institutii ue 2009 pentru test-zi

Instituţiile Uniunii Europene

Particularităţile UE:

CECO, CEE, CE şi UE sunt forme noi şi unice de cooperare;

există o formă specială de coexistenţă a elementelor supranaţionale şi interguvernamentale;

s-a înregistrat o dezvoltare notabilă a cooperării, de la cea limitată la anumite sectoare, la una atotcuprinzătoare şi de la o cooperare interstatală, la una supranaţională;

multe măsuri nu au putut fi implementate decât cu o întârziere de până la decenii;

cercul statelor membre s-a extins enorm.

La nivelul UE, sunt reprezentaţi şi participă la luarea deciziilor

actori de la nivel naţional şi sub-naţional - vezi guvernele naţionale, în Consiliul UE şi în Consiliul European, adică în structuri centrale;

guvernele sub-naţionale, în Comitetul Regiunilor; asociaţiile, în Comitetul Economic şi Social; cetăţenii statelor membre aleg deputaţii din

Parlamentul European. Deciziile UE, "legile" acesteia, funcţionează direct, având

caracter obligatoriu - la fel ca legile naţionale, în statele membre, într-o măsură din ce în ce mai mare. Exemplu: în ţările din zona Euro, însăşi guvernele statelor membre au renunţat la competenţele deţinute în ceea ce privea domeniul deosebit de important al politicii monetare!

Cele trei nivele sunt atât de strâns angrenate, încât trebuie analizate împreună iar în sferele ştiinţifice se vorbeşte despre "sistemul UE" sau "sistemul cu multiple nivele al UE".

nivelul supranaţional: instituţii persoane ce lucrează în ele, sarcinil ce revin acestora, colaborarea lor cu alte instituţii.

instituţii triunghiul instituţional Comisie – Consiliu –

Parlament. Curţii Europeană de Justiţie şi Consiliului European.

Cea mai evidentă trăsătură la nivelul structurii supranaţionale, care reprezintă şi o diferenţă centrală faţă de sistemele politice naţionale este faptul că deciziile sunt luate de către un organism format din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre, Consiliul Uniunii Europene (sau Consiliul Miniştrilor).

Consiliul Uniunii Europene

Organul principal de decizie cel mai important al CE:

Decide cu privire la legile propuse de Comisie, în colaborare cu Parlamentul European. Astfel au fost luate deciziile în cadrul Comunităţii încă de la început. S-a schimbat ponderea relativă a celor trei organe.

Membrii Consiliului se întrunesc în funcţie de domeniul politic în discuţie, în compunere diferită (Consiliul Miniştrilor pentru Agricultură, Consiliul Miniştrilor pentru Mediu etc.).

Trebuie să fie prezent şi membrul Comisiei responsabil în domeniu.

Consiliul Uniunii Europene

Pentru mulţi miniştri din statele membre, activitatea din cadrul Consiliului reprezintă mare parte din sarcinile lor. Şi pentru că ei nu pot sta decât pentru o scurtă perioadă la Bruxelles, ei au nevoie de sprijin:

Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER) cu sediul la Bruxelles, compus din funcţionari din statele membre, responsabili pe anumite domenii, care are la dispoziţie peste 250 de comitete şi de grupe de lucru, care pregătesc dosare cu conţinut tehnic pentru COREPER şi Consiliu, care se ocupă cu rezolvarea sarcinilor din domeniile din cadrul CE. COREPER preia cea mai importantă parte din procesul de pregătire al deciziilor.

Secretariatul Consiliului este alcătuit din cca 2500 de persoane, activând în 6 departamente. Sarcinile lui sunt de ordin administrativ, de exemplu pregătirea agendei de lucru, întocmirea rapoartelor, serviciul de traduceri, verificarea problemelor de ordin juridic etc.

Modalităţi de luare a deciziei în Consiliul UE

La început, deciziile erau luate prin vot unanim, pe baza Compromisului de la Luxemburg.

De la mijlocul anilor 80, şi începând cu Tratatul de la Maastricht şi de la Amsterdam, s-a impus din ce în ce mai mult principiul majorităţii calificate. O tendinţă care a luat amploare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa.

Mărirea considerabilă a numărului de domenii în care se practică luarea hotărârilor după principiul majorităţii calificate, nu face situaţia mai uşoară, pentru că punerea în practică a acestui principiu a fost îngreunată (un anumit număr de voturi, majoritatea statelor membre, 62% din populaţia totală a UE).

În plus, procedura de codecizie a fost extins considerabil în cadrul Parlamentului European.

Comisia Europeană

O altă instituţie unică în politica internaţională.

Este primul organism supranaţional.

Comisia EuropeanăAlcătuireDeocamdată (decembrie 2008), Comisia este

alcătuită din 27 de membri, propuşi de guvernele statelor membre şi numiţi pe o perioadă de cinci ani.

Parlamentul European trebuie să îşi dea acordul pentru alegerea lor.

Comisarii nu îşi desfăşoară activitatea în numele ţării lor de origine, trebuind să se implice, fără părtinire, în vederea îndeplinirii obiectivelor comunitare.

Membrii Comisiei sunt ajutaţi de cca. 20.000 de funcţionari, distribuiţi în

26 Direcţiuni Generale (de ex. pentru transport, agricultură, relaţii internaţionale, politică regională etc.) şi

9 servicii, care, la rândul lor, sunt divizate în Direcţiuni şi Referate.

Comisia Europeană

Sarcini

• dreptul la iniţiativă,• de veghe la respectarea

Tratatelor, • organ executiv pentru aplicarea

politicii comunitare,• reprezentativitate în afară.

Comisia Europeană

Sarcini

dreptul la iniţiativăfiecare decizie luată de Consiliu UE este

precedată de o propunere a Comisiei. Comisia trebuie, ca forţă motoare a procesului de integrare, să elaboreze propuneri în vederea dezvoltării politicilor comunitare. Acest drept de a stabili ordinea zilei, de a face propuneri şi de a interconecta diverse iniţiative îi conferă o putere importantă de influenţă în procesul legislativ.

Comisia Europeană

Sarcini

de veghe la respectarea Tratatelor

Comisia urmăreşte modul în care sunt aplicate dispoziţiile specificate în Tratat şi deciziile luate de organismele CE, având posibilitatea, în cazul în care constată anumite nereguli, să facă apel la Curtea Europeană de Justiţie.

Comisia EuropeanăSarcini

organ executiv pentru aplicarea politicii comunitare:

include administrarea mijloacelor financiare, aplicarea politicilor CE. Nu înseamnă că Comisia ia asupra sa, în statele

membre, aplicarea nenumăratelor regulamente şi directive. Nici nu ar fi capabilă să facă acest lucru, din cauza numărului scăzut de personal.

Aplicarea acestor regulamente şi directive se află în sarcina administraţiei statelor membre sau a instituţiilor regionale din cadrul acestora. Sarcina primordială a Comisiei este mai mult de a veghea şi controla modul în care dispoziţiile mai sus menţionate sunt aplicate de către statele membre.

Comisia Europeană

Sarcini

reprezentativitate în afarăComisia a reprezentat, de exemplu,

Comunitatea în rundele GATT/OMC şi pe lângă organizaţiile internaţionale; acest lucru are loc, în parte împreună cu statele membre şi/sau cu preşedinţia statului respectiv.

Comisia EuropeanăTrăsături importante:

diferenţierea funcţională, o formă multinaţională de

birocraţie, care dispune de un sistem extins de comitete (comitologie), în cadrul căruia are loc o cooperare extrem de strânsă, atât la nivelul administraţiilor statelor membre, cât şi la cel al asociaţiilor naţionale sau europene.

Este organism la nivel supranaţional; poartă un nume cunoscut din contextul sistemelor politice naţionale.

Este organism la nivel supranaţional; poartă un nume cunoscut din contextul sistemelor politice naţionale.

Parlamentul European este singura instituţie supranaţională ai cărei membri sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal direct. Parlamentul reprezintă cetăţenii statelor membre. Ales o dată la cinci ani, Parlamentul European este implicat în adoptarea a numeroase legi (directive, regulamente etc.) care influenţează viaţa fiecărui cetăţean.

Fiecare stat membru hotărăşte modul de desfăşurare a alegerilor, aplicând aceleaşi reguli democratice: dreptul de vot la 18 ani, egalitatea între sexe şi votul secret.Alegerile europene respectă deja reguli comune: votul universal direct, reprezentarea proporţională şi un mandat de cinci ani care se poate reînnoi.

Locurile în Parlament sunt distribuite în mod proporţional cu populaţia fiecărui stat membru. Fiecare stat membru dispune de un număr fix de locuri, maximum 99 şi minimum 5.

Paritatea bărbaţi-femei: reprezentarea femeilor în PE este în continuă creştere, 1/3 din deputaţi sunt femei.

Deputaţii îşi împart timpul de lucru între Bruxelles, Strasbourg şi circumscripţiile lor electorale. La Bruxelles, participă la reuniunile comisiilor parlamentare şi ale grupurilor politice, precum şi la perioadele de sesiune suplimentare. La Strasbourg, participă la douăsprezece perioade de sesiune. În paralel cu aceste activităţi, deputaţii trebuie să aloce timp şi circumscripţiilor lor electorale.

Deputaţii în Parlamentul European nu se grupează în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile lor politice.

Aceştia îşi exercită mandatul în mod independent.

Deputaţii în Parlamentul European, ale căror atribuţii sunt din ce în ce mai importante, influenţează toate domeniile vieţii cotidiene a cetăţenilor Uniunii: mediul, protecţia consumatorilor, transporturile, precum şi educaţia, cultura, sănătatea etc.

Statutul deputaţilor:Deputaţii în Parlamentul European primesc în prezent acelaşi salariu ca şi deputaţii din ţara în care au fost aleşi. Cu toate acestea, în septembrie 2005, a fost adoptat un Statut al deputaţilor în Parlamentul European care va elimina diferenţele salariale şi va asigura o mai mare transparenţă a remunerării deputaţilor. Acest statut va intra în vigoare de la începutul legislaturii viitoare în 2009.

competenţele PE

Legislativă

Bugetară

De Control

competenţele PE

Competenţa legislativăPE împarte competenţa legislativă cu Consiliul UE: are deci puterea de a adopta legi europene (directive, regulamente etc.), poate accepta, modifica sau respinge conţinutul legislaţiei europene. procesul legislativDeputatul în PE întocmeşte, în cadrul unei comisii parlamentare, un raport privind o propunere de „text legislativ” prezentată de Comisia Europeană, singura instituţie cu drept de iniţiativă legislativă. Comisia parlamentară votează acest raport şi, eventual, îl modifică. PE îşi exprimă poziţia prin revizuirea şi adoptarea în şedinţă plenară a textului. Acest proces se repetă o dată sau de mai multe ori, în funcţie de tipul de procedură şi de ajungerea sau nu la un acord cu Consiliul UE.

adoptarea actelor legislative, distincţie între procedura legislativă obişnuită (codecizia), care plasează PE pe picior de egalitate cu Consiliul UE, şi procedurile legislative speciale, care se aplică doar în cazuri specifice în care PE are doar rol consultativ.

În ceea ce priveşte problemele „sensibile” (cum ar fi politica industrială, politica agricolă, fiscalitatea), Parlamentul European nu emite decât un aviz consultativ („procedura de consultare”). În unele cazuri, Tratatul prevede că procedura de consultare este obligatorie, în temeiul bazei juridice, iar propunerea nu poate dobândi forţă de lege decât dacă Parlamentul şi-a dat avizul. În acest caz, Consiliul nu are competenţa de a lua singur o decizie.

Parlamentul are competenţă de iniţiativă politică

Parlamentul poate cere Comisiei să prezinte Consiliului propuneri legislative.Parlamentul joacă un rol real în crearea de noi texte legislative: el examinează programul anual de lucru al Comisiei şi indică actele care doreşte să fie adoptate.

competenţele PE

În ceea ce priveşte problemele „sensibile” (politica industrială, politica agricolă, fiscalitatea), PE nu emite decât un aviz consultativ („procedura de consultare”). În unele cazuri, Tratatul prevede că procedura de consultare este obligatorie, în temeiul bazei juridice, iar propunerea nu poate dobândi forţă de lege decât dacă PE şi-a dat avizul. În acest caz, Consiliul UE nu are competenţa de a lua singur o decizie.

competenţele PE

Parlamentul are competenţă de iniţiativă politică

Parlamentul poate cere Comisiei să prezinte Consiliului propuneri legislative.Parlamentul joacă un rol real în crearea de noi texte legislative: el examinează programul anual de lucru al Comisiei şi indică actele care doreşte să fie adoptate.

competenţele PE

PE are competenţă de iniţiativă politică

poate cere Comisiei să prezinte Consiliului propuneri legislative.joacă un rol real în crearea de noi texte legislative: examinează programul anual de lucru al Comisiei şi indică actele care doreşte să fie adoptate.

Procedura de codecizie a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană (1992) şi a fost extinsă şi eficientizată prin Tratatul de la Amsterdam (1999). Codecizia devine procedura legislativă ordinară, acordând astfel aceeaşi importanţă PE şi Consiliului UE într-o gamă largă de domenii (transport, mediu şi protecţia consumatorilor etc.). Două treimi dintre legile europene sunt adoptate în comun de către PE şi Consiliu.

Competenţa bugetarăPE şi Consiliul UE constituie împreună autoritatea bugetară a UE, care stabileşte, în fiecare an, cheltuielile şi veniturile acesteia. Procedura de examinare şi apoi de adoptare a bugetului are loc din luna iunie până la sfârşitul lunii decembrie.

În ceea ce priveşte cheltuielile obligatorii (cum ar fi cheltuielile agricole şi cheltuielile legate de acordurile internaţionale), decizia finală aparţine Consiliului.În ceea ce priveşte cheltuielile „neobligatorii” (alte cheltuieli), decizia aparţine PEi, care hotărăşte în strânsă colaborare cu Consiliul.

Parlamentul European şi Consiliul trebuie să respecte limitele cheltuielilor anuale stabilite în perspectivele financiare multianuale.

Comisia trimite propunerea sa PE şi Consiliului UE.

Aceste instituţii o examinează şi o discută în două lecturi succesive. Dacă nu ajung la un acord după a doua lectură, propunerea este transmisă unui Comitet de conciliere format dintr-un număr egal de reprezentanţi ai Consiliului şi ai PE. Reprezentanţii Comisiei asistă, de asemenea, la întrunirile Comitetului de conciliere şi participă la discuţii. Odată ce Comitetul ajunge la un acord, textul convenit este trimis PE şi Consiliului pentru o a treia lectură, astfel încât acesta să poată fi adoptat în final ca text legislativ. Acordul final al celor două instituţii este indispensabil pentru adoptarea textului. Chiar şi în cazul în care Comitetul de conciliere convine asupra unui text comun, PE poate respinge actul propus cu majoritatea absolută a membrilor săi.

Competenţa bugetară

PE şi Consiliul UE constituie împreună autoritatea bugetară a UE, care stabileşte, în fiecare an, cheltuielile şi veniturile acesteia. Procedura de examinare şi apoi de adoptare a bugetului are loc din luna iunie până la sfârşitul lunii decembrie.

În ceea ce priveşte cheltuielile obligatorii (cum ar fi cheltuielile agricole şi cheltuielile legate de acordurile internaţionale), decizia finală aparţine Consiliului.În ceea ce priveşte cheltuielile „neobligatorii” (alte cheltuieli), decizia aparţine PEi, care hotărăşte în strânsă colaborare cu Consiliul.

Parlamentul European şi Consiliul trebuie să respecte limitele cheltuielilor anuale stabilite în perspectivele financiare multianuale.

Competenţa de control

mijloacele sale de exercitare a controlului dreptul de petiţionare al cetăţenilor

anchetele Dreptul PE la o cale de atac în faţa

Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene

Controlul financiar

Competenţa de controlmijloacele sale de exercitare a controlului

Dreptul de petiţionare al cetăţenilor Fiecare cetăţean european are dreptul de a adresa o petiţie Parlamentului şi de a solicita remedierea unor probleme care ţin de domenii din sfera de activitate a Uniunii Europene. Parlamentul numeşte un Ombudsman, care încearcă să găsească o soluţie amiabilă pentru plângerile persoanelor împotriva instituţiilor sau organelor comunitare.


Anchetele PE are competenţa de a numi comisii de anchetă care să investigheze cazurile de încălcare sau aplicare defectuoasă a dreptului comunitar de către statele membre. O comisie de acest gen a fost înfiinţată, de exemplu, în momentul apariţiei bolii „vacii nebune”, lucru care a dus la crearea unei agenţii veterinare europene.


Dreptul PE la o cale de atac în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene

Acţiunea în anulare a unui act adoptat în conformitate cu dreptul comunitar. Acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona împotriva Comisiei sau Consiliului UE, dacă acestea nu îşi îndeplinesc obligaţiile.


Controlul asupra Comisiei şi ConsiliuluiPE exercită un control democratic asupra Comisiei şi un anumit control parlamentar al activităţilor Consiliului.

Preşedintele Comisiei este numit de către Consiliu cu majoritate de voturi.PE aprobă sau respinge numirea propusă. Apoi, de comun acord cu Preşedintele desemnat, statele membre numesc comisarii. Colegiul comisarilor trebuie să fie apoi aprobat în ansamblul său de către PE.


PE are putere de cenzură faţă de Comisie; este un drept fundamental care poate fi exercitat de către deputaţii în Parlamentul European pentru a asigura controlul democratic al Uniunii Europene. PE poate obliga Colegiul comisarilor, în ansamblul său, să demisioneze.

Comisia prezintă periodic PE rapoarte, cum ar fi: Raportul anual al Comisiei privind funcţionarea ComunităţilorRaportul anual privind execuţia bugetului. Prin examinarea acestor rapoarte, PE îşi poate exercita competenţa de control.

Unul dintre mijloacele de exercitare a controlului de către PE este adresarea de întrebări scrise şi orale de către deputaţi Consiliului şi Comisiei.


PE are o putere de iniţiativă politică: poate solicita Comisiei să prezinte o propunere Consiliului UE.

Parlamentul invită periodic Comisia şi Consiliul Uniunii Europene să dezvolte politicile existente sau să iniţieze altele noi.

La începutul mandatului, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului prezintă Parlamentului programul său, iar la sfârşitul mandatului prezintă un raport privind rezultatele obţinute.

Parlamentul şi Consiliul European

Consiliul European dă impulsul necesar dezvoltării Uniunii şi stabileşte atât orientările generale, cât şi priorităţile politice ale acesteia, ţinând cont de recomandările Parlamentului.

Fiecare reuniune la nivel înalt începe cu o declaraţie a Preşedintelui Parlamentului European, care expune principalele poziţii ale instituţiei pe care o reprezintă cu privire la diversele subiecte care vor fi abordate de către şefii de stat şi de guvern.

La sfârşitul fiecărei reuniuni la nivel înalt, Preşedintele Consiliului European prezintă Parlamentului un raport privind rezultatele şi iniţiază o dezbatere cu deputaţii europeni.

Mod de organizare şi structura PE

Preşedinteleeste ales pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, adică jumătate din legislatura parlamentară. Mandatul acestuia poate fi reînnoit. reprezintă Parlamentul în relaţiile externe şi cu celelalte instituţii comunitare. Este asistat de 14 vicepreşedinţi


Funcţiile preşedintelui PEcoordonează toate lucrările PE şi ale organelor sale constitutive (Biroul şi Conferinţa preşedinţilor), şi dezbaterile din şedinţele plenare. În fiecare an, se organizează 12 perioade de sesiune la Strasbourg şi alte 6 perioade de sesiune suplimentare la Bruxelles.

se asigură de respectarea Regulamentului de procedură al PE şi garantează, prin arbitrajul său, buna desfăşurare a activităţilor PE şi ale organelor sale constitutive.

reprezintă PE în afacerile juridice şi în toate relaţiile externe. se pronunţă cu privire la toate problemele internaţionale majore şi face recomandări menite să consolideze UE.

prezintă punctul de vedere şi preocupările PE referitoare la subiecte specifice şi la punctele înscrise pe ordinea de zi, în deschiderea fiecărei reuniuni a Consiliului European

În urma adoptării de către Parlament a bugetului UE în a doua lectură, Preşedintele îl semnează, acesta devenind astfel operaţional.

semnează, alături de Preşedintele Consiliului, toate actele legislative adoptate prin procedura de codecizie.


Organe politiceConferinţa preşedinţilor: preşedinţii grupurilor politice şi Preşedintele PE. organizează lucrările PE şi hotărăşte cu privire la toate chestiunile referitoare la programarea legislativă:

calendarul şi ordinea de zi a şedinţelor plenare componenţa comisiilor, a delegaţiilor şi repartizarea

competenţelor între ele programarea legislativă.

joacă un rol important în relaţiile PE cu celelalte instituţii comunitare, cu ţările terţe şi cu organizaţiile extracomunitare.Birouleste alcătuit din Preşedintele PE, cei 14 vicepreşedinţi şi cei 6 chestori, cu statut de observatori, aleşi de Adunare pe o perioadă de 2,5 ani, care se poate reînnoi. coordonează funcţionarea internă a PE:

estimarea bugetului PE organizarea administrativă şi financiară Secretariatul şi serviciile subordonate acestuia.

Chestoriisunt responsabili, în funcţie de orientările stabilite de către Birou, de chestiunile administrative şi financiare care îi privesc direct pe deputaţi. În cadrul Biroului, cei 6 chestori au un rol consultativ. se asigură că deputaţii dispun de infrastructura necesară exercitării mandatului lor.

Parlamentul are trei funcţii esenţiale:

1.Are atribuţii legislative, alături de Consiliul UE, adică adoptă legislaţia Uniunii (regulamente, directive, decizii). Participarea sa la procesul legislativ contribuie la garantarea legitimităţii democratice a textelor adoptate;

2. Împarte autoritatea în domeniul bugetar cu Consiliul UE, prin urmare poate modifica cheltuielile bugetare. În ultimă instanţă, adoptă bugetul în întregime;

3. Exercită un control democratic asupra Comisiei. Aprobă desemnarea membrilor Comisiei şi are dreptul de a cenzura Comisia. De asemenea, exercită un control politic asupra ansamblului instituţiilor.

Caracteristicile esenţiale ale PE:

Este un parlament multinaţional aflat într-o permanentă schimbare, care prezintă anumite linii conflictuale

ideologice — în cadrul fracţiunilor suprastatale,

naţionale — cu privire la originea deputaţilor. La fel ca în cazul celorlalte organisme deja

discutate, şi în cel al Parlamentului European există o diferenţiere funcţională puternic dezvoltată. Trebuie subliniate şi relaţiile extrem de strânse, şi cooperarea intensă cu Comisia, această relaţie fiind de multe ori îndreptată împotriva Consiliului Miniştrilor.

Cele trei instituţii menţionate Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European,

constituie centrul decizional al sistemului comunitar.

Acest triunghi este flancat de alte organisme deosebit de importante:Curtea Europeană de Justiţie şi Consiliul European.

Curtea Europeană de Justiţie

poartă, la fel ca Parlamentul European, o denumire familiară instituţiilor similare de la nivelul statelor naţionale.

s-a păstrat şi un element legislativ comun sistemelor liberal-democrate.

este responsabilă cu respectarea dreptului comunitar.

Printre competenţele sale se numără aplanarea conflictelor

între statele membre, între Uniune şi statele membre, între organismele şi instituţiile din UE, şi între persoane fizice şi Uniune.

Judecătorii de la curţile de justiţie din cadrul statelor naţionale se pot adresa CEJ în cazul în care problema în cauză are tangenţe cu dreptul comunitar.

Alături de Curtea de Justiţie mai funcţionează şi un Tribunal de Primă Instanţă, care a fost înfiinţat în 1989, pentru a sprijini Curtea de Justiţie în activităţile sale.

două modalităţi de invocare a CEJ.

1. curţile naţionale de justiţie se adresează CEJ pentru interpretarea unor aspecte din cadrul dreptului comunitar, conform art. 234 din Tratatul UE (de la Amsterdam), prin intermediul unor proceduri preliminare,

2. prin intermediul petiţiilor directe.

Influenţa enormă a CEJ asupra dezvoltării UE

CEJ a constituit o forţă motoare de importanţă decisivă în direcţia supranaţionalizării, impunând principiul efectului direct - pentru

fiecare cetăţean al UE, fără intermedierea statului de care acesta aparţine - al dreptului CE,

supremaţia dreptului comunitar asupra dreptului naţional.

CEJ a avut un impact şi asupra politicii materiale, impunând principiul recunoaşterii reciproce a standardelor din statele membre, care l-a înlocuitpe cel al armonizării normelor şi standardelor, un proces dificil şi care dura prea mult, oferind premise importante pentru crearea piaţei interne.

puterea de influenţă a CEJ a fost mărită pentru că a reuşit, printr-o strategie bine gândită, să includă tribunalele naţionale în legislaţia CE.

CEJ, faţă de unele Curţi Constituţionale naţionale extrem de influente precum Supreme Court în SUA sau Curtea Constituţională Federală Germană, dispune de o putere mult mai mare, dând impulsuri decisive procesului de integrare.

Rolul CEJ, şi sistemul juridic puternic influenţat de aceasta se numără, din perspectiva "supranaţionalităţii", printre cele mai însemnate şi mai deosebite caracteristici ale CE, factori care o deosebesc fundamental de celelalte organizaţii internaţionale.

Consiliul European

o instituţie cu funcţii importante de conducere, care se află deasupra celor trei piloni, pe care îi angrenează.

institutii ue 2009 pentru test-zi

Documents