primul genocid din istoria omenirii

106
PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII Daca in urma cu numai 10 ani teoria evolutionista a lui Charles Darwin inca era considerata corecta, descoperirile recente ale paleontologilor aveau sa aduca la lumina un adevar socant. Nu numai ca Homo Sapiens nu avea nicio legatura genetica cu omul de Neanderthal dar, intreaga noastra existenta a survenit in urma unuia dintre cele mai mari masacre din istoria omenirii. In acest articol Omul de Neanderthal Homo Sapiens Conflictul dintre specii Omul de Neanderthal In anul 1856, in satul german Neanderthal, aflat la cativa kilometri de Dusseldorf, cativa localnici descopereau in timpul unor excavari o serie de oseminte ciudate ca aspect. Alertat, invatatorul din sat, Johann Carl Fuhlrott, avea sa isi da seama ca sta in fata uneia dintre cele mai mari descoperiri din istorie, o straveche specie de hominizi diferita de cea a noastra. Faptul era cu atat mai socant pentru oamenii de stiinta ai vremii, cu cat teoria evolutionista a lui Darwin avea sa fie publicata trei ani mai tarziu. De fapt, primele urme ale oamenilor numiti de Neanderthal fusesera descoperite cu aproape 27 de ani mai devreme, in 1829, pe teritoriul Belgiei, si in 1848, in Gibraltar. Nimeni nu realizase insa pe atunci importanta covarsitoare a descoperirilor. Cu timpul, nu mai putin de 400 de ramasite ale unor indivizi apartinand aceleiasi specii aveau sa fie scoase la lumina , si odata cu ele, povestea incredibila a celui considerat in mod eronat stramosul umanitatii. Testele efectuate asupra fosilelor si reconstituirea acestora aveau sa aduca un fata paleoantropologilor un individ perfect adaptat conditiilor climatice aspre din Europa preistorica. De altfel, Homo Neanderthaliensis a supravietuit timp de aproape 350.000 de ani, dezvoltand o cultura independenta de cea pe care avea sa o aduca omul modern. Descoperirile arheologice de pe tot cuprinsul Europei, pana in Caucaz si Orientul Apropiat, au demonstrat ca oamenii de Neanderthal erau capabili sa isi creeze arme, obiecte decorationale si de podoaba si practicau inhumarea celor morti. Nici un predecesor al celor doua specii, Neanderthal si Homo 1

Upload: danilovici

Post on 06-Jun-2015

2.402 views

Category:

Documents


22 download

DESCRIPTION

ISTORIA OMENIRII

TRANSCRIPT

Page 1: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Daca in urma cu numai 10 ani teoria evolutionista a lui Charles Darwin inca era considerata corecta, descoperirile recente ale paleontologilor aveau sa aduca la lumina un adevar socant. Nu numai ca Homo Sapiens nu avea nicio legatura genetica cu omul de Neanderthal dar, intreaga noastra existenta a survenit in urma unuia dintre cele mai mari masacre din istoria omenirii.

In acest articol Omul de Neanderthal Homo Sapiens Conflictul dintre specii

Omul de Neanderthal 

In anul 1856, in satul german Neanderthal, aflat la cativa kilometri de Dusseldorf, cativa localnici descopereau in timpul unor excavari o serie de oseminte ciudate ca aspect. Alertat, invatatorul din sat, Johann Carl Fuhlrott, avea sa isi da seama ca sta in fata uneia dintre cele mai mari descoperiri din istorie, o straveche specie de hominizi diferita de cea a noastra. Faptul era cu atat mai socant pentru oamenii de stiinta ai vremii, cu cat teoria evolutionista a lui Darwin avea sa fie publicata trei ani mai tarziu.

De fapt, primele urme ale oamenilor numiti de Neanderthal fusesera descoperite cu aproape 27 de ani mai devreme, in 1829, pe teritoriul Belgiei, si in 1848, in Gibraltar. Nimeni nu realizase insa pe atunci importanta covarsitoare a descoperirilor. Cu timpul, nu mai putin de 400 de ramasite ale unor indivizi apartinand aceleiasi specii aveau sa fie scoase la lumina , si odata cu ele, povestea incredibila a celui considerat in mod eronat stramosul umanitatii.

Testele efectuate asupra fosilelor si reconstituirea acestora aveau sa aduca un fata paleoantropologilor un individ perfect adaptat conditiilor climatice aspre din Europa preistorica. De altfel, Homo Neanderthaliensis a supravietuit timp de aproape 350.000 de ani, dezvoltand o cultura independenta de cea pe care avea sa o aduca omul modern. Descoperirile arheologice de pe tot cuprinsul Europei, pana in Caucaz si Orientul Apropiat, au demonstrat ca oamenii de Neanderthal erau capabili sa isi creeze arme, obiecte decorationale si de podoaba si practicau inhumarea celor morti. Nici un predecesor al celor doua specii, Neanderthal si Homo Sapiens, nu reusise sa atinga un asemenea stadiu de dezvoltare.

Nu se stie daca oamenii de Neanderthal foloseau un limbaj articulat, desi conformatia scheletica arata ca erau capabili sa vorbeasca. Ba mai mult, craniile acestor hominizi erau mult mai mari decat cele ale oamenilor moderni, concluzia normala fiind aceea ca si creierul acestora avea un volum mai mare decat in cazul lui Homo Sapiens. Oamenii de stiinta nu au putut insa afla care era complexitatea intelectuala a unui asemenea hominid si care erau functiile pe care le putea dezvolta un creier atat de mare.

Inaltimea medie a unui barbat neaderthalian era de circa 1,65 metri, la o greutate de aproximativ 90 de kilograme, in timp ce femeile se pare ca nu depaseau o talie de 1,50 metri. Nasul tesit si narile ample aratau ca acestia erau perfect adaptati climei aspre, putand sa inhaleze fara probleme aerul rece din timpul perioadelor glaciare.

 

Homo Sapiens 

1

Page 2: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Homo Sapiens sau omul modern a aparut in Africa acum circa 200.000 de ani, descinzand, se pare, din Homo Erectus, specie care ar fi populat continentul african incepand de acum 1, 8 milioane de ani. Ipoteza este totusi una controversata, numerosi paleontologi neacceptand ideea acestei evolutii.

Omul a inceput sa paraseasca Africa acum circa 40.000 – 50.000 de ani, ocupand pe rand toate celelalte continente. Desi se credea ca America a fost ultima colonizata, primii oameni traversand din Siberia spre Alaska, si apoi spre centrul continentului acum circa 10.000 de ani, la sfarsitul ultimei mari glaciatiuni, o descoperire arheologica de senzatie, realizata in ultimii ani, a demonstrat ca Homo Sapiens a ajuns pe continentul american in urma cu peste 17.000 de ani. Dovada stau cele cateva varfuri de sulita realizate din silex descoperite in Statele Unite ale Americii, identice cu cele realizate in Europa acelor vremuri. Se pare ca oamenii au traversat Atlanticul in cautarea vanatului, fapt demostrat recent de observatoarele climatice, care au confirmat faptul ca acum 20.000-17.000 de ani, conditiile climatice aspre duceau la inghetarea completa a nordului oceanului Atlantic.

Primele continente colonizate de catre Homo Sapiens aveau sa fie Europa si Asia, asa numita Eurasia, desi cauzele acestei migratii nu sunt inca pe deplin cunoscute. Una dintre cele mai plauzibile teorii presupune deplasarea animalelor catre nord, deplasare datorata secetei prelungite din Africa si reducerea substantiala a rezervelor de apa. Omul ar fi urmat turmele de ierbivore ajungand astfel sa ocupe intreaga suprafata a planetei.

 

Conflictul dintre specii 

Testele ADN efectuate la Universitatea din Munchen, in 1997, asupra ramasitelor unui neanderthalian au scos la iveala o informatie dezarmanta pentru toti cei care mai credeau in teoria darwinista a evolutiei. Omul de Neanderthal nu numai ca nu are nicio legatura genetica cu omul, dar este o specie cu totul si cu totul diferita. Conform legilor nescrise ale naturii, reprezentantii celor doua rase nu ar fi fost capabili sa interactioneze sexual si sa dea nastere unor hibrizi, asa cum sustinea una dintre teoriile paleontologice. Ba mai mult, Homo Sapiens si Homo Neanderthaliensis au evoluat separat, indiferent unul de altul, dezvoltand culturi cu valori asemanatoare in colturi diferite ale lumii.

Rezultatele analizelor antropologice si arheologice au fost de-a dreptul socante. Cele doua specii s-au ciocnit acum circa 40.000 de ani, perioada in care oamenii patrundeau in Europa, si au trait in acelasi areal timp de aproape zece milenii. Vetrele descoperite pe vechiul continent demonstreaza ca stramosii nostri au distrus complet intreaga populatie de neanderthalieni, fara a se feri de la a recurge la acte de canibalism.

Oamenii de stiinta sunt de parere ca omul de Neanderthal nu este singura specie hominida pe care omul a distrus-o in tentativa sa de cucerire a planetei, Homo Sapiens lichidand si populatii restranse de urmasi ai lui Homo Erectus sau alte specii umane dezvoltate independent. Avea sa fie primul genocid din istoria umanitatii.

Cea mai mare deplasare de populatie din toate timpurile!

Aproape o treime din populatia germana provine din emigratia cauzata de razboi si de copiii acestora.

Acest material provine din revista GEO

De cind exista omenirea populatii intregi parasesc locurile natale din cauza conditiilor de viata de nesuportat. 100 milioane oameni traiesc momentan in locuri straine lor, in tari in care nu s-au nascut. Emigrarea exista insa nu numai de acum. De la primele rataciri ale rasei umane in stepa africana emigratia s-a dovedit forta conducatoare a istoriei omenirii. Nimeni nu

2

Page 3: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

paraseste locurile natale de buna voie, daca le-ar merge bine acolo unde traiesc, atunci nu ar parasi aceste locuri. Razboie civile, alungari in masa, asuprirea si mai ales saracia, conving populatii intregi sa invinga chiar si oceanele. 60 de milione europeni, - majoritatea din cauza suferintei sau a asupririi politice- au parasit vechiul continent din 1850 pina la inceputul celui de-al doilea razboi mondial. Au cautat lumea noua, mai ales SUA, care a asimilat 40 de milioane de oameni din Europa.

Majoritatea emigrantilor ce se afla in ziua de azi pe fuga, o fac pt. a supravietui. UNO aproximeaza numarul acestor persoane la 22 milioane ce incercau sa-si salveze viata in 1997 prin fuga dintr-o tara in alta, ca de exemplu in Africa centrala intre Rwanda si Burundi.

Printre cele mai cumplite migratii in istoria omenirii s-a dovedit a fi timpul coloniilor. In secolul al 17-lea si al 18-lea au fost vinduti ca. 15 milioane africani in lanturi, si anume in America de Nord, Brasilia, insulele Caraibice. Nici secolul al 19-lea n-a fost mai bun, cind cel putin 10 milioane "Kulis" din China si India au fost vinduti ca un salariu pe o zi in toata lumea. 7 milioane de indieni musulmani au fugit in 1947 in noul stat islamist Pakistan, in acelasi timp aproape acelasi numar de hindu au parasit Pakistanul in directia opusa.

Nici secolul al 20-lea n-a fost scutit de acest fenomen. Astfel in 1946 5,9 milioane oameni au sosit in cele trei teritori germane administrate de SUA, Franta si Marea Britanie. Chiar si in ziua de azi razboiul din Iugoslavia a alungat 2,6 milioane de oameni din casele lor.

In fiecare an paresc 1,5 milioane cetateni in lumea intreaga locurile in care s-au nascut si aproape un milion cauta azil undeva. In Germania au sosit intre 1994 si 1995 ca. 800 000 de oameni, intr-o tara in care nu exista inca o legislatie care sa reglementeze emigratia.

600 000 de nemti au trecut zidul din Berlin din 1961 pina in 1988 din RDG in RFG. Germania de est a pierdut un sfert din populatie intre 1949 si 1995. Germania federala a cumparat 34000 azilanti politici la un pret de 95000 marci germane pe cap de azilant.

din Geo 10/2001

Germani din regiunile Westfalen, Osnabrück, Münsterland au mers sa lucreze in Olanda, intre secolele 17 si 19. In fiecare vara plecau pina la 30000 de "Hollandgänger" la scos turba sau la cositul finului pe tinuturile olandeze. Acolo cistigau de 4 ori mai mult decit acasa. In 1850 se schimba sensul migratiei: in zona Rühr vin olandezi la lucru in mine.

In ianuarie 1788 poposeau primi europeni pe coasta de est a Australiei, printre ei si 700 de puscariasi din Anglia, deportati la munca aici pentru a racorda aceasta colonie coroanei britanice. Din aceasta asezare se naste Sydney. In total Anglia deporteaza aici ca. 160.000 de oameni, si abia in 1868 opreste acest flux de puscariasi.

Putin stiu ca 6 milioane de etnici germani traiesc in America de sud.

Intre 1939 si 1951 mai mult de 10% din populatia Europei va fi mutata sau silita sa-si paraseasca casele, in total mai mult de 60 milioane de oameni.

Fenomenul parasirii Europei si risipirii in intreaga lume a cuprins ca. 60 de milioane de oameni in perioada de timp 1500 si 2000.

3

Page 4: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Africa are numai 10% din populatia lumii, insa participa cu 40% la numarul total de oameni ce-si parasesc locul de origine.

In Emiratele Arabe Unite, 8 din 10 locuitori nu sint bastinasi, ci provin in majoritatea lor din Asia.

Cea mai simpla explicatie pentru emigratie suna dupa cum urmeaza: intr-o tata guverneaza factorii PUSH (impinge), factori care ii mina pe oameni sa-si paraseasca locurile de origine, cum ar fi salari foarte mici, asuprire, razboi, suprapopulatie. Alte regiuni atrag prin conditii PULL (atrage) si anume libertate, pamint ieftin, pace.

Contrar asteptarilor nu cei mai saraci parasesc locurile de sorginte, ci cei carora le merge mai bine. Caci numai ei sint suficient de agili si iscusiti, pentru a pregati si gasi banii cu care sa-si finanteze plecarea.

In toata lumea, emigrantii isi ajuta pe cei dragi ramasi acasa cu bani si bunuri care se ridica la aprox. 220 miliarde marci germane, suma care este cu mult mai mare decit toate sumele alocate de stat pentru ajutoararea statelor sarace.

Emigrantii nu pleaca de obicei in locuri complet straine ci trag in locuri unde se afla cunoscuti si concetateni, unde se vorbeste aceeasi limba si se practica aceleasi obiceiuri. Ei creeaza asa numite colonii, care au o functie foarte importanta: functioneaza precum o camera de decompresie, in care noii veniti se acomodeaza presiuni create de parasirea locurilor natale si sosirea intr-o strainatate omniprezenta.

Orice emigratie creeaza conflicte, multe si variate. De obicei prima generatie de emigranti ramin fideli acestor colonii, colectivitati, conflicte cu societatea care ii prea se isca arareori. A doua generatie se prezinta mai constienta si mai pregnanta, cere participarea la viata economica si politica a societatii care ii primeste, si nu arareori aceasta dorinta nu le este indeplinita. Lupta pentru egalitate se isca adeseori cu violenta. In a treia, cel mai tirziu intr-a patra generatie, conflictul cu societatea gazda dispare, emigrantii devin parte componenta a societatii, recunoscuta si pregatita sa participe la formarea si modelarea socieatii.

In nici un stat european nu exista o cota mai mica pentru primirea cetateniei germane, si anume numai 1,1% din strainii ce traiesc in Germania primesc cetatenia germana. In Suedia aceasta cota se ridica la 5,8% iar in Olanda la chiar 9% anual, cea mai ridicata in Europa.

Emigrantii turci din Germania participa cu 78 miliarde marci la produsul social brut al Germaniei. Cei 59000 de persoane care au infiintat o firma in Germania dau de lucru la 330000 de oameni, dintre care 52000 de cetateni germani.

Germania defineste cetatenia germana dupa constitutia republicana, care defineste un popor imaginar german: un neamt este nascut de un neamt. Altfel Franta si SUA care considera cetatean propriu orice persoana nascuta in tara lor. Legea cetateniei germane provine din anul 1913 si a fost aplicata fara schimbari pina in 1999.

Germania se considera oficial "tara care nu accepta emigranti". Cu toate acestea aceasta tara este la fel de importanta pentru emigratie ca si SUA. Din 1954 aprox. 32 milioane de oameni au venit in Germania. In aceasi perioada de timp au parasit 23 de milioane de cetateni germani tara, deci ramine o diferenta de 9 milioane de oameni. Daca se aduna si cei ca. 12 milioane de

4

Page 5: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

emigranti cauzati de razboi, ce au venit din Europa de Est, atunci avem de a face cu cea mai mare deplasare de populatie din toate timpurile!

Aproape o treime din populatia germana provine din emigratia cauzata de razboi si de copiii acestora.

Traducerea libera apartine lui Alexandru Draghici

CONTROVERSA HOLOCAUSTULUI

Vlad Jecan

A pune intrebari este o crima? Daca ai dubii, nu intrebarile sunt singura cale de a le lamuri?

NICI UN ALT CAPITOL din istoria omenirii nu este atat de controversat precum Holocaustul. Exista pentru fiecare epoca sau eveniment din istorie teorii diferite, iar sustinatorii lor incearca sa aduca dovezi cat mai multe pentru dezvelirea adevarului istoric.

Dintre toti, se desprinde grupul celor care pune sub semnul intrebarii Holocaustul. Acesti “sovaitori”, care se numesc revizionisti, sunt deseori atacati ca “negatori ai Holocaustului”.

Dar ce inseamna Holocaustul?

5

Page 6: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Prin Holocaust (termen grecesc insemnand „sacrificiu prin foc”), sau “Shoah” (cuvant ebraic pentru “catastrofa”) este inteleasa exterminarea totala a unui grup de persoane cu anumite particularitati comune - etnia. In speta, este vorba despre lichidarea cvasitotala a evreilor care au trait in zonele controlate de Germania nazista. Evenimentul este considerat unic in istorie.

Insa anumite actiuni ale autoritatilor, precum retragerea cetateniei, deportarile, incarcerarile, munca fortata – nu au fost unice in istorie si nu denota intentia de distrugere fizica a unor grupuri. O opinie larg raspandita este ca lipsirea de drepturi civile a evreilor in timpul celui de-al III-lea Reich ar fi numita “o parte a Holocaustului”. Dar, daca asta ar fi asa, atunci lipsirea de drepturi careia i-au cazut victime negrii din Africa de Sud pana la incheierea apartheid-ului, palestinienii din statul Israel si teritoriile ocupate de el, sau (in parte) afroamericanii si amerindienii din S.U.A. pana la mijlocul sec. XX, ar trebui sa fie descrise ca parte a unui holocaust – lucru care ar nega unicitatea celui evreiesc.

Imaginea istorica a Holocaustului impotriva evreilor se sprijina pe urmatoarele fapte, considerate dovedite fara putinta de tagada:

1. Un plan din partea guvernului nazist de a extermina fizic evreii ca populatie;2. O institutie specializata si un buget pentru aplicarea acestui plan;3. Metode de ucidere in masa pentru aducerea la indeplinire - camerele de gazare si executiile in masa in spatele frontului din Rusia joaca un rol major;4. Tehnici de eliminare a milioane de cadavre - crematoriile ori gropile comune.

Holocaustul este descris ca “unic” in istoria omenirii, deosebit de toate celelalte atrocitati care s-au mai intamplat.

Ce este revizionismul?

Cuvantul “revizionism” este derivat din cuvantul latin “revidere” care inseamna a revizui. Revizuirea teoriilor istorice este un act normal. Stiinta nu are o conditie statica. Atunci cand cercetarile gasesc noi dovezi, sau cand specialistii descopera erori in vechile teorii, acestea sunt fie schimbate, fie abandonate.

Revizionistii

Revizionistii sunt de acord in privinta tratamentului injust suferit de evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Regimul nazist i-a vazut ca un potential pericol, o amenintare la adresa eforturilor sale de razboi – la fel au fost vazuti germanii, italienii si japonezii in Statele Unite ale Americii in timpul conflictului. In consecinta, evreilor li s-au anulat drepturile legale, au fost obligati sa traiasca in ghetouri, au fost pusi la munca fortata si deportati; multi au murit tragic.

Revizionistii sustin ca statul german nu a avut o politica de exterminare a poporului evreu (sau a oricarui altui popor). De asemenea, revizionistii sustin ca numarul “oficial” de 6 milioane de evrei morti este o exagerare, si de asemenea ca nu a existat nici o camera de gazare in lagarele de concentrare din Europa aflate sub control german.

6

Page 7: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Camerele “de gazare”, spun ei, au existat, insa aveau scopul dezinfectarii hainelor si a echipamentului in scopul prevenirii bolilor in lagarele de prizonieri, lagarele de munca si de concentrare, ca si pe front. Probabil din aceasta procedura a aparut mitul camerelor de gazare.

In general, revizionistii sustin ca guvernele aliate, in mod special sovieticii, au dus atat in timpul conflictului cat si dupa, o “propaganda neagra” impotriva germanilor si aliatilor lor, din 3 motive:

1. Aliatii au simtit nevoia sa justifice marile sacrificii care s-au facut pentru a birui in doua razboaie mondiale.2. Aliatii doreau sa distraga atentia de la propriile lor crime impotriva omenirii.3. Aliatii aveau nevoie de justificari pentru acordurile postbelice care au dus la distrugerea industriei Germaniei, uciderea prin infometare a milioane de civili germani si pentru anexarea la Polonia si URSS a unor teritorii insumand circa 20% din totalul Germaniei antebelice. Circa 12 milioane de germani traiau aceste teritorii, mai mult de doua milioane au murit.

Cine sunt revizionistii Holocaustului?

Revizionistii nu sunt o grupare omogena din nici un punct de vedere. Printre ei se afla evrei (Josef G. Burg, Roger-Guy Dommerque, David Cole, Stephen Hayward); crestini (Germar Rudolf, Michael A. Hoffman, Robert Countess, Paul Rassinier, Ernst Zundel - in foto sus, coperta cartii sale “Chiar au murit 6 milioane?”, Serge Thion); musulmani (Ibrahim Allouch, Ahmed Rami, Roger Garaudy) si atei (Bradley Smith, Robert Faurisson).

Unii revizionisti au suferit persecutii in timpul regimului national socialist precum si internarea in lagare de concentrare (Paul Rassinier, Josef G. Burg). Altii sunt veterani al celui de-al doilea razboi mondial, din ambele tabere (Werner Rademacher, Wilhelm Stäglich, Douglas Collins). Unii sunt profesori (Robert Faurisson, Arthur R. Butz, Christian Lindtner, Costas Zaverdinos), medici (Wilhelm Stäglich, Robert Countess, Stephen Hayward, Herbert Tiedemann), chimisti, fizicieni si ingineri (Michael Gärtner, Germar Rudolf, Arnulf Neumaier, Friedrich Berg), istorici (Mark Weber, Robert Countess, Carlo Mattogno) sau specialisti in alte domenii (Jürgen Graf).

In ce consta negarea Holocaustului?

Sase milioane?

Trebuie ca cineva sa fie considerat un “negator al Holocaustului” pentru ca nu crede ca sase milioane de evrei au fost omorati in timpul celui de-al doilea razboi mondial?

Acest numar a fost citat de Tribunalul de la Nuremberg in procesul desfasurat in 1945-1946: “politica purtata de guvernul german a dus la uciderea a sase milioane de evrei, dintre care patru milioane au fost ucisi in institutii de exterminare” (Trial of the Major War Criminals Before the International Military Tribunal (IMT “blue series”, Vol. 22, p. 496).

Daca e asa, atunci cativa dintre cei mai mari istorici ai Holocaustului ar trebui vazuti ca fiind “negationisti”. Prof. Raul Hilberg, autorul lucrarii “Distrugerea evreilor europeni” nu acepta cifra de 6 milioane. El indica un numar de morti, pentru toate cauzele, de doar 5,1 milioane. Gerald Reitlinger, autorul “Solutiei Finale” de asemenea nu considera veridica cifra de 6 milioane, estimand ca numarul evreilor morti in timpul razboiului este de 4,6 milioane.

7

Page 8: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Libera cercetare istorica devine o crima

In mai multe tari, precum Israel, Franta, Germania, Austria si, mai nou, Romania, negarea Holocaustului e impotriva legii, iar “negatorii” sunt amendati, inchisi ori fortati la exil. Dreptul la cercetarea libera a istoriei – un loc comun atunci cand vine vorba de orice alta perioada sau eveniment istoric – dispare in situatia Holocaustului.

Multi dintre istoricii revizionisti, precum Ernst Zundel, Germar Rudolf sau David Irving, sunt acuzati de activitati criminale, crima lor constand in insasi contestarea existentei Holocaustului, asa cum este el inteles “oficial”. Istoricul Adolf Armbruster spunea ca fiecare ar trebui sa isi faca o parere proprie asupra istoriei. Dar, intr-o lume „libera” ca cea in care traim, o asemenea imprudenta poate costa scump…

Pe 9 mai 1996, ziaristul american Joseph Sobran publica in ziarul The Wanderer, un articol in favoarea revizionistului francez Roger Garaudy. Iata un pasaj semnificativ: „Daca el ar fi negat divinitatea Domnului Iisus Hristos, toata presa lumii l-ar fi aplaudat pentru remarcabila sa independenta de spirit.” Probabil acesta este unul din citatele cele mai potrivite pentru a exprima starea exacta de fapt din jurul acestei dezbateri “cu pumnul in gura”.

INTRODUCERE IN GANDIREA REVIZIONISTA

Documentul care urmeaza a fost preparat si publicat pe Zundelsite sub titlul 'Introduction to Revisionist Thought', in cursul primei saptamani a lunii Ianuarie, 1996. Scopul lui era sa deschida drumul unei desbateri prin Internet cu un alt post, Nizkor, un post favorabil lobbyurilor promotoare a teoriei holocaustului.

Aceasta desbatere planificata a fost suspendata dupa ce Centrul Simon Wiesenthal a aflat despre ea si a declansat imediat o ofensiva ampla, pe toate fronturile, incepand cu un articol din New York Times, 10 Ianuarie, 1996, succedat de 2.000 de scrisori adresate ISP-urilor si presedintilor de universitati in incercarea de a preveni publicarea materialului revizionist pe reteaua mondiala Web.

Ca replica la aceasta actiune de cenzura, copiii care folosesc calculatoare si ziaristii ciberspatiului din toata lumea au preluat adapostirea lui Zundelsite prin generarea unor "oglinzi" - altfel spus, oricine dorea sa ajute Zundelsite-ul prelua materiale de acolo si le raspandea la randul lui pe retea, asa precum oglinzile bine plasate raspandesc mai departe lumina unui bec in mare parte acoperit cu un ecran. De la mijlocul lui Ianuarie si pana la jumatatea lui Februarie se putea vorbi despre o drama electronica in cele mai prestigioase universitati, "oglinzile-Zundel" aparusera din senin, in mod spontan. S'au intalnit "oglinzi-Zundel" pana si in Australia. O posibila explicatie a acestei prime rascoale in ciberspatiul de pe Internet se poate afla in Legea Decentei in Comunicatii - impinsa in Congresul SUA de catre anumite grupuri special interesate insa de curand respinsa ca fiind neconstitutionala de trei judecatori din Philadelphia. Aceasta decizie este acum la Curtea de Apel.

Lupta pentru libertatea de expresie pe Internet continua.

Ernst Zundel raspunde:

8

Page 9: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Respingerea #1:

Inainte de toate, as dori sa atrag atentia asupra catorva puncte importante din cuprinsul detaliat si elaborat (al lui Nizkor):

1. Eu sunt descris de catre Nizkor, citand din Comisia de Supraveghere a Serviciului Canadian de Informatii, ca un "editor prolific al literaturii generatoare de ura". Aceasta nu este tocmai corect.

In Canada, distribuirea literaturii generatoare de ura constituie o actiune criminala, la fel cum este jefuirea bancilor sau molestarea copiilor. Daca dvs. ma calificati drept un jefuitor de banci in scris iar eu nu sunt un jefuitor de banci, atunci aceasta se cheama calomnie. Daca dvs. ma calificati drept un om care molesteaza copii, iar eu nu sunt asa ceva, aceasta se numeste de asemenea calomnie.

M-ati calificat in scrisul electronic drept un "editor prolific de literatura generatoare de ura". Tocmai m-ati calomniat. Eu traiesc si muncesc in Canada de aproape 40 de ani iar niciodata nu am fost condamnat pentru motivul de a fi publicat si/sau distribuit literatura generatoare de ura in Canada, cu toate ca in Canada exista astfel de lucruri cum ar fi "legile contra urii".

In fapt, diverse organisme juridice si ale politiei, in urma studiilor extensive, m'au absolvit in mod explicit de aceasta acuzatie. Daca s'ar fi descoperit vreo dovada, atunci inamicii mei ar fi facut totul ca eu sa fiu acuzat si condamnat. Am fost acuzat de "raspandirea de stiri false", o incriminare frivola si rau voitoare indreptata contra mea de o evreica multi-milionara. Aceasta ii costa pe canadieni, printre altele, aproximativ 6 milioane de dolari, pentru ce? Curtea Suprema a Canadei a decis in cele din urma ca societatea ar putea sa se imbogateasca prin diversitatea culturala si intelectuala, care include si abordari nepopulare asupra istoriei si altor chestiuni de disconfort pentru anumite minoritati.

Mai jos, prezint pe scurt 8 puncte pentru a servi ca <"Holocaust" Revizionism 101>. Inainte de a purcede, as dori sa declar ce inteleg eu atunci cand ma refer la anumiti indivizi si grupari colective ca fiind "lobbyul promotor al holocaustului".

Eu folosesc aceasta denumire generica pentru a descrie pe acei oameni care manifesta un interes vadit in mentinerea in viata a Mitului holocaustului si care vor actiona politic pentru a-i asigura supravietuirea.

Lobbyul promotor al holocaustului reprezinta o constructie semantica prescurtata destinata sa sintetizeze descrierea unei componente a rasei umane, in mare parte dar nu in totalitate alcatuita din evrei, cu caracteristici sociale si politice aparte si identificabile, toate inchinate mentinerii si ameliorarii unei dogme numita "holocaust".

Eu folosesc aceasta expresie pentru a sintetiza scopurile, precum in cazul generatei "Flower" este sintetizata o cultura a tinetetii hedoniste sau cum prin "Jet Set" se intelege categoria bogatasilor. Voi lasa la latitudinea fiecarui individ in parte, goim sau evreu, sa hotarasca pentru sine daca el apartine sau nu respectivului grup.

Ceea ce revizionistii prezinta mai jos constituie nivelul la care a ajuns revizionismul in prezent. Ultimul cuvant inca nu s'a spus; el va fi rostit atunci cand mai multi oameni de toate

9

Page 10: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

categoriile si pregatirile vor penetra subiectul nebulos al "holocaustului" si vor afla pentru ei insisi ce este si ce nu este adevarat in el.

Pentru a intelege esentialul din randurile care urmeaza, cititorii trebuie sa inteleaga ca, dupa ani de insistente de genul: "revizionistii nu MERITA nici o replica!" si de refuzuri de angajare in desbateri, la inceputul acestui an fusese planificata o desbatere serioasa - sau cel putin asa credeam noi.

Un aparat de cenzura planetar a fost deslantuit ca sa opreasca initierea acestei desbateri. O parte din acest efort, prin rezistenta noastra, se pare ca l-a fortat pe Nizkor sa nu se angajeze in desbatere, insistand asupra faptului ca ei au vorbit numai de "legare". Este un lucru nefericit ca desbaterea nu a avut loc, insa acum aceasta este apa de sub pod. Oamenii de la Nizkor spun acum ca ei prefera sa se "lege", deci noi ii vom lasa sa se "lege". Noi am fi legat o desbatere adevarata in conditii de cooperare si respect mutual. Totusi, nu a fost sa fie asa, dar de vreme ce noi am promis ca vom replica printr'o respingere, o si facem acum.

* * *

Prin introducere, revizionismul a capatat amploarea unei miscari intelectuale de reinviere pe cuprinsul lumii intregi. Oamenii incep sa-si puna intrebari despre holocaust. Aceste intrebari nu sunt confortabile. Acum lobbyul promotor al holocaustului nu mai poate ignora interesul global relativ la ADEVARATELE fapte, care incercuiesc afirmatiile neclare apartinatoare promotorilor "holocaustului" strigand "antisemitism". Esentialmente, afirmatiile revizioniste pot fi grupate pe opt capitole disctincte intre ele.

1. Revendicarea revizionista:

Holocaustul constituie o propaganda postbelica utila care a pornit asemenea unei campanii sistematice si insidioase in decursul Celui de-al doilea rasboi mondial (C2RM) ca fiind una din tacticile intrebuintate de interesele financiare pentru a strange trupe si a angaja lumea, in special America, in ceea ce sa preschimbat, in fapt, intrun rasboi fratricid. Principiul din spatele acestei propagande a fost: "Hai sa punem un inamic ca sa ucida alt inamic".

Cum sa realizat aceasta? Pe cai verificate in timp, prin mijloace de moda veche. Propaganda sofisticata din timpul rasboiului contra unor pretinse "atrocitati" inamice nu este un lucru nou. Ea constituie o efectiva arma psihologica folosita de obicei pentru a inflacara soldatii, facandu-i sa creada ca lupta pentru o cauza dreapta si patriotica. Inamicul este demonizat prin inocularea sistematica de povesti cu atrocitati. Mass media repeta la nesfarsit cat de crud si demonic este inamicul.

Aceasta tactica a fost utilizata de Aliati pe scara extinsa. Iata o dovada in acest sens:

Pe 29 Februarie 1944, Ministrul britanic al informatiilor a trimis nota urmatoare catre varful ierarhiei clericale britanice si catre BBC:

10

Page 11: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Domnule,

Sunt imputernicit de catre Minister sa va expediez urmatoarea scrisoare circulara:

Este de regula de datoria bunilor cetateni si a crestinilor piosi sa accepte orbeste ciudateniile celor asociati cu noi.

Insa vremea vine cand asemenea ciudatenii, in timp ce inca sunt negate in public, trebuiesc luate in considerare atunci cand intrarea noastra in actiune devine imperioasa. Noi cunoastem metodele de guvernare practicate de dictatura bolsevica in Rusia, de pilda, din discursurile si scrierile Primului Ministru insusi, expuse in ultimii douazeci de ani. Noi stim cum sa comportat Armata Rosie in Polonia in 1920 si mai de curand þn Finlanda, Estonia, Letonia, Galitia si Basarabia.

Asadar noi trebuie sa luam in considerare felul in care cu certitudine se va comporta Armata Rosie cand va navali peste Europa Centrala. Daca nu sunt adoptate masuri de precautie, evidentele orori inevitabile care vor avea loc vor starni o serioasa preocupare in aceasta tara.

Noi nu-i putem reforma pe bolsevici insa noi putem sa ne dam toata silinta pentru a-i feri - si pe noi þmpreuna cu ei - de consecintele faptelor lor. Desvaluirile ultimului sfert de veac vor aduce doar negatii neconvingatoare. Unica alternativa la negatii consta in deturnarea atentiei publice de la subiectul respectiv in totalitatea sa.

Experienta ne demonstreaza ca cea mai buna deturnare consta in propaganda referitoare la atrocitatile savarsite de inamic. Din pacate, publicul nu mai este la fel de susceptibil ca in zilele "fabricii de cadavre", a bebelasilor belgieni mutilati si a canadienilor crucificati.

De aceea cooperarea dvs. este respectuos reclamata pentru a deturna atentia publica de la observarea faptelor Armatei Rosii, cooperare care sa se bazeze in sprijinirea din toata inima a diverselor acuze contra germanilor si japonezilor care au fost sau vor fi puse in circulatie de Ministerul nostru.

Exprimarea credintei dvs. in acestea va putea sa-i convinga si pe altii.

Sunt, domnule, supusul dvs. slujitor,

H. Hewet, Secretar Asistent

Exista si un post scriptum, dupa cum urmeaza:

Ministerul nu poate intra in nici o corespondenta de nici un fel cu privire la comunicarea ce trebuie prezentata doar persoanelor responsabile.

(Rozek, Edward J., Allied Wartime Diplomacy: A Pattern in Poland, John Wiley and Sons, NY. pag. 209-210).

Acesta este un document destul de surprinzator. Scrisoarea de fata constituie evidenta clara ca

11

Page 12: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

in decursul Celui de-al doilea rasboi mondial, Aliatii intrebuintau propaganda despre atrocitati contra Germaniei lui Hitler cu scopul de a deturna atentia propriilor popoare de la observarea atrocitatilor comise in primul rand dar nu in mod exclusiv de catre Armata Rosie - "tovarasii" lor de drum - pe parcursul invadarii Europei cand rasboiul lui Hitler se apropia de sfarsit.

Sa remarcati, totusi, ca nimic din continutul acestei scrisori nu aminteste de gazarea oamenilor.

De ce nu? Pentru ca propaganda prosteasca despre atrocitati este cu totul altceva. Varianta camerelor de gazare a plutit la inceput ca un fel de test al propagandei dar sa renuntat repede la ea, fiind apreciata ca "neplauzibila". Daca fictiunile cu atrocitati se umfla atat de mult, nemasurat si neplauzibil, astfel incat sentimentele si gandirea oamenilor pur si simplu nu le pot inghiti, atunci nu mai este in interesul conducatorului armatei sa propage o asemenea "crima".

Aceasta a fost situatia initiala cu varianta "camerelor de gazare".

In fapt, Ministerul britanic al informatiilor ceruse dintru inceput clerului britanic sa ajute la raspandirea povestii cu "camerele de gazare" - care se afla deja inclusa in planurile de propagare ale Ministerului. (Rozek, Edward J., op. cit., pp. 108-110). Cu toate acestea, de la bun inceput, judecata fiind ca prea problematica si stranie, varianta a fost repede retrasa considerandu-o ca pe o potentiala incurcatura strategica. Unele dintre asa-zisele "crime" mai "mici", pe care oamenii ar fi putut sa le inghita, au supravietuit si sau desvoltat pentru o vreme, atat in perioada Primului RM, cat si pe parcursul C2RM, unele pentru perioade mai lungi, altele mai scurte.

De exemplu, multi din oamenii apartinand mai vechilor generatii, atat din America precum si din Europa, inca mai tin minte macabra propaganda de rasboi Aliata din timpul Primei conflagratii mondiale care sustinea chestiuni de genul "fabricilor germane de facut sapun din cadavre", "manutele smulse ale bebelasilor belgieni", "soldatul canadian crucificat" - toate aceste povesti dovedite mai tarziu ca fiind minciuni, iar pentru unele chiar oamenii de stat ai Ailiatilor au cerut germanilor scuze dupa rasboi.

Unii þsi mai amintesc chiar de incredibila, isterica afirmatie facuta de, pe atunci guvernatorul statului New York, in 1917-18 (!), cum ca germanii "exterminasera milioane de evrei".

Chiar mai graitoare este afirmatia despre cele "sase milioane"! (Glynn, Martin, Crucifixion of the Jews Must Stop, The American Hebrew, 31 Oct. 1920).

Deci intelegeti - povestea celor "sase milioane" este veche. Foarte veche.

Ea a fost trambitata inainte. Intro carte recenta, intitulata Keystone of the New World Order: The Holocaust Dogma of Judaism, autorul Ben Weintraub precizeaza ca numarul comporta, de fapt, o semnificatie mitica datorita fundamentarii sale pe isvoare cabalistice. (Weintraub, Ben, The Holocaust Dogma: Keystone of the New World Order, Cosmos Publishers, 1994).

Din pacate, a fost nevoie de o populatie atat de credula, sistematic educata fals, asa cum este astazi, cuplata cu neobosita spalare a creierelor (brainwashing) de catre o mass media coruptibila si aservita puterii, pentru a perpetua minciuna peste decenii. In timpul Primului rasboi mondial nu exista mass media electronica. Dupa Cel de-al doilea rasboi mondial -

12

Page 13: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

C2RM, acest basm de buzunar a fost scos de la naftalina si asvarlit din nou contra poporului german.

Masiva ofensiva psihologica a inceput realmente doar odata cu serialul tv de fictiune Holocaust, prezentat in lumea larga la cca. 100 de milioane de spectatori. Apoi a urmat Lista lui Schindler. Au mai existat mii de alte productii cu un impact mai putin vicios, insa, adunate la un loc, cu potential distructiv.

Sa fim bine intelesi asupra acestui punct: Nimeni nu ar fi ezitat sa exploateze povestea "gazarilor", chiar si in perioada rasboiului, daca ea ar fi parut plauzibila. Cu toate acestea, chiar in plin rasboi, conducatorii natiunilor Aliate - Churchill si Roosevelt, precum si ierarhia catolica, inclusiv Papa Pius al XI-lea - cunosteau de la diversele lor agentii de informatii, spioni pe teren, infiltrati cu radio transmitatoare in interiorul diferitelor lagare (inclusiv soldati, preoti, duhovnici ai militarilor din zona, politie si personal de paza) ca nu aveau loc exterminari organizate in masa prin gazare ori prin orice alte mijloace in interiorul lagarelor de concentrare.

Cum de stiau ei?

Liderii aliati detineau fotografii aeriene detaliate, iar nici una dintre acestea nu se potrivea cu afirmatiile isterice ale agitatorilor sionisti precum rabinul Stephen Wise si altii de prin lume. Pur si simplu nu era adevarat. Nu au avut loc gazari de oameni - ci doar de paduchi! Povestea era ca un schweizer cu multe, multe gauri. Si era apreciata ca fiind discutabila, problematica.

In consecinta, conducerea aliatilor a inlaturat in mod explicit orice referinta la "camerele de gazare" din propaganda despre atrocitatile inamice pe care o desvolta pe parcursul rasboiului, acestea disparand pana si din depesele diplomatice, pentru ca nu exista nici o dovada. (Allied Diplomacy in Wartime, Samisdat Resource Book, pp. 108-110).

In August 1943, aliatii decid in mod oficial sa nu faca o afirmatie explicita cu "camerele de gazare" in contra nazistilor in cadrul unei declaratii date publicitatii pe motiv ca "dovezile sunt insuficiente pentru a justifica declaratia privitoare la executia in camere de gazare". (Foreign Relations of the United States Diplomatic Papers, 1943. Samisdat Resource Book).

Astfel, aliatii si Papa nu aveau nevoie sa nege ceea ce nici nu avusese loc - cu exceptia creierelor infierbantate ale sionistilor care se "victimizau" ca nimeni altcineva cu scopul crearii statului Israel si a obtinerii avantajelor politice postbelice (inclusiv sumele masive platite lor ca reparatii de catre Germania), caci numai ei aveau nevoie de acuzatia de genocid contra evreilor.

Iar, dupa cum noi vom explica mai detaliat, procesele de la Nuernberg se bazau pe acele acuzatii. Sionistilor le trebuia o condamnare, astfel incat sa forteze prin culpabilizare obtinerea de fonduri de la guvernul Quisling creat de aliati.

WORLD WAR II

13

Page 14: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Manipularea conştiinţelor

Înainte de a trece la analizarea faptelor concrete ale celui de-al doilea război mondial trebuie să fac unele precizări vis a vis de modul în care istoricii moderni au falsificat istoria acelei perioade. După cum ştiţi, războiul a fost câştigat de Aliaţi (SUA, Marea Britanie, Franţa, Uniunea Sovietică etc). În primii ani de după război, euforia victoriei a fost alimentată cu informaţii extrem de diverse despre “atrocităţile” comise de nazişti. Abia după război s-a aflat la nivelul întregii planete despre pretinsa exterminare a evreilor, despre anumite masacre comise în tot felul de localităţi, despre tot felul de alte “crime” săvârşite de oamenii lui Hitler. Dezvăluirile învingătorilor au şocat ani la rândul opinia publică mondială şi au întărit convingerea ei asupra faptului că naziştii şi-au meritat soarta şi că Hitler a fost cel mai mare criminal din istoria modernă a omenirii. Ei bine, vreau să vă spun că aceste fapte (crime de război) nu reprezintă o doctrină politică sau alta, o guvernare sau alta, un lider politic sau altul... Aceste amănunte oribile, crude şi uneori inumane nu sunt decât expresia concretă a războiului modern. Toate ţările care s-au implicat cât de cât în război au comis - prin soldaţii şi comandanţii lor - asemenea crime. Fiecare parte a fost, rând pe rând - mai mult sau mai puţin - victima unor asemenea crime. Nu Germania lui Adolf Hitler a inventat crima de război!Problema a apărut în faptul că anumite crime ale naziştilor au fost extrem de mediatizate în timp ce despre crimele săvârşite de armata americană, engleză sau sovietică nu vorbea nimeni! Astfel, se inducea publicului falsa impresie că numai germanii au comis crime de război şi că principalul vinovat pentru acestea este Hitler. Atunci când anumite “fapte” de arme oribile - ale aliaţilor sau ale ruşilor - mai ieşeau la suprafaţă datorită povestirilor martorilor care le-au văzut, puterea aliată intervenea imediat şi justifica crima ca fiind absolut necesară pentru câştigarea războiului. În continuare, istoricii aserveţi noilor stăpâni muşamalizau faptele, le reinterpretau şi - în final - concluzionau că toate aceste crime sunt acte de eroism! Haideţi să ne amintim (doar aşa, în treacăt) câteva asemenea crime justificate de istoria falsă a celui de-al doilea război mondial...Mă întreb: există oare ceva pe lumea asta mai criminal, mai odios şi mai inuman decât un bombardament atomic??? Dumneavoastră realizaţi măcar o clipă faptul că Statele Unite ale Americii (aşa zisul simbol al democraţiei şi libertăţii) au exterminat într-o singură secundă sute de mii de oameni? Că alte milioane de oameni au suferit decenii la rând de pe urma

14

Page 15: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

radiaţiilor nucleare emise de cele două celebre bombe, de la Hiroshima şi Nagasaki? V-aţi îngrozit probabil atunci când aţi văzut la televizor trupurile deţinuţilor morţi prin lagărele naziste, dar de câte ori aţi văzut (la acelaşi TV) dezastrul provocat de bomba nucleară, malformaţiile supravieţuitorilor, bolile generate de această teribilă armă? Istoria a găsit tot felul de justificări pentru lansarea acestor două bombe, dar eu vă spun: o crimă este o crimă indiferent de motivaţie! Vă mai amintesc apoi de campania de bombardare a oraşelor civile germane şi japoneze... Sute şi mii de bombardiere aliate au provocat astfel milioane de morţi printre civilii vinovaţi doar de faptul că au fost cetăţeni germani sau japonezi. ªtiţi că un singur raid aerian deasupra capitalei japoneze Tokyo a provocat mai mulţi morţi decât bomba atomică? Peste 100.000 de civili au fost arşi de vii într-o noapte, în Tokyo, după un singur bombardament american (alte surse vorbesc despre 200.000 de victime în acest bombardament)! Forţele aeriene americane aveau concepute planuri speciale de bombardamente cu obuze incendiare tocmai pentru a provoca victime cât mai numeroase în rândul populaţiei civile din Japonia.Aveţi habar câţi soldaţi germani şi japonezi capturaţi au fost executaţi pe loc, fără nici o judecată, de bravii soldaţi eliberatori din vest (principiul de bază al soldatului american era următorul: “un japonez bun este un japonez mort!”)? ªtiţi câte femei germane au fost violate şi omorâte de “civilizatul” soldat britanic şi american? Va informat vreodată cineva despre averile jefuite de armata britanică şi americană în timpul “eliberării” Europei? Dar despre “convertirea” unor aşa-zişi criminali de război germani şi transferarea lor în SUA şi URSS din interese numite strategice?Despre crimele sovieticilor nici nu mai vorbesc... Căderea comunismului a dat prilejul unora de a mai povesti şi despre cealaltă faţă a “Armatei muncitorilor şi ţăranilor”. Cu ce au fost mai umane lagărele sovietice decât cele germane? Dar crimele nenumărate săvârşite printre civilii ţărilor ocupate? ªtiţi că Stalin a ordonat deportarea în Siberia a tuturor ruşilor eliberaţi din lagărele nemţeşti (în jur de două milioane de oameni)? ªi asta doar pentru faptul că s-au lăsat luaţi prizonieri?.. Mai ştiţi că sovieticii sunt cei care au “inventat” torturarea tuturor prizonierilor germani ca şi metoda spălării creierului cu tot felul de substanţe pentru stoarcerea de informaţii? De asemenea, cu tot caracterul său “criminal”, Hitler a interzis folosirea de către armata germană a gazelor toxice de război şi a altor arme chimice. ªi asta deşi avea la dispoziţie arme performante în acest sens (printre altele şi celebrul gaz sarin). În schimb, aliaţii nu au ezitat să folosească aceste arme împotriva germanilor, deşi oficial nu se recunoaşte acest lucru! Enumerarea ar putea continua la nesfârşit pentru că crimele aliaţilor sunt foarte numeroase, cu mult mai numeroase decât cele care se impută germanilor...Aşadar, metoda aceasta a exagerării crimelor de război comise de nemţi şi a ascunderii adevărului sau denaturării lui când e vorba de crimele comise de “ai noştri” au dus (timp de decenii) la formarea unei opinii generale eronate despre armata germană şi despre conducătorii ei.O altă stratagemă folosită de diversionişti a fost forţarea unor mărturii false din partea celor care au trăit lângă Adolf Hitler şi publicarea acestora. După război am putut citi tot felul de memorii ale unor foşti lideri nazişti, ale unor persoane care au trăit pe lângă cancelarul german. În toate aceste lucrări, fără excepţie (de parcă le-ar fi scris o singură mână!) am putut citi adevărate discursuri anti-Hitler şi anti-nazism. Adică, după ce toţi aceşti oameni l-au slujit pe “dictator” chiar şi după moartea sa (până la capitulare) s-au trezit brusc că ei de fapt erau democraţi, că văzuseră întodeauna în persoana lui Hitler un criminal şi un paranoic, că se împotriviseră acestuia sau că fuseseră fermecaţi, vrăjiţi, hipnotizaţi de privirea sa, de personalitatea sa puternică! Acum, după război, s-au “trezit” din hipnoză şi pot în sfârşit să judece drept şi să condamne politica şi personalitatea lui Hitler... Bineînţeles, aceste lucrări sunt comandate de câştigători şi nu reprezintă întodeauna opinia reală a celui ce povesteşte. Cum Hitler era mort şi nu-i mai putea apăra ei nu aveau de ales şi înjurau acum de mama

15

Page 16: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

focului! Aceste “amintiri” sunt valoroase dintr-un singur punct de vedere... Uneori sunt transcrise anumite discursuri, păreri, opinii ale lui Hitler din anumite momente ale războiului şi dacă te detaşezi de analiza forţată a autorului limitându-te să judeci nepărtinitor şi independent aceste afirmaţii poţi ajunge la unele concluzii interesante despre cel care a fost cândva Fuhrer-ul celui de-al III-lea Reich.Ca exemplu, am să vă dau câteva citate din cartea scrisă de fosta secretară a lui Hitler, Traudl Junge, carte intitulată “Până în ultima clipă” şi editată în România la editura Vivaldi. La un moment dat aceasta povesteşte cum într-o seară şeful Agenţiei Germane de ªtiri, Heinz Lorenz, intervine pe lângă Fuhrer sfătuindu-l pe acesta să se relaxeze mai mult:“Mein Fuhrer, ar trebui să organizaţi un concert în hol. V-aţi putea permite să-i invitaţi pe cei mai buni muzicieni germani, Gieseking, Kempff, Furtwangler etc. La operă nu mergeţi, la teatru nu mergeţi, dar muzică aţi putea asculta... Hitler respinse ideea: Nu, nu vreau să-i solicit pe artişti de dragul plăcerii mele personale, dar am putea asculta nişte discuri.”Iată cum, un şef de stat atotputernic nu are “tupeul” de a ordona satisfacerea plăcerilor sale personale (spre deosebire de “şefii” zilelor noastre care nu termină bine că încep iar chefurile la care sunt invitate toate vedetele muzicale autohtone).“Hitler îşi dorea aproape de fiecare dată acelaşi repertoriu: operete de Lehar, lieduri de Richard Strauss, Hugo Wolf şi Richard Wagner. Singurul şlagăr admis era Serenada Donkey. De obicei cu ea se încheia concertul.”Cum?, nebunul, paranoicul, criminalul de Hitler admira muzica simfonică, operete şi lieduri? Wagner şi Strauss? Eu îmi amintesc de faptul că unii preşedinţi contemporani, autentici democraţi, se dau în vânt după manele şi aplaudă frenetic nulităţi artistice doar pentru faptul că vin şi cântă “la lansare”! Alt citat:“Hitler îşi invidia oaspeţii pentru ţinuta lor civilă. Ce bine-i de dvs, îi spuse lui Brandt care într-o zi splendidă apăruse îmbrăcat în pantaloni de piele. Mai demult umblam şi eu aşa... - Dar aţi putea să o faceţi şi acum, mein Fuhrer. Aici sunteţi persoană particulară. - Nu, până durează războiul nu dau jos uniforma... La bătrâneţe îmi voi redacta memoriile, mă voi înconjura doar de oamnei spirituali şi inteligenţi şi nu voi mai avea de-a face cu nici un ofiţer. Toţi sunt prostănaci, îndărătnici, unilaterali şi obtuzi.”Iată un om, şef de stat, care simte că trebuie să fie solidar cu cauza pe care o slujeşte chiar şi în intimitatea sa. Cine l-ar fi putut condamna pe Hitler dacă în intimitatea casei sale purta haine civile? Nimeni, evident. Dar el nu îşi permite acest “lux”.. Pentru că Hitler, spre deosebire de adversarii săi, suferă în adâncul sufletului pentru toate privaţiunile pe care germanul le îndură. Solidaritatea pe care acest om o simte se manifestă, în acest exemplu, prin faptul că se simte dator să poarte uniforma militară în toate ocaziile, chiar şi atunci când este doar “persoană particulară”. Cât despre aprecierile nu tocmai favorabile pe care le face la adresa Armatei, le vom analiza pe larg mai încolo…Junge povesteşte apoi despre cadourile primite de Hitler cu ocazia onomasticei sale.“Cele mai multe din aceste cadouri nu erau destinate uzului personal al lui Hitler: El urma doar să decidă căror persoane lipsite de mijloace materiale să le fie repartizate.”Asta în timp ce azi, în România, personalităţile publice sunt obligate prin lege să declare cadourile de valoare primite deoarece foamea de suveniruri de orice fel a ajuns o problemă naţională! În amintirile acestei secretare se pot găsi multe amănunte care compuneau viaţa de zi cu zi a Fuhrer-ului. Imaginea care rezultă după lecturarea acestor mici şi uneori banale întâmplări nu este deloc una care să te înspăimânte. Nu descoperi un om cuprins de febra crimei, a exterminărilor, de paranoia şi de alte “boli” care i-au fost puse în cârcă. Dimpotrivă, Hitler este un om care trăieşte în austeritate (consumă doar mâncare sărăcăcioasă - legume, ouă, lactate; nu fumează; nu consumă alcool; nu pretinde confort sporit; camera sa este neîncălzită etc).ªtiu că “eminenţi” istorici care susţin cauza aliată afirmă mereu şi peste tot că în toată istoria

16

Page 17: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

lumii dictatorii mari s-au evidenţiat prin asemenea stil de trai, auster, preocupati de artă şi cultură, modeşti în pretenţii etc, dar – consideră ei – aceasta nu e decât o mască şi doar oamenii slabi se lasă influenţaţi de acest comportament. Este, dacă vreţi, proba supremă a forţei pe care o au aceste figuri celebre ale istoriei (din care face parte şi Adolf Hitler). Duşmanii săi, dacă nu pot să-i renege virtuţiile, încearcă într-un mod meschin, să le pervertească! Nu spun aceste lucruri pentru că îl admir pe Hitler... Până la urmă, a fost şi el un protagonist al unui conflict unic în istoria cunoscută a omenirii care a adus suferinţe inimaginabile pentru toate popoarele planetei. În acest context, cred că nici un actor important din acele timpuri nu trebuie să constituie un model, un idol pentru generaţiile de azi! Cu toate acestea, în baza unui demeres istoric oarecum târziu, îmi pot permite să judec acele persoane prin comparaţie! Astfel, adevăratul Adolf Hitler este mult diferit de cel descris în cărţile oficiale de istorie.Asemenea amănunte pot fi găsite în toate cărţile memorialistice scrise de apropiaţii lui Hitler. Bineînţeles, aproape toate sunt marcate şi de nota impusă de câştigătorii războiului, cu regrete şi aprecieri personale deplasate, dar pentru un cercetător independent şi preocupat de adevăr acestea nu constituie o problemă… Pentru opinia publică însă, toate aceste acuzaţii târzii, toate interpretările rău-voitoare şi comentariile subiective au contat. Oamenii simpli au luat de bune mistificările şi – după repetarea obsesivă a acestora – au ajuns să le creadă!După război, cei mai mulţi oameni erau interesaţi de refacerea caselor distruse, de un loc de muncă plătit corespunzător, de sărăcie şi boli, pe scurt de reintrerea în normalitate. Foarte puţini se gândeau să mai judece atunci cât de criminal sau nu era Hitler, sau dacă Partidul Naţional Socialist din Germania avea să mai supravieţuiască. Desigur, poporul german l-a iubit pe Adolf Hitler şi acest lucru este recunoscut chiar şi de inamicii săi. Odată cu moartea sa însă s-a destrămat în fiecare german şi speranţa într-un viitor luminos. Cei mai mulţi se aşteptau la o ocupaţie de durată, răzbunătoare şi nemiloasă. Nu mai existau preocupări intelectuale, filosofice sau politice. Aliaţii şi-au împărţit frumos Germania în două rezultând RFG şi RDG. Milioane de germani au fost deportaţi în lagăre sovietice sau occidentale, sute de mii au murit de pe urma tratamentului inuman la care au fost supuşi de învingători...În toate cărţile de istorie veţi găsi menţionat faptul că Aliaţii (împreună cu URSS) nu au avut nimic cu poporul german, dar au vrut să-l distrugă definitiv pe Hitler şi fascismul, considerând că acest curent politic era un pericol pentru omenire. De aceea, pentru Germania, Italia şi Japonia nu erau termeni de negociere. Se cerea simplu, o capitulare necondiţionată. Încă o dată, această teorie este falsă! Pe Aliaţi nu-I interesa decât partea economică a războiului. Pentru ei războiul în Europa însemna doar faptul că Europa va fi distrusă şi apoi… reconstruită (de firmele americane şi evreieşti, evident!). Hitler nu era decât un pretext pentru punerea în practică a acestui război. Există multe dovezi în acest sens. De exemplu, de ce statele Aliate nu au atacat Spania? Dacă tot considerau fascismul (naţional socialismul) un pericol mondial atunci e bine să ne amintim că Spania era un stat fascist, condus de un dictator – Franco! Acesta a avut “înţelepciunea” de a se păstra neutru pe toată durata războiului şi a “scăpat” de judecata aspră a Aliaţilor. Spania a rezistat mult timp cu acest regim, până târziu, în anii 70.Apoi, aliaţii sau... aliat imediat cu “fasciştii” italieni atunci când Italia a întors armele şi Musolini a fost arestat. Nu au mai avut probleme de conştiinţă sau de doctrină. În cazul Italiei (ca şi mai tărziu, în cazul Japoniei) aliaţii au renunţat, până la urmă, la pretenţia capitulării necondiţionate.Un alt fapt “inedit” din punctul meu de vedere era şi modul de luptă al armatelor americane. În timpul războiului soldaţii americani erau consideraţi de toată lumea ca fiind cei mai slabi! Asta pentru că aplicau pe câmpul de luptă o strategie cel puţin ciudată. După debarcarea din Franţa, de exemplu, americanii procedau cam în felul următor: soldaţii înaintau până dădeau de trupele germane moment în care se opreau şi chemau în ajutor artileria şi aviaţia. Poziţiile

17

Page 18: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

germane erau bombardate până la suprasaturaţie, după care soldaţii înaintau într-o zonă cu aspect selenar. Unde înainte erau sate sau oraşe, acum nu mai exista nimic, decât moloz, cadavre şi incendii. Acolo unde – forţaţi de împrejurări - trebuiau să înfrunte deschis inamicul era nevoie de o superioritate categorică în soldaţi şi tancuri pentru a-i putea înfrânge pe germani. Tactica aceasta nu era întâmplătoare! Cercurile obscure care conduceau din umbră destinele războiului erau interesate nu de încăierări spectaculoase ci de… consum mare de tehnică de luptă. Mii şi mii de tone de bombe erau zilnic aruncate peste germani, pentru a se produce apoi altele, mii şi mii de tancuri, tunuri şi avioane erau construite pentru a se realiza o superioritate covârşitoare pe câmpul de luptă, superioritate care nu era folosită însă în asalturi decisive! Milioane de soldaţi erau înarmaţi până în dinţi, trimişi pe front în Europa sau Pacific, dar nici 10% din aceştia nu luptau cu adevărat… Industria de război americană a obţinut cu acest prilej beneficii enorme. Pentru a-şi asigura venituri ferme şi pentru perioada de după război, americanii au conceput un plan special de reconstruire a Europei distruse (celebrul plan Marshall) şi apoi au început să… distrugă Europa! Vă amintesc faptul că toată infrastructura Franţei a fost culcată la pământ de bombardierele americane şi apoi vă reamintesc faptul că după război tot americanii au fost cei care au finanţat reconstruirea!Politica de manipulare a conştiinţelor a fost aplicată în fiecare ţară europeană după terminarea războiului. În această problemă, nu existau deosebiri de vederi între capitalişti şi comunişti. Transformarea lui Adolf Hitler într-un călău indezirabil şi a naţional-socialismului în sperietoarea lumii moderne a avut un scop bine determinat. Diversiunile acestea aveau menirea de a acoperi adevăratele cauze care au dus la declanşarea celui de-al doilea război mondial, de a ascunde adevăraţii vinovaţi de declanşarea şi întreţinerea conflictului şi în final, de a asigura succesul planului machiavelic de subjugare economică a lumii de către conspiratorii din umbră!Una din principalele metode de manipulare este chiar sistemul de învăţământ din fiecare ţară care slujeşte interesele superpatronilor mondiali. Istoria care se predă în şcoli conţine toate aceste aspecte manipulatorii, toate aceste falsuri despre cel de-al doilea război mondial. Pe de altă parte, alţi istorici vorbesc prin emisiuni TV şi scriu prin ziare teorii care combat variantele oficiale (cu privire la holocaust şi chiar la Hitler) dar toate aceste teorii - chiar dacă sunt extrem de bine documentate şi argumentate - rămân doar la acest stadiu, al mediatizării ocazionale. Nimeni nu se oboseşte să introducă în programa de învăţământ acele aspecte istorice reale care ar deranja interesele din umbră. Sau scris sute de cărţi despre crimele de război ale aliaţilor, despre netemeinicia teoriei holocaustului, despre încercările repetate ale lui Hitler de a face pace nu război etc, dar responsabilii din domeniul învăţământului au rămas orbi, surzi şi muţi la toate aceste aspecte. Aşa se face că indiferent cât efort vor depune oamenii de bine, preocupaţi doar de adevărul istoric, până când nu se va face un pas înainte prin introducerea în programa şcolară a aspectelor istorice reale şi scoaterea celor false din materia predată nu se va înregistra un progres pe calea educaţiei sănătoase. ªi nu mă refer aici la faptele probabile sau nedocumentate ci doar la cele care pot fi probate! Pe de altă parte este este imperios necesar să se renunţe la interpretări forţate ale unor fapte istorice pentru slujirea unor interese politice de moment. Generaţia tânără ar trebui educată în spiritul adevărului istoric şi nu al unor minciuni interesate. Este inadmisibil, de exemplu, ca generaţii întregi de oameni să fie educate pe ideea că bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki au fost necesare! Sau ca întreaga omenire să fie obligată prin condamnări penale să creadă în teoria forţată a holocaustului!S-a spus despre Hitler că ar fi evreu, sau că bunicul său ar fi fost evreu şi e posibil ca această teorie să fie adevărată. Există informaţii că Hitler chiar a ordonat o anchetă secretă cu privire la originea părinţilor şi bunicilor săi, dar rezultatele acesteia nu au fost niciodată cunoscute. Se prea poate ca structura de bază a acestei organizaţii secrete care încearcă să determine la scara întregii planete o nouă ordine mondială să fie formată în majoritate de evrei. Ar fi prea

18

Page 19: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

mare coincidenţa ca în mod cu totul întâmplător să găsim evrei prin condu-cerile tuturor statelor implicate în cel de-al doilea război mondial. Până la urmă, din toată populaţia Pământului, evreii reprezintă un număr insignifiant! ªi totuşi, realitatea ne-a demonstrat că aceşti oameni au deţinut practic cea mai mare putere pe Terra, atât în timpul cât şi după cel de-al doilea război mondial. Cum se explică acest paradox? Problema nu este legată de faptul că un popor sau altul (evrei, germani sau orice altă naţionalitate) ar fi responsabil de măcelul al doilea mondial, pentru că întodeauna în istorie poporul n-a făcut altceva decât să-şi urmeze conducătorii. E necesar însă ca cercetătorii de azi să-i responsabilizeze cu adevărat pe cei vinovaţi şi nu să arunce întreaga responsabilitate a crimelor războiului asupra celui învins.

- Extrase din cartea "Adevărul despre cel de-al doilea război mondial", autor Cornel SABOU

hursday, December 6, 2007

Decizia de atacare a Uniunii Sovietice Ajungem, în acest capitol, la decizia epocală al celui de-al doilea război mondial... Este vorba de decizia luată de Hitler de atacare a URSS! Toţi istoricii oficiali, fără deosebire, au concluzionat că atacarea Uniunii Sovietice a avut la bază planul lui Adolf Hitler de extindere spre est, pentru a obţine aşa-zisul „spaţiu vital”. Este una din cele mai mari minciuni despre cel de-al doilea război mondial! Nu trebuie să fi mare specilist ca să descoperi neadevărul acestei concluzii ci doar să vrei să priveşti adevărul în faţă, aşa cum a fost el atunci.Aţi citit cele câteva cărţi scrise de fostul agent secret sovietic V. Suvorov şi traduse în România? Dacă nu, vi le recomand cu căldură! În aceste lucrări sunt aduse probe indubitabile asupra faptului că Stalin pregătea o mare ofensivă împotriva Germaniei, ofensivă prevăzută a debuta la începutul lunii iulie 1941! În spatele tratatului de pace pe care îl avea cu Germania, Stalin spera să poată strânge o mare armată cu care să invadeze Europa ocupată de germani şi să instaleze comunismul pe tot cuprinsul bătrânului continent. Planul a fost conceput de prin anii 30, atunci când Stalin a început epurarea armatei de generalii incapabili să ducă un asemenea război. A continuat apoi prin formarea unei industrii care să poată susţine planurile ofensive sovietice. S-au construit în cantităţi foarte mari numai arme capabile să facă faţă ofensivei, ignorându-se cele necesare apărării. Iată câteva exemple...Stalin a decis blocarea programului de construire a unor bombardiere grele fără egal în Europa la acea vreme. Bombardierele grele sunt folosite în special în situaţii de apărare pentru a putea lovi spatele frontului inamic. În situaţii de atac bombardierele grele nu prea te ajută pentru simplul fapt că ele nu fac decât să dărâme ceea ce tu vrei să cucereşti! Au fost comandate în schimb zeci de mii (da, aţi citit bine, zeci de mii!) de bombardiere tactice, medii şi uşoare. Acestea urmau să neutralizeze din prima zi de război toate aeroporturile, porturile şi trupele inamice prin cea mai mare invazie aeriană din istorie! Deşi oficial se spune că sovieticii se gândeau doar la apărare şi nu la atac ei nu au investit nici în construirea de obstacole anti-tanc (ba chiar le-au desfiinţat şi pe cele avute!) şi nici în tunuri anti-tanc (nu aveau decât modele „sărace”, de 37 şi 45 mm). În schimb, au construit tancuri gigant, cele mai bune din lume la ora aceea (tancurile KV şi T34). Ori, la ce sunt folosite tancurile dacă nu la străpungerea apărării inamice? Şi aici nu vorbim de câteva unităţi aruncate ici-colo, ci de zeci de divizii! Exemplele ar putea continua cu nemiluita, V. Suvorov descriindu-le amănunţit în cărţile sale (zeci de divizii masate chiar la graniţa cu Germania, pentru ofensivă, şi nu aşezate în adâncime pentru susţinerea unei defensive puternice, sute de depozite de muniţii şi carburanţi tot lângă graniţă pentru susţinerea ofensivei şi nu în spate pentru a fi protejate etc. Imediat după începerea atacului, germanii au încercuit şi nimicit toate aceste divizii, au capturat toate aceste depozite şi după aceea au “călătorit” sute de kilometrii prin URSS practic

19

Page 20: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

fără să întâmpine nici o rezistenţă!).Aşadar, dacă acceptăm drept adevăr teoria lansată de acest fost agent sovietic (şi nu există nici un motiv temeinic pentru a o respinge; de altfel nici un oficial nu a îndrăznit să-l contrazică de teamă ca problema să nu “explodeze” printr-o mediatizare excesivă!) atunci toată istoria celui de-al doilea război mondial trebuie rescrisă! Pentru că asta înseamnă că Hitler nu a luptat în est pentru “spaţiu vital” ci doar pentru a-şi salva ţara! Şi mai înseamnă că cei care au susţinut Uniunea Sovietică (SUA şi Marea Britanie!) au produs un mare rău popoarelor europene deoarece le-au condamnat pe acestea să poarte timp de decenii jugul comunismului!Germania trebuia să atace sau să aştepte un atac! Hitler a preferat atacul pentru că practica i-a demonstrat că atacul este arma învingătorului (vezi exemplele Polonia, Franţa, Norvegia, Grecia, Iugoslavia etc). Avea de ales? Să aleagă între ce variante? Să aştepte un atac sovietic purtat cu milioane de soldaţi (URSS avea de unde arunca în luptă milioane de soldaţi)? Ar fi însemnat sfârşitul Germaniei şi poate al întregii Europe care ar fi intrat astfel sub cizma sovietică! Să negocieze? Cu cine? Cu Stalin? Dar Stalin nu recunoştea nici o intenţie ofensivă, doar avea un pact semnat cu Germania, nu-i aşa? Ăsta e adevărul, indiferent că vă place sau nu, Hitler era obligat de situaţie să atace URSS, şi a încercat mereu să explice acest lucru Angliei, Statelor Unite şi oricui dorea să-l asculte! Nimeni nu a vrut să-l înţeleagă. De ce?Oare era adevărat ce spunea Hitler, că marile puteri ale lumii erau conduse (sau slujeau) interesele evreilor (sioniştilor)? Că aceştia doreau războiul cu orice preţ pentru a supune economic întreaga lume? Faptele ulterioare au demonstrat că acest lucru nu era imposibil... După război, pentru prima şi ultima oară în istoria lumii, toate marile puteri au hotărât crearea statului Israel! De ce ar fi hotărât acest lucru dacă nu-i slujeau pe sionişti? După război, toate marile imperii s-au destrămat! Marea Britanie, Belgia, Olanda, Portugalia, SUA etc au fost silite să renunţe la colonii acordând independenţă factorilor locali din fiecare regiune. Această măsură nu a fost impusă de cineva din afară, ci a fost chiar decizia conducătorilor acestor state care susţineau cauza ocultei. De ce? Pentru că în fiecare din aceste state s-au instalat la putere oameni ai conspiratorilor şi astfel întreaga lume a devenit o mare piaţă de împrumut cu dobândă pentru buzunarele marilor finanţişti, în special evrei. Pentru prima oară în istoria lumii, în secolul XX nu mai conta acumularea de teritorii pentru a avea putere ci acumularea de bogăţii! Evreii au fost primii care au înţeles la modul cel mai pragmatic faptul că acumularea de putere economică înseamnă putere mondială. Pentru a avea bani nu trebuie decât să exploatezi economic ţările vizate. Cum poţi face asta? Ocupând-o militar? Nu, pentru că cetăţenii s-ar revolta, nu s-ar supune. Atunci cum? Simplu... Instalând la putere oameni din ţara respectivă care să slujească intereselor tale! Asta s-a şi făcut după război... Jumătatea comunistă a lumii era condusă de evrei (Karl Marx, Stalin şi mulţi alţii erau evrei), celaltă jumătate (capitalistă) era condusă tot de evrei (toţi marii bancheri erau evrei, ca şi figuri marcante ale vieţii publice, precum Dwight David Eisenhower, comandantul suprem al aliaţilor din Europa şi viitor preşedinte al SUA). Singurii “ieşiţi din schemă” erau cei care adoptaseră naţional-socialismul, “fasciştii” italieni, “naziştii” germani şi “imperialiştii” japonezi. Aceste popoare au simţit duşmănia creată pe plan mondial de sionismul evreiesc, au “citit” planurile lor de supunere financiară a lumii şi - evident - s-au opus! Atitudinea lor a fost numită “anti-semitism” şi a fost condamnată... Adică, ceva de genul: “eu te jefuiesc, dar tu nu ai voie să protestezi. Dacă te opui mie, atunci eşti anti-semit!” Aici vreau să vă întreb ceva, dar vă rog să vă răspundeţi sincer... Dacă ieşiţi pe stradă şi strigaţi în gura mare “sunt antiromân” credeţi că vă face cineva ceva? Nici vorbă, eventual se va râde de dvs... La fel dacă strigaţi “sunt antiamerican, antirus, antichinez etc” ţi se va răspunde că e democraţie şi poţi să crezi ce vrei. Dar nu... Nu chiar ce vrei, pentru că dacă vei avea tupeul să strigi “sunt antievreu!” atunci eşti băgat imediat la închisoare! Pentru că a fi anti-evreu a devenit o infracţiune în toată lumea, iar “liberatea” de a nu-ţi plăcea de evrei se poate plăti cu ani grei de închisoare! DE CE?!!! Nu este chiar asta o discriminare? Evreii sunt cumva supraoameni

20

Page 21: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

de nu ai voie să-i atingi nici măcar cu un cuvânt în timp ce despre români (de exemplu) poţi spune orice? Vă mai pun o întrebare.... Cum ar fi putut impune evreii o asemenea legislaţie în întreaga lume civilizată dacă nu ar fi avut la mâna lor conducerile acestor state? Din moment ce, până şi în România, s-a adoptat această doctrină de servire a evreilor ne putem da seama că Hitler a avut pur şi simplu dreptate! Cele mai mari puteri ale lumii sunt conduse de evrei sau slujesc interesele internaţionale ale evreilor!!!ACESTA ESTE ADEVĂRUL!!! Iar adevărul acesta nu ne face deloc liberi...Publicat de Cornel Sabou la ora 1:56 AM 2 comentarii

1 septembrie 1939 (II)

Operaţiuni militare

Capturarea intactă a gării Katowice

În noaptea de 31 august spre 1 septembrie trupele unităţii "Kampfgruppe Ebbinghaus" au trecut graniţa cu Polonia infiltrându-se în poziţiile inamicului. Primele lupte au fost purtate împotriva unor poliţişti polonezi şi a altor trupe locale de securitate poloneze.

Locotenentul Grabert a comandat 80 de militari. Aceştia s-au strecurat în liniile adverse - cu câteva ore înainte de începerea atacului - îmbrăcaţi în uniforme poloneze şi au luat contact cu cetăţenii de origine germană din zona Oberschlesien. Nişte civili polonezi i-au îndrumat apoi pe aceştia să găsească drumul dinspre Bihacz spre Koenigshütte. Soldaţii germani, îmbrăcaţi ca şi nişte muncitori de la drumuri, aveau ascunse arme uşoare şi mult explozibil. Odată ajunşi la şosea, aceştia s-au îmbarcat în câteva camioane care îi aşteptau acolo, apoi s-au îndreptat spre obiectivul lor, importantele instalaţii feroviare de la Katowice. Forţele de securitate poloneze erau extrem de concentrate în punctele cheie, poduri şi drumuri, dar compania lui Grabert nu a fost vizată de controale serioase. Nimeni nu se aştepta ca o unitate militară germană să patruleze pe străzile Poloniei la miez de noapte. Pe la miezul nopţii, unitatea germană ajunge în preajma obiectivului său. La ora 02.00 un tren soseşte în gara Katowice pentru a îmbarca trupe poloneze. Grabert îi poate auzi pe soldaţi povestind şi glumind fără nici o grijă. Împreună cu unul din oamenii săi, el se strecoară în locomotivă, îi imobilizează pe cei doi conductori de tren şi preia controlul asupra transportului. Apoi, îmbrăcat în uniforma acestora, el merge la un ofiţer polonez şi îi spune precipitat că o unitate germană se află la câţiva kilometri şi că a primit ordin să transporte trupele poloneze acolo pentru a-i captura. Imediat, ofiţerul dă ordinele necesare şi toţi soldaţii se urcă în tren hotărâţi să-i înfrunte pe germanii despre care auziseră că ocupaseră o clădire din apropiere. Grabert preia conducerea trenului şi porneşte în direcţia trupelor germane care avansau spre inima Poloniei. În curând, el observă pe o şosea mai multe blindate germane. Opreşte trenul, se prezintă la primul ofiţer

21

Page 22: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

german şi îi raportează că are în spate un tren plin cu soldaţi polonezi! Imediat aceştia sunt făcuţi prizonieri, iar gara de la Katowice, lipsită de apărare, este capturată cu toate instalaţiile intacte!

Publicat de Cornel Sabou la ora 12:39 AM 0 comentarii

Wednesday, December 5, 2007

1 septembrie 1939 (I)

foto dreapta: Edward Smigly-Rydz----------------------------------------------

- Se declanşează Operaţiunea “FALL WEISS”: Germania invadează Polonia. La ora 04.45, trupele germane trec graniţa cu Polonia sprijinite de avioanele de bombardament în picaj, Junkers Ju-87 (“Stuka”). Armata germană aplică pe teren o nouă şi revoluţionară tactică de luptă, “Blitzkrieg”, în care infanteria, tancurile şi avioanele de bombardament colaborează pentru a realiza străpungeri ale frontului.

- Campania este condusă personal de generalul Brauchitsch, şeful trupelor de uscat din armata germană.

- Ofensiva este susţinută de două mari grupuri de armate. Generalul von Bock conduce Grupul de Armate “NORD”, care are în componenţă Armatele 4 (Kuchler) şi 3 (Kluge); von Rundstedt este la comanda Grupului de Armate “SUD”, compus din Armata a 8-a (Balskowitz), Armata a 10-a (Reichenau) şi Armata 14 (List). Sprijinul aerian este oferit de două mari Flote Aeriene, comandate de Kesselring şi Lohr, care au în dotare aproximativ 1.600 avioane.

- Grupul de Armate “SUD”, pornind din Silezia, efectuează operaţiunea principală de atac. Pe partea stângă, Armata 8 avansează spre Poznan. Armata 10 are cea mai grea misiune trebuind să înainteze pe centru, spre râul Vistula, între Varşovia şi Sandomierz, în timp ce Armata 14 atacă pe partea dreaptă spre Cracovia acoperind flancul străjuit de Carpaţi.

- Armata 4, pornind din Prusia de Est are misiunea să înainteze spre sud, spre Varşovia şi apoi

22

Page 23: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

să urmeze linia râului Bug spre est. Armata 3 trebuie să ocupe “Coridorul” polonez şi să facă joncţiunea cu Armata 8 care vine dinspre sud.

- Comandantul armatei poloneze, mareşalul Rydz-Smigly (foto sus), a organizat majoritatea forţelor sale militare în jumătatea de nord-vest a ţării. Cele mai apărate zone au fost Poznan şi “Coridorul”. Speranţa sa era să poată ţine pe loc trupele germane încă de când acestea intră în Polonia, sau să le încetinească înaintarea încă din primul moment. Problema principală a mareşalului polonez în prima zi de lupte a fost lipsa rezervelor, deoarece mobilizarea s-a început foarte târziu, abia cu o zi în urmă.

- Berlin… Oficialii germani pretind că primele focuri de armă au fost trase de polonezii de la graniţa polono-germană, atacul pornit la ora 04,45 nefiind decât un răspuns la “agresiunea poloneză”.

- La începutul războiului, armata germană era organizată pe două fronturi principale, Frontul de Est (luptele din Polonia) şi Frontul de Vest (graniţa cu Franţa). În cele ce urmează vă prezentăm o schiţă de organizare a armatei germane, aşa cum am găsit-o descrisă de unii autori occidentali...

Frontul de ESTARMEEGRUPPE NORD (Generaloberst Feder von Bock)

Divizia 10 Uşoară(Generalmajor Schaal)Divizia 73 Uşoară (Generalmajor F. von Rabenau)Divizia 206 Infanterie (Generalleutnant H. Höfl)Divizia 208 Infanterie (Generalleutnant M. Andreas)

3.Armee - Armata 3 (General der Artillerie Georg von Kuchler)Brigada Eberhard (Generalmajor Eberhard)Divizia 217 Infanterie (Generalmajor R. Baltzer)Corpul Brand (Generalleutnant Fritz Brand)Brigada Lotzen (Generalmajor Offenbacher)Brigada Goldap (Oberst Notle)1.AK - Corpul 1 Armată (Generalleutnant Walter Petzel)Divizia Panzer “Kempf”Divizia 1 Infanterie (Generalleutnant J. von Kortzfleisch)Divizia 12 Infanterie (Generalleutnant L. von der Leyen)19. AK - Corpul 19 Armată (Generalleutnant Nikolaus von Falkenhorst)Divizia 21 Infanterie (Generalleutnant H. K. von Both)Divizia 228 Infanterie (Generalmajor H. Suttner)

4.Armee - Armata 4 (General der Artillerie Gunther von Kluge)Divizia 10 PanzerDivizia 218 Infanterie (Generalmajor Feldherr W. Grote)Garda de Frontieră (General der Flieger Leonhard Kaupisch) Divizia 207 Infanterie (Generalmajor K. von Tiedermann)2.AK - Corpul 2 Armată (General der Infanterie Erich Straub)Divizia 3 Infanterie (Generalmajor W. Lichel)Divizia 32 Infanterie (Generalleutnant F. Böhme)

23

Page 24: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

3.AK - Corpul 3 Armată (General der Artillerie Curt Haase)Divizia “Netze” (Generalmajor Freiherr von Gablenz)Divizia 50 Infanterie(Generalleutnant K. Sorsche)9. AK - Corpul 9 Armată (General der Panzertruppe Heinz Guderian)Divizia 3 Panzer(Generalleutnant Freiherr L Geyr von Schweppenburg)Divizia 2 Infanterie Mot. (Generalleutnant P.Bader)Divizia 20 Infanterie Mot. (Generalleutnant M. von Wiktorin)

ARMEEGRUPPE SUD - Grupul de Armate “Sud”(Generaloberst Gerd von Rundstedt)

Divizia 27 Infanterie (Generalleutnant F. Bergmann)Divizia 62 Infanterie (Generalmajor W. Keiner)Divizia 68 Infanterie (Oberst G. Braun)Divizia 213 Infanterie (Generalmajor R. de L’Homme de Courbiere)Divizia 221 Infanterie (Generalleutnant J. Pflugbeil)Divizia 239 Infanterie (Generalmajor F. Neuling)

8.Armee - Armata 8 (General der Infanterie Johannes Blaskowitz) 10.AK - Corpul 10 Armată (General der Artillerie Wilhelm Ulex)Divizia 24 Infanterie (Generalleutnant F. Olbricht)Divizia 30 Infanterie (Generalmajor K. von Briesen)13. AK - Corpul 13 Armată (General der Kavallerie Freiherr Maximillian Weichs)Divizia 10 Infanterie (Generalleutnant C. von Cochenhausen)Divizia 17 Infanterie (Generalmajor H. Loch)

10.Armee - Armata 10 (General der Infanterie Johannes Blaskowitz)4.AK- Corpul 4 Armată (General der Infanterie Viktor von Schwedler)Divizia 4 Infanterie (Generalmajor E. Hansen)Divizia 46 Infanterie (Generalmajor P. von Hase)11.AK- Corpul 11 Armată (General der Artillerie Emil Leeb)Divizia 18 Infanterie (Generalmajor F. K. Cranz)Divizia 19 Infanterie (Generalleutnant G. Schwantes)14.AK - Corpul 14 Armată (General der Infanterie Gustav von Wietersheim)Divizia 1 Uşoară (Generalmajor F. W. von Löper)Divizia 13 Infanterie Mot. (Generalleutnant M. von Faber du Faur)Divizia 29 Infanterie Mot. (Generalleutnant J. Lemelsen)15.AK - Corpul 15 Armată (General der Infanterie Hermann Hoth)Divizia 2 Uşoară (Generalleutnant G. Stumme)Divizia 3 Uşoară (Generalmajor A. Kuntzen)16.AK - Corpul 16 Armată (General der Kavallerie Erich Höpner)Divizia 1 Panzer (Generalleutnant R. Schmidt)Divizia 4 Panzer (Generalleutnant G. H. Reinhardt)Divizia 14 Infanterie (Generalleutnant P. Weyer)Divizia 31 Infanterie (Generalleutnant P. Kämpfe)

14.Armee - Armata 14 (Generaloberst Wilhelm List)8.AK - Corpul 8 Armată (General der Infanterie Ernst Busch)Divizia 5 Panzer (Generalleutnant H. von Vietinghoff)Divizia 8 Infanterie (Generalleutnant R. Koch-Erpach)Divizia 28 Infanterie (Generalleutnant H. Obstfelder)17.AK - Corpul 17 Armată (General der Infanterie Werner Kienitz)Divizia 7 Infanterie (Generalmajor E. Ott)

24

Page 25: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Divizia 44 Infanterie (Generalleutnant A. Schubert)Divizia 45 Infanterie (Generalleutnant F. Materna)18.AK - Corpul 18 Armată (General der Infanterie Baier)Divizia 2 Panzer (Generalleutnant R. Veiel)Divizia 4 Uşoară(Generalmajor A. Hubicki)Divizia 3 Gebirgsjager (Vânători de Munte) - (Generalmajor E. Dietl)22.AK - Corpul 22 Armată (General der Kavallerie Ewald von Kleist)Divizia 1 Gebirgsjager-Vânători de Munte (Generalmajor L. Kubler)Divizia 2 Gebirgsjager-Vânători de Munte (Generalleutnant V. Fuerstein)Slovakian Armeegruppe Bernolak - Grupul de Armată Slovac BernolakDivizia 1 “Janosik” (Colonel A. Pulanich)Divizia 2 “Skultety” (General A. Cunderlik)Divizia 3 “Razus” (Liutenant General A. Malar)Grupul Mobil “Kalinciak” (Liutenant General J. Imro)

- Pe frontul de est, în total, germanii atacau cu aproximativ 1.850.000 soldaţi 3.000 tancuri şi 10.000 piese de artilerie. La acestea se adăugau 2.085 avioane, grupate în două flote aeriene.

Frontul de VestHEERESGRUPPE: “C“

Rezerva Grupului de Armate “C”:Batalionul 652 PzJag., Stab Art.Regt.z.b.V.-619, s.Art.Abt.-620 (gem.), s.Art.Abt.-649 (gem.), Divizia 76 Infanterie (în camioane de transport)

Rezervă O.K.H. (Comandamentul Armatei): 11 divizii de infanterieDivizia 251 Infanterie, Divizia 253 Infanterie, Divizia 254 Infanterie, Divizia 255 Infanterie, Divizia 256 Infanterie, Divizia 260 Infanterie, Divizia 262 Infanterie, Divizia 263 Infanterie, Divizia 267 Infanterie, Divizia 268 Infanterie, Divizia 269 Infanterie

5.Armee (AOK 5) - Armata 5:Rezerva Armatei:I./Flak-Regt.-14 (gem.), PzJag.Abt.-543, Divizia 58 Infanterie, Divizia 87 InfanterieXXVII (27) Armeekorps (AK) - Corpul 27 Armată:Arko.-27, s.Art.Abt.-408 (gem.), s.Art.Abt.-427 (gem.), Divizia 216 Infanterie, Divizia 211 Infanterie, Divizia 69 Infanterie, Divizia 16 Infanterie,Gen.Kdo.der Grenztruppen “Eifel”:II./Flak-Regt.-14 (gem.), lei.Flak-Abt.-84, Stab Art.Regt.z.b.V.-613, II./s.Art.Regt.-52 (gem.), s.Art.Abt.-621 (gem.), s.Art.Abt.-630 (gem.), PzJag.Abt.-643, Divizia 86 Infanterie, Divizia 227 Infanterie, Divizia 26 Infanterie, Grenzschutzverband “Trier” + M.G.Btl.-1 (mot.), M.G.Btl.-2 (mot.), M.G.Btl.-3 (mot.), Fest.Kdr. “Aachen”V (05) Armeekorps - Corpul 5 Armată:I./Flak-Regt.-361 (gem.), Arko.-41, II./s.Art.Regt.-61 (gem.), II./s.Art.Regt.-71 (gem.), Divizia 22 Infanterie (parţial), Divizia 225 InfanterieVI (06) Armeekorps - Corpul 6 Armată:II./Flak-Regt.-4 (gem.), Arko.-6, II./s.Art.Regt.-62 (gem.), II./s.Art.Regt.-42 (gem.), Grenzschutz-Regt.-16XXX (30) Armeekorps - Corpul 30 Armată:Arko.-19, s.Art.Abt.-430 (gem.), s.Art.Abt.-446 (gem.), Grenzschutz-Kdr.-9

25

Page 26: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

1.Armee (AOK 1) - Armata 1:Rezerva Armatei:I./Flak-Regt.-4 (gem.), I./Flak-Regt.-24 (gem.), II./Flak-Regt.-24 (gem.), PzJag.Abt.-525, Divizia 75 Infanterie, Divizia 209 Infanterie, Divizia 214 Infanterie, Divizia 223 Infanterie, Divizia 231 Infanterie, Divizia 246 InfanterieXII (12) Armeekorps - Corpul 12 Armată:Arko.-69, II./s.Art.Regt.-69 (gem.), II./s.Art.Regt.-70 (gem.), Divizia 79 Infanterie, Divizia 34 Infanterie, Divizia 15 Infanterie, Divizia 52 Infanterie,Gen.Kdo.d.Gretztruppen “Saarpfalz”:Arko.-112, I./s.Grenz-Art.Regt.-105, I./s.Grenz-Art.Regt.-106, I./s.Grenz-Art.Regt.-108, I./s.Grenz-Art.Regt.-109, M.G.Btl.-10 (mot.), M.G.Btl.-13 (mot.), M.G.Btl.-14 (mot.), Grenzschutz-Regt.-132, Grenzschutz-Regt.-142, Grenzschutz-Regt.-152, Divizia 6 Infanterie, Divizia 36 Infanterie, Divizia 9 Infanterie, 125 Infanterie Regt., I./126 Infanterie Regt., 127 Infanterie Regt., I./128 Infanterie Regt., 129 Infanterie Regt.IX (09) Armeekorps - Corpul 9 Armată:Arko.-15, II./s.Art.Regt.-45 (gem.), II./s.Art.Regt.-51 (gem.), Divizia 71 Infanterie, Divizia 25 Infanterie, Divizia 33 Infanterie

7.Armee (AOK-07): Armata 7Rezerva Armatei:I./Flak-Regt.-491 (gem.), Arko.-35, I./Art.Regt.-697, III./Art.Regt.-697, II./Art.Regt.-77, Art.Abt.-215 (bo.), Art.Abt.-216 (bo.), PzJag.Abt.-559, Divizia 78 Infanterie, Divizia 212 Infanterie, Divizia 215 InfanterieGrenzschutzabschnittts-Kdo. “Oberrheim”:I./Flak-Regt.-5 (gem.), lei.Flak-Abt.-75, II./s.Art.Regt.-41 (gem.), II./s.Art.Regt.-65 (gem.), II./s.Art.Regt.-72 (gem.), s.Art.Abt.-615 (gem.), s.Art.Abt.-626 (gem.), M.G.Btl.-5 (mot.), M.G.Btl.-11 (mot.), Grenzschutz-Regt.-33 (part), Grenzschutz-Regt.-40 (part), 14 Landwehr Div. + M.G.Btl.-4 (mot.), lei.Art.Regt.-697 (part), I./Art.Regt.-77, Divizia 35 Infanterie, Divizia 5 Infanterie, SS-Mot Infanterie Regt. “Der Fuhrer”

Comandant OKH: General Walter von Brauschitsch

- Germania beneficia, printre altele, şi de sprijinul masiv al etnicilor germani din Polonia, ca şi de o vastă reţea de spionaj creată în această ţară de câţiva ani. Aşa se face că la comanda forţelor germane erau cunoscute toate punctele vitale poloneze, de la căi ferate, drumuri, la orice alt obiectiv important.

Organizarea Forţei NavaleForţa navală de lovire în războiul contra Poloniei (Marinegruppenkommando) era condusă de Ost Gen.Adm.Albrecht (şef de stat major Kont.Adm.Schmundt) şi era formată din următoarele unităţi:Bef. d.Aufkl. (B.d.A.): V.Adm. Densch comanda crucişătoarele uşoare “Nürnberg”, “Leipzig” şi “Köln”;Fhr.d.T-Boote (F.d.T.): K.Adm.Lütjens, cu distrugătoarele “Leberecht Maaß”, “Georg Thiele”, “Richard Beitzen”, “Friedrich Ihn”, “Erich Steinbrinck”, “Friedrich Eckoldt”,

26

Page 27: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

“Bruno Heinemann”, “Wolfgang Zenker” şi “Bernd von Arnim”;1.S-Bootflottille: S10, S11, S12, S13, S18, S19, Tsingtau;Fhr.d.M-Boote (F.d.M): Kpt.z.S.Ruge comanda T196 cu F8, F7, F9, F101.M-Flottille: M8, M1, M3, M4, M5, M7,M111, M132;SVK-Verband: (vase vechi, M-boats) “Nautilus”, “Otto Braun”, “Pelikan”, “Arkona”, “Sundewall”;3.R-Flottille: von der Gröben, R33, R34, R35, R36, R38, R39, R40Fhr.d.U-Boote Ost: FKpt.Schomburg U31, U32, U35, U5, U6, U7, U14, U18, U22, U57;Fhr.d.Seeluftstreitkräfte Ost: Gen.Maj.Coeler; 10 Marinefliegerstaffeln,

PoloniaDe cealaltă parte, Polonia avea la dispoziţie următoarele Armate:Armata “Modlin” - General Krukowicz-Przedrzymirski,Armata “Pomorze” - General Bortnowski,Armata “Poznan” - General Kutrzeba,Armata “Lodz” - General Rommel,Armata “Krakow” - General Szilling,Armata “Lublin” - General PiskorArmata “Karpaty” - General FabrycyUn grup operaţional: „Narew” - General Mlot-FijalkowskiO armată de rezervă: „Prusia” - General Dab-BiernackiTrei grupuri operaţionale în formare: Wyszkow, Tarnow şi KutnoToate acestea erau sub comanda mareşalului Edward Smigly-Rydz

În total, polonezii aveau aproximativ 39 Divizii de Infanterie, 11 Brigăzi de Cavalerie, 3 Brigăzi de munte şi 2 Brigăzi Motorizat-Blindate (comandate de Colonel Stanislaw Maczek şi Colonel Stefan Rowecki). Armatele Lodz, Krakow şi Karpaty aveau 241 tancuri şi 32 automobile blindate; Armatele Pomorze, Poznan, Modlin şi cele patru grupuri operaţionale deţineau 234 tancuri şi 52 maşini blindate (modele wz.29 şi wz.34). În rezervă erau ţinute 185 tancuri.

- În momentul începerii luptelor, armata poloneză nu-şi terminase încă mobilizarea pentru a se încadra în planul general de apărare prevăzut pentru zona de vest, planul Z (Zachod). Aceştia au adoptat tactica apărării întregii linii a frontului (1.600 kilometri) în speranţa că vor putea proteja zonele industriale importante, efectuând contraatacuri. Trebuie precizat că polonezii estimaseră corect direcţiile de atac germane, dar fără un sprijin concret şi imediat din partea aliaţilor englezi aveau puţine speranţe să poată opri invazia.

Pe parcursul campaniei militare au mai fost formate Armata “Varşovia” - general Rommel şi Grupul Operaţional Independent “Polesie” - General Kleeberg. În total, polonezii au aruncat în luptă 1.000.000 - 1.350.000 de soldaţi, 900 tancuri şi tanchete, 4.300 piese de artilerie şi 435 avioane.Vehicolele blindate erau 102 vechi Renault FT-17 (tanc uşor), 132 7TP (tanc uşor), 38 Vickers 6-tone (tanc uşor), 53 de R-35 (tanc uşor) şi 3 Hotchkiss H-35 (tanc uşor) restul fiind tanchete. În plus, Polonia mai deţinea 11 trenuri blindate (alte 4 fiind date în folosinţă pe parcursul campaniei).

- Cele mai multe nave poloneze au primit ordin de a pleca spre Anglia, în Marea Baltică rămânând doar câteva nave sub comanda Amiralului Swirski. Acestea au primit ordin să ajute

27

Page 28: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

la apărarea zonelor Gdynia, Oksywie, Westerplatte şi Hel, şi să protejeze navele de linie care veneau din Suedia, Estonia şi Finlanda.

- Armamentul polonez pentru infanterie era mult învechit. Procesul de modernizare a armatei (început în 1936) se desfăşura foarte lent. Unităţile motorizate erau foarte puţine, cele mai multe unităţi deplasându-se pe jos sau cu ajutorul cailor.Cavaleria poloneză era dotată cu tunuri anti-tanc de 37 mm Bofors wz.36.Publicat de Cornel Sabou la ora 2:25 AM 0 comentarii

Sunday, October 14, 2007

Războiul din Balcani

Dupa ocuparea Frantei a urmat ofensiva germană din Balcani, care a dus la ocuparea militară a Iugoslaviei şi Greciei. Din nou Adolf Hitler ne apare în istorie ca un agresor de state independente, ca un dictator însetat de sânge şi de teritorii! Din nou o concepţie falsă despre adevărul istoric...Există sute de documente care au şi fost făcute publice şi care demonstrează că Hitler şi-a dorit întodeauna o zonă a Balcanilor liniştită. Reuşise să susţină ajungerea la putere în România, Bulgaria şi Ungaria a unor guverne fidele Axei Roma-Berlin. Existau speranţe mari ca şi în Iugoslavia şi în Grecia să fie instalate astfel de guverne. Iugoslavia chiar semnase deja primele documente de aderare la Axă, aşa că Hitler nu avea nici un interes să susţină un război în zona Balcanilor. Apele au fost însă tulburate din două direcţii. Pe de o parte, serviciile aliate au susţinut o lovitură de stat în Iugoslavia pentru alungarea de la putere a guvernului pro-german. Noul guvern instalat a anulat imediat toate deciziile precedentului privind aderarea Iugoslaviei la Axă. În aceste condiţii Hitler a ordonat invadarea statului sârb! Dacă judeci acum aceste evenimente, cu o minte ageră şi imparţială, trebuie să recunoşti că din punct de vedere militar Hitler nu putea tolera la graniţa sa (Iugoslavia avea graniţă directă cu Germania) un guvern ostil instalat prin lovitură de stat finanţată de duşman! Această situaţie era periculoasă pentru interesele germane şi de aceea s-a decis intrarea cu trupe în Iugoslavia.Pe de altă parte, Hitler a avut o problemă cu... Musolini. Acesta visa la recrearea Imperiului Roman, cu posesiuni întinse în Africa şi Europa. Din cauza extinderii puterii Germaniei pe bătrânul continent, Italia se vedea limitată la o zonă restrânsă de influenţă. Zona aceasta era zona Balcanilor... Singurul stat care nu s-a aliat politicii fasciste a Italiei a fost Grecia, care

28

Page 29: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

prefera pentru moment o politică de apropiere de Aliaţii occidentali. Hitler vedea rezolvarea acestei “probleme” pe cale diplomatică, prin susţinerea forţelor fasciste din interior, Musolinii însă pregătea o soluţie militară! Chiar şi istoricii oficiali s-au simţit obligaţi să menţioneze în cronicile lor furia lui Hitler la auzul veştii că Italia a atacat Grecia! În acel moment zarurile erau aruncate, nu mai era nimic de făcut pentru oprirea războiului în Balcani. Ce putea face Hitler? Se putea arăta indiferent faţă de evenimentele din zonă? Armatele italiene se dovedeau incapabile să-i înfrângă pe greci, iar englezii debarcau trupe în Grecia. Evident, cancelarul german a decis să intervină, şi a trimis tancurile sale să restabilească ordinea în regiune. Diviziile de panzere au făcut ravagii, englezii au fost din nou aruncaţi în mare, iar Grecia şi Iugoslavia au capitulat! Iată cum, fără voia sa, Hitler s-a văzut stăpân peste zona Balcanilor!Acest război - din Balcani - putea fi categoric evitat dacă aliaţii nu s-ar fi implicat în politica zonei sau dacă ar fi limitat implicarea lor doar la latura politică normală. De xemplu, deşi avea puterea s-o facă, Hitler nu a impus cu forţa guverne pro-germane în ţările din Balcani. El ştia că un guvern impus cu forţa este nelegitim şi în situaţii de criză poporul nu-l va urma. De aceea, el promova lupta politică şi sprijinea doar pe această cale preluarea puterii de către fascişti-nazişti în statele respective. Doar în momentul în care aliaţii au organizat lovitura de stat din Iugoslavia Hitler a decis să intervină!

Cornel SABOU Publicat de Cornel Sabou la ora 12:20 AM 0 comentarii

Friday, September 21, 2007

Bătălia Angliei

Din punct de vedere oficial, “Bătălia Angliei” (luptele aeriene dintre flotele Marii Britanii şi ale Germaniei) ar fi trebuit să fie preludiul debarcării germane în insulele britanice. Oficial, se spune că o primă condiţie fixată de Hitler pentru invadarea Angliei ar fi fost ca aviaţia sa să distrugă prin luptă puterea aeriană şi maritimă engleză pentru ca ulterior Wemachtul german să poată debarca în bune condiţii. Ar fi urmat apoi câteva luni de război “total” aerian în urma căruia englezii s-au dovedit superiori, aviaţia germană nereuşind să reducă la tăcere apărarea engleză. Din acest motiv, Hitler ar fi renunţat la invadarea insulei britanice şi astfel poporul englez a fost “salvat” de la un posibil război pe teritoriul său.Trebuie să precizez de la bun început că nu cred în veridicitatea acestei variante oficiale a istoriei! Dimpotrivă, există suficiente date care pot demonstra că Adolf Hitler putea ordona fără nici un fel de problemă invadarea Marii Britanii, iar în această eventualitate nu ar fi avut probleme cu victoria. În momentul consumării episodului “Dunquerq”, în Anglia nu existau mai mult de două-trei divizii apte să lupte pentru apărarea graniţei. Dacă Hitler ar fi ordonat atunci invazia ar fi putut înainta fără probleme spre Londra. Nu mai era nevoie de nici o “pregătire” prin ducerea unui absurd război aero-naval! Dacă luăm de bună varianta istoriei oficiale, atunci am putea numi decizia lui Hitler drept cea mai proastă decizie luată vreodată în istorie de vreun şef de stat! Cum această variantă este însă neadevărată, trebuie să căutăm

29

Page 30: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

adevărul în alte “zone istorice”...În primul rând, trebuie să înţelegem faptul că în problema “Bătăliei Angliei” se pleacă de la nişte premise greşite. Ideea de bază de la care pleacă istoria oficială e că Hitler dorea neapărat să debarce în Marea Britanie, fapt care mi se pare a fi în total dezacord cu realitatea! Ce nu înţeleg istoricii aceştia este faptul că oricare mare şef de stat (şi mă refer aici la toţi şefii de state, americani, englezi, sovietici etc, nu doar la Hitler) are un mod “ciudat” de gândire atunci când ia decizii politice, militare sau economice importante, total diferit de modul de gândire a unui om “normal”. El îşi bazează decizia pe o anumită viziune pe care o are despre lume, despre viitorul omenirii, despre sferele de influenţă sau despre importanţa ţării sale pe scena politică mondială. Multe asemenea decizii nu sunt înţelese de contemporani sau sunt în mod eronat prezentate “pieţei” de oameni care au pretenţia că le-ar fi înţeles.Gândiţi-vă, de exemplu, care ar fi fost soarta omenirii (şi implicit, a României) dacă Aliaţii ar fi decis să debarce în 1943 nu în Italia ci în Balcani (Grecia) şi să înainteze spre nord, către România “eliberând” această zonă de germani. Sovieticii nu ar mai fi pus mâna pe România şi nu am mai fi trăit 45 de ani sub comunism! Nu ar mai fi fost comunism nici în Bulgaria, nici în Iugoslavia şi poate nici în Ungaria, iar Italia ar fi rămas tot capitalistă pentru că accesul ruşilor spre această zonă ar fi fost tăiat! Iată un singur exemplu de decizie politico-militară majoră care este luată în baza unei viziuni despre viitorul omenirii pe care conducătorii acelei perioade au avut-o!Sau, imaginaţi-vă că sunteţi dvs Roosvelt, în 1942, an în care SUA decide să sprijine prima operaţie de desant în jurul teatrului de război european. După îndelungi dezbateri, americanii au decis să debarce în nordul Africii pentru a-i alunga pe nemţi de pe acest continent. Dvs, dacă aţi fi fost în locul lui ce variantă aţi fi ales? Aţi putea încerca o debarcare directă în Normandia (precedând cu doi ani momentul istoric) sau aţi alege Norvegia, sau poate Balcanii, sudul Franţei sau - de ce nu - direct ţărmurile Germaniei! Vedeţi câte variante sunt, luate aşa, la repezeală? Pentru fiecare din acestea se pot apoi elabora planuri de detaliu care să facă din operaţiunea de debarcare un succes! În 1940, Hitler avea şi el mai multe variante la dispoziţie. Una din ele era debarcarea în Marea Britanie. Fuhrer-ul a decis chiar pregătirea debarcării până în cele mai mici amănunte... Dar Hitler mai avea atunci şi alte “griji”. Dorinţa sa principală (oricât nu le convine istoricilor oficiali s-o recunoască!) a fost încheierea păcii! A repetat-o de mai multe ori, a insistat chiar, dar a fost respins de fiecare dată! N-aveţi decât să citiţi o carte de istorie şi veţi găsi acolo menţionate declaraţiile sale făcute în interesul încheierii unei păci cu Occidentul. Cartea aceea va “pătimi” doar cu faptul că ia în derizoriu propunerile lui Hitler, că nu le dă crezere sau că le perverteşte sensul. Faptele rămân însă fapte! Hitler mai era îngrijorat şi de faptul că simţea un pericol mare din partea lui Stalin şi a Uniunii Sovietice. Aşa cum vom demonstra mai încolo, atacarea URSS nu a fost rezultatul unei dorinţe pentru “spaţiu vital” ci a unei convingeri avute de Hitler (demonstrată cu probe între timp de unii cercetători particulari) că Stalin pregăteşte o mare ofensivă împotriva Germaniei.Acum, analizaţi dvs evenimentele din această lumină: Franţa este înfrântă, orice alt inamic european este distrus, şi în acest moment vin informaţii precise despre o apropiată invazie sovietică dinspre est! Stalin se pregătea să invadeze Europa pentru ca “eliberând-o” de nazism să impună comunismul! Ce face Hitler? Se mai preocupă el de invazia Marii Britanii? Nu, el încearcă să încheie pacea cu Anglia, ba chiar să atragă acest stat de partea sa pentru o apărare comună împotriva comunismului. El nu ştie în acel moment că peste un an se va afla în război cu SUA (aşa cum ştim noi azi) de aceea nu-şi face prea mari griji pentru Marea Britanie. Hitler ştie că englezii nu vor fi niciodată capabili (singuri) să atace continentul european cu asemenea forţe încât să-i învingă pe nemţi. “Mai devreme sau mai târziu vor cere ei pacea, pentru că nu vor avea de ales” îşi spune Hitler, apoi se concentrează exclusiv asupra problemei din est.

30

Page 31: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

În vest îi lasă lui Goring “plăcerea” de a purta un război aerian pentru a ţine sub presiune guvernul englez şi opinia publică din Anglia. Probabil, Hitler îşi imagina că după câteva luni de bombardamente, după o izolare pe care submarinele germane ar fi impus-o comerţului britanic, englezii ar fi sfârşit cerând pacea sau chiar aliindu-se cu el. De altfel, dacă americanii nu ar fi intervenit în război, aceasta ar fi fost soarta Marii Britanii! Nu sunteţi de acord cu mine? Treaba voastră, puteţi alege să fiţi mai departe orbi şi surzi la adevărurile istorice, dar acest lucru nu le ştirbeşte cu nimic valoarea! Haideţi şi imaginaţi-vă puţin care ar fi fost soarta Marii Britanii dacă SUA nu ar fi intrat în război? Să vă ajut eu… În prima fază s-ar fi îndatorat enorm, folosindu-şi toate resursele pentru a cumpăra din America şi din alte state “democratice” armament şi materiale de război. După ce toate rezervele s-ar fi consumat şi după ce s-ar fi realizat împrumuturi peste puterile de rambursare ce ar mai fi putut face? NIMIC! Faptele din cel de-al doilea război mondial au demonstrat că Britania pierdea pe mare şi ocean o bună parte din materiile sale de care avea neapărată nevoie. Până la intrarea americanilor în război, germanii controlau cu submarinele lor apele şi provocau englezilor pagube enorme. Pe măsura trecerii timpului, aceste pagube ar fi putut creşte până la blocarea definitivă a comerţului englez! Din acest moment şi până la prăbuşirea economică a Imperiului Britanic nu mai era nevoie decât de puţin timp. Pentru a împiedica o eventuală debarcare germană, englezii şi-ar fi constituit cu siguranţă o armată mare. Ori, dacă aceasta nu este folosită pe teatrul de luptă, ea nu face decât să consume resurse fără să producă nimic. Odată cu împuţinarea resurselor, sau chiar cu lipsa totală a acestora, armata trebuia încet-încet redusă riscându-se astfel slăbirea posibilităţii de apărare. Ce mai rămâne în acest caz conducerii politice a statului englez decât să accepte (sau chiar să propună!) pacea? Din fericire pentru englezi, în decembrie 1941 (deci la 1 an şi 6 luni de la înfrângerea Franţei!) Statele Unite ale Americii intră în război şi salvează astfel imperiul britanic!Publicat de Cornel Sabou la ora 9:34 AM 0 comentarii

Monday, June 4, 2007

Franţa 1940

În luna mai a anului 1940 armatele germane invadează concomitent teritoriile Franţei, Belgiei şi Olandei (plus Danemarca). În condiţiile de război de atunci cred că nici un om normal la cap nu-l poate condamna pe Hitler pentru că a ordonat un asemenea atac! Singurele alternative erau pacea (pe care aliaţii o refuzau obsesiv!) sau renunţarea de către Hitler la

31

Page 32: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

teritoriile germane încorporate în Reich (ceea ce, evident, era imposibil). Şi totuşi, în momentul atacului armata germană era inferioară celor franceze şi engleze! Atât ca număr de soldaţi cât şi ca tehnică de luptă. Hitler ştia că prelungirea unei stări de incertitudine la graniţa cu Franţa poate duce, mai devreme sau mai târziu, la atacarea Germaniei şi - posibil - la pierderea războiului.Pentru a compensa inferioritatea armatei sale, Hitler impune un plan de atac prin surprindere asupra armatelor aliate, atac care urma să fie executat, în principal, prin munţii Belgiei (zona Ardeni). Aplicând pe teren şi un nou concept de luptă, Blitzkrieg, germanii au reuşit să încercuiască multe unităţi aliate, să le distrugă şi să oblige Franţa să capituleze în doar două luni de război! Este unul din cele mai mari mistere ale celui de-al doilea război mondial: de ce Franţa a capitulat atât de repede?Dacă te gândeşti la milioanele de soldaţi care puteau lupta pe front, la miile de tancuri franceze mult superioare celor germane, la ajutorul oferit de Anglia prin trimiterea în Franţa a sute de mii de soldaţi stai şi te întrebi cum s-a putut întâmpla ca după câteva lupte Franţa să cedeze? Oficial, responsabilitatea dezastrului francez a fost atribuită... concepţiei de luptă germane, Blitzkrieg-ului! Atât au putut istoricii noştrii descoperii! Atâta este şi valoarea lor profesională!!Polonia a rezistat aproape o lună în condiţii de inferioritate cvasitotală şi atacată din două părţi de două mari forţe armate, germane şi sovietice! Franţa, repet, era superioară Germaniei, cu un teritoriu întins, cu mari concentrări urbane, cu munţi, dealuri, văi şi ape care puteau oferi un cadru perfect pentru o apărare de succes etc... Chiar dacă acceptăm teoria că Blitzkriegul este cauza principală a victoriei germane, tot nu înţeleg de ce Franţa a capitulat, semnând un armistiţiu? Guvernul francez putea lupta până la capăt, se putea refugia prin alte locaţii (Franţa avea colonii în Africa, Asia şi America!) şi continua lupta de acolo, putea organiza rezistenţa împotriva inamicului etc. Franţa avea la dispoziţie multe variante care, până la urmă, se puteau dovedi de succes, dar a ales-o pe cea mai comodă şi mai dezastruoasă pentru ea: să înceteze lupta! Mai mult decât atât, noul guvern francez acceptat de germani (cu sediul la Vichy) condus de mareşalul Petain (şi recunoscut inclusiv de SUA!) a colaborat ani în şir cu “duşmanul” servind interesele acestuia. La un moment dat (în Africa) s-a ajuns chiar la confruntări armate franco-engleze soldate cu mii de victime!!!În privinţa ocupării Olandei şi Belgiei este evident că acestea nu puteu scăpa de invazie. Dacă germanii nu i-ar fi atacat ar fi putut-o face oricând, francezii şi englezii. De altfel, chiar înaintea atacului german, francezii executau presiuni enorme asupra guvernului belgian pentru a se permite instalarea unităţilor franceze pe teritoriul ei. Existau chiar armate belgiene care se pregăteau să apere teritoriul lor împotriva francezilor (istoricii spun că aceasta era doar o mişcare de formă, menită să “demonstreze” Germaniei că Belgia nu face jocul aliaţilor). Cele două ţări au fost victimele aşezării lor geografice speciale, chiar între cele două mari puteri care se confruntau (Franţa şi Germania), la fel ca şi Luxemburg.Personal, cred că atitudinea Belgiei şi Olandei - de neutralitate - era complet greşită! În condiţiile date, acestea trebuiau clar să opteze pentru o tabără sau alta, iar dacă aliaţii lor câştigau, puteau spera la menţinerea independenţei. Aşa, era clar că vor pierde, urmând a fi atacaţi ori de unii, ori de alţii! Faptele au demonstrat că oficialii belgieni şi olandezi au greşit prin atitudinea adoptată. De exemplu, dacă s-ar fi alăturat Aliaţilor, acest lucru ar fi facilitat o apărare mult mai puternică şi mai organizată, efectuată din timp şi capabilă să stăvilească de la început ofensiva germană. În acest caz, nu s-ar mai fi putut ajunge la capitularea Franţei, iar menţinerea unui front larg şi puternic în vestul Germaniei ar fi dus la o cu totul altă desfăşurare a războiului în anii care au urmat. Dacă s-ar fi alăturat Germaniei şi-ar fi putut menţine “independenţa”, adică ar fi rămas să existe ca stat chiar dacă acest lucru însemna servirea intereselor Germaniei. Ulterior, acestea puteau oricând întoarce armele (la fel ca România în august 1944) dând o lovitură decisivă Germaniei chiar în inima ei!

32

Page 33: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

În timpul războiului din Franţa s-a mai petrecut un episod extrem de ciudat... Este vorba de evacuarea armatelor engleze de la Dunquerq. După ce diviziile germane înaintează pe tot frontul, încercuind şi distrugând armatele franceze, englezii realizează faptul că e inutil să mai rămână în Franţa şi decid să revină în ţară. Uşor de zis, greu de făcut! Pentru că trupele engleze sunt urmărite tot timpul, hărţuite şi împiedicate să organizeze o retragere peste Canalul Mânecii. După mai multe retrageri se ajunge la Dunquerque. Englezii sunt încercuiţi... În spate au doar marea. În faţă, sute, mii de tancuri germane şi sute de mii de soldaţi germani! Muniţiile, proviziile sunt pe sfârşite. Hitler nu trebuie decât să ordone lichidarea tuturor englezilor care se aflau în “punga” de la Dunquerq, acest lucru însemnând omorârea şi/sau capturarea a peste 300.000 de soldaţi! Surprinzător însă, Hitler ordonă stoparea atacului!!! Tancurile se opresc şi privesc tăcute cum englezii le fug de sub nas. Ce se întâmplase? Oficial se spune că Hitler, la insistenţele lui Goring, ar fi ales o altă variantă de nimicire a englezilor, şi anume prin bombardamente aeriene! Bombardamentele acestea s-au soldat însă cu un eşec, englezii reuşind să fugă! Teoria promovată de aceşti istorici este neadevărată! Dacă ar fi acceptat adevărul istoric, s-ar fi văzut siliţi să accepte şi alte concluzii care veneau în contradicţie cu interesele lor. Adevărul este că Hitler îşi dorea mai mult ca oricine să obţină pace cu Marea Britanie! Dacă ar fi masacrat 350.000 de englezi la Dunqerq nu mai avea nici o şansă la această pace. Poporul englez ar fi fost şocat şi furios. Aşa însă, i-a lăsat să plece şi apoi a propus pacea. Conducătorii englezi au refuzat propunerea lui Hitler, iar Churchill s-a împăunat cu “succesul” evacuării de la Dunqerq! Cât priveşte varianta oficială cum că Hitler îşi dorea de fapt distrugerea englezilor aflaţi în „pungă”, dar că a ales o cale greşită de a realiza acest lucru (bombardamente aeriene) aceasta este o teză de-a dreptul penibilă! Practica militară şi cele mai elementare reguli de purtare a unui război te învaţă că o masă atât de mare de oameni nu poate fi distrusă cu aviaţia! De ce? Simplu, pentru că obţinerea unei victorii se face, de fapt, prin determinarea adversarului să se predea! Ori, în acest caz, dată fiind lipsa diviziilor germane de tancuri şi infanterie de pe linia frontului, oricât de mult ar fi fost bombardaţi englezii aceştia nu se puteau preda unor avioane!!! Pe frontul rusesc au fost nenumărate cazuri în care germanii au încercuit divizii sovietice şi le-au „tocat” mărunt cu artileria, aviaţia, tancurile şi infanteria până când acestea s-au predat. De cel puţin două ori, germanii au luat câte 600.000 de prizonieri odată! Iată deci că armata germană cunoştea perfect regulile care trebuiau aplicate împotriva unei mari concentrări de oameni pentru a putea determina capturarea acestora. Nu a fost însă cazul la Dunqerque... Dintr-un punct de vedere, am putea afirma chiar că, odată cu evacuarea de la Dunqerque, Hitler a pierdut ocazia de a câştiga definitiv războiul! În afara celor 300.000 de militari salvaţi cu această ocazie, Marea Britanie nu prea mai avea trupe cu care să se apere de o eventuală invazie germană! Distrugerea acestora i-ar fi putut da ocazia lui Hitler de a „călătorii” pur şi simplu spre Londra la bordul unui tanc fără să se teamă prea mult de puterea de apărare a inamicului...Apoi, mai sunt câteva aspecte pur tehnice care puteau constitui şi pentru cel mai diletant într-ale milităriei argumente puternice pentru stoparea bombardamentelor haotice şi pentru concentrarea acţiunii pe atacul infanteriei susţinut de blindate. În primul rând, trebuie amintit un lucru pe care l-a semnalat foarte clar şi Churchill în memoriile sale. Bombele aruncate din avioanele germane cădeau pe plaje, adică pe un teren nisipos! Efectul era faptul că exploziile acestor bombe nu prea provocau victime. Cel mult împrăştiau nisip în stânga şi-n dreapta murdărindu-le englezilor uniforma! Apoi, concentrarea mare de trupe terestre pe o suprafaţă atât de mică nu favoriza (pentru englezi) o apărare eficientă. Secretul unei apărări bune nu este păstrarea rigidă a unor poziţii (decât în cazul în care acestea sunt bine fortificate, ceea ce nu era cazul la Dunquerq) ci tocmai mişcarea trupelor în cadrul unor poziţii stabilite di-nainte! Ori, englezii nu aveau unde să facă asemenea mişcări! În faţa unui atac german cu infanterie şi tancuri englezii s-ar fi văzut nevoiţi să se predea după doar câteva ore de luptă!

33

Page 34: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Un alt „argument” al istoricilor oficiali este teoria conform căreia Hitler ar fi dorit să-şi protejeze unităţile de tancuri pentru asaltul final asupra Parisului. Adică, în momentul Dunqerq, Hitler avea de ales între varianta atacării englezilor (ceea ce i-ar fi consumat forţele?!) şi varianta declanşării unui atac decisiv asupra poziţiilor franceze. Astfel, el ar fi ales să-i atace pe francezi, i-a distrus pe aceştia, dar i-a scăpat pe englezi!Asemenea teorii sunt promovate de regulă de unii strategi de duzină care toată viaţa lor n-au făcut altceva decât să deseneze pe foi de hârtie mari campanii militare. Aceştia însă nu s-au confruntat niciodată cu problemele reale ale unui război sau cu momentele cruciale pe care le trăieşte un mare comandant atunci când trebuie să ia decizii importante pentru ţara lui! În cazul lui Hitler, istoricii aceştia „specialişti” în decizii militare ar trebui să-şi clarifice o dilemă: a fost Hitler un om dornic de mari cuceriri, sau nu? A vrut el să ocupe Anglia, sau nu? A vrut el să distrugă vestul Europei, sau nu? Pentru că dacă avrut aceste lucruri, atunci trebuia să-i distrugă pe englezii de la Dunquerq!! Aici nu e loc de-ntors! Pe francezi putea să-i termine şi peste o săptămână sau peste două, dar pe englezii odată scăpaţi din „pungă” nu-i mai putea înfrânge decât după efectuarea unor alte pregătiri costisitoare, pregătiri necesare pentru o debarcarea de succes. Ori, un mare comandant de oşti, judecă întodeauna prin această prismă, a eficienţei! Dacă Hitler chiar îşi dorea toate aceste lucruri de care este acuzat acum de istorici el trebuia să-i nimicească pe englezi acolo, la Dunquerq, şi abia apoi să-i atace pe francezi în mod decisiv. Oricum, atacul final asupra trupelor franceze s-a derulat abia după evacuarea completă a englezilor pe mare...În concluzie, „adevărul” promovat acum de istoria oficială, cum că Hitler era un incapabil, un amator în arta milităriei şi din acest motiv a luat o decizie greşită în problema trupelor încercuite la Dunquerq este o „mască” menită să ascundă de fapt realitatea: Hitler nu-şi dorea ca Marea Britanie să fie nimicită! Mai mult, şi-o dorea ca aliat pentru un eventual război împotriva estului, sau pur şi simplu pentru păstrarea ordinii în lume!

Text preluat din cartea "Adevărul despre cel de-al doilea război mondial"; autor Cornel SABOU

Publicat de Cornel Sabou la ora 1:14 AM 3 comentarii

Thursday, May 17, 2007

Norvegia 1940

Să mergem un pic mai departe cu analiza noastră. Momentul Norvegia 1940 este considerat un alt exemplu de invazie nejustificată din partea lui Hitler şi a Germaniei. Din nou eroare în aprecierile istoricilor oficiali! Chiar şi aceştia ştiu că în Marea Britanie a existat un plan de

34

Page 35: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

ocupare militară a Norvegiei (da, englezii chiar doreau să atace o ţară independentă şi neutră!) şi că acest plan a ieşit la iveală fiind cunoscut atât de germani cât şi de norvegieni! După mai multe luni de „război ciudat” (adică de evitare a unui război direct cu Germania) englezii decid că cea mai bună soluţie pentru a împiedica importurile de minereu de fier ale Germaniei din Suedia este să ocupe militar Norvegia! Sunt pregătiţi câteva mii de soldaţi, sunt îmbarcaţi şi trimişi spre Scandinavia. Odată ajunşi însă acolo, „surpriză”! Sunt întâmpinaţi de nemţi! Hitler, luând cunoştinţă de planurile engleze, a decis să preceadă invazia engleză şi a trimis în Norvegia un corp expediţionar. Divizii de paraşutişti şi infanterie sunt debarcate şi paraşutate pe teritoriul scandinav, punctele vitale ale Norvegiei (porturi, aeroporturi, clădiri administrative etc) sunt ocupate rapid. După câteva lupte scurte, trupele engleze sunt izgonite din peninsulă! Este prima retragere ruşinoasă a armatelor britanice...Norvegia cade (şi rămâne) în mâini germane. Acum, la 60 de ani de la acele evenimente, judecând lucrurile cu oarecare detaşare şi fără implicare emoţională, nu credeţi că acţiunea militară a lui Adolf Hitler era deplin justificată în condiţiile în care ocuparea Norvegiei de către Marea Britanie ar fi adus grave prejudicii Germaniei? Să recapitulăm.... Intenţia engleză de ocupare a Norvegiei nu este pusă la îndoială nici măcar de istoricii oficiali, ea a fost doar „uitată” prin arhive din cauza faptului că germanii au ajuns acolo primii şi astfel au rămas în istorie menţionaţi ca şi agresori. Dacă intenţia Angliei este certă (şi este!) atunci mai poate fi criticată decizia lui Hitler de ocupare a Norvegiei? În acest context, este bine să înţelegem foarte clar un amănunt important. Dacă n-ar fi existat intenţia clară a englezilor de a ocupa Norvegia, Hitler nu ar fi invadat acest stat! Cred că şi istoricii oficiali (în multe probleme mincinoşi) sunt gata să recunoască acest lucru. Faptul este important pentru că, în acest caz, responsabilitatea morală a războiului din peninsula scandinavă cade exclusiv pe umerii lui Churchill (pe atunci şef al Marinei engleze) şi a Marii Britanii! Noi, după război, am fost învăţaţi să credem că numai germanii şi Hitler sunt vinovaţi pentru toate aspectele războiului! Ori, după cum vedeţi, lucrurile n-au stat tocmai aşa. Dacă istoria oficială ar avea puterea de a recunoaşte acest adevăr, atunci politicienii de azi ar avea şi ei puterea de a învăţa din greşelile istoriei pentru a nu le mai repeta! Nu zic bine?

- Extras din cartea "Adevărul despre cel de-al doilea război mondial", autor Cornel SABOUPublicat de Cornel Sabou la ora 11:45 PM 0 comentarii

Wednesday, May 16, 2007

Războiul ciudat

35

Page 36: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

A existat o perioadă în aceşti şase ani de război care este denumită chiar şi în istoria oficială a conflictului “perioada războiului ciudat”. Este vorba despre momentul încheierii războiului din Polonia (septembrie 1939) şi momentul atacului german asupra Franţei (mai 1940). În toată acestă perioadă, deşi exista un conflict declarat între mai multe state din toată lumea, împotriva Germaniei nu s-a efectuat nici o acţiune militară. Istoricii tratează cu foarte multă superficialitate aceste câteva luni de relativă (şi falsă) situaţie de război. Se spune că aliaţii (francezi şi englezi) nu erau încă pregătiţi pentru război şi de aceea aşteptau. Aşteptau ce? Să le vină Hitler în casă? S-au scris numeroase lucrări de statistică în care s-a demonstrat clar că în momentul debutului acestui război (septembrie 1939) forţa militară aliată era mai puternică decât cea germană. Atât în ceea ce priveşte numărul de soldaţi cât şi dotarea armată. Tancurile franceze “Somua” erau superioare celor germane Panzer II şi chiar Panzer IV, în timp ce britanicii deţineau celebrele “Matilda”, tancuri cu blindaj impenetrabil pentru tunurile anti-tanc germane de la acea dată.Dacă adăugăm la potenţialul britanic şi francez contribuţiile militare şi economice ale Belgiei, Olandei, Norvegiei şi Danemarcei putem realiza cu uşurinţă faptul că aliaţii erau superiori “agresorului” în domeniul militar şi - mai ales - economic. Cu toate acestea, timp de peste 8 luni de zile, aliaţii nu au declanşat nici o acţiune militară contra Germaniei! Mai mult decât atât, deşi au trecut 60 de ani de la terminarea războiului, nici până azi nu s-a demonstrat că la acea vreme aliaţii ar fi avut în vedere vreo acţiune militară în viitorul apropiat sau îndepărtat. Este de-a dreptul incredibil cum au putut puterile aliate să stea în aşteptarea unui atac german şi asta după ce ele au declarat război Germaniai! Nici una din explicaţiile oficiale ale aliaţilor nu satisface. Toate răspunsurile lor, toate scuzele care s-au consacrat ca “adevăruri” nu sunt decât încercări penibile de a masca adevărul. Personal, am încercat să găsesc o explicaţie plauzibilă la aceste “ciudăţenii” de război. Dacă plecăm de la teoria pe care am descris-o la începutul acestei cărţi, că în spatele întregului conflict mondial stă un grup de superpatroni care prin intermediul armatei SUA şi a aliaţilor supuşi vor să instaureze la nivelul întregii planete un nou plan de securitate, atunci războiul acesta “ciudat” ne apare dintr-o dată extrem de clar. Îmi permit aşadar să fac următoarele presupuneri...Hitler era încurajat să atace Polonia. Cum se realiza acest lucru? În primul rând, statele supuse SUA (Franţa şi Marea Britanie) au fost determinate să ofere garanţii Poloniei pentru ca aceasta să nu cedeze presiunilor germane. Pentru prima oară în ultimii ani, aliaţii instigă statul vizat de Hitler să nu se supună. Vă mai amintiţi de cazul Cehoslovaciei? Acolo, aliaţii au silit guvernul cehoslovac să accepte cererile germane. Acum, în cazul Poloniei, lucrurile se petrec invers. Poloniei i se promit ajutoare însemnate, atât pe plan politic cât şi economic şi militar. Încurajată de această atitudine, Polonia nu cedează. Se cramponează încă de acele teritorii pe care le-a smuls cu forţa de la fosta Germanie după primul război mondial. De cealaltă parte, Hitler are siguranţa victoriei. Hotăreşte să aplice o politică de forţă împotriva Poloniei convins fiind că aliaţii nu vor porni la război împotriva lui.În momentul declanşării războiului statele aliate europene primesc dispoziţii clare de la oculta mondială cu privire la atitudinea pe care trebuie să o adopte. Remarcaţi vă rog faptul că deşi Polonia era aliată oficial cu Marea Britanie şi Franţa (fapt care trebuia să conducă la intrarea automată în război a celor două state la 1 septembrie!) trec totuşi două zile până când aliaţii se hotărăsc să declare război Germaniei. Eu cred că în aceste două zile se află cheia misterului care a declanşat la 3 septembrie războiul mondial!Impresia mea este că în prima fază Marea Britanie şi Franţa au cerut garanţii, asigurări că Statele Unite se vor implica în război! După experienţa primului război mondial se ştia că fără sprijin american este greu, sau chiar imposibil, de învins Germania. De aceea au trebuit să treacă două zile (sub pretextul emiterii unui ultimatul către Germania pentru oprirea războiului) pentru ca în acest timp să se primească garanţiile cerute. Cred că SUA au garantat celor două state faptul că se vor implica în război! Cred că Marea Britanie şi Franţa au fost

36

Page 37: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

convinse pe data de 3 septembrie că dacă vor declara război Germaniei, a doua zi SUA se vor alătura lor! În chiar timpul acestor negocieri, un eveniment neaşteptat era gata să strice toate aceste planuri... După primirea ultimatumului din partea aliaţilor, Hitler se hotăreşte să-l accepte! El se declară gata să-şi oprească armatele şi să participe la o Comisie Internaţională care - în regim de urgenţă - să medieze conflictul germano-polon în sensul pretenţiilor germane. Cancelarul german este gata să demonstreze că pretenţiile germane sunt întemeiate, că zona Danzigului este teritoriu german şi că naţiunea germană are dreptul la reîntregire. Aliaţii sunt şocaţi!!! Nu se aşteptau ca toate planurile lor de război să fie date peste cap de acceptarea ultimatumului de către Hitler!Următorul comunicat aliat este de-a dreptul năucitor, incredibil şi depăşeşte orice măsură de înţelegere. Aliaţii revin asupra pretenţiilor iniţiale (când cereau doar oprirea războiului) şi cer acum retragerea germanilor din toate teritoriile ocupate “abuziv”, respectiv din Austria, zona Sudetă şi Renania! O cerere imposibilă şi o pretenţie care demonstrează fără putinţă de tăgadă că Aliaţii doreau război cu orice preţ!!! Evident, Hitler refuză şi îşi vede mai departe de treabă. În istoria oficială a rămas consemnat doar faptul, parţial eronat, că “Hitler a respins ultimatumul aliat” fără să se mai ofere detalii despre atitudinea lui Hitler care la un moment dat era gata să cedeze!Vine 3 septembrie şi aliaţii declară război Germaniei. A doua zi trebuia ca SUA să intre alături de aliaţi în război contra Germaniei. Sar puţin peste evenimente şi vă amintesc felul în care SUA au intrat cu adevărat în război, la 7 decembrie 1941 atunci când s-a consumat atacul “infam” al japonezilor de la Pearl Harbour. Emoţia populară declanşată în SUA de acest atac “mişelesc” a fost suficientă pentru a justifica intrarea Statelor în război. De asemenea, la 11 septembrie 2001, în urma actului “terorist” care a dus la prăbuşirea Gemenilor din New York, SUA au intra într-un nou război, contra terorismului, război care le-a permis să ocupe două state, Afganistan şi Irak. Se pare că această metodă este clasică pentru oculta mondială atunci când se gândeşte să implice statul american într-un conflict de proporţii. Ei bine, la 3 septembrie 1939 se consumă de fapt primul “Pearl Harbour” sau primul “11 septembrie”, adică primul act “terorist”, “mişelesc”, “infam” care ar fi trebuit să justifice intrarea Statelor Unite în război contra Germaniei! Aspectul este total ignorat de istorici, dar este extrem de real. La 3 septembrie 1939, un „submarin german” torpilează şi scufundă o navă de linie britanică, “Athenia”, care transporta în jur de 1.500 de pasageri. Este prima navă scufundată de submarinele germane în cel de-al doilea război mondial!!! Printre cele aproximativ 1.000 de victime există şi un număr de americani ucişi de „submarinul german” (sursele diferă foarte mult, de la câteva zeci la câteva sute de victime americane!!!) care erau pasageri nevinovaţi ai navei britanice. Iată aşadar “crima” monstruoasă care ar fi trebuit să ducă la intrarea SUA în război! Veţi spune poate că numărul victimelor era prea mic pentru o asemenea decizie... Nu, nu este aşa. Dacă va străbătut un stfel de gând este pentru că, între timp, „v-aţi învăţat” cu un număr mare de victime (Pearl Harbour, WTC). Pe atunci însă nu exista un precedent! Era prima crimă la care americanii nevinovaţi cădeau victimă! Din punct de vedere sentimental era suficient pentru a provoca o emoţie generală pe fondul căreia să se ia în discuţie participarea SUA la război. Acum am să vă prezint comunicatul pe care l-a transmis comandamentul Marinei Germane tuturor unităţilor navale din subordine (deci, inclusiv submarinelor) la data de 3 septembrie 1939, dată la care a fost scufundată nava de pasageri „Athenia”: „Către toţi comandanţii de nave! Porniţi acţiuni de război contra oricărei nave de luptă engleze. Ordinele elaborate de Kriegsmarine trebuie urmate întocmai.Transportoarele de trupe şi cargourile vor fi tratate conform convenţiei de la Haga privind prizonierii de război. Convoaiele inamice vor fi atacate fără avertisment. Vasele de pasageri nu trebuie să fie oprite şi nu vor fi atacate cu excepţia cazului în care fac parte din convoaie“. Semnat: Dönitz. Iată, aşadar, adevărul! Nava de pasageri “Athenia” este scufundată de un “submarin german” în ziua în care submarinele germane primesc ordin să nu

37

Page 38: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

atace nici o navă de pasageri! Absurd!De ce nu a intrat SUA în război, vă explic în continuare... De la bun început intenţiile conspiratorilor erau să nu implice SUA în război decât mult mai târziu, atunci când armatele ţărilor combatante se vor fi consumat prin lupte. Războiul însă trebuia declanşat neapărat. Germania fusese împinsă să atace Polonia, nu mai trebuia decât ca Anglia şi Franţa să fie determinate să declare război Germaniei. De aceea, de la 1 şi până în 3 septembrie 1939, conspiratorii duc muncă de lămurire cu guvernele celor două ţări promiţăndu-le faptul că SUA va declara război Germaniei imediat ce Aliaţii europeni o vor face. Statelor europene li s-a explicat că natura specială a poporului american (care nu dorea deloc război!) impune efectuarea unor pregătiri speciale. Trebuia organizat un act “mişelesc” care să lovească în interesele americane pentru ca în spatele emoţiei generale guvernul să poată lua decizia implicării în război şi să fie sprijinit de popor în acest sens.Pe data de 3 septembrie apare incidentul cu nava de linie “Athena” unde sunt omorâţi (exact cum era planificat) zeci (sau sute) de cetăţeni americani nevinovaţi! Puse în faţa acestor dovezi clare, evidente şi extraordinare, Franţa şi Marea Britanie se hotărăsc să facă pasul decisiv şi declară război Germaniei. Actul aliaţilor ar fi trebuit să fie, pentru poporul american, un impuls în sensul declanşării războiului. Vine însă 5 septembrie şi Statele Unite îşi declară neutralitatea faţă de războiul “germano-polon”! ţeapă, ţeapă, ţeapă!!! Aliaţii europeni au fost înşelaţi! Scufundarea navei “Athenia” nu a fost decât praf în ochii aliaţilor europeni, o înşelăciune atent organizată pentru a credibiliza falsele intenţii americane şi a determina începerea războiului mondial. Franţa şi Marea Britanie rămân împietrite de uimire în faţa deciziei americane.Manipulaţi, minţiţi, determinaţi să atace Germania, englezii şi francezii se simt acum descumpăniţi, trădaţi, incapabili să se reorienteze! Cum spuneam, fără ajutor american era clar că nu vor putea învinge Germania. Aşa se explică faptul că timp de 8 luni după aceste declaraţii de război statele europene n-au făcut nimic împotriva “agresorului” german. Parcă „văd” şi „aud” cu ochii minţii cuvintele care au fost transmise americanilor de aliaţii europeni înşelaţi: “Ne-aţi trădat, n-aveţi decât să aşteptaţi aşa cum vom aştepta şi noi. Nu vom merge la război până când nu vă veţi alătura nouă, aşa cum ne-aţi promis!” Numai aşa se poate explica “războiul ciudat” din perioada septembrie 39 - mai 40...Pentru a înţelege mai bine această teorie ar fi indicat să înţelegeţi exact şi evenimentele care au urmat. Aşadar, până în mai 1940, aliaţii nu întreprind nici o măsură împotriva Germaniei. Dacă teoria expusă de mine mai sus este adevărată, atunci înseamnă că guvernele francez şi englez au refuzat de fapt să lupte împotriva Germaniei fără ajutor american. În lunile care au trecut, americanii nu au stat cu mâinile în sân. În faţa lui Hitler, ei erau acum paşnici şi nevinovaţi! Sforile trase de conspiratori au vizat în primul rând schimbarea guvernelor Franţei şi Marii Britanii. Se urmărea aducerea la putere a unor oameni (sau a unui om) care să îndeplinească „misiunea istorică” de a duce un război contra Germaniei. În Anglia a fost găsit Winston Churchill... Era cel mai înfocat suporter al atacării lui Hitler. Ei bine, în ziua în care armatele germane atacă Franţa (prin Belgia şi Olanda) Churchill este ales prim-ministrul Imperiului Britanic! Vă întreb: este oare doar o pură coincidenţă? V-aţi întrebat vreodată cum se face că atacarea Franţei şi alegerea lui Churchill au fost evenimente care s-au întâmplat în aceiaşi zi, poate chiar la aceiaşi oră, deşi vorbim de două ţări diferite (Franţa şi Marea Britanie)? Personal, nu cred în coincidenţe!..

- Extras din cartea "Adevărul despre cel de-al doilea război mondial", autor Cornel SABOUPublicat de Cornel Sabou la ora 11:40 PM 0 comentarii

38

Page 39: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Adolf Hitler nevinovat!

Pentru început vă propun să recapitulăm, pe scurt, care sunt motivele pentru care Adolf Hitler a fost făcut responsabil de declanşarea celui de-al doilea război mondial.Istoria oficială spune că această conflagraţie a debutat la 1 septembrie 1939, când Germania declară război Poloniei şi invadează cu armatele sale teritoriul polonez. Timp de trei zile războiul “mondial” nu este de fapt decât un război germano-polon! Vine însă ziua de 3 septembrie 1939, când Marea Britanie şi Franţa declară război Germaniei! Bineînţeles, acestei declaraţii se alătură şi toate coloniile engleze şi franceze, plus statele aliate ale celor două puteri (Canada, Australia, India etc). Abia din acest moment războiul capătă o conotaţie mondială! Pentru a respecta, aşadar, adevărul istoric este corect să precizăm faptul că data reală de începere a războiului mondial este 3 septembrie 1939, iar responsabili direcţi pentru escaladarea la scară mondială a conflictului (care avea să genereze sute de milioane de victime) au fost Marea Britanie şi Franţa!!! Aici nu mai e vorba de o interpretare forţată a unor evenimente ci pur şi simplu de fapte! Nu Adolf Hitler a fost cel care a a declarat război mai multor state ci acestea sunt cele care au declanşat conflictul intrând de bună voie în război cu Germania... Desigur, aici se poate specula spunându-se că Aliaţii au reacţionat la atacarea “nejustificată” a Poloniei, la un act de “agresiune” al Germaniei naziste etc... Toate aceste speculaţii sunt profund subiective pentru că explică doar punctul de vedere al învingătorului care întodeauna în istorie şi-a justificat acţiunile militare fără posibilitatea de a fi contrazis de învins. Un istoric neutru nu trebuie să se lase influenţat de aceste consideraţii ci să descrie doar faptele. Ori, faptele ne arată că Aliaţii sunt responsabili! Aşadar, ar trebui oficial corectată data exactă a începerii războiului mondial. Aceasta nu este 1 septembrie (repet, la acea dată se aflau în război doar două ţări, Germania şi Polonia) ci 3 septembrie 1939, pentru că abia de la acea dată războiul devine mondial! Istoricii nu au vrut să respecte adevărul istoric pentru că acceptarea datei de 3 septembrie ar fi dus obligatoriu la concluzia că responsabile pentru declanşarea conflagraţiei mondiale sunt Anglia şi Franţa, ori măsluitorii istoriei doresc să culpabilizeze cu orice preţ doar Germania!Bineînţeles, nu ne vom opri aici cu analiza. Merită să mergem puţin mai încolo şi să aprofundăm chiar aceste motivaţii care stau în spatele războiului declanşat de aliaţi pentru a încerca să stabilim (atât cât putem acum, după mai bine de 60 de ani) temeinicia lor.S-a spus, deci, că aliaţii nu au făcut decât să reacţioneze la un act de agresiune al Germaniei. Din punctul lor oficial de vedere, din moment ce Germania a comis un act de agresiune se impunea intervenţia comunităţii internaţionale pentru a stopa extinderea graniţelor unui stat agresor prin forţă. Raţionamentul pare corect dacă e scos din contextul evenimentelor de

39

Page 40: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

atunci... Din păcate pentru amatorii acestor versiuni oficiale evenimentele care au precedat războiul îi contrazic flagrant.Nu este greu să ne amintim faptul că, până să atace Polonia, Adolf Hitler a mai făcut câţiva paşi asemănători. Mai întâi, în 1936, el a ocupat militar zona Renaniei (aflată la graniţa cu Franţa) deşi acest fapt era interzis Germaniei prin Tratatul de Pace de după primul război mondial (care pe atunci nu era numit “primul”, ci “Marele Război”). Toţi marii generali germani l-au rugat pe Hitler să nu facă acest pas deoarece acest eveniment ar fi putut justifica o intervenţie armată a statelor aliate împotriva Germaniei, ori pe atunci armata germană nu era suficient de pusă la punct pentru a face faţă unui asemenea conflict! Hitler a ignorat sfaturile generalilor săi bazându-se total pe intuiţia sa şi afirmând că aliaţii nu-l vor ataca. Aşa s-a şi întâmplat... De ce marile puteri, Anglia şi Franţa, nu au aplicat atunci acest principiu al intervenţiei comunităţii internaţionale când legislaţia era călcată în picioare de un “stat agresor”?!Apoi, Germania a anexat “forţat” Austria în urma unui puci militar care ulterior chiar a fost judecat şi condamnat la procesul de la Nurnberg. Iată încă un act de “agresiune” care a rămas nepedepsit de comunitatea internaţională în acel moment! Din nou Anglia şi Franţa puteau să intervină împotriva Germaniei justificându-şi uşor acţiunea. De ce nu au făcut-o? Din nou „mister”...Urmează apoi un alt act de “agresiune” al Germaniei, alipirea forţată la Reich a unui teritoriu aparţinând Cehoslovaciei (zona Sudeţilor). În acest caz evenimentele au fost aproape identice cu cele întâmplate în 1939 cu Polonia. Mai întâi Germania şi-a exprimat oficial revendicarea (pretenţia) asupra acestui teritoriu (care a fost al Germaniei şi îi fusese luat şi dat Cehoslovaciei după primul război mondial), apoi a dat un ultimatum Cehoslovaciei urmând ca, în cazul în care acest ultimatum ar fi fost respins, armata germană să invadeze Cehoslovacia. Ce credeţi că au făcut în acest moment Anglia şi Franţa? Au ameninţat Germania? Au încurajat Cehoslovacia să nu cedeze presiunilor (aşa cum au procedat ulterior în cazul Poloniei)? Nici vorbă! Dimpotrivă, aceste state (în special Anglia!) se implică în negocierile care au loc pe ultima sută de metri şi forţeză guvernul cehoslovac să accepte pretenţiile Germaniei!!! Vă vine să credeţi?Dacă veţi compara cele două cazuri aproape identice (Cehoslovacia şi Polonia) veţi vedea comportamentul total diferit aplicat de aliaţi “victimelor”. În cazul Cehoslovaciei au fost de partea Germaniei (!), iar în cazul Poloniei au declarat război Germaniei! Paradox? Aliaţii spun că nu... Ei explică această situaţie într-un mod de-a dreptul pueril. Cică atunci, în cazul Cehoslovaciei, ar fi făcut orice ca să evite un război şi de aceea au susţinut pretenţiile germane. Dacă acesta este adevărul, atunci de ce nu au procedat identic şi în cazul Poloniei pentru a evita un război? Apoi, în cazul Poloniei se mai naşte o întrebare: dacă Germania era “stat agresor”, atunci URSS (care invadase şi acesta Polonia dinspre est) ce era? Prin ce era mai justificată intervenţia miltară sovietică decât cea germană? De ce a trebuit să se declare război Germaniei şi nu s-a făcut acelaşi lucru şi împotriva URSS care atacase (asemeni Germaniei) Polonia? Nici un istoric, analist sau politolog nu a reuşit să explice oficial vreodată aceste lucruri într-un mod pertinent, obiectiv şi logic. S-au încercat doar analize superficiale, spunându-se că occidentul nu putea lupta cu două forţe militare puternice (Germania şi URSS) deodată. Argumentul e pertinent, dar asta nu dovedeşte oare că noţiunea de “stat agresor” este subiectivă, că “pedeapsa” împotriva unor astfel de state se aplică discreţionar?În fine, imediat după începerea atacului din Polonia, pentru a evita un conflict cu Occidentul, Hitler propune instituirea unei Comisii Internaţionale care să studieze şi să decidă asupra temeiniciei cererilor germane cu privire la teritoriul asupra căruia Hitler emisese pretenţii. Era vorba, până la urmă, de un alt teritoriu care fusese “furat” Germaniei după primul război mondial... Ce credeţi că fac Aliaţii? Bineînţeles, refuză propunerea lui Hitler! Dar cum o

40

Page 41: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

refuză? O resping pur şi simplu? NU! Ei pun condiţii... Iar principala condiţie este ca Germania să renunţe la toate teritoriile pe care le-a adus în ganiţele sale în ultimii ani, adică la zona Renană, la Austria şi la zona Sudeţilor! Adică, îşi reneagă chiar şi propria recunoaştere în privinţa drepturilor pe care Germania le are în aceste teritorii! Nu demonstrează acest lucru că aliaţii au vrut război cu orice preţ???După război, au apărut tot felul de legende despre “rezistenţa” germană împotriva politicii expansioniste a lui Adolf Hitler. Una dintre acestea spune că anumiţi generali germani s-au gândit să organizeze o lovitură de stat pentru a împiedica atacarea militară a... Cehoslovaciei. S-a pus la punct un plan de arestare a lui Hitler şi de preluare a puterii în stat de către militari. Aceştia au renunţat la planul lor în momentul în care au văzut că premierul britanic a acceptat să stea la masa negocierilor cu Hitler şi să susţină revendicările acestuia. Iată, deci, un alt moment crucial pentru istorie (dacă legenda este adevărată) care a fost ratat din cauza atitudinii manifestate de aliaţi!Cu privire la momentul “Cehoslovacia” trebuie să mai menţionăm un episod... În faza finală a ultimatumului, când nu se ştia faptul că Cehoslovacia va accepta revendicarea, generalii germani l-au presat din nou pe Hitler să renunţe la invazie. S-a afirmat atunci că cehii dispun în toate zonele de graniţă de fortificaţii imense, care nu puteau fi depăşite de armata germană (lucru care corespundea realitaţii)! Din nou generalii spuneau că Germania se află în faţa unei viitoare înfrângeri şi că Hitler ar trebui să renunţe la pretenţiile sale. Conducătorul german i-a ignorat şi le-a spus că intuiţia sa este mai presus decât pregătirea lor militară, fapt care s-a dovedit adevărat! Aşa cum prevăzuse Hitler, aliaţii nu au reacţionat împotriva Germaniei. Am menţionat acest episod pentru că el este foarte important în contextul evenimentelor care vor urma. După momentul “Cehoslovacia” mult timp generalii germani nu vor mai îndrăzni să se opună ideilor lui Hitler! Oricât vor părea acestea de neînţeles pentru ei, oricât vor crede aceştia că Hitler greşeşte, ei îşi vor aduce aminte mereu de faptul că intuiţia Fuhreru-lui i-a umilit de câteva ori!Să mergem mai departe însă cu analiza responsabilităţii privind declanşarea celui de-al doilea război mondial... Am demonstrat aşadar că, de facto, războiul a primit un caracter mondial abia după ce Anglia şi Franţa au declarat război Germaniei. Să ignorăm însă acest aspect şi să acceptăm varianta aliaţilor cum că la o agresiune nu se putea răspunde altfel decât cu război (deşi am demonstrat deja şi faptul că noţiunea de agresiune era foarte discutabilă, fiind tratată diferit chiar de aliaţi!). Să vedem în ce măsură atacarea Poloniei de către Germania era un act de agresiune...Toată lumea ştie că după primul război mondial condiţiile de pace impuse Germaniei au fost dintre cele mai dure. Chiar şi istoricii mincinoşi ai celui de-al doilea război mondial s-au simţit datori să recunoască faptul că în pacea de la Versailles s-au născut, de fapt, germenii următorului război. În aceste condiţii, ascensiunea politică a lui Adolf Hitler a fost fulminantă. A fost singurul politician care a promis readucerea Germaniei la statutul de mare putere europeană, la redarea demnităţii Germaniei şi germanilor, la relansarea economică, la reîntregirea ţării etc... Lumea l-a crezut pentru că atitudinea sa exprima hotărâre! Există astăzi informaţii certe, din mai multe surse, care demonstrează că americanii au sprijinit ascensiunea politică a lui Adolf Hitler! Câteva aspecte în acest sens sunt cuprinse chiar şi în memoriile lui Churchill!Odată ajuns la putere, Hitler a început să-şi pună în practică ideile. Mai întâi a lucrat la bunăstarea poporului. În scurt timp a eradicat şomajul, a construit şosele, poduri, a investit în producţia de bunuri de larg consum etc... A început să impună în conştiinţa populară faptul că a fi german e o mare onoare, a responsabilizat conducătorii din partid şi guvern, a declarat “război” comuniştilor şi sioniştilor pe care îi considera vinovaţi de toate relele lumii. ªi-a făcut apoi o “hartă” cu toate teritoriile europene pe care Germania le pierduse după “Marele Război” şi şi-a făcut un plan pentru a le readuce în marele Reich. A ignorat toate limitările

41

Page 42: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

umilitoare care erau impuse Germaniei prin Tratatele de Pace. Unde a greşit Hitler până aici? Ar fi trebuit el să fie un ignorant? Un om nepăsător faţă de soarta Germaniei? Ca şi conducător al acestei naţiuni nu era oare justificat din partea sa să pretindă reîntregirea Germaniei? Oare noi, românii, nu pretindem chiar şi azi, în mileniul III, că Basarabia este a noastră? Asta deşi nici o putere mondială nu recunoaşte acest drept al românilor! Înseamnă asta că suntem o naţiune agresivă, cuceritoare? Nu, sunt doar revendicări fireşti, normale pentru o ţară care se vrea reîntregită... Din toate scrierile vremii rezultă într-un mod foarte clar că Adolf Hitler nu şi-a dorit decât reîntregirea Germaniei, şi nicidecum cucerirea unor teritorii din afara Germaniei! De altfel, chiar şi mincinoşii care scriu istoria celui de-al doilea război mondial nu au reuşit să găsească nicăieri citate din Adolf Hitler din care să rezulte că acesta vroia Rusia, Franţa sau alte teritorii. Singurele „citate” care îi sunt reproşate fac parte din lucrarea “Mein Kampf” scrisă pe vremea în care Hitler era un mare NIMENI, deţinut prin puşcăriile germane! Acolo, Hitler făcea mai multe consideraţii filosofice cu privire la răspândirea europeană a rasei ariene. Ei bine, aceste simple teorii filosofice constituie pentru istoricii mincinoşi proba pentru intenţiile ofensive ale lui Hitler, mai ales cu privire la teritoriul sovietic! Câtă superficialitate!...Teritoriul pe care Hitler îl cerea Poloniei în 1939 era ultimul din seria de revendicări a lui Hitler. Dacă pretenţia i-ar fi fost satisfăcută, n-ar mai fi existat apoi nici un alt pretext pentru a ataca Germania, şi se pare că acei conspiratori care şi-au dorit din tot sufletul un război mondial ştiau acest lucru. Prilejul nu trebuia aşadar ratat... şi a fost folosit!Aici mai trebuie precizat un lucru. După ocuparea sa de către Germania şi URSS, Polonia nu mai putea beneficia de nici un statut special, chiar pe un teritoriu limitat. Guvernul polonez este cel care alesese această cale preferând exilul decât o capitulare care i-ar fi dat şansa să mai existe ca naţiune... Acest amănunt istoric este ignorat total de istorici! De asemenea, în privinţa politicii externe promovate de Polonia în ultimele decenii nu se pot spune prea multe lucruri favorabile. Statul polonez era cunoscut ca un stat expansionist, ca o „mare putere” regională preocupată mereu să-şi extindă graniţele şi influenţa în detrimentul vecinilor săi. Doar faptul că dotările armate au evoluat intrând în era mecanizatelor a făcut ca armata poloneză - rămasă la epoca luptei călare! - să piardă categoric în faţa armatei moderne gemane.Să recapitulăm aşadar momentul declanşării celui de-al doilea război mondial... Hitler atacă Polonia la 1 septembrie 1939 şi se trezeşte atacat de aliaţi la 3 septembrie 1939, conflictul extinzându-se de la această dată în întreaga lume. La 5 septembrie 1939, SUA se declară neutre. Acestea sunt faptele. Mai departe, interpretările şi speculaţiile cu privire la cine avea dreptul să atace şi cine nu favorizează de regulă învingătorul. Dacă Hitler ar fi câştigat războiul, în toate şcolile mileniului trei se învăţa faptul că Marea Germanie s-a reîntregit după războiul cu Polonia declanşat în septembrie 1939 şi că agresiunea statelor aliate pornită la 3 septembrie 1939 împotriva Germaniei a fost înfrântă de bravul popor german. Pentru că aliaţii au fost cei care au câştigat războiul, acum învăţăm că atacul Germaniei este de fapt agresiune şi că armatele franco-britanice (la care s-au adăugat apoi cele americane) au salvat omenirea ocupând Germania.Dacă am avea puterea de a ne detaşa de aceste interpretări forţate (în favoarea uneia sau a alteia din părţi) şi dacă ne-am limita să interpretăm doar faptele clare, evidente şi de necontestat, istoria oficială a celui de-al treilea război mondial ar trebui să conţină următoarele concluzii:“La 1 septembrie 1939, după ce Polonia refuză cedarea către Germania a teritoriilor care i-au fost confiscate acesteia după primul război mondial, armatele lui Adolf Hitler trec frontiera poloneză pentru a obţine pe calea armelor aceste teritorii. Puterile Aliate (în principal Franţa şi Marea Britanie), după ce timp de 6 ani au sprijinit direct sau indirect politica lui Hitler de reîntregire a Germaniei, s-au răsucit brusc cu 180 de grade şi au

42

Page 43: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

declarat război Germaniei provocând un conflict cu caracter mondial.”

- Extras din cartea "Adevărul despre cel de-al doilea război mondial", autor Cornel SABOUPublicat de Cornel Sabou la ora 11:28 PM 10 comentarii

Manipularea conştiinţelor

Înainte de a trece la analizarea faptelor concrete ale celui de-al doilea război mondial trebuie să fac unele precizări vis a vis de modul în care istoricii moderni au falsificat istoria acelei perioade. După cum ştiţi, războiul a fost câştigat de Aliaţi (SUA, Marea Britanie, Franţa, Uniunea Sovietică etc). În primii ani de după război, euforia victoriei a fost alimentată cu informaţii extrem de diverse despre “atrocităţile” comise de nazişti. Abia după război s-a aflat la nivelul întregii planete despre pretinsa exterminare a evreilor, despre anumite masacre comise în tot felul de localităţi, despre tot felul de alte “crime” săvârşite de oamenii lui Hitler. Dezvăluirile învingătorilor au şocat ani la rândul opinia publică mondială şi au întărit convingerea ei asupra faptului că naziştii şi-au meritat soarta şi că Hitler a fost cel mai mare criminal din istoria modernă a omenirii. Ei bine, vreau să vă spun că aceste fapte (crime de război) nu reprezintă o doctrină politică sau alta, o guvernare sau alta, un lider politic sau altul... Aceste amănunte oribile, crude şi uneori inumane nu sunt decât expresia concretă a războiului modern. Toate ţările care s-au implicat cât de cât în război au comis - prin soldaţii şi comandanţii lor - asemenea crime. Fiecare parte a fost, rând pe rând - mai mult sau mai puţin - victima unor asemenea crime. Nu Germania lui Adolf Hitler a inventat crima de război!Problema a apărut în faptul că anumite crime ale naziştilor au fost extrem de mediatizate în timp ce despre crimele săvârşite de armata americană, engleză sau sovietică nu vorbea nimeni! Astfel, se inducea publicului falsa impresie că numai germanii au comis crime de război şi că principalul vinovat pentru acestea este Hitler. Atunci când anumite “fapte” de arme oribile - ale aliaţilor sau ale ruşilor - mai ieşeau la suprafaţă datorită povestirilor martorilor care le-au văzut, puterea aliată intervenea imediat şi justifica crima ca fiind absolut necesară pentru câştigarea războiului. În continuare, istoricii aserveţi noilor stăpâni muşamalizau faptele, le reinterpretau şi - în final - concluzionau că toate aceste crime sunt

43

Page 44: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

acte de eroism! Haideţi să ne amintim (doar aşa, în treacăt) câteva asemenea crime justificate de istoria falsă a celui de-al doilea război mondial...Mă întreb: există oare ceva pe lumea asta mai criminal, mai odios şi mai inuman decât un bombardament atomic??? Dumneavoastră realizaţi măcar o clipă faptul că Statele Unite ale Americii (aşa zisul simbol al democraţiei şi libertăţii) au exterminat într-o singură secundă sute de mii de oameni? Că alte milioane de oameni au suferit decenii la rând de pe urma radiaţiilor nucleare emise de cele două celebre bombe, de la Hiroshima şi Nagasaki? V-aţi îngrozit probabil atunci când aţi văzut la televizor trupurile deţinuţilor morţi prin lagărele naziste, dar de câte ori aţi văzut (la acelaşi TV) dezastrul provocat de bomba nucleară, malformaţiile supravieţuitorilor, bolile generate de această teribilă armă? Istoria a găsit tot felul de justificări pentru lansarea acestor două bombe, dar eu vă spun: o crimă este o crimă indiferent de motivaţie! Vă mai amintesc apoi de campania de bombardare a oraşelor civile germane şi japoneze... Sute şi mii de bombardiere aliate au provocat astfel milioane de morţi printre civilii vinovaţi doar de faptul că au fost cetăţeni germani sau japonezi. ªtiţi că un singur raid aerian deasupra capitalei japoneze Tokyo a provocat mai mulţi morţi decât bomba atomică? Peste 100.000 de civili au fost arşi de vii într-o noapte, în Tokyo, după un singur bombardament american (alte surse vorbesc despre 200.000 de victime în acest bombardament)! Forţele aeriene americane aveau concepute planuri speciale de bombardamente cu obuze incendiare tocmai pentru a provoca victime cât mai numeroase în rândul populaţiei civile din Japonia.Aveţi habar câţi soldaţi germani şi japonezi capturaţi au fost executaţi pe loc, fără nici o judecată, de bravii soldaţi eliberatori din vest (principiul de bază al soldatului american era următorul: “un japonez bun este un japonez mort!”)? ªtiţi câte femei germane au fost violate şi omorâte de “civilizatul” soldat britanic şi american? Va informat vreodată cineva despre averile jefuite de armata britanică şi americană în timpul “eliberării” Europei? Dar despre “convertirea” unor aşa-zişi criminali de război germani şi transferarea lor în SUA şi URSS din interese numite strategice?Despre crimele sovieticilor nici nu mai vorbesc... Căderea comunismului a dat prilejul unora de a mai povesti şi despre cealaltă faţă a “Armatei muncitorilor şi ţăranilor”. Cu ce au fost mai umane lagărele sovietice decât cele germane? Dar crimele nenumărate săvârşite printre civilii ţărilor ocupate? ªtiţi că Stalin a ordonat deportarea în Siberia a tuturor ruşilor eliberaţi din lagărele nemţeşti (în jur de două milioane de oameni)? ªi asta doar pentru faptul că s-au lăsat luaţi prizonieri?.. Mai ştiţi că sovieticii sunt cei care au “inventat” torturarea tuturor prizonierilor germani ca şi metoda spălării creierului cu tot felul de substanţe pentru stoarcerea de informaţii? De asemenea, cu tot caracterul său “criminal”, Hitler a interzis folosirea de către armata germană a gazelor toxice de război şi a altor arme chimice. ªi asta deşi avea la dispoziţie arme performante în acest sens (printre altele şi celebrul gaz sarin). În schimb, aliaţii nu au ezitat să folosească aceste arme împotriva germanilor, deşi oficial nu se recunoaşte acest lucru! Enumerarea ar putea continua la nesfârşit pentru că crimele aliaţilor sunt foarte numeroase, cu mult mai numeroase decât cele care se impută germanilor...Aşadar, metoda aceasta a exagerării crimelor de război comise de nemţi şi a ascunderii adevărului sau denaturării lui când e vorba de crimele comise de “ai noştri” au dus (timp de decenii) la formarea unei opinii generale eronate despre armata germană şi despre conducătorii ei.O altă stratagemă folosită de diversionişti a fost forţarea unor mărturii false din partea celor care au trăit lângă Adolf Hitler şi publicarea acestora. După război am putut citi tot felul de memorii ale unor foşti lideri nazişti, ale unor persoane care au trăit pe lângă cancelarul german. În toate aceste lucrări, fără excepţie (de parcă le-ar fi scris o singură mână!) am putut citi adevărate discursuri anti-Hitler şi anti-nazism. Adică, după ce toţi aceşti oameni l-au slujit pe “dictator” chiar şi după moartea sa (până la capitulare) s-au trezit brusc că ei de fapt erau

44

Page 45: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

democraţi, că văzuseră întodeauna în persoana lui Hitler un criminal şi un paranoic, că se împotriviseră acestuia sau că fuseseră fermecaţi, vrăjiţi, hipnotizaţi de privirea sa, de personalitatea sa puternică! Acum, după război, s-au “trezit” din hipnoză şi pot în sfârşit să judece drept şi să condamne politica şi personalitatea lui Hitler... Bineînţeles, aceste lucrări sunt comandate de câştigători şi nu reprezintă întodeauna opinia reală a celui ce povesteşte. Cum Hitler era mort şi nu-i mai putea apăra ei nu aveau de ales şi înjurau acum de mama focului! Aceste “amintiri” sunt valoroase dintr-un singur punct de vedere... Uneori sunt transcrise anumite discursuri, păreri, opinii ale lui Hitler din anumite momente ale războiului şi dacă te detaşezi de analiza forţată a autorului limitându-te să judeci nepărtinitor şi independent aceste afirmaţii poţi ajunge la unele concluzii interesante despre cel care a fost cândva Fuhrer-ul celui de-al III-lea Reich.Ca exemplu, am să vă dau câteva citate din cartea scrisă de fosta secretară a lui Hitler, Traudl Junge, carte intitulată “Până în ultima clipă” şi editată în România la editura Vivaldi. La un moment dat aceasta povesteşte cum într-o seară şeful Agenţiei Germane de ªtiri, Heinz Lorenz, intervine pe lângă Fuhrer sfătuindu-l pe acesta să se relaxeze mai mult:“Mein Fuhrer, ar trebui să organizaţi un concert în hol. V-aţi putea permite să-i invitaţi pe cei mai buni muzicieni germani, Gieseking, Kempff, Furtwangler etc. La operă nu mergeţi, la teatru nu mergeţi, dar muzică aţi putea asculta... Hitler respinse ideea: Nu, nu vreau să-i solicit pe artişti de dragul plăcerii mele personale, dar am putea asculta nişte discuri.”Iată cum, un şef de stat atotputernic nu are “tupeul” de a ordona satisfacerea plăcerilor sale personale (spre deosebire de “şefii” zilelor noastre care nu termină bine că încep iar chefurile la care sunt invitate toate vedetele muzicale autohtone).“Hitler îşi dorea aproape de fiecare dată acelaşi repertoriu: operete de Lehar, lieduri de Richard Strauss, Hugo Wolf şi Richard Wagner. Singurul şlagăr admis era Serenada Donkey. De obicei cu ea se încheia concertul.”Cum?, nebunul, paranoicul, criminalul de Hitler admira muzica simfonică, operete şi lieduri? Wagner şi Strauss? Eu îmi amintesc de faptul că unii preşedinţi contemporani, autentici democraţi, se dau în vânt după manele şi aplaudă frenetic nulităţi artistice doar pentru faptul că vin şi cântă “la lansare”! Alt citat:“Hitler îşi invidia oaspeţii pentru ţinuta lor civilă. Ce bine-i de dvs, îi spuse lui Brandt care într-o zi splendidă apăruse îmbrăcat în pantaloni de piele. Mai demult umblam şi eu aşa... - Dar aţi putea să o faceţi şi acum, mein Fuhrer. Aici sunteţi persoană particulară. - Nu, până durează războiul nu dau jos uniforma... La bătrâneţe îmi voi redacta memoriile, mă voi înconjura doar de oamnei spirituali şi inteligenţi şi nu voi mai avea de-a face cu nici un ofiţer. Toţi sunt prostănaci, îndărătnici, unilaterali şi obtuzi.”Iată un om, şef de stat, care simte că trebuie să fie solidar cu cauza pe care o slujeşte chiar şi în intimitatea sa. Cine l-ar fi putut condamna pe Hitler dacă în intimitatea casei sale purta haine civile? Nimeni, evident. Dar el nu îşi permite acest “lux”.. Pentru că Hitler, spre deosebire de adversarii săi, suferă în adâncul sufletului pentru toate privaţiunile pe care germanul le îndură. Solidaritatea pe care acest om o simte se manifestă, în acest exemplu, prin faptul că se simte dator să poarte uniforma militară în toate ocaziile, chiar şi atunci când este doar “persoană particulară”. Cât despre aprecierile nu tocmai favorabile pe care le face la adresa Armatei, le vom analiza pe larg mai încolo…Junge povesteşte apoi despre cadourile primite de Hitler cu ocazia onomasticei sale.“Cele mai multe din aceste cadouri nu erau destinate uzului personal al lui Hitler: El urma doar să decidă căror persoane lipsite de mijloace materiale să le fie repartizate.”Asta în timp ce azi, în România, personalităţile publice sunt obligate prin lege să declare cadourile de valoare primite deoarece foamea de suveniruri de orice fel a ajuns o problemă naţională! În amintirile acestei secretare se pot găsi multe amănunte care compuneau viaţa de zi cu zi a Fuhrer-ului. Imaginea care rezultă după lecturarea acestor mici şi uneori banale

45

Page 46: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

întâmplări nu este deloc una care să te înspăimânte. Nu descoperi un om cuprins de febra crimei, a exterminărilor, de paranoia şi de alte “boli” care i-au fost puse în cârcă. Dimpotrivă, Hitler este un om care trăieşte în austeritate (consumă doar mâncare sărăcăcioasă - legume, ouă, lactate; nu fumează; nu consumă alcool; nu pretinde confort sporit; camera sa este neîncălzită etc).ªtiu că “eminenţi” istorici care susţin cauza aliată afirmă mereu şi peste tot că în toată istoria lumii dictatorii mari s-au evidenţiat prin asemenea stil de trai, auster, preocupati de artă şi cultură, modeşti în pretenţii etc, dar – consideră ei – aceasta nu e decât o mască şi doar oamenii slabi se lasă influenţaţi de acest comportament. Este, dacă vreţi, proba supremă a forţei pe care o au aceste figuri celebre ale istoriei (din care face parte şi Adolf Hitler). Duşmanii săi, dacă nu pot să-i renege virtuţiile, încearcă într-un mod meschin, să le pervertească! Nu spun aceste lucruri pentru că îl admir pe Hitler... Până la urmă, a fost şi el un protagonist al unui conflict unic în istoria cunoscută a omenirii care a adus suferinţe inimaginabile pentru toate popoarele planetei. În acest context, cred că nici un actor important din acele timpuri nu trebuie să constituie un model, un idol pentru generaţiile de azi! Cu toate acestea, în baza unui demeres istoric oarecum târziu, îmi pot permite să judec acele persoane prin comparaţie! Astfel, adevăratul Adolf Hitler este mult diferit de cel descris în cărţile oficiale de istorie.Asemenea amănunte pot fi găsite în toate cărţile memorialistice scrise de apropiaţii lui Hitler. Bineînţeles, aproape toate sunt marcate şi de nota impusă de câştigătorii războiului, cu regrete şi aprecieri personale deplasate, dar pentru un cercetător independent şi preocupat de adevăr acestea nu constituie o problemă… Pentru opinia publică însă, toate aceste acuzaţii târzii, toate interpretările rău-voitoare şi comentariile subiective au contat. Oamenii simpli au luat de bune mistificările şi – după repetarea obsesivă a acestora – au ajuns să le creadă!După război, cei mai mulţi oameni erau interesaţi de refacerea caselor distruse, de un loc de muncă plătit corespunzător, de sărăcie şi boli, pe scurt de reintrerea în normalitate. Foarte puţini se gândeau să mai judece atunci cât de criminal sau nu era Hitler, sau dacă Partidul Naţional Socialist din Germania avea să mai supravieţuiască. Desigur, poporul german l-a iubit pe Adolf Hitler şi acest lucru este recunoscut chiar şi de inamicii săi. Odată cu moartea sa însă s-a destrămat în fiecare german şi speranţa într-un viitor luminos. Cei mai mulţi se aşteptau la o ocupaţie de durată, răzbunătoare şi nemiloasă. Nu mai existau preocupări intelectuale, filosofice sau politice. Aliaţii şi-au împărţit frumos Germania în două rezultând RFG şi RDG. Milioane de germani au fost deportaţi în lagăre sovietice sau occidentale, sute de mii au murit de pe urma tratamentului inuman la care au fost supuşi de învingători...În toate cărţile de istorie veţi găsi menţionat faptul că Aliaţii (împreună cu URSS) nu au avut nimic cu poporul german, dar au vrut să-l distrugă definitiv pe Hitler şi fascismul, considerând că acest curent politic era un pericol pentru omenire. De aceea, pentru Germania, Italia şi Japonia nu erau termeni de negociere. Se cerea simplu, o capitulare necondiţionată. Încă o dată, această teorie este falsă! Pe Aliaţi nu-I interesa decât partea economică a războiului. Pentru ei războiul în Europa însemna doar faptul că Europa va fi distrusă şi apoi… reconstruită (de firmele americane şi evreieşti, evident!). Hitler nu era decât un pretext pentru punerea în practică a acestui război. Există multe dovezi în acest sens. De exemplu, de ce statele Aliate nu au atacat Spania? Dacă tot considerau fascismul (naţional socialismul) un pericol mondial atunci e bine să ne amintim că Spania era un stat fascist, condus de un dictator – Franco! Acesta a avut “înţelepciunea” de a se păstra neutru pe toată durata războiului şi a “scăpat” de judecata aspră a Aliaţilor. Spania a rezistat mult timp cu acest regim, până târziu, în anii 70.Apoi, aliaţii sau... aliat imediat cu “fasciştii” italieni atunci când Italia a întors armele şi Musolini a fost arestat. Nu au mai avut probleme de conştiinţă sau de doctrină. În cazul Italiei (ca şi mai tărziu, în cazul Japoniei) aliaţii au renunţat, până la urmă, la pretenţia capitulării

46

Page 47: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

necondiţionate.Un alt fapt “inedit” din punctul meu de vedere era şi modul de luptă al armatelor americane. În timpul războiului soldaţii americani erau consideraţi de toată lumea ca fiind cei mai slabi! Asta pentru că aplicau pe câmpul de luptă o strategie cel puţin ciudată. După debarcarea din Franţa, de exemplu, americanii procedau cam în felul următor: soldaţii înaintau până dădeau de trupele germane moment în care se opreau şi chemau în ajutor artileria şi aviaţia. Poziţiile germane erau bombardate până la suprasaturaţie, după care soldaţii înaintau într-o zonă cu aspect selenar. Unde înainte erau sate sau oraşe, acum nu mai exista nimic, decât moloz, cadavre şi incendii. Acolo unde – forţaţi de împrejurări - trebuiau să înfrunte deschis inamicul era nevoie de o superioritate categorică în soldaţi şi tancuri pentru a-i putea înfrânge pe germani. Tactica aceasta nu era întâmplătoare! Cercurile obscure care conduceau din umbră destinele războiului erau interesate nu de încăierări spectaculoase ci de… consum mare de tehnică de luptă. Mii şi mii de tone de bombe erau zilnic aruncate peste germani, pentru a se produce apoi altele, mii şi mii de tancuri, tunuri şi avioane erau construite pentru a se realiza o superioritate covârşitoare pe câmpul de luptă, superioritate care nu era folosită însă în asalturi decisive! Milioane de soldaţi erau înarmaţi până în dinţi, trimişi pe front în Europa sau Pacific, dar nici 10% din aceştia nu luptau cu adevărat… Industria de război americană a obţinut cu acest prilej beneficii enorme. Pentru a-şi asigura venituri ferme şi pentru perioada de după război, americanii au conceput un plan special de reconstruire a Europei distruse (celebrul plan Marshall) şi apoi au început să… distrugă Europa! Vă amintesc faptul că toată infrastructura Franţei a fost culcată la pământ de bombardierele americane şi apoi vă reamintesc faptul că după război tot americanii au fost cei care au finanţat reconstruirea!Politica de manipulare a conştiinţelor a fost aplicată în fiecare ţară europeană după terminarea războiului. În această problemă, nu existau deosebiri de vederi între capitalişti şi comunişti. Transformarea lui Adolf Hitler într-un călău indezirabil şi a naţional-socialismului în sperietoarea lumii moderne a avut un scop bine determinat. Diversiunile acestea aveau menirea de a acoperi adevăratele cauze care au dus la declanşarea celui de-al doilea război mondial, de a ascunde adevăraţii vinovaţi de declanşarea şi întreţinerea conflictului şi în final, de a asigura succesul planului machiavelic de subjugare economică a lumii de către conspiratorii din umbră!Una din principalele metode de manipulare este chiar sistemul de învăţământ din fiecare ţară care slujeşte interesele superpatronilor mondiali. Istoria care se predă în şcoli conţine toate aceste aspecte manipulatorii, toate aceste falsuri despre cel de-al doilea război mondial. Pe de altă parte, alţi istorici vorbesc prin emisiuni TV şi scriu prin ziare teorii care combat variantele oficiale (cu privire la holocaust şi chiar la Hitler) dar toate aceste teorii - chiar dacă sunt extrem de bine documentate şi argumentate - rămân doar la acest stadiu, al mediatizării ocazionale. Nimeni nu se oboseşte să introducă în programa de învăţământ acele aspecte istorice reale care ar deranja interesele din umbră. Sau scris sute de cărţi despre crimele de război ale aliaţilor, despre netemeinicia teoriei holocaustului, despre încercările repetate ale lui Hitler de a face pace nu război etc, dar responsabilii din domeniul învăţământului au rămas orbi, surzi şi muţi la toate aceste aspecte. Aşa se face că indiferent cât efort vor depune oamenii de bine, preocupaţi doar de adevărul istoric, până când nu se va face un pas înainte prin introducerea în programa şcolară a aspectelor istorice reale şi scoaterea celor false din materia predată nu se va înregistra un progres pe calea educaţiei sănătoase. ªi nu mă refer aici la faptele probabile sau nedocumentate ci doar la cele care pot fi probate! Pe de altă parte este este imperios necesar să se renunţe la interpretări forţate ale unor fapte istorice pentru slujirea unor interese politice de moment. Generaţia tânără ar trebui educată în spiritul adevărului istoric şi nu al unor minciuni interesate. Este inadmisibil, de exemplu, ca generaţii întregi de oameni să fie educate pe ideea că bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki au fost necesare! Sau ca întreaga omenire să fie obligată prin condamnări penale să creadă în

47

Page 48: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

teoria forţată a holocaustului!S-a spus despre Hitler că ar fi evreu, sau că bunicul său ar fi fost evreu şi e posibil ca această teorie să fie adevărată. Există informaţii că Hitler chiar a ordonat o anchetă secretă cu privire la originea părinţilor şi bunicilor săi, dar rezultatele acesteia nu au fost niciodată cunoscute. Se prea poate ca structura de bază a acestei organizaţii secrete care încearcă să determine la scara întregii planete o nouă ordine mondială să fie formată în majoritate de evrei. Ar fi prea mare coincidenţa ca în mod cu totul întâmplător să găsim evrei prin condu-cerile tuturor statelor implicate în cel de-al doilea război mondial. Până la urmă, din toată populaţia Pământului, evreii reprezintă un număr insignifiant! ªi totuşi, realitatea ne-a demonstrat că aceşti oameni au deţinut practic cea mai mare putere pe Terra, atât în timpul cât şi după cel de-al doilea război mondial. Cum se explică acest paradox? Problema nu este legată de faptul că un popor sau altul (evrei, germani sau orice altă naţionalitate) ar fi responsabil de măcelul al doilea mondial, pentru că întodeauna în istorie poporul n-a făcut altceva decât să-şi urmeze conducătorii. E necesar însă ca cercetătorii de azi să-i responsabilizeze cu adevărat pe cei vinovaţi şi nu să arunce întreaga responsabilitate a crimelor războiului asupra celui învins.

- Extrase din cartea "Adevărul despre cel de-al doilea război mondial", autor Cornel SABOUPublicat de Cornel Sabou la ora 11:24 PM 0 comentarii

Adevărul

Voi încerca - în cele ce urmează - să concentrez într-un prim capitol toate ideile conţinute în această carte şi să emit o părere despre adevărul cu privire la cel de-al doilea război mondial. Desigur, există un caracter de relativitate în orice afirmaţie cu pretenţie de adevăr, dar concluziile mele privesc doar faptele evidente, clare şi de necontestat din timpul acestui conflict, fapte pe care încerc să le explic pe baza unei gândiri logice, nepărtinitoare.Prima mea impresie este legată de caracterul celui de-al doilea război mondial. A fost acesta întâmplător sau determinat? Dacă privim doar la varianta oficială a istoriei vom crede că întreaga planetă Terra a fost atrasă în cel mai devastator conflict din istoria sa cu totul întâmplător! Practic, s-a plecat de la o revendicare făcută de Hitler Poloniei şi s-a ajuns la un măcel general cu miliarde de victime (morţi, răniţi, dispăruţi şi indirect afectaţi). Îmi permiteţi

48

Page 49: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

să nu dau crezare acestei concluzii oficiale? Nu pot să cred că omenirea a avut conducători atât de proşti, atât de incapabili încât nu a putut evita un asemenea război din moment ce generatorul acestuia a fost - potrivit versiunii oficiale - micuţa zonă a Danzigului... Vă mai amintesc faptul că primul război mondial s-a declanşat în urma unui pretext asemănător (un atentat cu bombă la Sarajevo), dar de această dată istoria oficială a venit şi a menţionat în toate manualele că atentatul cu pricina a fost doar un pretext, iar adevăratele motive care au dus la declanşarea “Marelui Război” au fost cu totul altele. Aici, istoria este oarecum corectă. La cel de-al doilea război mondial însă, s-a continuat până în zilele noastre cu acreditarea teoriei conform căreia faptele generatoare ale războiului ţin doar de atacarea Poloniei de către Germania! Haideţi aşadar să încercăm să descâlcim iţele încurcate ale acestor evenimente pentru a încerca să aflăm adevărul...În analiza mea am început cu... sfârşitul! Adică, am determinat o entitate (stat, popor sau grupare) ca fiind responsabilă pentru gene-rarea şi întreţinerea războiului, o entitate care duce la explicarea tutu-ror aspectelor ciudate conţinute în acest război. După eliminarea mai multor variante am ajuns la concluzia că - oficial - vinovate pentru declanşarea celui de-al doilea război mondial sunt - indirect - Statele Unite ale Americii şi - direct - un grup secret de oameni de afaceri multimiliardari care doresc să acapareze puterea pe întreaga noastră planetă! Dacă acceptăm această variantă ca adevăr atunci vom putea lămuri, explica şi înţelege absolut toate faptele din perioada 1939-1945 şi - mai ales - cele care au urmat conflictului mondial! Iată, în cele ce urmează argumentele care conduc la această concluzie...Dintr-un punct de vedere, cel de-al doilea război mondial a fost marcat de extraordinare paradoxuri! Am să vă dau un prim exemplu. Cele mai multe şi mai mari bătălii (cu cele mai multe victime) s-au dus pentru capturarea sau distrugerea resurselor inamicului. Vorbim aici de fabrici, petrol, depozite etc. Resursele capturate erau folosite apoi pentru servirea propriilor interese armate, pentru producţia de război şi întreţinerea unităţilor aflate în luptă. Practic, părţile combatante nu făceau decât să consume resurse pentru a captura alte resurse pe care apoi să le consume iar! Evident, orice militar poate argumenta uşor această strategie care, de altfel, este justificată. Care a fost însă efectul acestei strategii? Păi, cine produce resursele care ulterior sunt consumate de armată (în cantităţi enorme)? Evident, este vorba de marii industriaşi. Cine plătea pentru aceste resurese? Evident, statul! Cine încasa profiturile enorme? Tot oamenii de afaceri, proprietarii marilor firme implicate în producţia de război. În acest context, credeţi că este deplasat să afirm că pentru marii industriaşi războiul a fost o imensă sursă de profit? ªi dacă a fost aşa, cine credeţi că vrea să renunţe la asemenea câştiguri? Nu suntem îndreptăţiţi să credem că aceşti oameni de afaceri au influenţat desfăşurarea evenimentelor pentru a se ajunge la un conflict armat de amploare pentru ca apoi, profitând de consumul mare de resurse, să-şi clădească adevărate imperii financiare mondiale? Am remarcat, de exemplu, un lucru curios. Deşi a fost un război cu adevărat mondial, deşi Europa a fost implicată în acest război cu toate resursele sale, Elveţia nu a fost atacată de nimeni!!! Toată lumea ştie că Elveţia este ţara băncilor, a depozitelor în aur şi valută. Elveţia a fost (şi încă mai este) depozitara celor mai multe şi mai mari averi mondiale. Oficialii spun că al doilea război mondial a fost o confruntare doctrinară, între nazism, comunism şi democraţie. Cum se face, atunci, că Elveţia a scăpat? Ce „doctrină“ avea Elveţia pentru a rămâne ca o oază de pace într-un continent sfâşâiat de moarte? Dimpotrivă, este mai întemeiat să credem că imensele profituri generate de război erau depozitate, în cea mai mare parte, în această ţară şi toate taberele agreau „varianta“ Elveţia! Repet, nu există nici un alt argument tactic, strategic, militar sau economic pentru care Elveţia să fie stat protejat de toate părţile beligerante!!! Singurul argument care „stă în picioare“ este cel legat de depozitarea profiturilor realizate de fiecare tabără şi de asigurarea acestora! În această chestiune nu putem conchide decât că a existat o înţelegere (tacită sau chiar concretă) între marii industriaşi - aflaţi în tabere diferite - pentru desfăşurarea ostilităţilor fără a fi afectat statul elveţian. Mai

49

Page 50: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

mult decât atât, nici un „mare“ istoric contemporan nu a analizat acest caz, al Elveţiei! Căutaţi cât vreţi şi nu veţi găsi nicăieri vreo lucrare care să dezbată motivele care au dus la „izolarea“ Elveţiei de război! Nu este oare această tăcere o altă probă în sensul concluziilor mele?Problema profiturilor generate de război nu este însă cauza principală a declanşării conflagraţiei mondiale! Dacă s-ar fi pus doar problema unor profituri, războiul ar fi fost, totuşi, limitat. Personal, am identificat alte explicaţii majore cu privire la motivele principale ale deschiderii războiului.Un grup de oameni importanţi a încearcat să găsească o variantă de subjugare economică a lumii! Unii le spun francmasoni, alţi societăţi secrete, sionişti dar numele contează mai puţin, eu nu insist acum pe această problemă, a denumirii lor. De altfel, consider că aceşti conspiratori nu au fost atât de proşti încât să-şi numească - într-un fel sau în altul - propria organizaţie. “Anonimatul” le poate oferi mai multă siguranţă şi poate face mult mai dificilă identificarea lor.Problema pe care şi-au pus-o la un moment dat a fost: Cum să facă? Ce ar trebui să facă pentru a putea domina total marile bogăţii de pe planetă, pentru a putea apoi controla întreaga lume? Credeţi că un astfel de gând (sau dorinţă) este deplasat (deplasată)? Vă pot înţelege nedumerirea... Când aţi avut în mână primul miliard de dolari?!! Evident, niciodată! De aceea noi, cetăţenii simplii, nu putem înţelege exact modul de gândire pe care îl au marii miliardari şi credem că pro-blemele pe care noi nu ni le punem niciodată nu şi le mai pune nimeni altcineva! Dar, vă întreb, dacă aţi avea acum mai multe miliarde de dolari, ce aţi face cu ei? Pofta de case, maşini, călătorii, bijuterii şi alte asemenea valori trece repede. După un an, doi, zece nici nu vă mai interesează aceste accesorii ale bogăţiei. Ce faceţi atunci? Vă spun eu... Veţi începe să vă puneţi problema puterii!! PUTEREA este cel mai mare drog pentru firea umană. Numai cine a avut, măcar o dată în viaţa lui, putere asupra destinului altor oameni poate înţelege acest lucru. Să şti, şi să vezi, că la o vorbă a ta, la un simplu gest, poţi decide soarta a zeci, mii sau milioane de oameni este suficient pentru a te „îmbăta“ iremediabil de putere! Noi, oamenii simplii, ne bucurăm şi pentru cele mai simple expresii ale „puterii“ pe care o deţinem. Atunci când copii ascultă indicaţiile noastre, când angajaţii îndeplinesc sarcinile de servici, când putem aranja (prin pile şi relaţii) rezolvarea unei probleme minore etc. Oamenii mai de seamă ai societăţii au însă o putere sporită. Apucăturile lor influenţează mase mari de oameni, iar ei ştiu şi vor acest lucru! Cred, aşadar, că dorinţa de a acapara o putere cu ca-racter mondial pentru a implementa un nou concept de “securitate mondială” a stat la baza motivelor care au dus la declanşarea celui de-al doilea război mondial! Atenţie însă, aici nu vorbesc de o putere politică! Pentru că nimeni, niciodată, nu a putut câştiga o putere politică mondială! Este vorba de puterea economică, singura putere cu adevărat importantă! Toată viaţa politică, socială şi umană în general se subjugă puterii economice! Ori, odată obţinută puterea economică mondială, toate evenimentele istoriei contemporane pot fi controlate şi determinate în sensul dorinţei grupului de conspiratori!Trebuie să precizez că ideea de a obţine o putere economică mondială este veche de când lumea. Metodele de a o obţine, însă, diferă foarte mult în prezent faţă de cum a fost în trecut. Amintiţi-vă de întinderile marilor imperii ale timpului, Roman, Otoman etc, de Napoleon sau Alexandru Macedon... Toţi aceştia vroiau putere mondială şi încercau s-o obţină pe calea armelor! Cucerirea militară a unor întinse teritorii a stat la baza ideii de putere mondială timp de multe secole. Nici un astfel de imperiu nu a putut rezista în timp. Oricât de mare a fost pu-terea militară care crea imperiul, oricât de viteji erau soldaţii cuceritorilor sau oricât de iluminaţi erau conducătorii oştirilor victorioase nu au putut împiedica, la un moment dat, dezintegrarea imperiului... Oamenii moderni au înţeles de ce nu se poate menţine o asemenea ocupaţie, de ce puterea mondială obţinută pe calea armelor nu este de durată infinită. Pentru simplul motiv că un popor ocupat militar se va revolta mereu! Chiar dacă o generaţie se complace în captivitate, va veni o alta care îşi va găsi liderii ei şi va produce o altă mişcare de

50

Page 51: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

revoltă. Până la urmă, mai devreme sau mai târziu, revolta va avea succes şi „Imperiul“ va dispărea... Aşa s-au şi petrecut lucrurile în istorie. În acest sens, exemplul oferit de viaţa şi activitatea lui Napoleon Bonaparte este edificator. Împăratul francez a cucerit cu armatele sale întreaga Europă! În 1812, trupele franceze luptau în acelaşi timp pe frontul din Portugalia şi pe cel din Moscova. În doi ani însă, întregul său imperiu s-a prăbuşit. Răscoalele popoarelor ocupate n-au putut fi înăbuşite cu armata. Spaniolii se ridicau cu sutele de mii şi hărţuiau soldaţii francezi. La fel procedau şi cei din statele germane, italiene, poloneze etc... La un moment dat, după ce învinsese toate armatele regulate ale timpului, Napoleon s-a trezit că nu putea supune ceea ce a ocupat! Acest fapt a dus la înlăturarea sa şi la destrămarea visului său de a face un Imperiu mondial!..În fine, grupul de oameni amintit la început a reuşit să găsească o altă variantă de ocupare a lumii, de extindere şi menţinere la infinit a puterii la scară mondială. Această variantă este cheia descifrării tutu-ror enigmelor legate de cel de-al doilea război mondial! Iată despre ce e vorba...Imaginaţi-vă o clipă că sunteţi în locul „dictatorului“ Adolf Hitler, că aţi ocupat militar Franţa, Polonia, Norvegia şi multe alte state. În fiecare dintre acestea se înregistrează revolte, atacuri asupra obiectivelor din spatele frontului (sabotaje) şi multe alte acţiuni ale unor grupe de partizani care te obligă să menţii în aceste locuri importante forţe militare. Astfel, în timp ce linia frontului principal (din URSS, de exemplu) duce o lipsă acută de trupe, în ţările ocupate tu trebuie să menţii zeci de divizii care nu fac altceva decât să caute sabotori, grupe de partizani şi să menţină ordinea. Asta a făcut şi Hitler. El nu a găsit o rezolvare eficientă a acestei probleme şi asta nu pentru că era incapabil ci pentru că acesta nu era războiul lui! Nu el îl planificase pentru a găsi şi aplica soluţii moderne în toate fazele sale. Conspiratorii de care vorbeam au găsit soluţia. Toate aceste ţări trebuie ocupate, dar nu militar! Cum? Simplu... Economic! Dacă reuşeşti să acaparezi toate resursele importante ale unei ţări şi să păstrezi în acelaşi timp o aparenţă de pace lumea se va supune pe veci! Niciodată în istorie (în afară de falsa revoluţie bolşevică) nu a existat vreo revoluţie, vreo revoltă a popoarelor împotriva sistemului economic, ci doar împotriva unuia politic sau militar-dictatorial! Trebuie, aşadar, să aduni în mâinile tale obiectivele economice cele mai importante (întreprinderi, mine, petrol, pământuri etc) să angajezi în aceste obiective toată forţa de muncă locală şi să încasezi toate profiturile. În final, societatea toată ve depinde de proprietăţile tale economice, iar tu, prin influenţa directă a averii tale din ţara respectivă, poţi decide în cea mai mare măsură întreaga politică de stat. Luaţi, spre exemplu, cazul României postrevoluţionare. S-a bătut mare monedă pe noţiunea de privatizare. Aţi văzut cum mari şi importante obiective economice româneşti deşi erau extrem de profitabile (petrol, comunicaţii, transporturi etc) au fost „privatizate“, de fapt date pe nimic acestor mari conspiratori mondiali. Poate că întâmplător aţi auzit numele firmelor care ne-au cumpărat Romtelecom-ul sau Petromul, dar aţi auzit vreodată cine sunt cei care deţin majoritatea acţiunilor la aceste firme? NU! Dacă, prin absurd, am descoperi vreodată că un singur om de pe planetă (n-are importanţă că e din SUA sau din orice altă ţară) este proprietar peste cea mai mare parte din economia românească? Deisgur, el va fi acţionar principal (sau unic) în mai multe firme care sunt la rândul lor acţionare în altele şi aşa mai departe până la ultima firmă, cea care în România deţine oficial proprietatea! Nimeni nu va reuşi vreodată să străbată acest drum întortocheat al firmelor care se întrepătrund şi să ajungă la capătul „lanţului“, adică la adevăratul proprietar! Conspiratorii de care vorbesc au reuşit să gândească pentru prima oară în istoria omenirii un asemenea sistem complex de dominare economică mondială. Toate popoarele astfel „ocupate“ vor trăi cu iluzia libertăţii, a democraţiei, dar ele nu vor face decât să servească, prin munca lor de zi cu zi, intereselor acestui grup de superpatroni mondiali! Guvernele, formate în totalitate (!) din oameni fără coloană vertebrală şi mândrie naţională reală vor accepta cu bună ştiinţă să se supună acestor interese economice şi să supună întreaga ţară scopurilor avute de

51

Page 52: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

conspiratori. De aceea, nici un mare gânditor sau idealist dintr-o ţară nu a ajuns vreodată să exercite o putere politică! Sistemul nu mai permite ascensiunea pe scara puterii administrative a unor astfel de oamnei adevăraţi! De aceea principalele obiective ale guvernelor din toate ţările moderne sunt de natură externă şi nu internă! Pentru SUA cel mai important lucru e „lupta împotriva terorismului“, pentru Uniunea Europenă „extinderea“, iar pentru România „integrarea“! Nicăieri în lume nu s-a stabilit ca obiectiv principal al politicii guvernului comba-terea sărăciei, a bolilor de tot felul, a nivelului educaţiei sau alte asemenea scopuri care înobilează omul! Dimpotrivă, bugetele sănătăţii, învăţământului sau dezvoltării sunt uneori chiar sub pragul critic în timp ce toate resursele principale sunt cheltuite pentru îndeplinirea acestor obiective externe, total păguboase pentru omul de rând, dar care reprezintă de fapt interesele grupului restrâns de patroni mondiali!Să revenim la timpurile în care acest plan (devenit real în zilele noastre) era doar în mintea acestor conspiratori. Vă mai puteţi aminti harta politică a lumii din acea perioadă? Întreaga lume era împărţită între doar câteva mari puteri. Franţa, SUA, Olanda, Belgia, Marea Britanie, Portugalia şi Japonia deţineau practic 90% din toate teritoriile planetei! De exemplu, întregul continent african era împărţit între Franţa, Belgia, Italia şi Marea Britanie! Ne aflam din nou în situaţia în care au fost (în alte ere) marile imperii, roman, turc etc. Dar, cum spuneam, oamenii aceştia au înţeles că nu vor putea menţine la nesfârşit ocupaţia militară. În aceste ţări, chiar dacă obiectivele economice erau în proprietatea marilor puteri, ele erau gestionate şi menţinute în funcţiune doar prin puterea militară care era defăşurată la faţa locului. Orice „revoluţie“ putea crea probleme şi putea duce la pierderea întregului obiectiv. Marea putere nu era totuşi capabilă să supună cu câţiva soldaţi milarde de oameni la nesfârşit! „Problema“ trebuia rezolvată cumva. Obiectivele economice trebuiau menţinute în proprietate, dar fără să mai fie protejate militar! În fiecare din aceste ţări (colonii) urmau să fie instalate guverne aparent legitime, dar total supuse faţă de grupul de conspiratori. Acestea urmau să îşi dea acordul lor total şi definitiv asupra deţinerii principalelor unităţi economice din ţară de către oamenii aparţinând acestui grup. În continuare, poporul urma să creadă că „este liber“ (pentru că din punct de vedere politic era guvernat de connaţionali), dar în domeniul economic va continua să lucreze, de fapt, pentru aceiaşi stăpâni! În acest fel s-ar fi reuşit adormirea definitivă a sentimentului de revoltă pe care un popor l-ar putea avea faţă de o putere militară ocupantă şi în spatele ideii de democraţie şi libertate s-ar ascunde de fapt o ocupaţie economică totală! Evident, acest plan nu putea fi aplicat instantaneu, de pe o zi pe alta. Nimeni nu s-ar fi supus unei simple decizii de moment. Amploarea primului război mondial le-a dat conspiratorilor ideea de bază, punctul de plecare pe lungul drum al implementării acestui plan. Dacă s-ar putea realiza un conflict asemănătoar acestuia, dar extins pe tot teritoriul planetei unde marile puteri aveau colonii, atunci, în spatele „salvării“ situaţiei s-ar putea aplica întreg programul! Trebuia, undeva, cumva, creat un pericol la scară planetară. Acesta trebuia să angajeze toate teritoriile vizate. Un conflict urma să angajeze Asia, un altul Africa şi unul Europa. În fiecare din aceste locuri trebuia găsit un „inamic public nr. 1“, un „agresor“ care apoi să fie înfrânt de „salvatori“. Pentru Asia şi Africa situaţia era mai „simplă“ deoarece aici populaţia era mult înapoiată pe scara evoluţiei tehnico-ştiinţifice. Europa însă era un teritoriu special, cu extrem de multe popoare, cu vechi rădăcini în istorie şi măcinat de-alungul timpului de mii de războaie. Primul punct al programului a stabilit că Armata SUA va fi „eliberatorul“, „salvatorul“ tuturor acestor naţiuni (probabil pentru că majoritatea acestor conspiratori trăiau acolo).În planul lor trebuiau atinse următoarele puncte:- declanşarea unui conflict mondial cu teatre de război în Africa, Asia şi Europa,- demonizarea mediatică în fiecare din aceste locaţii a unui „stat agresor“,- intervenţia salvatoare a armatei SUA (controlată prin guvern de conspiratori) care ar elibera toate aceste continente de pericolul care le-a sfâşâiat.

52

Page 53: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Apoi, în spatele negocierilor de pace de la sfârşitul războiului, urmau să fie puşi la putere în toate aceste ţări „eliberate“ oameni ai locului „vânduţi“ însă intereselor conspiratorilor. Aceştia, în guvernarea „democratică“ pe care o vor aplica vor cere (sau vor accepta) preţiosul ajutor economic american, de fapt vor trece la faza finală a planului, adică la împroprietărirea conspiratorilor cu toată averea naţională. Cum vă explicaţi faptul că deşi au câştigat oficial războiul, într-o perioadă extrem de scurtă de timp toate marile puteri politice şi-au pierdut coloniile pe care le aveau în gestiune? A fost cel mai dramatic efect al celui de-al doilea război mondial! Pe parcursul a doar câţiva ani, în toată lumea s-au destrămat şi Imperiul britanic şi cel american, olandez, belgian, italian etc... Dintr-o dată, toate aceste foste colonii din Africa şi Asia au devenit state „independente“ care aplicau „programe de reconstrucţie“ americane! Pe loc aproape, toată ocupaţia militară (colonială) din trecut a fost înlocuită cu o ocupaţie economică totală şi mascată. Marile obiective economice au rămas tot în mâinile celor care le deţineau şi în trecut, dar paza şi ordinea în regiune nu mai era menţinută cu unităţi militare venite „de acasă“ ci cu ajutorul guvernelor locale, „victorioase“ în câştigarea „independenţei“! Marii actori ai conflictului (care lucrau la ordinele conspiratorilor) au fost instalaţi în poziţii cheie. Eisenhower a ajuns preşedinteşle SUA, Churchil a ajuns din nou premier în Marea Britanie, Charles de Gaule a preluat puterea în Franţa etc.Apropo de Eisenhower... Vă sfătuiesc să căutaţi prin cărţile de istorie vreo explicaţie plauzibilă despre motivele care au stat în spatele numirii sale la comanda tuturor forţelor armate aliate din Europa. Nu veţi găsi nici una! Veţi afla doar că acesta a fost luat brusc dintr-un post obscur pe care îl deţinea la statul major al unei mici unităţi din SUA şi promovat peste noapte mare comandant al tuturor forţelor americano-britanice de pe teritoriul european! Nu a fost nici un test, nici o selecţie dintre mai mulţi candidaţi şi nici o obiecţie din partea nimănui!Pentru a se crea pericolele de care vorbeam s-a stabilit un program special. Germania, Italia şi Japonia au fost stabilite de aceşti conspiratori ca viitoare state agresoare şi bineînţeles ca viitoare state înfrânte în lupta de eliberare dusă de armata SUA. Pentru a putea deveni pericole mondiale acestea trebuiau „ajutate“ să se dezvolte. Aşa se face că în Asia, Japonia a fost încurajată să ducă un război total cu China. Nu e un secret faptul că milioane de victime chineze au fost făcute cu arme „japoneze“ provenite din SUA, cu muniţie relizată din materii prime importate din SUA, iar tancurile şi avioanele japoneze dărâmau şi bombardau oraşele chineze folosind combustibil provenit tot din SUA. Aceste amănunte nu sunt negate nici chiar de istoricii oficiali. Pentru ca Asia să „beneficieze“ de război total trebuia ales un moment în care Japonia să atace SUA. Momentul Pearl Harbour a fost minuţios pregătit chiar de conspiratorii americani!Pentru Africa, „agresor“ urma să fie statul italian. Musolini, cu ambiţiile lui nemăsurate, era ideal în acest scop. Drept urmare, în momentul crucial dinaintea intrării Italiei în război (împotriva Franţei, în 1940), guvernul american (solicitat de englezi să intervină) în loc să aplaneze situaţia îi trimite lui Musolini un mesaj de ameninţare (învăluit, bineînţeles, în limbaj diplomatic) determinându-l pe acesta să se alăture lui Hitler!Pentru Europa, Germania era statul „perfect“ ca viitor agresor. Aşa se face că a fost căutat şi găsit un lider naţionalist, cu ambiţii mari în revigorarea Germaniei. Acesta era Adolf Hitler... Mai departe, Hitler a fost ajutat chiar de americani să ajungă la putere. Mii de milioane de dolari au fost „investite“ (nu cheltuite!) în acest scop. Nu mă credeţi? Nici o problemă, poate îl credeţi atunci pe Winston Churchill, premierul Marii Britanii din timpul războiului. Iată câteva extrase din memoriile sale (traduse şi în România)...Analizând condiţiile care au favorizat accederea lui Hitler la putere el a identificat mai multe situaţii ciudate. Una dintre acestea au fost legate de condiţiile în care s-a încheiat pacea după primul război mondial în urma căruia Germania a fost silită să plătească imense daune materiale către foştii săi inamici. Cum se plăteau acestea când economia germană era în colaps? Citim în volumul 1, pag. 22:

53

Page 54: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

„Până în 1931, învingătorii, în special Statele Unite, şi-au concentrat eforturile, prin controale străine supărătoare, asupra extorcării reparaţiilor anuale de la Germania. Faptul că aceste plăţi se făceau doar din împrumuturi americane mult mai mari reducea la absurd întregul proces.“Acestea sunt cuvintele lui Churchill! Ca să vedeţi cât de bine se întemeiază teoria mea pe afirmaţiile celui care a condus Britania în război vă supun atenţiei alt paragraf. Dacă îl veţi citi cu atenţie veţi găsi în acesta comprimarea perfectă a tuturor afirmaţiilor mele! După ce a descris situaţia rezultată în Europa după primul război mondial, Churchill (cel de atunci, din anii 20-30!) se arată extrem de convins că va urma un alt război, mult mai mare ca precedentul, ba chiar că un asemenea război era de dorit!!! Aşadar, Winston Churchill, „Al doilea război mondial“, editura Saeculum, 1998, Bucureşti, volumul 1, pag. 16:„Dar viitorul era plin de prevestiri rele. Populaţia Franţei reprezenta mai puţin de două treimi faţă de cea a Germaniei. Populaţia Franţei era staţionară, în timp ce a Germaniei creştea. Într-un deceniu, sau mai puţin, numărul anuar al tinerilor germani care ajungeau la vârsta milităriei avea să fie dublu decât al Franţei. Germania a luptat aproape împotriva întregii lumi, aproape singură, şi era cât pe aici să câştige. Cei care ştiau mai mult, ştiau mai bine cum, în diverse ocazii, rezultatul Marelui Război a oscilat în balanţă, ştiau cum întâmplarea şi şansa au întors soarta nemiloasă. Ce perspective mai existau în viitor ca Marii Aliaţi să mai apară cu mi-lioanele pe câmpurile de luptă ale Franţei sau în est? Rusia era în ruină şi în convulsii, transformată fără asemănare în trecut. Italia putea fi de partea opusă. Marea Britanie şi Statele Unite erau despărţite de Europa de mări şi oceane. Imperiul Britanic părea şi el împletit cu fire pe care nu le înţelegeau decât cetăţenii lui. Ce combinaţie de elemente i-ar fi putut aduce înapoi în Franţa şi Flandra pe formidabilii canadieni din Wimy Ridge; pe glorioşii australieni din Villers-Bretonneux; pe neînfricaţii neozeelandezi din Passchendaele; pe hotărâţii din trupele indiene care, în cruda iarnă a lui 1914, au apărat linia de la Armentieres? Când va mai mărşălui pe câmpiile din Artois şi Picardie, Britania paşnică, lipsită de griji, antimilitaristă, cu armate de două sau trei milioane de oameni? Când va mai purta oceanul două milioane din superba bărbăţie a Americii spre Champagne şi Argonne? Măcinată, dublu decimată, dar indiscutabil stăpână a momentului, naţiunea franceză privea în viitor cu mirare îndatoritoare şi cu teamă. Unde era deci acea securitate faţă de care tot ce fusese cucerit părea lipsit de valoare şi viaţa însăşi, chiar în bucuria victoriei, era aproape de neîndurat? Se simţea o nevoie mortală de securitate cu orice preţ şi prin orice metode, oricât de dureroase sau chiar aspre ar fi.“Iată aşadar un Churchill care credea imediat după primul război mondial că un alt conflict mondial este absolut necesar, că Germania şi Italia erau viitorii inamici şi toate acestea pornind de la o motivaţie extrem de “naivă” (faptul că populaţia Germaniei va creşte şi astfel va ameninţa securitatea mondială!!!). În realitate, Churchill a dat glas planului general elaborat de conspiratori pentru implementarea noului program mondial de securitate! În fine, dacă mai aveţi vreun dubiu vă dau un ultim citat din acelaşi volum, pag. 18:„În timp ce puterile victorioase şi-au însuşit bunuri germane de 1.000 milioane lire, câţiva ani mai târziu, Germaniei i-au fost împrumutate 1.500 milioane lire, în principal de către Statele Unite şi Marea Britanie, permiţând astfel ca ruinele războiului să fie înlăturate rapid în Germania. Istoria va caracteriza toate aceste tranzacţii ca nebuneşti. Ele au ajutat atât la naşterea cursului războiului, cât şi a „furtunii economice“... Toate acestea sunt o poveste tristă de idioţenie complicată, pentru care s-a cheltuit multă muncă şi virtute.“Deosebirea dintre părerea lui Churchill şi cea exprimată de mine este doar faptul că eu nu cred în „idioţenii“ politice ci în manifestarea deliberată a acestor acţiuni „nebuneşti“ cu scopul clar de a declanşa un nou război mondial!Noul plan mondial de securitate avea prevăzut în conţinutul său toate detaliile necesare pentru atingerea obiectivului final. Se prevăzuse chiar împărţirea lumii în două tabere (comunişti şi democraţi) pentru o perioadă de aproximativ 50 de ani. Programul nu putea fi aplicat

54

Page 55: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

instantaneu pe întreg mapamondul, aşa că o parte a lumii urma să fie “conservată” pentru implementarea ulterioară a programului. În primii 50 de ani (după război) a fost acaparată piaţa vest-europeană şi s-au creat toate instrumentele prin care conspiratorii să poată controla destinele popoarelor (Uniunea Europeană, NATO, FMI, Banca Mondială etc). Apoi s-a dat “dezlegare” şi la statele comuniste... Au fost generate revoluţiile care au dus la căderea comunismului, apoi ţările din spatele fostei cortine de fier au început să fie asimilate în structurile europene amintite. Aşa se explică acceptarea de noi state membre în NATO deşi practic - odată cu căderea comunismului - această organizaţie militară şi-a pierdut scopul oficial pentru care fusese creată şi primirea de noi membrii în Uniunea Europeană (culmea, deşi se speculează pe seama faptului că SUA nu priveşte cu ochi buni UE, totuşi niciodată SUA nu a făcut nimic pentru blocarea construcţiei acestei instituţii europene!). Pe viitor, se preconizează asimilarea statelor din continentul asiatic (primele unităţi americane sau cantonat acolo având la bază motivaţiile războiului din Irak) apoi a continentului sud-american şi în final a celui african (apropo, nu vi se pare ciudat că nimeni, dar absolut nimeni nu vorbeşte în prezent nimic despre viitorul continentului african?). Sunt convins că la această oră conspi-ratorii au definitivate toate detaliile prin care să se ajungă la stăpânirea efectivă şi totală a întregii lumi. Scenariile care vor sta la baza ocupării economice a Asiei, Americii de Sud şi Africii vor pleca de la aceleaşi idei care au caracterizat cel de-al doilea război mondial: găsirea şi acuzarea unui stat “agresor”, atacarea “justificată” a acestuia şi ocuparea sa militară, iar în final instalarea la putere a unei organizaţii (sau a unui om, în funcţie de specificul local) care să conducă regiunea dar care să fie subordonat(ă) intereselor din umbră. Aşa s-a petrecut după cel de-al doilea război mondial cu Germania, Italia şi Japonia, aşa se întâmplă şi în prezent cu Afganistanul şi Irakul. Vor urma, fără discuţie, acuzarea altor state (sau încadrarea lor pe o “axă a răului”) şi ocuparea lor. ţintele care acum par clare sunt Iranul, Coreea “comunistă”, apoi va urma China! Acesastă ţară are un statut special. Personal, am cre-dinţa, certitudinea că statul chinez va fi devastat de un viitor război civil!!! Asta pentru că nu văd nici o altă şansă de cucerire a unui popor cu peste un miliard de locuitori şi posesor al armei nucleare! Un război civil în China ar putea fi declanşat extrem de uşor, ar putea dura câţiva ani şi în final s-ar instala la putere “clica” de oprtunişti care să slujească interesele conspiratorilor!În “finalul” poveştii europene va fi Rusia... În prezent (şi până în acel moment) Rusia va sta “cuminte” şi va privi doar ca spectator toată această serie de evenimente. În momentul în care Europa va fi “unită” într-un asemenea “hal” încât nu va mai rămânea pe din-afară decât Rusia, se va trece la cea mai mare “integrare” din istoria lumii: intrarea Rusiei în Uniunea Europeană, instituţia care va coordona “afacerile” tuturor statelor europene! Nimeni nu se va opune, deoarece în Rusia va fi sărăcie mare, iar integrarea va aduce bunăstare...Apoi se va trece la continentul sud-american... Anumite state vor fi acuzate că sprijină - de exemplu - producţia de droguri, şi având la bază această acuzaţie vor fi atacate şi ocupate, iar “programul mondial de securitate” (aşa cum l-a numit Churchill) va fi implementat şi aici. În prezent se “lucrează” la dezvoltarea “producţiilor” naţionale de droguri pentru ca la un moment dat situaţia să devină “insuportabilă” la nivel internaţional şi să necesite intervenţia comunităţii mondiale. ªi cine ar putea reprezenta mai bine interesele mondiale decât SUA (şi, pe alocuri, statele “aliate” - de fapt supuse planurilor conspiratorilor)?Să revenim însă la descifrarea evenimentelor din timpul celui de-al doilea război mondial... Hitler a fost adus la putere de această organizaţie ocultă, dar am convingerea că el nu a înţeles exact cât de mult era manipulat. Hitler trebuia să fie generatorul războiului din Europa, de aceea cred că a fost folosit “în orb”. Adică, a fost ajutat să ajungă la putere şi a fost lăsat să înţeleagă că este liber să refacă Marea Germanie. De aici şi încrederea sa extraordinară în faptul că Marile Puteri nu vor interveni atunci când Germania va invada militar zona Renană, Austria sau Cehoslovacia. Chiar şi după începerea războiului cu Polonia, Hitler era încă

55

Page 56: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

amăgit de faptul că se va încheia rapid o pace cu Occidentul. Într-un târziu, cred că liderul german a înţeles că totul nu este decât o manipulare mondială şi că a fost folosit pentru generarea conflictului european! Pentru el însă, era prea târziu... Mulţi istorici s-au întrebat ce la apucat pe Hitler în decembrie 1941 să declare război Statelor Unite? Din punct de vedere strategic, militar şi politic era o gafă de foarte mari proporţii! În cuprinsul acestei cărţi voi analiza mai în detaliu acest aspect, acum vă rog doar să faceţi o legătură între declaraţia de război a lui Hitler şi dezvăluirea pe care v-am făcut-o, cum că SUA sunt de fapt vinovate de declanşarea acestui război! Ne-am putea imagina, de exemplu, că Adolf Hitler a fost unul din puţinii (dacă nu singurul) care a înţeles la momentul respectiv rolul malefic pe care l-a jucat SUA în politica mondială şi în declanşarea tuturor acestor războaie! Mai este apoi testamentul său, scris puţin înainte de “moartera” sa oficială, în aprilie 1945. Din păcate, documentul cu pricina este total ignorat de istorici şi cercetători. Plecându-se de la premisa că Hitler este un descreierat, un dictator, un nebun, un paranoic etc testamentul său nu a fost niciodată bine înţeles de posteritate. Printre altele, acolo el spune în mod foarte clar că nu şi-a dorit niciodată războiul, că a cerut rezolvarea pe cale paşnică a problemelor cu care se confrunta naţiunea germană, dar statele care erau conduse de evrei sau care slujeau în mod conştient interesele evreimii s-au opus şi au manipulat evenimentele de aşa natură încât omenirea să fie implicată într-un război total, devastator. Se pare că Hitler îi identificase pe toţi membrii acestei mari conspiraţii mondiale, şi întrucât toţi aceştia (sau majoritatea) erau evrei considera evreismul un pericol pentru siguranţa lumii! Întrucât eu nu am reuşit încă să găsesc nominal aceste persoane, nu voi interpreta această conspiraţie ca având un caracter naţionalist evreu ci mă voi mărgini doar să prezint acţiunile lor. Din respect pentru adevăr însă, trebuie să spun că este posibil ca Hitler să fi avut dreptate! Plecăm de la premisa că el i-a cunoscu direct pe aceştia cu prilejul negocierilor purtate, apoi a avut la îndemână posibilităţi nelimitate de obţinere a informaţiilor. Să nu uităm că, la un moment dat, statele Axei Berlin-Roma-Tokyo (plus aliaţii lor) ocupau mai mult de jumătate din omenire!Conspiratorii de care vorbeam au gândit dinainte şi felul în care va fi manipulată istoria celui de-al doilea război mondial după terminarea conflictului. Pentru ca planul lor malefic să fie încununat de succes trebuia ca toată această perioadă să fie prezentată într-o “lumină” care să le servească interesele. Astfel, s-au creat câteva legende. Prima ar fi legată de holocaustul evreilor, o teză parţial falsă, fără suport în realitate. Există cercetători care au demonstrat cu probe ştiinţifice, materiale faptul că era şi imposibil - din punct de vedere tehinc - construirea unor incinte în care să fie gazaţi sute, mii de oameni zilnic! Legenda aceasta trebuia, pe de o parte, să diabolizeze mişcarea politică nazistă şi pe Adolf Hitler, iar pe de alta să conducă ulterior la înfiinţarea statului Israel. Statul Israel nu este necesar pentru reunirea evreilor din întreaga lume, aşa cum ar părea la prima vedere. De altfel, datele statistice au şi demonstrat că foarte puţini evrei au preferat să-şi părăsească locurile de baştină pentru a emigra în Israel. Statul evreu este însă extrem de folositor pentru alte scopuri: crearea unui serviciu secret special (Mossad) care să fie total şi direct subordonat conspiratorilor şi care să acţioneze pe cuprinsul întregii lumi (apropo, nu vi se pare interesant faptul că în doar câţiva ani de existenţă Mossadul a devenit unul din cele mai puternice servicii secrete din lume?); realizarea prin intermediul oamenilor politici israelieni a unor “negocieri” politice care să determine schimbările cerute de conspiratori pe planul politicii vizibile; menţinerea şi ulterior creşterea tensiunii în spaţiul Orientului Mijlociu pentru ocuparea economică a acestui continent la momentul oportun.O altă legendă inventată de conspiratori cu privire la istoria celui de-al doilea război mondial este “dorinţa” lui Adolf Hitler de a obţine “spaţiu vital” pentru naţiunea germană în est! Această legendă a pornit de la decizia lui Hitler de a ataca URSS. Pentru că nu se puteau recunoaşte oficial intenţiile lui Stalin de a ataca Germania, s-a inventat această poveste pentru a justifica în ochii următoarelor generaţii gestul “criminal” al lui Hitler de a ataca

56

Page 57: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

“nevinovatul” popor sovietic. Nicăieri în toată istoria de milioane de ani a omenirii nu s-a mai pomenit un motiv atât de absurd pentru atacarea unui stat aşa de mare, cum era URSS, ca acesta, al câştigării de spaţiu vital! ªi totuşi, teza a fost acceptată cu titlu de adevăr... Adevărul este însă altul...Personal, am rămas cu impresia că singura persoană care a înţeles cât de cât acest plan secret de dominare a lumii iniţiat de marii conspiratori a fost Adolf Hitler. De asemenea, tot el a fost şi singurul care s-a opus acestui plan şi care a încercat să capaciteze în jurul său şi alte state. De altfel, a şi reuşit să-şi apropie multe alte ţări (printre care şi România). Astfel, putem spune că la un moment dat lupta purtată de statul german şi de aliaţii săi era o luptă împotriva unui curent malefic de putere care îşi dorea subjugarea întregii lumi folosindu-se pentru aceasta de armatele statelor subordonate (state “democratice şi comuniste”). Reprezentantul suprem, numărul 1, port-stindardul acestei lupte era Adolf Hitler!Cred că în ceea ce priveşte teatrul de război european, planurile conspiratorilor conţineau următoarele elemente cheie: Hitler trebuia încurajat să reunifice Germania, fapt care ar fi dus la creşterea tensiunilor în zonă. Acesta urma să fie lăsat să facă primii paşi ai unificării Germaniei fără să fie blocat militar, pentru a încuraja astfel politica expansionistă şi pentru a înarma Germania cu toate cele necesare ducerii unui război amplu. În momentul ultimei revendicări (“coridorul” spre Danzig, Polonia, septembrie 1939) Statele occidentale urmau să se opună şi să declanşeze astfel războiul mondial. URSS, arma secretă a conspiratorilor, urma să stea deoparte până când Germania avea să învingă militar statele din vestul continentului. Marea Britanie urma să fie protejată pentru că, pe viitor, armatelor americane le trebuia un “cap de pod” din care să pornească în acţiunea de “eliberare” a Europei. În momentul care va fi considerat cel mai prielnic (şi care a fost stabilit pentru luna iulie 1941) URSS avea să invadeze cu sute de divizii Germania şi să înainteze cât mai mult spre vest. Statul comunist sovietic era, încă de la înfiinţarea sa, total subordonat intereselor conspiratorilor. Acesta urma să ocupe militar toată Europa dominată de naziştii lui Hitler, să o “elibereze” şi apoi să instituie în fiecare ţară astfel eliberată regimuri de tip comunist. Acest lucru însemna că toate proprietăţile, averile şi bogăţiile cucerite urmau să fie trecute în proprietatea “poporului”, adică a statului, care nu era altceva decât expresia vie a conspiratorilor.Acest plan a fost dejucat de deciziile pe care Hitler le-a luat (atacarea URSS şi apoi declaraţia de război împotriva SUA) dar cred că am o imagine bună asupra a ceea ce ar fi trebuit să se întâmple dacă planul se realiza integral, aşa cum fusese conceput iniţial.Este posibil, ca pentru un număr de ani Europa să fi fost lăsată la cheremul sovieticilor. Evident, “reformele” comuniste urmau să fie falimentare, să nemulţumească populaţiile şi să ducă - la un moment dat - la izbucnirea unor “revoluţii” de eliberare de sub jugul comunist. Aici ar fi trebuit să intervină, cu adevărat „salvator”, armata SUA, şi să impună noilor guverne europene - reamintesc, “eliberate” din nou, de data asta de sub comunism - “reţete” de viaţă şi de relansare economică care să implementeze definitiv planurile malefice ale conspiratorilor de acaparare integrală a marilor averi europene! Imaginaţi-vă ce ar fi însemnat “privatizarea” întregii Europe! ªi cine ar fi fost capabil, financiar vorbind, să “cumpere” toate aceste averi europene dacă nu marii conspiratori din SUA?Desigur, planul întreg, în toate detaliile sale, ar putea ocupa mii de pagini, dar eu aici mă limitez în a expune ideile principale. Repet, Hitler a fost singurul care şi-a dat seama de acest plan şi a încercat să se opună! Până la un punct el s-a lăsat manipulat, cu sau fără voie, pentru că acţiunile pe care era lăsat să le facă erau în interesul său şi al naţiunii germane. La un moment dat însă, a realizat exact în ce capcană intrase. Acţiunile sale demonstrează acest lucru.Personal, nu sunt de acord cu ideea promovată de unii cercetători care îl cred pe Hitler ca parte componentă a unei conspiraţii mondiale ce avea drept unic scop înfiinţarea statului evreu, Israel. Pentru un obictiv atât de mărunt nu erau necesare atâtea eforturi de război, nici

57

Page 58: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

atacarea URSS. Evreii puteau fi “exterminaţi” într-o Germanie condusă de Hitler şi pur şi simplu determinaţi să părăsească Europa. La vremea aceea chiar guvernul german propusese căutarea unor locaţii în care evreii să poată fi concentraţi pentru întemeierea unui stat al lor. Se vorbea de insula Madagascar, dar şi de alte locuri. Cred aşadar că Hitler nu era decât o victimă a acestor manipulări, ţapul ispăşitor pe spatele căruia urma să se dezvolte marele imperiu economic al ocultei mondiale!Iată însă că toate aceste planuri ale conspiratorilor aveau să fie date peste cap de “rebelul” Hitler care la un moment dat conştientizează exact rolul de victimă care i se pregăteşte şi se revoltă. Declaraţia de război împotriva URSS dă total peste cap intenţiile ocultei. Pericolul devine şi mai mare atunci când armatele germane ajung până la porţile Moscovei. În acest moment se întâmplă un episod care dezvăluie întregii lumi (mai exact, cui are ochi să vadă!) faptul că toată politica mondială nu făcea decât să slujească intereselor ocultei. Până la începerea războiului întreaga omenire era alimentată cu un sentiment anti-comunist, anti-sovietic. Strategii ocultei îşi imaginau că va veni la un moment dat vremea ca Europa să fie eliberată şi de comunism, aşa că restul lumii (îndeosebi societăţile civile americane şi engleze) primeau o adevărată educaţie anti-comunistă. De altfel, englezii (capul de pod american în Europa până în ziua de azi!) au participat chiar la un fals război împotriva URSS în primii ani de existenţă a statului comunist. Promotorul acestui război anti-sovietic era chiar Winston Churchill! Ei bine, pentru că Hitler le dăduse peste cap toate planurile, conpiratorii şi-au dat arama pe faţă şi au determinat guvernele aliate (Marea Britanie şi SUA în special) să ajute URSS-ul în războiul pe care aceasta îl purta contra Germaniai!!! Ce altă dovadă mai puternică trebuie decât aceasta? State până mai ieri duşmane de moarte (Anglia şi SUA contra URSS) se unesc brusc pentru a lupta împotriva unui inamic nou (Germania). Cine putea determina această alianţă? Credeţi oare că aceste ajutoare către URSS au fost rodul unor decizii politice de moment? FALS! Vreau să vă amintesc un lucru... ªtiţi că tezaurul României, confiscat de URSS după primul război mondial nu a fost înapoiat nici până azi? Asta nu e nimic, dar ştiaţi şi faptul că ajutoarele americane şi engleze către URSS în timpul celui de-al doilea război mondial nu au fost plătite de statul rus nici până azi? Cum vă explicaţi acest lucru? ªi, atenţie, vorbim de mii de miliarde de dolari!De altfel, toată desfăşurarea ulterioară a războiului demonstrează că am intuit corect planul ocultei... Chiar dacă Hitler le dăduse oarecum peste cap planul iniţial, conspiratorii încercau să-l implementeze mai departe în forma sa iniţială. Adică, trebuia ca URSS să renască, să fie întărit pe toate căile posibile pentru a putea învinge Germania şi pentru a putea porni spre Vest până la oceanul Atlantic. De aceea, în pri-mii ani ai războiului, aliaţii nu au făcut nimic concret pentru a înfrânge armata germană lăsând toată această misiune pe umerii Armatei Roşii. Invaziile pregătite şi lansate de aliaţi demonstrează acest lucru. Timp de trei ani (1941-1944) invaziile aliate au ocolit zona principală a frontului german care trebuia lovită pentru a genera căderea Germaniei - nordul Franţei - preferând să-şi irosească forţele în zone total neimportante pentru teatrul de război, respectiv în Africa (1942) şi Italia (1943). Logistic vorbind, aliaţii (SUA şi Marea Britanie) erau capabili să invadeze plajele Normandiei încă din 1942 lucru parţial recunoscut de Churchill în convorbirile pe care le-a avut cu Stalin. La cererile repetate ale liderului sovietic ca aliaţii să deschidă un al doilea front în vestul Europei încă din 1941, Churchill a răspuns că nu poate pentru că navele pe care le are la dispoziţie nu pot transporta şi debarca în prima fază mai mult de şase divizii! Auzind acestea, Stalin a rămas şocat. „Cum, puteţi debarca şase divizii şi ezitaţi să o faceţi?” a afirmat Stalin, dialogul acesta fiind menţionat în amintirile publicate ale liderului englez (menţionez că în 6 iunie 1944, ziua debarcării din Normandia, aliaţii au debarcat mai puţin de şase divizii!!!).N-au făcut în 1941, 1942 sau 1943 acest lucru decât în 1944 pentru că au observat că singură, armata URSS nu este capabilă să învingă Germania. Astfel, decât să rişte pierderea războiului, au preferat în final să-şi ajute aliatul comunist şi să debarce în Franţa. Aliaţii au avut însă

58

Page 59: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

“grijă” să nu înainteze prea mult, lăsând tot estul Europei (plus Germania) sub influenţa URSS. Luând în considerare datele noi ale problemei, oculta şi-a modificat planul iniţial. Estul Europei urma să fie conservat pentru 50 de ani (e vorba de soarta care se pregătise întregii Europe dacă planul iniţial - atacarea Germaniei de către URSS în iulie 1941- ar fi reuşit), iar conspiratorii s-au ocupat doar de statele vest-europene eliberate. În fiecare ţară au fost aduşi la putere oamenii care reprezentau interesele conspiratorilor. Churchill a fost lăsat o vreme deoparte pentru că Imperiul Britanic trebuia dezmembrat, iar această muncă nu o putea începe el care era perceput ca un susţinător fanatic al ideii de Imperiu. După “cuminţirea” sa a fost readus la pu-tere în Marea Britanie la mijlocul anilor 50. Churchill însă a realizat perfect întreaga manipulare la care s-a făcut părtaş şi avea să aibe mustrări de conştiinţă care au dus în final la moartea sa. În ultimii ani ai vieţii sale Churchill era cunoscut că se droga şi consuma mari cantităţi de alcool. Ce anume l-a putut face pe acest om puternic să cadă într-o asemenea depresie? Ce anume l-a putut determina să moară ca un vierme strivit, el, cel cunoscut ca principal artizan al salvării Angliei?Evident, Europa occidentală a fost “reconstruită” pe baza unui plan american - “planul Marshall” - acţiune care masca de fapt începerea procesului de acaparare a averilor (şi evident a puterii) europene. După 1989, Europa de est avea să fie “victima” unui plan asemănător prin care investitorii “strategici” urmau să acapareze pe nimic cele mai importante averi naţionale.Repet acum un lucru pe care îl consider extrem de important: în anii aceia, ai celui de-al doilea război mondial, Adolf Hitler a fost singurul lider important care a înţeles în cea mai mare măsură planul malefic de implementare a unei noi strategii de securitate mondială. Există chiar o mulţime de documente care reproduc asemenea afirmaţii făcute de el. Chiar şi testamentul său spune acest lucru... Singura „problemă” pe care a avut-o a fost faptul că individualiza aceste conspiraţii doar cu etnia evreilor! Se prea poate ca Hitler să fi avut dreptate! Acum, în mileniul trei, noi nu putem şti ce fel de probe avea la dispoziţie Hitler, probe care l-ar fi putut conduce la această concluzie, că întreaga conspiraţie mondială este „opera” evreilor. Nu m-aş mira deloc ca acesta să fie şi adevărul gol-goluţ pentru că întodeauna evreii au clamat supremaţia mondială! De altfel, ei nu l-au recunoscut pe Isus Hristos tocmai din motivul că nu le aducea un „regat pământesc” ci „doar” unul ceresc, spiritual. Este posibil ca evreii, un popor care prin liderii săi visa la o supremaţie mondială pământească în această viaţă nu în alta (de apoi) să fi gândit şi pus în practică tot acest plan malefic. Personal, nu pot să mă pronunţ categoric în această privinţă pentru că la această oră nu am toate datele care să mă conducă la o astfel de concluzie. Repet însă, e posibil ca Hitler să fi avut aceste date exacte şi din acest motiv să fi declanşat atâtea măsuri represive împotriva evreilor (până la urmă trebuie să existe şi o explicaţie logică a antisemitismului său, nu-i aşa?). De la înfrângerea sa şi până azi am asistat la o supunere treptată a planetei, la mondializarea tuturor valorilor şi concentrarea lor în mâini cât mai puţine, la formarea primului Guvern Mondial etc. În prezent nimeni nu se mai poate opune „sistemului” deoarece acesta a acaparat toate puterile importante, a îndobitocit popoarele, controlează mass-media şi puterea sa de manipulare este enormă. Chiar dacă, prin absurd, s-ar găsi un nou „Hitler” care să aibă puterea şi voinţa de a se ridica pentru a reda naţiunilor libertatea şi pentru a lupta împotriva intereselor meschine şi limitate ale conspiratorilor (evrei sau nu) el ar fi înfrânt mult mai repede decât a fost adevăratul Hitler pentru că azi, în era comunicaţiilor ultrarapide, diversiunile şi manipularea mediatică sunt atât de puternice încât ajungi să te lupţi de fapt cu propriul popor în loc să te lupţi cu duşmanul (exemplul Ceauşescu!).Iată aşadar care au fost principalele idei ale acestui plan mondial secret conceput de oculta mondială pentru acapararea întregii puteri la nivel mondial... În cele ce urmează voi analiza mai în detaliu anumite aspecte ale războiului pentru a vedea în ce măsură detaliile care l-au marcat se încadrează - sau nu - în ceea ce am descris mai sus.

59

Page 60: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

- Extrase din cartea "Adevărul despre cel de-al doilea război mondial", autor Cornel SABOU

Un fals profet a intervenit in deciziile celui de-Al II-lea Razboi MondialUn astrolog care convinsese oficiali militari britanici ca le este util pentru a prevedea actiunile lui Hitler, afirma ca l-a convins sa demisioneze si sa defecteze pe ambasadorul roman la Londra din timpul celui de-Al II-lea Razboi Mondial, potrivit unor documente de arhiva date publicitatii astazi, informeaza NewsIn. Este vorba despre Viorel Virgil Tilea (1896-1972), care fusese numit numit ambasador al Romaniei in Marea Britanie in anul 1939. Lui i se atribuie un eveniment cunoscut sub numele de "incidentul Tilea".

Potrivit unor surse, Tilea ar fi avertizat Ministerul de Externe britanic cu privire la existenta unei amenintari germane la adresa Romaniei. Acest eveniment este considerat de multi istorici ca fiind un "inceput al sfarsitului" politicii de sprijin duse de Aliati fata de regimul lui Adolf Hitler. In 1941, ambasadorului Tilea i s-a emis ordinul de repatriere, ca urmare a intreruperii relatiilor diplomatice ale Romaniei cu Londra. Tilea s-a opus ordinului, declarandu-se astfel adept al cauzei Aliatilor, si a ramas la Londra, unde a facut parte dintr-un grup al rezistentei romane in exil.

Astrologul Louis de Wohl sustine ca el a fost cel care l-a convins pe Tilea sa ia aceasta decizie. De Wohl convinsese multi oficiali de la Londra ca Hitler crede in astrologie si ca urmeaza sfaturile astrologilor sai. "Hitler crede in astrologie si, daca fac aceleasi calcule pe care le fac astrologii sai, voi sti ce sfaturi ii dau, iar aceasta ar putea folosi britanicilor" - acesta a fost argumentul decisiv cu ajutorul caruia Louis De Wohl a devenit capitan si, pana la sfarsitul razboiului, a fost "profetul" Londrei, asa cum l-a numit ulterior presa.

Povestea era cunoscuta din 1952, cand astrologul a publicat o autobiografie foarte flatanta intitulata "Nostradamus modern". Dar Arhivele Nationale britanice, care au facut public marti dosarul lui De Wohl dupa o jumatate de secol in care a fost secret, dezvaluie un lucru mai putin cunoscut: ca MI5 (serviciile de informatii interne) avertizasera de mai multe ori ca "stralucitul savant" era un impostor.

Totusi, De Wohl nu convinge chiar pe toata lumea. "De Wohl este un sarlatan cu trecut misterios, daca nu indoielnic", se arata in mai multe note atasate la dosarul MI5. "Niciuna dintre predictiile sale nu s-a materializat, cu exceptia intrarii Italiei in razboi, pe care a facut-o intr-un moment in care devenise evidenta", acuza un alt agent. Dar MI5 nu are nicio influenta asupra SOE, al carui director, Charles Hambro, are cea mai buna parere despre De Wohl si "nu vrea sa auda nimic rau despre el", se arata intr-o alta fisa.

Lucrul cel mai grav nu se afla insa in dosarul MI5. Asa cum aminteste Chris Andrew, istoric al serviciilor secrete britanice, "Louis de Wohl a convins Whitehall (Guvernul britanic) ca Hitler era obsedat de astrologie... Acest lucru este complet neadevarat". Drept dovada, unul dintre astrologii dictatorului, Karl Ernst Krafft, a sfarsit in lagarul de la Buchenwald.

Sursa: 9AM, 5 Martie 2008Un astrolog care convinsese oficiali militari britanici ca le este util pentru a prevedea actiunile lui Hitler, afirma ca l-a convins sa demisioneze si sa defecteze pe ambasadorul

60

Page 61: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

roman la Londra din timpul celui de-Al II-lea Razboi Mondial, potrivit unor documente de arhiva date publicitatii astazi, informeaza NewsIn. Este vorba despre Viorel Virgil Tilea (1896-1972), care fusese numit numit ambasador al Romaniei in Marea Britanie in anul 1939. Lui i se atribuie un eveniment cunoscut sub numele de "incidentul Tilea".

Potrivit unor surse, Tilea ar fi avertizat Ministerul de Externe britanic cu privire la existenta unei amenintari germane la adresa Romaniei. Acest eveniment este considerat de multi istorici ca fiind un "inceput al sfarsitului" politicii de sprijin duse de Aliati fata de regimul lui Adolf Hitler. In 1941, ambasadorului Tilea i s-a emis ordinul de repatriere, ca urmare a intreruperii relatiilor diplomatice ale Romaniei cu Londra. Tilea s-a opus ordinului, declarandu-se astfel adept al cauzei Aliatilor, si a ramas la Londra, unde a facut parte dintr-un grup al rezistentei romane in exil.

Astrologul Louis de Wohl sustine ca el a fost cel care l-a convins pe Tilea sa ia aceasta decizie. De Wohl convinsese multi oficiali de la Londra ca Hitler crede in astrologie si ca urmeaza sfaturile astrologilor sai. "Hitler crede in astrologie si, daca fac aceleasi calcule pe care le fac astrologii sai, voi sti ce sfaturi ii dau, iar aceasta ar putea folosi britanicilor" - acesta a fost argumentul decisiv cu ajutorul caruia Louis De Wohl a devenit capitan si, pana la sfarsitul razboiului, a fost "profetul" Londrei, asa cum l-a numit ulterior presa.

Povestea era cunoscuta din 1952, cand astrologul a publicat o autobiografie foarte flatanta intitulata "Nostradamus modern". Dar Arhivele Nationale britanice, care au facut public marti dosarul lui De Wohl dupa o jumatate de secol in care a fost secret, dezvaluie un lucru mai putin cunoscut: ca MI5 (serviciile de informatii interne) avertizasera de mai multe ori ca "stralucitul savant" era un impostor.

Totusi, De Wohl nu convinge chiar pe toata lumea. "De Wohl este un sarlatan cu trecut misterios, daca nu indoielnic", se arata in mai multe note atasate la dosarul MI5. "Niciuna dintre predictiile sale nu s-a materializat, cu exceptia intrarii Italiei in razboi, pe care a facut-o intr-un moment in care devenise evidenta", acuza un alt agent. Dar MI5 nu are nicio influenta asupra SOE, al carui director, Charles Hambro, are cea mai buna parere despre De Wohl si "nu vrea sa auda nimic rau despre el", se arata intr-o alta fisa.

Lucrul cel mai grav nu se afla insa in dosarul MI5. Asa cum aminteste Chris Andrew, istoric al serviciilor secrete britanice, "Louis de Wohl a convins Whitehall (Guvernul britanic) ca Hitler era obsedat de astrologie... Acest lucru este complet neadevarat". Drept dovada, unul dintre astrologii dictatorului, Karl Ernst Krafft, a sfarsit in lagarul de la Buchenwald.

Sursa: 9AM, 5 Martie 2008

Aventurierul cinic" Carol al II-leaSa vina salvatorul!“. Celebra lozinca l-a readus in tara, in vremuri tulburi, pe Carol al II-lea, al treilea rege din campania Cotidianul si cel mai controversat din istoria Romaniei. 

61

Page 62: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

?Regele playboy? a pregatit pentru comunisti cultul personalitatiiAl treilea episod din seria de patru ce trateaza problema monarhiei in Romania si rolul ei in istoria tarii se leaga de figura autoritarului rege Carol al II-lea, fiul cel mare al lui Ferdinand I. Campania a pornit dupa dezbaterea lansata pe site-ul Cotidianul in jurul interviului de la Londra cu printul mostenitor Nicolae.

Romania intregita de regele Ferdinand isi sporeste de doua ori intinderea fata de 1914. In plus, populatia tarii ajunge la 18 milioane in 1930, dupa ce sase ani mai devreme depasea cu putin sapte milioane. Minoritatile se diversifica si acapareaza mai mult de un sfert din numarul locuitorilor, dar sint insuficient integrate.Evreilor le lipsesc orice fel de drepturi pe vremea lui Carol al II-lea. Raporturile dintre romani si rusi sau ucraineni ori dintre romani si evrei incep sa se aprinda, scrie istoricul Lucian Boia in „Romania, tara de frontiera a Europei“. Totodata, daca reforma agrara incheiata in 1922, caracterizata de istoricul Neagu Djuvara, in „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri“, drept cea mai mare facuta vreodata de un guvern burghez, spulberase latifundiile si improprietarise taranii, intre 1929 si 1933 izbucneste cea mai mare criza economica mondiala de la inceputurile erei industriale. Preturile din sectorul agricol scad la mai putin de jumatate in Romania. Aceasta este mostenirea primita de cel care avea sa fie botezat „regele playboy“, Carol al II-lea, portretizat de tatal sau drept „creanga putreda din arborele frumos al dinastiei“ si de istoricul Ovidiu Pecican drept „un aventurier cinic pe tronul Romaniei“.

Principele Carol s-a nascut in Romania, primind botezul ortodox. Era considerat roman, spune istoricul Ioan Scurtu. „In calitate de principe mostenitor, a renuntat de trei ori la aceasta calitate. Mai intii in 1918, cind s-a casatorit la Odessa cu Zizi Lambrino, apoi in 1919, cind a renuntat tot pentru aceasta Zizi“, continua istoricul. In decembrie 1925, plecat sa reprezinte Casa Regala in Anglia la funeraliile reginei, el trimitea o depesa prin care renunta la succesiune, stabilindu-se la Paris cu amanta sa, Elena Lupescu. Carol al II-lea se casatorise, in 1921, cu principesa Elena, fiica regelui Greciei, din mariajul lor nascindu-se principele Mihai. „Consiliul de Coroana a propus Parlamentului, care a aprobat la inceputul lui 1926, desemnarea ca succesor prezumtiv a fiului minor al lui Carol, Mihai (n.r. - in virsta de doar 6 ani), sub tutela unei regente, pina la majorat“, explica istoricul Zoe Petre.

62

Page 63: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

Trei persoane il dirijau pe micul Mihai I: unchiul sau Nicolae, patriarhul Miron Cristea si politicianul Gheorghe Buzdugan, in miezul unei adevarate crize dinastice. Aceasta a dat nastere curentului carlist, ce sprijinea aducerea lui Carol al II-lea in tara, spune Ioan Scurtu. „Guvernul liberal I.C. Bratianu a incercat sa stopeze acest curent. Actul cel mai semnificativ a fost arestarea lui Mihail Manoilescu, fost subsecretar de stat in timpul guvernului Averescu. In timp ce venea de la Paris, au gasit asupra lui patru scrisori adresate sefilor partidelor politice reprezentate in Parlament“, continua el. Manoilescu a fost insa achitat in octombrie 1927, iar curentul carlist a prins viata sub lozinca „Sa vina salvatorul!“.

„Carol al II-lea a aterizat la Baneasa in seara zilei de 6 iunie 1930. Secventa a fost redata in cartea «Cinci ani de glorioasa domnie a Majestatii Sale Carol al II-lea», aparuta in 1935, unde se spunea ca, in momentul in care principele a coborit din avion, doamnele fluturau batiste in aer si isi stergeau lacrimile de bucurie. In realitate, principele a sosit noaptea, avea fata acoperita cu o esarfa si nimeni nu era prezent“, detaliaza Ioan Scurtu. Carol al II-lea a primit titlul de rege pe 8 iunie 1930, la 37 de ani. „S-a reintors in tara cu ajutorul liderilor Partidului National Taranesc, in special al lui Iuliu Maniu. Acesta i-a pus trei conditii pe care viitorul rege s-a angajat formal ca le va accepta: respectarea Constitutiei, limitarea influentei PNL si renuntarea la legatura cu Elena Lupescu“, completeaza istoricul Alin Ciupala.

Totusi, in august ’30 revine in tara si Elena Lupescu, gazduita la Sinaia. Ioan Scurtu reconstituie intoarcerea ei invaluita in intriga. Premierul Iuliu Maniu il viziteaza pe Carol al II-lea la Sinaia, convins ca nu si-a respectat angajamentul legat de Elena Lupescu. Desi monarhul nega prezenta ei in tara, Maniu i-a replicat ca are informatii sigure. „Regele l-a chemat atunci pe administratorul Castelului Peles pentru a verifica daca nu cumva in rindul personalului exista o persoana cu numele Elena Lupescu. Administratorul a gasit in condica o spalatoreasa cu numele Elena Lupescu, din Baia, judetul Suceava. Carol a zis atunci: «Domnule Maniu, e normal sa se certe regele Romaniei cu primul sau ministru pentru o spalatoreasa?». In ciuda acestei stratageme, Maniu stia insa ca amanta regelui se afla in Romania“, explica istoricul.

In 1932, regina Elena, divortata de fiul cel mare al lui Ferdinand I in 1928, paraseste Romania pentru Elvetia. In jurul lui Carol al II-lea se naste o camarila regala, controlata de Elena Lupescu, cu rol nefast pe scena politica romaneasca. „In asa-numita camarila regala, parerile Elenei Lupescu contau in masura in care ea putea sa inlesneasca prezenta cuiva. Daca ei i-ar fi displacut cineva din anturajul regelui, acel cineva era posibil sa fi disparut“, spunea istoricul Steliu Lambru pentru Cotidianul intr-un articol anterior, legat de primele doamne ale Romaniei, precizind ca Lupescu il incuraja foarte mult pe rege in toate excentricitatile sale. „Gurile rele spun ca ea ar fi stat chiar la originea mortii lui Carol al II-lea, otravindu-l. Dar aceasta este doar o speculatie“, mai spunea Lambru.

In 1938, Carol dizolva partidele politice, instituind partidul unic Frontul Renasterii Nationale, inlocuieste Constitutia democratica din 1923 cu una care obliga cetatenii la disciplina si supunere si instaureaza dictatura personala. „Regele, definit acum drept «capul statului», intervine direct in procesul legislativ. El poate convoca, amina lucrarile, inchide si dizolva si Senatul, si Camera. Senatorii sint fie numiti direct de rege, fie alesi de «corpurile constituite in stat», ceea ce inseamna ca sint subordonati organelor puterii executive care ii aleg. Puterea executiva este incredintata tot regelui, care o exercita prin guvernul desemnat de el. In materie judecatoreasca, inamovibilitatea judecatorilor nu mai era garantata. Impartirea administrativa pe judete este suprimata“, explica Zoe Petre. Ulterior, regele instituie o reforma administrativa

63

Page 64: PRIMUL GENOCID DIN ISTORIA OMENIRII

de inspiratie fascista, continua istoricul, impartind Romania in zece tinuturi.

Sub domnia lui, granitele tarii se prabusesc, spune Ioan Scurtu. Mai intii prin ocuparea Basarabiei si a Nordului Bucovinei in iunie 1940, apoi prin Dictatul de la Viena, de la 30 august, cind Germania si Italia hotarasc sa predea Ungariei partea de N-E a Transilvaniei. „Carol a trebuit sa abdice la 6 septembrie, cu toate ca insemnarile lui au mentionat ca nu a abdicat de fapt. Intr-adevar, nu exista un act de abdicare, ci doar o chemare ca-tre romani, in care acestia sint indemnati sa-l sprijine pe tinarul rege (n.r. - Mihai I, atunci in virsta de 19 ani), caruia a hotarit sa-i transfere grelele sarcini ale domniei“, explica istoricul.

Ioan Scurtu ii gaseste si parti bune lui Carol al II-lea. „S-a ocupat mult de cultura, de dezvoltarea economica, indeosebi a industriei, de modernizarea acesteia. Era un om cult, iubitor de carti, de filme, de teatru. Romania a ajuns in timpul domniei lui la cel mai ridicat grad de dezvoltare din toata perioada antebelica, inainte de Al Doilea Razboi Mondial.“ De aceeasi parere este si Alin Ciupala, care adauga pe lista realizarilor si modernizarea armatei. La polul opus se situeaza insa, cu fermitate, Ovidiu Pecican: „A dezvoltat industria grea, fiind interesat in cistiguri personale. A pus mai presus de datoria monarhica viata personala de calaret erotic. A sprijinit literatura si arta, infiintind Fundatiile Regale care ii purtau numele, dar interesul sau nu mergea inspre o dezvoltare culturala si mecenat dezinteresat, ci catre propaganda procarlista si transformarea elitelor culturale in creatori slugarnici si sustinatori ai proiectelor sale himerice“.

„Personaj cu optiuni culturale avizate si rafinate, Carol al II-lea a fost si promotorul unui cult al personalitatii care le anunta pe cele ale regimurilor totalitare ce aveau sa se succeada in Romania deceniilor urmatoare“, se arata si pe site-ul oficial al Casei Regale din Romania (www.familiaregala.ro).

* Lupta cu legionarii

Minat de ascensiunea legionarilor, Carol al II-lea imbratiseaza un vechi proiect al sociologului Dimitrie Gusti, infiintind in 1934 echipele regale studentesti. Dezvoltarea culturii muncii, a sanatatii, a mintii si a sufletului impreuna cu satenii era scopul lor, scrie antropologul Zoltán Rostás in cartea sa „Atelierul Gustian“. Echipele sint instruite de comandanti tineri loiali Fundatiei si regelui, studentii fiind obligati sa participe. Ele devin un competitor nedeclarat al camasilor verzi, preluind numeroase recuzite si gesturi ale Legiunii tocmai pentru a contracara aceasta miscare concurenta, scrie Rostás. In cele din urma, licentiatii legionari infiltrati ii contamineaza totusi, in cele din urma, pe ceilalti echipieri. La polul opus se situeaza insa sutele de executii ale regimului carlist impotriva Legiunii, inainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial.-

64