principalele cai de administrare a medicamentelor

34
Elev: Potoc Stefan 1

Upload: fany25

Post on 15-Jan-2016

46 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

cu

TRANSCRIPT

Page 1: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Elev: Potoc Stefan

Anul: I

1

Page 2: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Principalele cai de administrare a medicamentelor

Medicamentele se pot administra pe mai multe cãi. Calea de administrare influenteazã resorbtia

medicamentului si,consecutiv, momentul aparitiei, intensitatea si durata efectului medicamentos.

Caile cele mai obisnuite de administrare a medicamentelor sunt:

Calea oralã numita si internã - consta in introducerea medicamentului in cavitatea bucala si nu

poate fi folosita in cazul bolnavilor tratati psihic, inconstienti.

De asemenea nu poate fi folosita la persoanele cu tulburari digestive, cu varsaturi sau diaree

marcata si nici la sugari si copii sub 2-4 ani.

Dupa administrarea peroralã medicamentele se absorb in mica masura prin mucoasa gastrica, de

exemplu, acidul acetilsalicilic (aspirina), penicilina V, alcoolul etilic, si in mare mssura prin

intestinul subtire. Absorbtia intestinala este in general rapida. Orice modificare a tranzitului

intestinal, accelerare sau incetinire, patologica sau medicamentoasa, influenteaza absorbtia

medicamentelor. Accelerarea tranzitului diminua, iar diminuarea tranzitului creste absorbia

acestora.

Absorbtia intestinala a medicamentelor poate fi influentata si de compozitia continutului

intestinal. De aceea trebuie respectate precizarile medicului privind administrarea

medicamentului la anumite intervale dupa alimentatie si in conditiile respectarii anumitor

regimuri alimentare. Nu se pot administra peroral medicamentele care sunt distruse de aciditatea

gastrica sau fermentatii din tubul digestiv

I. Exemple de produse administrate pe cale oralã:

Preparate lichide

- Solutii

Emtriva - solutie orala

Recomandat pentru tratamentul adultilor si copiilor infectati cu hiv-1.

Dozare si mod de administrare:

2

Page 3: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Tratamentul trebuie inceput sub supravegherea unui medic cu experienta in tratarea

infectiei cu hiv. Doza recomandata este de 200 mg, oral, o data pe zi, atat la adulti, cat si

la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani cu greutate de cel putin 33 kg, care pot inghiti

capsule. La sugari cu varsta peste 4 luni, la copii si pacienti care nu pot inghiti capsule,

precum si la pacienti cu insuficienta renala, se va administra solutie orala. Datorita

diferentei de biodisponibilitate a emtricitabinei intre cele doua forme farmaceutice,

capsule si solutie orala, administrarea a 240 mg emtricitabina sub forma de solutie orala

ar trebui sa duca la obtinerea unor concentratii plasmatice similare celor observate dupa

administrarea unei capsule de 200 mg emtricitabina.

Contraindicatii :

Hipersensibilitate

Atentionari:

Este necesar fie ajustarea intervalului dintre doze (pentru Emtriva 200 mg capsule), fie

reducerea dozei zilnice de emtricitabina (pentru Emtriva 10 mg/ml solutie orala), la toti

pacientii cu un clearance al creatininei < 50 ml/min. Tratamentul cu analogi nucleozidici

trebuie intrerupt in cazul in care apar hiperlactatemia simptomatica si acidoza

metabolica/lactica, hepatomegalia progresiva sau cresterile rapide ale valorilor

aminotransferazei. Se impune prudenta in cazul prescrierii analogilor nucleozidici la

orice pacient cu hepatomegalie (in special la femeile obeze), hepatita sau cu alti factori de

risc cunoscuti pentru afectare hepatica si steatoza hepatica (inclusiv anumite

medicamente si consumul de alcool etilic). Pacientii infectati concomitent cu virusul

hepatitic C si tratati cu interferon alfa si ribavirina prezinta un risc deosebit.

Reactii adverse:

Cefalee, diaree, greata, cresteri ale creatinkinazei, cresteri ale transaminazelor hepatice,

hipertrigliceridemie, hiperglicemie, hiperbilirubinemie, insomnie, cosmaruri, reactii

alergice.

- Siropuri

AUGMENTIN – oral (sirop)

3

Page 4: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Augmentin este un agent antibiotic cu un spectru de activitate deosebit de larg, impotriva

agentilor bacterieni patogeni intalniti de obicei in practica medicala generala si in spital.

Activitatea inhibitorie a clavulanatului de potasiu asupra beta-lactamazelor extinde

spectrul amoxicilinei la o gama larga de microorganisme, inclusiv la multe dintre cele

rezistente la alte antibiotice beta-lactamice.

Preparatele de Augmentin oral sunt indicate in tratamentul de scurta durata al infectiilor

bacteriene cu urmatoarele localizari: Infectii ale tractului respirator superior (inclusiv nas,

gat si urechi): de exemplu, amigdalite, sinuzite, otite medii; Infectii ale tractului

respirator inferior: de exemplu, bronsite acute si cronice, pneumonie lobara,

bronhopneumonie; Infectii ale tractului genito-urinar: de exemplu, cistite, uretrite,

pielonefrite, gonoree; Infectii ale pielii si tesuturilor moi; Infectii osteo-articulare; Infectii

dentare: de exemplu, abcese alveolodentare; Alte infectii: de exemplu, avort septic,

infectii puerperale, infectii intraabdominale. Desi Augmentin este indicat doar in situatiile

de mai sus, orice infectie produsa de microorganisme sensibile la amoxicilina poate fi

tratata cu Augmentin. De aceea, infectii mixte cu microorganisme sensibile la

amoxicilina si microorganisme producatoare de beta-lactamaza si sensibile la Augmentin

pot sa nu necesite adaugarea altui antibiotic. Augmentin este bactericid pentru un numar

mare de microorganisme incluzand: Germeni grampozitivi: Aerobi: Streptococcus

faecalis, Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus; Stafilococi coagulazo-negativi

(inclusiv Staphylococcus epidermidis), Bacillus anthracis, Streptococcus pneumoniae,

Streptococcus viridans, Corynebacterium spp, Listeria monocytogenes; Anaerobi:

Clostridium spp., Peptococcus spp., Peptostreptococcus; Germeni gramnegativi: Aerobi:

Haemophilus influenzae, Proteus mirabilis, Klebsiella spp., Shigella spp., Neisseria

meningitidis, Brucella spp., Pasteurella multocida, Moraxella catarrhalis, Escherichia

coli, Proteus vulgaris, Salmonella spp., Bordetella pertussis, Neisseria gonorrhoeae,

Vibrio cholerae, Helicobacter pylori, Gardnerella vaginalis; Anaerobi: Bacteroides spp.

(inclusiv Bacteroides fragilis), Fusobacterium spp., Leptospira ictero-haemorrhagiae,

Treponema pallidum; Altii: Borrelia burgdorferi, Chlamidiae.

4

Page 5: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

MUCOSOLVAN - sirop

Mucosolvan administrat pe cale orala nu necesita precautii.

Reactii adverse:

Mucosolvan este, in general, bine tolerat. Rar, pot aparea tulburari gastrointestinale sau

reactii alergice mai ales la pacientii atopici.

- Suspensii

Substanţele medicamentoase utilizate pentru prepararea acestei forme trebuie să

îndeplinească condiţiile de calitate prevăzute de F.R. X sau alte norme de calitate.

Dintre condiţiile foarte importante amintim următoarele:

- toleranţă bună;

- să nu fie toxice în concentraţiile utilizate;

- substanţele solide administrate sub formă de suspensii să aibă un diametru al particulelor de

maxim 50m (F.R. X);

- să nu influenţeze mişcarea fiziologică a cililor.

Exemplu:

PANADOL BABY

Panadol Baby este utilizat pentru tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate

usoara-moderata (durerea din timpul eruptiei dentare, dureri de dinti, dureri in gat) si al starilor

febrile (febra asociata racelii si gripei, febra asociata bolilor copilariei, de exemplu varsat de vant,

tuse convulsiva, pojar sau oreion, febra post-vaccinare la copii).

Acest produs este destinat uzului pediatric.

Panadol Baby se administreaza oral. Pentru copii in varsta de 2-3 luni: - doza recomandata este de

60 mg paracetamol o data (2,5 ml suspensie orala Panadol Baby) pentru tratamentul simptomatic al

febrei post-vaccinare. Doza se poate repeta dupa 4-6 ore. Daca febra persista dupa cea de-a doua

doza de Panadol Baby se recomanda reconsiderarea diagnosticului si tratamentului. Pentru alte

indicatii produsul se va utiliza numai sub supraveghere medicala.

5

Page 6: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

EPITRIM – suspensie oralã

Epitrim este un agent bactericid chimioterapic cu un spectru larg comparabil cu cel al ampicilinei,

cloramfenicolului si tetraciclinei.

Actiunea sa bactericida este rezultatul blocarii a doua enzime implicate in biosinteza acidului folic si

folinic al microorganismelor si insumeaza efectele celor 2 componente (trimethoprim si

sulfamethoxazol). Astfel Epitrim este un bactericid la o concentratie la care fiecare component luat

separat ar fi numai bacteriostatic. In plus riscul de rezistenta dobandita este redus foarte mult.

Epitrim are un spectru de actiune larg, acoperind o gama mare de microorganisme grampozitive si

gramnegative precum: streptococi, stafilococi, pneumococi, Neisserii, Bordetella , Salmonellae,

Klebsielle, Aerobacter, Shigellae si Vibrio cholerae. Epitrim este eficient in special asupra microbilor

Haemophilus influenzae, Escherichia coli, Proteus mirabilis si Proteus vulgaris.

Limonade

- A. Definiţie

Limonadele sunt soluţii apoase obţinute prin dizolvare de acizi organici, anorganici sau săruri în

apă conţinând edulcoranţi, aromatizanţi şi destinate administrării interne în diferite afecţiuni

având efect laxativ, purgativ, antiemetic sau utilizate ca băuturi răcoritoare.

B. Formularea limonadelor

Limonadele conţin următoarele componente:

a. Acizi. Acizii se utilizează în concentraţii de 0,2-1%. Pentru prepararea limonadelor se pot folosi

următorii acizi:

a1 – acizi organici (acid citric, acid tartric, acid ascorbic);

a2 – sau acizi anorganici (acid clorhidric şi acid fosforic):

b. Săruri. Citraţi de natriu şi magneziu, glutamaţi, tartrat de potasiu, bicarbonat de sodiu etc.

c. Edulcoranţi: sirop simplu, sirop de lămâie, sirop de portocale etc.

d. Solvent: apa distilată.

Limonadele gazoase conţin în afară de aceste componente şi bioxid de carbon introdus sub

presiune sau rezultat în urma reacţiei dintre bicarbonat de sodiu şi un acid utilizat.

C. Prepararea limonadelor

6

Page 7: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Limonadele se prepară prin dizolvarea substanţelor în apă după care se filtrează. La limonadele

gazoase filtrarea se realizează înainte de neutralizare, de asemenea prepararea lor are loc în

mod diferit şi anume:

- prin dizolvarea bicarbonatului în apă şi adăugarea unui acid organic când rezultă dioxid de

carbon;

- prin prepararea şi condiţionarea separată a soluţiilor acide respectiv bazice amestecarea

făcându-se în momentul utilizării;

- prin introducerea substanţelor solide (bicarbonat de sodiu şi un acid organic) într-un recipient

adecvat peste componente adăugându-se siropul şi apa distilată urmată apoi de închiderea

flaconului. Recipientele în care sunt ambalate limonadele gazoase trebuie să aibă pereţii

rezistenţi pentru a rezista la presiuni de 2-3 atm.

Timpul de conservare a limonadelor este de 1-2 zile la rece deoarece sunt medii prielnice pentru

dezvoltarea microorganismelor. În limonade pot apărea şi fermentaţii datorită zahărului utilizat.

D. Limonade oficinale în F.R. X

În F.R. X avem oficinale două limonade: Solutio Efervescens (Limonada gazoasă, Sol. Riviere) şi

Soluţia de Citrat de magneziu (Limonadă purgativă sau Limonadă Roge).

1. Solutio Efervescens

Sinonime: Soluţie efervescentă

Limonada gazoasă

Preparare:

Soluţia I:

Natri hydrogenocarbonas 4g

Sirupus simplex 15g

Aqua destillata q.s.ad. 100g

7

Page 8: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Soluţia II

Acidum citricum 3,65g

Sirupus simplex 15g

Aqua destillata q.s.ad. 100g

Soluţiile se prepară în două recipiente separat şi se amestecă în timpul utilizării.

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antiemetic.

2. Solutio Magnesii citratis

Soluţie de citrat de magneziu

Preparare:

Acidum citricum 25,5g

Magnesii subcarbonas 15g

Sirupus simplex 50g

Citri Aetheroleum 0,1g

Talcum 5g

Aqua destillata q.s.ad. 350g

Peste acidul citric dizolvat în 200 ml apă încălzită la aproximativ 700C se adaugă în cantitate mică

carbonat bazic de magneziu şi se agită până la dizolvare. Se adaugă siropul simplu şi uleiul de lămâie în

prealabil triturat cu talcul şi 20 ml apă, apoi se filtrează şi se completează cu apă la 350 g.

8

Page 9: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: purgativ.

- Potiuni

Sunt preparate farmaceutice, apoase, îndulcite, care conţin una sau mai multe substanţe

medicamentoase administrate intern cu lingura sau linguriţa. Poţiunile au conservare limitată, de

aceea se prepară la nevoie în cantităţi necesare consumului pentru câteva zile (150-300 ml).

Poţiunile conţin diferite componente ca: uleiuri volatile, ape aromatice, infuzii, siropuri, decocturi,

edulcoranţi, aromatizanţi iar ca solvent apa distilată.

Exemplu:

TISOFIT - potiune gastrica

Produsul are proprietăți tonic amare și de stimulare a secrețiilor gastrice în tulburări digestive, reflux

oro-faringian, inapetență, dispepsii, flatulență, diaree.

- Ceaiuri

Sunt amestecuri de plante cu apă preparate „ex tempore” de către bolnav sau preparate conform

prescripţiilor magistrale;

Exemplu :

Extract de Paducel 10 fiole uz oral x 10 ml

Yong Kang PADUCEL fiole buvabile

Extractul din frunze de Paducel este un antioxidant al carui efect benefic an afectiunile

cardiovasculare a fost dovedit de catre oamenii de stiinta. Prin flavonoidele pe care le contine.

paducelul tonifica inima si ajuta la regularizarea ritmului cardiac. Imbunatateste fluxul de sange

in inima si, prin relaxarea musculaturii vaselor de sange, ajuta la scaderea tensiunii arteriale.

Prin reducerea palpitatiilor, paducelul are un efect calmant asupra sistemului nervos central,

fiind benefic in axietate si insomnii. Scade nivelul colesterolului, avand efect hipolipemiant.

Mod de administrare: Numai pentru adulti: oral, una sau doua fiole. odata sau de doua ori pe

zi.

9

Page 10: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Preparate solide

- Pulberi

Datorită instabilităţii în prezenţa apei a substanţelor active sau a unor auxiliari unele siropuri se

condiţionează sub formă de pulberi uscate sau granule urmând să fie dizolvate în momentul utilizării.

Exemplu:

AMOXICILINA pulbere suspensie de uz oral

Infectii cu germeni sensibili la amoxicilina la nivelul tractului respirator (rinofaringite, sinuzite,

traheite, bronsite etc.), tractului geni-to-urinar, ale tubului digestiv si cailor biliare; ale

tegumentelor precum si in cazuri de endocardita si meningite.

Antibiotic bactericid cu spectru cuprinzand germeni grampozitivi (cu exceptia celor producatori

de penicilinaza) si gramnegativi (E. coli, Pr. mirabilis, Salmonella etc.). Dupa administrare orala

produsul este rapid absorbit (70-80%) fara a fi influentat de alimentatie (poate fi administrat

inainte, in timpul sau dupa mese) si realizeaza o concentratie maxima plasmatica dupa

aproximativ 2 ore. Produsul are o foarte buna penetratie tisulara si in lichidele biologice

(secretie bronsica, sinusuri, saliva, LCR, seroase, urechea medie, lichidul amniotic); nu este

metabolizat in organism eliminandu-se sub forma activa prin urina (in 6 ore - 70-80% din doza

absorbita) si prin bila (5-10%).

- Capsule

Exemplu:

IMODIUM 2 mg, capsule

10

Page 11: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Indicatii: Tratamentul simptomatic al diareei acute si cronice la adulti si la copii mai mari de 5

ani.

Contraindicatii: - hipersensibilitate la loperamida sau la oricare dintre excipientii produsului

- acutizari ale rectocolitei ulcero-hemoragice.

Precautii: Tratamentul cu loperamida poate fi insotit, daca este necesar, de rehidratare.

Necesarul de lichide, precum si calea de administrare (orala, intravenoasa) trebuie stabilite in

functie de gravitatea diareei, varsta si starea pacientului.

In cazul diareei acute, daca nu se observa nici o ameliorare in 48 ore de la inceperea

tratamentului, trebuie intrerupta administrarea loperamidei si se va reevalua schema de

tratament. Loperamida nu trebuie utilizata ca tratament de prima intentie in dizenteriile acute,

caracterizate prin prezenta sangelui in materiile fecale si febra importanta.

Loperamida nu trebuie utilizata in cazul diareei aparute in cursul tratamentului cu antibiotice cu

spectru larg, deoarece cauza poate fi colita pseudomembranoasa. In acest caz trebuie evitat

orice tratament care produce incetinirea tranzitului intestinal. Administrarea loperamidei

trebuie intrerupta daca apar constipatie sau distensie abdominala.

- Comprimate

Exemplu:

PARACETAMOL comprimate

Combaterea simptomatica a febrei de cauza infectioasa. Tratamentul simptomatic al durerilor de

intensitate medie: cefalee, nevralgii dentare, dureri sciatice; artralgii nereumatismale, dismenoree,

dureri dupa unele interventii chirurgicale, entorse, fracturi si luxatii.

Absorbtie: Se absoarbe rapid si aproape complet din tractul gastrointestinal dupa administrarea pe

cale orala. Concentratia plasmatica maxima apare la 30-60 de minute de la administrare. In caz de

supradozare, absorbtia este completa dupa un interval de 4 ore. Distributie: Paracetamolul

difuzeaza in toate tesuturile organismului, realizand concentratii de 5-20 mcg/ml. Nu se cunoaste

inca suficient de bine relatia existenta dintre concentratia tisulara si efectul analgezic. Legarea de

proteinele plasmatice este slaba: intre 10% si 50% (la concentratii toxice). Metabolizare si excretie:

11

Page 12: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Se metabolizeaza in ficat si se excreta renal, 94 % sub forma de glucurono- si sulfoconjugati; 2 pana

la 4% se elimina sub forma neschimbata. 4% se metabolizeaza prin citocromul P450 intr-un produs

toxic, care se conjuga cu glutation (detoxifiere la nivelul ficatului). Acest metabolit este excretat

renal prin conjugare cu cisteina si acid mercapturic. La doze masive de paracetamol sau la o

administrare pe timp indelungat, datorita depletiei de glutation se poate produce necroza hepatica.

Timpul de injumatatire biologica al paracetamolului este cuprins intre 1 si 3 h. La nou-nascut si la

bolnavii cirotici are valori mai mari: 2,2- 5 h.

- Granule

Datorită instabilităţii în prezenţa apei a substanţelor active sau a unor auxiliari unele siropuri se

condiţionează sub formă de pulberi uscate sau granule urmând să fie dizolvate în momentul utilizării.

Exemplu:

AULIN granule

Aulin poate fi prescris pentru tratamentul durerii si inflamatiei asociate intinderilor si luxatiilor,

starilor dureroase ce afecteaza articulatiile si muschii, durerilor dentare si dismenoreei.

In general, la majoritatea pacientilor, Aulin nu produce reactii adverse. Uneoari, la unii pacienti,

poate determina efecte nedorite. Acestea pot sa fie la nivel gastric precum dureri, arsuri, greturi.

Astfel de efecte sunt in general usoare si dispar rapid. Nimesulidul poate produce foarte rar reactii

adverse hepatice severe, mergand de la cresteri ale transaminazelor, pana la hepatita acuta

fulminanta cu deces. Produsul este contraindicat la bolnavii cu leziuni hepatice active. Pe parcursul

tratamentului cu acest produs se recomanda monitorizarea functiei hepatice. Alte tipuri de reactii

adverse observate uneori la Aulin include eruptii cutanate, cefalee si ameteala. Informati medicul

sau farmacistul daca prezentati orice reactie adversa dupa administrarea medicamentului.

12

Page 13: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

II. Administrarii pe cai parenterale :

Aceasta administrare are loc prin perforarea pielii cu un ac de injectie atasat la o seringã.

Prin aceasta cale de administrare se urmareste o actiune sistemica.

Ex.

- Intravenos (i.v.) – medicamentul este injectat direct in torentul sangvin

Biodisponibilitatea unui medicament administrat intravenos este 100%.

Aceasta cale de administrare se utilizeaza in situatii de urgenta.

Aici exista riscuri:

-risc de embolie (stop cardio-respirator)

-doza de administrare

-alergia soc anafilactic (se umfla limba si epilglota)

Exemplu:

Augumentin (i.v)

Augmentin intravenos este indicat in tratamentul de scurta durata al infectiilor bacteriene

cu urmatoarele localizari: infectii ale tractului respirator superior (inclusiv nas, gat si

urechi), de exemplu: amigdalite, sinuzite, otite medii; infectii ale tractului respirator

inferior, de exemplu: bronsite acute si cronice, pneumonie lobara, bronhopneumonie;

infectii ale tractului genito-urinar, de exemplu: cistite, uretrite, pielonefrite, gonoree;

infectii ale pielii si tesuturilor moi, de exemplu: furuncule, abcese, celulite, plagi

suprainfectate; infectii osteoarticulare, de exemplu: osteomielite; infectii dentare, de

exemplu: abcese alveolodentare; alte infectii, de exemplu: avort septic, infectii puerperale,

infectii intraabdominale, septicemie, peritonite, infectii postchirurgicale.

La unii pacienti care au urmat tratament cu Augmentin s-au observat modificari ale

testelor functionale hepatice. Semnificatia clinica a acestor modificari este nesigura, de

aceea Augmentin trebuie utilizat cu atentie la pacientii care prezinta disfunctii hepatice

evidente. Icterul colestatic a fost rar semnalat, fiind de regula reversibil, iar uneori sever.

Semnele si simptomele pot sa nu devina evidente o perioada de pana la 6 saptamani de la

intreruperea tratamentului. La pacientii cu afectiuni renale moderate sau severe, dozele de

Augmentin trebuie ajustate conform recomandarilor de la Posologie. La pacientii cu

penicilino-terapie s-au inregistrat serioase si ocazional fatale cazuri de reactii de

13

Page 14: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

hipersensibilitate (anafilaxie). Aceste reactii apar cu precadere la indivizii care au

prezentat in antecedente hipersensibilitate la penicilina. Daca apare o reactie alergica,

tratamentul cu Augmentin trebuie intrerupt si instituit un tratament alternativ adecvat.

Reactiile anafilactice serioase necesita un tratament de urgenta cu adrenalina, de

asemenea, ar putea necesita oxigenoterapie, administrarea intravenoasa de steroizi si

reanimare respiratorie pana la intubatie. La pacientii care au primit amoxicilina, rash-ul

eritematos a fost asociat cu mononucleoza infectioasa. Administrarea prelungita poate

duce, de asemenea, la cresterea microorganismelor rezistente. In timpul administrarii

dozelor mari de Augmentin, trebuie mentinut un aport de lichide si o eliminare urinara

adecvata, pentru a reduce posibilitatea cristaluriei. Cand concentratiile urinare sunt mari,

la temperatura camerei, amoxicilina poate precipita pe cateterul urinar, ceea ce impune o

verificare regulata.

- Intramusculara (i.m.) – medicamentul este injectat in tesutul muscular profund care este

bogat vascularizat

De la locul injectarii medicamentul difuzeaza printre fibrele musculare si ajunge in

circulatia generala.

Aceasta cale de utilizare a medicamentelor prezinta primul pasaj hepatic.

Exemplu.:

KETONAL 100 mg/2 ml, fiole pentru administrare i.v. si i.m

Ketonal este folosit pentru tratamentul simptomatic al afectiunilor reumatice inflamatorii,

degenerative si metabolice si pentru atenuarea unor sindroame dureroase. Ketonal este

indicat in:

- artrita reumatoida

- spondiloartrita seronegativa (spondilita anchilozanta, artrita psoriazica, artrita reactiva)

- guta, pseudoguta

- artroze

- reumatism extraarticular (tendinita, bursita, capsulita a umarului)

- durere postoperatorie

- dismenoree

- durerea osoasa din metastazele tumorale

14

Page 15: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

- durerea posttraumatica

Reactii adverse: Tulburarile gastrointestinale sunt cele mai frecvente. Greata, flatulenta,

durerea abdominala, diareea, constipatia si dispepsia apar in 3-9% din cazuri. Anorexia,

varsaturile si stomatita pot apare in 1-3% din cazuri.

Cea mai frecventa reactie a SNC este cefaleea (3%). Vertijul, somnolenta, tulburarile

psihice apar rareori (1%).

Tulburari vizuale, insuficienta hepatica sau renala si tinnitus au fost semnalate foarte rar.

Rash-ul cutanat si alte reactii alergice pot apare la pacientii care primesc Ketonal.

Ketoprofenul trebuie folosit cu precautie de catre pacientii cu antecedente de ulcer gastric

sau duodenal, sangerari gastrointestinale, de catre pacientii cu insuficienta hepatica sau

renala si de catre pacientii aflati in tratament cu anticoagulante cumarinice. Ca si alte

antiinflamatoare nesteroidiene, Ketonalul poate masca semnele si simptomele unei infectii

acute.

Nu se amesteca tramadol si ketoprofen in acelasi flacon deoarece se formeaza precipitat.

Flacoanele perfuzabile trebuie sa fie acoperite cu hartie neagra sau folie de aluminiu,

deoarece ketoprofen este sensibil la actiunea luminii.

-Subcutanat (s.c.) - medicamentul este injectat in tesutul conjunctiv din hipoderm unde

difuzeaza si trece apoi in sange.

Exemplu:

Vaccin tifoidic subcutanat

Vaccinul tifoidic este un produs profilactic care, prin stimularea specifica a mijloacelor de

aparare celulara si umorala, confera organismului imunitate fata de febra tifoida.

Vaccinul tifoidic se injecteaza in regiunea deltoidiana strict in tesutul subcutanat (0,25 ml

la copiii sub 12 ani si 0,5 ml la persoanele peste 12 ani). Fiolele trebuie bine agitate inainte

de intrebuintare, pentru omogenizarea produsului. Grupele de varsta si ritmul inocularilor

se stabilesc de Ministerul Sanatatii.

Contraindicatii - Vaccin tifoidic subcutanat, fiole

Inainte de vaccinare este obligatoriu a se lua anamneza si a se face controlul sumar al

fiecarui individ care urmeaza a fi vaccinat. Sunt considerate drept contraindicatii: bolile

infectioase acute si convalescenta lor, formele active de tuberculoza, formele active de

15

Page 16: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

reumatism, cardiopatiile decompensate, angina pectorala sau infarctul miocardic in

antecedente, maladia hipertensiva, ulcerul gastro-duodenal, nefrita acuta si cronica,

insuficienta hepatica, diabetul, starile alergice (astm bronsic, eczeme etc.), graviditatea,

bolile insotite de casexie, afectiuni ale sistemului nervos central (scleroza multipla etc.),

bolile autoimune.

Reactii adverse - Vaccin tifoidic subcutanat, fiole

Dupa vaccinare pot surveni reactii generale (febra, stare de curbatura etc.) si locale

(eritem, edem, dureri locale), care incep la cca 3-5 ore dupa inoculare, ating un maxim la

10-14 ore si se sting dupa 24-48 ore. ""

-Intradermic (i.d.) – cale folosita in scop de diagnostic sau imunoterapie iar medicamentul

se injecteaza la limita dintre epiderm si derm.

Exemplu:

DIPROPHOS

Afectiuni osteoarticulare si ale tesuturilor moi (artrita reumatoida, osteoartrita, spondilita

anchilozanta, bursita, etc.), afectiuni pediatrice, afectiuni alergice (astm bronsic cronic,

edem angioneurotic, etc.), afectiuni dermatologice steroid-responsive, boli de colagen.

Dozarea este variabila trebuind individualizata functie de specificul bolii, severitatea

acesteia, reactia pacientului. Diprophos se administreaza i.m., intraarticular, periarticular,

intrabursal, in tesuturile moi, intralezional, intradermic. Nu se administreaza i.v..

-Intraarterial (i.a.) – cale parenterala rar folosita; de obicei pe aceasta cale se administreaza

substante radio-opace si citostatice.

Exemplu:

Actovegin Solutie injectabila, 200 mg/5 ml Indicatii terapeutice • Profilaxia si tratamentul tulburarilor circulatorii si trofice cerebrale (AVC Ischemice, tratamentul traumatismelor craniocerebrale). • Profilaxia si tratamentul afectiunilor vasculare periferice (arteriale sau venoase) si a sechelelor acestora (angiopatii arteriale si ulcer varicos). • Tratamentul grefelor cutanate. • Tratamentul arsurilor, eroziunilor cutanate si leziunilor produse prin contact cu lichide fierbinti.

16

Page 17: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

• Tratamentul plagilor la pacienti cu deficit de recuperare: ulcere torpide cutanate sau mucoase si escare de decubit. • Profilaxia si tratamentul leziunilor cutaneo-mucoase induse de radioterapie.

Precautii Pentru administrarea intramusculara se injecteaza lent maximum 5 ml solutie injectabila Actovegin, deoarece solutia este hipertona. Datorita posibilitatii aparitiei unei reactii anafilactice, se recomanda testarea sensibilitatii la Actovegin. Pentru adminstrarea in perfuzie, solutia injectabila Actovegin va fi adaugata fie intr-o solutie izotona de NaCl, fie intr-o solutie de glucoza 5%. Solutia injectabila Actovegin este usor galbuie. Intensitatea culorii poate varia de la un lot la

altul, ca rezultat al materiei prime utilizate, totusi, culoarea solutiei injectabile nu afecteaza

eficacitatea si tolerabilitatea.

-Intrarahidian – medicamentul este injectat intre vertebrele L2 – L3 in scop de anestezic.

Exemplu:

Metotrexat (antifolan)

Metotrexatul este un agent antineoplazic care isi exercita efectul citotoxic prin inhibarea

competitiva a dihidrofolat-reductazei, care catalizeaza conversia acidului folic la

tetrahidrofolat. In acest mod interfera cu sinteza acidului timidilic si a purinelor, inhiba

sinteza adn si reproducerea celulara. metotrexatul actioneaza specific in faza S a ciclului

celular. Tesuturile caracterizate printr-o proliferare celulara mare cum sunt: tesutul

neoplazic, maduva osoasa, celulele epiteliale sau celulele fetale sunt cel mai susceptibile.

Din acest motiv metotrexatul este utilizat in tratamentul psoriazisului, in care rata de

proliferare a celulelor epiteliale ale pielii este mult mai mare decat aceea a celulelor

normale. Metotrexatul este larg distribuit in toate tesuturile si in lichidele organismului. La

doze obisnuite, metotrexatul trece putin bariera hematoencefalica. Atunci cand

suntnecesare concentratii mari la nivelul sistemului nervos central, metotrexatul trebuie

administrat intratecal. metotrexatul este partial metabolizat hepatic si eliminat in principal

la nivel renal sub forma nemodificata si secundar prin bila. Eliminarea metotrexatului este

redusa in cazul insuficientei renale, putand determina cresterea rapida a concentratiei

metotrexatului in ser si tesuturi. Metotrexatul nu traverseaza, practic, bariera

hematoencefalica, dar prin administrare intrarahidiana, se pot realiza concentratii ridicate

in lichidul cefalorahidian.

17

Page 18: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Precautii

Antifolanul se va utiliza cu precautie in prezenta infectiilor, a ulcerului peptic, colitelor

ulcerative si la pacientii debili. In toate aceste cazuri se va evalua cu atentie raportul

beneficiu/risc inainte de instituirea tratamentului cu Antifolan. Cele mai multe reactii

adverse sunt reversibile si pot fi reduse fie prin micsorarea dozei, fie prin intreruperea

tratamentului si instituirea tratamentului adecvat. In cazul tratamentului cu doze mari de

Antifolan, se asociaza intotdeauna cu folinat de calciu, sub stricta supraveghere medicala

de specialitate. Antifolanul in doze mari nu se administreaza in caz de insuficienta renala

sau la pacientii cu edeme (ascita, efuzii pleurale). Pentru a preveni precipitarea renala in

urina acida, se recomanda alcalinizarea urinii si cresterea volumului urinar.

-Intraarticular – inflamatoarele pentru actiune locala.

Exemplu:

Alflutop

ALFLUTOP face parte din categoria produselor condoprotectoare cu actiune

antihialuronidazica, antiinflamatoare si analgezica: inhiba excesul de hialuronidaza;

restabiliste homeostaza condrocitelor in tesuturile afectate; stimuleaza procesele

regeneratoare la nivelul cartilajului; imbunatateste calitatea lichidului sinovial si a

cartilajului afectat; stimuleaza superoxid dismutaza, inhiba producerea de radicali liberi

superoxidici. Avantaje: absenta unor complicatii majore: foarte bine tolerat, chiar si de

pacientii care sufera de afectiuni gastrointestinale, cardiovasculare si metabolice;raport

favorabil intre costuri si eficacitate clinica.

Studiile clinice au demonstrat efectul terapeutic al produsului ALFLUTOP si in

tratamentul periartritei, spondiloartrozei, leziunilor discului coloanei vertebrale, spondilitei

anchilopoietice, sindromului Reiter, poliartritei reumatoide.

Mod de Administrare

Administrarea se face prin injectare profund intramuscular 1 ml (1 fiola) zilnic, timp de 3

saptamâni. Ultimele teste clinice recomanda injectii intraarticulare în articulatiile afectate,

câte 1-2 ml (1-2 fiole) din 3 în 3 zile, 5 administrari, sub stricta supraveghere medicala.

Tratamentul se repeta la 6 luni.

18

Page 19: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Avantajele caii parenterale :

Se poate dirija tipul de actiune a medicamentului injectat in functie de calea parenterala

aleasa si de gradul de dispersie a substantei medicamentului.

Nu este afectata mucoasa gastro-intestinala, altfel se permite adminstrarea

medicamentelor sensibile la aciditatea gastrica.

Dezavantaje:

- este o tehinca de administrare mai complicata, impune asepsia tegumentelor.

Formele farmaceutice adminstrate parenteral sunt :

- lichide

- solutii, emulsii sau suspensii

- pulberi pentru preparate injectabile

Produse perfuzabile:

- solutii sau emulsii in cantitati mai mari de 50 ml.

Aplicarea pe piele si mucoase :

- administrarea cutanata – calea cutanata este cea mai utilizata pentru obtinerea unei actiuni

locale in afectiuni dermatologice cand medicamentul poate sa ramana la nivelul dermului

pe o anumita suprafata pe parcursul unui interval de timp.

In functie de forma farmaceutica aleasa actiunea poate fi :

- de scurta durata ( solutii sau emulsii )

- de lunga durata ( unguiente )

Calea cutanata poate fi utilizata si pentru actiune sistemica.

Substanta medicamentoasa poate traversa pielea si poate intra in micro-circulatia dermica si are

urmatoarele avantaje:

- evitarea primului pasaj hepatic sau efect de rezervor prin acumularea medicamentului in

tegument.Toate sunt aplicate pe piele pentru actiune sistemica.

19

Page 20: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

- pielea sanatoasa se prezinta ca o bariera cu permeabilitate selectiva pentru anumite

substante.

- nu se pot administra cutanat toate produsele medicamentoase

- necesita proprietati specifice cum ar fi liposolubilitatea

Exemple de produse medicamentoase aplicate la nivelul pielii:

- produse lichide ( solutii, emulsii sau lotiuni )

Ex. solutie: ABSORB; SONAX (Soluţii pentru piele ce curăţă, înlătură petele şi lubrifiază pielea

ca să reziste mai mult timp).

Ex. emulsii sau lotiuni: EUCERIN; EFELIDAL; EVENE; REVIEW (lotiuni pt. piele patata,

pistrui, decoloreaza petele brune etc.)

- produse semi-solide ( unguente, creme sau spume)

Ex. unguente: ELOBASE (unguient pt. piele foarte uscata)

Ex. creme sau spume: IVATHERM; RUSTIKAL (creme pt. piele foarte ingrosata si sensibila)

- produse solide ( pudre sau cataplame)

Ex.: BENEOCIN (Pt. infectii bacteriene ale pielii de mica extindere)

- forme adezive cutanate ( pansamente, adezive medicamentoase)

Ex. pansamente: ATRAUMAN Ag- Pansament cu argint pentru curatarea pielii

Ex. adezive medicamentoase: TENSO-Spray (acest spray adeziv este folosit pe piele inainte de

aplicarea benzilor si bandajelor protectoare sau adezive)

timbre si diz. transdermice ( nitroderm, plasturi cu substante)

Ex. nitroderm: NITRODERM TTS 10 (Nitroderm-ul TTS se aplica pe piele intr-o zona

sanatoasa, uscata si curata, cu pilozitate redusa)

Ex. plasturi cu substante: NEUPRO; PROMETAX (Prometax este un medicament care contine

substanta activa rivastigmina)

Administrarea in cavitatea bucala

In cazul acestei cai de administrare se deosebesc mai multe:

a. calea sublinguala – medicamentul este plasat sub limba, iar actiunea urmarita este una

sistemica cu avantajul evitarii primului pasaj hepatic

Ex. NITROGLICERINA 0,5 mg

Trinitrat de gliceril, substanta activa a medicamentului Nitroglicerina 0,5 mg largeste (dilata)

vasele de sange. El apartine grupei de medicamente numite nitrati.

20

Page 21: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Nitroglicerina 0,5 mg este utilizata pentru intreruperea sau prevenirea pe termen scurt a crizelor

dureroase cardiace (angina pectorala) si in situatii cu risc de crize dureroase anginoase (stres sau

efort fizic).

Nitroglicerina 0,5 mg poate fi utilizata in atacul de inima (infarctul miocardic acut), ca terapie

vasodilatatoare in unitatile de terapie intensiva din spital.

De asemenea, ea este utilizata in insuficienta cardiaca acuta (insuficienta cardiaca stanga) si in

spasmul arterelor coronare determinat de cateterismul din timpul angiografiei coronariene.

b. calea buco-faringiala – medicamentele urmaresc o actiune locala; aici se pot administra

solutii, suspensii pentru badijonaj, comprimate pentru supt

Ex. CODECAM, spray

In tratamentul diferitelor infectii buco-faringiene: amigdalite, stomatite, gingivita ulceroasa,

angina Vincent, candidoza bucala; profilactic dupa amigdalectomie si dupa extractii dentare.

Reactii adverse

Folosirea abuziva poate provoca iritarea mucoasei bucale si faringiene.

c. calea ginginala – pe suprafata gingiilor se aplica preparate vascoase ( au in compozitie

glicerina)

Ex. BUCOTISOL (GLICERINA BORAX) 25ML

Produsul are efect bacteriostatic, fungistatic si antiinflamatordatorita asocierii celor doua

extracte: extractul apos de propolis sitinctura de galbenele. Este recomandat ca antiseptic al

cavitatii bucalesi ca tratament adjuvant in inflamatii de diferite etiologii alemucoasei bucale

(afte, glosite, stomatite, gingivite), in infectii cuCandida albicans.

d. calea rectala – aceasta cale de administrare urmareste armatoarele actiuni;

- actiune focala ( antihemoroidala, laxativa, antiparazital)

- actiune sistemica ( administreaza medicamente paramedicamentoase)

Ex. PARACETAMOL

Se recurge la aceasta cale de administrare:

- cand administrarea orala nu este posibila datorita vomei sau altei sugerinte gastro-intestinale.

- cand medicamentul este puternic iritant

21

Page 22: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

-cand medicamentul este inactivat de sucurile digestive

Avantajele caii rectale sunt:

- posibilitate mare de absorbtie similara cu alte cai orale

- evitarea partiala a primului pasaj hepatic

- posibilitate de tratament in cazul copiilor care nu accepta ingestia medicamentelor

Dezavantaje:

- iritarea mucoase rectale de unele substante, ceea ce poate declansa efectul de defecatie cu

pierderea substantelor medicamentoase

Forme farmaceutice administrate pe aceasta cale :

- supozitoarele, unguiente, spume, clisme, tampoane rectale

Administrarea vaginala

- are loc prin aplicarea endovaginala a medicamentelor si urmareste in special o actiune

locala

Forme farmaceutice destinate acestei cai:

- ovule, creioane vaginale, comprimate, capsule, unguiente, spume, solutii

Alte forme farmaceutice ce se aplica pe mucase:

- picaturi pentru ochi

- unguiente oftalmice

Acestea se aplica in sacul conjunctival.

Picaturile pentru nas, unguientele nazale si spreiurile se aplica endonazal ( in nas)

Picaturile pentru ureche, spalaturile auriculare, unguientele si otoconurile se aplica in cnductul

auditiv extern

Calea pulmonara

Inhalarea gazelor, a vaporilor sau a erosolilor permite aplicarea substantelor medicamentoase la

nivelul epiteliului bronsic si intr-o anumita masura la nivelul alveolelor pulmonare.Calea

pulmonara este indicata pentru administrarea de:

- substante medicamentoase puternic active care actioneaza la nivel pulmonar ( bronho-

dilatatoare)

Substantele medicamentoase care se absorb mai greu la nivelul intestinului sau substante

medicamentoase care prefera transformari majore in cadrul metabolizarii hepatice.

22

Page 23: Principalele Cai de Administrare a Medicamentelor

Pe aceasta cale se realizeaza efecte locale asupra mucoasei si asupra florei bacteriene din caile

respiratorii sau efecte sistemice cum ar fi inhalarea anestezicelor generale.Marimea particulelor

administrate pe cale inhalatoare trebuie sa fie cu[rinsa intre 1-10 microni.

23