. Iubirea de bani, dragostea de putere,

dorinţa de faimă şi renume. Acestea sunt cele trei mari „furculiţe”

folosite astăzi printre oamenii şi slujitorii lui Dumnezeu. Să faci

mult de dragul banilor nu te împlineşte cu nimic. Să spui poveşti

false pentru mai mulţi bani… Ce mare păcat! Să faci din

Dumnezeu un cerşetor."166

În multe ţări se constată că există predicatori şi

evanghelişti care cer plată şi un anumit standard de viaţă.167

Găsim

în Noul Testament ceva opus, pe apostolul Pavel care a suferit de

bună voie şi a trăit cu mai puţin, pentru a fi un exemplu: "Sau am

făcut un păcat, când m-am smerit pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi

voi, şi v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?"168

În Noul

Legământ, dăruirea nu ar trebui să fie din constrângerea vreunei

legi sau a vreunei porunci, cum era sub Vechiul Legământ, ci mai

degrabă ucenicii ar trebui să răspundă la constrângerea şi îndemnul

Duhului, în acord cu porunca naturală a lui Dumnezeu.

Deşi există o mulţime de păstori care sunt lacomi după

bani, acest lucru nu anulează dorinţa lui Dumnezeu de a-i sprijini

pe cei care sunt cu adevărat slujitori ai Evangheliei. Este un

principiu al Evangheliei că un lucrător este vrednic de plata sa.169

Prin urmare, cei care slujesc în calitate de lucrători cu normă

întreagă trebuie să se încreadă în Domnul, iar atunci poporul lui

Dumnezeu îi va sprijini financiar, după cum vor fi călăuziţi de

Duhul Sfânt. Acest lucru ar trebui să fie făcut în “ascuns” pentru

fiecare individ şi n-ar trebui să fie cerut. Cu toate acestea, ar trebui

să existe o aşteptare de a da, în cazul în care o persoană este cu

adevărat un semănător şi propovăduitor al Evangheliei, ca lucrător

cu normă întreagă, numit de Domnul. Planul lui Dumnezeu de a da

lucruri materiale în schimbul lucrurilor spirituale îşi are rădăcinile

înapoi în Vechiul Testament, la preoţi şi leviţi.170

166 Bakht Singh (1903-2000) 167 1 Timotei 6:8 168 2 Corinteni 11:7 169

1 Timotei 5:18 170 Iosua 13:33, Numeri 18:21


41

Dacă există o anumită nevoie care apare în părtăşia locală

– sau pentru o altă cauză – poate fi dat un ajutor171

, dar acest lucru

nu este ceva ce trebuie să se întâmple săptămânal, ci mai degrabă

se va realiza pe bază de nevoi, în calitate de Trup al lui Hristos,

condus de Duhul. Au fost făcute colecte de către apostoli din când

în când pentru nevoile mari în Trupul lui Hristos, cum ar fi, în

acest caz, pentru credincioşii din Ierusalim: "În ziua dintâi a

săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea,

după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni

eu."172

Deci, nu poate exista o lege în privinţa dăruirii şi fiecare

Adunare a poporului Domnului trebuie să fie condusă de Duhul

Sfânt în aceste lucruri. Liderii slujitori în adunările mici nu ar

trebui să-și dorească să primească bani de la credincioşi. Numai cei

pe care Dumnezeu îi cheamă în mod clar în calitate de lucrători cu

normă întreagă trebuie să aştepte de la Duhul Sfânt – prin

intermediul sfinţilor – resursele necesare, păstrându-se liberi de

iubirea de bani şi căutând să se mulţumească cu ceea ce Domnul le

furnizează pentru vieţile lor.173

O astfel de libertate în trup, de a da

după călăuzirea Duhului, va avea ca rezultat o mai mare

contribuţie174

pentru lucrarea propriu-zisă a lui Dumnezeu şi a

lucrurilor care construiesc cu adevărat Împărăţia lui Dumnezeu,

cum ar fi acordarea ajutoarelor pentru săraci175

şi pentru cei care

sunt cu adevărat slujitori ai Evangheliei.

171 2 Corinteni 9:5 172 1 Corinteni 16:2 173 Evrei 13:5 174 2 Corinteni 9:6-7 175 Galateni 2:10


42

Principiul 10

Predicând Vestea Bună a Evangheliei

TOATE slujirile creştine se bazează pe lucrarea

desăvârşită a lui Hristos.176

Primii apostoli nu au mers peste tot

predicând o Evanghelie a faptelor177

sau un mesaj pentru

credincioşi, că ei trebuie să facă multe lucruri178

pentru a intra în

cer, ci mai degrabă orice trăire evlavioasă179

izvora dintr-o

cunoaştere a milei lui Dumnezeu: "Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru

îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie,

sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o

slujbă duhovnicească."180

Ei au avut mesajul veştii bune a învierii lui Hristos şi

nădejdea pusă în El pentru viaţa veşnică. Acest mesaj al iubirii lui

Dumnezeu este deschis tuturor oamenilor181

şi nu trebuie să fie

unul de condamnare.182

Lucrarea terminată a lui Hristos a fost

propovăduită de către apostoli, prin tot ceea ce au făcut. Când

aveau părtăşie la Cina Domnului, ei sărbătoreau învierea şi jertfa

lui Hristos. Când botezau oamenii, aceasta simboliza lucrarea Lui

pentru a ne răscumpăra din moarte la viaţă. Toate doctrinele s-au

axat pe vestea bună a mântuirii noastre, prin crucea lui Hristos

176 Galateni 6:14, Romani 6:6-7 177 Galateni 1:6-7, Galateni 3:1-3 178 Romani 9:16 179 Tit 3:8, Efeseni 2:10 180 Romani 12:1 181 Ioan 3:16, 2 Petru 3:9 182 Ioan 3:17


43

Isus. "În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea

păcatelor, după bogăţiile harului Său."183

Dumnezeu ne-a făcut, pe noi care eram păcătoşi, să

devenim sfinţi, nu numai prin cuvinte, ci printr-o experienţă reală.

Aceasta este poziţia noastră acum: am devenit sfinţi datorită

sângelui lui Hristos şi a lucrării Sale de răscumpărare. Inima

noastră este înnoită pe măsură ce creştem în asemănarea cu El.184

Cu toate acestea, din starea privilegiată de a fi un sfânt

răscumpărat al lui Dumnezeu, nu trebuie să-i privim de sus sau

să-i dispreţuim pe cei care sunt încă în mizeria păcatului, departe

de Hristos, fiindcă de acolo am ieşit şi noi!185

Astfel, adevărata

lucrare a lui Hristos în noi ne permite să-i iubim pe toţi ceilalţi,

pentru că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi: "El, care S-a dat pe Sine

însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; faptul acesta trebuia

adeverit la vremea cuvenită."186

Deşi există o cale îngustă187

pe care umblăm cu Domnul,

în sfinţenie şi crescând în asemănarea cu El, nu trebuie să uităm că

vestea bună a Evangheliei este cea care ne mântuieşte,

păstrându-ne în comuniune zilnică cu Domnul nostru.188

O fetiţă a

scris următoarele cuvinte pe braţul ei: "Nu mă uita!", ca şi cum

Hristos le scrisese, amintindu-i mereu cine este El şi ce a făcut

pentru ea. De fiecare dată când privea la braţul ei era în comuniune

cu Domnul. Este un exemplu minunat pentru tot poporul lui

Dumnezeu cu privire la necesitatea de a ne aminti continuu de

Domnul nostru cel scump care ne-a răscumpărat cu un preţ atât de

mare.189

Predicarea Evangheliei trebuie să fie făcută sub puterea şi

călăuzirea Duhului Sfânt. În Fapte 1 citim: "Voi veţi primi o

putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi

martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la

marginile pământului.”190

Fără lucrarea Duhului Sfânt în noi, nu

183 Efeseni 1:7 184 Romani 8:29 185 Tit 3:3-4, 1 Corinteni 6:11, Efeseni 2:11-12 186 1 Timotei 2:6 187 Matei 7:14 188 1 Ioan 1:7 189 1 Corinteni 6:20 190 Faptele Apostolilor 1:8


44

avem nici mărturie, nici puterea de a face lucrarea lui Dumnezeu.

Vestea bună în sine este putere.191

Mesajul ei trebuie să fie predicat

cu puritate şi simplitate. El nu are nevoie de înţelepciunea vorbirii

sau de şiretenie. Nu trebuie adăugată o relevanţă culturală

ispititoare sau sensibilitate la ascultători. Simpla proclamare a

Veştii Bune este de ajuns în sine: "În adevăr, Evanghelia noastră

v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul

Sfânt şi cu o mare îndrăzneală.”192

Dumnezeu a ales actul

predicării Evangheliei ca un mijloc de a oferi mântuirea tuturor.193

"Întunericul moral brut este nimic, faţă de lumina noastră –

speranţa revenirii lui Hristos. În timp ce întunericul se intensifică

trebuie ca Evanghelia să strălucească mai intens. Înmulţirea

fărădelegii trebuie să producă două caracteristici în inimile celor

răscumpăraţi: evanghelizarea neîncetată şi grăbirea revenirii lui

Hristos.”194

Unul dintre cele mai importante motive de a predica

Vestea Bună este apropiata revenire a lui Isus Hristos pe pământ.

Această Evanghelie trebuie predicată până la marginile pământului

înainte de venirea Lui,195

în mijlocul înmulţirii fărădelegii, răutăţii

şi a domniei lui Antihrist în lume.

Domnul nostru ne-a dat marea însărcinare de a propovădui

Evanghelia Lui până la marginile lumii. Această predicare este, de

asemenea, dată de autoritatea Lui196

, aşa că trebuie să avem o mare

îndrăzneală în vestirea Evangheliei. Dacă obiectivul nostru este

mai puţin decât "toate neamurile"197

, atunci nu ascultăm ultimele

cuvinte date de Domnul Isus Hristos Bisericii Sale.

În final, avem asigurarea minunată şi binecuvântarea

prezenţei Domnului nostru cu noi, în timp ce împlinim lucrarea Sa:

"Da, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului."198

Aleluia!

191 Romani 1:16 192 1 Tesaloniceni 1:5 193 1 Corinteni 1:21 194 Derek Melton 195 Matei 24:14 196 Matei 28:18 197 Matei 28:19 198 Matei 28:20


45

Principiul 11

A conduce înseamnă a sluji în umilinţă

CU TOATE CĂ există lideri în cartea Faptele Apostolilor,

exemplele pe care le găsim sunt ale celor care slujesc în Trupul lui

Hristos. O adunare de credincioşi continuă să fie o Adunare, chiar

dacă nu există niciun lider slujitor definit. În timp ce părtăşia creşte

în Domnul, Duhul va înzestra anumiţi oameni cu darul de

păstori.199

Cei 12 apostoli au slujit văduvelor, oferindu-le pâinea de

zi cu zi pentru o perioadă,200

până când au realizat că trebuie să se

dedice în totalitate studierii Scripturilor şi rugăciunii.201

Ei au

delegat altora funcţia de a sluji văduvelor, dar au extins serviciul

lor adunării, furnizând acesteia hrana spirituală. Deşi un pastor în

Trupul lui Hristos este preocupat de supravegherea turmei,202

de

Cuvânt, rugăciune203

şi de învăţătura dată Trupului, el trebuie să

facă totul în spiritul de slujire a altora.

199 Pare a fi destul de clar că un pastor (substantivul grecesc este „poimain”, ceea

ce înseamnă păstor, este găsit doar o singură dată în Noul Testament) este

echivalent cu un bătrân („presbuteros” - substantiv în greacă, constatat de mai

multe ori în Noul Testament), şi este, de asemenea, echivalent cu un

supraveghetor („episkopos” - substantiv în greacă, tradus „episcop” în versiunea

King James). Pavel, de exemplu, a instruit bătrânii din Efes (presbuteros), pe care

a spus că Duhul Sfânt i-a făcut supraveghetori (episkopos), ca să păstorească

(„poimaino”- verb grecesc) turma lui Dumnezeu (vezi Fapte 20:28). El a folosit,

de asemenea, termenii „bătrâni” (presbuteros) şi supraveghetori (episkopos)

sinonime în Tit 1:5-7. Petru, de asemenea, i-a îndemnat pe bătrâni (presbuteros),

să păstorească (poimaino) turma (vezi 1 Petru 5:1-2)" - David Servant. 200 Faptele Apostolilor 6:2 201 Faptele Apostolilor 6:4 202 Faptele Apostolilor 20:28 203 1 Timotei 5:17


46

Slujirea altora este exemplul dat de Domnul nostru Isus,

când El, care era Domnul şi Învăţătorul, a luat chip de rob204

şi a

spălat picioarele ucenicilor Săi.205

Când un lider doreşte onoarea

pentru sine însuşi, când doreşte stima oamenilor, când exercită

controlul, pentru a obţine un câştig şi putere, el nu este un lider în

Trupul lui Hristos. Pavel nu îşi exercita autoritatea asupra lui

Apolo ca acesta să vină în Corint, chiar dacă apostolul "îşi dorea

foarte mult să vină." El a permis Duhului Sfânt să-l ghideze pe

Apolo în umblarea lui personală atunci când a spus: "Cât pentru

fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar n-a voit

nicidecum să vină acum; va veni însă când va avea înlesnire."206

Supraveghetorii, de asemenea, nu trebuie să-şi dorească

întâietatea.207

De fapt, în cazul în care există astfel de dorinţe de

mărire, Isus dă învăţături clare cu privire la atribuirea unor titluri208

şi la stăpânirea peste ceilalţi în Trupul lui Hristos,209

concluzionând

cu această afirmaţie puternică pentru cei care vor fi lideri în

Împărăţia Sa: "Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.

Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi

înălţat."210

Trebuie să fim umili, altfel Domnul nu ne va folosi în

lucrarea Sa cea mare. Dumnezeu nu îi foloseşte pe cei care sunt

plini de ei înşişi, ci, mai degrabă, pe cei care sunt necalificaţi,

goliţi de dorinţele şi opiniile lor. Cei mai mari fraţi pe care

Dumnezeu îi va folosi în zonele locale sunt cei care nu se simt în

stare să conducă, fiind simpli slujitori. Aceştia vor fi unii dintre

păstori – pe care Dumnezeu îi ridică – cei care îşi pun baza în

totalitate pe Isus Hristos, nu pe propriile abilităţi. Dumnezeu nu Se

încredinţează pe Sine celor care au ambiţie pentru o anumită

poziţie, pentru putere sau întâietate în lucrarea Evangheliei.

Apostolul Pavel s-a plâns Bisericii din Corint că au permis

să fie folosiţi de către lideri umanişti egocentrici: "Dacă vă robeşte

cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi,

204 Filipeni 2:7 205 Ioan 13:4-5 206 1 Corinteni 16:12 207 3 Ioan 1:9 208 Matei 23:8-10 209 Marcu 10:42-45, 1 Corinteni 16:15-16 210 Matei 23:11-12


47

dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz,

suferiţi!"211

Astfel de lideri aveau o agendă personală chiar în

numele lui Dumnezeu, cu motive şi învăţături foarte spirituale.

Dumnezeu nu va împărţi slava Lui cu alte persoane, mai ales în

lucrarea din vremurile de pe urmă a Trupului lui Hristos.

Când un lider începe să controleze ceea ce fac oamenii în

viaţa lor privată, el nu îi permite Duhului Sfânt al lui Dumnezeu

să-Şi exercite rolul Său de condamnare şi călăuzire a fraților în

umblarea lor cu Dumnezeu. Atunci când păstorii, vorbesc cu

asprime, ţipă sau acuză poporul Domnului în orice fel212

există o

probabilitate mare că acest individ nu este un păstor adevărat al

Domnului. Liderii slujitori în Trupul lui Hristos pur şi simplu

doresc să vadă întregul trup ajuns la plinătatea în Hristos. Ei sunt

chemaţi de Domnul pentru a proteja turma, în timp ce Domnul

creşte fiecare membru prin Duhul Său. "Ascultaţi de mai marii

voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre,

ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face

lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de

niciun folos."213

Adevăraţii păstori doresc să încurajeze pe toată lumea în

chemarea cerească în Hristos Isus.214

Adevăraţii lideri lucrează

permanent dintr-o poziţie din care încearcă mereu să-i ridice pe

alţii, nu să fie în situaţia de a da ordine sau de a controla, ci mai

degrabă subordonaţi voii Domnului. Liderii slujitori sunt autentici

şi reali cu privire la umblarea lor cu Domnul, greşelile lor şi

punctele lor slabe. Pavel exemplifică acest lucru când spune:

"Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos

şi plin de cutremur."215

Nu a existat niciodată un lider perfect, fără cusur, în

Trupul lui Hristos, ci mai degrabă vase slabe, zdrobite, pe care

Dumnezeu le-a ridicat pentru slava Lui, pentru a construi o

mărturie pentru Numele Lui. Moise a fost pregătit de Domnul, ca

un vas pentru scopurile Sale pe pământ. Când Dumnezeu a

terminat de lucrat cu Moise, el devenise un inadecvat şi un nimeni

211 2 Corinteni 11:20 212 2 Corinteni 10:1 213 Evrei 13:17 214 Filipeni 3:14 215 1 Corinteni 2:3


48

în ochii lumii. Când omul Lui era pregătit, redus la un nimic, slab

şi inutil în propriul trup, Dumnezeu a spus: "E gata!" Liderii în

Trupul lui Hristos trebuie să fie umili şi zdrobiţi de mâna

Domnului, pentru a fi cu adevărat utili în Împărăţia Sa.

Credincioşii vor recunoaşte darul şi chemarea de

conducere a unui frate, ca şi în scrierile timpurii din documentele

Bisericii: "Să numiţi, prin urmare, episcopi şi diaconi, vrednici de

Domnul, bărbaţi blânzi, nu iubitori de bani, şi dovediţi că sunt

vrednici, pentru că ei vă vor oferi slujirea de proorocie şi

învăţătură. Prin urmare, nu-i dispreţuiţi, pentru că ei sunt cei mai

de cinste, împreună cu profeţii şi învăţătorii."216

Să-i onorăm deci

pe cei pe care Domnul îi pune în Trupul Său să ne maturizeze şi să

ne ajute de-a lungul căii înguste pentru a ne conforma chipului

Fiului lui Dumnezeu.217

Păstorii adevăraţi îşi dau seama că sunt răspunzători

înaintea Marelui Păstor, Isus Hristos218

, şi că vor fi judecaţi mai

aspru pentru ceea ce au învăţat şi au făcut.219

Prin urmare, ei

slujesc cu frică de Domnul, cu blândeţe, în har şi iubire,

considerându-i pe ceilalţi mai presus decât pe ei înşişi.220

Liderii

slujitori au un scop principal, acela de a aduce tot Trupul la

unitatea221

în Isus Hristos, de a-l proteja de divizare şi de

învăţăturile demonilor.222

Dumnezeu a încredinţat liderilor slujitori

lucrarea de a proteja Mireasa Lui preţioasă pe pământ, păstrând-o

ca pe o fecioară curată a lui Hristos până la venirea Lui.223

Aceasta

este o mare responsabilitate şi onoare în calitate de lideri slujitori,

de a păstori şi de a iubi Trupul lui Hristos aşa cum El Însuși îl

iubeşte profund.

216 Didahii (A.D. 80-140) 217 Romani 8:28 218 1 Petru 5:4 219 Iacov 3:1 220 Filipeni 2:3 221 Ioan 17:20-23 222 1 Timotei 4:1 223 Apocalipsa 21:9, Efeseni 5:27


49

Principiul 12

Isus Hristos - Capul Bisericii

CONDUCEREA lui Isus Hristos nu era doar o doctrină

sau o idee a apostolilor, ci mai degrabă o realitate prezentă pentru

ei. Domnul era Capul activ al Bisericii. Apostolii au realizat că era

Biserica Sa, iar totul trebuia făcut în Numele Lui, pentru El şi prin

El.224

Această dependenţă apostolică cu privire la persoana lui Isus

Hristos I-a permis lui Dumnezeu să fie în controlul fiecărei

Adunări. „El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste

toate lucrurile Bisericii, care este Trupul Lui, plinătatea Celui ce

împlineşte totul în toţi."225

În viaţa Bisericii, ca membri ai Trupului, este important să

Îl păstrăm pe Domnul nostru ca şi Cap. El ar trebui să fie centrul

gândurilor noastre, al acţiunilor, reacţiilor şi eforturilor noastre,

astfel încât tot Trupul să privească la Cap pentru îndrumare,

rezultând astfel unitatea. Ar trebui ca tot ce se vorbeşte să fie

numai despre El, pentru că toate lucrurile sunt de la El şi au

legătură cu El.226

El este Capul Bisericii.227

Apostolul Pavel a

declarat: "Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe

Isus Hristos, şi pe El răstignit."228

Adevărul că Isus Hristos este Capul fiecărei Adunări

(adunare de credincioşi) nu este doar important, ci înseamnă totul.

Găsim în cartea Apocalipsa afirmaţii de o mare importanţă în

legătură cu acest lucru. De exemplu, Domnul nostru spune că El va

224 Coloseni 1:16-18 225 Efeseni 1:22-23 226 Romani 11:36 227 Coloseni 1:18 228 1 Corinteni 2:2


50

lua sfeşnicul229

dintr-o adunare, dacă îşi pierde dragostea dintâi şi

primele lucrări – urmarea îndeaproape a poruncilor şi a căilor

Domnului. Un sfeşnic are lumină în partea de sus a sa,

reprezentând prezenţa şi mărturia lui Hristos, ca şi Cap al Bisericii

respective. Lumina din partea de sus a sfeşnicului este vitală pentru

viaţa Adunării. Dacă această lumină este luată de la sfeşnic, atunci

Hristos este separat de Trup, iar biserica aceea e moartă. Aici este

pericolul, atunci când o adunare a credincioşilor nu se află sub

conducerea lui Isus Hristos, ci sub îndrumările unui învăţător

proeminent, ale unor practici, sau chiar doctrine.230

Vom avea parte de mare odihnă şi fericire atunci când, în

calitate de Biserică, suntem pur şi simplu Trupul Domnului,

permițându-I lui Isus să fie Capul glorios. Capul este capabil de a

conduce corpul aşa cum doreşte şi aşa ar trebui să fie şi în

adunările noastre. Domnul trebuie lăsat să ne îndrepte cu uşurinţă

prin Duhul Sfânt, fără plângeri şi dispute. Opoziţia şi neascultarea

întristează Duhul.231

Avem exemplul apostolului Pavel şi al altora

din Antiohia, care aşteptau înaintea Domnului cu rugăciune şi post,

apoi Duhul Sfânt le-a vorbit pentru a le da călăuzire.232

Acest lucru

ar trebui să ne fie exemplul: Dumnezeu vrea să dea continuu

indicaţii Bisericii prin Duhul lui Hristos, astfel încât să putem

împlini voia Sa cea bună şi desăvârşită.233

Prin urmare, dacă Îl privim pe Isus Hristos în calitate de

Cap prezent, activ, al Bisericii acest lucru va aduce mult rod pentru

Dumnezeu.234

Dacă acceptăm inima şi îndrumările Lui, de a privi

numai la Hristos şi nu la oameni,235

atunci divizările, concurenţa,

dezbaterea şi năzuinţele ar înceta cu siguranţă, pentru că Domnul

Însuşi este așezat în locul Lui de drept.

229 Scrisorile către cele 7 Biserici din Apocalipsa 2-3 230 1 Corinteni 1:12-13 231 Efeseni 4:30 232 Faptele Apostolilor 13:2-3 233 Efeseni 1:9 234 Ioan 15:5 235 1 Corinteni 3:3-4


51

Când ne adunăm la părtăşie, ne strângem împreună pentru

a avea comuniune şi a ne întâlni cu Însuşi Dumnezeirea. Întâlnirile

de credincioşi nu au ca scop numai cunoaşterea, ci şi o bună

părtăşie. Mai degrabă, cel mai important aspect al reunirii este de a

ne întâlni cu Dumnezeul cel viu. Venim noi la adunările noastre cu

această concentrare în rugăciune? Ar fi foarte util ca inima

fiecăruia să fie pregătită de Domnul în rugăciune şi mărturisire,

înainte de a veni la o adunare de credincioşi. Numai atunci va fi o

puritate a duhului şi o foame în inimile sfinţilor236

de a se întâlni cu

Dumnezeu. Această foame după Dumnezeu este necesară şi

importantă pentru a obţine toate binecuvântările în Hristos Isus. El

vrea să reverse o mare binecuvântare peste Biserica Sa, dacă noi Îl

vom lăsa.237

De asemenea, nu trebuie să-L tratăm pe Domnul Isus

Hristos doar ca pe un adevăr sau ca pe un principiu, ci ca pe o

Persoană din Dumnezeu. O relaţie personală, vitală cu El238

, va

produce credincioși sănătoși, care vor avea o strălucitoare şi

arzătoare “dragoste dintâi”239

pentru Isus Hristos. Astfel, dorinţa

lor va fi aceea de a-L înălţa pe Domnul ca şi Cap al Bisericii, în

fiecare adunare a credincioşilor.

236 Psalmul 27:8, Psalmul 42:1-2, Psalmul 108:1 237 Efeseni 1:3 238 Ioan 15:15 239 Apocalipsa 2:4-5


52

Principiul 13

O mişcare vibrantă crescândă

BISERICA PRIMARĂ a fost o mişcare crescândă de

multiplicare a bisericilor de casă.240

Dumnezeu adăuga zilnic la

numărul lor pe cei care erau mântuiţi241

, foarte mulți fiind salvați

prin predicarea Evangheliei. Evanghelizarea radicală nu a fost o

alegere facultativă în Biserica primară, ci singurul răspuns logic la

marea ofertă a lui Isus Hristos. Nu doar câţiva, ci toţi ucenicii242

erau copleşiţi de sarcina de a ajunge la toată lumea cunoscută cu

acest mesaj al vieţii veşnice. Deşi au făcut toate eforturile posibile,

adevărata încredere a primilor ucenici pentru evanghelizarea lumii

a fost în Duhul lui Dumnezeu. Era o lucrare suverană a Duhului

lui Dumnezeu pentru a-i atrage pe oameni la Sine.243

Un astfel de

lucru se poate întâmpla numai atunci când oamenii Îi permit lui

Dumnezeu să construiască Biserica Sa, astfel încât marele har să

poată fi asupra lor: "Apostolii mărturiseau cu multă putere despre

învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi."244

Odată ce lui Dumnezeu Îi este dat locul de drept în

Biserică, fiind considerat demn de încredere, o mişcare a Duhului

Sfânt este ceva ce ar trebui aşteptat. Biserica primară nu a încercat

să Îl coboare pe Dumnezeu jos din cer, ci pur şi simplu a aşteptat

înaintea Lui, ca să primească instrucţiuni active.245

240 Faptele Apostolilor 12:24 241 Faptele Apostolilor 2:47 242 Faptele Apostolilor 8:4 243 Faptele Apostolilor 16:14 244 Faptele Apostolilor 4:33 245 Faptele Apostolilor 13:2-3


53

Când ne uităm în cartea Faptele Apostolilor drept model,

vom vedea o mare creştere a Bisericii, în doar câteva zile. În

primele 10 capitole ale cărţii Faptelor există referiri continue la

creşterea Bisericii, adăugarea de ucenici şi răspândirea Cuvântului

lui Dumnezeu. El Îşi avea Biserica concentrată pe a face noi

ucenici din toate neamurile. Dumnezeu tocmai Îl sacrificase pe

Fiul Său Isus pentru toată omenirea. Împreună cu instrucţiunile

directe de a împărtăşi calea mântuirii, prin Fiul Său Isus, El a pus

în inimile apostolilor și povara de a merge să predice. Imediat, ei s-

au simţit călăuziţi să împărtăşească Vestea Bună în pieţe, în templu

şi în străinătate.

Pasiunea pentru suflete aduce opoziţie, mai ales acolo

unde există alte religii şi practici. Nu este ciudat, prin urmare, că în

cele din urmă toţi apostolii au murit ca şi martiri – cu excepţia lui

Ioan – în timp ce propovăduiau Evanghelia nu numai în patria lor

sau în apropierea acesteia, dar şi în ţări îndepărtate. Dumnezeu

doreşte ca toţi oamenii să vină la pocăinţă246

, iar nu doar câţiva

sfinţi. În timp ce purtăm povara Domnului, vom simţi chemarea de

a împărtăşi Evanghelia multora dintre cei care chiar n-au auzit de

Numele lui Isus.

Orice mişcare apostolică adevărată a Bisericii se multiplică

mereu şi creşte. Acesta este principiul şi voia lui Dumnezeu, ca

oamenii să vină la mântuirea în Isus Hristos247

, iar o parte din acel

rod al convertirii este că aceştia vor vorbi despre Hristos altora.248

În cartea Faptele Apostolilor vedem Evanghelia proclamată

verbal,249

chemându-i pe oameni la pocăinţă şi credinţa în Isus

Hristos,250

în moartea şi învierea Sa. Nu trebuie să fie diferit nici în

zilele noastre, aceeaşi chemare trebuie să se facă prin literatura

scrisă şi prin predică.

Apelul Bisericii subterane chineze este: "Grăbeşte-te,

răspândeşte Evanghelia!" Ei îşi riscă viețile pentru a aduce altora o

nouă viaţă şi a-şi îndeplini marea însărcinare de la Dumnezeu251

.

Oare ne vom îndeplini sarcina pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-

246 2 Petru 3:9, 1 Timotei 2:4 247 Matei 28:16-20 248 Matei 10:32 249 Faptele Apostolilor 8:5, 9:28, 17:13, 28:31 250 Faptele Apostolilor 2:38 251 Matei 28:18-20


54

o, înainte de a veni noaptea și în alte ţări? Trebuie să ne rugăm

cum au făcut ucenicii atunci când erau ameninţaţi cu bătăi şi cu

închisoarea: „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă

putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala

şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin

Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”252

Dumnezeu a răspuns rugăciunii din cartea Faptele

Apostolilor. El răspunde la această rugăciune în biserica subterană,

cu semne şi minuni astăzi și va face acest lucru din nou: „După ce

s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au

umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu

îndrăzneală.”253

Domnul ridică reţele de adunări „subterane” de credincioşi

în întreaga lume. Vei lua în considerare să faci parte dintr-o astfel

de mişcare a Duhului lui Dumnezeu? El toarnă vin nou în

burdufuri noi.254

Deşi Domnul încă mai lucrează prin intermediul

grupurilor confesionale rigide, va exista o mai mare deschidere

pentru lucrarea Duhului în aceste noi adunări, unde El Îşi va putea

duce la îndeplinire scopul pentru vremurile din urmă.255

Acestea

vor fi adunări de credincioşi care aud vocea Marelui Păstor foarte

clar.256

O astfel de mişcare nu va fi doar o întâlnire la care te vei

duce, ci un corp de credincioşi cu care te angajezi în lucrare. O

Biserică şi o Împărăţie pentru care lucrezi în fiecare zi. Domnul să-

ţi deschidă inima pentru voia şi planurile Sale!

252 Faptele Apostolilor 4:29-30 253 Faptele Apostolilor 4:31 254 Marcu 2:22 255 Efeseni 3:11, Isaia 14:26-27 256 Ioan 10:14-16


55

Principiul 14

Făcând ucenici, nu doar convertiţi

MULŢI EVANGHELICI din zilele noastre, pur şi simplu

cred că, dacă cineva mărturiseşte pe Hristos cu buzele lui,

împlineşte marea însărcinare.257

Există campanii mari în care

oamenii doar spun o rugăciune rapidă şi fac o mărturisire. Deşi

mântuirea începe cu mărturisirea că Isus Hristos este Domnul258

,

acest lucru nu este suficient ca o persoană să fie convertită, ci va

trebui să devină un ucenic care Îl urmează pe Domnul zilnic.

„Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se

lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze."259

Isus a spus în Evanghelia după Matei: "Nu oricine-Mi

zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ci numai

cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri!"260

Prin urmare,

adevărata convertire formează creştini care trăiesc pentru Isus

Hristos fiecare oră din zi. Aceştia sunt adevăraţii ucenici, robi din

dragoste261

pentru Isus Hristos știind că au fost cumpăraţi cu un

mare preţ.262

Prin urmare, scopul lor de zi cu zi este să slujească şi

să-I fie plăcuţi lui Dumnezeu263

.

Este ciudat când cineva îmbrăţişează şi înţelege

Evanghelia, fără a avea ca rezultat renunţarea la tot ce are pentru

257 Matei 28:16-20 258 Romani 10:9-10 259 Luca 9:23 260 Matei 7:21 261 Romani 1:1 262 1 Corinteni 6:20 263 Coloseni 1:10


56

Dumnezeu, datorită acestei veşti bune. Când realizăm cu adevărat

marele sacrificiu şi iubirea Fiului lui Dumnezeu care a murit

pentru noi, acest lucru va schimba total vieţile noastre, făcându-ne

să-I dăm totul de bună voie. Un misionar renumit din Africa264

a

declarat ca răspuns la Evanghelie: "În lumina jertfei lui Isus

Hristos nu este nimic prea prețios la care eu să nu pot renunţa,

niciun sacrificiu nu e prea mare."

Dumnezeu ştie care sunt ucenicii adevăraţi. Au existat

mulţi discipoli care s-au rătăcit de la calea lui Hristos.265

Iuda a

fost considerat un ucenic, dar a fost de fapt un trădător.266

„Dumnezeu ştie cine este un cetăţean al împărăţiei Sale şi cine este

un impostor. Noi trebuie să acceptăm Cuvântul Său, să trăim prin

el și să ne aliniem stilul nostru de viaţă pentru a se potrivi cu

poruncile Regelui. Aceasta înseamnă pocăinţa."267

Ucenicii sunt cei care au văzut crucea. Ei s-au întâlnit cu

Hristosul cel viu și au murit faţă de această lume, iar acum trăiesc

în totalitate pentru a împlini voia lui Dumnezeu. Ucenicii sunt cei

care îşi modelează întreaga viaţă în jurul adevărurilor Bibliei. Un

ucenic este chemat să asculte de toate poruncile lui Isus Hristos268

şi să-L urmeze în toate căile Lui, prin Duhul harului.269

Ucenicia

nu este o alegere, ci chemarea fiecărui credincios al lui Isus

Hristos. Ucenici făcând alţi ucenici este un principiu al

Scripturii.270

Modelul biblic nu este de a avea un singur frate care

predică Evanghelia, ci mai degrabă toţi oamenii lui Dumnezeu ar

trebui să o vestească, prin cuvintele lor, trăind ca nişte ucenici

ascultători. Toate chemările de ucenicie271

în cele patru Evanghelii

sunt 100% aplicabile și nouă, creştinilor din zilele de pe urmă.

Cine are urechi de auzit, să audă!

264 David Livingstone (1813-1873) 265 Ioan 6:66 266 Luca 6:16 267 Fratele Yun 268 Ioan 4:15 269 Coloseni 1:29 270 2 Timotei 2:2 271 Matei 8:18-22


57

Principiul 15

Să fim plăcuţi numai lui Dumnezeu, nu oamenilor

ÎN UMBLAREA noastră cu Isus Hristos trebuie să ne

aţintim ochii la Domnul şi să căutăm întotdeauna să-I fim plăcuţi

numai Lui. Adevărul este că noi Îi aparţinem lui Isus Hristos. El

ne-a răscumpărat cu sângele Său preţios şi, prin urmare, nu mai

suntem ai noştri.272

Acesta este un adevăr eliberator, dându-ne

seama că tot ce facem este sub privirea atentă a lui Dumnezeu şi,

prin urmare, vom căuta să avem numai aprobarea Sa. Biserica

primară umbla în frica de Domnul273

şi nu căuta aplauzele sau

stima oamenilor: "Biserica se bucura de pace în toată Iudeea,

Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica

Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea."274

Biserica primară căuta să-I placă lui Dumnezeu mai mult

decât oamenilor,275

după cum a spus Domnul nostru: "Nu vă temeţi

de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă

mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în

gheenă."276

Frica de oameni este o cursă,277

dar frica de Dumnezeu

este libertatea de a face voia Lui.278

Oamenii religioşi ai zilelor noastre îşi exercită controlul şi

aplică reguli altora, reducând astfel la zero tot ce este născut din

272 Romani 14:7-8 273 Faptele Apostolilor 2:43 274 Faptele Apostolilor 9:31 275 Faptele Apostolilor 5:29 276 Matei 10:28 277 Proverbe 29:25 278 Efeseni 6:5


58

Duhul lui Dumnezeu. Astfel de oameni s-au opus fricii de

Dumnezeu.279

Primii apostoli învăţaseră prin exemplul Domnului

nostru, să nu se teamă de oameni, chiar dacă ar fi fost ucişi.

Trebuie să înţelegem că, atunci când ne temem de oameni,

împiedicăm lucrarea lui Dumnezeu.280

El să ne ţină departe de

acest obstacol şi să ne permită să avem rodnicia Bisericii primare!

Dumnezeu să ne păstreze întotdeauna umili înaintea Lui, în timp ce

căutăm să facem voia Lui,281

nepăsându-ne de părerile oamenilor!

Un alt aspect important al acestui adevăr este că la

judecată ne vom înfăţişa înaintea Domnului singuri. În 2 Corinteni

scrie: "Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de

judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata

după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup."282

Deci, acest lucru ar trebui să producă o frică sfântă de Dumnezeu

în inimile noastre, pentru că deciziile pe care le luăm contează mai

mult înaintea lui Dumnezeu decât înaintea oamenilor. În fiecare zi,

când Îl urmăm pe Domnul, ar trebui să căutăm să-I fim plăcuţi Lui,

ştiind că într-o zi curând vom sta înaintea Lui pentru a da socoteală

de faptele noastre. Din păcate, atât de puţini dintre slujitorii lui

Dumnezeu din zilele noastre doresc în mod sincer să-I placă numai

lui Dumnezeu, fiindcă mulţi luptă pentru a obţine aprobarea

oamenilor în acelaşi timp. Nu putem să-I fim plăcuţi şi lui

Dumnezeu şi oamenilor; va exista întotdeauna o linie de

demarcaţie care va apărea. În Ioan 6, după minunea înmulţirii

pâinilor, Domnul nostru a rostit câteva cuvinte dure, iar mulţi s-au

simţit jigniţi şi L-au lăsat.283

Trebuie să ne amintim că Isus nu a

spus nimic în afară de ceea ce I-a fost dat să spună de la Tatăl.284

Fie ca noi să-I urmăm exemplul de a vorbi numai

cuvintele lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru ar aduce o mare

ofensă oamenilor!

279 Faptele Apostolilor 8:20-21 280 Galateni 1:10 281 Ioan 5:30 282 2 Corinteni 5:10 283 Ioan 6:53-66 284 Ioan 8:28


59

Principiul 16

Biserica s-a născut prin rugăciune

RUGĂCIUNEA nu este doar unul dintre lucrurile care

trebuie adăugate la o reuniune a Adunării, ci atmosfera noului

legământ al strângerii sub conducerea lui Hristos. Biserica s-a

născut în rugăciune. A fost susţinută în rugăciune. Când era

persecutată, a convocat o întâlnire de rugăciune.285

Rugăciunea a

fost începutul marii trimiteri. Ucenicii s-au rugat pentru un

succesor după ce Iuda a murit.286

Petru s-a rugat pentru ologul care

stătea la poarta templului.287

Ştefan s-a rugat pentru persecutorii

săi, în timp ce era martirizat.288

Rugăciunea a fost domeniul

principal de activitate a Bisericii. Anania se ruga, atunci când

Dumnezeu l-a îndrumat să-l ungă pe unul dintre primii lideri-cheie

ai Bisericii.289

Apostol Petru se ruga, iar Dumnezeu l-a îndrumat să

predice Evanghelia la neamuri.290

Pavel s-a rugat pentru călăuzire

de multe ori, în timpul călătoriilor sale misionare. Apostolul Petru

s-a rugat pentru învierea Tabitei din morţi.291

Rugăciunea era motorul Bisericii timpurii, care a ajutat-o

să crească şi să ajungă la oameni cu Vestea cea Bună a

Evangheliei. "Domnul Isus Hristos nu Şi-a început lucrarea, fără

285 Faptele Apostolilor 4:24-30 286 Faptele Apostolilor 1:24-25 287 Faptele Apostolilor 3:6 288 Faptele Apostolilor 7:59-60 289 Faptele Apostolilor 9:10 290 Faptele Apostolilor 10:9 291 Faptele Apostolilor 9:40


60

rugăciune. Vedem acest lucru în Luca 3:21. Acesta este primul

lucru pe care trebuie să-l învăţăm ca şi vase ale Evangheliei."292

Există mii de referiri la rugăciune în Biblie. Unul dintre

cele mai mari privilegii ale copilului lui Dumnezeu este de a vorbi

cu Sfântul Tată din ceruri prin rugăciune. Rugăciunea este

indicatorul cel mai clar al stării de sănătate a Bisericii şi a copilului

lui Dumnezeu, arătând dependenţa noastră de El. "Dacă suntem

slabi în rugăciune, suntem slabi în toate lucrurile. Un om care

păcătuieşte încetează a se ruga, un om care se roagă încetează a

mai păcătui."293

Rugăciunea în grup este necesară oricărei Adunări.

Petrecerea timpului împreună în rugăciune reprezintă întotdeauna o

bună utilizare a acestuia, chiar dacă Îl aşteptăm pe Dumnezeu, fără

să spunem foarte multe cuvinte. Cu toate acestea, credincioşii din

întreaga lume – cufundaţi în afacerile societăţii moderne – au decis

să nu-şi petreacă timpul cu întâlniri de rugăciune pentru lucrarea

Bisericii locale. Această alegere tristă a făcut ca multe din

întâlnirile Bisericii să fie lipsite de rugăciune, devenind astfel

ineficiente. Mulţi pastori petrec mai puţin de 5 minute pe zi în

rugăciune: „Şi se va întâmpla astfel: Oamenii vor fi ca şi păstorii

lor.”294

Aşadar, umblarea în rugăciunea intimă lipseşte multora.

Puţini se roagă. Puţini îşi petrec timpul în intimitate cu Domnul

Isus. Puţini au căutare după Dumnezeu.

Întâlnirile de rugăciune sunt un loc extraordinar, unde

Dumnezeu aduce viaţa într-o anumită zonă locală. Când te aduni

cu alţi 2-3 credincioşi şi îţi petreci timpul căutându-L pe Domnul,

mărturia este consolidată pentru Numele Lui. O simplă încurajare

practică pentru credincioşi este să-şi petreacă câteva minute în

linişte înainte de rugăciune.295

Ei ar trebui să intre apoi într-un timp

de mulţumire faţă de Domnul296

pentru persoana Sa, bunătatea şi

minunile făcute în Numele Lui. Apoi ar trebui să fie conduşi într-

un timp de mijlocire, cu mulţumiri,297

de către un lider slujitor care

va evidenţia diverse cereri de rugăciune fraţilor strânşi împreună.

292 Bakht Singh (1903-2000) 293 Leonard Ravenhill (1907-1994) 294 Osea 4:9 295 Eclesiastul 5:2, Psalmul 37:7, Habacuc 2:20 296 Matei 6:9 297 Filipeni 4: 6


61

El trebuie să prezinte cereri individuale, care să le permită fraţilor

şi surorilor să se roage pentru un singur lucru, până când va exista

un sentiment de îndeplinire a sarcinii primite de la Domnul pentru

acest subiect. Rugăciunea biruitoare este necesară, şi ce mare

binecuvântare este să poţi simţi că este ascultată de Domnul! Poate

exista un sentiment de apăsare şi durere298

, care să fie exprimat

prin rugăciuni fierbinţi.299

În alte momente, rugăciunile ar putea fi

mult mai intime şi rostite mai calm înaintea Domnului. Acest lucru

se realizează în funcţie de călăuzirea Duhului lui Dumnezeu şi nu

există un sistem sau un model de rugăciune, cu excepţia celor date

cu titlu de exemple în Sfintele Scripturi.

În Bisericile subterane de case din China, atunci când noi

convertiţi vin la Domnul ei sunt literalmente închişi cu alţii – din

propria lor voinţă – timp de 2-3 zile pentru a învăţa elementele de

bază ale vieţii creştine şi cum să se roage. Asemenea rugăciuni se

fac pe genunchi timp de mai multe ore înaintea Domnului, iar

Dumnezeu răspunde! "Când rugăciunea disperată trece peste

respectarea obiceiurilor religioase uscate, Dumnezeu ascultă."300

"Samuel Chadwick, unul dintre marii oameni ai lui

Dumnezeu din ultimii ani, a învăţat că cel mai mare scop al lui

Satan este de a distruge viaţa noastră de rugăciune. Satan nu se

teme de studiul fără rugăciune, de lucrarea fără rugăciune sau de

religiile lipsite de rugăciune – dar el va tremura atunci când ne

rugăm. Amintiţi-vă că suntem într-un război spiritual! Rugăciunea

este una dintre principalele noastre arme şi credinţa este strâns

legată de ea. Nu trebuie să ne aşteptăm să ne fie uşor. Satan va

contracara orice eforturi depuse înspre rugăciunea eficace. Trebuie

să refuzăm orice formă de descurajare şi să continuăm cu orice

preţ."301

În istoria Bisericii au existat mulţi sfinţi adevăraţi care au

fost exemple mari ale Trupului lui Hristos prin viaţa lor de

rugăciune. Un astfel de frate a fost George Mueller din Germania.

El s-a rugat de până la 6 ori pe zi, făcând cereri numai Domnului –

nu oamenilor – pentru a acoperi nevoile existente, în timp ce se

298 Evrei 4:16 299 Iacov 5:16 300 Ron Pearce 301 George Verwer


62

străduia să aibă grijă de copii orfani. El a dovedit că este suficient

să cerem ajutor numai de la Dumnezeu, fără să ne bazăm pe

oameni. Când a murit, existau 2100 de orfani şi personal care erau

îngrijiţi numai prin credinţă. Banii pur şi simplu veneau. Toate au

fost făcute prin credinţă şi timp de peste 64 de ani Dumnezeu a

acoperit toate nevoile lor numai pe baza rugăciunii.

George Mueller a învăţat cinci condiţii pentru rugăciunea

triumfătoare:

1.) Trebuie să fim în întregime dependenți numai de

Domnul Isus Hristos, ca singurul de la care să cerem

binecuvântări: „...şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face,

pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în

Numele Meu, voi face.”302

2.) Să ne despărţim de orice păcat cunoscut: "Dacă aş fi

cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, Domnul nu m-ar fi

ascultat."303

3.) Să avem credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, în

promisiunile pe care le întăreşte prin jurământul Său. A nu-L crede

pe Dumnezeu înseamnă a-L face mincinos: "Dar fără credinţă este

cu neputinţă să fim plăcuţi Lui, pentru că cine se apropie de

Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei

ce-L caută."304

4.) Să cerem în acord cu voia lui Dumnezeu. Motivele

noastre trebuie să fie evlavioase. Nu trebuie să cerem pentru a ne

împlini poftele pământeşti: "Acum, aceasta este încrederea pe care

o avem în El, că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă."305

5.) Trebuie ca Dumnezeu să fie aşteptat, dând dovadă de

stăruinţă cu răbdare: "Fiţi, dar, îndelung răbdători, fraţilor, până la

venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a

pământului şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie

şi târzie."306

Dumnezeu să ne trezească din nou, ca şi Trup al lui

Hristos care să ardă,307

să triumfe, prin rugăciunea intimă şi de

302 Ioan 14: 13-14 303 Psalmul 66:18 304 Evrei 11:6 305 1 Ioan 5:14 306 Iacov 5:7 307 Iacov 5:16


63

grup! Fie ca noi să împărtăşim povara Domnului Isus Hristos, în

timp ce El continuă să mijlocească pentru noi308

după voia lui

Dumnezeu!

308 Romani 8:34


64

Principiul 17

Duhul este esenţial

CREŞTINISMUL a fost născut prin Botezul cu Duhul

Sfânt309

şi va continua doar dacă avem această împuternicire de

sus. Când ne uităm la istoria Bisericii, faptele cu adevărat

importante ale oamenilor care au influenţat şi au construit

Împărăţia lui Dumnezeu au fost cele ale unor oameni umpluţi cu

Duhul Sfânt. Această ungere nu înseamnă doar a fi lider în

Biserică, dar şi să fi folosit de Dumnezeu în lucrarea Sa.

Creştinismul de acest fel este destul de simplu, el este o

lucrare a Duhului lui Dumnezeu. Această simplitate poate ofensa

oamenii, dar Dumnezeu afirmă clar în 1 Corinteni cap. 1 că El îi

foloseşte pe cei slabi, pe cei neînţelepţi, pe cei neînvăţaţi şi

dispreţuiţi de lumea aceasta.310

Acest lucru s-a întâmplat când

Dumnezeu i-a ales pe cei 12 ucenici. Doi dintre ei au vrut să

trimită foc din cer peste oraş,311

trei nu au putut sta treji în timpul

unei întâlniri de rugăciune,312

unul a fost un trădător şi un hoţ,313

iar altul s-a lepădat de Hristos, negând faptul că L-ar fi cunoscut.314

Ei s-au certat pe tema „cine este cel mai mare” şi cu toţii au fugit

când au venit vremuri grele.315

Cu toate acestea, prin acest grup de oameni simpli, slabi şi

neînvăţaţi, Dumnezeu a construit Biserica Sa, pe care porţile

iadului nu o vor birui.316

Acest lucru ne poate da o mare consolare

309 Faptele Apostolilor 1:8 310 1 Corinteni 1:27-28 311 Luca 9:53-56 312 Luca 22:45-46 313 Luca 6:16 314 Matei 26:75 315 Matei 26:56 316 Matei 16:18


65

şi speranţa de a fi folositori în lucrarea Domnului, pentru că El este

în căutarea celor ce nu sunt egoişti, ci mai degrabă umili, slabi şi

lipsiţi. Ei sunt cei care strigă către Dumnezeu pentru Duhul Său,

deoarece au nevoie de El în orice situaţie.

Din păcate, chiar şi cei slabi află repede cum să fie

puternici, cum să se bazeze pe propria experienţă, pe propriile

succese şi victorii. Devine o practică periculoasă cea de a lua slava

lui Dumnezeu pentru realizările pe care credem că noi le-am atins.

Atunci negăm practic recunoaşterea faptului că slava aparţine

numai lui Dumnezeu, fiindcă este lucrarea Lui. Dumnezeu va

încredinţa lucrarea Sa numai celor ce Îi vor da 100 % din glorie

pentru ceea ce se face şi nu-şi vor asuma nimic pentru ei înşişi.317

În acelaşi fel, multe culte, biserici şi lucrări, încep adesea

ca o mişcare vibrantă a Duhului lui Dumnezeu, dar mai târziu

sfârșesc în metode, tradiţii şi forme. Astfel de grupuri depind apoi

mai degrabă de istoria lor, de ultima “mişcare” a lui Dumnezeu, de

structuri, clădiri şi de toate celelalte lucruri, decât să fie într-o

dependenţă de Dumnezeu proaspătă, zilnică, pentru creşterea lor.

Un celebru pastor evanghelic a spus despre biserica din vremea lui:

"Biserica obişnuită atât de mult s-a stabilit organizatoric şi

financiar, încât Dumnezeu nu-i mai este necesar. Atât de

înrădăcinată este autoritatea sa şi atât de stabile sunt obiceiurile

religioase ale membrilor săi, încât dacă Dumnezeu S-ar retrage

complet din ea, aceasta şi-ar putea continua activitatea ani de zile

pe cont propriu."318

Dumnezeu este mereu în căutarea vaselor care Îl doresc pe

El şi care se vor încrede în El, chiar şi în imposibilitate,319

pentru

că în astfel de cazuri El primeşte slava, iar omul care a fost folosit

în lucrare Îi dă slavă acestui Dumnezeu al imposibilului.320

Fiecare

mişcare reală a Duhului Sfânt în primul rând înalţă şi glorifică321

persoana Domnului Isus Hristos. Mai mult, El oferă o închinare

proaspătă, mărind322

Împărăţia lui Dumnezeu după modelul

Bisericii primare, atunci când Fiul Său este înălţat.

317 1 Corinteni 1:29 318 A.W.Tozer (1897-1963) 319 Efeseni 3:20 320 1 Corinteni 1:31 321 Ioan 15:26 322 Faptele Apostolilor 4:31


66


67

Principiul 18

Contrafacerea satanică

DEŞI DUMNEZEU lucrează întotdeauna în moduri

diferite şi prin multiple mijloace, Biserica va putea creşte numai

prin Duhul Lui. De-a lungul ultimilor 50 de ani, în special în ţările

occidentale, au existat atâtea excese şi abuzuri faţă de ceea ce se

consideră creştinism umplut de Duhul Sfânt, încât mulţi

credincioşi adevăraţi au fost dezgustaţi în totalitate, renunţând

chiar la a-L mai căuta pe Domnul pentru adevărata umplere cu

Duhul. Aceasta este nu numai o tragedie, dar şi una din tacticile lui

Satan323

de a împiedica creşterea adevărată a Bisericii lui Isus

Hristos. Credinciosul autentic nu trebuie să se teamă să apeleze la

Dumnezeu pentru infuzii noi ale Duhului Său în vederea lucrării324

şi pentru a întreţine o dependenţă zilnică de El.

Trebuie să ne amintim că Satan este tatăl minciunii. El este

un ucigaş de la început şi umblă în minciună.325

El nu doreşte ca

slava să meargă la Isus Hristos, ci mai degrabă răstălmăceşte

adevărul, înşelându-i pe lucrătorii Domnului, ca să-şi ia slava

pentru ei înşişi.326

El este, de asemenea, maestru în falsificări, cel care a

înşelat poporul lui Dumnezeu încă de la început. El i-a vorbit Evei,

înşelând-o prin răstălmăcirea adevărului lui Dumnezeu: „Oare într-

adevăr a spus Dumnezeu?"327

O asemenea schimbare a adevărului

este activitatea lui obișnuită.

Încă din primele zile ale apostolilor, chiar şi în timpul

Domnului nostru, au existat înşelători şi fraţi mincinoşi. Erau cei

323 2 Corinteni 2:11 324 Efeseni 5:18 325 Ioan 8:44 326 3 Ioan 1:9 327 Geneza 3:1


68

care se strecurau încet în turma lui Dumnezeu pentru câştig

personal şi pentru a pândi libertatea328

credincioşilor: trădători,329

amăgitori,330

fraţi mincinoşi331

, prooroci mincinoşi332

care doresc

întâietate printre sfinţi. Trebuie să avem o încredere puternică în

Domnul pentru a vedea aceste persoane îndepărtate de turma Lui,

în timp ce credincioşii se vor întâlni în adunări sub conducerea lui

Isus Hristos.

O modalitate de a înţelege acest lucru este că, dacă Duhul

lui Dumnezeu lucrează într-o adunare, atunci Isus Hristos va fi

glorificat.333

Dacă oamenii, manifestările şi chiar Duhul Sfânt

Însuşi este glorificat, atunci puteţi începe să ştiţi că acest lucru nu

este o lucrare curată a Domnului. Un frate a enunțat acelaşi adevăr

astfel: "Orice duh care se concentrează pe Duhul Sfânt şi Îl

glorifică pe Duhul Sfânt, nu este Duhul Sfânt. Este contrar întregii

Sale naturi şi scopului Său. Odată ce aţi înţeles acest lucru

[adevăr], vi se vor deschide ochii asupra multor lucruri care se

întâmplă în biserică şi care sunt de altfel greu de înţeles.”334

Scriptura afirmă: "El nu Se va glorifica pe Sine."335

Cei care se

închină, care Îl onorează şi Îl slăvesc pe Duhul Sfânt mai mult

decât pe Isus Hristos nu sunt călăuziţi de Duhul Sfânt pentru a face

acest lucru. Duhul Sfânt Îl va onora întotdeauna pe Isus Hristos,

astfel adevărata lucrare a Duhului poate fi distinsă cu măsură.

„Odată cu răspândirea adevărului şi a libertăţii au apărut o

mulţime de lumini false – oameni ca „nişte nori fără apă”336

, care

„vorbesc cu trufie"337

lucruri de nimic. Acele „vremuri grele”338

proorocite de mult de către apostolul Pavel s-au instalat de ceva

timp. Pe măsură ce oamenii aprobă învăţăturile "care gâdilă

urechile", în timp ce poftele firii lor cresc, oportunităţile pentru

noi culmi de înşelăciune ale inamicului se multiplică. Astăzi, Satan

328 Galateni 2:4 329 Marcu 14:43-45 330 2 Ioan 1:7 331 2 Corinteni 11:27 332 Matei 7:15 333 Ioan 5:22-23, 13:31-32, 15:26 334 Derek Prince (1915-2003) 335 Ioan 16:13-14 336 Iuda 1:12 337 2 Petru 2:18 338 2 Timotei 3:1


69

profită de secole de experienţă în crearea de dispozitive de

amăgire, chiar deghizându-şi lupii în "îngeri de lumină."339

Undele

radio sunt pline de cei care "se numesc după Numele Lui",340

dar

nu-L cunosc. Mulţimi de oameni îi urmează, pentru că n-au fost

dispuşi să se dedice în totalitate domniei absolute a lui Hristos. Ei

continuă să îmbrăţişeze în secret unele păcate şi, în acest fel, îşi

asumă riscul de neconceput ca Dumnezeu să le trimită o lucrare de

rătăcire341

, ca să creadă o minciună."342

Dumnezeu aduce judecata şi îşi exprimă nemulţumirea faţă

de cei care sunt neascultători, chiar în timp ce sunt înşelaţi de

Satan. Ca şi Biserică, trebuie să fim atenţi la această înşelăciune,

pentru a nu fi amăgiţi de cel rău, ci mai degrabă să urmăm

simplitatea adevărului şi ascultarea, care se regăsesc în Isus Hristos

şi în Evanghelia Sa glorioasă.343

De vreme ce trăim timpurile din urmă, va exista un aflux

al celor din Biserică care vor învăţa doctrinele demonilor, ca să-i

înşele chiar şi pe cei aleşi de Dumnezeu. Vor fi mulţi învăţători

mincinoşi, care pretind a fi din adevăr, dar nu sunt. Poate că una

dintre cele mai periculoase arme împotriva Bisericii nu va fi

persecuţia, ci mai degrabă apatia şi înşelarea.344

Uneori înşelarea în învăţătură nu este evidentă, dar în

caracter devine mai evidentă. Trăieşte acel lucrător ca Hristos, sau

este plin de sine, plin de lăcomie, de egoism, de mândrie, este

sufletesc şi firesc? „Opusul lui Hristos este numit Antihrist în Noul

Testament. Dacă creştinii nu văd acest lucru clar, când Antihristul

va apărea pe scena lumii, cu semnele şi minunile lui false, ei îl vor

accepta orbeşte.”345

Un frate din secolul trecut a spus, referitor la aceste falsuri

demonice: „Când Satan se suie la amvon sau pe scaunul teologic,

el pretinde că-i învaţă pe creştini, când, în realitate, el doar îi

corupe; pretinde că îi învaţă fapte creştine, când în realitate el

339 2 Corinteni 11:14 340 Matei 7:23 341 2 Tesaloniceni 2:11 342 Mark Case 343 2 Corinteni 11:3 344 Amos 6:1 345 Zac Poonen


70

subminează însăşi fundamentele credinţei – atunci fii atent, el

întreprinde cea mai periculoasă lucrare."346

„Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenie.347

Dar

acolo unde este firea religioasă, putem găsi aproape întotdeauna

duhuri necurate care defilează ca nişte vase de lucru cu ungere.

Fără discernământ spiritual vom fi înşelaţi de către cineva cu o

ungere falsă. Slujitorii diavolului ştiu cum să se poarte şi să

vorbească la fel ca slujitorii Domnului – dar ei sunt falsuri, iar noi

trebuie să învăţăm să-i recunoaştem după roadele lor. Ei sunt peste

tot în jurul nostru şi vor continua să crească în număr, pe măsură

ce venirea Domnului se apropie.”348

Trebuie să fim în gardă împotriva lucrătorilor lui Satan,349

care pot arăta o formă de evlavie,350

care par impresionanţi, prin

aparenţa de putere, dar sunt lipsiţi de adevăr. Trebuie să fim în

gardă împotriva Satanei, pentru că el se poate transforma într-un

înger de lumină ca să ne înşele. Acest lucru arată o nevoie de

discernământ în Trupul lui Hristos, mai ales că lucrarea de înşelare

se referă la vremea sfârşitului.

Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul veacului, vor fi mulţi

prooroci mincinoşi şi învăţători, folosindu-se de minuni

supranaturale351

şi de vindecări ca să-i înşele, dacă este cu putinţă,

chiar şi pe cei aleşi ai lui Dumnezeu.352

Rugăciunea noastră trebuie

să fie întotdeauna pentru a cere discernământ353

şi dragoste de

adevăr, cu cât ne apropiem mai mult de venirea Domnului

nostru354

şi în timp ce ne adunăm sub conducerea lui Isus Hristos.

346 R.A. Torrey (1856-1928) 347 2 Corinteni 3:17 348 Stella Paterson 349 2 Corinteni 11:13-15 350 2 Timotei 3:5 351 2 Tesaloniceni 2:9 352 Matei 24:24 353 Marcu 13:6 354 2 Tesaloniceni 2:10


71

Principiul 19

Dependenţa de Duhul lui Isus

UN SCRIITOR evlavios deplângea acum 200 de ani lipsa

adevăratei prezenţe a lui Dumnezeu355

în adunările creştine astfel:

“Prin acest proces, Biserica a încetat să mai fie o mărturie vie a

existenţei, prezenţei şi lucrării Dumnezeului Celui Viu şi

Adevărat.” Din ce în ce mai rar se întâmplă ca necredincioşii care

vin în adunări, văzând unitatea spirituală şi puterea închinării –

evidenţele prezenţei Sale – să exclame: “Cu adevărat Dumnezeu

este în mijlocul vostru!”356

Tot ce pot spune ei însă este:

„Dumnezeu a fost lăudat, dar absent!” În prezent, simplitatea

frumuseţii divine din primele zile ale creştinismului a fost înlocuită

cu măreția lipsită de viață a ritualului roman.”357

Acele minunate zile de început la care se face referire, sunt

zilele simple şi glorioase din Faptelor Apostolilor, care ar putea fi

mai bine intitulate Faptele Duhului Sfânt. Duhul lui Hristos în

cadrul reunirii credincioşilor358

era Cel de care depindeau creştinii.

Pentru ca orice credincios să poată împărtăşi sau vorbi ceva cu

355 Este important să reţinem că unele biserici din zilele noastre se concentrează

numai pe crearea unei atmosfere, unde să existe un sentiment al unei prezenţe.

Acest lucru nu este ceea ce scriitorul atestă, ci mai degrabă prezenţa uimitoare a

sfinţeniei lui Dumnezeu. O astfel de prezenţă (Duhul Sfânt) vine pentru a conduce

în adevăr o reală închinare lui Dumnezeu. 356 Corinteni 4:24-25 357 G.H. Lang (1874-1958) 358 1 Corinteni 5:4


72

valoare spirituală este nevoie de ungerea 359

şi de lucrarea prezentă

a Duhului Sfânt.360

Aceasta ar trebui să fie atitudinea noastră când ne

strângem împreună, să venim ”săraci în duhul”361

, tânjind după

hrana spirituală de la Domnul. Există un principiu spiritual

adevărat, că acei care vin la Domnul sătui și nu au nevoie de nimic,

nu vor primi nimic de la El.362

Această minunată ilustraţie ne este

dată de Domnul Isus Hristos, ca a unui copil mic care Îi cere

Tatălui său pâine. Răspunsul tatălui cu siguranță va fi întotdeauna

cel de a hrăni copilul, nu de a-i da să mănânce o piatră: “Deci, dacă

voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât

mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L

cer!”363

Condiţiile umplerii cu Duhul Sfânt sunt: predarea, golirea

de sine, lipsa mândriei și a păcatelor cunoscute, iar atunci Îi putem

cere Tatălui să ne umple!

În Biserica locală, în 1 Corinteni 12, suntem încurajați să-i

prețuim pe cei mai slabi și să-i ridicăm, pentru a învăța de la ei.

Acesta este întotdeauna spiritul unei adevărate Adunări nou-

testamentare, unde există o dependență de alții în Trupul lui

Hristos; chiar și cei mai slabi ar trebui să fie preţuiţi ca

indispensabili!364

Mai mult decât atât, ar trebui să luăm în

considerare Însuşi Duhul Dumnezeului celui viu ca fiind extrem de

necesar, atât de mult, încât dacă El nu este prezent, este inutil să ne

întâlnim ca şi Biserică.

"Duhul Sfânt nu vine pentru a ne distra, pentru a oferi

semne și minuni, care să ne emoționeze sau să ne facă să ne simţim

bine. Nu, ci fiecare dintre lucrările Lui are acest scop divin:

”Pregătesc o Mireasă!”365

Lucrarea şi misiunea Duhului Sfânt este

una singură: să ne dezlipească de această lume, să creeze o dorință

în noi pentru imediata venire a lui Isus, să ne convingă de tot ceea

ce ne-ar murdări, ca să ne determine să ne luăm privirea de la orice

altceva şi să ne uităm numai la Isus, pentru a ne împodobi cu

dorința arzătoare de a fi împreună cu El, ca mireasa Lui!" Această

359 1 Corinteni 12:7 360 1 Petru 4:11 361 Matei 5:3 362 Luca 1:53 363 Luca 11:13 364 1Corinteni 12:23-25 365 David Wilkerson


73

dependență de Duhul Sfânt și strigătul pentru infuzii noi ale

harului Său, trebuie să fie principii de bază ale strângerilor de

credincioși, sub conducerea lui Isus Hristos.

Noi urmăm un Rege care a fost răstignit pe o cruce

romană. Acest Mântuitor al lumii a murit după numai 33 de ani de

existenţă pe pământ. Viaţa Lui a fost într-o constantă dependenţă

de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. De la botez până la pustie, cu

fiecare cuvânt pe care l-a rostit, Domnul nostru s-a bazat pe Duhul

Sfânt. Astfel, n-ar trebui ca viețile noastre să fie trăite în același

mod, cu aceeași dependență?

"În timp ce noi căutăm metode mai bune și oameni mai

puternici, Dumnezeu este în căutarea unor vase slabe, care nu au

încredere în propriile abilități. El face acest lucru, astfel încât

lucrarea Lui să fie făcută în felul Său şi ca toată slava să fie a lui

Isus Hristos."366

"Dumnezeu îi va înlocui pe cei puternici și înțelepți prin

ungerea ca instrumente ale Sale a celor care sunt considerați slabi

și nepregătiţi. Domnul îi va ocoli pe cei care se sprijină pe un braț

de carne, care au încredere în talentele lor, în cunoștințele lor, în

trecutul sau reputația familiei lor. În schimb, El îi va ridica pe cei

cu inima zdrobită, pe cei slabi și obosiți. El va turna peste ei un

duh de laudă și un botez al iubirii. El le va arăta măreția Sa,

credincioșia Sa, făgăduinţele Sale, iar ei vor deveni puternici în

Domnul și în puterea tăriei Lui."367

Fie ca aceasta să fie şi dorinţa noastră, de a fi pur și simplu

vase slabe pe care Domnul să le folosească! Noi vom depinde apoi

de Domnul Însuși și vom căuta lucrurile de sus, iar nu cele de pe

pământ.368

Fie să avem o mărturie reînnoită a Duhului Domnului în

întâlnirile noastre, în timp ce ne strângem împreună în dependență

de El, cu inimi total predate căilor lui Dumnezeu! În acest fel, toată

slava poate merge la Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

366 Fratele Yun 367 David Wilkerson 368 Coloseni 3:2


74

Principiul 20

Duhul Sfânt - Creştinismul normal369

ÎN TIMP CE citim cartea Faptele Apostolilor, lucrarea

Duhului Sfânt în Biserica primară este evidentă la fiecare pagină.

Dacă eliminăm lucrarea Duhului din această carte, nu mai rămâne

practic nimic. Într-adevăr, El a împuternicit pe primii ucenici

pentru a "întoarce lumea cu susul în jos."370

Locurile în lumea de astăzi în care Biserica se extinde cel

mai rapid sunt acelea în care urmașii lui Isus sunt împuterniciți de

Duhul Sfânt. Acest lucru n-ar trebui să ne surprindă. Duhul Sfânt

poate realiza mai mult în zece secunde, decât putem realiza noi în

zece mii de ani prin eforturile proprii.371

Astfel, este de o

importanță vitală ca ucenicizatorul să înțeleagă ce ne învață

Scriptura despre lucrarea Duhului în viața și slujba credincioșilor.

În cartea Faptele Apostolilor găsim frecvent exemple de

credincioși care au fost botezați cu Duhul Sfânt, fiind împuterniciți

pentru lucrare.372

Ar fi înțelept pentru noi să studiem acest subiect,

astfel încât să putem, dacă este posibil, experimenta ceea ce ei au

trăit, bucurându-ne de ajutorul miraculos al Duhului Sfânt, de care

şi ei s-au bucurat. Deși unii susțin că astfel de lucrări miraculoase

369 Acest principiu îi este atribuit complet lui David Servant, excluzând porţiunea

din Biblie de la sfârşitul textului. 370 Faptele Apostolilor 17:6 371 Deşi lucrăm zi de zi pentru biserică, trebuie să ne amintim întotdeauna că vom

avea o recoltă mare la vremea programată de Domnul, dacă nu cădem de

oboseală: "Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera,

dacă nu vom cădea de oboseală.” 372 Faptele Apostolilor 2:4, 10:44-46, 19:6


75

ale Duhului Sfânt s-au limitat la momentul vieţii apostolilor, nu

găsim niciun suport scriptural, istoric sau logic pentru o astfel de

opinie. Este o teorie născută din necredință.373

Cei care cred

promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu vor experimenta

binecuvântările făgăduite.374

Ca şi israeliții necredincioși, care nu au reușit să intre în

Țara Promisă, cei care nu cred în făgăduințele lui Dumnezeu de

astăzi nu vor reuși să experimenteze tot ceea ce El a pregătit pentru

ei.375

Din care categorie faci parte?

"Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite

slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi

Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.

Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De

pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre

înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită

aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul

tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni;

altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi;

şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi

acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. Căci, după

cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate

mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup,

tot aşa este şi Hristos.

Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca

să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi;

şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un

singur mădular, ci mai multe. Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu

sunt mână, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?

Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup” –

nu este pentru aceasta din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar

fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Acum, dar,

Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.

Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?

Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.

Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul

nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.” Ba mai mult,

373 Evrei 3:12; Psalmii 78:19-20 374 Ioan 11:40 375 Evrei 4:6


76

mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă.

Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le

îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin

frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe, pe când

cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit

trupul în aşa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de

cinste, pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să

îngrijească deopotrivă unele de altele.

Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă

împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se

bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în

parte, mădularele lui. Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi,

apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au

darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor,

cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi. Oare toţi sunt apostoli? Toţi

sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni?

Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi

tălmăcesc? Umblaţi, dar, după darurile cele mai bune. Şi vă voi

arăta o cale nespus mai bună."376

[Nota editorului: Este important să se înțeleagă că acest

pasaj din 1 Corinteni se aplică în totalitate credincioșilor din zilele

noastre, la fel cum s-a aplicat şi credincioşilor de acum 2000 de ani

și că aceste daruri sunt încă în funcțiune în Trupul lui Hristos de

astăzi.]

376 1 Corinteni 12:4-31


77

Principiul 21

Înfometând după adevăratul Botez al Duhului

Sfânt

I-A FOST pusă o întrebare unui frate care vizitează

Bisericile de casă chineze și vorbește cu liderii de acolo: „Cum îşi

aleg chinezii conducătorii?" Răspunsul a fost simplu: "Cei care

sunt cei mai înfometaţi după Dumnezeu, aceia sunt liderii." O

astfel de nevoie este prezentă în vremurile noastre, de mai mulți

lideri care să fie înfometaţi după Domnul și botezați în Duhul

Sfânt. Există o mare diferență între cel care caută botezul Duhului

Sfânt numai pentru a avea putere377

și persoana care caută să-L

cunoască pe Domnul personal, dorind să fie un vas al Lui, pe

deplin predat.378

Unul Îl caută pe Dumnezeu pentru ceea ce poate

obține de la El, iar celălalt pentru ceea ce Îi poate oferi. Există o

nevoie stringentă de a vedea credincioșii căutându-L pe Dumnezeu

pentru ceea ce El Însuși reprezintă și pentru nimic altceva. Isus

Hristos a vorbit despre aceştia, pe care Dumnezeu Tatăl Îi

doreşte,379

cei care I se vor închina în duh și în adevăr. Omul care I

se închină lui Dumnezeu doar din obligație și pentru o răsplată nu

este un închinător adevărat. Dumnezeu va face o separare în

vremurile din urmă între cei care-L servesc pentru propriile dorințe

egoiste şi cei care au o dragoste adevărată, ca de mireasă pentru

377 Faptele Apostolilor 8:18,19 378 2 Timotei 2:21 379 Ioan 4:23


78

Isus Hristos. Această Mireasă va fi îmbrăcată cu putere de sus şi îşi

va avea vasele pline de untdelemn atunci când Mirele va veni.380

Unul dintre cele mai importante motive pentru care

Dumnezeu ezită să reverse Duhul Său peste Biserică este că noi nu

vom prețui binecuvântarea Sa. Când cineva a plecat fără alimente

pentru mai multe zile, o simplă bucată de pâine este un motiv de

bucurie foarte mare. În același fel, Dumnezeu ne cere să avem

foame pentru lucrurile Lui și să ne rugăm aşteptându-L pe El. O

astfel de așteptare și foame după Dumnezeu produce în noi

preţuirea darului pe care El ni-l dă. Duhul Sfânt ne este dat prin

harul lui Dumnezeu, nu câștigat prin fapte bune. Cu toate acestea,

Dumnezeu doreşte să avem o inimă ascultătoare,381

care vrea să

împlinească voia Sa și nu voia proprie. Unele persoane vor doar să

obțină puterea Duhului pentru propriile lor scopuri, propriile lor

regate, propriile lor lucrări.

Numai aşa putem fi reînnoiţi în foamea și dorința de a

aștepta înaintea Domnului această umplere prețioasă a Duhului lui

Hristos. Adevăratul botez al Duhului Sfânt ne este dat prin

respectarea relației personale cu Dumnezeu. Nu va fi posibil în

afara acesteia. Trebuie să fim ca un copil în fața unui tată, având

această simplă dependență și credință. Dumnezeu este întotdeauna

mult mai dispus să ne binecuvânteze decât ne putem imagina.

Lucrurile care te fac un candidat la botezul Duhului Sfânt sunt: o

viață de dragoste altruistă și înălţarea persoanei lui Isus Hristos.

"Multe milioane de creștini din întreaga lume, după ce au

fost botezaţi cu Duhul Sfânt, au experimentat o nouă dimensiune a

puterii, în special atunci când au dat mărturie în fața celor

nemântuiți. Ei au descoperit că vorbele lor erau mai convingătoare

și că au citat versete din Scriptură, pe care nici nu realizau că le

știau. Unii au fost chemaţi și pregătiţi special pentru o anumită

lucrare, cum este evanghelizarea. Alții au descoperit că Dumnezeu

i-a folosit așa cum a vrut, prin diferite daruri supranaturale ale

Duhului. Experiența lor este întru totul biblică. Cei care se opun

experienței lor nu au nicio bază biblică pentru opoziția lor. Ei

luptă, de fapt, împotriva lui Dumnezeu".382

380 Matei 25:4 381 Faptele Apostolilor 5:32 382 David Servant


79


80

Principiul 22

Dumnezeu îi foloseşte pe cei slabi prin Duhul Său

DUMNEZEU nu îi caută pe cei care fac parte din elite sau

pe cei mai pregătiţi. Mai degrabă, El îi caută pe cei slabi383

şi

neînvăţaţi care se încred în El. Dumnezeu foloseşte vasele

zdrobite.384

El foloseşte oameni imperfecţi, care se încred într-un

Dumnezeu perfect. Astfel, toţi oamenii vor şti că Dumnezeu este

Cel care Şi-a manifestat puterea şi slava Sa printr-un frate sau o

soră. Oamenii îşi vor da seama atunci că nu a fost lucrarea

oamenilor,385

ci lucrarea lui Dumnezeu. Pentru a aduce glorie

maximă Numelui Său, Dumnezeu asamblează o mişcare a

vremurilor din urmă cu oameni slabi, săraci, neajutoraţi şi

dispreţuiţi, oameni pe care sistemul religios din zilele noastre i-a

catalogat ca fiind inutilizabili pentru scopurile lor.386

Pe aceşti

credincioşi Dumnezeu îi va unge pentru a duce mesajul

Evangheliei cu putere unei lumi pierdute şi pe moarte. Vedem

dovezi ale acestui fapt în Bisericile subterane ale lumii, unde

evanghelişti necunoscuţi itineranţi merg din oraş în oraş

propovăduind Vestea Bună.

Pentru că Scriptura spune: „Dar Dumnezeu a ales lucrurile

nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu

a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi

Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite,

ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;

383 Isaia 40:29 384 Ieremia 18:6 385 2 Corinteni 4:7 386 Faptele Apostolilor 4:13


81

pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.”387

Întrebarea este: suntem noi suficient de slabi pentru ca Dumnezeu

să ne folosească? Suntem goliţi de toate tradiţiile oamenilor

religioşi,388

astfel încât să putem învăţa de la Domnul Însuşi?

Aceasta este calea Domnului. Dumnezeu este în căutarea armatei

lui Ghedeon,389

a celor care sunt dispuşi să aibă încredere deplină

în puterea Lui, nu în puterea lor. Dumnezeu foloseşte necunoscuţi,

care vor avea încredere deplină în El. Ai de gând să faci parte din

armata lui Ghedeon a acestor zile?

Imaginaţi-vă şansele de 1000 la 1, sau poate 100.000 la 1,

dar acesta este modul de organizare al lui Dumnezeu, pentru că un

singur om împreună cu Dumnezeu reprezintă o majoritate. Ar

putea fi un milion de oameni împotriva unuia singur, dar dacă

Dumnezeu este cu acel om, va fi învingător. În aceste vremuri ale

sfârşitului, Dumnezeu Îşi va mări Numele Lui foarte mult şi, prin

urmare, îi foloseşte pe cei slabi şi pe cei smeriţi, astfel că va fi mai

mult decât evident că a fost o lucrare a lui Dumnezeu, nu una a

oamenilor. “Puterea Mea este făcută desăvârşită în oamenii

slabi!”390

Domnul este suveran şi îi va ridica pe cei pe care El îi

doreşte, mai ales pentru a-i face de ruşine pe cei înţelepţi şi

capabili. Dumnezeu doreşte o rămăşiţă a sfinţilor care vor împlini

voia Sa, slujindu-I indiferent de costuri. Cei trecuţi cu vederea şi

cei slabi vor fi ridicaţi, iar astfel Dumnezeu Îşi va primi slava.

Această slavă, care în curând va acoperi pământul aşa cum apele

acoperă marea,391

va avea scopul de a promova şi înălţa mărturia

lui Dumnezeu pe pământ.

„Domnul Isus îi cheamă pe oamenii care îşi dau seama că

nu pot face nimic despărţiţi de harul Său şi de puterea de la El.

Dumnezeu alege să folosească acele persoane care Îl cunosc în

mod intim! Aceasta este cea dintâi calificare pentru a sluji

Împărăţiei lui Dumnezeu.”392

Un astfel de grup de oameni slabi,

care Îl cunosc pe Dumnezeu, va îndeplini scopurile Sale în

387 1 Corinteni 1:27-29 388 Marcu 7:13 389 Judecatori 7:7 390 2 Corinteni 12:9 391 Habacuc 2:14 392 Fratele Yun


82

vremurile de pe urmă pe pământ. Nu trebuie să ne supărăm pe

Domnul, atunci când va începe să ridice lucrători în ultimul ceas,

oameni care nu au lucrat până atunci toată ziua. Dumnezeu îi va

ridica şi chiar le va da o parte mai mare în lucrarea de răspândire a

Evangheliei naţiunilor. Nu trebuie să fim invidioşi pe un alt

lucrător sau pe ungerea unei persoane, ci mai degrabă să ne dorim

să împlinim voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră.

O altă imagine biblică bine cunoscută şi atât de vitală este

cea a miilor de oameni din armata lui Israel tremurând în armurile

lor, în timp ce puternicul filistean, uriaşul Goliat, înaintează pentru

a-i provoca. Cu toate acestea, Dumnezeu cheamă un simplu băiat,

un păstor, pe David, care avea credinţă în El. Numai cu o praştie şi

câteva pietre, Dumnezeu a luptat pentru el. Ceea ce a urmat a fost

o mare victorie pentru slava şi Numele Lui. Oameni ca David,

Samuel, Samson, Avraam, Ghedeon, Dumnezeu ne cheamă astăzi

– oricât de slabi am fi – ca să-i urmăm în căile lor şi să ne

încredem în El pentru imposibil. Cu Dumnezeu toate lucrurile sunt

posibile!

Fie ca noi să fim neclintiţi în credinţă, pentru a ne pune

încrederea în Dumnezeu astăzi!


83

Principiul 23

Culte, Evanghelii false şi Diviziune

LIBERTATEA religioasă are beneficiile sale pentru

predicarea nestingherită a Evangheliei. Aceste libertăţi au permis

unor forme evlavioase şi vibrante ale creştinismului să crească şi

să prospere. Totuşi, aceste libertăţi, din păcate, au permis și

multora dintre cele mai josnice “forme de creştinism” pervertit să

prospere. Nu putem calcula efectele cultelor, ale grupurilor eretice

şi ale evangheliilor false, care au crescut sub stindardul libertăţii de

exprimare religioasă.

În ultimele sute de ani au apărut mai multe culte, decât au

existat vreodată în istoria Bisericii, iar cele mai multe pun accent

pe vremea sfârşitului şi pe înşelare. Astfel de grupuri încep sub

forma şi imitarea adevăratei lucrări a Duhului Sfânt. Trebuie “să

cercetăm duhurile pentru a vedea dacă acestea sunt de la

Dumnezeu, pentru că mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.”393

Nu trebuie să ne îndepărtăm de la ideea de a rămâne concentraţi pe

planul lui Dumnezeu pentru vremurile din urmă şi pe a doua venire

a lui Isus Hristos, deşi multe grupuri cultice394

au pervertit această

mare speranţă a Bisericii.

Cu toate acestea, o epidemie mult mai rea de dezbinare în

Trupul lui Hristos a fost, de asemenea, încurajată în acest mediu.

Există grupuri de oameni care se întâlnesc în case, în biserici şi în

zonele de întâlnire publică, fiind toţi divizaţi unii de alţii sub

pretextul că o doctrină specifică pe care ei o deţin este cea corectă.

393 1 Ioan 4:1 394 Mormonii, Martorii lui Iehova, etc.


84

Prin urmare, restul de credincioşi nu sunt alături de ei în adevărul

lor.395

O astfel de gândire a dus la divizarea şi aşchierea cultelor

până în punctul în care există mai bine de 40.000 de denominaţii

înregistrate396

la nivel mondial în creştinătate.

Nu toate diviziunile sunt greşite, ci există momente în care

grupurile iau naştere pentru o recuperare a adevărului pierdut.397

Prin urmare, unele dintre aceste grupuri s-au format din motive

temeinice, legate de păstrarea mărturiei lui Isus Hristos în zona lor

locală. Multe grupuri s-au despărţit din altele mai mari, din cauza

rătăcirii de la adevăr (apostazia), care începuse să aibă loc.398

Chiar

şi unele organisme bisericeşti ce pretind a fi singura biserică

adevărată au pornit de la dorinţa sinceră de a păstra adevărul,

atunci când atât de mulţi în jurul lor s-au abătut de la Cuvântul lui

Dumnezeu. Toate acestea solicită maturitatea sfinţilor lui

Dumnezeu din zilele noastre, care se adună împreună sub

conducerea lui Isus Hristos, de a simți cu Trupul mai mare al lui

Hristos.399

În unele zone, un grup specific va exista în scopul de a

chema Trupul lui Hristos la o mai mare puritate, sfinţenie şi la

viaţă. Aceste grupuri trebuie să aibă, de asemenea, o acceptare a

altora în Trupul lui Hristos, chiar și a celor care fac parte din

bisericile cu care ei nu sunt de acord.400

Dumnezeu are o rămăşiţă

în mai multe frăţii din întreaga lume, care nu şi-au plecat

genunchiul înaintea lui Baal.401

Putem începe să ne rugăm lui Dumnezeu, cerându-I să

unifice poporul Său ales în zone locale, pe cei care sunt adevăratul

Trup al lui Hristos. Dumnezeu va auzi o astfel de rugăciune, pentru

că dorinţa Lui este de a vedea biruitori în adunările locale strânse

laolaltă.402

395 Matei 12:25 396 Acesta este un număr neexagerat. 397 1 Corinteni 11:19 398 Apocalipsa 3:4 399 Romani 14:1-12, Ioan 13:35 400 1 Corinteni 1:10, Efeseni 4:3, Filipeni 2:2 401 Romani 11:4 402 Apocalipsa 2:11


85

Dedicându-ne unor astfel de rugăciuni, vom avea ca

rezultat construirea unei viziuni spirituale asupra modului în care

Domnul Îşi vede Mireasa403

în vremurile sfârşitului.

403 Efeseni 2:15, 5:27


86

Principiul 24

Hristos, unitatea Trupului

DENOMINAŢIILE apărute cu uşoare nuanţe de adevăr nu

sunt plăcute lui Dumnezeu, ci mai degrabă Îl întristează, deşi, ca

un diamant preţios, putem vedea ceva bun în fiecare cult.404

Există

întotdeauna un adevăr pe care o anumită denominaţie îl cunoaşte, îl

crede şi îl predică, lucru care este demn de remarcat pentru noi şi

din care avem de învăţat. Cu toate acestea, în general, nu este voia

perfectă a lui Dumnezeu ca Trupul Lui să fie divizat.

În Epistola către Corinteni aflăm că Dumnezeu numeşte

divizarea din Biserică „carnalitate" (atitudine firească)405

„Carnalitatea are rădăcina în mândrie, care este în opoziţie cu

Dumnezeu şi cu căile Lui.”406

Un frate a spus în legătură cu acest

subiect: „Noi nu trebuie să uităm că suntem creştini, credincioşi,

fraţi, ucenici şi sfinţi – aşa sunt toţi cei care au fost răscumpăraţi

prin sângele scump al lui Hristos. A nega acest lucru prin orice

formă de sectarism, denominaţionalism sau exclusivism înseamnă

a nega adevărul Bibliei şi a ne face vinovaţi de carnalitate şi

mândrie.”407

Dacă suntem sinceri în legătură cu această situaţie, putem

vedea că există doar o singură Biserică adevărată – Trupul lui

Hristos, credincioşii în care locuieşte Duhul Sfânt al lui Dumnezeu

şi care declară că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu înviat. Dacă

ar fi să dăm la o parte cele mai multe dintre aceste doctrine

suplimentare, idei şi explicaţii despre cum poate fi identificat un

creştin, am găsi principiul cel mai de bază şi anume că oamenii Îl

404 Contele Nicolaus Zinzendorf (1700-1760) 405 1 Corinteni cap. 3 406 Iacov 4:6 407 William MacDonald (1917-2007)


87

au pe Hristos, ori nu L-au primit.408

Dacă ar fi să îi strângem pe toţi

liderii creştinismului într-o singură cameră şi am pune deoparte

toate aceste doctrine extra-biblice, în cele mai multe cazuri, i-am

găsi pe mulţi dintre ei fiind în unitate şi de acord.

„Nicio adunare, nicio biserică, nicio mişcare, nicio

mărturie, nicio părtăşie, nu poate fi justificată în existenţa sa din

punctul de vedere al lui Dumnezeu, cu excepţia cazului în care

Hristos este exprimat prin ea.”409

Mişcarea Bisericii de case din China are unele separări în

reţele diferite. Chiar şi aşa, această Biserică subterană este unită. Ei

sunt de acord unii cu alţii, declarând că nu există culte sau grupări

în China, ci doar “o credinţă, un botez şi un singur Domn.”410

Desigur, există activitatea unor culte şi chiar a unor denominaţii,

totuşi, în mod surprinzător, acolo este o mare unitate în Trupul lui

Hristos, cum găsim şi în cartea Faptele Apostolilor. Uneori simţim

rugăciunea lui Isus pentru unitatea Trupului lui Hristos411

că

rareori găseşte împlinire, dar nu este aşa şi în China!

Astfel, în timp ce persecuţia – chiar şi la nivel mondial –

apare împotriva Bisericii, va exista o unitate, care va putea fi

explicată numai sub forma unui miracol. Există nişte ziduri carnale

(fireşti) atât de puternice pe care oamenii le-au construit unii

împotriva celorlalţi în Trupul lui Hristos, încât pentru ca toate

acele ziduri să se năruie este nevoie de puterea lui Dumnezeu

Însuşi.412

Acest lucru se va întâmpla în timp ce Dumnezeu unifică

şi adună Trupul lui Hristos în zone locale pentru o mărturie a

zilelor din urmă,413

a harului şi iubirii Sale pentru o lume pierdută.

Fie ca cei care se adună sub conducerea lui Isus Hristos să

caute să găsească unitatea cu orice credincios adevărat, indiferent

de grupul din care face parte sau de biserica la care se duce!

408 2 Corinteni 13:5 409 T. Austin Sparks (1888-1971) 410 Efeseni 4:5 411 Ioan 17 412 Matei 19:26 413 Matei 24:22, Marcu 13:27


88

Principiul 25

Să nu-i judecăm pe ceilalţi

MULŢI în zilele noastre vor judeca şi vor considera că un

credincios nu este mântuit sau născut din nou, dacă nu îndeplineşte

un anumit standard făcut de om. Dacă un credincios nu împlineşte

100% un anumit lucru sau ia parte la unele activităţi lumeşti, unii

pot judeca şi susţine că nu este mântuit. Acest mod extern de a

judeca nu este spiritual, ci mai degrabă un lucru imatur şi foarte

periculos. Desigur, în cazul în care un credincios continuă într-un

mod ostentativ să păcătuiască, el trebuie să fie pus în faţa acestui

fapt cu blândeţe şi dragoste. După cum Dumnezeu ne-a învăţat,

prin cartea Faptele Apostolilor şi prin Epistolele lui Pavel,

măsurile de corecţie, determinate de către Duhul Sfânt, ar putea fi

necesare. Acest lucru poate include a-i cere unui credincios să

părăsească Adunarea pentru o perioadă de timp.

În Biserica primară, Duhul Sfânt a făcut o lucrare de

purificare atât de mare, încât toţi cei care s-au alăturat ei, au fost

corectaţi rapid de Domnul, dacă erau găsiţi în neregulă într-un

anumit aspect al vieţii.414

Cei care L-au întristat pe Domnul până în

punctul unui mare compromis au sfârşit, în unele cazuri, morţi!415

Rezultatul acestei purificări a Duhului Sfânt a produs o şi mai mare

unitate între fraţi: „Toţi credincioşii erau una în inimă şi suflet.”416

Trebuie să avem un standard ridicat pentru Biserică, pentru

Evanghelie, pentru Scriptură şi pentru noi înşine, fiindcă

Dumnezeu spune: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt!”417

Trebuie să

avem, de asemenea, cel mai înalt standard pentru exercitarea

414 Faptele Apostolilor 8:21 415 Faptele Apostolilor cap. 4 416 Faptele Apostolilor 4:32 417 1 Petru 1:16


89

dragostei lui Hristos şi a marei Sale îndurări. Fără dragoste nu

suntem nimic. Isus a exemplificat dragostea şi mila Lui pentru noi,

atunci când a murit pentru noi pe când eram încă păcătoşi.418

El ne-

a învăţat, prin exemple vii, atunci când s-a ocupat de femeia prinsă

în adulter, de femeia de la fântână, de vameş şi de mulţi alţii, cum

să umblăm în dragoste şi milă. Isus ne numeşte ipocriţi, dacă ne

credem mai bine decât păcătoşii care cer milă lui Dumnezeu.419

Scriptura ne învaţă să ajutăm cu blândeţe pe un frate sau o

soră care duc o luptă, îndreptându-i în direcţia cea bună, dar să fim

atenţi la bârna din ochiul nostru.420

Putem da un astfel de ajutor,

prin călăuzirea Duhului Sfânt, cu iubire, milă, îndelungă răbdare,

bunătate şi har, fără a interfera cu Domnul Însuşi, care face

corecţia, care îi schimbă şi îi creşte pe credincioşi. De altfel,

suntem cu toţii în formare şi nu vom fi perfecţi până când nu-L

vom vedea faţă în faţă. Domnul ne aminteşte tuturor: “Învaţă să-ţi

iubeşti aproapele421

şi să ai milă.”422

Avem nevoie să privim pe fiecare frate şi soră ca fiind în

Hristos, punând astfel o bază pentru părtăşie. Dacă cineva nu este

în Hristos, atunci nu va exista nicio legătură a Duhului şi nici

dragoste pentru lucrurile lui Dumnezeu. Hristos este unitatea

Bisericii şi, în timp ce fiecare membru al Trupului priveşte la

Capul cu care este conectat, va găsi și unitatea cu ceilalți.

Este periculos să-i judecăm pe alţii, pentru că Dumnezeu

va măsura judecata asupra noastră cu aceeaşi severitate.423

Judecarea altora se reflectă în vorbirea noastră, în emoţiile,

gândurile şi acţiunile noastre, făcându-ne să fim nişte ipocriţi în

faţa lui Dumnezeu. Dăm dovadă de maturitate în Hristos când ne

rugăm pentru cei de care suntem îngrijoraţi şi nu vorbim despre

problemele lor cu alţii.

Un frate evlavios, matur în Domnul, a spus odată: „Am

descoperit că pot avea părtăşie cu orice om care se va întâlni cu

mine în jurul persoanei lui Hristos. Dacă el nu va insista ca eu să

accept modul lui de botez, ne putem bucura de nişte părtăşii

418 Romani 5:8 419 Luca 18:10-14 420 Matei 7:3 421 Matei 5:43-44 422 Matei 12:7, Matei 23:23 423 Matei 7:2


90

minunate. Am părtăşii frumoase cu unii oameni care cred că ar

trebui să fim băgaţi în apă de trei ori şi pot avea părtăşie cu cei care

fac botezuri prin stropirea oamenilor. Am ieşit din biserica

presbiteriană, dar pot avea părtăşie cu ei, cu condiţia să ne întâlnim

în jurul persoanei lui Hristos. Separarea este de ceva, nu doar de la

ceva.”424

Dragostea nu doreşte niciodată răul vreunui frate şi caută

cu orice preţ să facă bine altora, în casa credinţei, indiferent de cât

de mult au părut să eşueze. Dragostea acoperă o sumedenie de

păcate.425

Dragostea adevărată caută să-i pună pe alţii în faţă şi

chiar să moară pentru alţii.426

O astfel de dragoste poate fi arătată,

atunci când ne adunăm împreună sub conducerea Domnului nostru

în grupuri mici.

Noi nu ne dorim judecata lui Dumnezeu peste oameni în

această epocă a harului. Putem să-i avertizăm pe cei pierduţi că

mânia lui Dumnezeu este asupra lor, dar ar trebui să acţionăm cum

a făcut Domnul nostru, care a venit să caute şi să mântuiască

sufletele. Aceasta deoarece Domnul a spus că El nu a venit să

judece lumea, ci să o salveze.427

Când ucenicii I-au cerut să-i lase

să trimită foc din cer pentru a distruge un sat, El a răspuns cu milă

şi I-a mustrat pentru o astfel de gândire.428

Inima noastră trebuie să

fie îndreptată spre binele tuturor oamenilor,429

în special spre al

fraţilor şi surorilor în Domnul.

Apostolul Pavel a spus cu înţelepciune: „De aceea să nu

judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va

scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi

gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la

Dumnezeu.”430

424 J. Vernon McGee (1904-1988) 425 1 Petru 4:8 426 Romani 5:7, Ioan 10:11 427 Ioan 3:17 428 Luca 5:54-55 429 1 Tesaloniceni 5:15 430 1 Corinteni 4:5


91

Principiul 26

Având o doctrină corectă, dar un duh greşit

EXISTĂ o zicală: "Poţi avea atâta dreptate, încât să

greşeşti." Din păcate, unii în istoria Bisericii au avut dreptate

100 % în doctrinele lor, dar în practica lor s-au înşelat. Scopul

vieţii creştine este acela de a-L cunoaşte şi iubi pe Dumnezeu

Tatăl, pe Dumnezeu Fiul şi pe Dumnezeu Duhul Sfânt. Primind

viaţa veşnică prin Fiul, aceasta rezultă într-o relaţie glorioasă şi

personală cu Dumnezeul Triunic. Dacă Îl iubim, ne închinăm Lui,

Îi slujim, ascultăm de El, în timp ce avem parte de dragostea şi

grija Lui pentru noi.431

Oamenii care studiază şi teologii pot scrie despre

Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, să nu-L cunoască într-un mod

personal.432

Doctrinele care provin de la astfel de oameni, în multe

cazuri, îi vor conduce pe credincioşi spre studii teologice despre

Dumnezeu, dar nu către o experienţă reală cu El. Doctrinele bune

ne pot oferi principiile fundamentale bazate pe o interpretare

corectă a Cuvântului lui Dumnezeu. Însă numai doctrinele de bază

sunt necesare pentru a ajuta la unificarea Trupului lui Hristos, care

este Biserica. Prea multe doctrine produc diviziune, fără a fi

esenţiale credinţei.433

Doctrine care au rădăcini în termeni

omeneşti, idei şi explicaţii fireşti, pot chiar îndepărta pe un

431 Ţefania 2:17 432 Ioan 17:3, 1 Ioan 3:6 433 A existat un pericol în Biserica primară legat de cei care au căutat multe

învăţături doctrinare obscure, dar care nu au trăit în ascultare de simplitatea

credinţei în Isus Hristos şi nu s-au lăsat conduşi de Duhul Său. (vezi 1 Timotei

1:3-4, 1 Timotei 6:3-4)


92

credincios de Domnul Însuşi. Doctrinele bune sunt utile, dar

creşterea ca ucenic este mai importantă.434

Există o garanţie

scripturală şi un beneficiu în a studia caracterul lui Dumnezeu şi

căile Lui. Dumnezeu nu ne cheamă să fim teologi, ci ucenici care

practică ceea ce i-a învăţat Isus. „Creştinii aleg acum biserici

bazate pe anumite doctrine, iar a avea teologia corectă a devenit

cel mai important lucru, mai degrabă decât a trăi stilul de viaţă

corect; toate acestea pentru că modelul biblic a fost abandonat.”435

O recitire a Noului Testament pornind de la acest lucru, ne

ajută să vedem în mod clar că gândirea timpurie şi stilul de viaţă al

creştinilor s-au schimbat în multe ţări ale lumii. Efectele

umanismului, ale secularismului, ale materialismului şi ale

divertismentului au adus doctrinele lui Satan în Biserică.436

Rezultatele sunt biserici false, care acceptă aceste doctrine, cum ar

fi ordinarea lucrătorilor profani care trăiesc în păcat, plus alte

învățături noi, ca ale prosperităţii.437

Unele biserici şi culte

abuzează de minunile lui Dumnezeu cu scopul de a obţine bani.

Alte biserici, culte şi mai multe colegii biblice din lumea zilelor

noastre neagă faptul că minunile au avut loc şi resping adevărul că

acestea sunt aplicabile şi zilelor noastre. În unele ţări, mărturia

pentru Hristos a devenit un exerciţiu de a nu ofensa libertatea altor

credinţe şi de a ne păstra gura închisă. Dacă acest lucru este

adevărat, atunci noi suntem cu adevărat Biserica „căldicică” despre

care Isus a vorbit. El ne va vărsa din gura Lui dacă nu ne

pocăim.438

Trebuie să ne întoarcem la principiile şi doctrinele

Bisericii primare ca mod de viaţă439

şi ca răspuns viu la

cunoaşterea lui Dumnezeu, prin sângele lui Hristos şi prin locuirea

Duhului Sfânt în noi.

„Fariseii stăteau aşezaţi pe scaunul lui Moise, ceea ce

însemna că au studiat la colegii biblice, şi-au luat gradele de

doctorat şi au avut o mulţime de cunoştinţe exacte. Isus chiar le-a

spus ucenicilor Săi să facă tot ceea ce îi învăţau fariseii. Deci, ceea

ce învăţau fariseii trebuie să fi fost corect. Dar ei nu au ascultat de

434 Iacov 1:22 435 David Servant 436 1 Timotei 4:1 437 1 Timotei 6:5 438 Apocalipsa 3:15-16 439 1 Timotei 6:3


93

ceea ce ştiau că este bine.”440

Dacă nu vom îmbina cunoştinţele

noastre cu ascultarea, acest lucru ne va aduce moarte spirituală şi

dezastru peste tot în jurul nostru. Mântuirea nu înseamnă

cunoaşterea unei doctrine sau înţelegerea tuturor nuanţelor salvării.

Mântuirea înseamnă a experimenta o persoană, pe Domnul Isus

Hristos.441

Când apostolul Pavel a predicat Evanghelia nu avea o

anumită listă de doctrine, ci mai degrabă vorbea despre persoana

lui Hristos, prezentându-L oamenilor.442

„Nu este o doctrină, sau o

religie, sau un catehism, ci o persoană, o persoană extrem de mare

şi preţioasă, acest Hristos cel Înălţat.”443

„În cazul în care "Hristos este totul" pentru voi, sunteţi

creştini, iar eu unul sunt gata să vă întind mâna dreaptă a

fraternităţii. Nu mă deranjează ce loc de cult frecventaţi, sau ce

nume distinctiv aţi putea avea, suntem fraţi, şi cred că, prin urmare,

ar trebui să ne iubim unul pe altul. În cazul în care, prietenii mei,

nu îi puteţi îmbrăţişa pe toţi cei care Îl iubesc pe Domnul Isus

Hristos, indiferent de denominaţia de care aparţin şi nu îi puteţi

considera fraţii voştri în Domnul, aparţinând Bisericii universale,

nu aveţi inimi suficient de mari pentru a merge în cer.”444

Fie ca

aceasta să fie experienţa tuturor celor care spun că au doctrinele

corecte, că ei înşişi vor arăta dragostea lui Dumnezeu, unitatea şi

toate aspectele legate de caracterul Său, conform Cuvântului lui

Dumnezeu. Dovada va fi dată de modul în care ne iubim unul pe

celălalt.445

Lumea trebuie să ştie că suntem ucenicii Săi.446

440 Zac Poonen 441 Ioan 5:40 442 Coloseni 1:28, Faptele Apostolilor 8:5 443 Chip Brogden 444 C.H. Spurgeon (1834-1892) 445 Galateni 5:6 446 Ioan 17:23


94

Principiul 27

Prioritatea dragostei

DOMNUL este foarte clar în privinţa importanţei pe care

El o pune pe dragostea noastră unul pentru celălalt. Acest lucru nu

este o opţiune, ci o realitate care se va manifesta atunci când

credincioşii adevăraţi sunt împreună.447

Dacă dragostea lipseşte, ar

trebui să existe un sentiment de îngrijorare în legătură cu ceva

greşit în viaţa Trupului.448

Legea iubirii spune: „Nu faceţi nimic

din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci în smerenie fiecare să

privească pe altul mai sus decât el însuşi.”449

Domnul nostru nu

numai că a poruncit primilor ucenici să se iubească unul pe

celălalt, dar a spus că acesta va fi un rod, ce va arăta lumii că

Dumnezeu a format o Biserică pe pământ. Fiecare credincios ar

trebui să citească 1 Corinteni capitolul 13 în mod regulat, pentru a

menţine prioritatea corectă în ucenicia creştină.

Fraza “unul pe altul” apare de peste 25 de ori în Noul

Testament. Iată unele dintre ele: „spălaţi-vă picioarele unii

altora”450

; „iubiţi-vă unul pe altul”451

; „onoraţi-vă unul pe

celălalt”452

; „trăiţi în armonie unul cu altul”453

; „nu vă judecaţi unul

pe altul”454

; „acceptaţi-vă unul pe altul”455

; „învăţaţi-vă unii pe

ceilalţi” 456

; „salutaţi-vă unul pe altul”457

; „fiţi de acord unul cu

447 Coloseni 1:4 448 Galateni 5:15 449 Filipeni 2:3-4 450 Ioan 13:14 451 Ioan 13:14 452 Romani 12:10 453 Romani 12:16 454 Romani 14:13 455 Romani 15:7 456 Romani 15:4


95

altul”458

; „slujiţi unul altuia”459

; „îngăduiţi-vă unul pe altul”460

;

„fiţi plini de compasiune unul pentru altul”461

; „supuneţi-vă unul

altuia”462

; „iertaţi-vă unul pe altul”463

; „încurajaţi-vă unul pe

altul”464

; „nu vă calomniaţi unul pe altul”465

; „purtaţi-vă în

smerenie unul faţă de celălalt"466

; „aveţi părtăşie unii cu alţii”.467

Aceste declaraţii nu sunt doar o foaie de reguli pe care să o

păstrăm, ci mai degrabă sunt adevăruri pe care Duhul Sfânt al lui

Dumnezeu vrea să le lucreze în viaţa noastră, pentru ca noi să

devenim mai mult ca Isus Hristos. Pentru a merge în acest fel în

Noul Legământ al dragostei este nevoie de odihnă şi dependenţă de

harul Domnului nostru. Într-o societate individualistă trebuie să

fim atenţi ce anume gândim despre ceilalţi, în special despre cei

din casa credinţei.468

„Feriţi-vă de schismă, feriţi-vă să faceţi o ruptură în

Biserica lui Hristos. Prin dezbinarea din interior, membrii

încetează să mai aibă dragoste „unul faţă de altul”, iar aceasta

devine rădăcina tuturor disputelor şi a fiecărei separări

exterioare.”469

Cele două mari porunci din Biblie pe care Domnul nostru

ni le-a dat se bazează pe iubire: „Isus i-a răspuns: "Să iubeşti pe

Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu

tot cugetul tău.”Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. Iar a

doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine

însuţi.”470

Scriptura spune că dacă nu iubim, nu suntem nimic: „Chiar

dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste,

457 Romani 16:16 458 1 Corinteni 1:10 459 Galateni 5:13 460 Efeseni 4:2 461 Efeseni 4:32 462 Efeseni 5:21 463 Coloseni 3:13 464 1 Tesalonicei 5:11 465 Iacov 4:1 466 1 Petru 5:5 467 1 Ioan 1:7 468 Galateni 6:10 469 John Wesley (1703-1791) 470 Matei 22:37-39


96

sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi chiar dacă aş

avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa;

chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş

avea dragoste, nu sunt nimic.”471

Domnul nostru învăţa principiul de a-l iubi chiar şi pe cel

mai neînsemnat dintre fraţi, spunând: „Căci am fost flămând şi Mi-

aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost

străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav

şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.”

Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am

văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi

Ţi-am dat de băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit?

Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în

temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va

zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri

unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi

făcut.” 472

“O revelaţie care într-adevăr merită să fie luată în seamă:

în ziua judecăţii, Domnul nu va separa oile de capre în funcţie de

cât de multe predici am propovăduit, sau cât de multe suflete am

fost capabili să convertim la Hristos, sau cât de multe lucruri am

proorocit cu precizie, sau cât de mulţi demoni am scos. În acest

pasaj ne sunt arătaţi oameni care au fost acceptaţi sau condamnaţi

în funcţie de modul în care i-au tratat (în modalităţile cele mai

practice) „ pe cei mai neînsemnaţi dintre creştini”; pentru că aşa

cum oamenii îi tratează pe cei mai nebăgaţi în seamă creştini, la fel

Îl tratează pe Hristos Însuşi!”473

Fie ca noi să putem considera această prioritate a iubirii ca

fiind esenţială în adunările noastre şi faţă de cei mai slabi dintre

credincioşii cu care ne întâlnim împreună sub conducerea lui Isus

Hristos!

471 1 Corinteni 13:1-2 472 Matei 25:37-40 473 Adam Kautz


97

Principiul 28

Examinarea proprie şi corecţia în dragoste

ÎN ACEASTĂ eră a tehnologiei, atunci când suntem răniţi,

este uşor să apelăm la Facebook, sau la alte canale de socializare,

pentru a ne exprima sentimentele. Pentru mulţi dintre noi a simţi

milă sau a întreba: “Este bine să simt astfel?” poate deveni un gând

ulterior. Scriptura ne aminteşte să ne facem o autoexaminare mai

întâi. A judeca, a critica, a denigra pe cineva, a defăima şi a vorbi

de rău pe altcineva, probabil este unul dintre cele mai simple

lucruri de făcut. Din păcate, în creştinismul zilelor noastre astfel de

practici care nu zidesc sunt aplaudate ca fiind neprihănite şi cu

discernământ. Dărâmarea a devenit o preocupare în slujire, cu

multe persoane implicate în blogosferă şi internet în general.

Este atât de uşor ca o persoană să petreacă câteva minute

tastând la calculator, iar rezultatul poate fi devastator. Întinarea

mărturiei unui frate care L-a iubit pe Domnul mulţi ani poate avea

loc în numai câteva minute, atunci când limba este necontrolată.474

Astfel de corecţie şi de critică apare de obicei în lipsa rugăciunii,

fără a vorbi direct cu persoana respectivă, în timp ce în exterior

pare a avea o formă foarte sfântă. Cu toate acestea, rodul produs de

multe dintre aceste mustrări, este de obicei creşterea spiritului

critic în alte persoane.

Desigur, există unii fraţi care au postit şi s-au rugat, L-au

căutat pe Domnul şi au avut o povară din inima Lui. Sunt cei care

au vorbit cu cel implicat şi chiar au lucrat prin alţi fraţi şi surori din

474 Iacov 3:6


98

zona locală unde este situată acea persoană.475

Ei au ales, în ultimă

instanţă şi pentru binele acestui frate preţios sau soră în Domnul,

să facă un avertisment public.476

Aceste avertismente în dragoste

sunt necesare pentru cei care continuă în păcat.477

De asemenea,

este biblic uneori ca Biserica Domnului să fie avertizată în privinţa

unora care sunt în mod clar învăţători falşi.478

Niciun avertisment public nu trebuie să fie postat pe

internet sau pe alte canale de socializare, până când nu este

îndeplinită încercarea de corecţie scripturală în dragoste. Disputele

în Trupul lui Hristos trebuie să fie rezolvate mai întâi în casa lui

Dumnezeu, în conformitate cu principiile stabilite în Biblie. În

Matei 18 citim:

„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l

între tine şi el singur. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.

Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca

orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă

nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să

asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un

vameş.”479

De asemenea, în Luca 17 este scris: „Luaţi seama la voi

înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi

dacă-i pare rău, iartă-l!”480

În Galateni 6 scrie: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea

deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi

cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi

tu.”481

Iată o schiţă simplă cu privire la modul de a proceda:

1.) Examinaţi-vă! Ce dovezi există ale acestui păcat în inima mea

şi în viaţa mea. Practic şi eu aceleaşi lucruri în viaţa mea ascunsă?

2.) Dacă persoana respectivă a propagat o doctrină diferită de a ta,

eşti sigur că eşti în credinţă şi că ai dreptate? Ai căutat sfaturi de la

475 Matei 18:15-17 476 Proverbe 27:5 477 1 Timotei 5:20, Efeseni 5:11 478 Faptele Apostolilor 20:29-31, Filipeni 4:14-15 479 Matei 18:15-17 480 Luca 17:3 481 Galateni 6:1


99

nişte lideri slujitori credincioşi? Este bârna din ochiul tău mai mare

decât paiul de care te plângi?

3.) Aţi încercat să rezolvaţi problema pe baza principiilor biblice?

4.) Îndemnul lui Hristos de a îngriji unul de altul, de a ne purta

sarcinile unii altora în spiritul blândeţii şi al dragostei ar trebui să

fie cel dintâi lucru în mintea noastră.482

5.) Obiectivul principal trebuie să fie restaurarea persoanei care

aduce ofensă, iar nu distrugerea acesteia.

6.) Să îl iubim pe păcătos sau pe vrăjmaşul nostru, dar nu păcatul

lor, acesta este principiul călăuzitor. Noi încercăm să refacem

persoana respectivă cu blândeţe şi dragoste. Acest lucru va servi

drept mărturie demnă de credinţa noastră în timpul corecţiei

păcătosului, în fața Bisericii şi a lumii.

7.) Este adevărat, de asemenea, că nu putem trece cu vederea

păcatul, aşa cum mulţi o fac în bisericile de astăzi: “Noi nu vrem

să creăm probleme, nici certuri sau ofense. Noi spunem: „Lăsăm

totul în voia Domnului!” Acest lucru este greşit. Scriptura ne spune

că avem datoria de a ne opune păcatului în Bisericile noastre. Un

măr putred poate distruge întreaga ladă de mere. Satan şi demonii

săi sunt activi în Biserică pentru a planta disensiuni, opoziţii,

divizii şi furie. El caută să semene răul, astfel încât să ne devorăm

unii pe alţii. Satan se duce unde poate găsi oameni de credinţă

pentru a-i distruge.

8.) Trebuie să iertăm de 70 de ori câte 7, dar nu trebuie să avem

părtăşie cu o astfel de persoană, decât dacă se pocăieşte şi se

întoarce de la calea rea. Dumnezeu ne spune că, dacă iertăm, El ne

va ierta. Dacă noi nu iertăm, nici El nu ne va ierta.483

9.) Persoana ofensatoare trebuie să fie reprimită la părtăşie, atunci

când s-a pocăit, şi-a cerut iertare şi a reparat situaţia, acolo unde

este posibil. Avertismentele în dragoste şi corecţiile, inclusiv

excluderea de la părtăşie pentru o perioadă, sunt necesare pentru

cei care continuă în păcat.

În orice corecţie în Trupul lui Hristos, ar fi bine să urmăm

exemplul lui Moise, care s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea

rebelului Core.484

Acest lider slujitor umil care nu căuta răul

482 Galateni 6:1-3 483 Matei 6:14-15 484 Numeri 16:4


100

nimănui, ci mai degrabă cerea iertare şi milă pentru el, este aprobat

de Dumnezeu. Dumnezeu l-a judecat în cele din urmă pe Core

pentru neascultarea lui,485

dar Moise i-a acordat oportunitatea de a

se pocăi, smerindu-se într-un mod minunat în faţa lui. Moise nu

încerca să-şi refacă reputaţia, ci Îl urma pe Domnul în umilinţă.

Noi trebuie să fim pregătiţi pentru astfel de situaţii care pot apărea

în adunările de credincioşi care se întâlnesc sub conducerea lui

Isus Hristos. Acolo unde lumina străluceşte puternic, inamicul va fi

activ pentru a o perturba.

Dumnezeu să ne dea o astfel de mare smerenie şi iubire a

lui Hristos în corectarea oricărui frate sau soră în Domnul!

485 Numeri 16:27-33


101

Principiul 29

A fi bogat în îndurare

ÎN MULTE dintre epistole, apostolii îşi începeau scrierile

cu minunata frază: „Har şi îndurare.”486

Dacă Dumnezeu a început

să scrie multe din scrisorile Sale sfinte pentru noi în acest mod,

atunci ar trebui să procedăm la fel în propria corespondenţă cu alte

persoane din Trupul lui Hristos. La începutul cărţii lui Iuda citim:

„Îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite.”487

Ne este mai

uşor să avem milă din abundenţă faţă de ceilalţi, sau suntem gata

să îi condamnăm? O persoană căreia îi este mai uşor să-i judece pe

alţii, a pierdut din vedere faptul că lui i-a fost arătată multă

îndurare de către Dumnezeu. Pentru că prin har şi milă am fost

mântuiţi, prin sângele Fiului lui Dumnezeu. În Cartea lui Tit este

scris: „El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în

neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou

şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.”488

Când începem să ne uităm la problemele altora mai mult

decât la problemele noastre, ne aflăm într-un loc periculos în

umblarea noastră cu Domnul. Domnul nostru Isus ne-a lăsat o

parabolă minunată despre milă în Matei 18. Din păcate, se termină

cu judecarea slujitorului rău care nu a arătat milă, ci mai degrabă a

avut intenţia de a-l strânge de gât pe tovarăşul său: „Oare nu se

cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de

tine?”489

Cerem altora ceea ce noi înşine nu realizăm?

Aşa cum Isus a spus fariseilor, Dumnezeu a considerat

dreptatea, mila şi credincioşia mult mai importante decât zeciuiala,

486 1 Timotei 1:2 487 Iuda 1:2 488 Tit 3:5 489 Matei 18:33


102

să te sacrifici pentru aproapele tău şi să fii drept cu ceilalţi. Avem

nevoie de o revelaţie de la Domnul cu privire la cât de importantă

şi esenţială este mila înaintea Lui. Astfel, vom privi mila ca pe un

dar preţios pentru a-l împărtăşi cu alţii: „Vai de voi, cărturari şi

farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi

din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege:

dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe

acelea să nu le lăsaţi nefăcute.”490

Când căutăm să fim mai aproape

de Dumnezeu, trebuie să râvnim după înţelepciunea Sa şi după

roadele Duhului Său. Totuşi, chiar şi aceste atribute sunt pline de

milă, sunt scăldate în milă. Isus ne-a învăţat să-i iubim pe vrăjmaşii

noştri.491

Ar trebui să ne asigurăm că nu există nicio diviziune între

noi şi altă persoană, arătând în primul rând o mare milă pentru acel

credincios. Fie ca mărturia noastră să arate că suntem la fel de plini

de milă cum este şi Dumnezeul nostru.492

Ar trebui să ne amintim în mod constant nouă înşine că ni

s-a iertat mult şi, prin urmare, trebuie să arătăm milă pentru toţi

ceilalţi credincioşi. Dacă nu facem acest lucru şi începem să-i

acuzăm pe ceilalţi, Domnul va îngădui să fim într-o închisoare pe

acest pământ în inimile noastre: „Atunci stăpânul a chemat la el pe

robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria,

fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul

tău cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat

pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.”493

„Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie

judecaţi de o lege a slobozeniei, căci judecata este fără milă pentru

cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata.”494

Dumnezeu să umple Trupul Său cu o unitate puternică în

timp ce privim la Hristos, Marele nostru Păstor şi emanăm

dragostea Lui, grija şi mila faţă de ceilalţi! Deşi putem fi radicali,

înflăcăraţi şi putem cunoaşte Biblia mai bine decât oricine de lângă

noi, să nu ne înşelăm, ci să dovedim creştinismul nostru prin fapte,

arătând o mare dragoste şi milă faţă de toţi păcătoşii şi faţă de

Trupul lui Hristos – surorile şi fraţii noştri.

490 Matei 23:23 491 Matei 5:44 492 Iacov 3:17 493 Matei 18:32-34 494 Iacov 2:12-13


103

Principiul 30

Citirea în întregime a Sfintelor Scripturi

MULŢI CREŞTINI din ţările nepersecutate care au o

Biblie – Biblia completă495

– deseori nu apreciază acest lucru. Nu

ne dăm seama că Biblia este cea mai mare comoară pe care o avem

în această lume. În alte ţări, unde fraţii şi surorile noastre sunt

persecutaţi, ei suspină după Cuvântul lui Dumnezeu şi de multe ori

deţin numai părţi ale Noului Testament sau literalmente bucăţi de

hârtie cu versete copiate pe ele. Cu toate acestea, pentru mulţi din

Trupul lui Hristos există un acces abundent la Biblii complete care

sunt traduse în sute de limbi.496

În mod minunat, accesul la

Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, în mai multe limbi şi în mai multe

ţări din lume, a crescut incomensurabil prin intermediul

computerelor, fie pe dispozitive digitale, în format audio sau sub

formă de carte. Cu toate acestea, din păcate, în comparaţie cu

creştinii din alte ţări persecutate, avem cea mai scăzută dorinţă şi

plăcere pentru a citi Scripturile. Ca ucenici ai lui Isus Hristos

cumpăraţi cu sângele Său, viaţa noastră nu mai este a noastră497

şi,

495 Vechiul şi Noul Testament 496 Unii creştini vor avea păreri împărţite asupra traducerilor Bibliei, preferând

KJV sau o traducere specifică. Deşi există unele traduceri mai literale ale Bibliei,

putem beneficia de mai multe versiuni care chiar parafrazează, pentru a ne ajuta

să contextualizăm Scripturile în dialecte moderne. Trebuie să punem acest lucru

înaintea Domnului şi să nu facem din el un punct de divizare pentru a separa

traducerile, iar dacă avem o preferinţă în favoarea altor traduceri trebuie să nu

provocăm pe alţi fraţi să se poticnească, iscând diviziune şi confuzie. Este mai

bine să fim în ascultare faţă de ceea ce traducerea ne spune mai degrabă, decât să

spunem că este traducerea cea mai bine făcută. În acest caz, ne putem înşela

citind, dar fără a împlini (vezi Iacov 1:22). 497 1 Corinteni 6:20


104

prin urmare, ar trebui să avem dorinţa de a umbla în Cuvântul lui

Dumnezeu zilnic. Chiar dincolo de apetitul nostru de a mânca,

Scripturile ar trebui să ocupe un rol mai important decât orice

altceva în viaţa noastră de zi cu zi.498

Un motiv pentru lipsa

studiului biblic intens este faptul că noi chiar nu credem ceea ce

este scris în Carte. Dacă am crede cu adevărat Scripturile şi faptul

că viaţa care va urma contează mult mai mult decât această

viaţă,499

atunci am fi mai sârguincioşi să ne cufundăm în ceea ce

doreşte Dumnezeu de la noi acum şi pentru veşnicie.

Scripturile spun că nu putem trăi numai cu pâine, ci cu

orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.500

Avem nevoie de

hrană fizică şi de hrană spirituală. Dacă socotim timpul necesar

pentru a mânca alimente de trei ori pe zi, şi dacă am petrece tot

atâta timp zilnic pentru a ne hrăni spiritual – citind Cuvântul lui

Dumnezeu – am avea o trezire personală.

Dintre toate modalităţile de a citi Biblia, una dintre cele

mai benefice este lectura de studiu a întregii Scripturi, verset cu

verset, capitol cu capitol, precum şi carte cu carte. Dincolo de acest

lucru, o lectură cronologică a Scripturilor poate fi de mare folos

pentru a şti exact când au avut loc evenimentele respective. Dacă

toţi credincioşii din mai multe zone s-ar angaja501

să citească Biblia

în mod constant şi consecvent, atunci ar avea loc o mare

consolidare a Trupului lui Hristos. Înainte de a citi Cuvântul lui

Dumnezeu, faceţi o scurtă rugăciune pentru a-I cere Duhului Sfânt

să vă dea lumină şi să vă explice ceea ce veţi citi. Apoi citiţi

Scripturile încet, lăsând timp pentru a permite fiecărui cuvânt să

pătrundă în voi. Acest mod lent de a citi Biblia şi de a-I cere

Duhului Sfânt să vă arate ce ar trebui să învăţaţi, vă va aduce mult

adevăr şi înţelegere, ajutându-vă în fiecare zi, în activităţile zilnice.

Prin urmare, trebuie să citim Bibliile noastre cu atenţie şi încet.

498 Matei 4:4 499 Coloseni 3:1-3 500 Matei 4:4 501 Sugerăm ca toţi credincioşii să fie purtători ai Cuvântului lui Dumnezeu şi să

se angajeze la o metodă sistematică de citire a Bibliei zilnic. Acest lucru va tinde,

de asemenea, către întrebări minunate la fiecare părtăşie, pentru că toţi vor fi citit

aceleaşi părţi de-a lungul fiecărei zile. Acest lucru nu trebuie să aibă prioritate

faţă de citirea lentă a Bibliei pentru fiecare, în mod personal.


105

Nu trebuie să fim ca acei care iau câteva versete preferate

sau chiar scot versete din context, pentru a-şi susţine puncte de

vedere individuale sau doctrinare. Trebuie să urmăm Cuvântul lui

Dumnezeu în întregime, ca standardul şi norma noastră. Nu trebuie

să încercăm să ne afundăm în misterele adânci şi lucrurile tainice

din Cuvântul lui Dumnezeu, ci mai degrabă să citim şi să credem

pur şi simplu502

ceea ce este scris, lăsând acest adevăr să devină

real în viaţa noastră zilnică.503

Sfintele Scripturi trebuie să fie citite în mod constant,

memorate, considerate ca fiind mai importante decât aurul şi

argintul. Ar trebui să preţuim Scripturile mai mult decât hrana

noastră zilnică. Cuvintele lui Dumnezeu ar trebui să fie bucuria şi

speranţa noastră. Fie ca noi să urmăm exemplul fraţilor noştri dragi

din Biserica subterană din diferite ţări, care citesc Scripturile timp

de mai multe ore pe zi.

Pentru a vă ajuta în mod practic la acest lucru, am elaborat

un program de citire care trece prin întreaga Biblie cronologic

(aranjată în ordinea succesiunii evenimentelor). Credincioşii se pot

angaja să citească o secţiune zilnic, astfel încât în 365 zile întreaga

Scriptură poate fi parcursă în contextul şi plinătatea ei. Credem că

acest lucru va risipi multe erori doctrinare504

care au fost păstrate

de unii, şi ne va permite tuturor să fim mai pricepuţi în cunoaşterea

Sfintelor Scripturi, care sunt o lumină pe cărarea noastră505

în acest

pelerinaj pământesc.506

502 2 Corinteni 11:3 503 Faptele Apostolilor 1:1 504 Multe erori doctrinare apar prin extragerea unui adevăr şi scoaterea acestuia

din context. Prin urmare, o lectură a Bibliei mai echilibrată ne poate ajuta să

plasăm adevărurile în ordinea lor corectă şi în locul lor rânduit de Dumnezeu. 505 Psalmul 119:105 506 1 Petru 1:17


106

Principiul 31

Discipline evlavioase pentru adunări

UNA dintre bijuteriile ascunse ale Bisericii este disciplina

evlavioasă. A existat o mare lipsă de încurajare în evanghelismul

modern înspre disciplinele evlavioase cum ar fi: postul, aşteptarea

lui Dumnezeu, trezitul de dimineaţă, acoperirea capului,

rugăciunea biruitoare, citirea Bibliei în mod sistematic, memorarea

versetelor, îngenuncherea în rugăciune şi multe alte tradiţii

evlavioase din istoria Bisericii.

Mulţi au fost învăţaţi că astfel de lucruri sunt legaliste şi,

dacă este posibil, ar trebui evitate. Totuşi, în Noul Testament, toate

aceste discipline au fost predate şi practicate de primii apostoli.

Însuşi Domnul nostru a învăţat şi a practicat postul.507

Primii

apostoli L-au aşteptat pe Dumnezeu, slujind508

în prezenţa Lui.

Domnul nostru se trezea devreme, înaintea tuturor, ca să se roage

şi să caute prezenţa Tatălui Său.509

Scripturile încurajează femeile

să îşi acopere capul în rugăciune.510

Unii frați din Biserica primară

au avut o lucrare de mijlocire.511

Apostolii s-au dăruit studierii

detaliate a Scripturii.512

Memorarea Scripturii a fost un principiu al

507 Matei 6:16-18, Matei 4:1-11 508 Faptele Apostolilor 13:2, Isaia 40:30-31 509 Marcu 1:35, Marcu 16:9 510 Acest adevăr nu ar trebui să fie considerat drept robie, ci mai degrabă o

libertate şi o modalitate de a asculta de Domnul, ca şi soră în Hristos. Practic,

toate cultele, mişcările şi grupurile creştine, cu excepţia câtorva au păstrat această

practică în viaţa Bisericii până în ultima generaţie, în cea mai mare măsură. (vezi

1 Corinteni 11:2-16) 511 1 Tesaloniceni 3:10 512 Faptele Apostolilor 6:4, 2 Timotei 2:15


107

poporului lui Dumnezeu pe durata ambelor Legăminte.513

Apostolul Iacov s-a rugat pe genunchi514

până când i s-au

deformat, ajungând să arate ca ai unei cămile.515

Există nenumărate

alte exemple ale celor cărora lucrările le-au urmat credinţa.

Învăţăturile evlavioase nu ne ajută doar să creştem

spiritual, ci sunt nişte mijloace măreţe prin care Domnul lucrează

la omul nostru lăuntric şi încurajează dependenţa noastră de Duhul

lui Hristos. Este mult mai important pentru noi să fim disciplinaţi

în viaţa spirituală, decât în viaţa cea fizică. Multe persoane suferă

pierderea somnului, a timpului şi a banilor pentru a avea succes

într-un loc de muncă, pentru un hobby sau niște jocuri. Dar mulţi

nu vor să sufere nicio disciplină pentru a putea să crească în

umblarea lor spirituală cu Domnul.

Treburile vieţii noastre516

şi ale culturii bisericeşti moderne

ne pot distrage atenţia de la devotamentul simplu şi disciplina cu

Domnul, după cum a spus un frate: „Când lucrarea noastră pentru

Domnul devine atât de ocupantă încât Îl uităm pe Domnul Însuşi,

este timpul să te opreşti din tot ceea ce faci şi să-L cauţi pe El.”517

Există anumite discipline, care ne sunt de folos în

umblarea noastră personală cu Domnul, iar unele dintre ele servesc

la zidirea Trupului lui Hristos. Ne-au fost date directive scripturale

clare privind tradiţiile şi practicile pe care Biserica primară le avea,

aşa că le putem proba. Având o astfel de încredere, ne putem

întâlni împreună ca şi Biserică, 2000 de ani mai târziu, practicând

multe dintre disciplinele simple pe care aceste adunări le aveau.

Cu mare bucurie, putem umbla în aceleaşi învăţături şi

practica aceleaşi discipline evlavioase, pe care şi apostolii le-au

practicat. Dumnezeu să ne dea o viziune proaspătă şi încurajare

pentru a încerca să facem tot ceea ce este scris în Scriptură,

urmând căile apostolilor, nu ideile moderne ale oamenilor!

513 Deuteronom11:18, Coloseni 3:16, Psalmul 119:11 514 Efeseni 3:14, Psalmul 95:6 515 Tradiţia Bisericii primare susţine că Iacov a fost numit “genunchi de cămilă”

din cauza umflăturilor din genunchi de la timpul petrecut în rugăciune. 516 Luca 9:41-42 517 K.P. Yohannan


108

Principiul 32

Evlavia prin actul de supunere

UNUL dintre cele mai importante aspecte ale evlaviei în

viaţa unui credincios este cel al supunerii. Dacă cineva nu este

supus, ci are un spirit rebel, se expune unui mare pericol de

mândrie şi păcat. Ne sunt date multe avertismente în Scriptură

despre starea de rebeliune şi nesupunere în viaţa unui credincios.

Trebuie să recunoaştem suveranitatea lui Dumnezeu şi domnia Sa

peste toată creaţia, peste vieţile noastre şi peste Biserică. Trebuie

să ne supunem minţile noastre autoritatății Scripturii, în timp ce Îi

suntem ascultăm de Dumnezeu în duhul nostru, pentru că El ne

deţine acum. Trebuie să ne supunem acelora pe care i-a înzestrat

cu chemări şi daruri de conducere în Biserică.518

Dumnezeu are, şi

întotdeauna va pune, păstori în Trupul lui Hristos pentru

supravegherea şi protejarea turmei lui Dumnezeu sub conducerea

Marelui Păstor, Isus Hristos, Domnul nostru.519

Dacă urmăm calea nesupunerii, înălţându-ne pe noi înşine,

vom ajunge conduşi de spiritul lui Lucifer sau Satan,520

cel care a

fost primul ce s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Astfel, el ne

va influenţa să ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu şi a tuturor

autorităţilor Sale delegate.

„În timp ce vom examina ce înseamnă să ai acest spirit de

supunere, trebuie să renunţăm la raţionamentul nostru uman şi la

capcanele culturale, astfel încât să putem accepta pe deplin ceea ce

518 Efeseni 4:11-12 519 1 Petru 5:1-4 520 Isaia 14:12-15


109

ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Din păcate, am moştenit o

natură rebelă de la Adam, aşa că nu fi surprins să o descoperi

luptând pentru a rămâne în viaţă. Vom fi ajutaţi dacă vom permite

luminii Cuvântului lui Dumnezeu să ne descopere această

rebeliune şi apoi, în mod deliberat, vom alege să credem ceea ce ne

arată Scriptura, în loc de ceea ce spune firea noastră.

“Supunerea biblică faţă de autorităţi este recunoaşterea

faptului că Dumnezeu, Creatorul meu, este autoritatea supremă şi

are toată puterea. Ca lutul în mâna olarului, eu, creaţia Sa, ar trebui

să predau controlul total al vieţii mele voii Lui. Aceasta include

supunerea şi ascultarea unei autorităţi umane delegate asupra mea,

dându-mi seama că, atunci când fac acest lucru, eu mă supun de

fapt autorităţii lui Dumnezeu. De asemenea, atunci când mă revolt

împotriva autorităţii delegate,521

de fapt mă revolt împotriva lui

Dumnezeu Însuşi.”

Această definiţie identifică cine este Dumnezeu cu

adevărat şi care este locul nostru în creaţia Sa, incluzând supunerea

absolută faţă de El şi faţă de autorităţile Sale delegate.”522

Isus Însuşi S-a supus lui Dumnezeu Tatăl.523

Prin urmare,

El a fost supus celorlalte autorităţi, după cum L-a condus Duhul lui

Dumnezeu. Acesta este un exemplu de urmat pentru noi, deoarece

atunci când suntem abuzaţi pe nedrept de dragul Împărăţiei lui

Dumnezeu suntem binecuvântaţi.524

Adevărata supunere poate avea loc numai sub călăuzirea

Duhului lui Dumnezeu. Mulţi par a se supune, dar în inimile lor

sunt mult prea plini de amărăciune, pentru a se putea pleca sub o

autoritate. Supunerea dumnezeiască este atunci când individul

devine capabil – prin harul lui Dumnezeu – în condiţii bune şi rele,

să asculte de Dumnezeu. Un astfel de exemplu în Vechiul

Legământ este atunci când David s-a supus conducerii lui Saul,

521 În unele cazuri, trebuie să ne opunem autorităţii pe care Dumnezeu a rânduit-o,

în scopul de a asculta deceea ce a poruncit Dumnezeu. Trebuie să ascultăm de

autorităţi până la punctul în care ne poruncesc să nu ascultăm de Dumnezeu,

autoritatea supremă. Există şi alte exemple de nesupunere civilă în Biblie (vezi

Exodul 1:17, Daniel 3:12). Acest lucru necesită înţelepciunea sfinţilor şi

călăuzirea Duhului pentru a şti când trebuie să ne opunem sau când trebuie să ne

supunem pe deplin, chiar la nedreptate şi abuzuri. 522 K.P. Yohannan 523 Luca 22:42, 1 Corinteni 15:27-28, Evrei 5:7-8 524 Matei 5:11


110

chiar dacă Domnul plecase din viaţa acestuia. Chiar au existat

momente când Saul a încercat să-l omoare pe David aruncând o

suliţă spre el, totuşi, în aceste circumstanţe, el încă s-a supus.525

În Epistola către Efeseni ni se arată clar precedentul biblic

al supunerii: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca

Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos

este Capul Bisericii, El, Mântuitorul Trupului. Şi, după cum

Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse

bărbaţilor lor în toate lucrurile.”526

Dacă bărbaţii caută soţii supuse, trebuie să se supună ei

înşişi lui Dumnezeu şi să se comporte faţă de ele în acelaşi fel cum

S-a comportat Isus cu Biserica. Isus a iubit Biserica atât de mult

încât Şi-a dat viaţa pentru ea, la fel, un soţ trebuie să-şi dea viaţa

pentru soţia sa. Efeseni spune: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum

a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea.”527

Acest

lucru duce la o uniune frumoasă, în care soţia nu are probleme în a

se supune, în timp ce vede iubirea şi sacrificiul soţului ei.

Supunerea există în viaţa noastră de zi cu zi şi, în plus, se

aplică şi liderilor politici sau poliţiei. Supuneţi-vă guvernului:

„Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este

stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt,

au fost rânduite de Dumnezeu.”528

Dacă ne va fi interzis să credem

şi să împărtăşim Vestea Bună a Evangheliei, trebuie să răspundem

la fel ca Petru şi Ioan: „Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis:

„Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să

ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem

să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.”529

Biblia ne învaţă, de asemenea, supunerea unul faţă de

celălalt. Nu trebuie să avem dreptate tot timpul. Putem să ne

smerim pentru a menţine pacea: „Supuneţi-vă unii altora în frica

lui Hristos!”530

Trebuie să ne supunem liderilor pe care îi desemnează

Hristos în Biserică. Aici este un exemplu al acestui îndemn spre

525 1 Samuel 18:11 526 Efeseni 5:22-24 527 Efeseni 5:22 528 Romani 13:1 529 Faptele Apostolilor 4:19-20 530 Efeseni 5:21


111

supunere dat de un părinte din biserica primară: „Dacă rugăciunea

unuia şi a altuia are o putere atât de mare, cu cât mai mult are

putere rugăciunea episcopului şi a întregii Biserici. Oricine nu vine

la adunare dă dovadă de mândrie şi el însuşi s-a separat; pentru că

este scris: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri.” Să fim atenţi să

nu ne opunem episcopului, ci prin supunerea noastră să ne putem

dedica lui Dumnezeu.”531

1 Corinteni spune: „Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni

şi fiecăruia care ajută la lucru şi se osteneşte.”532

De asemenea,

apostolul Petru a spus: „Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor

bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie.

Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă

har.”533

În epistola către Evrei suntem îndemnaţi astfel: „Ascultaţi

de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra

sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca

să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva

nu v-ar fi de niciun folos.”534

Cea mai importantă supunere este supunerea faţă de

Dumnezeu: „Dar în schimb ne dă un har şi mai mare. De aceea,

Scriptura spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har

celor smeriţi.” Supuneţi-vă, dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă

diavolului, şi el va fugi de la voi.”535

Dacă nu ne supunem şi nu ne

predăm pe deplin lui Dumnezeu, nu poate exista o viaţă creştină de

biruință. Supunându-ne Tatălui ceresc şi cerându-I să ne dea

victoria, conflictul este câştigat, căci Hristos este biruitorul: „Dar

mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu! El ne dă biruinţa prin Domnul

nostru Isus Hristos.”536

Isus ne-a eliberat nu doar de sub pedeapsa

păcatului, ci și de sub puterea lui.537

531 Ignatius (A.D. 35-105) 532 1 Corinteni 16:16 533 1 Petru 5:5 534 „Ascultați de cei care vă conduc, şi fiţi-le supuşi, pentru că aceştia veghează

asupra sufletelor voastre, ca unii care vor da socoteală de ele, ca ei să poată face

acest lucru cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu vă este de niciun folos.”

Traducerea literală Young (Evrei 13:17) 535 Iacov 4:6 536 1 Corinteni 15:57 537 Matei 1:21, Romani 6:14


112

Fie ca noi să învăţăm din nou disciplina evlavioasă a

supunerii în timp ce ne adunăm sub conducerea lui Isus Hristos!


113

Principiul 33

Ascultarea credincioşilor - Botezul

ÎN CREŞTINISM au existat diviziuni uriaşe pe tema

doctrinei botezului. Cu toate acestea, această practică nu poate fi

ignorată, pentru că este biblică şi trebuie să fie prezentă în viaţa

Bisericii. Botezul este rezervat numai credincioşilor care au venit

„din întuneric la lumina Sa minunată.”538

Mulţi credincioşi

adevăraţi au devenit martiri pentru a apăra şi a susţine adevărul

despre botezul credinciosului. Ei s-au ridicat împotriva ideologiei

false a botezului copiilor înfăptuit de către sistemul bisericii

catolice, timp de mai mulţi ani. Cei care erau cunoscuţi în anii

1500 sub numele de anabaptişti au fost cei care s-au re-botezat,

prin urmare numele de „Ana (re-) baptişti (botezaţi)”. Mulţi dintre

ei au plătit un preţ scump în timp ce persecutorii acelor zile i-au

făcut martiri printr-un al treilea botez, prin înec.

Mărturii repetate de-a lungul istoriei Bisericii confirmă

faptul că, atunci când un credincios îşi mărturiseşte credinţa în

Domnul Isus Hristos, el va avea o dorinţă de a asculta de Domnul

în apa botezului. Dacă se face prin scufundare, stropire sau orice

altă metodă, asesta nu trebuie să fie un punct de separare între

credincioşi. Unii numesc botezul prima formă de ascultare corectă

de Domnul, pentru că este una dintre primele porunci date unui

creştin născut din nou. Alţii vor încerca să considere botezul fără

nicio importanţă, deoarece ar fi doar o poruncă neînsemnată, dar

trebuie să știm că până şi cele mai mici porunci de la Dumnezeu în

Ziua Judecăţii vor fi foarte importante.

538 1 Petru 2:9


114

Domnul Isus Hristos Însuşi a exemplificat botezul în apă –

adult fiind, a fost botezat de către Ioan Botezătorul în râul Iordan.

Dumnezeu Tatăl a fost mulţumit, a deschis cerul şi a vorbit printr-

un glas: "Tu eşti Fiul Meu Preaiubit, în Tine îmi găsesc toată

plăcerea.”539

Ni se porunceşte să ne botezăm, în Evanghelia după

Matei: „botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului

Duh.”540

De asemenea, în Evanghelia după Marcu: „Cine va crede

şi se va boteza, va fi mântuit, dar cine nu va crede, va fi osândit”541

De-a lungul cărţii Faptele Apostolilor credincioşii L-au urmat pe

Hristos prin botez, inclusiv cei 3000 de oameni mântuiţi la

Rusalii.542

Atunci când suntem botezaţi declarăm în faţa lumii

credinţa noastră în Isus Hristos, că suntem botezaţi împreună cu El

în moartea Lui – morţi faţă de păcat – şi că ne ridicăm prin

învierea lui Isus, fiind aşezaţi în Hristos. Suntem botezaţi într-un

singur trup şi de un singur Duh, în Numele Tatălui, Fiului şi al

Sfântului Duh.

După primirea lui Hristos nu sunt necesare cursuri pentru

botez. „Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul

a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă

crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus

Hristos este Fiul lui Dumnezeu. A poruncit să stea carul, s-au

coborât amândoi în apă şi Filip a botezat pe famen.”543

Fie ca noi să luăm seama la aceste lucruri şi să tratăm

fiecare poruncă a Scripturii ca fiind importantă, mai importantă

decât orice altceva în această viaţă pământească!

539 Marcu 1:11 540 Matei 28:19 541 Marcu 16:16 542 Faptele Apostolilor 2:41 543 Faptele Apostolilor 8:36-38


115

Principiul 34

Trupul lui Hristos: o armată de evanghelişti

POTRIVIT Bisericii subterane chineze de la sate,

mărturisirea, evanghelizarea şi ucenicizarea reprezintă sarcina

numărul unu a Bisericii. Strigătul lor de a merge şi de a face noi

ucenici este susţinut de însăşi vieţile lor. În multe cazuri, dacă

vorbesc cu persoana greşită despre Isus, ei se confruntă cu

închisoarea, tortura şi chiar moartea. Sarcina de a împărtăşi

Evanghelia este pentru fiecare creştin, chiar dacă și-ar da viaţa ca

şi martiri. Creştinii chinezi ne învaţă că, atunci când sămânţa lor

(viaţa lor) a căzut în pământ şi a murit, se va multiplica, producând

mult mai multă roadă.544

Prin sângele lor, o nouă creştere se

apropie. Sămânţa – trupul lor care a murit – produce acum 100,

1000 sau chiar mai multe seminţe.

Dacă ne gândim că îngerii din ceruri se bucură atunci când

un păcătos se pocăieşte545

ştim că inima lui Dumnezeu este atinsă

şi El se bucură, de asemenea. Creştinii moderni spun: “Nu, sarcina

numărul unu este să ne închinăm şi să-L iubim pe Dumnezeu.”

Răspunsul: “Atunci arată cât de mult Îl iubeşti şi I te închini Lui

prin fapte! Fii martor al Său şi oferă-I bucurie Tatălui!” Există

multe scuze: “nu am darul de a mărturisi”; “mărturia este pentru

păstori şi pentru misionari”; “nu vreau să supăr oamenii”; “vreau

să respect celelalte religii”; “nu cunosc Biblia îndeajuns de bine”;

“ce vor crede oamenii despre mine?” şi “eu nu sunt un extremist”.

544 Ioan 12:24 545 Luca 15:7


116

Toate acestea sunt minciuni ale lui Satan, ale lumii şi ale propriei

noastre firi păcătoase. N-avem încredere în Dumnezeu, că El ne va

ajuta şi ne va împuternici. Vă rugăm să citiţi promisiunea din Fapte

1/8: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt

peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în

Samaria şi până la marginile pământului.” Dacă simţi că nu poţi

vorbi, n-ai fi dispus să oferi un tratat?546

Imaginează-ţi grupuri de credincioşi întâlnindu-se regulat

echipaţi cu tratate, în aşa fel încât în timpul săptămânii pot să le

înmâneze după cum Duhul lui Dumnezeu îi călăuzeşte. Aceste

broşuri vor fi de mare ajutor pentru cei care caută adevărul. Puteţi

adăuga informaţiile voastre de contact pe broşură, pentru ca ei să

vă poată contacta. Dacă îi invitaţi la părtăşia voastră, vor învăţa

despre Hristos şi vor deveni ucenici prin mărturia văzută şi

lucrarea Duhului Sfânt. Credem că este nevoie de o mişcare

radicală a credincioşilor deplin angajaţi în evanghelizare în timpul

săptămânii, indiferent de vocaţia sau locul de muncă pe care le au.

Imaginaţi-vă o armată de credincioşi implicaţi în mod constant în

evanghelizare şi mărturisire pentru lumea pierdută din jurul lor!

Evanghelizarea şi ucenicizarea oamenilor din lume nu este o

opţiune, ci o poruncă547

de la Domnul Isus Hristos. Oamenii sunt

ignoranţi în ceea ce priveşte mesajul Evangheliei, nu cunosc

Scriptura şi nici pe Hristos. Noi trebuie să proclamăm Evanghelia

şi mesajele Scripturii, prin viaţa şi prin gurile noastre, astfel încât

Duhul Sfânt să poată aduce bărbaţi şi femei la pocăinţă.548

Se apropie timpul când nu vom mai fi în stare să facem

lucrarea de răspândire a Evangheliei aproapelui nostru la fel de

uşor. Trebuie să fim activi acum! Numai acei credincioşi care sunt

treji pentru Dumnezeu vor avea această povară. Mulţi nu mai au

nici lacrimi pentru sufletele pierdute din jurul lor, deoarece L-au

întristat pe Duhul Sfânt în viaţa lor. Când creştinismul nostru are

prea puţină lepădare de sine, vom fi conduşi de poftele firii şi nu

vom împărtăşi poverile spirituale de la Domnul. Un motiv pentru

546 Sunt multe tratate biblice bune ce pot fi obţinute gratuit sau printate acasă.

Stai în rugăciune ca să ştii spre ce strategie şi tratat te călăuzeşte Domnul să

foloseşti în zona ta. Trebuie să fim conduşi de Duhul Sfânt în orice mod în

vestirea Evangheliei. 547 Matei 28:16-20 548 Romani 2:4


117

creşterea excepţională a Bisericii din China este acest fapt: toţi

credincioşii în mişcarea Bisericii de casă sunt consideraţi

evanghelişti!

„Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum

vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre

El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt

trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele

celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”549

Dumnezeu să ridice în zilele noastre o armată de purtători ai

acestei veşti bune!

Încurajăm adunările de credincioşi să aibă broşuri tipărite

disponibile pentru poporul Domnului atunci când se adună, astfel

încât să le poată distribui în zona locală.

În Scripturi vedem Antiohia ca pe o adunare mare în care

erau mulţi prooroci şi învăţători.550

De asemenea, acest loc era o

bază de misiune, de unde apostolul Pavel şi ceilalţi au fost

trimişi551

şi s-au întors pentru a se odihni, pentru a fi zidiţi şi

încurajaţi. În acelaşi mod, putem privi şi vedea fiecare adunare de

casă ca fiind o bază de misiune, pentru a răspândi Evanghelia la tot

cartierul şi în toată zonă locală respectivă. Domnul să ne dea o

inimă zdrobită pentru cei pierduţi552

şi pasiunea de a ajunge la ei cu

Evanghelia Domnului nostru! Fie ca noi să realizăm că fiecare

creştin este un misionar!

Biserica nu s-a extins niciodată fără sacrificiu, ca să ai o

recoltă bogată presupune muncă grea pentru a semăna, ara şi

culege. Trebuie să fim dispuşi să-l urmăm pe Domnul, negând

căile noastre egoiste553

, astfel încât Evanghelia să poată înainta.

Prin urmare, vom putea spune ca în zilele apostolilor: „Cuvântul

lui Dumnezeu a continuat să se răspândească şi să înflorească.”554

549 Romani 10:14-15 550 Faptele Apostolilor 15:35 551 Faptele Apostolilor 13:4-12 552 Ieremia 8:20, Matei 9:36-38 553 Luca 9:23 554 Faptele Apostolilor 12:24


118

Principiul 35

Cina Domnului: Moartea lui Hristos

CINA DOMNULUI este în mod clar o practică a Noului

Testament pe care primii ucenici au păstrat-o, iar semnificaţia ei

este legată de sfârşitul veacului. Scriptura spune că în timp ce ne

amintim de Domnul, proclamăm moartea Sa, până când El se va

întoarce.555

Această moarte este importantă, deoarece El a luat

asupra Sa păcatele noastre şi ne-a absolvit de mânia lui

Dumnezeu.556

Ce veste bună şi glorioasă avem de sărbătorit: faptul

că este o lucrare completă,557

iar noi nu trebuie să suferim mânia

lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, dacă suntem în Isus Hristos,

păşind într-o viaţă de adevărată ucenicie cu El.558

Cina Domnului nu este doar un simbol, ci o aducere

aminte foarte importantă a actului sfânt al lui Dumnezeu vărsându-

Şi sângele pentru păcatele oamenilor. Dacă ne facem părtaşi

acestei cine într-un mod nevrednic fără a avea o teamă

reverenţioasă de Dumnezeu în viaţa noastră de zi cu zi, atunci

putem suporta disciplina lui Dumnezeu în Biserică asupra

noastră.559

Astfel, a lua Cina Domnului este parte din a realiza că

Isus Hristos este Capul Bisericii Sale şi că El îi corectează şi îi

păstoreşte pe ai Săi.

Toţi credincioşii adevăraţi sunt invitaţi să participe la Cina

Domnului. „Dar nimeni să nu mănânce sau să bea Euharistia

555 1 Corinteni 11:26 556 Efeseni 2:3, 2 Corinteni 5:21 557 2 Corinteni 5:18 558 1 Tesaloniceni 5:5-10, 1 Petru 4:4 559 1 Corinteni 11:27


119

voastră [Cina Domnului], cu excepţia celor care au fost botezaţi în

Numele Lui, căci în ceea ce priveşte acest lucru, de asemenea,

Domnul a spus „nu daţi lucrurile sfinte câinilor.”560

În 1 Corinteni

ni se aminteşte să ne examinăm pe noi înşine: „De aceea, oricine

mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip

nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să

se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea

aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi

mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul

Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi

bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi

judecaţi.”561

Domnul vrea ca noi să ne examinăm, mărturisindu-ne

orice păcat înainte de a participa la Cina Domnului: „Dacă ne

mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte

păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”562

Mărturisirea

include, de asemenea, pocăinţa şi renunţarea la aceste păcate pe

viitor. Dacă mai plângeţi încă pentru păcatele voastre, ar fi bine să

vă abţineţi de la participarea la Cina Domnului. Cu toate acestea,

Domnul vă iubeşte şi vrea ca voi să luaţi parte la Cina Lui, cu

condiţia să vă fi mărturisit şi să fi cerut curăţarea de păcate.

Cina Domnului ne determină să vedem şi să ne amintim de

marele sacrificiu al Domnului nostru. O rugăciune apostolică

veche spune: „Ne-ai dat nouă prin har hrana spirituală şi băutura, şi

viaţa veşnică prin Robul Tău.”563

Astfel, la frângerea pâinii trebuie

să fim recunoscători şi smeriţi.

Duhul Sfânt este dornic de a preamări şi înălţa persoana lui

Hristos,564

iar acest lucru se întâmplă prin practicarea Cinei

Domnului: „La început a fost Hristos, Cel care a fost propovăduit:

Persoana care a fost expusă înaintea tuturor, Cel prin care a venit

Evanghelia. Aceasta este „Evanghelia lui Dumnezeu, care Îl

priveşte pe Fiul Său.” Accentul nu a fost pus pe ceea ce oamenii ar

putea avea, ci pe drepturile lui Dumnezeu şi slava lui Hristos.

Acest lucru poate părea să tensioneze lucrurile, dar înţelegeţi că

560 Didahii (A.D. 80-140) 561 1 Corinteni 11:27-31 562 1 Ioan 1:9 563 Didahii (A.D. 80-140) 564 Ioan 15:26


120

Duhul Sfânt – Păstrător al onoarei lui Hristos – este Cel mai gelos

pe această temă şi Se va angaja să-L pună pe Hristos înaintea

tuturor.”565

Cina Domnului, de asemenea, ne ţine mereu smeriţi

arătându-ne că suntem nişte mari păcătoşi care au nevoie de

mântuire. Acest adevăr a fost împărtăşit de către unul dintre

Părinţii Bisericii timpurii, astfel: „Cuvântul lui Dumnezeu devine

Euharistia [Cina Domnului], care este trupul şi sângele lui Hristos,

la fel şi trupurile noastre, hrănite de acestea, vor fi depuse în

pământ şi, suferind descompunerea acolo, se vor ridica la vremea

lor din nou. Cuvântul lui Dumnezeu ne garantează învierea pentru

slava lui Dumnezeu. Chiar Tatăl este Cel care dă în mod liber celui

mort nemurirea şi acestei putreziri neputrezirea; pentru că puterea

lui Dumnezeu este desăvârşită în slăbiciune, astfel încât noi să nu

ne umflăm niciodată de mândrie, ca şi cum am avea viaţă de la noi,

şi să ne revoltăm împotriva lui Dumnezeu, mintea noastră

devenind astfel nerecunoscătoare.”566

În timpul unei perioade de trezire şi restaurare puternică,

Domnul lucra prin credincioşi numiţi anabaptişti. Iată un citat din

anul 1527: „Cina Domnului va fi ţinută ori de câte ori fraţii sunt

împreună, proclamând astfel moartea Domnului şi îndemnând pe

fiecare să comemoreze modul în care Hristos Şi-a dat viaţa pentru

noi, vărsându-Și sângele ca noi să putem fi, la rândul nostru,

dispuşi să ne dăm trupul şi viaţa de dragul Lui, adică de dragul

tuturor fraţilor.”567

În încheiere, iată un imn frumos al fondatorului mişcării

Moravienilor, mişcare care a trimis misionari în cele mai

îndepărtate colţuri ale globului proclamându-L pe Mielul

înjunghiat al lui Dumnezeu: “Isus, sângele şi neprihănirea Ta.

Frumuseţe este ea, e haina mea glorioasă. Doamne, cred că

păcătoşi au fost mai mulţi decât nisipul de pe ţărmul oceanului, dar

Tu ai plătit pentru fiecare dintre ei şi ai făcut ispăşire completă

pentru toţi.”568

565 William MacDonald (1917-2007) 566 Irenaeus (A.D. 130-202) 567 Schleitheim Brotherly Union (1527) 568 Contele Nicolaus Zinzendorf (1700-1760)


121

Dumnezeu să găsească cu cale să ridice o astfel de mişcare

din nou, pentru a aduce Evanghelia lui Dumnezeu sufletelor

rătăcite care pier!

Principiile 36-42

Principii ale Bisericii subterane din China


124

Principiul 36

Dependenţa de lucrarea Duhului Sfânt

ÎN CARTEA Faptele Apostolilor Biserica a fost născută,

condusă, susţinută şi crescută în puterea Duhului Sfânt. Pentru

mulţi există o ezitare de a vorbi prea mult despre dependenţa

radicală de mişcarea Duhului Sfânt. Astăzi, pentru mulţi creştini

sinceri şi care cred Biblia, această terminologie aduce în minte

multe excese de cel mai rău fel – fie că este o căutare egoistă după

Duhul lui Dumnezeu pentru a avea un sentiment,569

o ungere doar

ca să ne bucurăm de ea,570

un fel de vindecare extravagantă, (cum

ar fi aurul în dinţi) fie alte manifestări extra-biblice evidente care

întristează inima lui Dumnezeu. Diavolul, inamicul nostru, va face

întotdeauna un fals571

dintr-un autentic, în încercarea de a-i înşela

pe unii572

şi de a-i descuraja pe alţii. Unii din cercurile carismatice

susţin că Biserica din China experimentează aceleaşi manifestări

ca ale lor, dar acest lucru nu este adevărat.

„Darurile Duhului Sfânt sunt acceptate şi practicate cu

braţele deschise în Bisericile de casă subterane din China, dar

anumite activităţi, cum ar fi vorbirea în limbi şi proorocia nu sunt

accentuate. Ceea ce face elementul carismatic unic în China este că

nu există dezordine.”573

569 2 Timotei 3:4 570 Faptele Apostolilor 8:18-19 571 2 Corinteni 11:15 572 Matei 24:24 573 Fratele Zhu


125

Biserica rurală subterană din China se bazează pe acest

fapt şi chiar se aşteaptă ca, atunci când Evanghelia Domnului Isus

Hristos este declarată, să fie confirmată uneori de semne mari şi

minuni.574

Această dependenţă de Duhul Sfânt care să ne mişte, să

ne călăuzească şi să confirme Evanghelia este biblică şi necesară în

Biserică. Nu era ceva neobişnuit ca vindecarea să aibă loc în

fiecare sat prin care pionierii mişcării Bisericii de case au intrat

atunci când erau duşi peste tot în China, din cauza persecuţiei.

Trebuie să ne întrebăm cât de mult ne bazăm şi dacă depindem cu

adevărat de Duhul Sfânt în viaţa noastră de zi cu zi?

„Ei sunt creştini înflăcăraţi având o umblare vitală şi reală

cu Domnul Isus Hristos. Nu există culte în Biserica subterană din

mediul rural. Nu există metodişti, prezbiterieni, baptişti, sau orice

altceva. Ei sunt pur şi simplu urmaşi ai lui Hristos. În Biserica

subterană nimeni nu are pregătire teologică. Dependenţa lor este de

Duhul Sfânt, ca El să-i înveţe.”575

Fără o structură instituţională şi ierarhică puternică, unele

dintre Bisericile de casă se bazează 100% pe Duhul Sfânt pentru

călăuzire. La fel cum Duhul Sfânt a dat instrucţiuni pentru primii

creştini, Bisericile de casă primesc, de asemenea, instrucţiuni

direct de la Duhul Sfânt.

În timpul Revoluţiei Culturale comuniste, Bibliile erau

rare şi greu de obţinut. O biserică de casă s-a rugat şi a cerut

Domnului Isus Hristos să le dea Cuvântul Său. Acolo era o

diaconiţă în vârstă, care avea peste optzeci de ani. Ea a postit total

(abţinându-se de la mâncare şi apă) şi s-a rugat timp de

nouăsprezece zile. A fost umplută de Duhul Sfânt şi stătea în

mijlocul bisericii, în casă. Toată lumea stătea în jurul ei. Prin

ungerea Duhului Sfânt, această soră recita versete din Biblie cu

voce tare şi în mod clar, iar ceilalți scriau cuvintele. Fiecare cuvânt

a fost Cuvântul lui Dumnezeu, în timpul în care existau numai

câteva Biblii în China. Dumnezeu a uns-o pe sora aceasta cu un dar

special al Duhului pentru a recita pe dinafară versete din Biblie.

Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt nu doar ca un mângâietor

şi călăuzitor, ci, de asemenea, ca o putere de a ne schimba viaţa.

Orice lucrare făcută în vieţile oamenilor fără Duhul Sfânt este

574 Romani 15:19 575 E.A. Johnston


126

lipsită de orice viaţă şi schimbare. În Zaharia, acest adevăr este

prezentat în locul în care se spune: „Atunci el a luat din nou

cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către

Zorobabel şi sună astfel: „Lucrul acesta nu se va face nici prin

putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul

oştirilor!”576

Cu toate acestea, mulţi tăgăduiesc puterea de

schimbare a unei vieţi de către Dumnezeu şi Duhul Său:

„având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.

Depărtează-te de oamenii aceştia.”577

Duhul Sfânt ne dă puterea de

a mărturisi, ca şi în Faptele Apostolilor 1:8, dar trebuie să-I cerem

acest lucru şi noi trebuie să ne predăm cu totul Lui.

Fratele Enguan din reţeaua de Biserici de casă din Lixin dă

această mărturie: „Am fost una dintre cele mai greu persecutate

Biserici din toată China. Poliţia a măturat în mod regulat zona

noastră şi a efectuat operaţiuni usturătoare. În fiecare an, mai mult

de o sută de lideri erau arestaţi. Creştinii din zona noastră nu erau

credincioși de mult timp, înainte ca să fie luaţi de către poliţie.

Putea exista câte un frate care a fost credincios timp de şase ani,

dar a slujit cinci ani şi jumătate în închisoare. Nu era ceva

neobişnuit să fie credincioşi care erau bebeluşi spirituali, mântuiţi

de o lună sau puţin mai mult, înainte de a fi martiri pentru credinţa

lor. Aşa era viaţa în acele zile. Au fost zile grele.”578

Să presupunem că am fi ameninţaţi cu închisoarea şi bătaia

pentru proclamarea Evangheliei. Am mai face acest lucru? Mulţi

dintre noi abia mărturisesc acum. Primii creştini, după ce au fost

ameninţaţi, nu s-au rugat pentru protecţie, sau pentru siguranţă, sau

ca Dumnezeu să-i pedepsească pe cei care îi ameninţau să le facă

rău. Iată ce s-au rugat: „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările

lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată

îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi

semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” După ce s-au

rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de

Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”579

576 Zaharia 4:6 577 2 Timotei 3:5 578 Fratele Zhu 579 Faptele Apostolilor 4:29-31


127

Dumnezeu Tatăl a primit rugăciunea lor, a zguduit casa şi

le-a dat curaj. Dumnezeu şi puterea Duhului Său Sfânt a fost cu ei.

Preaiubiţi fraţi şi surori, vreţi acest lucru? Cereţi de la Tatăl, El

vrea să vă dea Duhul Sfânt, dar este necesară o predare totală a

voastră. Rugaţi-vă aşa cum fraţii şi surorile noastre s-au rugat în

cartea Faptele Apostolilor! Rugaţi-vă aşa cum surorile şi fraţii

noştri persecutaţi din China, sau alți fraţi persecutaţi, se roagă.

Dumnezeu vrea să trimită, prin tine şi prin mine Evanghelia, iar

semnele şi minunile, prin sfântul Nume al Fiului Său Isus.580

580 Luca 18:8


128

Principiul 37

Isus Hristos, Domnul şi Capul Bisericii

CREDINCIOŞII chinezi vestesc Evanghelia morţii şi

învierii lui Isus în toate activităţile lor. Dintr-o mare dragoste

pentru acest Mântuitor ei vorbesc despre El tuturor oamenilor cu

care se întâlnesc. Simplitatea mesajului crucii lui Hristos581

i-a

cuprins, iar persecuţia a permis Bisericii ca şi întreg să păstreze

acest lucru drept mesaj principal. În fiecare reuniune a Bisericii

subterane, lui Isus Hristos Îi este dat locul de drept în calitate de

Cap582

al întâlnirii şi El este recunoscut în mijlocul lor.583

Mulţi oameni din China poartă crucea lui Isus. Ei trăiesc

versetul în mod practic: „Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu Mă

urmează, nu poate fi ucenicul Meu.”584

La fel şi versetul: „Atunci

Isus a zis ucenicilor Săi: Oricine vrea să fie ucenicul Meu, trebuie

să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”585

Fraţi şi surori îşi poartă crucea în China, unde mulţi sunt

închişi, bătuţi, torturaţi şi chiar condamnaţi la moarte. Ei spun:

“Crucea ne ajută să ne mărturisim păcatele şi să fim bine cu Isus.

Pentru a ne duce crucea, trebuie să mergem alături de Isus, ca să

dăm o mărturie a dragostei Sale mântuitoare. Noi înţelegem

persecuţia descrisă în Evrei capitolul 11 şi mergem cu Domnul.

Din acest motiv, El ne dă putere şi prezenţa Lui este cu noi.

Credinţa noastră este numai în El, Cel care ne dă puterea de a

581 1 Corinteni 2:2 582 Coloseni 1:18 583 1 Corinteni 5:4 584 Luca 14:27 585 Matei 16:24


129

îndura.586

Suntem sarea şi lumina acestei lumi.587

Cum vor ştii

oamenii, dacă nu le spunem?588

Trebuie să ascultăm de poruncile

Domnului Isus, astfel încât El să poată reveni la noi. Toată lumea

trebuie să audă despre mântuirea lui Isus, apoi Isus se va

întoarce.589

Mulţi dintre noi au fost închişi de multe ori. Nu ştim ce

ne va aduce ziua de mâine. Când experimentăm închisoarea,

bătăile, şocurile electrice şi alte feluri de tortură simţim că Isus este

cu noi. El nu va îngădui să suferim mai mult decât putem

suporta.590

Simţim cum Isus a fost răstignit pe cruce pentru a purta

păcatele noastre şi înţelegem costul păcatului. De aceea Îl iubim

noi atât de mult. Înţelegem ce a făcut El pentru noi, ca să ne ierte

păcatele. Ne pare rău pentru torţionarii noştri. Noi spunem cum a

spus Isus pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”591

De

asemenea, dorim ca ei să cunoască despre Isus şi încercăm să le

spunem despre El. Suntem gata să murim în fiecare zi. Deci,

trebuie să fim gata în fiecare zi să ne înfăţişăm înaintea lui

Dumnezeu în cer.”

“Vrem să-L facem cunoscut pe Isus în lume, pentru că El

nu va reveni, până când toată lumea nu a auzit Evanghelia. Fiecare

creştin ştie că este responsabilitatea sa de a spune altora

Evanghelia. Vrem să răspândim Evanghelia peste tot în China, şi

apoi de acolo până la Ierusalim. Domnul va împărăţi în veci când

se întoarce. În acelaşi timp, dacă trebuie să suferim puţin, El ne va

da putere şi ne va şterge lacrimile. Suferinţa este doar pentru o

scurtă perioadă de timp.592

Vă rugăm să fiţi ascultători, să vă luaţi

crucea şi să mergeţi alături de Isus!”

Într-o noapte, eram în vestul Chinei, iar Duhul Domnului a

umplut camera. Toată lumea a căzut cu faţa la pământ, a început să

plângă şi să strige la Domnul. În timpul acestor întâlniri, nu am

putut dormi timp de două zile şi două nopţi. Nu mă puteam opri

din rugăciune. Duhul Sfânt era manifestat atât de puternic. Tinerii

au început să strige: „Da, Doamne, sunt dispus să mor în acea ţară

586 2 Tesaloniceni 1:4 587 Matei 5:13-16 588 Romani 10:14 589 Matei 24:14 590 1 Corinteni 10:13 591 Luca 23:34 592 Romani 8:18


130

pentru Tine!”593

Aceasta este chemarea suverană a lui Isus ca şi

Cap al Bisericii Sale pentru credincioşii din vremurile din urmă, să

meargă în alte ţări pentru a fi martori ai Evangheliei Sale.

În loc de şcoli biblice de lux şi clădiri pentru seminarii,

aceşti credincioşi chinezi de valoare se întâlnesc uneori în peşteri:

„Într-o vizită recentă în China, li s-a prezentat şcoala noastră

teologică din subteran şi au văzut în primul rând preţul înalt de a-L

urma pe Domnul în această ţară. Au vizitat într-o seară şcoala

teologică secretă. Îmbrăcaţi în haine de culoare închisă, au fugit în

linişte pe un câmp şi s-au târât printr-o mică deschidere a peşterii,

care era nedetectabilă. În timp ce ei învăţau acolo ce înseamnă

sacrificiul real, aceşti studenţi fac acest lucru zilnic. Timp de şase

luni din an, ei trăiesc în peşteră, plecând rar şi numai sub protecţia

oferită de întuneric. Ziua începe la 6 dimineaţa, cu rugăciune şi

închinare. În jurul orei 8 dimineaţa elevii primesc prima masă a

zilei, care constă într-o chiflă cu carne tocată. De obicei, nu mai

mănâncă nimic până la cină, unde li se oferă aceeaşi masă ca şi la

micul dejun. Educaţia lor intensă se desfăşoară între aceste două

mese sărace. După o zi riguroasă de învăţare, adorm pe un pat de

fân pe podeaua peşterii.”594

Urgenţa de a-L propovădui pe Isus Hristos lumii este

profund întipărită în inimile acestor credincioşi, precum şi a crede

şi a proclama imediata venire a Domnului. Putem învăţa mult din

acest exemplu pentru a ne menţine mesajul simplu595

şi a nu fi

axaţi foarte mult pe programele bisericii noastre, pe lucrări şi pe

resurse. Când Isus Hristos devine centrul şi Capul Bisericii, din

nou mesajul este simplu, modul de prezentare ne este făcut clar, iar

puterea596

ne este dată de Duhul Sfânt pentru a îndeplini sarcina de

răspândire a Evangheliei.597

593 Fratele Ezekiel 594 WorldServe Missionary Report 595 2 Corinteni 11:3 596 Faptele Apostolilor 1:8 597 Matei 28:16-20


131

Principiul 38

Spiritul de Martir

ÎN TIMP ce Biserica subterană din China a fost botezată

într-un foc de persecuţie intensă severă, aceasta a produs teologia

suferinţei împreună cu Hristos.598

Ei au realizat că toată suferinţa

este din cauza lui Hristos şi pentru Hristos.599

I-a fost spus în mod

clar apostolului Pavel, că el Îl persecuta direct pe Isus Hristos când

îi persecuta pe credincioşii Bisericii.600

Există o dorinţă în Biserica

din China de a suferi pentru Hristos ca un preţ obişnuit pentru a fi

credincios. Este acceptat ca fiind voia lui Dumnezeu, uneori, să

suferi601

şi chiar să te aştepţi să întâmpini persecuţii severe. Acest

tip de suferinţă produce bucurie602

şi sentimentul unui mare

privilegiu prin care sunt dispuşi să se identifice cu Domnul lor

preţios care i-a salvat.603

Suferinţa şi persecuţia n-au dus la resentimente faţă de

China sau faţă de guvern, ci mai degrabă la o dragoste profundă

pentru toţi chinezii care sunt simpli păcătoşi ce au nevoie de marea

iubire a lui Dumnezeu.604

În alte ţări, avem nevoie să învăţăm

profund şi să încercăm să înţelegem această lecţie, că trebuie să-i

iubim pe vrăjmaşii noştri, aşa cum ne-a învăţat Domnul.605

Pe

măsură ce spiritul lui antihrist şi persecuţia vor veni asupra noastră

598 1 Petru 4:1-2 599 Ioan 15:18-20 600 Faptele Apostolilor 9:5 601 1 Petru 4:19 602 1 Petru 4:13-16 603 Faptele Apostolilor 5:41 604 Ioan 3:16 605 Matei 5:44


132

trebuie să învăţăm aceeaşi teologie a martirajului606

pe care această

Biserică tânără subterană a învăţat-o atât de bine.

Un frumos exemplu al acestui optimism în faţa persecuţiei

severe poate fi citit într-unul din imnurile Bisericii subterane: „În

noaptea întunecată, florile sunt mai aromate. În noaptea întunecată,

urmele sunt mai hotărâte. O călătorie în întuneric este aproape de

sfârşit. Amintiţi-vă să rămâneţi credincioşi lui Dumnezeu!”607

O

astfel de noapte întunecată de persecuţie se apropie pentru mulţi.

Fie ca noi să fim plini de voie bună şi să săltăm de bucurie,608

reflectând caracterul Fiului lui Dumnezeu altora.

„Biserica se dezvoltă sub presiune, așa a fost chiar de la

naşterea ei. Creștinii au fost persecutaţi în Ierusalim şi peste tot. În

Scriptură, mai ales în Faptele Apostolilor, ucenicii, după ce au fost

arestaţi şi bătuţi, s-au bucurat că au fost învredniciți să sufere

pentru Numele lui Isus. Cred că acesta este un mare privilegiu, dar

nu ceva ce trebuie să căutăm cu tot dinadinsul, pentru că atunci am

avea o atitudine greşită.”609

Presiunile persecuţiei pentru Numele lui Hristos şi o ură

nejustificată vor veni împotriva voastră în vremurile din urmă, pur

şi simplu pentru că Îl adoraţi şi vă închinaţi înaintea Lui. Vei fi

capabil să faci faţă acelei zile?

Va fi uşor să urmezi mulţimile, pe cei mulţi care se vor

lepăda de credinţă.610

Cu toate acestea, Domnul nostru doreşte să

rămânem fideli chemării şi Numelui Său, prin harul Lui. El afirmă

către Biserica din Filadelfia: „Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus

înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai

puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele

Meu.”611

De asemenea, în oraşul din Pergam: „Ştiu unde locuieşti:

acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu

şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa,

606 Ne-ar prinde bine să citim despre martiri şi să studiem Noul Testament în

lumina acestei teme. 607 Canaan Hymn Book 608 Luca 6:23 609 Fratele Andrew 610 Matei 24:10, 1 Timotei 4:1 611 Apocalipsa 3:8


133

martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte

Satana.”612

Fie ca Dumnezeu să ne găsească ca pe aceste biserici,

credincioşi care, fericiţi şi plini de speranţă, au îndurat multe

pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi nu au permis compromisului sau

lipsei de entuziasm să îi determine să se depărteze de la

îndrăzneala pentru Domnul.

Această stare de cădere este prezentată în 2 Tesaloniceni:

„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte

ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul

fărădelegii, fiul pierzării.”613

Dumnezeu să ne păstreze tari în acea

zi, şi să ne permită să ne agăţăm cu credincioşie de Isus Hristos,

nădejdea şi mântuirea noastră, fiind dispuşi să suportăm pierderea

tuturor lucrurilor noastre de dragul Numelui Său!614

Siguranţa

noastră cea mare în Hristos nu va fi niciodată pusă în pericol, atâta

timp cât vom continua să rămânem în El zilnic.

Putem sta la picioarele Lui, în timp ce El ne pregăteşte o

masă în faţa duşmanilor noştri.615

Marele Păstor al oilor ne va păzi.

Să rămânem aproape de Învăţătorul nostru, astfel încât niciunul

dintre aceste lucruri să nu ne copleşească! Aceste cuvinte ar trebui

să aducă putere sufletelor noastre pentru zilele ce vor veni

împreună cu dorinţa de a face voia Tatălui. În primul secol,

apostolul Ioan a scris: „Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte

lumea.”616

Acum, 2000 de ani mai târziu, să nu fim surprinşi atunci

când întregul sistem mondial ne va urî pe noi, cei care ne numim

după numele lui Hristos. Fiţi curajoşi pentru mărturia Lui, fiindcă

foarte curând suferinţa şi martiriul nu vor mai fi doar o teologie

abstractă, ci o realitate practică! Fie ca noi să învăţăm de la

Domnul cum să răbdăm acum pentru vremurile care vor veni peste

noi. „Harul Lui ne este îndeajuns.”617

El ne va purta biruitori în

acea zi, de dragul slavei Sale!

612 Apocalipsa 2:13 613 2 Tesaloniceni 2:3 614 Filipeni 3:8 615 Psalmul 23:5 616 1 Ioan 3:13 617 2 Corinteni 12:9


134

De asemenea, să ne rugăm ca Dumnezeu să continue să

zidească în noi un respect profund pentru martirii care au plecat

înaintea noastră în Biserică.618

El să ne ajute să realizăm nevoia de

trezire a creştinilor din zilele noastre, de a avea un spirit al

martirajului care să ne facă să proclamăm Evanghelia cu orice preţ

oamenilor din jurul nostru.

618 Evrei 13:3


135

Principiul 39

Dumnezeu chiar răspunde la rugăciune

CA ŞI MULTE alte lucruri în Biserică, rugăciunea este

tratată drept ultimul lucru pe care îl facem în faţa lui Dumnezeu.

Noi folosim rugăciunea pentru a-I cere Lui să ne îndeplinească – în

multe cazuri – propriile planuri fireşti. Deși avem mii de cărţi

scrise despre rugăciune, mulţi dintre noi încă nu au plasat

rugăciunea drept cea mai importantă activitate creştină pe care o

întreprind, în mod colectiv619

sau privat.620

Avem momente

speciale de rugăciune din când în când, aşteptându-ne ca

Dumnezeu să ne audă, apoi ne întoarcem la viaţa noastră, fără a

ajunge la o dependenţă intensă de El.

Întreaga creştere a mişcării Bisericii de case din China

provine dintr-o bază de rugăciune intensă şi fierbinte.621

Congregaţii întregi strigă la Dumnezeu cu plânsete şi lacrimi în

mijlocire pentru cei pierduţi din ţara lor şi pentru persecutori.622

O

astfel de rugăciune pasională va şoca şi deranja pe mulţi, dar

Biserica de acolo crede cu adevărat că Dumnezeu răspunde la

rugăciunea autentică. La fel ca văduva, care a strigat înaintea

judecătorului,623

aşa şi această mişcare a Bisericii de case strigă

către Dumnezeu zi şi noapte, iar El îi aude. Dacă am realiza că

Dumnezeu va asculta o astfel de rugăciune, ne-am petrece mult

mai mult timp ca şi biserică în locul binecuvântat de mijlocire.

619 Faptele Apostolilor 4:23-24 620 Matei 6:6 621 Iacov 5:16 622 Filipeni 3:18 623 Luca 18:7


136

Rugăciunea stăruitoare poate continua de multe ori în întâlnirile

subterane, până la trei sau patru ore.

Se susţine că peste 80% din credincioşii din bisericile de

case subterane din China au crezut în Domnul Isus Hristos

deoarece au văzut sau experimentat miracole, semne şi minuni.

Cum altfel poţi convinge un ateu că există un Dumnezeu adevărat?

„În timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi

felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia

Sa!”624

Un păstor al Bisericii subterane, la întoarcerea în China

din America, a declarat către mişcarea de care aparţinea: „Fraţii

noştri din Occident ştiu cum să-şi facă planuri, dar noi ştim cum să

ne rugăm.” Există o implicare atât de mare în rugăciune, încât

mulţi fraţi din Biserica subterană se trezesc la ora 5 în fiecare

dimineaţă, ca să se închine şi să se roage înainte de a începe ziua

lor de muncă. Se fac întâlniri de rugăciune la această oră matinală

şi chiar au un imn cu titlul: “5 dimineaţa în China”. Unele dintre

cuvinte sună aşa: „Când zorile ajung în China, puteţi auzi oamenii

rugându-se. Ei se bucură în marea dragoste care uneşte toate

popoarele lumii. Aceste rugăciuni se avântă peste cei mai înalţi

munţi şi topesc gheaţa de pe cele mai reci inimi.”625

Oare n-ar trebui ca acest lucru să ne mişte pentru a petrece

mai mult timp cu Tatăl nostru Ceresc, care este dornic să audă

rugăciunile copiilor Săi? „Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul

meu, cererile mele. Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea

Îl voi chema toată viaţa mea.”626

Domnul va auzi strigătele noastre, atunci când Îi căutăm

faţa zi de zi, crezând că tot ceea ce cerem în Numele Fiului Său şi

după voia Sa, El ne va da.627

Rugăciunea trebuie să fie primul lucru

pe care o Biserică locală îl face, nu ultimul. Rugăciunea declară

dependenţa noastră de Domnul pentru toate lucrurile. Vom ajunge

să fim săraci dacă nu accesăm toate bogăţiile lui Hristos Isus628

prin rugăciune.

624 Evrei 2:4 625 Xiao Min 626 Psalmul 116:1-2 627 Ioan 14:13-14 628 Efeseni 1:18


137

Principiul 40

Biserica este Trupul lui Hristos

DE MULTE ORI suntem preocupaţi de ideea că locul în

care ne închinăm este Biserica. Cu toate acestea, în primii ani ai

înfiinţării Bisericii biblice, Dumnezeu îi numeşte chiar pe oameni

biserică.629

Una dintre principalele dorinţe în plantarea de biserici din

America de Nord este construirea unei clădiri de Biserică după ce

un grup de credincioşi este stabilit. Acest lucru nu este întotdeauna

de ajutor. Adevărata lucrare a lui Dumnezeu nu depinde de bani şi

de resurse pentru a creşte, ci mai degrabă de inimile care au fost

mişcate de Evanghelia Domnului nostru. Dacă ne concentrăm pe a

construi clădiri şi biserici, putem înşela subtil oamenii să depindă

de aceste structuri630

, nu de Domnul cel Viu.631

Nicio structură, cu excepţia celei vii a Trupului lui Hristos,

nu este necesară în mediul rural subteran al Bisericii din China.

Aproape nimeni din întreaga mişcare nu deţine clădiri, ci mai

degrabă se folosesc de câmpuri, peşteri632

şi case. Ceea ce contează

cel mai mult pentru ei este poporul lui Dumnezeu.633

Aceasta era

răspunderea apostolului Pavel, care a privit oamenii ca fiind

Biserica şi cununa răsplătirii sale.634

Acest lucru a fost, de

629 Efeseni 4:12, 2:19-22 630 Matei 24:2 631 Psalmul 2:12 632 Evrei 11:38 633 1 Petru 5:2, Evrei13:17 634 1 Tesaloniceni 2:19


138

asemenea, răspunderea Bisericii primare, care a recunoscut preoţia

tuturor credincioşilor,635

unde fiecare parte a trupului avea o

sarcină sau o funcţie. Ei nu credeau în conducerea care controlează

Trupul lui Hristos, ci în cea care mai degrabă slujește şi-l

echipează.636

Acest lucru nu subestimează utilitatea mare a unei clădiri

sau structuri, care poate fi folosită pentru o adunare de oameni, ce

formează Biserica. Unii lideri slujitori din reţeaua rurală a

bisericilor subterane de casă din China se întâlnesc într-un hambar

cu animale, care se plimbă pe lângă ei în timp ce se roagă să

primească călăuzire de la Domnul pentru milioane de credincioşi.

A te întâlni într-un hambar sau chiar într-o clădire veche neocupată

nu este rău în sine. Deşi Biserica subterană din China nu este la fel

de liberă să se întâlnească în diferite tipuri de clădiri, cum sunt

bisericile din alte ţări, ea este în continuă creştere şi bogată în

lucrarea Domnului. Fie ca noi să nu privim clădirea, ci numai pe

oameni ca adevărata Biserică a lui Dumnezeu, pusă deoparte

pentru Isus Hristos!

Bibliile în Biserica rurală subterană din China sunt limitate

uneori şi este fapt obişnuit ca fraţii să aibă copii scrise de mână cu

versete şi Epistole, similare celor din zilele Bisericii primare.

Chinezii îşi iubesc Bibliile foarte mult şi le tratează ca fiind cel

mai drag lucru pe care îl deţin în această lume. Unii dintre liderii

slujitori actuali din Biserica subterană din mediul rural, ar călători

cu plăcere o zi întreagă încă de dimineaţă, doar pentru a putea să

împrumute şi să citească o Biblie. Cele mai multe dintre predici,

mai ales în primele zile ale mişcării, erau din versetele pe care ei le

memoraseră.637

„În timp ce Duhul Sfânt învaţă Biserica chineză, ei nu sunt

rezervoare care păstrează în mod egoist ceea ce au învăţat, ci mai

degrabă conducte libere şi fără obstacole, care curg către alţii.

Credincioşii au o iubire necondiţionată şi fără compromisuri unii

pentru alţii.638

Se iubesc unul pe altul în conformitate cu porunca

lui Hristos.639

Fraţii noştri chinezi sunt nişte Biblii umblătoare,

635 1 Petru 2:5-9 636 1 Petru 5:2-4 637 Psalmul 119:11, Ieremia 15:16 638 Galateni 5:13 639 Ioan 13:34


139

pentru că au memorat o mare parte din ea. Trebuie să facem şi noi

la fel, deoarece în cazul în care nouă, celor din Occident, ne-ar fi

confiscate Bibliile, cum vom mai predica altora, dacă nu ne putem

aminti Cuvântul lui Dumnezeu?”640

Biserica subterană din China are o mare reverenţă faţă de

Domnul şi faţă de cuvintele Lui, privindu-se în lumina corectă a

sfinţeniei lui Dumnezeu. Un imn scurt chinezesc641

care reflectă

inimile lor umile în realizarea faptului că erau păcătoşi ce au

nevoie de un Mântuitor spune: „Doamne, cât de mare eşti! Tu nu

ne-ai abandonat. Noi suntem ţărână. Nu suntem mai buni decât

viermii şi moliile, dar ai avut milă de noi. Ţi-a păsat de noi, şi ne-ai

ales.” Aceste cuvinte arată atitudinea umilă cu care ar trebui să

venim la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a primi viaţă, instruire şi

adevăr.642

Biserica subterană din China funcţionează ca un trup, iar o

parte nu cere să fie recunoscută mai mult decât restul. Un lider al

Bisericii care împreună cu alţi şapte fraţi supraveghează multe

milioane de credincioşi a fost întrebat dacă le sunt atribuite titluri.

El a răspuns astfel: „Nu, noi nu gândim aşa. Suntem cu toţii doar

fraţi şi surori.” Toţi credincioşii din reţeaua Bisericii de case ştiu

cine sunt liderii şi îi respectă, dar nu cer să fie recunoscuţi prin

titluri şi alte diferite poziţii înălţătoare.” Biserica subterană din

China este de fapt o nouă biserică pur nou-testamentară. Nimeni nu

este numit doctor sau pastor, ci se numesc reciproc frate şi soră.

Ceea ce fac ei este definit de funcţie sau de daruri, nu de titluri.

Unul poate avea ca dar să fie învăţător, aşa că îi învaţă pe ceilalţi.

Altul poate avea darul ajutorării, astfel încât să slujească în această

calitate. Darurile lor le fac locul pentru a sluji. Ei simt că titlurile

divid. Pentru ei, Biserica este o entitate familială, fiecare membru

fiind esenţial. Chinezii văd Biserica ca pe o familie funcţionând ca

Trup al lui Hristos.”643

Ei au cu adevărat credinţa în Trupul lui Hristos şi cred că

Isus Hristos este Capul, mai presus de ceilalţi, El singur fiind Cel

glorificat.

640 E.A. Johnston 641 Canaan Hymn Book 642 2 Timotei 3:16 643 E.A. Johnston


140

Principiul 41

Mişcarea „Înapoi la Ierusalim”

„Puteţi merge la vest de Gansu, predicând Evanghelia tot

drumul înapoi până la Ierusalim, făcând astfel ca lumina

Evangheliei să completeze cercul din jurul acestei lumi

întunecate.” I-am spus: „Oh, Doamne, cine suntem noi ca să

purtăm o răspundere atât de mare?” Domnul a răspuns: „Vreau

să-Mi manifest puterea prin cei care în ei înşişi n-au nicio

putere.”644

Aceasta a fost chemarea unui lucrător drag din Biserica

subterană din China, în anii 1920. Viziunea de a vedea Evanghelia

ajungând până la „marginile pământului”645

a fost ţinută în viaţă de

către Domnul în Bisericile de casă subterane mulţi ani, iar acum a

început să fie îndeplinită prin sute de lucrători plecaţi în lume.

Ceea ce Domnul a arătat multora dintre liderii Bisericii de case a

fost că Evanghelia a ajuns în vest, nord, sud şi est de Ierusalim.

Această progresie a avut loc, astfel încât toată Europa, Africa de

Sud şi, în cele din urmă, cele două Americi au fost saturate cu

Evanghelia. Acum, că Evanghelia a ajuns în China, va continua să

meargă spre Vest până când îşi va termina circuitul în jurul întregii

lumi, apoi se va întoarce în Ierusalim.

Povara pe care aceşti fraţi dragi o au este că mai mult de

100.000 de misionari din Bisericile de casă subterane trebuie să fie

trimişi în evanghelizare. Acesta nu este chiar numărul fix la care

se așteaptă, pentru că scopul lor este evanghelizarea totală a multor

644 Mark Ma 645 Faptele Apostolilor 1:8


141

ţări închise, între China şi Ierusalim, până când Domnul Isus

Hristos se va întoarce. Astfel că dorința lor este de a nu se opri din

această misiune până la a doua venire a Domnului!

„Mulţi dintre misionarii noştri vor fi capturaţi, torturaţi şi

martirizaţi de dragul Evangheliei, dar nu ne vom opri. Biserica

chineză este dispusă să plătească preţul.”646

Aceşti credincioşi

preţioşi cred adevărul biblic pe care Domnul nostru l-a învăţat:

„Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut

pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult

rod. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în

lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.”647

Ei cred că

pedeapsa cu închisoarea şi moartea nu înseamnă eşecul, ci

succesul, în timp ce Evanghelia va înainta centimetru cu

centimetru, prin mărturia lui Isus Hristos în aceste preţioase

vremuri de sfârşit ale martirilor.

Ei nu construiesc clădiri de biserici, pe măsură ce fac

lucrarea, sau sedii mari, ci realizează acest lucru într-un mod

“subteran”, la fel cum Domnul a lucrat prin ei în China. Aceasta

permite adunărilor de credincioşi să se răspândească rapid, să fie

flexibile, oferindu-le astfel toate resursele pentru răspândirea

Evangheliei.

Fie ca acest exemplu puternic să trezească Biserica din

America şi din alte naţiuni ca să poată simţi povara pentru

popoarele pierdute din lume, unde Evanghelia încă nu a ajuns. Fie

ca noi să realizăm că toţi creştinii sunt misionari și să umblăm în

puterea Duhului, ca şi cei trimişi în afară! Să ne unim în rugăciune

şi sprijin pentru această ultimă zi de lucru a Domnului pe care o

trăiesc fraţii noştri chinezi.

Dumnezeu să protejeze această mişcare de oameni, de

orice metode şi metodologii umaniste, permiţându-i să fie o lucrare

pură a Duhului Sfânt, pentru a ajunge la cei prinşi în întunericul

spiritual al mahomedanismului, hinduismului şi budismului!

646 Fratele Yun 647 Ioan 12:24-25


142

Principiul 42

Adevărata Misiune a Bisericii

CUVINTELE de la urmă ale Domnului Isus Hristos spuse

primilor Săi ucenici despre misiunea de a face ucenici din toate

neamurile, au devenit și misiunea Bisericii din China.648

Chiar şi

cei mai noi convertiţi din Biserica subterană simt imediat o povară

de a spune tuturor despre marele Mântuitor al Chinei şi al lumii

întregi. [Fiecare creştin este încurajat să-L mărturisească zilnic pe

Domnul şi să facă lucrarea unui evanghelist].649

Prin urmare, ei nu

se bazează doar pe câţiva oameni în mod special ca misionari, ci

întreaga Biserică subterană din China este o mişcare misionară

trepidantă în răspândirea Evangheliei slavei Domnului nostru.

În multe ţări, avem momente speciale pentru a promova

necesitatea misiunii şi răspândirea Evangheliei lui Isus Hristos. Cu

toate acestea, împărtăşim noi aceeaşi povară pentru misiune, aşa

cum au făcut primii ucenici? Fie ca noi să învăţăm că întreaga

Biserică, adică fiecare dintre noi, este chemat să răspândească

această veste bună pentru lumea din toate ţările.650

Biserica subterană din China a înflorit şi a crescut sub

îndrumarea continuă şi conducerea dinamică a Duhului Sfânt al lui

Dumnezeu. El să nască o mişcare similară peste tot în lume, în

afara oricărei confesiuni sau biserici consacrate. Dumnezeu să ne

ridice pe toţi în Trupul lui Hristos pentru a fi activi,651

uniţi652

şi în

creştere653

, în Evanghelia Domnului nostru Cel înviat!

648 Matei 28:16-20 649 2 Timotei 4:5 650 Marcu 16:15 651 1 Corinteni 10:31-33


143

În China există o urgenţă de a împărtăşi Vestea Bună cu

alţii. Felul lor de gândire este că, pur şi simplu, au primit o

Evanghelie atât de minunată, încât nu pot păstra tăcerea, fără s-o

împărtăşească cu alţii. Aproape că îi puteţi auzi pe credincioşi

spunând: „Grăbeşte-te! Grăbeşte-te! Să împărtăşim această veste

bună cu toată lumea!” Prin urmare, nu este de mirare că Dumnezeu

a născut în inimile acestor fermieri din mediul simplu rural din

China o strategie de a împărtăşi Evanghelia în fiecare ţară închisă

din Vest. Mulţi tineri credincioşi chinezi pleacă în evanghelizare

fără nicio provizie sau bani, dar încrezându-se 100% în Domnul,

ca să poată împărtăşi Vestea Bună cu alţii.

Avem multe de învăţat de la acest exemplu al urgenţei de a

împărtăşi vestea cea bună, dată nouă în Fiul lui Dumnezeu. Duhul

Sfânt ne îndeamnă să învăţăm de la Biserica din China şi fiecare

dintre noi să începem să-L mărturisim pe Domnul. Aici

exemplificăm un început uşor:

Vă rugăm să studiaţi în 1 Petru: „Ci sfinţiţi în inimile

voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi

oricui va cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu

blândeţe şi teamă.”654

a.) “A sfinţi” înseamnă a vă pune deoparte pentru Domnul,

pentru ca El să vă poată folosi prin Duhul Său cel Sfânt. Pur şi

simplu, ne rugăm şi spunem: „Doamne, vreau să fiu ascultător de

Tine. Aş dori să-mi spun mărturia oricui mă întreabă. Am nevoie

de Tine şi de Duhul Tău cel Sfânt ca să lucreze prin mine. Mă

predau Ţie. Te rog, ajută-mă!”

b.) Scrierea mărturiei tale. Acum, trebuie să ne pregătim.

Cum ne pregătim pentru a alerga într-o cursă de o milă, cu un

premiu de un milion de dolari? Vom fi rapizi numaidecât? Nu.

Vom renunţa imediat? Nu. Ne vom antrena? Da. Ce să facem?

Scrie, în nu mai mult de o jumătate de pagină, ce înseamnă Isus

pentru tine şi modul în care El te-a salvat. Apoi memorează

mărturia ta. Vă rugăm să cereţi prietenilor creştini să asculte

mărturia voastră pentru a practica.

652 1 Corinteni 12:12-14 653 Efeseni 2:19-22 654 1 Petru 3:15


144

Iată o cântare care descrie ceea ce a făcut Isus: „O, ce zi

minunată, ce zi minunată, o zi pe care n-o voi uita niciodată; După

ce-am rătăcit în întuneric departe, L-am cunoscut pe Isus

Mântuitorul meu. O, ce prieten blând, ce prieten plin de

compasiune, El a întâmpinat nevoia inimii mele; Umbrele se

risipesc, cu bucurie mărturisesc că El a făcut ca tot întunericul să

se îndepărteze. Cerul S-a coborât şi slava a umplut sufletul meu,

când la cruce Mântuitorul m-a întregit; Păcatele mele au fost

spălate şi noaptea mi-a fost transformată în zi, cerul a coborât şi

slava a umplut sufletul meu!”655

Ai putea folosi gânduri similare pentru a scrie mărturia ta,

sau, dacă ai o mărturie în care îţi aminteşti toate detaliile modului

în care ai fost salvat de Domnul Isus, utilizează aceste cuvinte. Din

moment ce aceasta este o experienţă personală, nimeni nu te va

contrazice.

c.) Următorul pas este de a memora un verset din Scriptură,

cum ar fi: „Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni

nu vine la Tatăl decât prin Mine.”656

Încercaţi să folosiţi şi alte

versete memorate, în cazul în care aveţi oportunitatea în timpul

unei discuţii.

d.) Acum sunteţi gata să vă apăraţi,657

ceea ce înseamnă că

puteţi da un răspuns oricui vă întreabă despre nădejdea voastră, dar

vă rugăm să nu vă certaţi.

e.) Să împărtăşim dragostea. Vă rugăm să depuneţi mărturia

voastră cu smerenie şi respect faţă de persoana cu care vorbiţi. Este

esenţial să iubiţi acea persoană şi să nu-i vorbiţi pe un ton de

superioritate. Suntem cu toţii păcătoşi mântuiţi prin har.658

Care este premiul? În primul rând, te lupţi pentru un suflet

viu despre care Cuvântul spune: „Şi ce foloseşte unui om să câştige

toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?”659

Sufletul are o valoare mai

mare decât tot aurul, toate diamantele, tot undelemnul şi decât toţi

banii din lume. Mai mult decât atât, toţi îngerii din ceruri se bucură

atunci când un păcătos vine la Dumnezeu.660

În plus, există cununa

655 John W. Peterson (1921-2006) 656 Ioan 14:6 657 1 Petru 3:15 658 Efeseni 2:8 659 Marcu 8:36 660 Luca 15:7


145

unui câştigător de suflete care vă aşteaptă în ceruri, o mare răsplată

pentru eternitate.661

Acum, vă rog, rugaţi-vă din nou, după ce v-aţi

pregătit şi v-aţi gândit la cinci persoane care nu-L cunosc pe

Domnul Isus. Rugaţi-L pe Duhul Sfânt să vă ofere o oportunitate

de a da mărturie uneia sau mai multora din cele cinci persoane, iar

El vă va pregăti calea.

După ce aţi dat mărturie, Satan va veni imediat şi vă va

spune că aţi eşuat. El vrea să vă descurajeze de la a mai încerca din

nou. Trebuie să înţelegem că ar putea exista un pământ bun sau

unul rău.662

Vă rugăm să înţelegeţi, de asemenea, că poate veţi

planta o sămânţă, sau numai o veţi uda, sau uneori Dumnezeu vă

va permite să culegeţi un suflet.663

Vă veţi face întotdeauna datoria,

cu condiţia să mărturisiţi. Numai Duhul Sfânt poate schimba inima

unui om – nu voi. Duhul Sfânt va aduce naşterea din nou – nu voi.

Noi suntem slujitorii lui Dumnezeu, atât timp cât Îl mărturisim în

dragoste, cu vieţile şi cu vocile noastre. Nu vrei să începi şi tu

acum, înainte de a veni noaptea peste noi?664

Este porunca lui Isus,

iar El îţi spune ţie şi mie: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile

Mele.”665

El le-a zis: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi

Evanghelia la orice făptură”.666

[Nota editorului: Trezirea din China continuă. Multe

biserici subterane încă au o abundenţă de convertiţi şi noi creştini li

se alătură. Extraordinara mişcare a Duhului lui Dumnezeu în

Biserica rurală subterană din China este evidentă, în ciuda

oamenilor de acolo. Aşa cum s-a întâmplat în anumite treziri,

oameni “mari, cu vechime” au preluat controlul şi au stins Duhul

Sfânt. O parte din acest lucru începe să se întâmple în Biserica

subterană din China. Trebuie să înţelegem că Biserica din China nu

este perfectă. Unii lideri permit acum dezbinarea între reţelele de

biserici de casă. Deci, trebuie să fie clar că aceasta este o mişcare a

lui Dumnezeu şi, prin urmare, avem multe de învăţat de la Cel care

lucrează printre aceşti credincioşi. Este, de asemenea, adevărat că

atunci când oamenii încep să adauge la ceea ce face Dumnezeu,

661 Daniel 12:3, Apocalipsa 3:11 662 Marcu 4:3-9 663 1 Corinteni 3:6 664 Ioan 9:4 665 Ioan 14:15 666 Marcu 16:15


146

apare dezbinarea. Să ne rugăm ca Domnul să continue marea

trezire din China în toate domeniile şi ca Duhul Sfânt să nu se

retragă, în ciuda imperfecţiunii oamenilor.]

Principiile 43-55

Principii ale Bisericii subterane din Coreea de

Nord


148


149

Principiul 43

Liderul Coreii de Nord, o imagine a lui Antihrist

UN GRUP de creştini a fost descoperit în Coreea de Nord,

în timp ce se închinau lui Dumnezeu şi Fiului Său Isus. Copiii lor

erau cu ei. Adulţilor li s-a spus de către cei care i-au capturat:

„Dacă nu îl recunoaşteţi pe liderul nostru drag ca dumnezeu şi dacă

nu renunţaţi la Hristos, copiii voştri vor fi spânzuraţi!” Unul dintre

copii se uita la mama lui. Ce o să facă? Mai devreme, în acea

dimineaţă, douăzeci şi opt de alţi creştini au fost legaţi şi duşi în

faţa unei mulţimi de nord-coreeni care strigau. Gardienii le-a spus

clar: „Dacă nu vă lepădaţi de Hristos, veţi muri!” Mama s-a gândit

la copilul ei, dar nu s-a putut lepăda de Domnul. Ceilalţi creştini au

luat în linişte aceeaşi decizie. Dumnezeul lor era real. Gardienii au

strigat din nou: „Lepădaţi-vă de Hristosul vostru, sau vă vom

spânzura copiii!” Copiii se uitau la părinţii lor. Părinţii lor îi

iubeau, dar ştiau că există un cer veşnic pentru ei.667

Nu s-au putut

lepăda de Domnul lor. O mamă s-a plecat spre copilul ei şi a şoptit

cu încredere şi pace: „Astăzi, dragostea mea, te voi vedea în cer.”

Toţi copiii au fost spânzuraţi. Adulţii, care erau încă legaţi,

au trebuit să se întindă pe trotuar. Un tăvălug mare, care era folosit

pentru a aplatiza drumul, a fost adus. Li s-a mai dat o ultimă şansă.

Gardienii le-a spus: „Dacă renunţaţi la Hristosul vostru, veţi trăi.

Dacă nu vă lepădaţi de El, veţi muri!” Creştinii s-au gândit la

copiii lor din ceruri şi au început să cânte încet. Pe când tăvălugul

a început să treacă peste ei, zdrobindu-i până la moarte, ei cântau:

667 Coloseni 1:5


150

„Mai multă dragoste, O, Hristos, numai Ţie, mai multă iubire

pentru Tine.”

Creştinii din Coreea de Nord trăiesc sub orori şi sub o

tiranie inimaginabilă. Dacă te închini în public, sau dacă eşti prins

în particular închinându-te lui Dumnezeu, ai parte de tortură

sistematică, închisoare şi, uneori, moartea. A avea o Biblie sau a

vorbi cu alţii despre Isus Hristos îţi poate aduce o moarte crudă.

Dacă un nord-corean devine creştin, această decizie va afecta

rudele până la gradul trei ale familiei sale, inclusiv pe copii.

Părinţii, soţii, unchii, mătuşile şi copiii trebuie să sufere cu toţii,

fiind încarceraţi în lagărele morţii. Nu contează dacă ei cred sau nu

în Hristos.

Creştinii nord-coreeni nu sunt ucişi într-un mod simplu

pentru credinţa lor în Hristo, ci anihilaţi cu utilaje de construcţii

sau prin alte mijloace oribile. În lagărele de exterminare, unii

creştini sunt ucişi făcându-se teste pe ei cu arme biologice, mor de

foame, lucrează până la moarte, sau sunt electrocutaţi. Alţii sunt

împuşcaţi în faţa copiilor. Nou-născuţilor li se zdrobesc creierele

sau li se introduce un ac în coloana vertebrală în faţa mamelor lor.

Acestea sunt crime împotriva umanităţii care amintesc de

Auschwitz, despre care lumea a declarat: „Niciodată nu se va mai

întâmpla!” Doar câţiva ani mai târziu, astfel de atrocităţi sunt

comise împotriva creştinilor din Coreea de Nord, iar lumea stă

nepăsătoare.

Conducătorii dictatoriali ai Coreei de Nord au fost

membrii ai familiei Kim încă din anii 1950. Ei conduc naţiunea în

calitate de regi-dumnezei. Controlul lor este absolut, sunt secretoşi

şi conduc naţiunea cu o brutalitate de neimaginat în mod tiranic.

Kim Il-Sung, cel care a fost liderul originar al acestei familii, a

murit în 1994. El a fost făcut dumnezeu, a fost divinizat,

îmbălsămat şi venerat ca un zeu etern. Domnia sa a fost urmată de

ce a fiului său, Kim Jong Il, care a murit în 2011. El a fost urmat

de către Kim Jong Un, nepotul zeului, care este actualul lider.

El conduce o naţiune de aproximativ 25 de milioane de

persoane având a patra cea mai mare armată din lume, de 1,1

milioane de soldaţi. Nu sunt permise ştiri din afara ţării, iar

televiziunea şi ziarele sunt controlate de stat. Nu există internet sau

telefoane mobile pentru public.


151

Religia de stat, numită Juche, îl declară pe Kim Il-Sung,

primul lider, drept zeu. Guvernul susţine că al doilea lider are, de

asemenea, atribute divine. Se presupune că Kim Jong Il a fost

născut pe muntele Paektu, un munte sacru, la graniţa cu China. Se

spune că naşterea lui a fost anunţată de păsări, de un curcubeu

dublu şi de naşterea unei noi stele. Realitatea este însă cu totul alta.

Potrivit constituţiei Coreii de Nord, Articolul 1, secţiunea

1, toţi nord-coreenii sunt obligaţi să se închine lui Kim Il Sung, cu

toată inima lor şi cu toată puterea lor, chiar şi după moartea sa. Ei

trebuie să se închine la imaginile şi statuile lui Kim Il Sung. Un

martor nord-coreean a declarat: „Trebuie să agăţăm imaginea lui

Kim Il Sung în casele noastre, pe perete. Afişarea portretelor

familiei Kim este obligatorie pentru fiecare familie în parte.

Portretele trebuie să fie agăţate pe peretele cel mai bun din fiecare

casă şi nimic altceva nu poate fi agăţat sub ele. Imaginile îl arată

pe Kim Il Sung ca dumnezeu. Agăţăm imaginile pe perete, cu

scopul de a ne aminti că depindem de el.” Doar Kim Il Sung este

dumnezeu în Coreea de Nord.

Toţi cetăţenii din Coreea de Nord trebuie să se închine

zeului lor şi liderului lor actual. Cetăţenii sunt obligaţi să participe

la şedinţele periodice de auto-critică, care includ cântece de laudă

lui Kim Il Sung dintr-o culegere de 600 de imnuri, lecturi din

scrierile lui (inclusiv Cele Zece Principii ale lui Sung, amintind de

cele Zece Porunci) şi mărturii emoţionante de credinţă faţă de

conducerea Kim.

Toată lumea este instruită încă de la naştere să-l iubească

şi să se închine liderului lor drag, ca unui dumnezeu. Îndoctrinarea

începe în grădiniţă, necesitând supunerea totală şi dedicarea pentru

o fiinţă supreme divine, adică liderului lor drag. Un refugiat a

comentat: „Trebuie să ne închinăm lui. Creştinii Îl cinstesc pe

Dumnezeul lor, iar noi pe dumnezeul nostru, Kim Jong Il.”

A avea credinţă în Dumnezeul creştin este un act de

spionaj. Orice închinare deschisă adevăratului Dumnezeu, inclusiv

citirea Bibliei, distribuţia literaturii creştine şi mărturia este

pedepsită cu execuţii îngrozitoare sau cu lagăre ale morţii. Unde

este descoperit un creştin, rudele până la gradul trei ale acelei

familii vor fi eliminate prin lagăre şi execuţii. Creştinii din Coreea

de Nord îndură cea mai mare suferinţă din lume.


152

Kim Il Sung şi Kim Jong Il sunt exemple ale unui viitor

lider mondial care se va declara, de asemenea, dumnezeu.668

Scriptura spune despre venirea lui Antihrist: „Nimeni să nu vă

amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit

lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul

pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte

„Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va

aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”669

Antihrist se va declara Dumnezeu şi va persecuta creştinii:

„Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui

Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în

cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat

stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă

şi peste orice neam.”670

„Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut

pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase

capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui

Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi

nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au

împărăţit cu Hristos o mie de ani.”671

În Apocalipsa capitolul 20, versetul 4, ni se aminteşte că

creştinii vor fi decapitaţi pentru mărturia şi credinţa lor în întreaga

lume, atunci când aceştia nu se vor închina lui Antihrist. Acest

lucru îi va afecta pe creştini în viitor, pe cei care vor fi în lume la

acel moment. Pentru surorile şi fraţii noştri din Coreea de Nord –

din cauza mărturiei lor – persecuţia şi moartea este realitatea de

astăzi.

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: „Vom sta

neclintiţi pentru Isus, atunci când ne va veni momentul, sau ne

vom lepăda de credinţă?”672

Dacă zicem că vom rămâne neclintiţi

pentru Isus, atunci întrebarea este: de ce nu Îl mărturisim pe

Domnul astăzi în ţările noastre, unde nu este persecuţie?

668 Matei 24:15 669 2 Tesaloniceni 2:3-4 670 Apocalipsa 13:6-7 671 Apocalipsa 20:4 672 Matei 10:33


153

Principiul 44

Un preţ pentru a fi parte a Bisericii

UN MARTOR din armata nord-coreană, care mai târziu a

devenit creştin, a raportat următoarele: „Echipa a fost trimisă

pentru a lărgi o autostradă. Când au demolat o casă goală, au găsit

o Biblie şi un carneţel mic cu 25 de nume, unul identificat ca

pastor, doi ca asistenţi, alți doi ca bătrâni şi încă 20 de persoane,

aparent participante la un grup creştin. Unitatea de poliţie militară

le-a investigat şi a ridicat cele 25 de persoane, fără o arestare

formală. Cei 25 au fost aduşi la terenul unde se construia drumul.

Patru rânduri de spectatori au fost adunate. Cei cinci lideri au fost

legaţi de mâini şi de picioare şi întinşi în faţa unui tăvălug, care era

folosit pe terenul de construcţie pentru a zdrobi şi a nivela drumul.

Ceilalţi douăzeci de creştini erau ţinuţi deoparte pentru a vedea.

Sentinţa a fost spusă: „Dacă vă lepădaţi de credinţa voastră şi îi

slujiţi numai lui Kim Il Sung şi Kim Jong Il, nu veţi fi ucişi.”

Niciunul dintre cei cinci nu a spus niciun cuvânt, iar tăvălugul a

început să treacă peste ei. Unii dintre creştinii adunaţi pentru a

viziona executarea au strigat, au plâns sau au leşinat când craniile

au pocnit, în timp ce fraţii lor erau zdrobiţi sub tăvălug.”

De ce trebuie să se întâmple acest lucru, ne întrebăm?

Sângele martirilor a udat pământul. Soldatul care a asistat la

execuţie nu putea înţelege. Mai târziu, el L-a descoperit pe Isus

datorită mărturiei celor douăzeci şi cinci, care i-au salvat viaţa

pentru eternitate. Fiecare persoană este creată după chipul lui

Dumnezeu. Sufletul fiecăruia are o valoare mai mare decât tot

aurul, argintul, sau diamantele din această lume. Ce foloseşte unui

om să câştige toată lumea şi să-şi piardă sufletul? Isus Şi-a dat


154

viaţa pentru toţi păcătoşii acestei lumi. Nu trebuie să ne dăm şi noi

viaţa pentru ca alţii să primească viaţa veşnică?

Soldaţii i-au luat pe ceilalţi douăzeci de prizonieri şi i-au

dus în lagărele de detenţie din Coreea de Nord, sau mai bine spus

în lagărele morţii. Din cauza regulii privind rudele până la gradul

trei, cu siguranţă că părinţii lor, unchii, mătuşile şi copiii au fost,

de asemenea, investigaţi şi încarceraţi. În general, aceşti membri

de familie vor fi trimişi în lagărele morţii, indiferent dacă sunt sau

nu credincioşi. Sentinţa medie pentru un lagăr de închisoare este de

15 ani. Timpul mediu de supravieţuire al unei persoane într-un

astfel de lagăr este de doar 5 ani.

O deţinută a descris experienţa ei: „Vreau ca lumea să ştie

despre cruzimea cu care ne-am confruntat în lagărele nord-coreene.

Am fost forţată să merg la închisoarea Yodok. Mi-am petrecut

nouă ani lungi acolo. Ne-au tratat ca pe nişte animale. Chiar şi

animalele au trăit mai bine decât noi. Lucrul care m-a făcut să mă

simt atât de tristă – şi în acelaşi timp furioasă – a fost faptul că i-au

dus în lagărul Yodok pe părinţii şi copiii mei. Pentru simplul fapt

că eram creştină, tatăl meu, mama mea şi întreaga familie a fost

închisă. M-a durut atât de mult că i-au tratat pe copiii mei ca pe

nişte animale. M-a înfuriat atât de mult tot ce au făcut. Vreau ca

toată lumea să ştie ce-au făcut.” Ea a spus că, împreună cu

membrii familiei sale, a fost obligată la muncă grea, zi şi noapte.

Pentru tatăl ei, a fost mai mult decât putea suporta fizic: „În primul

rând, mi-am pierdut tatăl în închisoarea Yodok. A trebuit să-i

înfăşor corpul într-o saltea de paie, deoarece nu aveam niciun

sicriu. Nu după mult timp, mama mea, de asemenea, a murit de

foame severă, fiind înfometată până la moarte. Când mi-am pierdut

şi copiii, inima mea a fost atât de zdrobită şi m-am simţit foarte

tristă. M-a durut atât de mult... Nu voi uita niciodată că am văzut

atât de multe cadavre, ale oamenilor care au murit de foame,

stivuite peste tot în jurul terenurilor şi munţilor din Yodok. Vreau

să spun lumii întregi.”

Un alt martor a declarat: „Trăiam într-o teamă constantă.

Chiar şi cea mai mică infracţiune aducea cu sine o reducere a

porţiei de hrană. Să fii înfometat tot timpul era cea mai mare

tragedie. Aici am mâncat primul şoarece. Încercările de a evada

sunt pedepsite cu moartea. A nu-ţi executa munca însemna

moartea prin împuşcare. Dacă furai sau luai produse alimentare,


155

erai executat prin împuşcare. Nesupunerea se pedepseşte cu

moartea. Fuga se pedepseşte cu moartea şi a nu raporta despre

încercările altora de evadare, se pedepseşte tot cu moartea.”

Un supravieţuitor a raportat: „O bunică, unchiul şi sora

mai mică au fost luaţi într-un lagăr al morţii, ca parte din epurarea

rudelor până la gradul trei. Toţi erau atât de slabi, atât de fragili,

îmbrăcaţi subţire în nişte zdrenţe, încât li se vedeau oasele şi

tremurau de frig. Neavând niciun fel de alimente, au început să

moară încet.

„Căci, cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai

să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El.”673

Harul de a suferi este

un privilegiu. Dumnezeu va da fiecăruia coroana de martir numită

o coroană de viaţă, care este o recompensă pentru eternitate: „Nu

te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce

în temniţă pe unii din voi, că să vă încerce. Şi veţi avea un necaz

de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa

vieţii.” 674

„Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul

mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.”675

Chemarea Evangheliei este gratuită, pentru ca toţi să o

accepte şi s-o creadă.676

Isus Hristos a spus că trebuie să venim de

bună voie la mesajul Său de mântuire. Cu toate acestea, pentru a ne

asocia cu Isus Hristos şi cu urmaşii Săi, există un preţ.677

Acesta nu

este un mesaj predicat sau înţeles în ţările în care nu există

persecuţie imediat după ce devii creştin. Biserica din Faptele

Apostolilor a avut un mare succes prin Duhul Sfânt în a aduce la

mântuire multe suflete, chiar 3000 de persoane încă din prima zi.678

Mai departe, în acest pasaj ni se relatează: „Şi Domnul adăuga în

fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi."679

Cu toate

acestea, în mijlocul acestei renaşteri, când a avut loc întâlnirea

publică în pridvorul lui Solomon,680

vedem că: „niciunul din

ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura

673 Filipeni 1:29 674 Apocalipsa 2:10 675 Apocalipsa 12:11 676 Efeseni 2:8 677 2 Timotei 3:12 678 Faptele Apostolilor 2:41 679 Faptele Apostolilor 2:47 680 Faptele Apostolilor 5:12


156

mare.”681

Fie că a fost înţeles de către toţi sau nu, totuşi a existat un

sentiment că oricine se va alătura acestui grup va întâmpina

persecuţie, neînţelegere şi chiar moarte, ca răzvrătiţi împotriva

sistemului religios al acelor zile.

Isus Hristos Însuşi a fost mai interesat de ucenici, decât de

convertiţi.682

Când mulţimile se adunau, El spunea cuvinte grele şi

cei mai mulţi plecau de la El.683

Apostolul Pavel i-a spus lui

Timotei, care era un lider tânăr al Bisericii şi întemeietor al mai

multor adunări: „De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie

în Hristos Isus vor fi prigoniţi.”684

De aceea, ar trebui să avem ca şi

scop încurajarea uceniciei puternice, care vorbeşte despre preţul de

a-L urma pe Hristos în adunările noastre.685

„Atunci Isus a zis

ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se

lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”686

O astfel de

urmare a lui Isus ne va costa foarte mult.

O mărturie a unui credincios al Bisericii subterane din

Coreea de Nord trebuie să ne mişte şi să ne provoace foarte mult.

Preţul de a-L mărturisi pe Hristos în mod deschis este moartea:

„Mulţi oameni din Occident nu sunt conştienţi de suferinţele

îndurate de fraţii şi surorile din Coreea de Nord. În Coreea de

Nord, dacă oamenii cred în Dumnezeu şi sunt descoperiţi de către

guvernul Kim Jong Un, ei sunt ucişi, împreună cu rudele până la

gradul trei ale familiei lor. Credincioşilor nu le pasă dacă mor ei

singuri, însă pentru că familii întregi ar putea fi ucise, mulţi dintre

ei Îl urmează pe Isus în secret şi nu cunosc cine altcineva ar mai

putea fi credincios.”

Se estimează că în prezent există 100.000 de creştini în

Coreea de Nord, din care 40.000 sunt închişi în lagărele morţii. Un

număr suplimentar de 300.000 de creştini, care au fost anterior în

această țară, lipsesc. Mulţi au părăsit Coreea de Nord şi au devenit

refugiaţi în China, Coreea de Sud, Mongolia şi în alte naţiuni.

Mulţi şi-au dat viaţa în timpul persecuţiei teribile care continuă

până astăzi.

681 Faptele Apostolilor 5:13 682 Matei 4:19 683 Ioan 6:66 684 2 Timotei 3:12 685 2 Timotei 2:2 686 Matei 16:24


157


158

Principiul 45

Cinci memento-uri provocatoare

O TÂNĂRĂ spăla haine într-un râu din Coreea de Nord.

Pe când îşi strângea hainele, o mică Biblie a căzut la pământ. O

altă femeie a denunţat-o pe fată la poliție. Tânăra și tatăl ei – care

avea aproximativ șaizeci de ani – au fost arestaţi și închişi de către

poliția locală pentru aproximativ trei luni. În acest timp, au fost

investigaţi și interogaţi, apoi duși într-o piață din oraș și acuzaţi de

trafic. A fost ţinut un proces scurt în public, un fel de spectacol,

care a constat în multe acuzaţii. Au fost găsiți vinovați de o

infracțiune capital, fiind condamnați ca trădători ai națiunii și ai

liderului lor zeu. Înainte de executare, oamenii s-au adunat pentru

a asista la moartea lor. Aceasta i-a inclus pe profesorii şi elevii din

clasa a patra precum și pe alții mai mari, de gimnaziu și de liceu,

plus oamenii care au venit în piață. Șapte poliţişti au tras trei focuri

fiecare în cele două victime, care au fost legate de nişte stâlpi.

Forța focurilor de pușcă a făcut ca sângele şi creierele lor să fie

împrăştiate în aer.

Sângele martirilor a udat pământul…

Biblia ne spune despre persecuția din cartea Faptele

Apostolilor: „În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva

Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat

prin părţile Iudeii şi ale Samariei.”687

Cuvântul „împrăștiat” aici înseamnă că au fost nevoiţi să

își părăsească locuințele. Ei şi-au părăsit locurile de muncă, au

lăsat în urmă multe dintre bunurile lor, au părăsit siguranţa lor și pe

687 Faptele Apostolilor 8:1


159

prieteni. În acele zile nu existau telefoane mobile sau alte mijloace

de a păstra legătura cu cineva. L-ai mai urma pe Isus, în cazul în

care acest lucru s-ar întâmpla în țara ta? Lucrul extraordinar care a

urmat în cartea Faptele Apostolilor este descris în capitolul 8: „Cei

ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau

Cuvântul.”688

Trebuie să ne pierdem toate bunurile noastre,689

înainte să fim dispuși să-L mărturisim pe Domnul?

La fel ca Biserica primară din Ierusalim, care a intrat sub o

mare persecuție, şi Biserica din Coreea de Nord a ajuns sub

aceleași presiuni. Ca și multe alte mișcări subterane ale Bisericii

din întreaga lume, și cea din Coreea de Nord are principii care îi

asigură creșterea și existența continuă. Chiar dacă se exercită o

presiune mai mare din afara Bisericii, succesul real este construit

pe principiile biblice, care sunt prezentate în cartea Faptele

Apostolilor. Biserica adevărată nu are niciun alt plan de creștere,

de structură și de viață zilnică. Credincioșii din vremurile de pe

urmă trebuie să reînveţe mult de la alte expresii ale creștinismului

biblic din lume, care se află sub o mare presiune, dar care aduce

mult rod prin Evanghelie. 690

Unele dintre Bisericile subterane din Coreea de Nord

recită anumite adevăruri, pentru a le menține unite și a le aminti de

credința lor în Isus Hristos. Ei recită Rugăciunea Domnului și

următoarele cinci fraze atunci când se întâlnesc:

1.) Persecuția și suferința sunt bucuria și onoarea noastră.

2.) Vrem să acceptăm ridiculizarea, disprețul și dezavantajele

cu bucurie, în Numele lui Isus.

3.) Vrem să ștergem lacrimile altora şi să-i mângâiem pe cei

în suferință.

4.) Vrem să fim gata să ne riscăm viețile, din iubire pentru cei

din jur, ca și ei să poată deveni creștini.

5.) Noi vrem să ne trăim viețile în conformitate cu standardele

stabilite în Cuvântul lui Dumnezeu.

Suntem pregătiți și dispuși să declarăm în fața Domnului,

că vrem să trăim așa? Dumnezeu să ne ajute să facem acest lucru!

688 Faptele Apostolilor 8:4 689 Evrei 10:34 690

Coloseni 1:6


160

Împreună cu aceste cinci memento-uri provocatoare,

Biserica subterană din Coreea de Nord trăiește prin principiile

biblice, care garantează creșterea continuă și supraviețuirea sa. Ar

trebui să fie încurajator pentru noi faptul că Noul Testament a fost

scris în vremuri de mare persecuție. Prin urmare, este foaia

perfectă de parcurs pentru noi, ca și credincioși care intrăm în

sfârșitul veacului. Alături de Scripturi avem aceste exemple

minunate de sfinți, care îndură multe ca parte a Trupului lui

Hristos.

Avem multe de învățat de la cei care trăiesc în ţările unde

există cea mai mare opoziţie şi brutalitate faţă de ucenicii lui

Hristos.


161

Principiul 46

Întâlniri în Bisericile de case

NUMĂRUL bisericilor de case din Coreea de Nord este

estimat la 10.000. Pe baza unei serii de mărturii, dimensiunea

medie a Bisericii subterane de casă poate fi de 3 sau 4 persoane.

Astfel de Biserici de casă au evoluat în primul rând din trei

surse:

1.) Credincioşii de dinaintea războiului coreean. Astăzi,

aceştia sunt bunicii sau străbunicii care s-au agăţat de credinţa lor,

sub o persecuţie traumatizantă, în timp ce se închinau lui

Dumnezeu în mare secret timp de peste 60 de ani. Ei împărtăşesc

Cuvântul lui Dumnezeu cu familiile lor şi cu alte persoane de

încredere de multă vreme.

De exemplu, o femeie a avut o mamă creştină, care a mers

la biserică până în 1947 şi care şi-a păstrat Biblia. Ea a avut un

prieten care a ascultat emisiunea radio „Far Eastern”.

2.) Alţii au devenit creştini în timp ce au auzit Evanghelia în

China sau în Coreea de Sud, revenind apoi în Coreea de Nord. Ei

împărtăşesc Cuvântul cu familiile lor.

De exemplu, o femeie a adus înapoi o Biblie din China. Ea

şi mama ei au citit-o în secret acasă, sub o pătură. De asemenea, a

ascultat postul de radio creştin din Coreea de Sud şi a vestit

Evanghelia sorei mai mari şi soţului ei.

3.) Alţii au devenit credincioşi ca urmare a evanghelizării cu

preţul vieţii surorilor şi fraţilor.

De exemplu, o femeie în închisoare nu a văzut niciodată

un serviciu creştin organizat, dar acolo a întâlnit o femeie nebună,

de 60 de ani, care se tot ruga la Dumnezeu să o salveze. Dumnezeu

a făcut o minune şi ea a fost eliberată. Acest lucru a determinat-o


162

pe martoră să se gândească: „Acest Dumnezeu trebuie să fie foarte

capabil şi real.”

Locuinţele lor şi alte locuri secrete sunt cea mai bună

opţiune de a se aduna pentru credincioşii din Coreea de Nord, din

cauza cerinţelor păstrării secretului. Ei îşi riscă nu numai propriile

vieţi, dar şi pe cele ale rudelor până la gradul trei din familia lor.

În multe ţări creştinii dispun de construcții mari pentru a se

reuni, dar este ciudat cât de puţin sunt folosite aceste clădiri – doar

câteva ore pe săptămână!691

Biserica din Coreea de Nord se

întâlneşte în orice loc posibil, mai ales în casele lor. Dacă grupul

ajunge să fie mai mare de 12 oameni, se despart pentru a forma o

altă biserică de casă.

„În timpul războiului coreean, la începutul anilor 1950, cei

mai mulţi creştini fie au fugit spre sud, fie au fost închişi şi

martirizaţi, iar clădirile bisericeşti demolate. Există 40.000 de

creştini în kwan-li-so [colonia de muncă penală], printre cei

aproximativ 200.000 de prizonieri politici, care sunt închişi fără a

fi judecaţi. Vieţile acestor prizonieri constau în muncă extrem de

grea, trăind în condiţii brutale într-o permanentă semi-

înfometare.”692

Iată o altă mărturie puternică a unui credincios care a

părăsit Coreea de Nord, iar acum lucrează cu Biserica subterană:

„Creştinii din Coreea de Nord îndură cele mai mari suferinţe din

lume. Chiar şi în faţa unor astfel de greutăţi, Dumnezeu îi

binecuvântează cu credinţă, cu puterea şi curajul de a merge mai

departe. Dumnezeu este cu ei şi le dă speranţa cerului. De aceea,

ori de câte ori există contact cu creştinii din Coreea de Nord, ei cer

rugăciune, înţelegând valoarea faptului de a sta împreună în faţa lui

Dumnezeu în rugăciune.”

Ca şi credincioşii din Coreea de Nord, ar trebui ca și noi să

să învăţăm a ne întâlni împreună în grupuri mici pentru a împărtăşi

Cuvântul unul cu celălalt şi ca să ne rugăm stăruitor, din casă în

casă.693

691 Desigur, există excepţii de la acest lucru, dar se pare că foarte puţine clădiri

bisericeşti sunt utilizate eficient pentru a fi utile lucrării lui Dumnezeu. 692 Ştirile din Asia (AsiaNews) 693 Faptele Apostolilor 20:20


163

În final, putem spune: Ce contează clădirile? Pentru că

poporul Domnului este adevăratul templu, unde locuieşte

Dumnezeu prin Duhul Său.694

O dependenţă de clădirile bisericii

pentru a ne întâlni poate fi nesănătoasă şi s-ar putea dovedi

problematică, atunci când vine vorba de persecuţie.

Iată un exemplu al modului în care poate fi realizat practic

acest lucru. Recent, am auzit de un pastor al unei biserici din

America care s-a simţit îndemnat de Domnul să numească 12

păstori în biserica sa, care să supravegheze 12 biserici separate de

casă în fiecare miercuri noaptea. Ei încă se întâlnesc în dimineţile

de duminică pentru a-l auzi pe pastorul principal predicând, dar

aceste grupuri mici, de asemenea, acţionează în calitate de biserici

funcţionale. Păstorii din grupurile mici nu sunt, probabil, la fel de

bine instruiţi sau la fel de capabili din punct de vedere uman, dar

acest lider slujitor a văzut dorinţa lui Dumnezeu de a ridica fraţi şi

surori, pentru a încuraja şi a conduce Trupul lui Hristos.

Noi credem că a urma exemplul acestui pastor, nu numai

că ar ajuta la pregătirea adunărilor mai mari pentru timpurile de

persecuţie – atunci când nu ne putem întâlni în mod liber într-un

loc mai spaţios – dar şi ar încuraja mai mult ucenicia,

evanghelizarea şi creşterea în Trupul lui Hristos. Acest lucru nu

necesită multă organizare sau planificare, ci pur şi simplu un pas

de credinţă, ca să ne punem încrederea în călăuzirea Domnului de

a ne da Cuvântul Său, prin mai mult decât un lider. Toţi ceilalţi

păstori ai grupurilor mici şi fraţii se vor supune în continuare

conducerii spirituale şi supravegherii pastorului principal.

Dumnezeu să înceapă să conducă şi să călăuzească liderii

multor biserici mari să urmeze aceleaşi etape de pregătire pentru

persecuţia viitoare!695

694 1 Corinteni 3:16 695 Matei 24:9, 1 Tesaloniceni 3:4


164

Principiul 47

Ziua Domnului poate fi în fiecare zi!

O TÂNĂRĂ dintr-o familie creştină dinaintea războiului

corean relatează: „Mama mea şi prietenii ei continuă să se adune în

secret.”

Un alt credincios povesteşte: „Am avut, de asemenea, o

mamă creştină dinaintea războiului corean, care a continuat să se

închine Domnului în secret cu două rude, folosind o Biblie pe care

bunicul ei a adus-o înapoi din Japonia, cu ani în urmă.”

Un alt creştin a spus: „Am participat la o biserică

subterană formată din 12 de membri, toate rude, care uneori

primeau vizite misionare din China.”

Surori şi fraţi coreeni se întâlnesc în cele mai secrete

condiţii, pentru a evita să fie descoperiţi. De asemenea, ei se

întâlnesc în orice moment disponibil, nu numai duminica, după

cum se practică în ţările în care nu sunt încă persecuţii.

Aceşti creştini se închină Domnului lor, atunci când

circumstanţele le permit. Există o mare ruptură doctrinară în multe

biserici evanghelice pe tema cărei zile este ziua Domnului, adică

ziua în care s-a întâlnit Biserica primară ca să se închine. Această

libertate de a practica închinarea într-o anumită zi nu este posibilă

în Coreea de Nord, unde, dacă sunt găsiţi închinându-se lui Isus

Hristos, vor fi arestaţi şi chiar ucişi pentru mărturia lor. Astfel,

creștinii se întâlnesc în orice moment posibil şi în locuri diferite. În

timp ce privim în cartea Faptele Apostolilor, ne putem imagina că

Biserica primară, mai ales în vremurile de persecuţie, se întâlnea în


165

case diferite, în momente diferite, pentru a evita să fie

descoperită.696

Într-o biserică subterană din China dintr-o anumită zonă,

oamenii se trezesc la 4:30 dimineaţa pentru a se reuni timp de două

ore ca să se roage şi să se închine, iar acest lucru îl fac în fiecare zi.

Există Biserici care se adună în singurul loc în care sunt în

siguranţă, o peşteră, iar altele prin ferme, departe de ochii

indiscreţi.

Încă o mărturie despre Biserica subterană din China: „Un

lucru de care mi-am dat seama repede despre Biserica chineză este

faptul că este mult diferită de cea americană. În primul rând, ei

cred că o predică de patru ore este scurtă, dar mai mult decât atât,

am văzut cât de diferite sunt serviciile lor divine de ale noastre,

vreau să spun, trebuie să vezi cu ochii tăi ceea ce se întâmplă

atunci când un popor disperat este conectat cu un Dumnezeu

puternic.”

Dragă credinciosule, te vei mai contrazice pe această temă

în continuare cu privire la ziua în care să te strângi cu fraţii tăi, în

timp ce credincioşii din bisericile subterane din întreaga lume

trăiesc persecuţii şi sunt înfometaţi după Cuvântul lui Dumnezeu,

petrecând ore la picioarele lui Isus Hristos şi ale Cuvântului Său?

Există denominaţii care se simt foarte puternic legate de

ziua de sabat sau de duminică. În timpul cărţii Faptele Apostolilor

au fost două consilii la Ierusalim, unde apostolii au discutat

aplicabilitatea Legii sub har. Primul este descris în cap. 15.697

S-a

declarat că Biserica neamurilor din Noul Testament este sub har şi

nu sub Lege, cu excepţia faptului că trebuie să se abţină de la

anumite practici păcătoase. Cel de-al doilea consiliu de la

Ierusalim este descris paisprezece ani mai târziu, în cartea

Galateni.698

Din nou, harul a fost confirmat, iar nu Legea. În Ep.

Coloseni, apostolul Pavel a spus foarte clar cu privire la Sabat:

„Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură,

sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu

696 Faptele Apostolilor 2:46 697 Faptele Apostolilor 15:1-29 698 Galateni 2:1-10


166

privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar

trupul este al lui Hristos.”699

Practica Vechiului Testament de a ţine Sabatul era „umbra

lucrurilor viitoare”, unde Isus Hristos devine Sabatul nostru –

odihna noastră. „A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea

împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l

pe cruce.”700

Prin urmare, Îl respingem pe El, atunci când credem

că trebuie să respectăm o zi, care a fost numai o umbră a Sa. O

astfel de încredere într-o zi pentru mântuirea noastră, doar ne va

înstrăina de Hristos Însuşi. Chiar dacă credincioşii Bisericii

primare încercau să se adune la aceeaşi oră în fiecare săptămână

pentru a sărbători învierea lui Isus Hristos, era dorinţa lor de a se

întâlni în prima zi a săptămânii,701

însă uneori nu era posibil. Când

ucenicii au fost risipiţi din Ierusalim,702

primul lor gând nu a fost

cel de a încerca să păstreze ziua Domnului, ci să răspândească

Vestea Bună tuturor.

Trebuie să fim deschişi, ca și credincioşi ai lui Isus

Hristos, în ţările fără persecuție, să învăţăm să ne reunim mai des,

în mod regulat şi nu neapărat în nişte momente deja stabilite, fie

duminica sau în alte zile. Când ne întâlnim cu numai 2-3 persoane

într-o casă, putem avea un timp de citire a Bibliei, discuţii,

rugăciune şi închinare. Acest lucru ne poate pregăti pentru

persecuţie, aşa cum învățăm de la fraţii şi surorile noastre dragi din

Coreea de Nord.

699 Coloseni 2:16-17 700 Coloseni 2:14 701 Faptele Apostolilor 20:7 702 Faptele Apostolilor 11:19


167

Principiul 48

Împreună suntem Trupul lui Hristos

UN FOST poliţist a descris modul în care a fost implicat în

arestarea a 11 membri ai Bisericii. Doi dintre ei au fost torturaţi

până la moarte în timpul interogatoriului, în timp ce restul au fost

executaţi, a spus el.

Dumnezeu nu este părtinitor. Fiecare persoană valorează

mai mult decât orice bogăţie din lume, iar Isus a murit pentru toți.

Lecţia pe care am învăţat-o din Coreea de Nord este că ucenicii îşi

dau viaţa şi devin martiri, fie că sunt apostoli, pastori, sau simpli

credincioşi. Suntem răsplătiţi şi judecaţi fiecare în funcţie de

propriile lucrări, în raport cu darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat.

Ca și credincioşi ai lui Isus Hristos, toţi suntem ucenici, având

aceeaşi poziţie, dar liderii au o responsabilitate mai mare în faţa lui

Dumnezeu.

Isus le-a amintit ucenicilor Săi de mai multe ori despre

conducere. Dacă vrei să fii cel mai mare, fă-te cel mai mic şi

slujitorul tuturor. Nu stăpâni peste oameni! Spălaţi-vă picioarele

unii altora! În cele din urmă, toţi suntem simpli slujitori ai

Domnului.703

Credincioşii din Coreea de Nord nu-şi pot permite luxul de

a avea culte sau organizaţii extra-bisericeşti, aşa cum vedem în

multe alte ţări ale lumii. Nu există niciun lider care să conducă o

denominaţie (şef de cult) sau oameni specializați pe diferite teme

creştine. Fiecare membru al Bisericii din Coreea de Nord este un

703 1 Corinteni 3:5


168

generalist, care înţelege şi umblă în creştinismul normal bazat pe

Biblie.

Abundenţa de confesiuni creştine, pur şi simplu vorbeşte

de divizarea şi lipsa de sănătate a Bisericii la nivel mondial.

Biserica locală, dacă este sănătoasă şi biblică, nu are nevoie de

existenţa cultelor. Trupul lui Hristos este unul singur, auto-

suficient, avâmd darurile şi chemările Sale.

Dumnezeu a făcut Trupul lui Hristos în aşa fel încât

fiecare membru să-l sprijine pe celălalt. Pe măsură ce învăţăm din

Scriptură, sub călăuzirea Duhului Sfânt, şi unul de la altul,

devenim mai echilibraţi, iar nu extremiști într-o doctrină sau alta.

Credincioşii din Biserica nord-coreeană îşi spun unii altora

versetele pe care le-au memorat. Astfel, predicile sunt rostite din

inimă, în puterea Duhului Sfânt, prin aceşti sfinţi preţioşi,

amintindu-ne de primele zile din cartea Faptele Apostolilor, unde

oameni neînvăţaţi predicau Cuvântul lui Dumnezeu, mânaţi de

Duhul Sfânt.

În epoca noastră, a Bisericii moderne, trebuie să reînvăţăm

lecţia pe care Domnul a predat-o Bisericii din Corint. Există o

dependenţă exagerată de personalităţile şi liderii înzestraţi cu

daruri, care a dus la crearea de diviziuni în Trupul lui Hristos: „Cât

despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni

duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca

unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci

nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentru că

tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi

dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi

oameni? Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!”, şi altul: „Eu sunt

al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume? Cine este Pavel? Şi

cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi

crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit,

Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce

sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să

crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua

răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună-lucrători cu

Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui

Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un

meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra.

Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni


169

nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este

Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint,

pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe

faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în

foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea

zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o

răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât

despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. Nu ştiţi că voi sunteţi

templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici

Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi

voi.”704

Ca parte a acestui principiu ne-am dori, de asemenea, să le

amintim cititorilor că toţi credincioşii din Coreea de Nord sunt

parte a Trupului lui Hristos din întreaga lume, şi că trebuie să avem

grijă de celelalte părţi ale trupului. Scriptura ne spune că, în cazul

în care o parte a trupului suferă, atunci toate mădularele suferă

împreună. Este responsabilitatea creştinilor din ţările nepersecutate

să se roage pentru fraţii şi surorile din ţările unde persecuţia este

violentă.

„Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă

împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se

bucură împreună cu el.”705

„Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi

fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în

trup.”706

Rugaţi-vă pentru ei, mijlociţi pentru ei, ajutaţi-i, scrieţi

scrisori către guvern pentru ei!

Iată câteva lucruri specifice pentru care să vă rugaţi:

i.) „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor

Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala.”707

(prin

umplerea şi puterea Duhului Tău Cel Sfânt.)

ii.) „şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne

prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”708

704 1 Corinteni 3:1-17 705 1 Corinteni 12:26 706 Evrei 13:3 707 Faptele Apostolilor 4:29 708 Faptele Apostolilor 4:30


170

iii.) Ca Dumnezeu să le umple inimile cu iertare şi iubire.

iv.) Ca Dumnezeu să le furnizeze Biblii.

v.) Ca ei să aibă găsească pe alți credincioși cu care să poată avea

părtăşie.

vi.) Ca prietenii şi vecinii să-L descopere pe Isus prin mărturia lor.

vii.) Ca să rămână puternici sub persecuţie şi să nu se lepede de

Isus.

viii ) Rugaţi-vă pentru liderul Kim Jong Un, să-L primească pe

Isus ca Mântuitor al său.

ix.) Rugaţi-vă pentru Coreea de Nord, să devină o naţiune deschisă

la creştinism.

x.) Rugaţi-vă pentru credinţă, putere şi curaj, ca ei să poată răbda

în suferinţă.

xi.) Rugaţi-vă pentru mângâiere în necaz.

xii.) Rugaţi-vă pentru torţionari, ca să devină creştini.

xiii.) Rugaţi-vă ca creştinii din Coreea de Nord să-i binecuvânteze

pe torţionarii lor, să se roage pentru ei şi să le facă bine.

xiv.) Rugaţi-vă să rămână puternici în credinţă şi să creadă într-un

Dumnezeu al miracolelor, ştiind că El cunoaşte mai bine cum să

lucreze.

xv.) Ca să nu fie duşi în ispită.709

xvi.) Ca Dumnezeu să-i elibereze de rău, după voia Lui.

709 Matei 6:13


171

Principiul 49

Împărtăşirea şi memorarea Scripturii

O FEMEIE creştină a relatat: „Ei au descoperit versetele

mele biblice scrise de mână. Trei generaţii ale familiei mele au fost

duse în lagărul morţii. Aceasta i-a inclus pe părinţii, soţul şi copiii

mei. N-am mai auzit niciodată de ei. Lagărul de închisoare este

iadul.”

O femeie de vreo şaizeci de ani cunoştea opt persoane

creştine care se întâlneau în secret în grupuri de câte trei-patru

persoane, ca să citească versete din Biblie scrise de mână.

Un refugiat a relatat: „De multe ori, autorităţile veneau la

noi acasă fără niciun avertisment. Ei fac mereu acest lucru

oamenilor. Nu neapărat pentru că suntem creştini, ci vor să îi

sperie pe oameni şi să se asigure că nu le pot face probleme. Este

modul lor de a se asigura că toată lumea se închină liderului nord-

coreean. Odată, am copiat versete din Biblie şi le-am scris de

mână. Tot timpul m-am rugat să nu fie găsite, deoarece ar fi pus

viaţa familiei mele în pericol.”

„În Coreea de Nord, creştinii se tem în mod constant să nu

fie descoperiţi, fiindcă pedeapsă este foarte dură, dacă sunt găsiţi

vinovaţi: moartea! Guvernul Coreii de Nord nu-i poate suporta pe

creştinii care se închină lui Dumnezeu, ci îi obligă pe oameni să se

închine lui Kim Il-Sung şi Kim Jon-Il ca zeii ai lor.”

O altă persoană a raportat: „Într-o zi, poliţia a venit la casa

mea şi a percheziţionat-o. Au descoperit câteva bucăţi de hârtie pe

care scrisesem de mână nişte versete din Biblie. Au strigat de mai

multe ori la mine şi i-au luat pe soţul şi pe copiii mei. Toţi am fost

duşi într-un lagăr, unde ne-au pus să lucrăm până la moarte. În

acest moment, nu știu dacă părinţii mei şi copiii îndură încă munca


172

grea, nici măcar dacă mai sunt în viaţă în închisoare. Mă rog mereu

pentru creştinii care au rămas în urmă în lagărele din Coreea de

Nord pentru că ştiu că a trăi acolo este ca şi cum ai trăi în iad.”

Un alt martor spune: „Am asistat la execuţia în public a

trei creştini. Era o femeie de aproximativ 22 de ani şi doi bărbaţi

de aproximativ 23 de ani. Crima lor era că au adus Biblii ilegal în

Coreea de Nord.”

A răspândi Scriptura este necesar în Biserica din Coreea de

Nord pentru că acolo sunt foarte puţine Biblii. Membrii Bisericii

subterane împărtăşesc de obicei versete din Scriptură şi versuri ale

unor imnuri scrise pe bucăţi de hârtie. Cei mai mulţi creştini din

alte ţări pot avea până la 5-10 Biblii în casele lor, însă în Coreea de

Nord fiecare credincios are un acces foarte limitat la Scripturi.

Fragmentele cu versete sunt transmise în împrejurimi ca obiecte

foarte valoroase, iar majoritatea textelor sunt împărtăşite pe cale

orală. Este o practică biblică să vorbim unul cu celălalt cu psalmi şi

imnuri710

exersând memorarea Scripturii.711

Putem învăţa din acest lucru să facem un schimb activ de

versete memorate în strângerile noastre. De ce să nu utilizăm

tehnologia modernă pentru a împărtăşi Cuvântul lui Dumnezeu,

adăugându-l la e-mailuri, scrisori, sms-uri şi în mod personal, unul

cu celălalt? O astfel de împărtăşire constantă a Scripturilor între

creștini în Trupul lui Hristos ne zideşte în credinţa noastră cea

sfântă.712

Psalmul 119 este cel mai lung capitol din Scriptură, fiind

dedicat proclamării minunilor Cuvântului şi Legii lui Dumnezeu.

Ar fi o practică demnă de urmat ca noi să citim acest capitol iar şi

iar, pentru a-I permite lui Dumnezeu să construiască în noi o

admiraţie şi o dragoste pentru Scripturile Sale din nou. Ai fi în

stare să-ţi pierzi toate bogăţiile pe care le ai, de dragul de a avea în

posesia ta o copie a Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu? Psalmistul

trebuie să fi fost, pentru că el a proclamat: „Mai mult preţuieşte

pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de

argint.”713

710 Efeseni 5:19 711 1 Timotei 4:13 712 Iuda 1:20 713 Psalmul 119:72


173

Fie ca noi să-i putem imita pe fraţii şi surorile noastre din

Coreea de Nord, considerând Cuvântul lui Dumnezeu drept cel mai

preţios lucru pe care-l avem!

Pe măsură ce vom face faţă viitorului sau persecuţiei,

memorarea Scripturii trebuie să devină o prioritate pentru noi. În

Bisericile subterane nevoia de a memora Scriptura nu este o

opţiune, ci o necesitate. Când Bibliile sunt puţine şi închisoarea

foarte probabilă, credinciosul doreşte să se pregătească pentru

astfel de teste prin stocarea Cuvântului lui Dumnezeu în inima lui.

De asemenea, devine o mare binecuvântare să poţi împărtăşi

Scripturile cu alţii în fiecare zi, fără a fi necesară o Biblie fizică.

Astfel de credincioşi devin Biblii vii, înlăuntrul cărora

Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna prezent. Putem învăţa

mult din această disciplină. Studierea şi memorarea Cuvântului lui

Dumnezeu arată dragostea noastră adevărată pentru Scripturi – pe

care le avem din belşug în ţările nepersecutate. Dorim cu adevărat

să citim Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de alimentaţia noastră,

de divertisment şi de multe alte lucruri, care ne ocupă timpul?

Dumnezeu să insufle în Biserica Sa o dragoste şi o dorinţă mai

mare pentru Cuvântul Său, în timp ce beneficiem de atâta libertate!

Scripturile declară că aceasta este arma noastră: „Luaţi şi

coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui

Dumnezeu.”714

Ele sunt mai importante decât mâncarea noastră

fizică: „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la

cuvintele gurii Lui.”715

Plăcerea noastră este de a ne cufunda în

Scripturi: „Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi

noapte cugetă la Legea Lui!”716

Cuvântul lui Dumnezeu ne

împiedică să păcătuim: „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să

nu păcătuiesc împotriva Ta!”717

Cuvântul este, de asemenea, o

lumină pe cărarea noastră,718

un ajutor în ispite,719

iar dacă ne

încredem în principiile lui Dumnezeu vom avea un mare ajutor în

această viaţă.720

714 Efeseni 6:17 715 Iov 23:12 716 Psalmul 1:2 717 Psalmul 119:11 718 Psalmul 119:105 719 Matei 4:1-11 720 Iosua 1:8


174

Mărturia fratelui Yun arată o mare dragoste pentru

Scripturi. Fie ca ea să ne încurajeze foarte mult să ne alimentăm cu

Cuvântul lui Dumnezeu şi să-L păstrăm în inimile noastre: „Yun a

decis să postească şi să se roage pentru o Biblie, iar în următoarele

100 de zile a mâncat doar un castron de orez în fiecare zi. El a

strigat către Domnul pentru o Biblie. Părinţii lui credeau că îşi

pierdea minţile. Într-o dimineaţă, s-a auzit o bătaie în uşă. Doi

bărbaţi i-au adus o Biblie. El a început să devoreze Cuvântul lui

Dumnezeu. Chiar dacă citea cu greu, zi de zi citea minuţios fiecare

cuvânt în parte, în timp ce avansa prin Biblie. Când a terminat de

citit în acest mod întreaga Biblie, a început memorarea unui capitol

pe zi. În 28 zile, a memorat Evanghelia lui Matei, iar apoi a

început cartea Faptele Apostolilor.”721

Cum poţi începe practic? Memorează cel puţin un verset

pe care îl poţi cita în evanghelizare sau o mică parte din Scripturi.

Astfel, poţi practica acest lucru zilnic, cerându-I Domnului să-ţi

ofere posibilitatea de a împărtăşi cu cel puţin o persoană versetul

(sau versetele) pe care ai început să le memorezi. Memorează, de

asemenea, versete pe care le poţi adresa în rugăciune Domnului în

timpul tău de părtășie cu El. A ne ruga prin intermediul Scripturii

în acest fel, poate fi o modalitate extraordinară de creştere în

Domnul. A memora un Psalm în întregime va fi, de asemenea,

foarte important, ca să-l cităm în perioadele de presiune şi de

necaz. Scripturile mărturisesc despre prezenţa vie a lui Dumnezeu.

Trebuie să avem credinţă atunci când memorăm fiecare verset care

vorbeşte despre persoana lui Dumnezeu Însuşi.

Dumnezeu să insufle în noi o dorinţă de a citi şi memora

Cuvântul Său scris, ca niciodată înainte!

721 Paul Hattaway


175

Principiul 50

Nu doar să ascultăm

ÎN 2009, Associated Press a raportat că o femeie creştină

în vârstă de 33 de ani, Ri Hyon-Ok, a fost acuzată de distribuirea

de Biblii şi „spionarea” din partea ţărilor străine, fiind executată în

public în Coreea de Nord. În ciuda acestor persecuţii şi ameninţări

cu moartea, Biserica din Coreea de Nord aude Cuvântul şi-l

ascultă. Chemarea de a predica Evanghelia este ascultată de aceşti

credincioşi care plătesc un mare preţ.

Biblia pentru coreenii de nord este o hartă pentru a trăi.

Este o hartă pentru vieţile lor şi ar trebui să fie şi pentru ale

noastre. Ea le dictează ce trebuie să facă. Trebuie să lăsăm

Cuvântul să ne dicteze ceea ce facem. Doar să asculţi o predică din

Scriptură, iar apoi să spui: „A fost un mesaj frumos” este ceva

străin acestor credincioşi. Ei doresc să păzească tot ce aud.

Problema pentru noi, cei din ţările nepersecutate, este că

noi credem că doctrina „cea bună” va fi soluţia pentru a avea

„viaţa”, dar nu este așa. Desigur, dacă avem Duhul Sfânt, El ne va

conduce în tot adevărul.722

Nu ni se porunceşte în Noul Testament

să căutăm doctrina teologică perfectă în fiecare zonă a vieții. Mai

degrabă, suntem îndemnaţi să fim în comuniune cu Isus Hristos, să

urmăm şi să ascultăm de poruncile Lui. Isus Hristos nu ne-a spus

să fim teologi, El ne-a spus să fim urmaşi ai Săi, Cel care a întrupat

adevărurile prin viaţa Lui, iar apoi să ne dovedim credinţa prin

fapte.

Când începem să citim Biblia bazându-ne pe înţelepciunea

omenească, vom nega credinţa şi acurateţea Scripturii. Fără

călăuzirea Duhului Sfânt, oamenii au inventat un întreg sistem de

convingeri teologice, care însă sunt folosite hulitor şi nu reprezintă

722 Ioan 16:13


176

nici adevărul, nici inima lui Dumnezeu. Suntem apoi induşi în

eroare să credem că astfel de doctrine umaniste conţin „viaţa.”

Viaţa nu se află într-un sistem sau într-o interpretare teologic, ci în

Hristos Isus, predându-ne Lui şi permiţându-I să trăiască prin noi.

Aceasta înseamnă să fii „născut din nou” sau „născut din Duhul”.

Predă-te lui Isus Hristos! Este strigătul actual, astfel încât

păcatul să poată fi tratat în vieţile noastre. Atenţia noastră n-ar

trebui să fie centrată pe a încerca să dezlegăm fiecare mister din

Biblie. Cei care studiază caracterul lui Dumnezeu, dar nu au frica

de El în inimile lor, care să-i facă să se abată de la păcat în viaţa

privată, au greşit foarte mult. Biserica subterană din Coreea de

Nord este mult mai ocupată cu comuniunea zilnică cu Dumnezeu,

auzind vocea Lui şi dorind să urmeze indicaţiile Sale. Pentru ei

este alegerea între viaţă şi moarte.

Mulţi dintre noi au nevoie să audă din nou îndemnul lui

Iacov: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători,

înşelându-vă singuri.”723

Avem nevoie să venim la Domnul zi de

zi, cerându-I să ne ajute să punem în practică tot ce-am auzit. O

adunare care face acest lucru va fi o biserică roditoare. O astfel de

biserică va duce Evanghelia oamenilor prin viaţa de ascultare, şi

prin proclamarea verbală a mesajului mântuirii, chiar dacă ar

presupune moartea.

Profetul Ieremia a auzit aceste cuvinte clare din partea

Domnului pentru poporul Său: „Ci iată porunca pe care le-am

dat-o: „Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi

veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am

poruncit, ca să fiţi fericiţi.”724

Poporul lui Dumnezeu este un popor

ascultător, un popor care umblă în căile Lui.

Însuşi Domnul nostru a repetat acest adevăr important: „Şi

El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui

Dumnezeu şi-l păzesc!”725

Domnul să îngăduie Bisericii să fie

„binecuvântată” în acest fel, pe măsură ce ne apropiem tot mai

mult de acea ultimă zi!726

723 Iacov 1:22 724 Ieremia 7:23 725 Luca 11:28 726 2 Petru 3:10


177

Principiul 51

Măsurarea creşterii adevăratului creştin

SIMPLA posesie a unei Biblii poate aduce condamnarea la

moarte. Participarea la un serviciu secret al Bisericii subterane în

Coreea de Nord poate duce la execuţii publice înspăimântătoare.

Creştinii din Coreea de Nord au crescut la un nivel de iubire şi

devotament pentru Isus, ce nu este cunoscut în ţările în care nu

există persecuţie.

În Coreea de Nord, Biserica este intimă, iar fiecare

membru cunoaşte şi observă mersul celorlalţi credincioşi în cadrul

părtăşiei. Nu există un serviciu de adunare de o oră, unde toată

lumea stă în bănci, iar oamenii nu se cunosc unul pe celălalt. Mai

degrabă, reunirea lor este o întâlnire faţă în faţă, ce are loc cât de

des posibil. Ori de câte ori se adună ca o parte a Trupului lui

Hristos, ei împărtăşesc adevărurile din Scriptură şi se încurajează

unul pe altul în încrederea lor în Isus. Pentru ei, aceasta este tot ce

contează. Astfel de întâlniri construiesc responsabilitatea pentru

progresul fiecăruia în credinţă.

Apostolul Pavel îi împărtăşeşte tânărului Timotei: „Pune-ţi

pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca

înaintarea ta să fie văzută de toţi.”727

Este posibil ca ceilalţi să vadă

creşterea ta în Domnul. Astfel, strângerile de case şi întâlnirile mai

intime, nu doar o dată pe săptămână, ne vor permite să ne

încurajăm unii pe alţii, să creştem într-un mod autentic în mersul

nostru cu Domnul şi să nu rămânem ascunşi în partea din spate a

unei reuniuni mari în biserica publică.

727 1 Timotei 4:15


178

Apostolul Pavel a avut o dorinţă mare ca Biserica din Efes

să crească în harul lui Isus Hristos. În capitolul 4 el pledează

pentru credincioşi să fie vrednici de Evanghelie:

„Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă

purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu

toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii

pe alţii în dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin

legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi

aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un

singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur

Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care

lucrează prin toţi şi care este în toţi. Dar fiecăruia din noi harul i-a

fost dat după măsură darului lui Hristos. De aceea este zis: „S-a

suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.” Şi acest: „S-a

suit” ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părţile mai de jos

ale pământului? Cel ce S-a coborât este acelaşi cu Cel ce S-a suit

mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile. Şi El a dat

pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii,

păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea

lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom

ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu,

la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca

să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt

de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în

mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să

creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul,

Hristos. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce

dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea

fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste. Iată, dar, ce vă

spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc

păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată,

fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se

află în urma împietririi inimii lor.

Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la

desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi

n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă,

potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la

felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi

care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul


179

minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul

lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.

De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună

aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.

„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia

voastră şi să nu daţi prilej diavolului. Cine fură să nu mai fure; ci

mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să

dea celui lipsit. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul

bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost

pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice

iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de

răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu

alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu

pe voi în Hristos.”728

Atunci când comparăm vieţile noastre cu cele din Biserica

persecutată, ne dăm seama că trebuie să creştem în Domnul pentru

a fi în măsură să facem faţă persecuţiei care vine. În minunatul

îndemn al lui Pavel de mai sus cu privire la Trupul lui Hristos, el a

subliniat că există un singur trup şi un singur Duh.729

Noi toţi

trebuie să creştem împreună, pentru a deveni din toate punctele de

vedere trupul matur al Celui care este Capul, Hristos.730

Deşi

fiecare parte a trupului are chemarea sa specifică, este acelaşi Duh

care lucrează în toţi şi care ne transformă în chipul lui Hristos, sau,

aşa cum a pus Pavel, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos.731

Este nevoie de o credinţă neclintită pentru a putea face faţă

persecuţiilor, cum o fac credincioşii din Coreea de Nord. Fiind

dispuşi să îndure acest tip de tortură, fără a se lepăda de credinţa în

Hristos, vieţile lor manifestă mai multă maturitate spirituală decât

poate fi găsită în cea mai mare parte din lumea creştină.

Dacă vrem să creştem în Domnul, există o singură cale:

prin încredinţarea bunăstării noastre spirituale lui Hristos. Noi nu

ne putem schimba, dar Duhul Sfânt ştie de ce avem nevoie. El ne

va învăţa, în timp ce-L căutăm pe Domnul şi studiem Cuvântul

728 Efeseni cap. 4 729 Efeseni 4:4 730 Efeseni 4:15 731 Efeseni 4:13


180

scris. Trebuie să ne supunem numai lucrării Sale în noi, astfel încât

să putem fi făcuţi desăvârşiţi în Hristos.

Măsurarea creşterii creştinului adevărat se face după cât de

mult din Hristos poate fi văzut în noi. Isus a spus: „Vă dau o

poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu. Aşa să

vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi

ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”732

731 Ioan 13:34-35


181

Principiul 52

Practica de învăţare a copiilor

TOATE bisericile au fost demolate în Coreea de Nord, cu

excepţia câtorva clădiri de biserică din capitala principală a Coreii

de Nord. Creştinii practică credinţa lor în secret, fiind expuşi unui

pericol constant. Prizonierii religioşi sunt adesea supuşi unui

tratament mai dur şi le sunt date sarcinile cele mai periculoase,

toate acestea pentru a-i forţa să renunţe la credinţa lor. Atunci când

refuză, sunt de multe ori torturaţi până la moarte. De asemenea,

copiii lor sunt condamnaţi la muncă silnică şi înfometaţi până la

moarte.

Când un creştin este prins cu o Biblie în Coreea de Nord,

el poate fi executat. Acest lucru îi afectează şi pe copii. Cei care

sunt prinşi închinându-se lui Dumnezeu vor fi închişi împreună cu

toată familia lor, vor fi bătuţi, înfometaţi şi munciţi până la moarte.

Copiii sunt tot atât de afectaţi ca şi adulţii.

Un martor a declarat: „Nu numai viaţa noastră ne-o dăm ca

şi creştini, ci şi vieţile copiilor noştri. Trebuie să-i vedem pe copiii

noştri suferind şi murind, sau trebuie ca ei să urmărească execuţiile

părinţilor lor.”

Pentru un copil creştin, creşterea într-o biserică de casă din

Coreea de Nord înseamnă pregătirea pentru testul final. Copiii

învaţă în şcoală să se închine lui Kim Il Sung ca zeu al lor. Ei au

fost îndoctrinaţi încă de la grădiniţă să creadă într-un dumnezeu

fals, dar apoi învaţă despre adevăratul Dumnezeu văzându-i şi

auzindu-i pe părinţii lor. Ei învaţă de la adunările din casa lor şi de

la părinţii lor că Sfântul Tată ceresc este Dumnezeul adevărat şi că

Isus este Hristosul, care le dă viaţa veşnică. Unele organizaţii


182

creştine raportează că majoritatea familiilor creştine îi exclud pe

copii de la strângeri, de teamă că ei ar putea dezvălui, în inocenţa

lor, existenţa părtăşiilor în case. Cu toate acestea, vieţile părinţilor

îi învaţă pe copiii lor.

În ţările nepersecutate am ales să nu-i învăţăm pe copiii

noştri, din cauza limitărilor de timp. Chiar şi în zilele de duminică,

alegem să îi separăm într-o şcoală duminicală. Conceptul de şcoală

duminicală este un termen înţeles de către mulţi drept separarea

copiilor de adulţi în timpul unei părţi dintr-un serviciu bisericesc

public. O astfel de practică poate împiedica creşterea copiilor în

Domnul și nu le permite să vadă credinţa vibrantă a adulţilor.

Biserica primară din Faptele Apostolilor nu a avut întâlniri

separate pentru copii, ci mai degrabă i-a inclus pe toţi în strângerea

lor. Citarea unui verset din Scriptură sau a unei scurte rugăciuni

poate fi o practică foarte edificatoare pentru copii înşişi şi chiar şi

pentru adulţi. Bisericile din ţările în care există persecuţie n-au nici

măcar libertatea de a avea întâlniri separate pentru copii, cu

creioane de colorat şi alte activităţi pentru a-i întreţine. Ar trebui ca

noi să le permitem copiilor să asiste la mişcarea Duhului lui

Dumnezeu atunci când Biserica se întâlneşte, învaţă şi se închină.

În Scripturi există situaţii în care femeile mai tinere au fost

învăţate de către cele mai în vârstă,733

însă în niciun loc n-am găsit

practica în care copiii sunt învăţaţi de către copii mai mari. Locul

principal unde copiii pot învăţa este în casa credincioşilor. Acest

lucru este, într-un anumit fel, o reuniune a Bisericii sub forma

credincioşilor adunaţi înaintea lui Isus Hristos în altarele lor de

familie ca să se roage, să se închine şi să citească Cuvântul lui

Dumnezeu.

Iată câteva pasaje din Scriptură care vorbesc de această

responsabilitate a familiei de a instrui şi disciplina copiii în căile

Domnului:

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când

va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”734

„Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în

inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele

733 Tit 2:4 734 Proverbe 22:6


183

când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi

când te vei scula.”735

„Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura

mamei tale: leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât.”736

„Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot

le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne

supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?”737

În ţările în care nu există persecuţie şi mai ales în naţiunile

bogate, unitatea familiei s-a stricat. În cele mai multe case ambii

părinţi lucrează pentru a-şi menţine statutul social. Acest lucru nu

lasă timp părinţilor pentru a-şi învăţa copiii. Dumnezeu caută copii

după voia Sa.738

Cu toate acestea, copiii cresc acum ca o generaţie

fără Dumnezeu. Deja culegem ce-am semănat. În cartea Osea

scrie: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai

lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot.

Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii

tăi!”739

Dumnezeu să aibă milă de noi! Dumnezeu arată

întotdeauna milă, dacă ne pocăim cu adevărat şi ne întoarcem din

căile noastre. Părinţilor, dacă vă pocăiţi, Dumnezeu vă va ajuta.

„El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre

părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu

blestem!”740

735 Deuteronom 6:6-7 736 Proverbe 6:20-21 737 Evrei 12:9 738 Maleahi 2:15 739 Osea 4:6 740 Maleahi 4:6


184

Principiul 53

Ridicând mai mulţi lideri în Trup

UN FOST funcţionar public din Coreea de Nord relatează

despre maltratarea brutală a creştinilor şi a copiilor lor, care sunt

ucişi. Gardienii încearcă în mod regulat să-i facă pe prizonierii

creştini să renunţe la credinţa lor. Avorturile sunt făcute cu forţa

pentru prizonierele de sex feminin, unele în stadii avansate ale

sarcinii. Există ideea de pedeapsă colectivă, unde persoanele cu

ideologii rele trebuie să fie oprite de la procrearea copiilor.

Femeile sunt obligate să li se ia copiii şi să fie ucişi.

Un avort forţat a fost făcut unei femei în luna a noua de

sarcină. Copilul a fost totuşi născut viu. În timp ce mama se ruga

pentru viaţa copilului ei, zvârcolindu-se pe podea, gardianul a venit

şi a călcat pe gâtul copilului. Mama a fost executată public pentru

că s-a rugat pentru viaţa copilului ei. Sângele martirilor udă

pământul Coreii de Nord. Oficialul angajat n-a putut înţelege o

astfel de credinţă şi mai târziu a devenit creştin.

De ce fel de lider creştin este nevoie în astfel de traume?

Acesta trebuie să fie Capul Bisericii, Isus Hristos, Cel care

conduce. Trebuie să existe creştini plini de Duhul Sfânt, capabili să

rostească cuvintele lui Dumnezeu cu putere. Practica de preoţie a

tuturor credincioşilor741

este vitală pentru dezvoltarea şi extinderea

Bisericii, în special în ţările persecutate.

Creştinii din Coreea de Nord sunt de aşteptat să fie lideri

slujitori umpluţi cu Duhul Sfânt, pentru a împărtăşi Cuvântul,

pentru a se ruga şi predica Evanghelia. Unul dintre motivele pentru

741 1 Petru 2:5


185

existenţa continuă şi creşterea Bisericii subterane în această țară

este faptul că ei n-au fost dependenţi de câţiva lideri foarte stimaţi,

ci au accentuat mai degrabă ridicarea tuturor pentru a fi lideri

slujitori, capabili să edifice şi să întărească Biserica. În acelaşi

timp, Biserica din Coreea de Nord îi recunoaşte pe cei pe care

Dumnezeu i-a înzestrat în mod specific ca păstori. Astfel de lideri

slujitori sunt apreciaţi, dar nu idolatrizaţi.

Biserica din ţările nepersecutate poate învăţa multe din

acest lucru. În loc ca majoritatea din Trupul lui Hristos să fie

inactivi, toţi ar trebui să devină cum au fost în zilele de odinioară.

În loc de a primi Cuvântul doar de la liderii care predică

săptămânal la amvoane, posturile de radio sau programele de

televiziune, ar trebui să se implice ei înşişi în procesul de învăţare

în grupuri mici.

Este o mare nevoie de o echipare şi ridicare a celor din

Trupul lui Hristos, pentru ca toţi să fie slujitori ai Domnului. Un

bun punct de plecare este ca mulţi să facă un pas prin credinţă şi să

conducă o mică Biserică de casă, care se întruneşte de câteva ori pe

săptămână, unde toată lumea poate împărtăşi şi creşte în

Domnul.742

În timp ce susţinem ideea de mai mulţi lideri slujitori,

suntem de acord şi subliniem învăţătura din 1 Timotei capitolul 3,

prin care Dumnezeu dă calificarea pentru conducătorii Bisericii.

Dumnezeu continuă să folosească liderii pe care El îi recunoaşte, îi

cheamă şi îi rânduieşte pentru a ajuta Trupul să crească. Sfinţii

aflaţi sub persecuţie, de asemenea, trebuie să se supună celor care

prezintă darurile şi chemarea lui Hristos de a fi păstor al turmei lui

Dumnezeu. Biserica ar trebui să continue să caute fraţi mai mari,

cu experienţă în Domnul, care să-i înveţe şi să-i conducă. Astfel de

fraţi nu numai că protejează Biserica de casă din punct de vedere

spiritual, dar pot oferi, de asemenea, încurajarea şi direcţia

spirituală pentru a începe o întâlnire de casă, sub conducerea lui

Isus Hristos.

742 Frank Bartleman (1871-1936) a spus, citându-l pe istoricul bisericii, Merle

D'Aubigne: “La început, biserica era o grupare de fraţi condusă de câțiva dintre

aceştia.”


186

Principiul 54

Amintindu-ne de cei săraci

ÎN TIMPUL celei mai mari foamete din Coreea de Nord,

au murit aproximativ două milioane de oameni. Acest lucru s-a

întâmplat între anii 1995 și 1998. Foametea a continuat într-o

oarecare măsură, iar nord-coreenii se află încă în imposibilitatea de

a se hrăni. Programul Alimentar Mondial trebuie să hrănească

anual între 6 şi 8 milioane din cei 24 de milioane de oameni.

Toate subvenţiile alimentare sunt primite de către guvern

şi distribuite sub control. Fostul lider Kim Jong Il i-a clasificat pe

nord-coreeni în trei categorii: loiali, ezitanţi şi ostili. Acest sistem

continuă până astăzi. Privilegiile, inclusiv dreptul de a mânca, sunt

acordate populaţiei în funcţie de loialitatea lor percepută de lider.

În 1996, Kim a declarat că este dispus să lase cele două treimi să

moară de foame şi să reconstruiască ţara doar cu treimea formată

din cei loiali. Cu toate acestea, chiar şi armata alcătuită din 1,1

milioane oameni are puţină mâncare. Ei jefuiesc sătenii de ultima

lor hrană.

Un refugiat mărturiseşte: „Căutam o modalitate de a

furniza hrană pentru familia noastră. Marea majoritate a oamenilor

sunt extrem de înfometaţi. Unii mâncau iarbă sau scoarţă de copac.

Creştinii sunt ultimii care ar putea primi vreo îndemnizaţie pentru

produse alimentare.”

În loc de distribuirea ajutorului alimentar, liderul Kim

Jong Il a construit şi deţinut 17 palate de lux, a avut 20.000 de

filme şi 10.000 de sticle de vin bun.

Categoria ezitanţilor şi a ostililor populaţiei îi include şi pe

creştini. Ei mor de foame din punct de vedere fizic, dar nu pot trăi


187

fără a citi Cuvântul lui Dumnezeu, fără a se ruga şi a-L lăuda pe

El.

Obiceiul bisericii confesionale din multe ţări este ca banii

să se ducă în primul rând la construirea clădirilor de biserici şi apoi

către personalul pastoral. După o astfel de cheltuială, mai rămân

foarte puţini bani pentru a fi daţi săracilor, misiunii şi altor nevoi.

Biserica subterană din Coreea de Nord nu are păstori cu salarii

mari sau clădiri pentru care să fie nevoiţi să plătească. Ei sunt

extrem de săraci şi totuşi îşi împart resursele lor puţine unul cu

celălalt.

A da săracilor nu a fost o opţiune în Noul Testament, ci

mai degrabă una dintre modalităţile principale pe care Isus Hristos

le-a accentuat când avea de-a face cu banii.743

De asemenea,

apostolii I-au urmat modelul şi au subliniat acest lucru ca pe una

dintre tradiţiile şi regulile Bisericii.744

A ne amintim mereu de cei săraci şi a-i iubi reprezintă o

parte esenţială a creştinismului nou-testamentar şi a Duhului lui

Isus Hristos. El a spus: "Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu

voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”745

Deci, aceasta este o

continuă responsabilitate şi slujire dată de Dumnezeu Bisericii.

Suntem încurajaţi mai ales de către apostolul Iacov să

arătăm dragoste şi niciun fel de părtinire faţă de cei săraci în

întâlnirile noastre ca şi Biserică: „Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa

Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa

omului. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un

inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac

îmbrăcat prost; şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina

strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!”, şi apoi ziceţi

săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele

mele!” Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi

voi judecători cu gânduri rele?

Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei

ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, că să-i facă bogaţi în credinţă

şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc

743 Matei 19:21 744 Galateni 2:10 745 Matei 26:11


188

înaintea judecătoriilor? Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l

purtaţi? Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să

iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. Dar,

dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi

de Lege ca nişte călcători de Lege.”746

Trebuie să învăţăm rapid ce oportunitate puternică avem în

acest domeniu de a ne folosi banii corect înaintea Domnului. Dacă

Bisericile de casă se formează de la premisa că, în loc de a avea o

clădire şi un pastor plătit full-time, vor folosi resursele lor pentru a

ajunge la cei săraci, va exista cu siguranţă o recoltă abundentă de

persoane care să vină la Domnul.747

746 Iacov 2:1-9 747 Luca 4:18


189

Principiul 55

Mărturii şi misiuni de lucru prin credinţă

O FEMEIE de 22 de ani s-a întors din China în Coreea de

Nord cu scopul de a împărtăşi Evanghelia prietenilor şi familiei

sale. Ea a fost arestată, după un an şi jumătate, când a fost

descoperită că distribuia Biblii şi cărţi de imnuri creştine.

A fost pedepsită cu cruzime, ca şi cum ar fi fost o teroristă,

fiind obligată la un moment dat să stea într-o singură poziţie timp

de 24 de ore fără să se mişte. Cu toate acestea, printr-o minune a

lui Dumnezeu, n-a fost executată. El încă mai avea de lucru pentru

ea. Într-o zi, o nouă prizonieră a fost trimisă în aceeaşi închisoare.

Noua prizonieră fusese un spion pentru Coreea de Nord în China,

care le întindea capcane dezertorilor nord-coreeni. Fostul spion sub

acoperire a încercat să dezerteze din China în Coreea de Sud, dar a

fost prinsă. Ea a întrebat-o pe fata creştină de 22 de ani dacă

Dumnezeu există şi dacă El ar putea s-o ierte, pentru că regreta

ceea ce le făcuse altora. Creştina, care fusese pregătită doar timp

de 4 luni şi jumătate în China, a condus-o pe spioană la Hristos.

Apoi, pentru a o ajuta, i-a scris câteva versete din Biblie pe o

hârtie.

A fi martor în Coreea de Nord presupune să fii, în general,

destul de secretos. Creştinii din Coreea de Nord nu urmăresc

împărtăşirea deschisă a Evangheliei, deoarece aceasta ar duce la

încarcerarea imediată, bătăi, tortură şi posibil martiraj. Lor nu le

pasă dacă îşi pierd propriile vieţi, dar în cazul în care sunt

descoperiţi în credinţă, şi-ar condamna la moarte rudele până la

gradul trei din familiile lor – taţii şi mamele, bunicii, unchii,

mătuşile şi copiii lor. Spionii guvernamentali sunt trimişi pentru a-i


190

prinde. Mulţi dintre cei care Îl mărturisesc pe Hristos în mod

deschis sunt spioni şi agenţi guvernamentali, care doresc să prindă

în capcanele lor membrii ai Bisericii subterane. Simpla menţionare

a numelui lui Dumnezeu este suficientă pentru a fi deschisă o

anchetă sau chiar pentru o condamnare. De teama supravegherii

electronice, toate discursurile creştine se desfăşoară în locuri

secrete, uneori departe, pe câmpuri, sau se vorbeşte foarte încet,

astfel încât ai putea auzi chiar pe cineva respirând.

Nord-coreenilor le ia o lungă perioadă de timp pentru a

dobândi încredere într-o altă persoană, înainte să-i împărtăşească

credinţa. Cu toate acestea, evanghelizarea continuă, cu un cuvânt

aici şi altul acolo. Cuvântul lui Dumnezeu nu se întoarce gol, ci

produce o mare convingere. Puterea Duhului Sfânt este cu cei care

mărturisesc, dacă aceştia sunt creştini adevăraţi.

În lagărele de concentrare, adică în lagărele morţii,

proclamarea Evangheliei este mult mai deschisă. Moartea prin

executare sau de foame îşi revendică victimele. Deţinuţii simt dacă

cineva este pe moarte, astfel că trebuie să mărturisească existenţa

vieţii veşnice, dându-le altora speranţă pentru eternitate, întrucât

nu mai au nimic de pierdut. Unii creştini din Coreea de Nord

preferă să-şi împlinească destinul în lagărele de exterminare, având

posibilitatea de a vorbi liber despre Isus Hristos, Domnul lor, şi

despre darul lui Dumnezeu, care dă viaţa veşnică celor ce cred.

„Căci, cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai

să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El.”748

„Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură

peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur, şi mă bucur cu

voi toţi. Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă, şi bucuraţi-vă împreună cu

mine.”749

Apoi, unii creștini sunt chemaţi de Domnul în mod special

la această lucrare. Ei merg în secret, făcând mărturii şi misiune

prin credinţă, punându-şi încrederea în Domnul pentru nevoile

lor.750

Unii renunţă la locurile de muncă şi la siguranţa lor,

propovăduind Evanghelia în ţară. Este de neconceput pentru

mintea noastră că unii tineri sau persoane mai în vârstă ar renunţa

748 Filipeni 1:29 749 Filipeni 2:17-18 750 Luca 12:22


191

la casele lor, la locurile de muncă şi la confort pentru a împărtăşi

Vestea Bună într-o astfel de ţară teribilă, chinuitoare şi brutală. Ei

au încredere în Domnul şi nu-şi iubesc propria viaţă, chiar până la

moarte.

Astfel, trebuie să învăţăm de la Biserica subterană din

Coreea de Nord să avem încredere în Dumnezeu, din nou şi din

nou. Noi trebuie să lucrăm atâta timp cât noaptea încă nu a venit în

ţările în care persecuţia nu este agresivă. Dumnezeu poate să facă

mult mai mult decât ceea ce cerem sau chiar decât ceea ce ne

imaginăm.751

Ne încredem atât de mult în bogăţie şi libertate, în

loc să ne punem încrederea deplină în Domnul. Ne bazăm pe

instrumente luxoase şi nu pe Duhul Sfânt al Dumnezeului

absolut... Negăm puterea lui Dumnezeu în viaţa noastră.

Fie ca noi să căutăm umplerea cu Duhul Sfânt pentru a

primi puterea lui Dumnezeu de a predica cu îndrăzneală! Dacă

Dumnezeu ne cere acest lucru, atunci El ne va oferi puterea

Duhului Sfânt, ca să putem suferi pentru Evanghelie.

Avem nevoie să ne schimbăm vieţile pentru a corespunde

mai mult Trupului lui Hristos, pentru a câştiga o înţelegere mai

profundă şi reverenţă pentru Cuvântul lui Dumnezeu, să ne pocăim

de lumesc, să ne pocăim de a căuta plăceri şi avere şi de

idolatrizarea liderilor creştini. Trebuie să învăţăm să umblăm în

Duhul, pentru a nu împlini poftele firii noastre pământeşti752

şi să

avem încredere în Dumnezeu din nou pentru a fi parte a Bisericii

Sale în creştere.

Un lider al Bisericii subterane din Coreea de Nord a

explicat modul în care Domnul Îşi păstrează mişcarea. El a spus:

„Oamenii mă întreabă: „Cum pot supravieţui creştinii în Coreea de

Nord?” Ei au un secret: supravieţuiesc prin intervenţia lui

Dumnezeu, prin protecţia şi minunile Sale. Pot muri de foame din

punct de vedere fizic, dar nu pot trăi fără a citi Cuvântul lui

Dumnezeu, fără a se ruga şi a-L lăuda pe El. Acesta e secretul

supravieţuirii lor.” Acesta este modul în care supravieţuieşte

Biserica nord-coreeană! Au încredere în Dumnezeul imposibilului!

751 Efeseni 3:20 752 Galateni 5:16


192

Cât de necesar este pentru noi astăzi să nu ne încredem în

braţul de carne753

sau în planurile oamenilor,754

ci în Dumnezeu,

care face ceea ce nu este posibil din punct de vedere omenesc.

Fie ca noi să avem aceeaşi simţire cu credincioşii bisericii

subterane care spun: „Noi credem cu adevărat într-un Dumnezeu al

miracolelor. Amin!”

753 2 Cronici 32:8 754 Ieremia 17:5

Principiile 56 - 60

Principii ale Bisericii subterane din Iran


194


195

Principiul 56

Creşterea explozivă într-un stat antihristic

PENTRU a înţelege problemele cu care creştinii se

confruntă în Iran, este necesar să facem un scurt rezumat al

agendei globale iraniene şi islamice. Iranul este un guvern totalitar,

o dictatură care exercită suprimare, persecuţie şi uneori pedeapsa

cu moartea pentru cei de altă credinţă. Republica Islamică şi liderii

ei operează sub o mare dorinţă de dominaţie islamică în lume, cu o

fervoare religioasă care nu îngăduie nicioo altă credinţă decât

Islamul.

Deşi într-o evidentă minoritate, creştinismul este o

realitate prezentă în Iran, un stat exclusiv islamic. Creştinismul în

Iran are o istorie lungă, care datează din Ierusalim şi de la Rusalii.

Conform Faptelor Apostolilor 2:09, în Faptele Apostolilor existau

perşii şi mezii (perşii sau iranienii de astăzi) din Ierusalim, care se

aflau printre noii convertiţi de la Cincizecime. De atunci, a existat

o prezenţă continuă a creştinilor în Iran, anterior numit Persia.

Creştinii sunt sever persecutaţi, băgați în închisoare, torturaţi şi

omorâţi.

Mahmoud Ahmadinejad – fostul preşedinte – a fost

raportat ca fiind numit prin decret divin să pregătească revenirea

celui de-al doisprezecelea Imam, un pseudo-salvator al lumii.

Ahmadinejad şi-a susţinut cea de-a opta alocuţiune pentru a

deschide sesiunea de toamnă a Adunării Generale a Organizaţiei

Naţiunilor Unite în 2012. Iată două fragmente din discursul său de

34 minute:


196

„Sosirea salvatorului final va marca un nou început, o

renaştere şi o înviere. Acesta va fi începutul păcii, al securităţii şi

al vieţii autentice de durată.”

„Sosirea lui va fi sfârşitul opresiunii, imoralităţii, sărăciei,

discriminării şi începutul dreptăţii, iubirii şi empatiei.”

Islamul şi alte religii au fost create de oamenii înşelaţi de

cel rău. Adevăratul Dumnezeu nu poate fi Allah, pentru că el îl

declară pe Mohamed ca fiind profetul lui. Singurul şi unicul

Dumnezeu viu şi adevărat, Tatăl nostru din ceruri, Îl declară ca

Fiul al Său pe Isus Hristos. El ne-a spus în Cuvântul Său:

„Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi

auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi

antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.”755

„Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus

este Hristosul? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi

pe Fiul.”756

„Şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la

Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit.

El chiar este în lume acum.”757

Biblia oferă câteva indicaţii despre un viitor lider mondial.

Cu toate acestea, noi nu ştim identitatea acestei persoane. Ni se

prezintă în Biblie, în Apocalipsa capitolul 20, un indiciu despre

decapitare, ca fiind o metodă majoră de execuţie a creştinilor

folosită de către Antihrist: „Şi am văzut sufletele celor ce li se

tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului

lui Dumnezeu.”758

Metoda de execuţie prin decapitare a fost practicată de

către extremiştii musulmani. Va îngădui Dumnezeu Iranul şi alte

naţiuni musulmane în acest sens în timpul necazului cel mare? Noi

nu ştim, însă trebuie să continuăm să declarăm adevărul

Evangheliei în ciuda persecuţiilor. Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc,

a declarat printr-un glas din cer că Isus Hristos este Fiul Său.

Adevăratul Mântuitor al lumii, Isus Hristos, a înviat din morţi şi se

755 1 Ioan 2:18 756 1 Ioan 2:22 757 1 Ioan 4:3 758 Apocalipsa 20:4


197

va întoarce pe pământ cu mare putere şi slavă, împreună cu oştile

cereşti.

Ca şi creştini, îi iubim pe musulmani, aşa cum ne-a

poruncit Dumnezeu. Le iubim pe toate persoanele musulmane, dar

nu trebuie şi nu putem accepta aberaţiile lui Satan de a ne prezenta

o credinţă falsă şi un mesia fals. Există doar un singur Dumnezeu

viu şi adevărat, Tatăl nostru Ceresc, şi Fiul Său, Isus Hristos, care

ne poate salva şi care va crea un cer nou şi un pământ nou, fără

păcat, durere şi moarte.

Estimările numărului de creştini din Iran variază. Unii

raportează o valoare estimată de un milion de creştini.759

O altă

organizaţie raportează un val de trezire. Cu toate că nu toate

organizaţiile spun acelaşi lucru, credem că o creştere minunată are

loc peste tot, în ciuda marilor persecuţii.

Pastorul creştin Nadarkhani declară: „Cuvântul lui

Dumnezeu ne spune să ne aşteptăm să suferim greutăţi şi

dezonoare de dragul Numelui Său. Mărturia noastră creştină n-ar fi

acceptabilă dacă am ignora această declaraţie, dacă nu manifestăm

răbdarea lui Dumnezeu în suferinţele noastre.”

Este creştinismul nostru în ţările nepersecutate rece,

fierbinte, sau căldicel? Dacă spui că faci parte din categoria

„fierbinte” Îl mărturiseşti pe El în fiecare zi, cu fiecare ocazie? Cei

din ţările persecutate îşi riscă viaţa ca să împărtăşească vestea

minunată a lui Isus. Noi de ce nu răspândim vestea cea bună în

fiecare zi, la fiecare oportunitate?

Evanghelia lui Isus Hristos încă de la începuturile sale, în

anul 33 d.Hr. nu a fost altfel decât explozivă în creşterea sa, atunci

când a fost proclamată prin creştini plini de Duhul Sfânt, centraţi

numai pe Hristos şi în întregime dedicaţi Lui. Astfel de creştini

n-au fost împiedicaţi de tradiţiile şi ideile religioase ale oamenilor.

Mesajul simplu al Fiului lui Dumnezeu răstignit şi înviat pentru

păcatele omenirii a impactat milioane de vieţi pentru a-şi preda

toate drepturile şi vieţile lor lui Dumnezeu, primind astfel iertarea

păcatelor. Vedem în cartea Faptele Apostolilor mai multe dovezi

ale acestei creşteri explozive:

759 Christian News Today


198

„Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea au crezut; şi

numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.”760

„Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se

mărea tot mai mult.”761

„Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult,

numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare

mulţime de preoţi veneau la credinţă.”762

Unii estimează că între Faptele Apostolilor capitolul 2 şi

Faptele Apostolilor capitolul 6 creşterea Bisericii a fost de la 120

de oameni până la 25.000 de credincioşi în această scurtă perioadă

de timp! Mulţi vor fi precauţi, punându-se împotriva căutării după

o astfel de creştere în Biserică, dar nu trebuie să împiedicăm ceea

ce Dumnezeu vrea să facă prin Duhul Său. Când există momente

de presiune care vin peste Biserică, acest lucru poate duce la mari

expansiuni ale Evangheliei în lume. Unii estimează că în ultimii 30

ani mai mulţi iranieni şi-au predat vieţile lui Isus Hristos, decât în

ultimii 1300 ani la un loc!763

O astfel de mişcare a Duhului lui Dumnezeu este normală,

atunci când Dumnezeu este lăsat să lucreze. Uneori, acest lucru

necesită o perioadă de persecuţie şi de presiune a Bisericii, astfel

încât oamenii să nu se mai considere singurii având controlul, ci

să-I fie dat lui Dumnezeu din nou locul Său de drept, de a conduce

şi a da indicaţii. Din păcate, uneori este nevoie de presiuni mari

pentru ca dependenţa de Dumnezeu să fie căutată din nou. Primii

apostoli, după ce au fost aduşi în faţa Sinedriului, s-au întors la

ceilalţi credincioşi şi au strigat către Dumnezeu. Ei s-au rugat

pentru îndrăzneala de a vesti Evanghelia, nu pentru protecţia lor.

S-au rugat ca Dumnezeu să-Şi întindă mâna şi să facă semne şi

minuni în Numele lui Isus. S-au umplut de Duhul Sfânt şi s-a

cutremurat locul în care erau adunați. În momente ca acestea,

Dumnezeu începe să lucreze suveran în moduri puternice.

Principiul Lui este de aşa natură încât, uneori, ne va lăsa să

aşteptăm mai mulţi ani într-o stare de „creştinism” rebel şi plin de

760 Faptele Apostolilor 4:4 761 Faptele Apostolilor 5:14 762 Faptele Apostolilor 6:7 763 Estimare a organizaţiei Elam care lucrează intens cu Biserica din Iran.


199

păcat, cu scopul de a ajunge la sfârşitul puterilor, ca să putem

striga din nou către El.

Dumnezeu are o rămăşiţă în Iran care este dependentă de

El, care strigă către El zi şi noapte şi se încrede în lucrarea Lui.

Într-un astfel de loc Dumnezeu face imposibilul pentru a-Şi

glorifica Numele şi un mare număr de oameni este adăugat

Bisericii.

Dacă vă aflați într-o ţară care nu este persecutată, n-+ar fi

potrivit să strigaţi la Domnul,764

să-i cereţi Duhului Sfânt ca să vă

ajute să împărtăşiţi Vestea Bună, aşa cum fac creştinii în ţările

persecutate? Sunteţi dispuşi să plângeţi pentru vecinii care nu Îl

cunosc pe Domnul? Sunteţi dispuşi să plângeţi pentru ţara voastră,

ca să vină la pocăinţă765

şi la cunoaşterea Evangheliei,766

prin Isus

Hristos, Domnul nostru?

Fie ca noi să credem într-o creştere minunată a Trupului

lui Hristos, în timp ce facem un pas către întâlnirile în grupuri mai

mici, sub conducerea lui Isus Hristos!

764 Luca 18:7 765 2 Petru 3:9 766 2 Corinteni 4:6


200

Principiul 57

Împărtăşirea credinţei în mod constant în orice

situaţie

UNUI creştin care a fost închis în Iran i s-a spus că, dacă

creştinii ar fi de acord să se oprească din evanghelizare, toţi

prizonierii ar fi eliberaţi. Liderii Bisericii indică acest lucru drept

dovadă a faptului că creştinii din Iran urmează instrucţiunile

Domnului, împărtăşind credinţa lor.

„O femeie creştină aflată într-o închisoare, deşi se

confrunta cu probleme de sănătate, spune că a avut ocazia de a

conduce trei oameni la Domnul, inclusiv pe un criminal condamnat

la moarte, făcând ca încercarea prin care ea trecea să aibă un

scop.”767

Pastorul Irani, al cărui păr a devenit alb într-o închisoare

iraniană, se adresează creştinilor din Iran, printr-o scrisoare:

„În ciuda presiunii şi a dificultăţilor din închisoare, am

plăcerea de a da mărturie, ceea ce este ca o fântână pentru mine, şi

anume bucuria mea creştină, pe care vreau s-o împărtăşesc cu voi

în zilele speciale ce vor veni. Şi ştiu că voi, care sunteţi sfinţii şi

copiii spirituali ai lui Dumnezeu, sunteţi familiarizaţi cu această

bucurie. Ca şi slujitor al lui Dumnezeu, îmi permit să mă declar

fericit. Ştiu că toată fericirea pe care o avem pe pământ este primul

rod al acelei mari bucurii păstrate pentru noi în cer. Tatăl se

767 Misiunea AG World


201

îngrijeşte de noi. Înţeleg grijile voastre într-un timp de persecuţie,

care i-a forţat pe unii să fugă în străinătate. Cu toate acestea, vă rog

să fiţi atenţi la ceea ce spune Dumnezeu în Biblie, în Matei:

„Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi

nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru Cel ceresc le

hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?”768

Un alt pastor creştin, Farshid Fathi se află în închisoare din

decembrie 2010. El a fost acuzat de propagandă religioasă. Probele

prezentate de către regimul iranian au fost că pastorul Fathi avea

Biblii tipărite în dialectul farsi, că le-a distribuit ilegal şi că deţinea

literatură creştină. Regimul a susţinut că activităţile sale creştine

erau echivalente cu acţiuni împotriva securităţii naţionale. Pastorul

Fathi ispăşeşte în prezent o pedeapsă de 6 ani în celebra închisoare

Evin din Iran. Crima lui este aceea de a fi creştin şi de a-şi fi

exercitat în mod liber credinţa. Pastorul Fathi are o soţie, pe nume

Leila şi doi copii, Rosana şi Bardia, care suferă împreună cu el.

Sub un regim opresiv – cum este cel al guvernului din Iran

– credincioşii care îşi împărtăşesc credinţa pot fi declaraţi apostaţi

de la religia musulmană. Cu toate acestea, există o îndrăzneală a

Duhului Sfânt în multe Biserici subterane de a împărtăşi credinţa

lor în public, zi de zi, şi altor iranieni. Credincioşii își mărturisesc

credinţa oamenilor din autobuze, din taxiuri, din magazine, chiar şi

atunci când opresc la culoarea roşie a semaforului. Deschiderea din

multe inimi pentru adevăr este de aşa natură încât unii iranieni,

atunci când aud adevărul Evangheliei, doresc să-l accepte imediat.

Ei nu beneficiază de cruciade speciale, mitinguri sau orice

alt tip de evanghelizare. Toţi credincioşii iranieni îşi trăiesc viaţa

de zi cu zi, vestind Evanghelia tuturor celor care le ies în cale.

Deoarece nu există niciun misionar străin, ei îmbină dreptul cu ţara

şi cultura lor şi au, prin urmare, posibilitatea de a-şi împărtăşi

credinţa în mod natural în viaţa de zi cu zi.

Un exemplu al acestei îndrăzneli şi ascultări faţă de Duhul

Sfânt este cel al unui frate a cărui maşină a fost oprită la un

semafor în Teheran. Credinciosul s-a simţit condus de Duhul

pentru a ieşi din maşina lui, să bată la fereastra unei alte maşini şi

să-i înmâneze şoferului un Nou Testament. De asemenea, au

schimbat numerele de telefon şi, la scurt timp după aceea, omul

768 Matei 6:26


202

care a primit Noul Testament a crezut în Hristos. Când s-a întâlnit

cu persoana care i-a dat Noul Testament, noul convertit i-a

mărturisit acestuia că a simţit o dorinţă copleşitoare de a urma

maşina credinciosului şi timp de 20 de minute a condus în spatele

creştinului pe străzile din Teheran fără să ştie de ce. Acesta este

modul în care Duhul Sfânt lucrează şi îi atrage pe mulţi la Hristos,

prin ceea ce noi numim miracole şi imposibilităţi. Aceasta este

lucrarea normală a Duhului lui Dumnezeu, de a aduce oamenii la

Sine, prin Isus Hristos.

Un creştin, şofer de taxi de asemenea, demonstrează

această îndrăzneală. El are o cruce care atârnă de oglinda din faţă a

taxiului şi o Biblie pe scaunul de lângă el. Îşi dă seama că mijlocul

lui de trăi, libertatea şi chiar viaţa îi sunt puse în joc. Cu toate

acestea, spune: „Cum pot să nu împărtăşesc marea mântuire prin

Isus Hristos?”

În Fapte 1:8 ni se aminteşte că aceasta este lucrarea

Duhului Sfânt. Când negăm puterea lui Dumnezeu de a mărturisi

prin noi, devenim sarea care şi-a pierdut gustul.769

Ne putem

întoarce la Dumnezeu prin pocăinţă, cerându-I să ne înzestreze cu

Duhul Său. Puterea Lui va deveni evidentă în viaţa noastră, dacă

vom continua în ascultare şi dependenţă de Isus.

În cartea Faptele Apostolilor puterea lui Dumnezeu a fost

descoperită prin îngerul Său şi prin Duhul, pentru a-l călăuzi pe

Filip: „Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te

şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la

Gaza şi care este pustiu.” Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un

etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a

etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim

ca să se închine, se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe

prorocul Isaia. Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul

acesta!”770

Fie ca noi să căutăm o astfel de călăuzire din partea

Domnului, zilnic, în circumstanţele noastre, ca să fim martori

pentru Hristos!

769 Matei 5:13 770 Faptele Apostolilor 8:26-29


203

Principiul 58

Noi convertiţi la fiecare întâlnire a Bisericii

ÎN PREZENT, este un lucru normal să vezi mulţi noi

convertiţi în Bisericile de casă din Iran. Credincioşii iranieni se

aşteaptă să vadă persoane noi venind cu pocăinţă la Isus în fiecare

săptămână. Acest lucru este foarte asemănător relatării din cartea

Faptele Apostolilor, unde se spune despre Biserică: „Ei lăudau pe

Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul

adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.”771

În

unele cazuri, atunci când au loc adunări în care nu există

convertiri, ei se examinează pentru a descoperi unde anume au

greşit, împiedicând lucrarea Domnului. O astfel de creştere a avut

loc în ultimii 30 de ani, iar o estimare prudentă a multora plasează

dimensiunea Bisericilor de casă iraniene undeva la peste un milion

de oameni.

Iranienii Îl găsesc pe Domnul Isus Hristos prin

evanghelizarea făcută de creştini şi prin mărturia personală a

fiecăruia. Domnul ne porunceşte să facem ucenici. După ce o

persoană ia o decizie în acest sens, are nevoie de ucenicie. Aceasta

implică să mergi şi să vorbeşti cu cei care L-au acceptat pe Hristos

pentru a-i învăța ceea ce spune Biblia. În timp ce creştinii iranieni

se bazează pe Duhul Sfânt, sunt călăuziţi de El pentru a ajunge la

cei care trebuie să fie mântuiţi. Ei îşi riscă viaţa pentru a face acest

lucru, deoarece cred că este păcat să nu împărtăşeşti Vestea Bună a

Evangheliei Domnului Isus Hristos. Angajamentul lor faţă de Isus

Hristos este reflectat în multe rapoarte.

771 Faptele Apostolilor 2:47


204

Preţul pentru a vedea această creştere în Biserică este cel

al unei mari persecuţii şi al pedepsei cu închisoarea. Reverendul

Mehdi Dibaj a petrecut nouă ani în închisoare pentru că a refuzat

să se lepede de credinţa în Hristos şi să revină la Islam. El a spus:

„Eu sunt creştin. Ca şi păcătos, cred că Isus a murit pentru păcatele

mele pe cruce şi prin învierea şi victoria Sa asupra morţii, m-a

făcut neprihănit, în prezenţa Dumnezeului Sfânt. Adevăratul

Dumnezeu vorbeşte despre acest fapt în Cuvântul Său, Evanghelia

(„Injil”). Isus înseamnă Mântuitorul: „pentru că El va mântui pe

poporul Lui de păcatele sale.”772

Domnul Isus a plătit pedeapsa

pentru păcatele noastre prin sângele Său şi ne-a dat o viaţă nouă,

astfel încât să putem trăi pentru slava lui Dumnezeu cu ajutorul

Duhului Sfânt, fiind ca un baraj împotriva corupţiei, un canal de

binecuvântare şi vindecare, protejaţi de dragostea lui Dumnezeu.

„Ca răspuns la această bunătate, El mi-a cerut să mă lepăd

de mine însumi şi să fiu un urmaş al Lui pe deplin predat, să nu mă

tem de oameni, chiar dacă îmi ucid trupul, ci mai degrabă să mă

bazez pe Creatorul vieţii, care m-a încoronat cu o coroană de

compasiune. El este marele protector al preaiubiţilor Lui, precum

şi marea lor recompensă. „Ei au obiecţii cu privire la faptul că eu

evanghelizez. Dar, dacă găseşti o persoană oarbă care este pe

punctul de a cădea într-o groapă şi taci, atunci păcătuieşti.773

Este

datoria noastră de credincioşi, atâta timp cât uşa harului lui

Dumnezeu este deschisă, de a-i convinge pe cei ce fac răul să se

întoarcă de la căile lor păcătoase şi să găsească refugiu în El,

pentru a scăpa de mânia Dumnezeului Celui Drept şi de venirea

îngrozitoarei Lui pedepse.”774

La trei luni după ce a fost eliberat din închisoare,

Reverendul Mehdi a fost răpit şi mai târziu găsit spânzurat de un

copac. O astfel de dăruire în viaţa creştinilor iranieni aduce

rezultatele pe care Dumnezeu le doreşte. Cerul se bucură atunci

când un păcătos se pocăieşte. Dumnezeu dă răsplata veşnică „a

coroanei martirilor” slujitorilor Săi credincioşi. Noi, cei din ţările

nepersecutate, urmăm calea uşoară. Noi spunem: „să vorbească

viaţa noastră.” Cu toate acestea, ne-am înecat în marea lumii.

772 Matei 1:21 773 Matei 12:11 774 Mehdi Dibaj (1935-1994)


205

Vocile noastre nu sunt ridicate şi, prin urmare, nici nu sunt auzite.

Ne-am pierdut sarea din viața creştină. Când Isus S-a rugat pentru

noi, El a vorbit cu Tatăl Său cu privire la viitorii creştini, care vor

crede în El, datorită Cuvântului Său: „Şi Mă rog nu numai pentru

ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.”775

Prin a

spune „cuvântul lor” Isus indică faptul că noi, creştinii, trebuie să

folosim cuvintele gurii noastre pentru a depune mărturie cu privire

la mântuire. Trebuie să împărtăşim celorlalţi prin cuvintele noastre

ceea ce a făcut Isus pentru noi. Trebuie să vorbim despre credinţa

noastră, cu umilinţă, cu blândeţe şi cu multă dragoste: „Căci prin

credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu

gura se ajunge la mântuire.”776

În Iran, mărturisirea credinţei este, de asemenea, transmisă

prin mijloace tehnologice. O mărturie minunată este cea a unei

familii din Iran care a urmărit o emisiune evanghelică pe o staţie

de satelit ilegală. Ca răspuns la auzirea Veştii Bune a Fiului lui

Dumnezeu şi a vieţii veşnice în El, s-au rugat această rugăciune

împreună, în familie:

„Doamne, mărturisim că suntem păcătoşi. Mărturisesc că

nu mă pot salva prin propriile fapte bune. Eu cred că ai murit pe

cruce pentru păcatele mele. Şi Te-au pus în mormânt şi ai înviat

din morţi după trei zile. Eu cred că Tu trăieşti şi că ai autoritatea de

a ierta păcatele mele şi de a mă face neprihănit în faţa

Dumnezeului veşnic. Te rog să mă primeşti şi pe mine şi, după

cum ai promis, să-mi dai o viaţă nouă. Îţi mulţumesc pentru că-mi

asculţi rugăciunile! Amin!”

Această rugăciune au scris-o celor de la staţia radio

evanghelică, întrebându-i dacă a fost scrisă corect. O astfel de

credinţă simplă şi un astfel de răspuns la auzirea Evangheliei este

modul în care Dumnezeu lucrează puternic în această ţară pentru a

întoarce oamenii de la o religie dură, care cere multe forme

religioase exterioare, către Dumnezeul cel viu şi adevărat.

775 Ioan 17:20 776 Romani 10:10


206

Principiul 59

Creând reţele de grupuri mici de credincioşi

LA FEL cum Biserica din cartea Faptele Apostolilor a

început să se întâlnească în case, ca o reţea de credincioşi, atunci

când se afla sub presiuni mari din cauza atrocităţilor iudeilor,

credincioşii de astăzi din Iran se confruntă cu presiuni similare

care i-au încurajat să se întâlnească în grupuri mici, în părtăşii de

casă, fiind conectaţi într-o reţea împreună cu alţi credincioşi.

Pe măsură ce persecuţia se intensifică în anumite zone,

credincioşii se mută în alte oraşe şi încep părtăşii de casă, astfel că

răspândirea acestor adunări are loc în mod continuu. Iranienii cred

că Isus Hristos este cu ei în reuniunile lor mici şi, prin urmare,

există o confirmare a faptului că ei alcătuiesc Biserica, chiar dacă

sunt doar câţiva credincioşi prezenţi. Ei văd ca o necesitate a

relaţiona cu alte persoane şi se consideră cu toţii parte a aceleiaşi

Biserici. Acolo nu există posibilitatea alegerii unei biserici după

preferinţă sau stilul diferit de închinare doctrinară, ci toţi sunt

mulţumiţi să se întâlnească unul cu celălalt.

În cartea Faptele Apostolilor, mai mult de 25.000 de noi

convertiri au avut loc în primul an al istoriei Bisericii, fără

îndoială. Cu toate acestea, întreaga creştere a fost uşor de asimilat

în bisericile mici de case, deoarece funcţionau perfect în această

reţea. Evanghelia era predicată în case777

, iar fraţii şi surorile mai

mari i-au învăţat pe cei mai tineri, atunci când nu existau apostoli

sau bătrâni prezenţi. Această viaţă a Trupului, unde cu toţii puteau

să se înveţe reciproc, a permis o creştere rapidă şi o adaptare la

777 Faptele Apostolilor 5:42, 20:20


207

modul în care Domnul adăuga în fiecare zi pe cei care erau

mântuiţi.

Pentru următorii 250 ani, înainte de a fi existat vreo

biserică construită, această practică a întâlnirii în case şi a reţelelor

independente era modelul pentru Biserica primară. Casa în sine a

fost o biserică, în care soţul îşi învăţa familia sa. În Iran şi în alte

ţări închise faţă de Evanghelie, aceasta este o metodă folosită de

Duhul Sfânt pentru a-Şi păstra Biserica. Este de remarcat că Isus

Însuşi a slujit mai întâi în case778

în timpul celor trei ani de lucrare

publică. Nu este surprinzător că Domnul i-a învăţat pe ucenicii Săi

să utilizeze, de asemenea, case particulare, în lucrarea lor.779

Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru Biserica primilor apostoli.780

Există un mare vid în vieţile oamenilor din Iran. Optzeci la

sută din generaţia tânără este nemulţumită de fundamentalismul

islamic, care nu poate satisface nevoile lor cele mai profunde. Ei

sunt în căutarea răspunsurilor reale la problemele vieţii. Cei mai

mulţi tineri iranieni nu aderă la credinţa islamică. Atunci când Îl

aleg pe Isus Hristos, ei ştiu că au ales eternitatea în cer, dar îşi dau

seama că trebuie să lase totul în această viaţă pământească.

Măreaţa Evanghelie a lui Dumnezeu, dată prin Fiul Său Isus, este

recunoscută ca meritând pe deplin să laşi totul în urmă şi, dacă este

necesar, să-ţi pierzi chiar şi viaţa. Nu există niciun compromis, este

un angajament total de a-ţi lua crucea şi a-L urma pe Isus,

devenind o jertfă vie. Următoarele dovezi exemplifică pericolul:

O biserică de casă a fost percheziţionată de către forţele de

securitate, vineri 12 octombrie 2012, în oraşul Shiraz din provincia

Fars, Iran. Doi membri ai Bisericii au fost arestaţi şi chemaţi la

centrul de detenţie al Ministerului de Informaţii Pelak, unde erau

închişi alţi şapte membri ai Bisericii lor de casă.

Un tânăr iranian creştin de 27 de ani petrecea o seară

liniştită acasă, cu soţia şi fiica lui, când forţele de securitate

îmbrăcate în civil au intrat în casa lui şi l-au arestat. Ofiţerii i-au

percheziţionat casa şi au confiscat bunuri personale: un calculator,

CD-uri conţinând filme şi seminarii creştine, cărţi, Biblii şi albume

foto de familie. Creştinul a fost încarcerat. De luni de zile n-au mai

778 Matei 8:14, Matei 9:9-10, Luca 22:7-12 779 Matei 10:11-14, Luca 10:5-7 780 Faptele Apostolilor 9:43, 10:22, 5:52


208

fost date niciun fel de informaţii familiei sale cu privire la starea şi

locul unde se află tânărul.

Într-un alt caz, cincisprezece creştini au fost aruncaţi în

închisoare. Ei au fost puşi sub presiuni severe pentru a se lepăda de

credinţa lor, dar au refuzat să facă acest lucru.

Cu toate acestea, „în timp ce este mai sigur să construieşti

o biserică în Occident, poate fi mai simplu să plantezi una în Iran.

Du-te la o conferinţă a „plantatorilor de biserici” în America de

Nord şi vei auzi de bugete, programe, campanii de marketing,

precum şi de necesitatea unui grup bun de închinare. Participă la o

conferinţă a iranienilor şi vei obţine o imagine foarte diferită. Vor

vorbi despre a începe să-L mărturiseşti pe Hristos prietenilor şi

familiei. Îţi vor spune despre a strânge noi credincioşi pentru a-i

învăţa din Biblie şi pentru părtăşie, apoi pentru a-i încuraja şi a se

ruga cu ei, mergând să împărtăşească Cuvântul, la rândul lor.”781

Putem urma exemplul de a începe strângeri mici, sub

conducerea lui Isus Hristos, în acelaşi fel cum fac fraţii şi surorile

noastre iranieni.

781 Elam Ministries


209

Principiul 60

Martirii - stimaţi în Biserică

GÂNDUL că un credincios în Hristos poate fi martirizat

este ceva greu de suportat. Cu toate acestea, dintr-o perspectivă

eternă, credincioşii iranieni îi stimează foarte mult pe cei care şi-au

dat viaţa pentru cauza lui Hristos. Poveştile martirilor din Iran sunt

multe. Acestea sunt doar câteva:

La data de 19 ianuarie 1994, Haik a dispărut de pe străzile

din Teheran. Autorităţile au raportat moartea sa familiei, la 30

ianuarie. El a fost înjunghiat de 26 de ori în piept: „Într-adevăr,

Haik I-a predat inima lui Hristos de două ori. O dată, când el L-a

chemat pe Hristos în viaţa lui ca Mântuitor, şi a doua oară, atunci

când inima i-a fost sfâşiată pentru credinţa lui în Hristos.”782

Martirul Mehdi Dibaj a scris: „I-am invidiat întotdeauna

pe acei creştini care au fost martirizaţi pentru Isus Hristos, Domnul

nostru. Ce privilegiu să poţi trăi pentru Domnul nostru şi, de

asemenea, să poţi muri pentru El. Sunt plin de bucurie, până la

refuz, eu nu sunt doar mulţumit să fiu în închisoare, dar sunt gata

să-mi dau viaţa de dragul lui Isus Hristos.”783

Iranienii Abbas Amiri şi soţia lui, Sakineh Rahnama, care

găzduiau un serviciu de biserică de casă, au murit din cauza rănilor

suferite, atunci când poliţia secretă a percheziţionat casa lor şi i-au

bătut atât de grav cauzându-le moartea. Abbas a murit imediat.

Înainte de a deveni creştin, el era un musulman devotat, făcând

chiar şi pelerinaje la Mecca. Soţia lui a murit la mai puţin de o

săptămână. La serviciul de biserică de casă mai erau alţi şapte

bărbaţi, şase femei şi doi copii.

782 Mărturia lucrării Hovsepian 783 Farsi Net


210

Martirul Mohammad Ali Jafarzadeh a fost executat prin

spânzurare în închisoarea Evin din Iran.

Martirul Mohammad Jaberi a fost, de asemenea, executat

prin spânzurare în închisoarea Evin din Iran.

Martirul pastor Ghorbandordi Tourani, un lider iranian al

Bisericii de casă, a fost ucis în apropierea casei sale.

Martirul pastor Mohammed Bajher Yusefi, cunoscut sub

numele îndrăgit de Ravanbaksh de către turma sa, sau „dătătorul de

suflet”, a fost ucis. El plecase de acasă pentru a petrece timp în

rugăciune, dar nu s-a mai întors. Autorităţile iraniene au anunţat

familia mai târziu în acea seară că trupul său a fost găsit agăţat de

un copac într-o pădure din apropiere.

Recent, un frate a fost arestat şi judecat pentru credinţa lui

şi a împărtăşit acest îndemn într-o scrisoare: „Într-o zi, simţi dureri

intense după bătăile din interogatorii, a doua zi ei se poartă frumos

şi îţi oferă bomboane. Aceste schimbări radicale te determină să fii

un om de oţel pentru a avansa în extinderea Împărăţiei Sale. Când

120 de zile eşti obligat să dormi într-o cameră unde este o lumină

puternică, aprinsă tot timpul, zi sau noapte, şi atunci când poţi

vedea adevărata lumină a soarelui timp de numai câteva minute pe

săptămână, numai atunci devii omul Lui de lucru şi poţi fi un vas

în aducerea Împărăţiei Lui într-un loc întunecat, capabil să

împărtăşeşti Evanghelia păcii şi a vieţii într-o lume care moare.

Aici poţi învăţa să-i iubeşti pe vrăjmaşii tăi, cu toată inima ta.”784

Tristeţea şi durerea oricărui credincios în Hristos martirizat

este greu de suportat. Cu toate acestea, dintr-o stare de spirit eternă

şi de perspectivă, există o stimă a credincioşilor iranieni pentru cei

care şi-au dat viaţa pentru cauza lui Hristos. Istoriile martirilor din

Iran sunt multe. Mai sus am menţionat doar câteva.

Astfel de vieţi nu sunt pierdute în zadar, ci deschid calea

pentru înaintarea Evangheliei slavei lui Isus Hristos. Aşa cum a

spus Tertulian785

în Apologia lui în 200 d.Hr.: “Cu cât suntem

cosiţi mai des, cu atât ne înmulţim mai mult. Sângele creştinilor

este sămânţă.” Această sămânţă este semănată astăzi în Iran şi ar

trebui să ne aşteptăm la o recoltă bogată de suflete în zilele

următoare, înainte de venirea Domnului nostru.

784 Saeed Abedini 785 Un cunoscut părinte al Bisericii primare


211

Martiriul este un subiect care te trezeşte la realitate. Poate

că ne va trezi înapoi spre locul în care Biserica trebuie să fie.

Spiritul de martir este spiritul creştinismului nou-testamentar.

Trebuie să recuperăm credinţa pentru care merită să trăieşti şi

pentru care merită să mori în zilele noastre. Hristos ne cere totul în

chemarea Sa la ucenicie. Dacă vom căuta să ne scăpăm vieţile, le

vom pierde.786

Biblia este plină de mărturii ale martirilor, încă din prima

carte, Geneza, unde Abel devine primul martir,787

până la sfârşitul

cărţii Apocalipsa, unde cei din urmă martiri sunt ucişi pentru

mărturia lui Hristos.788

De la începutul Bibliei şi până la sfârşit,

martiriul nu numai că este prezent tot timpul, ci este şi copleşitor

de evident pentru orice cititor al Scripturilor.

Apostolul Ioan ne dă acest îndemn: „Nu vă miraţi, fraţilor,

dacă vă urăşte lumea.”789

N-ar trebui să ne surprindă sau să ne

sperie, în vreun fel, atunci când devenim persoane pe care lumea le

urăşte. N-ar trebui să ne surprindă când suntem pe punctul de a

primi calomnii, blasfemii, respingere sau chiar acte de violenţă la

adresa noastră. Această lume şi toţi locuitorii ei sunt ofensaţi de

Evanghelie şi de Hristos în noi. Lumina şi neprihănirea noastră

vorbesc despre condamnarea lor.790

Zi de zi, viaţa noastră face

cunoscut faptul că ei vor fi judecaţi de Dumnezeu într-o zi.

Evrei capitolul 11 nu este doar un culoar al credinţei, aşa

cum îl numesc mulţi, ci și un culoar al martirilor. „Alţii au suferit

batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi

în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit

îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi,

munciţi – ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin

pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.”791

Acest pasaj, împreună cu altele, ar trebui să construiască în noi o

mare trezire cu privire la acest subiect, ţinând cont de cei care au

mers înaintea noastră în Trupul lui Hristos.

786 Marcu 8:35 787 Geneza 4 788 Apocalipsa 20 789 1 Ioan 3:13 790 Ioan 3:20 791 Evrei 11:36-38


212

Un alt pasaj care este interpretat greşit în contextul său şi

trecut cu vederea, este în Romani capitolul 8: „Cine ne va despărţi

pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau

prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia,

sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii

toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”792

Evanghelicii citează acest pasaj pentru a vorbi despre

măreţia iubirii lui Dumnezeu şi cu siguranţă dragostea lui

Dumnezeu este mare, dar, din păcate, am interpretat greşit sensul

lui real. Pavel vorbeşte de foamete, pericol şi săbii! Ar trebui ca o

sabie să ne despartă de dragostea lui Hristos? Sau, folosind o

expresie modernă, trebuie ca un pistol îndreptat spre capul nostru

să ne despartă de dragostea lui Hristos? Răspunsul este, desigur,

Nu. Nimic nu ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos, chiar

şi atunci când oamenii ne vor tortura şi martiriza pentru preţiosul

Său Nume, ei nu vor putea să se atingă de sufletele noastre.

Suntem în siguranţă în dragostea lui Hristos. Tot ceea ce ne pot

face oamenii este să distrugă acest cort pământesc, corpul în care

trăim. Acesta era punctul de vedere al lui Pavel, pe care l-a

accentuat în acest pasaj. Martiriul este arma secretă a Bisericii.

Nimeni nu poate lua victoria iubirii lui Hristos pe cruce şi

răscumpărarea oamenilor pentru Sine.

Putem vedea clar că finalul urmării lui Hristos din toată

inima este să împărtăşim sfârşitul Lui: „Martirajul nu este un fel de

experienţă rară pentru foarte puţini, deoarece n-au fost suficient de

înţelepţi ca să poată evita consecinţele; este normativ, rezultatul

logic al credinţei în Hristos, dacă noi Îl urmăm cu adevărat, pentru

că trăim într-o lume care Îi este ostilă.”793

Fie ca noi să ne încredem în Domnul din nou pentru o

lucrare vibrantă a Duhului Său, în viaţa noastră de astăzi ca să fim

martorii Lui (martiri) ai Evangheliei!

792 Romani 8:35-36 793 Art Katz (1929-2007)


213

Epilog

Chemarea pentru a ne aduna ca şi credincioşi în

părtăşie

ACEASTĂ carte a fost pregătită pentru a-i încuraja pe

credincioşi să se strângă în adunări mici, sub conducerea lui Isus

Hristos.794

Astfel, niciun om nu este cap în adunările care se

reunesc în acest fel. Deşi sunt prezenţi lideri slujitori, nu există

niciun frate desemnat peste toate adunările, care să-i controleze pe

toţi. Adevărata supunere faţă de o autoritate în Biserică n-ar trebui

să fie din cauza cuiva care a fost votat sau angajat în Biserică, ci

numai datorită umblării spirituale cu Domnul. În acest fel, oamenii

se supun de bună voie, văzându-L pe Hristos conturat în ei şi

dorind să imite umblarea lor cu Domnul.795

Fiecare întâlnire de părtăşie este autonomă şi răspunde

înaintea Domnului în mod direct796

, şi pe când Domnul uneşte

reţelele de grupări împreună, acestea se vor supune reciproc una

alteia pentru a da socoteală, după cum le conduce Duhul. Liderii

vor fi ridicaţi de Domnul, pe măsură ce El scoate în evidenţă

darurile lor.797

Când strângerile se multiplică şi se extind, unii fraţi

vor avea responsabilitatea peste mai multe grupuri pentru a le

păstori.798

Noi credem că există o mişcare a Duhului pentru a-i

794 Coloseni 1:18 795 1 Petru 5:3 796 Apocalipsa 2:7 797 Efeseni 4:11-13 798 1 Petru 5:2


214

aduna pe credincioşi ca şi Mireasa lui Hristos. Credem că această

carte este pur şi simplu un răspuns la ceea ce Domnul face deja în

aceste ultimele zile, pentru a purifica şi a creşte Biserica şi

Împărăţia Sa.

Chiar dacă a fi chemat de Dumnezeu pentru a începe o

adunare nu impune să dai socoteală unui frate spiritual, totuşi

există o mare înţelepciune în dorinţa de a fi sub autoritatea unui

frate mai mare. Este foarte util să poţi avea legături cu alţi fraţi din

zona locală, pe care să îi respectaţi şi cu care să vă uniţi, cu cei

care au format deja biserici de casă. Chiar dacă un frate este

implicat într-o biserică denominaţională poate fi înţelept să i te

supui din punct de vedere spiritual799

acestuia, deşi noua adunare a

credincioşilor nu va fi sub această denominaţie. Cu toate acestea,

în special în această vreme de apostazie, vor exista situaţii în care

nu vă veți putea supune altor pastori din zona voastră şi astfel veţi

fi liberi sub călăuzirea Domnului să începeţi o nouă lucrare, deşi

aţi putea primi la început doar ridiculizări şi neînţelegeri.

Nu aveţi nevoie de permisiunea cuiva pentru a vă aduna ca

Biserica Domnului în grupuri de chiar numai 2-3 credincioşi.800

Nu

aveţi nevoie de permisiunea cuiva pentru a lua Cina Domnului sau

pentru a boteza pe cineva care Îl urmează în mod clar pe Isus

Hristos ca un ucenic al Său.

"Primul pas pentru a începe o biserică de casă este

rugăciunea. Lucrarea Bisericii de casă trebuie să fie născută în

rugăciune. Deşi este un pas simplu, fără rugăciune şi călăuzirea lui

Dumnezeu vom întâmpina probleme."801

Rugăciunea este

fundamentul oricărei lucrări autentice a lui Dumnezeu, care

construieşte împărăţia Domnului. Astfel, începând să ne rugăm şi

să strigăm către Domnul împreună în adunări mici se va crea o

atmosferă sănătoasă pentru ca El să poată începe să-i ridice pe cei

smeriţi.802

Din acest punct Îi permitem practic Domnului să ne

conducă şi să fie cap al întâlnirilor credincioşilor.

Încurajăm adunările creştine în grupuri mici să le

folosească pe baza unităţii. Credincioşii s-ar putea să nu fie pe

799 Efeseni 5:21 800 Matei 18:20 801 Larry Kreider 802 1 Petru 5:5


215

deplin de acord cu fiecare afirmaţie din această carte, dar credem

că majoritatea declaraţiilor sunt un instrument eficient de unificare

pentru Trupul lui Hristos, în timp ce se adună împreună sub

conducerea Lui.

Părtăşiile creştine Îl au în vedere numai pe Domnul Isus

Hristos.803

El este scopul tuturor lucrurilor.804

El este motivul

pentru care ne strângem împreună.805

Numele Lui este cel mai

mare nume.806

El este Capul Bisericii.807

El este Viaţa

credinciosului.808

Slavă lui Dumnezeu!809

Domnul Isus şi numai El

ar trebui să fie atenţia noastră. Mulţi încă n-au experimentat şi nu

ştiu810

acest Nume glorios mai presus de orice nume.811

Dumnezeu să ne dea o credinţă fermă în lucrarea Duhului

Sfânt de a forma reţele şi de a naşte adunări în zone locale în timp

ce-L urmăm pe Domnul în ascultare.

"La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i

în întâmpinare!”812

„Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă

drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!”813

Doamne, Biserica Ta nu va eşua niciodată. Privim la Tine

în timp ce sfârşitul se apropie. Fie ca toată slava să o primească

Mielul, iar Evanghelia Sa să fie împărtăşită tuturor. Te rugăm,

Tată, să faci acest lucru de dragul şi onoarea Numelui Tău! Tânjim

să fim cu Tine îmbrăcaţi în haine albe de in, în eternitatea fără

sfârşit. Răscumpără-Ţi sfinţii la timpul stabilit. Adună-i pe aleşii

Tăi pentru a fi Mireasa Fiului Tău. Prin puterea Duhului Tău, fă o

lucrare în care niciun om să nu-şi poată pune numele, astfel încât

toată slava să fie a Ta! Amin!

803 Evrei 12:2 804 Coloseni 1:16 805 Efeseni 1:22,23 806 Isaia 45:23, Filipeni 2:9-11 807 Coloseni 1:18 808 Galateni 2:20 809 Ioan 1:14 810 Ioan 17:3 811 Filipeni 2:9 812 Matei 25:6 813 Apocalipsa 22:14

principii - · pdf filefiecare epistolă a noului testament este plină ... ajutor omenesc...

Documents