Ministerul Educaţiei din Republica MoldovaUNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN MOLDOVA

Catedra Ştiinţe Socio – Umaniste

REFERATLa disciplina „Teoria şi Practica Integrării Europene”

TEMA ,,PRINCIPALELE INSTITUŢII ALE UE’’

Executat:Morari Elena,gr.ISACGV-151 Coordonator:prof.Luca Sergiu

CHISINAU 2015

Introducere

Uniunea Europeană (abreviat UE, vezi și nume alternative) este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de la Maastricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993. Ultima amendare a bazelor constituționale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Uniunea funcționează printr-un sistem de instituții supranaționale independente și interguvernamentale care iau decizii prin negociere între statele membre.Cele mai importante instituții ale UE sunt Comisia Europeană, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Curtea Europeană de Justiție și Banca Centrală Europeană. Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetățenii europeni.

Uniunea Europeană a dezvoltat o piață unică în cadrul unui sistem standardizat și unificat de legi care se aplică tuturor statelor membre. În cadrul Spațiului Schengen (care include state membre UE și state non-UE) controalele vamale au fost desființate.Politicile UE sprijină și garantează libera mișcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor și a capitalului, au fost emise legi în domeniul justiției și afacerilor interne și se păstrează politici comune în domeniul comerțului, agriculturii, în domeniul pescuitului și dezvoltarea regională. A fost înființată de asemenea și o uniune monetară, Zona Euro care este compusă în prezent din 17 state. Prin Politica Comună pentru afaceri externe și securitate, UE și-a dezvoltat un rol limitat în relațiile internaționale și de securitate. Au fost înființate și Misiuni Diplomatice Permanente în mai multe state din lume, iar UE este reprezentată în cadrul Organizației Națiunilor Unite, Organizația Mondială a Comerțului, G8 și G-20.

Cu o populație combinată de peste 500 de milioane de locuitori, care reprezintă 7.3% din populația lumii, Uniunea Europeană generează un PIB de 17,6 trilioane de dolari americani în 2011 (mai mare decât orice altă țară din lume), care reprezintă 20% din PIB-ul estimat în termeni de paritatea puterii de cumpărare la nivel mondial.

Este considerată a fi o construcție sui generis, fiind considerată de unii ca fiind de facto o confederație. Începând cu 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană are personalitate juridică internațională și poate încheia tratate.

În 2012 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, „pentru că peste șase decenii a contribuit la progresul păcii și reconcilierii, democrației și drepturilor omului în Europa”.

Uniunea Europeană are șapte instituții : Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Consiliul European, Banca Centrală Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Europeană de Conturi. Competența de examinare și amendare a legislației este divizată între Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, pe când atribuțiile executive sunt în sarcina Comisiei Europene și cu o capacitate limitată, a Consiliului European (care nu trebuie confundat cu Consiliul Uniunii Europene sau cu Consiliul Europei). Politica monetară a zonei euro este coordonată de Banca Centrală Europeană. Interpretarea și aplicarea legislației europene și a tratatelor este asigurată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.Exista de asemenea un număr de organisme auxiliare care operează în anumite domenii.

Parlamentul European

Rol: organism legislativ al UE, ales în mod direct, cu responsabilități bugetare și de controlMembri: 751 de deputați (membrii Parlamentului European)Președinte: Martin SchulzÎnființare: în 1952, ca Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului; în 1962, sub denumirea de Parlamentul European; primele alegeri directe au avut loc în 1979Sedii: Strasbourg (Franța), Bruxelles (Belgia), Luxemburg.

În textul inițial al Tratatelor Institutive era denumit Adunarea. În 1962 a primit denumirea de Parlament European. Membrii parlamentului european sunt aleși prin sufragiu universal direct după Actul din 1976. Perioada de alegere se desfășoară pe mai multe zile. Vârstă minimă de vot e de 18 ani, diferită totuși de la stat la stat. În cadrul procesului de ponderare, sunt acordate locuri în executivul de la Strasbourg în funcție de două criterii: cel democratic și cel demografic. Mandatul fiecărui europarlamentar e de 5 ani, fiind incopatibil cu cel de membru de guvern al unui stat, membru de comisie sau judecător/avocat al Curții de Justie. Are imunitate politică exceptând situația când este prins în flagrant delict. Are indemnizație de 38,5% salariul de baza al unui judecător de la Curtea de Justiție.

Parlamentul European cuprinde un Birou, Conferință Președinților, Comisii și Grupuri politice parlamentare. Biroul este condus de un președinte, 14 vicepreședinți, 5 chestori cu drept de vot consultativ, aleși prin scrutin secret și cu mandat de 2 ani și jumătate.

Conferință președinților este alcătuită din președintele parlamentului și președinții grupurilor politice parlamentare. Președintele se ocupă de toate activitățile, prezidează sesiunile plenare și prerogativele bugetare.

Comisiile sunt de trei tipuri. Cele permanente sunt alcătuite din 20 de comisii care pregătesc lucrările Parlamentului, elaborează rapoarte și mențin legătură cu Consiliul și Comisia între sesiuni. Cele temporare își desfășoară activitatea pe 12 luni. Cele mixte presupune participarea parlamentarilor din statele asociate și în curs de negociere. Grupările politice parlamentare se înscriu pe baza afinităților politice. Numărul minim de a constitui o grupare politică e cel de 25 de membri, precum:

Grupul Partidului Popular European Creștin-Democrat Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa Grupul Verzilor Conservatorii și Reformiștii Europeni

Parlamentul poate fi convocat cu titlu excepțional la cererea majorității sau 1/3. Dezbaterile sunt publice. Parlamentul este asistat de un Secretar general. Lucrările Parlamentului se desfășoară în trei orașe diferite:Strasbourg-sesiuni parlamentare, Bruxelles-comisii parlamentare și sesiuni suplimentare, Luxemburg-Secretariatul.

Parlamentul are rol consultativ în elaborarea actelor juridice. Nu are putere legislativă deplină în UE. Dobândește putere bugetară și de codecizie. Are dreptul de a cere Comisiei să elaboreze propuneri. Are control politic asupra Comisiei și posibilitatea de a adopta o moțiune de cenzură.

Numărul membrilor Parlamentului nu poate depăși 750+președintele. Niciunui stat membru nu i se poate atribui mai mult de 96 de locuri.

Parlamentul este asistat de un Comitet Economic și Social și Comitetul Regiunilor și poate iniția procedura de intervenție în numirea membrilor Comisiei.

Parlamentul are trei roluri principale.Rol legislativ

Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene. Ia decizii cu privire la acordurile internaționale. Ia decizii cu privire la extinderea UE. Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.

Rol de control Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE. Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o

moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze. Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE. Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă. Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană. Adresează interpelări Comisiei și Consiliului. Participă la misiuni de observare a alegerilor.

Rol bugetar Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul. Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).

Consiliul European

Rol: definește direcția politică generală și prioritățile Uniunii EuropeneMembri: șefii de stat sau de guvern ai țărilor membre ale UE, președintele Comisiei Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitatePreședinte: Donald TuskÎnființare: în 1974 (forum informal), în 1992 (statut oficial), în 2009 (instituție a UE)Sediu: Bruxelles (Belgia).

Informal, Consiliul a fost format în 1961. Consiliul European a fost instituit în cadrul Tratatului de la Lisabona din 2007/2009. Este compus din șefii de stat sau șefii de guvern ai statelor membre, președintele Consiliului (actualimente, Donald Tusk), președintele Comisiei și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate (acesta doar participa).

Președintele Consiliului este ales cu majoritate calificată, având mandat de 2 ani și jumătate, însă nu poate exercită un mandat național. Are ca atribuții:

prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European asigura pregătirea și continuitatea lucrărilor acționează pentru facilitarea coeziunii și consensului prezintă Parlamentului European un raport după fiecare întâlnire reprezintă Uniunea pe plan extern probleme privind securitatea și cele ce țin de politică externă.

Consiliul se întrunește de două ori pe semestru la convocarea președintelui. Membrii consiliului pot cere să fie asistați de un ministru/membru al Comisiei. Președintele poate convoca o reuniune extraordinară a Consiliului European. Membrii se pronunță prin consens.

Consiliul are ca rol de a nu exercită funcții legislative, de a oferi uniunii impulsuri necesare dezvoltării acesteia și de a defini orientările și prioritățile politice UE.

Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene

Rol: reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislația europeană și coordonează politicile UEMembri: miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de politică supus discuțiilorPreședinte: fiecare stat membru al UE deține președinția prin rotație, pe o perioadă de 6 luniÎnființare: 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunității Economice Europene)Sediu: Bruxelles (Belgia)

Consiliul de Miniștri a apărut pe cale convențională. Tratatele Instituitive aveau denumiri diferite: Consiliul Special de Miniștri (CECO) și Consiliul (CEE/EURATOM).

Consiliul de Miniștri a fost înființat la Londra în 1949, prin semnarea Statutului Organizației. Prin Tratatul de la Lisabona și-a schimbat denumirea în "Consiliul".

Reprezintă toate statele membre, fiind compus de câte un reprezentant la nivel ministerial din fiecare stat membru UE, împuternicit să reprezinte guvernul statutului sau și să voteze. Compoenta este variabilă în funcție de ordinea de zi:afaceri generale, agricultură și ECOFIN. Dacă ordinea de zi cere miniștri de externe, numele devine din Consiliul Afaceri Generale în Consiliul de Afaceri Externe. Consiliul se întrunește în ședința publică atunci când se deliberează sau votează un proiect de lege.

Semestrial, reprezentanții statelor membre le reprezintă într-un sistem de rotație egal, trei state membre prezidând în 18 luni. Esceptie face Consiliul de Afaceri Externe, președintele fiind Înaltul Reprezentant.

Sunt trei modalități de a vota:

majoritate simplă, nefiind solicitat în cazuri limitamajoritate calificată-cea mai frecvențaunanimitate-conferă fiecărui stat drept de vetoDin 2014, 55% din membrii Consiliului reprezintă 65% din populația statelor care au votat. Majoritatea o obține cel care obține 255 de voturi din 345, iar din statele care votează trebuie să se reprezinte 62% din populația electorală a Uniunii.

Organele auxiliare sunt alcătuite din Secretarul General, Biroul de reprezentare permanentă Bruxelles-diplomați, șefii acestor delegații întâlnindu-se săptămânal în Coreper care veghează la respectarea unor principii și norme pe principiul legalității, principiul proporționalității, principiul subsidiarității și principiul justificării actelor, precum și Comitetul pentru Vize, Comitetul Special pentru Agricultură și Comitetul Regiunilor.

Are funcții bugetare și legislative, funcție de definire a politicilor și de coordonare, competență de a stabili toate îndemnizațiile ce țin loc de renumerație, apare ca legiuitor având putere decizională și coordonează politicile economice și sociale ale statelor membre în interiorul zonei Euro.

Comisia Europeană

Rol: apără interesul general al UE, propunând acte legislative, asigurând respectarea acestora și implementând politicile și bugetul UniuniiMembri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din fiecare țară a UEPreședinte: Jean-Claude JunckerÎnființare: 1958Sediu: Bruxelles (Belgia).

În 1951, Comisia Europeană actuală funcționa ca Înalta Autoritate în CECO. Prin Tratatul de la Lisabona, Comisia își exercită puterile în virtutea tratatelor.

Fiecare stat membru își desemnează câte un resortisant. Fiecare membru este responsabil de câte un

portofoliu sau de un domeniu politic.

De la noiembrie 2014, Comisia a fost compusă dintr-un număr de membri egali cu 2/3 din numărul statelor membre. Mandatul membrilor este de 5 ani. Sistemul de rotație funcționează după două principii: egalitate și diversitate geografică și demografică. Membrii sunt aleși în funcție de competențe și angajament față de ideea europeană. Membrii sunt independenți de orice guvern, instituție, organ, oficiu sau agenție. Statele se angajează să nu încerce să influențeze membrii Comisiei în sarcinile lor. Membrii nu se pot desfășura în nicio altă activitate profesională renumerata pe durata mandatului. Au obligația de prudență și onestitate în a acceptă alte funcții după terminarea mandatului.

În cazul în care Comisia își dă demisia, membrii rămân în funcție până la terminarea mandatului.

Consiliul European, cu majoritatea calificată, propune un candidat Parlamentului European care hotărește cu majoritate. Dacă nu iese la vot, se repetă procedura în termen de o luna. În caz de demisie/deces/demitere, este înlocuit până la terminarea mandatului.

Comisia este dominată de principiul colegialității. Președintele definește orientările în care Comisia își îndreaptă misiunea. Președintele numește vice-președinți. Comisia se întâlnește la cererea președintelui și ține ședința săptămânal, doar miercuri. Deciziile sunt luate cu majoritatea membrilor. Reuniunile nu sunt publice, iar dezbaterile sunt confidențiale. Fiecare comisar este asistat de un cabinet condus de un șef de cabinet și compus din consilieri. Președintele este asistat de un secretar general.

Serviciile Comisiei sunt împărțite în Directorate Generale. Își desfășoară activitatea în sediile de la Bruxelles și Strasbourg.

Portofoliul de comisar poate fi susținut de către mai multe Direcții Generale, ele pregătind propuneri legislative și directive care sunt aprobate de majoritatea comisarilor și sunt transmise către Parlamentul European și către Consiliul Uniunii Europene pentru examinare. Comisiile au câte o reprezentanta în fiecare stat membru.

Rolul Comisiei e acela de inițiativa legislativă, putând să propună directive pentru a asigura punerea în aplicare a tratatelor. Promovează interesul general al UE. Asigura aplicarea prevederilor tratatelor. Supraveghează alături de Curtea de Justiție aplicarea normelor de drept comunitar și inițiază procedura de urmărire a statelor care nu respectă tratatele. Are funcții de coordonare, executare și administrare. Este răspunzătoare în față Parlamentului care poate adopta o moțiune de cenzură prin care toți membrii comisiei pot fi demiși.

Ce face Comisia?

Propune noi acte legislativeComisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte legislative, pe care le înaintează spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca scop:

protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni care nu pot fi abordate în mod eficient la nivel național

soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a cetățenilor.Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene

Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și Parlamentul. Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și Consiliu. Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.

Garantează respectarea legislației UE Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că legislația UE se

aplică în mod adecvat în toate statele membre.Reprezintă UE pe scena internațională

Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul instanțelor internaționale, în special în domeniul politicii comerciale și al ajutorului umanitar.

Negociază acorduri internaționale în numele UE.Curtea de Justitie

Rol: se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările UE; garantează că țările și instituțiile UE se supun dreptului europeanMembri:

Curtea de Justiție: un judecător din fiecare țară a UE, plus 9 avocați generali Tribunalul: un judecător din fiecare stat membru al UE Tribunalul Funcției Publice: 7 judecători

Înființare: 1952Sediu: Luxemburg

Curtea de Justiție a Comunităților Europene, numită pe scurt și Curtea Europeană de Justiție (CEJ) își are sediul la Luxemburg și este organul juridic al Comunităților Europene. În sistemul politic al UE CEJ are rolul puterii juridice; denumirea corectă a CEJ ar fi trebuit să fie însă Curțile de Justiție ale Comunităților Europene, fiindcă între timp au apărut trei instanțe diferite.Curtea Europeană de Justiție nu trebuie confundată cu Curtea Europeană de Justiție pentru Drepturile Omului cu sediul la Strasbourg, care este o instituție a Consiliului Europei și nici cu Curtea Internațională de Justiție, care este o instanța internațională, principalul organ jurisdictional al Organizației Națiunilor Unite cu sediul la Haga.

Curtea este formată din trei instanțe: Curtea de Justiție - se ocupă de solicitările privind pronunțarea unor hotărâri preliminare

adresate de instanțele naționale și de anumite acțiuni în anulare și recursuri. Tribunalul - se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice, întreprinderi

și, în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această instanță se ocupă în principal cu legislația privind concurența, ajutorul de stat, comerțul, agricultura, mărcile comerciale.

Tribunalul Funcției Publice - se pronunță asupra disputelor dintre instituțiile UE și personalul lor.

Judecătorii și avocații generali sunt numiți de către statele membre, de comun acord, pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul fiecărei instanțe aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani care poate fi reînnoit.

Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare. Cele mai frecvente tipuri de cauze sunt:

interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale țărilor UE sunt obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației europene, dar există riscul ca instanțele din țări diferite să interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta poate să solicite opinia Curții de Justiție. Același mecanism poate fi utilizat și pentru a determina dacă un act legislativ sau o practică națională este compatibilă cu dreptul UE.

respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau proceduri de infringement) - este vorba despre acțiuni intentate împotriva unui guvern național care nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate de Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara vizată se dovedește a fi vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz contrar, se poate intenta o a doua acțiune împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi.

anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat membru, Consiliul UE, Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul European consideră că un anumit act legislativ al UE încalcă drepturile fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să anuleze actul respectiv.

Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al Uniunii care le privește în mod direct.

garantarea unei acțiuni a UE (acțiuni în constatarea abținerii de a acționa) - Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în anumite situații. Dacă nu fac acest lucru, guvernele statelor membre, celelalte instituții ale UE și (în anumite condiții) persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o plângere Curții.

sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei de acțiune din partea instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate intenta o acțiune împotriva lor prin intermediul Curții.

Banca Centrala Europeana(BCE)

Rol: gestionează moneda euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica economică și monetarăPreședinte: Mario DraghiMembri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale din toate statele membreÎnființare: 1998Sediu: Frankfurt (Germania).

Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare politica economică și monetară a UE. Scopul său principal este să mențină stabilitatea prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Ce face BCE? * Fixează rata dobinzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro, controlând astfel masa monetară și inflația.

Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și vânzarea de valută pentru a echilibra cursurile de schimb.

Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de către autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.

Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european. Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro. Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate reprezenta pentru

stabilitatea prețurilor.

Președintele BCE reprezintă instituția la reuniunile europene și internaționale la nivel înalt. BCE dispune de următoarele trei organisme decizionale:

Consiliul guvernatorilor este principalul organ decizional. Este alcătuit din Comitetul executiv (a se vedea mai jos) și din guvernatorii băncilor centrale din

zona euro. Comitetul executiv gestionează activitățile cotidiene ale BCE. Este format din președintele și vicepreședinte BCE și alți 4 membri desemnați de liderii țărilor

din zona euro, pentru un mandat de 8 ani. Consiliul general are mai ales un rol de consultanță și coordonare. Este format din președintele și vicepreședintele BCE și din guvernatorii băncilor centrale din

toate statele membre.

BCE colaborează cu băncile centrale ale tuturor statelor membre ale UE. Împreună, formează Sistemul European al Băncilor Centrale.

BCE dirijează cooperarea între băncile centrale din zona euro (eurosistem). Atribuțiile organelor decizionale Consiliul guvernatorilor analizează evoluțiile economice și monetare, definește politica monetară

a zonei euro și fixează ratele dobânzilor la care băncile comerciale pot obține bani de la BCE. Comitetul executiv aplică politica monetară, gestionează operațiunile zilnice, pregătește

reuniunile Consiliului guvernatorilor și exercită competențele pe care acesta din urmă i le deleagă.

Consiliul general contribuie la acțiunile de consultare și coordonare și oferă sprijin țărilor care se pregătesc să adere la zona euro.

Curtea Europeana de Conturi

Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la îmbunătățirea gestiunii

financiare a UEPreședinte: Vítor Manuel da Silva CaldeiraMembri: câte un reprezentant din fiecare țară a UEÎnființare: 1977Sediu: Luxemburg

În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de Conturi apără interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea de a îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeana și de a raporta pe marginea situației financiare a Uniunii.Ce face Curtea de Conturi?

Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost colectate și cheltuite corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să producă valoare adăugată și dacă au fost contabilizate corespunzător.

Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE, efectuând inclusiv controale la fața locului în instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în țările membre și în țările care primesc ajutor din partea UE.

Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei Europene și guvernelor naționale.

Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale către Oficiul European impotriva luptei cu frauda (OLAF).

Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe care Parlamentul îl examinează înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în care Comisia gestionează bugetul UE.

Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele mai bune decizii pentru o utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor europene.

Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care vor avea impact asupra gestiunii financiare a UE, precum și documente de poziție, analize și publicații pe teme legate de finanțele publice ale Uniunii.Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă față de instituțiile și organismele pe care le verifică. De aceea, este liberă să decidă:

ce auditează cum auditează cum și unde își prezintă constatările.

Activitatea de audit a Curții se concentrează mai ales asupra Comisiei Europene, principalul organism responsabil cu implementarea bugetului UE. Curtea colaborează îndeaproape și cu autoritățile naționale, deoarece Comisia gestionează majoritatea fondurilor UE (aproximativ 80 %) împreună cu acestea.

Membrii Curtii sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului, pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Membrii își aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani care, de asemenea, poate fi reînnoit.Cum lucrează Curtea de Conturi?Ea efectuează 3 tipuri de audit.

Audit financiar - examinează conturile pentru a verifica dacă acestea reflectă cu acuratețe situația financiară, rezultatele și fluxurile de numerar din exercițiul financiar încheiat.

Audit de conformitate - verifică dacă tranzacțiile financiare respectă regulile. Audit al performanței - verifică dacă finanțarea UE își atinge obiectivele utilizând cât mai puțin

resurse, într-un mod cât mai economic.Curtea este constituită din grupuri de audit numite camere. Acestea pregătesc rapoarte și avize care sunt adoptate de membrii Curții, devenind astfel oficiale.

Alte institurii importante:

Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Rol: gestionează relațiile diplomatice ale UE cu țări terțe și conduce politica externă și de securitate a Uniunii EuropeneÎnaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate: Federica MogheriniÎnființare: 2011Sediu: Bruxelles (Belgia)

Serviciul European de Acțiune Externă (SEAS) este serviciul diplomatic al UE. Scopul său este să sporească eficiența și coerența politicii externe a UE, contribuind astfel la creșterea influenței Europei la nivel global.Ce face SEAE?

Îl sprijină pe Înaltul Reprezentant în punerea în aplicare a politicii externe si de securitate a UE. Gestionează relațiile diplomatice și parteneriatele strategice cu țări din afara Uniunii. Colaborează cu serviciile diplomatice ale țărilor UE, cu ONU și cu alte puteri mondiale.

Iată câteva domenii concrete în care intervine SEAE: consolidarea păcii - prin sprijin politic, economic și practic garantarea securității - în baza politicii externe si de aparare comuna menținerea de bune relații cu țările vecine - prin politica europeană de vecinătate dezvoltarea și ajutorul umanitar și reacția în situații de criză combaterea schimbărilor climatice și apărarea drepturilor omului.

Serviciul European de Acțiune Externă este condus de șeful diplomației europene - Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate. Serviciul este alcătuit din:

experți transferați de la Consiliul UE, Comisia Europeană și serviciile diplomatice ale statelor membre - la Bruxelles

rețea de „ambasade” (delegații) ale UE - peste tot în lume.

Cum lucrează SEAE?Înaltul Reprezentant este și vicepreședinte al Comisiei Europene. Acesta reprezintă politica externă și de securitate a UE în lume, coordonează activitatea Comisiei Europene în domeniul relațiilor externe și prezidează reuniunile miniștrilor de externe, ai apărării și ai dezvoltării din statele membre. Înaltul Reprezentant implementează politica externă și de securitate a UE, împreună cu statele membre, beneficiind de resursele disponibile la nivel național și european. Acest lucru contribuie la asigurarea coerenței în materie de politică externă.În afara frontierelor sale, Uniunea Europeană este reprezentată de o serie de birouri locale- delegațiile UE - care au un rol similar celui îndeplinit de o ambasadă.SEAE și cetățeniiPoliticile și programele UE în domeniul afacerilor externe contribuie la protejarea cetățenilor europeni în afara frontierelor UE oferind, în același timp, numeroaseoportunități de studiu și carieră.Pentru a intra în contact cu SEAE, puteți:

adresa o petiție cu privire la chestiuni de politică externă lua parte la consultări publice  pe teme de politică externă trimite, prin e-mail, întrebări privind SEAE.

Comitetul Economic și Social European (CESE)

Rol: organism consultativ reprezentând organizațiile lucrătorilor și angajatorilor și alte grupuri de interesePreședinte: Henri MalosseMembri: 350 de reprezentanți, din toate țările UEÎnființare: 1957Sediu: Bruxelles (Belgia).

Comitetul Economic și Social European (CESE) este un organism consultativ al UE format din reprezentanți ai organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor și ai altor grupuri de interese. CESE transmite avize pe probleme europene către Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European, acționând,

astfel, ca o punte între instituțiile europene cu rol de decizie și cetățenii UE.

Ce face CESE?Le oferă grupurilor de interese posibilitatea de a se exprima oficial în legătură cu propunerile legislative ale UE. CESE îndeplinește trei misiuni principale:

garantează că politicile și legislația UE se adaptează condițiilor economice și sociale, căutând un consens care servește binelui comun

promovează o Uniune participativă, oferindu-le organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor și altor grupuri de interese posibilitatea de a se exprima, și menținând dialogul cu acestea

promovează valorile integrării europene, susține democrația participativă și organizațiile societății civile.

Membrii CESE  reprezintă angajatorii și lucrătorii, precum și grupurile sociale de interes din toată Europa. Sunt desemnați de guvernele naționale și numiți în funcție de Consiliul UE  pentru un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit. Numărul membrilor din fiecare țară depinde de populația țării respective.CESE își alege președintele și doi vicepreședinți pentru un mandat de doi ani și jumătate. Membrii sunt repartizați în 3 grupuri :

angajatori lucrători alte grupuri de interese (de exemplu, agricultori, consumatori).

CESE este consultat de Parlamentul European , de Consiliul UE și de Comisia Europeană  pe o gamă largă de subiecte. De asemenea, emite avize și din proprie inițiativă.Membrii săi lucrează pentru Uniunea Europeană, fiind independenți față de guvernele naționale. Ei se reunesc de 9 ori pe an. Avizele se adoptă cu majoritate simplă.Reuniunile sunt pregătite de către secțiunile specializate ale CESE și de comisia consultativă pentru mutații industrial Grupurile de reflecție ale CESE (așa-numitele observatoare și Comitetul de coordonare Europa 2020 monitorizează evoluția strategiilor UE.CESE menține legătura cu consiliile economice și sociale existente la nivel regional și național, în special pentru a face schimb de informații și pentru a discuta anumite chestiuni.

Comitetul Regiunilor (COR)

Rol: organism consultativ reprezentând autoritățile locale și regionale din EuropaPreședinte: Markku Markkula (FI-PPE), membru al Consiliului municipal Espoo (Finlanda)Membri: 350 de reprezentanți, din toate țările UEÎnființare: 1994Sediu: Bruxelles (Belgia)

Comitetul Regiunilor (CoR) este un organism consultativ al UE, format din reprezentanți ai celor 28 de state membre, aleși la nivel local și regional. Prin intermediul CoR, aceștia își pot exprima în mod direct opiniile cu privire la legislația UE care are impact asupra regiunilor și orașelor.Ce face CoR?CoR le oferă regiunilor și orașelor posibilitatea de a se implica oficial în procesul legislativ al UE, asigurându-se că punctele de vedere și nevoile autorităților locale și regionale sunt respectate.

Comisia Europeană, Consiliul UE  și Parlamentul European  trebuie să consulte CoR atunci când elaborează acte legislative în domenii care intră în competența autorităților locale și regionale precum sănătatea, educația, ocuparea forței de muncă, politica socială, coeziunea economică și socială, transportul, energia și combaterea schimbărilor climatice.

Dacă nu este consultat, CoR poate sesiza Curtea de Justiție. Din momentul în care primește o propunere legislativă, Comitetul pregătește și adoptă un aviz pe

care îl transmite apoi tuturor instituțiilor europene relevante. De asemenea, CoR poate emite avize și din proprie inițiativă.

Componență

Membrii CoR sunt reprezentanți aleși din cadrul autorităților locale sau regionale. Fiecare țară desemnează ce membri dorește. Aceștia sunt numiți în funcție de către Consiliul UE pentru un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit. Numărul de membri din fiecare țară depinde de mărimea populației.Membrii provenind dintr-o țară formează delegația națională care reflectă echilibrul politic, geografic, regional și local al țării respective.Fiecare membru poate decide să facă parte dintr-un grup politic în cadrul CoR. În prezent, există cinci grupuri  reflectând o serie de afilieri politice: Partidul Popular European (PPE), Partidul Socialiștilor Europeni (PSE), Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE), Grupul Alianța Europeană  (AE) și Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (CRE) . Membrii au, de asemenea, posibilitatea de a alege să nu facă parte dintr-un grup politic, dacă doresc acest lucru (neafiliați).CoR numește un președinte  din rândul membrilor săi pentru un mandat de doi ani și jumătate.

Cum lucrează CoR?CoR numește un raportor (unul din membrii săi) care consultă părțile interesate și pregătește avizul. Textul este discutat și adoptat de comisia din cadrul CoR care se ocupă de domeniul politic respectiv. Avizul este ulterior prezentat în sesiune plenară tuturor membrilor, care îl pot modifica și apoi adopta prin vot. În cele din urmă, avizul este transmis tuturor instituțiilor relevante ale UE.În fiecare an, se organizează până la 6 ședințe plenare , în cadrul cărora se adoptă avize referitoare la 50-80 de proiecte legislative.

CoR și cetățeniiCoR încurajează participarea la toate nivelurile, de la autorități regionale și locale la simpli cetățeni. Autoritățile regionale și locale, asociațiile, ONG-urile, experții și cadrele universitare pot participa la sondaje, consultări și evenimente on-line. Concursul „Regiunea europeană întreprinzătoare” se adresează tuturor regiunilor cu competențe politice, în timp ce concursurile de teze vizează cadrele universitare.CoR dispune de mai multe rețele, care le permit regiunilor și orașelor din UE să facă schimb de bune practici, să lucreze împreună și să contribuie la dezbaterile europene pe teme precum creșterea și ocuparea forței de muncă, dezvoltarea și subsidiaritatea, combaterea schimbărilor climatice și cooperarea transfrontalieră.Autoritățile locale și regionale pot semna și Carta privind guvernanța pe mai multe niveluri în Europa, care contribuie la o mai bună promovare a legitimității și responsabilității orașelor și regiunilor în implementarea politicilor publice ale UE.

Ombudsmanul European

Rol: investighează plângerile formulate împotriva instituțiilor, organismelor, birourilor și agențiilor UE.Ombudsman: Emily O'ReillyÎnființare: 1995Sediu: Strasbourg (Franța)

Ombudsmanul European investighează plângerile cu privire la cazuri de administrare defectuoasă de către instituțiile și organismele UE. Plângerile pot fi înaintate de cetățeniai statelor membre sau de rezidenți pe teritoriul Uniunii ori de asociații și întreprinderi cu sediul în UE.

Ce face Ombudsmanul?Ombudsmanul investighează diferite tipuri de administrare defectuoasă, de exemplu:

comportament abuziv discriminare abuz de putere lipsa de informații sau refuzul de a furniza informații întârzieri nejustificate proceduri incorecte.

Cum este ales Ombudsmanul?Ombudsmanul este numit de Parlamentul European  pentru un mandat de 5 ani care poate fi reînnoit. Aceasta este una dintre primele sarcini care le revin deputaților proaspăt aleși.

Cum funcționează Ombudsmanul?Biroul Ombudsmanului începe investigații după primirea unei plângeri sau din proprie inițiativă. Ca organism imparțial, nu primește instrucțiuni din partea vreunui guvern sau a vreunei alte organizații. În fiecare an, îi prezintă Parlamentului European un raport de activitate.Uneori, este posibil ca Ombudsmanul să vă soluționeze problema informând, pur și simplu, instituția vizată. Dacă este nevoie de mai mult, se fac toate eforturile necesare pentru găsirea unei soluții amiabile. În caz de eșec, Ombudsmanul poate adresarecomandări instituției în cauză. Dacă acestea nu sunt acceptate, Ombudsmanul poate redacta un raport special pe care îl înaintează Parlamentului, iar acesta ia măsurile care se impun.

Ombudsmanul și cetățeniiDacă sunteți nemulțumit de activitatea desfășurată de o instituție, un organism, un birou sau o agenție a UE, trebuie, mai întâi, să-i dați posibilitatea de a remedia situația. Dacă această abordare nu dă rezultate, puteți trimite o plângere Ombudsmanului European.Este necesar să faceți acest lucru în termen de doi ani de la data la care ați constatat situația de administrare defectuoasă. Precizați în plângerea dumneavoastră cine sunteți, care este instituția sau organismul vizat și de ce ați decis să faceți acest demers. Puteți solicita ca plângerea să rămână anonimă.Dacă nu se poate ocupa de cazul dumneavoastră, Ombudsmanul vă va indica alte organisme care ar putea să vă ajute.

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD)

Rol: garantează că instituțiile și organismele UE respectă dreptul la viață privată al cetățenilor atunci când prelucrează datele lor cu caracter personalȘeful Autorității: Giovanni ButtarelliAdjunct: Wojciech WiewiórowskiÎnființare: 2004Sediu: Bruxelles (Belgia)

În desfășurarea activităților lor, instituțiile și organismele UE prelucrează uneori date cu caracter personal ale cetățenilor, în format electronic, scris sau vizual. Prelucrarea include colectarea, înregistrarea, stocarea, recuperarea, transmiterea, blocarea sau ștergerea datelor. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor are misiunea de a garanta respectarea normelor stricte privind protecția vieții private, care guvernează aceste activități.

Ce face AEPD? Supervizează modul în care administrația UE prelucrează datele cu caracter personal, pentru a

garanta respectarea normelor privind protecția vieții private. Consiliază instituțiile și organismele UE cu privire la toate aspectele legate de prelucrarea datelor

cu caracter personal și de legislația și politicile conexe. Gestionează plângeri și organizează investigații. Colaborează cu autoritățile naționale din țările UE pentru a asigura consistența în materie de

protecție a datelor. Monitorizează noile tehnologii care pot avea impact asupra protecției datelor.

Cum lucrează AEPD?Șeful Autorității și adjunctul său sunt numiți pentru un mandat de 5 ani care poate fi reînnoit. Pentru operațiunile cotidiene, există două entități principale în cadrul AEPD.

Entitatea „Supraveghere și punere în aplicare”  evaluează respectarea protecției datelor de către instituțiile și organismele UE.

Entitatea „Politică și consultare”  le oferă legislatorilor europeni consultanță privind protecția

datelor în diverse domenii și în contextul elaborării noilor propuneri legislative.

AEPD și cetățeniiInstituțiile și organismele UE nu au voie să prelucreze următoarele datele cu caracter personal:

originea rasială sau etnică opiniile politice opiniile religioase sau filosofice apartenența sindicală.

De asemenea, nu au voie să prelucreze date privind sănătatea și orientarea sexualădecât dacă acestea sunt necesare din considerente medicale. În acest caz, prelucrarea datelor trebuie efectuată de un profesionist din domeniul sănătății sau de o persoană legată prin secretul profesional.În cazul în care considerați că dreptul la viață privată v-a fost încălcat de o instituție sau un organism al UE, adresați-vă mai întâi personalului UE  care s-a ocupat cu prelucrarea datelor în momentul în care a avut loc presupusa infracțiune. Dacă nu sunteți mulțumit de rezultat, contactați responsabilul cu protecția datelor  cadrul instituției sau organismului UE care considerați că a comis infracțiunea.Dacă și acest demers eșuează, adresați o plângere AEPD utilizând formularul on-line. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor va face o investigație și, în cazul în care consideră că plângerea dumneavoastră este întemeiată, vă va transmite cum poate fi rectificată situația.Dacă nu sunteți de acord cu decizia Autorității, puteți apela la Curtea de Justiție.

Concluzie

In concluzie pot spune ca principalele institutii ale Uniunii Europene, cunoscute ca institutii centrale si implicate in procesul de decizie, sunt reprezentate de: -Parlamentul European, care reprezinta cetatenii UE si este ales direct de ei;-Consiliul European/ Consiliul Uniunii Europene, care reprezinta statele membre;-Comisia Europeana, care cauta sa promoveze si sa apere interesele Uniunii, ca entitate aparte;Alte institutii cu rol important in functionarea UE sint. -Curtea Europeana de Justitie (impreuna cu Tribunalul Primei Instante);-Curtea de Conturi;-Ombudsmanul European (Avocatul Poporului), care examineaza plingerile persoanelor fizice si juridice europene contra institutiilor si organelor Uniunii Europene;Activitatea acestor institutii este sustinuta de catre numeroase organisme europene, au un rol consultativ in procesul de luare a deciziilor. Cele mai importante dintre acestea sunt:-Comitetul Economic si Social (CES) (activitatile acestuia sunt limitate la Comunitatea Europeana si Comunitatea Europeana de Energie Atomica);-Comitetul Regiunilor (CoR) etc.

Bibliografiehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83http://www.undp.md/border/Institutiile_UE.htmlhttp://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm