201

202

203

PRESIDENTIAL SYMPOSIUM

Noile cerinþe legislative de securitate radiologicã în radioterapie în perspectiva integrãrii europeneAngelica Preoteasa

Consilier Comisia Na]ional@ pentru Controlul Activit@]ilor Nucleare

Lucrarea prezintã noile cerinþe legislative de securitate radiologicã în radioterapie în perspectiva integrãrii europene carecuprind: sistemul legislativ, sistemul de autorizare, inspecþia, aplicarea sancþiunilor ºi evidenþele surselor. Reglementarea sursele deradiaþie trebuie sã asigure radioprotecþia lucrãtorilor, persoanelor din populaþie, trebuie sã previnã furtul sau deteriorarea, cât ºiutilizarea ilegalã de cãtre orice persoanã neautorizatã.

În prezent în România sunt cca. 3440 surse de radiaþii în medicinã, 2950 în industrie ºi în alte aplicaþii.În radioterapie sunt utilizate în prezent, în jur de 58 instalaþii de RX-terapie, 19 instalaþii de telecobaltoterapie, 5 instalaþii de

curieterapie ºi 5 acceleratoare liniare.Sistemul legislativ pentru practica de radioterapie cuprinde:• Legea nr. 111/1996, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare;• Normele fundamentale de securitate radiologicã, care sunt transpunerea DIRECTIVEI COMUNITÃÞII EUROPENE NR. 96/

29/EURATOM din 13 Mai 1996 „laying down basic safety standards for the protection of the health of workers and the generalpublic against the dangers arising from ionizing radiation“;

• Normele Privind Radioprotecþia Persoanelor în cazul Expunerilor Medicale la Radiaþii Ionizante, sunt transpunerea DirectiveiConsiliului 97/43/EURATOM din 30 iunie 1997 ºi s-au emis prin Ordin comun nr. 285 al Ministrului Sãnãtãþii ºi Familiei ºi nr. 79 /04.03.2002 al Preºedintelui CNCAN;

• Norme de securitate radiologicã în practica de radioterapie, aprobate prin Ordinul nr. 94 din 14 aprilie 2004 al preºedinteluiCNCAN ºi publicat în Monitorul Oficial al României nr. 532 din 14 iunie 2004;

• alte reglementãri, elaborate ca urmare a cerinþelor de implementare a directivelor europene.Ca urmare a implementãrii noilor cerinþe, pânã în prezent existã 42 de experþi în protecþie radiologicã care posedã permise de

exercitare de nivelul 3, emis de CNCAN din care 10 pentru practica de radioterapie.În vederea implementãrii noilor reglementãri care transpun legislaþia europeanã în radioprotecþie se va acorda o atenþie

deosebitã pentru îndeplinirea noilor cerinþe în radioterapie privind:• Angajamentul conducerii ºi declararea politicii de securitate radiologicã;• Managementul calitãþii;• Securitatea surselor ºi a instalaþiilor de radioterapie;• Securitatea radiologicã în cazul testelor de acceptare, la punerea în funcþiune ºi la utilizare;• Securitatea radiologicã la transportul materialelor radioactive;• Radioprotecþia operaþionalã;• Expunerile potenþiale, limitarea consecinþelor ºi planuri de urgenþã;• Evenimente ºi factori care contribuie la producerea accidentelor în radioterapie;• Raportarea la CNCAN a unui incident radiologic;• Expunerea medicalã;• Expunerea populaþiei;• Evidenþele surselor de radiaþii ºi raportãrile.

TUMORILE GINECOLOGICE: PROBLEME {I PERSPECTIVEPENTRU ROM#NIA LA %NCEPUT DE SECOL XXI

204

Aportul chirurgiei laparoscopice în tratamentul tumorilor ovarieneI. Munteanu, M. Craina, Elena Bernad

Clinica Universitarã de Obstetricã-Ginecolgie „Bega“, Timiºoara

În perioada 20 mai 1995 -31 august 2004, în Clinica Universitarã de Obstetricã-Ginecologie „Bega“ din Timiºoara s-au efectuatun numãr de 3763 intervenþii chirurgicale laparoscopice.

Diagnosticul de tumorã ovarianã a fost pus în 652 de cazuri, în ordinea frecvenþei instalându-se urmãtoarele tipuri de tumoriovariene:

• seroase – 388 cazuri;• endometriozice – 239 cazuri;• dermoid – 18 cazuri;• fibrom ovarian – 5 cazuri;• cancer – 2 cazuri.

În cazurile operate cu suspiciune de malignitate s-a efectuat examen extemporaneu la gheaþã. Toate cazurile au fost preoperatorcorect investigate clinic, ecografic ºi paraclinic (efectuarea markerilor tumorali). În cazurile operate cu suspiciune de malignitate s-au folosit endobag-uri pentru a evita diseminarea celulelor maligne. În cazurile confirmate laparoscopic ca fiind maligne s-a trecutla intervenþia clasicã.

Concluzii:1. În cazul tumorilor ovariene sigur benigne rezolvarea idealã este pe cale laparoscopicã;2. Chirurgia laparoscopicã oferã mari avantaje versus chirurgia clasicã (timp foarte scurt de spitalizare 24-48 h, numãr foarte

redus de complicaþii, vindecare biologicã foarte bunã, reinserþie socialã dupã aproximativ 7 zile).3. Opinãm pentru o conduitã foarte atentã în cazurile suspecte pentru a evita cea mai gravã complicaþie diseminarea.

Tendinþe ºi controverse în prevenþia cancerului de col uterinN. Ghilezan

Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca

Screening-ul citologic pentru cancerul de col uterin a fost ºi este un succes, concretizat printr-o reducere cu cca 50-75% amortalitãþii în þãrile avansate, dar pentru þãrile în curs de dezvoltare cancerul de col continuã sã rãmânã una din principaleleprobleme de sãnãtate publicã. În prezent, (Mandelblatt 2002) 80% din cancerele de col sunt înregistrate în aceste þãri, principalaexplicaþie fiind absenþa unor programe corecte de screening datoritã în special resurselor economice limitate. O anchetã recentã aOMS-ului, fãcutã în 28 centre din 20 þãri a constatat numeroase lacune în organizarea programelor de screening, recomandãrilepublicate fiind departe de a fi corect aplicate, una din concluzii fiind necesitatea implicãrii cu mai multã responsabilitate a organismelorde sãnãtate publicã (Anttila 2004). Chiar ºi în þãri avansate cum este Marea Britanie, în care screening-ul citologic a dus la scãdereadrasticã a deceselor prin cancer de col, au apãrut critici care susþin cã acest câºtig este totuºi prea mic pentru a justifica costurileeconomice ºi psihologice cu excepþia poate a unor puþine cazuri într-adevãr la mare risc (Peto 2004).

Controversele actuale asupra screening-ului cancerul de col uterin au fost declanºate de noile date asupra rolului etiologic ºicaracteristicile epidemiologice ale infecþiei cu papiloma virusurile umane HPV, analiza eºecurilor metodologiei clasice a citologieivaginale, a studiilor de cost-eficacitate ºi perspectivele introducerii în practicã a unor vaccinuri specifice.

Metodologia clasicã a prevenþiei cancerului de col uterin constã din citologie vaginalã urmatã de colposcopie cu biopsie ºifinalizarea terapeuticã a leziunilor precursor sau a cazurilor diagnosticate în stadii curabile. Aceastã metodologie prezintã câtevaneajunsuri importante cum sunt lipsa de sensibilitate în depistarea leziunilor CIN 2 ºi 3, supratratarea unor leziuni care pot regresa,necesitatea unor structuri dotate cu aparaturã ºi specialiºti de înaltã calificare precum ºi costul ridicat. Recunoaºterea roluluiinfecþiei cu HPV a dus la intercalarea unei etape intermediare de triere, între screening-ul citologic ºi diagnostic care permitestratificarea leziunilor identificate în funcþie de riscul de evoluþie ulterioarã (Solomon 2003). Introducerea testului HPV permitesepararea aspectelor atipice ale celulelor scuamoase cu semnificaþie nedeterminatã ASCUS, de leziunile scuamoase intraepitelialecu grad scãzut sau mai sever. Determinarea prezenþei infecþiei HPV ºi persistenþa acesteia, are avantajul simplicitãþii, rapiditãþii ºiaprecierii cantitative a riscului de boalã precum ºi monitorizarea eficacitãþii tratamentelor. Tendinþa actualã este de a recomandatestarea HPV pentru þãrile cu resurse limitate, ca primã etapã a screening-ului, citologia fiind rezervatã, dacã este cazul, pentrutrierea ulterioarã a leziunilor HPV pozitive.

Aceste progrese în controlul cancerului de col uterin prefigureazã trecerea de la screening-ul citologic la testarea HPV, ºi încontinuare perfecþionarea mijloacelor de diagnostic prin introducerea unor markeri biologici pentru infecþia HPV sau indicatori airiscului real de cancer de col care sã permitã concentrarea resurselor spre categoriile cu riscul cel mai ridicat. În final, o ultimã etapã,a introducerii unui vaccin anti HPV devine tot mai probabilã, ºi astfel riscul individual se va reduce practice fãcând posibilã evoluþiade la depistarea citologicã la o adevãratã prevenþie primarã cuplatã cu testarea HPV.

PRESIDENTIAL SYMPOSIUM / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:203-205

205

Evoluþia tratamentului cancerului de col uterinViorica Nagy

Universitatea de Medicinã ºi Farmacie „Iuliu Haþieganu“Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca

Cancerul de col uterin la ora actualã se considerã un model al tratamentului multidisciplinar. Pe plan mondial, de la primelehisterectomii lãrgite pe cale abdominalã efectuate în jurul anului 1880 ºi a primelor iradieri cu raze roentgen ºi aplicaþii de radiumpentru cancer de col uterin în jurul anului 1900, în anii 1970 s-a ajuns la asocierea chimioterapiei la tratamentele clasice.

Preocupãrile existente pe plan mondial legate de cancerul cervical sunt reflectate pe deplin ºi în studiile efectuate la InstitutulOncologic Cluj-Napoca (IOCN).

În tratamentul asociat radio-chirurgical IOCN are o lungã tradiþie, Prof. I. Chiricuþã fiind unul din promotorii acestei conduiteterapeutice. În radioterapie sunt consemnate rezultate remarcabile începând cu introducerea cobaltoterapiei în 1965, ºi apoi airadierii cu fotoni de energii înalte de 15 MV în 1994. Dupã asocierea chimioterapiei la iradiere din anul 1988, un prim studiuretrospectiv cuprinzând 193 paciente a sugerat superioritatea radio-chimioterapiei concomitente în cancerul de col uterin avansat,prin creºterea controlului local cu 6% ºi scãderea ratei metastazelor cu 5% faþã de radioterapia singurã. Aceste prime rezultateîncurajatoare au determinat elaborarea în IOCN a unui trial randomizat unicentric care a cuprins 600 paciente cu cancer de col uterinavansat tratate în perioada 1999-2002 ºi al cãrui rezultate preliminare au arãtat un beneficiu de 15% în supravieþuirea la 3 ani înfavoarea radio-chimioterapiei concomitente faþã de radioterapia singurã (75% vs 65%, p<0.001).

Într-un alt studiu, cãutând factorii de prognostic care pot influenþa rezultatele terapeutice, s-au dovedit semnificativi stadiulclinic (S5 ani: 88% în std. IIB, 52% în IIIA ºi 39% în IIIB), dimensiunea tumorii cervicale ºi statusul ganglionilor pelvini. În continuareun studiu efectuat în IOCN a evaluat ganglionii para-aortici diagnosticaþi computer tomografic, dimensiunea > 1 cm dovedindu-sesemnificativã, atât pentru supravieþuirea fãrã semne de boalã la 5 ani (45% vs 66%), cât ºi pentru eºecurile terapeutice (52% vs 28%).

În prezent este în derulare în IOCN un trial randomizat început în 2003 care comparã douã scheme de chimioterapie concomitentecu radioterapia ºi are ca obiectiv principal toxicitatea tratamentului ºi calitatea vieþii pacientelor, probleme care se aflã în centrulmultor studii internaþionale.

COLUL UTERIN

Epidemiologia cancerului colului uterin în judeþul TulceaN. Georgescu, N. Georgescu Jr.

Spitalul Judeþean, Clinica de Oncologie, Tulcea

În intervalul 1981-2003, cancerul colului uterin a reprezentat a II-III-a localizare neoplazicã la locuitoarele judeþului Tulcea.În intervalul studiat au fost luate în evidenþã 659 cazuri noi, în medie 29 cazuri noi anual (limite 15-54) cu o incidenþã medie de

21,39% femei (limite 11,2% - 40,31%). Distribuþia pe grupe de vârstã a fost:20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 70-79 peste 80 ani4,25% 19,42% 30,35% 21,4% 16,38% 7,9% 0,3%

În acelaºi interval au fost înregistrate 449 decese, anual în medie 20 decese (limite 9-30) cu o mortalitate medie de 14,57% (limite6,72 - 22,4). Analiza intervalului diagnostic – deces ne evidenþiazã o mortalitate excesivã în primele 24 luni din momentul diagnosticului:

6 luni 6-12 luni 13-24 luni 25-36 luni peste 36 luni35,2% 19,4% 15,6% 9,8% 20%

În momentul instituirii Registrului Teritorial de Cancer Tulcea, se aflau în evidenþa Cabinetului Judeþean de Oncologie (01.01.1981)103 cazuri cancer col uterin (prevalenþã 76,32% femei); la 01.01.2004 se aflau în evidenþã 313 bolnave (prevalenþã 226,22% femei).

Din totalul de 762 cazuri înregistrate (aflaþi la 01.01.1981+ cazurile noi înregistrate în intervalul 1981-2003) 52,36% proveneau dinmediul urban ºi 47,64% din mediul rural.

Pentru mediul urban nu sunt diferenþe semnificative între procentul populaþiei feminine urbane ºi cazurile de cancer al coluluiuterin. Pentru mediul rural consemnãm o dispersie neregulatã a cazurilor. Incidenþa, mortalitatea ºi prevalenþa pe localitãþi suntanalizate conform recomandãrilor UICC ºi ACS.

Datele standardizate pentru judeþ au fost comparate cu datele de literaturã – Globocan 2000 ºi American Cancer Society –Cancer Facts & Figures 2004.

PRESIDENTIAL SYMPOSIUM – COLUL UTERIN / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:205-208

206

Avantajele financiare ale introducerii sceening-ului citologic în patologia tumoralã a colului uterin, în judeþul AradL. Pãiuºan, C. Szekely, G. Furãu, Ana Szekely

Spitalul Clinic Municipal, Secþia de Oncologie Arad

Scopul lucrãrii de faþã este de a studia comparativ cheltuielile necesare pentru introducerea ºi efectuarea depistãriiprecoce a cancerului de col uterin prin metoda screening-ului citologic, comparativ cu cheltuielile prilejuite de tratarea boliicanceroase cervicale, la nivelul Judeþului Arad. S-au calculat costurile implicate de o testare citologicã prin metoda Papani-colaou, þinând cont de cheltuielile directe ºi indirecte apãrute. Având în vedere populaþia judeþului Arad, procentul reprezentatde femei, am calculat costul unei investigãri screening care sã cuprindã toate femeile din judeþ. Pentru ca aceastã acþiune sãfie finalizatã ar fi necesare 5 laboratoare de citologie ºi o perioadã de 3 ani. Am calculat apoi cheltuielile medii prilejuite decancerul cervical, þinând cont de stadiul bolii în momentul depistãrii. În final au fost comparate cele douã costuri ºi am pututconstata cã pentru fiecare dolar investit în sceening citologic se economisesc 5 dolari, cheltuiþi pentru tratamentul ºicosturile sociale ale cancerului cervical.

Aspecte histologice ºi moleculare ale leziunilor de col uterinDaniela Todea, Ioana Berindan Neagoe, O.Bãlãcescu, Raluca Budiu, Marina Bârsu, Silvia Coroianu, Roxana Ola,

Iulia Diaconu, Cristina BalteºInstitutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca

Cancerul de col uterin reprezintã una din localizãrile tumorale uºor de prevenit ºi facil depistabile, caracterizat de o perioadãlungã de evoluþie, cu leziuni precanceroase care progreseazã etapã cu etapã în diferite stadii înainte de a dezvolta o leziuneinvazivã. Leziunile colului uterin sunt în mare mãsurã curabile dacã sunt identificate înainte de progresiunea în cancere invazive.Cu toate acestea, cancerul de col uterin rãmâne una din tumorile cu morbiditate semnificativã fiind o cauzã majorã a mortalitãþiiîn rândul femeilor în lume, cu toate cã incidenþa sa a scãzut semnificativ în mod special în þãrile care au dezvoltat un program descreening.

Studiul nostru a evaluat un numãr de 52 cazuri de leziuni ale colului uterin. Unul din aspectele esenþiale urmãrite a fost analizaADN prin citometrie de flux pentru toate tipurile histologice, de la displazii la carcinoame scuoamoase invazive ºi adenocarcinoame.Rezoluþia analizei ADN este dependentã de factori multipli ce include viabilitatea ºi prezervarea þesutului, procedurile de marcareutilizate precum ºi performanþele citometrului de flux utilizat.

Toate leziunile au fost recoltate ºi prezervate la 20°C pânã la procesare. Populaþiile celulare au fost comparate cu populaþii decelule normale diploide, faþã de care s-a stabilit index ADN, respectiv populaþiile proliferative, diploide/aneuploide, aneuploide.Marcarea s-a efectuat cu iodura de propidium.

Din totalul neoplaziilor intraepiteliale cervicale de gradul I nici una din leziuni nu a prezentat populaþie aneuploidã. Din totalulleziunilor de grad II, 2 au prezentat populaþie diploidã/aneuploidã, iar 4 leziuni de grad III au prezentat populaþie aneuploidã.Carcinoamele squamoase au prezentat la 3 cazuri populaþie aneuploidã (C.S. in situ) precum ºi toate cazurile de carcinoamesquoamoase atât keratinate, cât ºi nekeratinizate au prezentat un index ADN pentru populaþii aneuploide. Nu s-au înregistratdiferenþe statistic semnificative între leziunile invazive ale colului uterin. Populaþia aneuploidã a fost identificatã în toate leziunileinvazive de col uterin.

Studiul nostru evidenþiazã o creºtere a populaþiei aneuploide de la leziunile precanceroase la cele invazive unde punctuldeterminant îl constituie CIN de grad III.

Morbiditate, mortalitate, modalitãþi ºi rezultate terapeutice în cancerul colului uterin, judeþul Sibiu 1992- 2001Valeria Vãleanu1, Valeria ªandru1, Mircea Basarabã2

Spitalul Judeþean, 1Clinica Oncologie ºi Radioterapie Medicalã, Sibiu,2Ambulatorul de specialitate Sibiu

Introducere/Obiective: Lucrarea îºi propune o analizã epidemiologicã a cancerului de col uterin în Judeþul Sibiu în perioada1992-2001, urmãrind morbiditatea ºi mortalitatea prin cancer de col uterin, precum ºi evaluarea modalitãþilor ºi rezultatelor terapeuticedin aceeaºi perioadã.

Material ºi metodã: A fost luat în studiu un lot de 576 paciente, care reprezintã cazurile noi din Judeþul Sibiu 1992-2001,repartizate pe stadii clinice cu predominenþã stadiilor clinice II ºi III, datele de morbiditate ºi mortalitate, distribuþia pe medii,distribuþia cazurilor noi în funcþie de vârstã. Supravieþuirile au fost calculate prin metoda Kaplan-Maier.

COLUL UTERIN / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:205-208

207

Rezultate: Rezultatele studiului sunt prezentate sub forma valorilor morbiditãþii ºi mortalitãþii prin cancer de col uterin, corelatecu numãrul de cazuri noi luate în evidenþã, structura cazuisticii, modalitãþile de tratament în funcþie de stadiul bolii, tehnica deiradiere ºi supravieþuirile obþinute.

Concluzii: Gravitatea cancerului de col uterin în Judeþul Sibiu, este demonstratã de cifrele de morbiditate ºi mortalitate, acestasituându-se pe locul II dupã cancerul de sân. Se constatã în perioada studiatã o creºtere a incidenþei ºi mortalitãþii pe lângã opredominenþã a stadiilor avansate. Supravieþuirea în aceastã perioadã oscileazã în jur de 40%, dovedind lipsa acutã în perioadastudiatã a unui diagnostic precoce ºi, nu în ultimul rând, a unui circuit al bolnavei cu cancer de col uterin, impunându-se oconlucrare mai eficientã cu serviciile de ginecologie, ºi reluarea acþiunilor de depistare activã a cancerului de col uterin, cu ofinanþare corespunzãtoare. Conduita terapeuticã a fost, în general, conform recomandãrilor ºi practicilor din IOCN, radioterapiafiind aplicatã numai sub forma radioterapiei externe, lipsind din dotare brahiterapia. Identificarea unor factori de prognostic care sãpermitã renunþarea la actul operator, în caz de piesã sterilã post radioterapie.

Rezultatele terapeutice în cancerul de col uterin avansat la Clinica Oncologicã Tg. MureºCornelia Togãnel

Spitalul Judeþean Mureº, Clinica de Oncologie medicalã ºi Radioterapie, Tg. Mureº

Obiective: studiul doreºte prezentarea experienþei Secþiei Radioterapie Tg. Mureº în ceea ce priveºte tratamentul cancerului decol uterin std. IIB- IIIB, fiind prezentate rezultatele obþinute referitoare la controlul local ºi supravieþuirea la cinci ani.

Material ºi metodã: în acest studiu retrospectiv au fost incluse 156 de paciente cu cancer de col uterin stadiul IIB-IIIB, tratateîn intervalul 1996-1999 prin radioterapie ºi radio-chimioterapie urmate de chirurgie la cazurile operabile. Diagnosticul ºi stadializareapacientelor s-a realizat dupã standardele stadializãrii FIGO. Supravieþuirea ºi controlul local au fost estimate prin metoda KaplanMeier, diferenþã statisticã procentualã fiind apreciatã cu testul c2.

Rezultate: supravieþuirea generalã a fost de 69% iar controlul local 63% la stadiul IIB, de 52% respectiv 28% stadiul IIIA, ºi 46%respectiv 12% la stadiul IIIB.

Rezultatele proiectului PCBE (Patterns of Care for Brachytherapy in Europe) în RomâniaO. Coza

Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca, UMF „Iuliu Haþieganu“ Cluj-Napoca

Introducere: La Conferinþa anualã a Societãþii Europene de Brahiterapie (GEC-ESTRO) ce a avut loc în 16 mai 2003 la Lübeck,Germania, a fost iniþiat un proiect de evaluare a brahiterapiei în þãrile europene (PCBE).

Material ºi metodã: Dupã validarea listei ESTRO a centrelor de radioterapie, fiecãrui centru confirmat i-a fost alocat un numãrunic de identificare ESTRO (ESTRO_ID) ºi o parolã unicã de acces a bazei de date. Evaluarea a fost efectuatã pe baza completãriion-line, la adresa http://www.canceruk.net/braceuro, a unui formular de cãtre responsabilul cu acest proiect nominalizat de cãtrefiecare centru. Datele necesare pentru perioada ianuarie 2002 – decembrie 2002 se referã la: dacã centrul respectiv furnizeazã saunu servicii de brahiterapie; numãrul ºi tipul de aparate de brahiterapie, sistemele de planning existente, numãrul de pacienþi trataþi,tipul de brahiterapie efectuat ºi tipul de localizãri tumorale tratate.

Rezultate: prima evaluare a acestui proiect a avut loc la Conferinþa Europeanã de Brahiterapie din mai 2004 în Barcelona,Spania. Din 17 centre de radioterapie confirmate în România au rãspuns în prim timp 12 (71%). Existã trei centre ce au efectuatbrahiterapie în 2002: Institutul Oncologic „Al.Trestioreanu“ Bucureºti, Spitalul Militar Central „Dr.Carol Davila“ Bucureºti ºiInstitutul Oncologic „I.Chiricuþã“ Cluj-Napoca cu un numãr de pacienþi iradiaþi de: 1226, 109 respectiv 609. Cvasitotalitatealocalizãrilor tumorale tratate au fost ginecologice: 1899 pacienþi (97.68%) ºi doar 45 pacienþi cu alte localizãri (2.31%).

Concluzii: Brahiterapia în România este insuficient dezvoltatã: numãrul de centre/ sisteme de brahiterapie funcþionale, ºi nu celexistent teoretic, este cu totul insuficient, comparativ chiar cu þãrile vecine. Situaþia este agravatã de limitarea tratamentelor latumorile ginecologice, localizãri importante ca ºi cancerul mamar, bronho-pulmonar sau de prostatã fiind inexistente din acestpunct de vedere. Pânã la urmãtoarea evaluare a acestui proiect, ce va avea loc în octombrie, la Congresul ESTRO în Amsterdam,lista centrelor de radioterapie din România va fi completã.

COLUL UTERIN / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:205-208

208

Eficacitatea tratamentului radioterapeutic. Cancerul pavimentos al colului uterin stadiul IILudimila Manastîrli, Mariana Gavriliuc, Ludmila Sîtnic, Tatiana Oglinda, V. Suicimezov, Ludmila ªvedova, Neonila Casian

Institutul Oncologic Chiºinãu, Republica Moldova

În tratamentul cancerului colului uterin stadiul II se aplicã radioterapia asociatã: telegamaterapia ºi brahiterapia. În brahiterapies-au folosit sursele Co-60 HDR cu diferite metode de fracþionare. În majoritatea cazurilor a fost aplicatã doza fracþie 7Gy, 1 ºedinþãîn 5 zile, doza sumarã 42-49Gy. Scopul studiului actual este analiza supravieþuirii de 5 ani a pacienþilor cu cancer pavimentos alcolului uterin stadiul II, dupã radioterapie asociatã cu regimul fracþionãrii în brahiterapie 7Gy în punct A. În studiu au fost incluºi160 pacienþi, la care s-a aplicat radioterapia în anii 1995-1999. La prima etapã s-a efectuat telegamaterapia cu Co-60, 2 câmpuri opuse16x14cm, 16x16cm, doza fracþie 2Gy. Dupã doza sumarã 12-14Gy s-a asociat brahiterapia, care se alterna cu telegamaterapia. Primullot – 110 pacienþi, la care componentul brahiterapie a constituit doza sumarã 42Gy în punct A. Al doilea lot – 50 pacienþi, la carecomponentul brahiterapie a constituit doza sumarã 49Gy în punct A. Vârstã pacienþilor a variat între 22 ºi 76 ani, cu frecvenþã maimare de vârstã între 45-55 ani. Rezultatul direct al tratamentului aplicat în ambele loturi a fost regresul deplin al tumorii. Supravieþuireade 5 ani a constituit în lotul I – 77,3% (85 pacienþi), în lotul II – 76% (38 pacienþi).

Concluzie: Radioterapia asociatã a cancerului pavimentos al colului uterin stadiul II este metodã de bazã, care asigurãsupravieþuirea de 5 ani în 76%-77,3% cazuri. Noi nu am menþionat diferenþa esenþialã între supravieþuirea de 5 ani în dependenþã dedoza sumarã în punct A cu fracþionarea 7Gy în brahiterapie. Studiul continuã.

OVAR

Principiile chimioterapiei în cancerul ovarianC. Szekely

Disciplina de oncologie, Facultatea de Medicinã Generalã, Univ. de Vest „V. Goldiº“ Arad

Cancerul ovarian în general, cel de origine epitelialã în special, este o neoplazie cu istorie naturalã previzibilã, principala eicaracteristicã fiind extensia peritonealã cu însãmânþarea timpurie a întregii cavitãþi abdominale, fiind un exemplu de cancer cuevoluþie loco-regionalã, documentabilã la majoritatea cazurilor în momentul diagnosticului. Din aceastã cauzã, chirurgia nu poatefi aproape niciodatã radicalã, chimioterapia ºi radioterapia post-operatorie fiind absolut necesare pentru obþinerea controluluipelvi-abdominal al bolii.

Cancerul ovarian bucurându-se de chimiosensibilitate relativ ridicatã, a beneficiat încã de la apariþia ei ca metodã de terapiesistemicã, de chimioterapie adjuvantã, cu ameliorarea semnificativã a controlului local ºi a supravieþuirii. Descoperirea sãrurilor deplatinã, dupã 1978 (CISPLATINA ºi CARBOPLATINA) a produs dublarea ratelor de rãspuns (clinic ºi patologic), atingând 62%,devenind în asociere cu Ciclophosfamida, combinaþia standard de prima linie. Dupã descoperirea Taxolului (PACLITAXEL), ratarãspunsurilor (RR) a crescut la 77%, în combinaþie cu DDP, combinaþia TAX+DDP (CBDCA) fiind consideratã la ora actualãprotocolul standard de linia I. Datoritã ratei ridicate a recidivelor abdominale, mai rar a reºutelor extra-abdominale (supradiafragmatice),chimioterapia de linia a II-a cu Topotecan, VP-16, Docetaxel, Vinorelbina, Gemcitabina sau Caelix, pot intra frecvent în arsenalulterapeutic al cancerului ovarian cu o ratã de rãspuns de max. 35%. Chimioterapia intraperitonealã ºi diferitele tehnici de radioterapienu ºi-au demonstrat superioritatea faþã de CT.

Perspective: creºterea intensitãþii dozelor de citostatice, sub protecþie de factori de creºtere ºi transplant autolog de mãduvã(sau celule progenitoare periferice) ºi descoperirea de citostatice noi (PSC 833-analog de cyclosporina).

Histopatologia tumorilor ovariene la limita malignitãþii (borderline): controverse ºi perspectiveR. Buiga1, Marina Bârsu2, Corneliu D. Olinici2

1Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricu]@“ Cluj-Napoca, 2UMF „I. Ha]ieganu“ Cluj-Napoca

Tumorile ovariene borderline au fost introduse de cãtre Taylor în 1929 ca o categorie provizorie, intermediarã întretumorile benigne ºi cele maligne. Termenul a fost consfinþit în clasificarea FIGO din 1968 a tumorilor ovariene, preluatãulterior de clasificarea OMS din 1973. Diagnosticul lor este exclusiv histologic ºi se realizeazã doar pe tumora primitivã. Prindefiniþie, tumorile borderline sunt tumori epiteliale fãrã invazie stromalã, dar care se deosebesc de corespondenþele lor

COLUL UTERIN – OVAR / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:208-211

209

benigne prin prezenþa atipiilor, mitozelor ºi pluristratificãrilor epiteliale. Cele mai frecvente tipuri sunt cel seros ºi mucinos, întimp ce tipurile endometrioid, cu celule clare ºi Brenner reprezintã raritãþi. Deºi se bãnuia de multã vreme cã reprezintã ocategorie heterogenã care adãposteºte entitãþi cu prognostic diferit, de-abia recent s-au fãcut progrese în recunoaºtereaunor subtipuri semnificative cum ar fi „tumorile micropapilare seroase“ (Burks, Kurman 1996), ºi subtipurile „intestinal“ ºi„mullerian“ ale tumorilor mucinoase. Tot de datã recentã este descoperirea importanþei extensiei extraovariene, mai precis atipului „invaziv“ sau „non-invaziv“ de implant peritoneal (Bell, Scully 1988). Aceste noi descoperiri, fãcute exclusiv prinmijloacele histopatologiei „clasice“ alimenteazã o controversã care opune douã dintre cele mai prestigioase ºcoli de patologieginecologicã (Kurman, Burks, Seidman vs Scully, Young, Kempson, Hendrickson) ºi a cãrei mizã este însãºi desfiinþareacategoriei tumorilor borderline.

Determinarea mutaþiilor genei p53 ºi exprimarea sa în cancerele ovariene.Valoarea prognosticã a markerului molecular p53

Ioana Berindan Neagoe, O. Bãlãcescu, R. Buiga, Carmen Ganea, Raluca Budiu, Roxana Ola, E. NeagoeInstitutul Oncologic „Prof. I.Chiricuþã“ Cluj-Napoca

Gena p53, cunoscutã ca genã supresoare tumoralã, prezintã mutaþii în peste 50% din toate cancerele umane. Studiulurmãreºte supraexprimarea proteinei p53 identificatã prin imunohistochimie ºi mutaþiile genei p53 identificate prin polimorfismconformaþional single-strand (SSCP) ºi secvenþiere a ADN pe 24 cazuri de cancere ovariene. Rezultatele noastre subliniazãstrânsa corelaþie între mutaþiile genei p53 ºi supraexprimarea proteinei p53 ca urmare a mutaþiilor survenite prin transformareamalignã. Scopul acestui studiu a fost evaluarea mutaþiilor genei p53 ºi determinarea supraexprimarii genei pentru cazurile la cares-au identificat mutaþii precum ºi corelaþiile cu evoluþia bolii. Toate cazurile intrate în studiu se întind pe o perioadã de 5 ani,piesele tumorale fiind incluse la parafinã. S-au utilizat tehnici specifice de extracþia ADN ºi protocoale de SSCP ºi secvenþierepentru ADN extras din parafinã. În paralel toate tumorile au fost evaluate imunohistochimic pentru proteina p53. S-a demonstrato asociere statistic semnificativã între marcarea pentru p53 imunohistochimic ºi mutaþiile p53. Gradul tumoral, stadiul ºisupravieþuirea bolnavelor a fost moderat asociatã cu p53 imunohistochimic pozitiv. Pacientele care au prezentat mutaþii alegenei p53 au avut o supravieþuire mai scurtã. Studiul nostru demonstreazã cã atât mutaþiile genei p53 cât ºi supraexprimareaproteinei prezintã fiecare în parte corelaþie cu supravieþuirea pacientei dar rolul de marker molecular este dat de relaþie între celedoua evaluãri.

Chimioterapia de linia întâi în cancerul ovarianMaria Turdean

Secþia Oncologie Medicalã, Spitalul Clinic Judeþean Cluj

Cancerul ovarian ocupã locul V ca frecvenþã în cadrul afecþiunilor neoplazice la femei ºi este principala cauzã de decesprin cancer genital la femeile din SUA ºi Europa de Vest. În anul 2000, s-au înregistrat 202.250 cazuri noi de cancer ovarian ºi124.381 decese. În ultimii ani, progresele realizate în tratamentul cancerului ovarian au dus la creºterea supravieþuirii la 5 anila 52%, comparativ cu 37% în 1976. Din nefericire, majoritatea pacientelor (75-80%) cu cancer ovarian prezintã stadii avansatede boalã. Tratamentul standard pentru aceastã categorie este intervenþia chirurgicalã (histerectomie totalã, salpingooforectomiebilateralã, omentectomie ºi limfadenectomie) urmatã de chimioterapie. Chiar dacã chimioterapia de linia întâi poate fi diferitãde la un clinician la altul, de la o þarã la alta, este unanim acceptat cã platina constituie baza tratamentului ºi cã nu suntdiferenþe între rezultatele terapeutice cu Cisplatin vs Carboplatin atât ca monoterapie, cât ºi în combinaþie. În ciuda a peste50 trialuri randomizate, la începutul anilor ’90, CT de linia întâi în cancerul ovarian avansat a rãmas nerezolvatã. Rezultatelea 5 meta-analize, cuprinzînd 45 trialuri ºi aproape 10.000 pacienþi, aratã cã tratamentul cu platinã este mai bun în comparaþiecu tratamentul fãrã platinã, cã platina în combinaþie este mai bunã decât monoterapia cu platinã. Combinaþia cisplatin-ciclofosfamidã a fost consideratã tratament standard pentru mulþi ani, mai ales în SUA. La începutul anilor 90 s-a introdus întratamentul cancerului ovarian un nou agent-paclitaxel. Rezultatele trialurilor GOG111 ºi OV10 aratã diferenþe semnificativeîn favoarea combinaþiei platinã-paclitaxel vs tratament standard, în termeni de RR, TTP, SV. Chimioterapia standard de liniaîntâi pentru cancerul ovarian este, astãzi, consideratã combinaþia platinã-paclitaxel. La majoritatea pacienþilor cu cancerovarian avansat se obþine remisiune completã clinic dupã chirurgia de citoreducþie urmatã de chimioterapie cu platinã-paclitaxel, dar majoritatea cazurilor vor recidiva în primii 2 ani. Noi strategii terapeutice, noi droguri, noi combinaþii facobiectul unor trialuri în derulare.

OVAR / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:208-211

210

Chimioterapia de linia II în cancerul ovarianCristina Cebotaru

Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj

Cu toate cã majoritatea pacientelor cu cancer ovarian avansat vor intra în remisiune completã dupã chirurgie citoreductivã ºichimioterapia de linia I cu taxani- carboplatin, timpul median pânã la reºutã este de sub 2 ani.

Selectarea modalitãþilor de tratament ºi a regimurilor citostatice pentru pacientele cu cancer ovarian recidivat se bazeazã petipul chimioterapiei iniþiale ºi rãspunsul primar la tratament. Pacientele cu neoplasm ovarian recurent pot fi împãrþite în douã marigrupe cu prognostic diferit. Pacientele cu reºuta bolii dupã un interval mai mic de 6 luni au un prognostic mai rezervat, care seapropie de cel al pacientelor care progreseazã în cursul chimioterapiei de linia I. Pentru pacientele cu interval liber de boalã depeste 6 luni sau chiar 1 an, prognosticul este mult mai favorabil, datoritã eficienþei chimioterapiei de salvare ºi a citoreducþieisecundare. Pacientele chemoresponsive la prima linie cu interval liber de boalã mai lung de 6 luni vor fi retratate cu schemainiþialã conþinând taxani ºi platinã, cu o ratã de rãspunsuri complete de 70% ºi parþiale de 20%.

Pentru pacientele chimiorefractare la linia I sau la retratament cu taxani-platinã, au fost utilizaþi diverºi alþi agenþi, dar cu o ratãde rãspuns semnificativ mai micã (topotecan, etopozid oral, caelyx, gemcitabina, vinorelbina, ifosfamida, tamoxifen). Din acestconsiderent, la aceste paciente trebuie încurajatã participarea în trialuri cu droguri noi ºi modalitãþi experimentale (chimioterapieîn doze mari cu autotransplant de celule stem, reversori ai chimiorezistentei, imunoterapie, anticorpi monoclonali, terapie genicã).

Particularitãþi ale evoluþiei ºi tratamentului în tumorile ovariene la adolescenteDana Cernea, ªtefania Neamþu, Emilia Mihuþ, Rodica Coznarovici

Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj, Secþia Oncopediatrie

Scopul lucrãrii este de a identifica particularitãþile legate de diagnosticul, evoluþia ºi rãspunsul la tratament al pacientelor cutumori ovariene cu vârste sub 18 ani.

Material ºi metodã: În cazuistica Secþiei de Oncopediatrie a Institutului Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj au fost tratate înperioada 1989-2001 ºase paciente cu tumori ovariene. Ele au avut vârste cuprinse între 13 ºi 17 ani. Toate pacientele au provenit dinsarcini normale, naºtere fiziologicã la termen, greutate normalã la naºtere. Debutul bolii a fost cu dureri abdominale ºi pelvine,astenie, inapetenþã, scãdere în greutate, iar la examenul clinic obiectiv palparea unei mase tumorale abdominale. Chirurgia a fostprimul tratament la toate pacientele. Amploarea intervenþiei chirurgicale a fost dictatã de extinderea intraabdominalã a bolii (metastazeepiploice, adenopatii retroperitoneale, bilateralizare). Examenul histopatologic a arãtat disgerminom ovarian la trei paciente,teratocarcinom la douã paciente ºi teratom imatur la o pacientã. Intervenþia chirurgicalã a fost urmatã de chimioterapie. Pacientelecu teratocarcinom au urmat 3 cicluri chimioterapie tip VAB VI cu remisiune completã. Celelalte paciente au urmat între 3 ºi 6 ciclurichimioterapie tip BEP. Pacienta cu teratom imatur a fost cu boala cea mai avansatã local ºi a prezentat o evoluþie mai aparte curecidive locale ºi reintervenþii repetate.

Rezultate: Toate pacientele sunt în viaþã. Durata supravieþuirii este cuprinsã între 3 ºi 15 ani de la diagnostic. Urmãrirea acestorpaciente care sunt supravieþuitori de lungã duratã, pune probleme deosebite. Se urmãresc aspecte legate de dezvoltarea somaticãºi hormonalã precum ºi posibilele efecte tardive ale tratamentului asupra fertilitãþii.

Concluzii: Tumorile ovariene la adolescente se încadreazã în grupul tumorilor germinale, un grup heterogen de tumori diferiteca istorie naturalã ºi histologie. Ele reprezintã 2/3 din tumorile maligne care apar în primele douã decade de viaþã. Disgerminoameleºi teratoamele sunt printre cele mai frecvente tipuri histologice. Tratamentul de elecþie este chirurgia urmatã de chimioterapie.Rezultatele, privite prin prisma supravieþuirii de lungã duratã, sunt de 95-100% pentru disgerminoamele cu boalã limitatã ºi de 60-98% pentru alte tipuri histologice.

Intervenþii chirurgicale combinate în cancer ovarian avansatA. Gudima, N. Eºanu, Elena Gudima, S. Roºca

Institutul Oncologic Chiºinãu, Republica Moldova

Eforturile insistente din ultimii zece ani nu au adus progrese considerabile în tratamenul cancerului ovarian avansat. Diagnosticul,ca regulã tardiv ºi agresivitatea biologicã a tumorii fac ca prognosticul la aceºti pacienþi sã fie sumbru. Actualmente doar intervenþiachirurgicalã „agresivã“ îi poate inspira pacientei o ºansã cât de cât mai luminoasã.

Material ºi metode: În studiu au fost incluse 16 bolnave cu cancer ovarian std. III a-c, dupã FIGO, tratate în InstitutulOncologic din Republica Moldova în perioada 2000-2003, cãrora li s-au efectuat operaþii combinate. La 8 paciente volumul

OVAR / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:208-211

211

operaþiei a fost de histerectomie totalã cu anexele bilaterale, extirparea omentului în bloc cu ligamentul gastrotransversal ºihemicolonectomie pe dreapta. La 4 paciente pe lângã operaþia ginecologicã s-a efectuat extirparea omentului în bloc cutransversul ºi ligamentul gastrotransversal, iar la 4 paciente rezecþia anterioarã a rectosigmei. În toate cazurile, integritateatractului intestinal a fost restabilitã prin anastamozã. Radicalismul operaþiilor a fost apreciat ca suboptimal, tumora rezidualã >2cm. Intra ºi postoperator nu s-au înregistrat complicaþii. Ulterior, la toate pacientele li s-au administrat câte 6 cure depolichimioterapie, dupã schema CAP-1, la interval de 1 lunã. Media perioadei libere de recidive a constituit 18,6 ± 3,4 luni. Mediade supravieþuire a fost de 32,2 ± 4,5 luni.

Concluzie: Operaþiile combinate pe tractul gastrointestinal la pacientele cu cancer ovarian avansat nu mãresc numãrulcomplicaþiilor intra ºi post operatorii ºi amelioreazã rezultatele tratamentului combinat.

ENDOMETRU

Actualitãþi în cancerul de endometruD. Ona, F. Stamatian

Clinica I Obstetricã- Ginecologie, U.M.F. „Iuliu Haþieganu“ Cluj-Napoca

Cancerul endometrial reprezintã la ora actualã cea mai frecventã afecþiune malignã genitalã femininã. Acest lucrurezidã din faptul cã asistãm la o scãdere a incidenþei cancerului de col, o depistare precoce a lui, la creºterea speranþei deviaþã ºi utilizarea corectã a terapiei de substituþie hormonalã în menopauzã. Deºi este un cancer uºor de diagnosticat încãdin stadiile precoce, datoritã unor erori în prevenþie ºi terapie numãrul cazurilor este în creºtere, afectând în specialcategoria femeilor aflate în menopauzã, dar ºi categoria femeilor tinere din perimenopauzã. În apariþia cancerului deendometru apar o serie de factori de risc, dintre care cei mai mulþi se asociazã cu stimularea endometrului de cãtreacþiunea neantagonizatã a estrogenilor. Trebuiesc amintiþi dintre aceºti factori: nuliparitatea, ciclurile anovulatorii,menopauza tardivã, excesul ponderal, diabetul, HTA, tulburãri de flux menstrual induse de distrofii ºi tumori ovarienesecretante, terapia hormonalã incorect administratã.

Din punct de vedere histologic principalele tipuri de cancer endometrial sunt adenocarcinomul (65%) ºi adenocantomul(22%). Subtipurile rãmase sunt carcinomul papilar seros, adenocarcinomul cu celule clare, carcinomul adenoscuamos ºicarcinomul secretor. Diferenþierea histologicã se coreleazã cu adâncimea invaziei în miometru, metastazele limfatice periaorticeºi pelvine ºi supravieþuirea globalã la 5 ani. Clasificarea în 3 grade a adenocarcinomului este determinatã de tipul arhitecturalal creºterii celulare ºi caracteristicele nucleului. (FIGO 1989). Existã aspecte anatomo-patologice considerate ca faze precursoarea cancerului de endometru, reprezentate de hiperplaziile de endometru. Ele se dezvoltã pe fondul unui endometru proliferativºi se clasificã în funcþie de criterii histologice în hiperplazii simple ºi complexe, au forme atipice ºi cancerul in situ. Un rolimportant în evaluarea diagnosticã ºi stadialã revine simptomatologiei. Majoritatea femeilor cu carcinom endometrial au casimptom dominant metroragia sau leucoreea, complicate sau nu de durere, asociatã în caz de stenoze cervicale cu piometrie.Sângerãrile anormale în peri ºi postmenopauzã trebuiesc corect interpretate, posibilele cauze locale uterine fiind reprezentatede atrofia de endometru, polipii endometriali, tratamentul de substituþie hormonalã cu estrogeni, hiperplazia de endometru ºicancerul uterin.

Examenul fizic deceleazã semnele locale sau generale, a cãror interpretare duce la aprecierea invaziei locale sau la distanþã acancerului. O atenþie deosebitã trebuie acordatã depistãrii metastazelor, ºtiut fiind faptul cã diseminarea limfaticã principalã este ceapelvinã, iar diseminarea pe cale sanghinã este la distanþã (plãmân, ficat, oase).

Examinãrile paraclinice ce complecteazã diagnosticul cancerului de endometru sunt reprezentate de metode ce impunatitudine terapeuticã în funcþie de rezultatul lor, cu aprecierea stadiului leziunii ºi gradului de diferenþiere celularã, multe dintreaceste metode putându-se efectua ambulator, iar rezultatele corect interpretate ar reduce rata de mortalitate din cancerul deendometru. Trebuiesc amintite ca metode de rutinã: biopsia de endometru precedatã de histerometrie ºi succedatã la nevoie de unchiuretaj endocervical, histeroscopia, ultrasonografia cu urmãrirea grosimii endometrului ºi aprecierea rezultatelor în funcþie devârstã. La diagnosticul stadial contribuie ºi tomografia computerizatã, RMN-ul, cistoscopia, urografia, clisma cu bariu sauproctosigmoidoscopia, radiografia de torace ºi determinarea CA125, investigaþii ce sunt dictate de simptomatologia clinicã, examenfizic ºi restul analizelor.

Stadializarea clinicã elaboratã de FIGO în 1971 se adreseazã cazurilor care fie datoritã stãrii clinice fie datoritã extinderiicancerului nu beneficiazã de tratament chirurgical. Prin aplicarea unor metode de ameliorare a asistenþei medicale pre ºi postoperatoriiºi a tehnicilor chirurgicale s-a ajuns la o creºtere a ratei de operabilitate.

OVAR – ENDOMETRU / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:211-214

212

Pacientele ce beneficiazã de acest tratament trebuiesc stadializate chirurgical procedeu ce cuprinde (dupã FIGO 1988)recoltarea de hidrid peritoneal, explorarea abdomenului ºi pelvisului, histerectomie totalã extrafascialã cu anexectomiebilateralã, urmatã de deschiderea piesei intraoperator, pentru aprecierea invaziei intramiometrialã, excizia leziunilor metastaziceganglionare. Aceastã stadializare chirurgicalã are un rol important în decizia aplicãrii tehnicilor adjuvante postoperatoriiameliorând rata de supravieþuire, decizie la care contribuie însãºi factorii individuali de prognostic.

Metodele de terapie sunt adaptate stadiului bolii. În stadiul I, pacientele cu grad 1 sunt considerate cu risc scãzut, iarintervenþia chirurgicalã singurã este consideratã tratamentul adecvat. Tehnica chirurgicalã este cea clasicã, cu abordareprintr-o incizie medianã pubo-ombilicalã, evaluarea ganglionilor fiind discutabilã. Histerectomia pe cale vaginalã poate fiio indicaþie la pacientele obeze, cu rezervele pe care le ridicã tehnic anexectomia ºi imposibilitatea de explorare a abdomenului.Laparoscopia se impune ca o metodã de asistenþã a histerectomiei pe cale vaginalã sau ca tehnicã de exerezã de organ,necesitând o experienþã specificã. Histerectomia radicalã nu amelioreazã supravieþuirea pacientelor în stadiul I. Pacientelecu risc intermediar ºi crescut, în stadiul I cu grad 2-3, beneficiazã de intervenþie chirurgicalã urmatã de radioterapieintravaginalã sau externã. Hormonoterapia bazatã pe acþiune compuºilor progesteronici a fost încercatã în tratamentelerecidivelor tumorale, putând fi utilã având reacþii adverse reduse. Chimioterapia se pare cã nu amelioreazã rata recidivelorîn cancerul de endometru.

În stadiul II, este invadat ºi cervixul existând ºi riscul diseminãrii metastazice în ganglionii limfatici pelvieni ºi paraaortici. Astfel,intervenþia chirurgicalã precedatã de iradiere externã sau intravaginalã sau intervenþia chirurgicalã urmatã de iradiere pelvianã,externã cu câmp extins sau intravaginalã, sunt metode cu rezultate foarte bune.

În stadiile clinice III ºi IV, tratamentul trebuie sã fie individualizat, fiind o combinaþie a tratamentului chirurgical respectândtimpi ce se adapteazã în funcþie de situaþia anatomicã localã, cu o radioterapie postoperatorie combinatã sau nu cu untratament progesteronic sau chimioterapie. Pacientele inoperabile beneficiazã de radioterapie localã apreciind raportulbeneficiu-risc, în funcþie de starea clinicã a lor. Tratamentul recidivelor trebuie sã fie individualizat, el depinzând de localizare,dimensiuni, manifestãri clinice, implicând proceduri de evidare pelvinã totalã, radioterapia, chimioterapie sau hormono-terapie.

Cel mai important obiectiv în cancerul de endometru îl reprezintã prevenirea lui, deziderat ce se bazeazã pe studiul epidemio-logic cu îndepãrtarea factorilor de risc ºi aplicarea pe scarã largã a metodelor de diagnostic paraclinic.

Cancerele de endometru din punctul de vedere al Registrului Teritorial de Cancer Bihor în perioada 1990 1999Morvay Szabo Edina

Spitalul Judeþean Bihor, Clinica de Oncologie medicalã ºi Radioterapie, Oradea

Obiectivul studiului: o revizuire a cazurilor de cancer de endometru înregistrate la Registrul Teritorial de Cancer Bihor înperioada 1990-1999.

Material ºi metodã: am studiat fiºa Onc. 1, fiºa Onc 2, foile de observaþie clinicã, fiºele de radioterapie ºi registrele de anatomiepatologicã.

Rezultat: în perioada 1990-1999 la Registrul Teritorial de Cancer Bihor au fost înregistrate un numãr de 401 cazuri de cancer deendometru dintre care 327 cazuri 81,55% au fost înregistrate activ ºi 74 de cazuri 18,45% pasiv (declarate la deces). Vârsta minimã23 de ani, vârsta maximã 92, media ºi mediana 60; cele mai reprezentate grupe de vârstã fiind 51-60 ºi 61-70 de ani. Repartiþia pestadiul clinic a fost: std. I 108/327 cazuri (33,03%), std. II 34/327 cazuri 10,41%, std. III 19/327 cazuri 5,81% ºi std. IV 17/327 cazuri5,20%; FS 149/327 cazuri 45,57%. Incidenþa cancerului corpului uterin prezintã o curbã uºor ascendentã cu 6,53 la 100.000 locuitoriîn 1990 ºi 17,84 la 100.000 locuitori în 1999, prezentând un vârf în anul 1993. Raportat la populaþia femininã a judeþului Bihor incidenþacreºte de la 3,32 la 100.000 de femei la 9,32 în 1998 cu un vârf în anul 1993 (7,8 la 100.000) Din 327: operaþi au fost 320 (97,86%) iradiaþi141/327 (43,12%), operaþi + iradiaþi 133 (94,33%). Supravieþuirea globalã la toate stadiile la 5 ani a fost de 75,29% pentru stadiul I de87,96%, pentru stadiul II 67,65%, pentru stadiul III de 36,84%, pentru stadiul IV 23,53% ºi 75,84% pentru cazurile nestadializate înRTC.

Concluzii: Cancerul de endometru reprezintã 21,6% din totalul cancerelor ginecologice la femei. Înregistrareacazurilor de cancer de endometru este deficitarã prin procentul de 18% din cazuri declarate la deces, prin lipsa stadializãriiîn evidenþele RTC pentru 45% din cazuri. Ca deficienþe majore ale înregistrãrii cazurilor de cancer de endometru sediscutã comunicarea incompletã între RTC- serviciul de chirurgie ºi radioterapiie, studiul incorectã a mortalitãþii datoritãlipsei de consemnare pe certificatele de deces la punctul II diagnosticul de cancer atunci când cauza decesului nu afost cancer.

ENDOMETRU / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:211-214

213

Carcinoamele endometriale – forme patogenetice ºi factori de prognosticLiliana Resiga1,Viorica Nagy1,2,Milena Duma1,Iulia Diaconu1,A. ªerban2,3,N. Todor1,

C. D. Olinici1,2

1Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“, Cluj-Napoca; 2 U.M.F. „Iuliu Haþieganu“, Cluj-Napoca; 3Spitalul Clinic deAdulþi, Cluj-Napoca

Carcinomul endometrial este printre cele mai frecvente neoplazii ale tractului genital feminin. În urma studiilor clinico-patologice,imunohistochimice ºi genetice-moleculare din ultimele douã decade s-a formulat un model dualist al patogenezei carcinoamelorendometriale rezultat din douã tipuri de leziuni precursoare: (1) hiperplazia (atipicã) ºi (2) carcinomul intraepitelial endometrial. Înconcordanþã cu aceste studii, evaluãm cazuistica din baza de date a Institutului Oncologic Cluj-Napoca din perioada 1998-2004.

Pentru cazuistica întregii perioade se efectueazã o analizã statisticã generalã ºi a factorilor de prognostic clasici. Pe subloturi seefectueazã analiza statusului receptorilor hormonali (Rh), a markerului de proliferare Ki67 ºi a supraexpresiei genei p53 prinimunocoloraþii cu anticorpi primari DAKO ºi sistem de detecþie ABC cu DAB (LSAB).

Rh se coreleazã cu forma patogeneticã I, gradul ºi stadiul mici. Supraexpresia p53 este corelatã cu stadii avansate, grad înalt ºiforma patogeneticã II. Rh ºi p53 sunt în raport invers. Ki67 pare sã fie factor independent.

Pentru caracterizarea leziunilor endometriale, mai ales a celor de graniþã, se impune ºi introducerea unor metode cantitative-parametri morfometrici.

Curieterapia în cancerul de endometru – implicaþii în modificarea ghidului terapeuticG. Kacsó

Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca, UMF „Iuliu Haþieganu“ Cluj-Napoca

Cancerul de endometru este cea mai frecventã tumorã ginecologicã în SUA ºi Europa Occidentalã. Indicaþiile curieterapiei aucrescut considerabil în ultimii ani datoritã :

1) practicãrii tot mai frecvente a limfadenectomiei pelvine, ca stadializare celioscopicã prealabilã histerectomiei sau asociatãacesteia în acelaºi timp operator (curieterapia endocavitarã adjuvantã).

2) majorãrii proporþiei de paciente vârstnice (> 75-80 ani) diagnosticate în stadii I dar inoperabile datoritã contraindicaþiilormedicale (curieterapia utero-vaginalã exclusivã sau asociatã RTE)

3) eficacitãþii ca tratament de « salvare » în recidivele vaginale, în sau în afara volumului anterior iradiat (curieterapia interstiþialã).4) lipsei unui beneficiu statistic semnificativ asupra supravieþuirii globale al RTE adjuvante postoperator, pe lângã un plus de

10- 15 % toxicitate tardivã severã.5) iatrogenitãþii minime a curieterapiei, cu < 1% complicaþii tardive G3-4 RTOG.6) convergenþei rezultatelor retrospective mature privind eficacitatea curieterapiei exclusive postoperator.În secvenþã adjuvantã postoperator, în stadiile I- II, pN0, în absenþa embolilor limfatici sau/ ºi a unei histologii agresive tip

sarcom sau adenocarcinom seros, papilar ori cu celule clare, stadiile IA-B G1- 2 nu necesitã tratament suplimentar, indicaþiilecurieterapiei endovaginale (tranºã de rezecþie + 1/3 superioarã a vaginului) fiind :

– stadii IA-B G3, IC G1-2 sau IIA G1-2 dar cu infiltraþie < 1/ 2 miometru: curieterapie– IC G3: curie singurã sau RTE+/– curie „boost“ (topografie istmicã sau pan-uterinã)– IIA G3 sau orice IIA cu infiltraþie > 1/2 miometru, IIB: RTE + curie „boost“.Tehnica este majoritar cu debit înalt (HDR- Ir 192), rapidã, ambulatorie, fãrã expunerea personalului medical. Nu existã scheme

adjuvante standard; clasic se administreazã 1 fracþiune/sãptãmânã, doza este prescrisã la 5 mm profunzime faþã de suprafaþaaplicatorului, opþiunile fiind între 3fr x 7 Gy (SUA), 4fr x 6 Gy (Europa) sau regimuri echivalente a/b = 10 pentru curieterapiaexclusivã, la 4- 6 sãptãmâni postoperator, respectiv 1 fr de 6 Gy în sãptãmâna care succede RTE 46 Gy/23 fr/ 5 sãptãmâni în caz deasociere RTE- curie postoperatorie.

În curieterapia utero-vaginalã exclusivã doza recomandatã este 7 fr x 7Gy HDR = 70 Gy echivalent LDR, doza prescrisã înpunctul A ºi optimizatã pe „clinical target volume“ (CTV) definit 3D imagistic (tomografie computerizatã sau de preferat RMN).

Pentru cazurile inoperabile, curieterapia completeazã 40-50 Gy ai RTE astfel încât doza totalã la nivelul seroasei uterine sã fie de75- 80 Gy (4 fr x 7 Gy sau – în caz de protecþie centropelvinã la 25 Gy pentru câmpurile A :P ale RTE- 6 fr x 7 Gy).

Recidivele vaginale beneficiazã de curieterapie interstiþialã 65-75 Gy echivalent, pe izodoza de referinþã sau optimizat pe CTVdefinit 3D imagistic (LDR/ HDR sau PDR) în funcþie de volumul, topografia recidivei respectiv doza de RTE deja administratã cuocazia tratamentului primar.

Detalii tehnice ºi cazuri practice vor fi prezentate cu ocazia Congresului.

ENDOMETRU / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:211-214

214

Eºecuri terapeutice în cancerul de endometru tratat la Institutul Oncologic Cluj, în perioada 1999-2001Claudia Ordeanu1, S. Gavriº1, O. Coza1,2, Viorica Nagy1,2

1Institutul Oncologic „Prof. I.Chiricuþã“ Cluj-Napoca, 2UMF „Iuliu Haþieganu“ Cluj-Napoca

Introducere/Obiective: Scopul acestui studiu este determinarea eºecurilor terapeutice, precum ºi a principalelor cauze aleacestora, în cancerul de endometru.

Material ºi metodã: În perioada ianuarie 1999 – decembrie 2001, la Institutul Oncologic Cluj-Napoca, 254 de paciente au fosttratate pentru cancerul de endometru. Caracteristicile pacientelor: vârsta medie a fost 57 ani (cuprinsã între 36-79 ani); tipulhistologic: adenocarcinom endometrioid – 217 paciente, adenocarcinom papilar – 13 paciente, carcinom scuamos 9 paciente,carcinom cu celule clare – 7 paciente, carcinom nediferenþiat 6 paciente ºi carcinom seros 2 paciente; repartiþia pe stadii: stadiul 0– 4 paciente, stadiul I – 172 paciente, stadiul II – 48 paciente, stadiul III – 28 paciente ºi stadiul IV – 2 paciente. Tratamentul aconstat, pentru stadiul 0-I, din chirurgie, asociat sau nu cu iradiere externã, sau brahiterapie exclusivã; pentru stadiile II, III ºi IV –chirurgie exclusivã sau chirurgie + brahiterapie, sau radioterapie externã + chirurgie.

Rezultate: Principala cauzã de eºec a fost recidiva centralã: 14 paciente din totalul de 30 al recidivelor (46,6%); 12 paciente audezvoltat recidiva la distanþã, dintre care 8 au prezentat metastaze hematogene, iar 4 paciente au prezentat metastaze ganglionarepelvine; 4 paciente au prezentat evoluþie, asociatã cu eºec la distanþã.

Concluzii: Principalul factor de prognostic rãmâne stadiul bolii; principala cauzã de eºec este recidiva centralã, 46,6%; a douacauzã de eºec este reprezentatã de metastazele la distanþã. Este necesarã administrarea tratamentului adjuvant în cancerul de corputerin obligatoriu din stadiul II al bolii.

Cancer seros – papilar al endometrului

A.Gudima, Tatiana Antipina, Elena Gudima, S. Roºca, E. GoroºencoInstitutul Oncologic Chiºinãu, Republica Moldova

Introducere: Cancerul endometrial este o tumorã preponderent heterogenã ºi în 85-90% cazuri prezintã adenocarcinomendometrial. Din formele rare ale tumorilor endometrului, cancerul seros-papilar ocupã primul loc ºi se înregistreazã dupã diferiþiautori în limitele 2,5-12% cazuri. Particularitãþile biologice fac ca, cancerul seros-papilar al endometriului sã decurgã agresiv,afectând cavitatea abdominalã.

Material ºi metode: Studiul este bazat pe analiza a 9 cazuri de cancer seros-papilar al endometrului, tratate în perioada 2000-2003. Vârsta medie a pacientelor: 62,3±4,1 ani. Distribuþia: dupã stadii: std. I -2 cazuri, std. II-3 cazuri, std. III-IV – 4 cazuri. Toatepacientele au fost supuse tratamentului chirurgical: histerectomie totalã cu anexele bilaterale – 5 cazuri, histerectomie totalã cuanexele bilaterale ºi rezecþia omentului – 4 cazuri. Pacientele cu std. I-II postoperator au primit tratament radioterapeutic asociat, cudoza sumarã pe bazinul mic de 40-42 Gy ºi 12 Gy endovaginal la adâncimea de 2,5 cm. Bolnavelor cu std. III-IV li s-au administratde la 3 pânã la 6 cure de chimioterapie dupã schema CAP ºi radioterapie pe bazinul mic. Durata medie a timpului fãrã recidive lapacientele cu std. I-II a fost de 24,4±7,5 luni, iar la pacientele cu std. III-IV de 8,3±4,7 luni. Supravieþuirea la 3 ani a constituit 22,2%.

Concluzii: Astfel, cancerul seros-papilar al endometriului prezintã o formã agresivã a cancerului endometrial ºi necesitã studiicooperate pentru evaluarea metodelor ºi tacticii de tratament.

VARIA

Greºeli ºi risipã în oncologieS. Pop

Spitalul Judeþean, Clinica de Oncologie medicalã ºi Radioterapie, Satu-Mare

Societãþile democratice cheltuiesc sume tot mai importante pentru Sãnãtate. Totodatã, cautã sã obþinã rezultate mai bune, sãcreascã performanþele Sistemului, inclusiv scanându-l continuu pentru a identifica sursele de eroare ºi risipã. Unde este Româniaîn acest tablou, cu un procent penibil din PIB alocat Sãnãtãþii, dar cu aºteptãri ºi critici în creºtere din partea consumatorilor ºi amass-mediei? Putem oferi servicii mai bune? Cât depinde de medici ºi cât de cei care controleazã Sistemul? Care este impactulasupra Oncologiei?

ENDOMETRU – VARIA / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:214-217

215

A aborda aspectul risipei, al erorilor, pare o sinucidere într-o culturã organizaþionalã ca a noastrã, care inspirã apatie, neîncredere,teamã. Deoarece greºeala devenitã vizibilã este ocazie de-a pedepsi vs ocazie de-a învãþa ºi a face mai bine. Dar problemele pe carerefuzãm sã le vedem vor fi neschimbate ºi peste 10 ani. Iar cele pe care cu toþii le percepem, dar nu le discutãm fac mai mult rãu, decâtdacã le punem pe masã. Alternativa o constituie controalele, care cautã vinovaþi dar nu au soluþii pe termen lung, iar într-un mediucu grad înalt de educaþie ºi specializare (ca al Oncologiei), omoarã motivarea, inovaþia, asumarea de riscuri.

Avem nevoie de rezultate medicale ºi economice mai bune, unele fãrã altele nu rezistã pe termen lung. Majoritatea greºelilorsunt clãdite în Sistem, iar deciziile noastre individuale (oricât de înþelepte) nu le pot evita, medicii devenind victime ºi acuzaþi. Esteutilã analiza diferitelor nivele de luare a deciziilor în Sistemul de Sãnãtate, cu impact asupra activitãþii oncologice cotidiene, afiecãruia dintre noi. Cine decide? Cine rãspunde? Existã mari diferenþe în practica medicalã. Risipa datoratã calitãþii suboptimalepoate ajunge la peste 20% din costurile totale. Dupã un timp ne obiºnuim cu greºelile/lipsurile, nu le mai vedem (ca o crãpãturãveche în perete). Greºeala devine rutinã. Avem suficiente resurse pentru a pãrãsi confortul rutinei ºi a cãuta o calitate mai bunã,inclusiv prin identificarea ºi reducerea erorilor ºi a risipei; care este zona noastrã de influenþã?

Atitudinile, acþiunile trebuie sã aibã consecinþe. Autoritatea ºi responsabilitatea de la fiecare nivel trebuie mai bine definite. Onouã culturã organizaþionalã trebuie dezvoltatã. Fãcând zilnic progrese ne putem apropia de dezideratul de-a oferi servicii medicalelocale de nivel european. Drumul este foarte lung, tocmai de aceea fiecare pas este important, nu existã scurtãturi, nu mai putempierde nici o zi.

Configurarea unui colimator multi lamã Siemens Primus pe un sistem de Plannning Theraplan PlusRuxandra Fizeºan1, A. Chiº1, D. Dordai1, V. Bogdan1, V. Cernea1,2

1Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca; 2UMF „Iuliu Ha’ieganu“ Cluj-Napoca

Introducere/Obiective: Implementarea unui colimator multi lamã (MLC), într-un sistem de Planning Theraplan Plus, se faceprin parcurgerea etapelor de modelare ºi definire a acestuia, precum ºi a fascicolului de radiaþii.

Material ºi metodã: Prima etapa costã în definirea fizicã a MLC-ului, care constã în numãrul de lame, dimensiunile acestora ºiposibilitatea de modelare a fascicolului cu sau fãrã suprapunerea lamelor adiacente. De asemenea este necesarã introducereadatelor tehnice legate de geometria capului de iradiere a maºini de tratament: distanþa de la sursa de iradiere pânã la colimator,dimensiunile maxime ºi minime ale deschideri colimatorului, posibilitatea de creare a câmpurilor asimetrice. Etapa urmãtoare constãîn introducerea datelor de dozimetrie absolutã ºi relativã, pentru caracterizarea calitativã ºi cantitativã a fascicolului de iradiere.Mãsurãtorile de dozimetrie relativã au fost efectuate cu sistemul Scanditronix Wellhofer. Pentru mãsurãtorile de dozimetrie absolutãs-a folosit electrometru PTW Unidos ºi camera de ionizare PTW Farmer.

Rezultate: Prin normalizarea curbelor la doza maximã, alegerea numãrului optim de puncte, s-a realizat introducerea curbelordozimetrice. Intercompararea datelor introduse cu cele generate de algoritmul de calcul propriu al softului Theraplan Plus.

Concluzii: Procedeul de verificare ºi asigurare a calitãþi fascicolului de iradiere prevãzut cu MLC, este realizat prin comparareaizodozelor ºi unitãþilor de monitor (UM), generate de sistemul de Planning cu datele de dozimetrie relativã ºi absolutã mãsurate înfantomul cu apã ºi/sau pe filme dozimetrice. Au evidenþiat o abatere care se încadreazã în normele actuale.

Mãsurãtori dozimetrice comparatitive ale filtrelor panã fizice ºi filtre virtuale pe acceleratorul liniarSiemens Primus

A. Chiº1, D. Dordai1, V. Cernea1,2

1Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca; 2UMF „Iuliu Ha’ieganu“ Cluj-Napoca

Introducere/Obiective: În cadrul departamentului de Radioterapie cu Energii Înalte ºi Brahiterapie din I.O.C.N. urmeazã a fiintrodus în uzul clinic un accelerator liniar Siemes Primus cu facilitãþi deosebite faþã de acceleratoarele din generaþiile anterioare ºianume: colimator multilamã, stereotaxie, filtre virtuale. Scopul mãsurãtorilor dozimetrice pe filtre panã fizice ºi virtuale realizate defizicienii dozimetriºti din cadrul departamentului este realizarea unui studiu comparativ al izodozelor ºi debitelor fascicolelor defotoni în vederea elaborãrii unui protocol de simulare a filtrelor panã virtuale cu filtre panã fizice în sistemul de planning TheraplanPlus. În acestã lucrare vom prezenta selectiv rezultatele mãsurãtorilor de profile pentru filtre fizice ºi virtuale precum ºi izodozelegenerate folosind cele douã tipuri de filtre. De asemenea vom prezenta comparativ rezultatele mãsurãtorilor de factori de transmisieºi modalitãþi de obþinere a simulãrii izodozelor pe filtre virtuale prin compunerea ponderatã a izodozelor pe câmp deschis cu aizodozelor pe filtre panã reale.

VARIA / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:214-217

216

Material ºi metodã: Mãsurãtorile de dozimetrie relativã au fost efectuate cu sistemul Scanditronix Wellhofer, pentru mãsurãtorilede profile pe filtre virtuale fiind necesarã utilizarea sistemului CA 24 care constã într-un ansamblu de 24 de camere de ionizaredispuse liniar ºi electrometrul MDU 240 cu 24 de canale de mãsurã. Acest lucru este impus de faptul cã filtrele virtuale peacceleratorul Siemens Primus sunt generate atât prin deplasarea cu vitezã constantã a fãlcilor colimatorului cât ºi prin modulareaintensitãþii fasciculului de fotoni. Pentru mãsurãtori de dozimetrie absolutã s-a folosit electrometru PTW Unidos ºi camerã deionizare PTW Farmer.

Rezultate: Valorile factorilor de transmisie pentru filtrele panã fizice sunt cuprinse între 0,292 ºi 0,755 funcþie de valoareaunghiului ºi energiei iar factorii de transmisie pentru filtrele virtuale au valori cuprinse între 0,967 ºi 1,026 pentru unghiuri cuprinseîntre 15 ºi 60 grade. Se constatã cã factorii de transmisie ai filtrelor virtuale sunt apropiaþi de unitate atât pentru energii diferite (6MVºi 15MV) cât ºi pentru câmpuri diferite. Simularea unui câmp cu filtru virtual se face prin combinarea ºi ponderarea potrivitã însistemul de planning a unui câmp deschis ºi unui câmp cu filtru panã real astfel încât sã se obþinã doza ºi distribuþia izodozelorechivalentã unui filtru virtual. Acest lucru permite scurtarea timpului de iradiere chiar de trei ori în cazul folosirii filtrelor virtuale înraport cu timpul necesar iradierii cu filtre fizice.

Concluzii: În urma studiului dozimetric efectuat se constatã posibilitatea simulãrii filtrelor virtuale pe sistemul de planningTheraplan aflat în dotarea laboratorului. Avantajele folosirii filtrelor virtuale sunt: factorii de transmisie apropiaþi de unitate,simplitatea comandãrii de la consola aparatului sau prin sistemul Lantis a valorii filtrului virtual (din grad în grad între 15 ºi 60 grade)ºi comoditatea operãri aparatului. Aceste avantaje justificã elaborarea unei metode de implementare a acestei opþiuni în sistemul deplanning.

Evaluarea radiosensibilitãþii celulare prin testul cometei (poster)Ioana Brie1, Maria Perde1, Eva Fischer1, Piroska Virag1, Olga Soriþãu1,

Roxana Ola3, I.D. Postescu1, V.Cernea1,2, N. Ghilezan1,2

1Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca; 2UMF „Iuliu Haþieganu“ Cluj-Napoca;3Universitatea „Babeº-Bolyai“ Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie-Geologie

Introducere: Evaluarea preterapeuticã prin testul cometei a radiosensibilitãþii celulare, ca indicator a toleranþei þesuturilornormale ºi/sau a sensibilitãþii tumorilor la iradiere, permite clinicianului ajustarea radioterapiei pentru fiecare caz în parte, avânddrept consecinþã ameliorarea raportului terapeutic. Lucrarea este o prezentare a metodei ºi a primelor evaluãri efectuate cu ajutorulei.

Material ºi metodã: Limfocite prelevate de la 12 donatori voluntari sãnãtoºi au fost iradiate in vitro cu doze de 2 ºi 5 Gy ºi apoisupuse variantei alcaline a testului cometei la trei momente de timp. Interpretarea rezultatelor s-a fãcut prin analizã vizualã ºicalcularea a douã mãrimi indicatoare a gradului de lezare a ADN: scorul de lezare (SL) ºi factorul cozii (Tail Factor, TF).

Rezultate: Am constatat o importantã variabilitate interindividualã în ce priveºte trei parametri biologici cu relevanþã pentruradiosensibilitate: amploarea inducþiei de leziuni ADN prin iradiere, capacitatea ºi cinetica reparãrii acestor leziuni. Sensibilitatea laradiaþii gamma ºi profilul reparãrii au putut fi caracterizate la nivel de individ.

Concluzii: Testul cometei este o metodã modernã, simplã, rapidã ºi economicã de evaluare preterapeuticã a radiosensibilitãþiiindividuale. Asigurând reproductibilitatea ºi senzitivitatea acesteia, ea va putea fi utilizatã în clinicã ca test de predicþie aradiosensibilitãþii individuale.

Intervalul dintre tratamentul chirurgical ºi iradierea postoperatorie:efectul asupra controlului local al sarcoamelor de pãrþi moi

V. Cernea1,2, Roxana Drãghici1, Ruxandra F. Fizeºan1

1Institutul Oncologic „Prof. I.Chiricuþã“, 2UMF „Iuliu Ha]ieganu“ Cluj-Napoca

Scopul lucrãrii: evaluarea semnificaþiei clinice a intervalului de timp dintre intervenþia chirurgicalã ºi iradierea postoperatorieîn cazul pacienþilor diagnosticaþi cu sarcom de pãrþi moi.

Material ºi metodã: studiu retrospectiv a aprox. 600 de cazuri de sarcoame de pãrþi moi nonmetastatice dintre anii 1970-2000pentru care s-a efectuat intervenþie chirurgicalã cu conservarea membrului afectat urmatã de iradiere postoperatorie. Au fostutilizate studii de tip analizã univariatã ºi multivariatã pentru a se evalua potenþialul impact al intervalului de timp scurs întreintervenþia chirurgicalã ºi iradierea postoperatorie asupra ratei de control local.

Rezultate ºi concluzii: vor fi prezentate în cadrul sesiunii de comunicãri ºtiinþifice.

VARIA / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:214-217

217

Identificarea unei semnãturi moleculare predictive la melanomul malign stadiul I ºi II.Optimizarea tehnologiilor de microgenomicãO. Bãlãcescu1, V. Lazãr2, G. Vassal2, G. Lenoir2

1Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca; 2Institutul Gustave Roussy, Villejuif, Fran]a

Melanomul malign reprezintã una dintre cele mai agresive forme de cancer ale cãrui modalitãþi terapeutice sunt totalineficiente. Scopul acestei lucrãri este de a prezenta datele obþinute prin optimizarea tehnicilor de microgenomicã necesareidentificãrii prin microarray a seturilor de gene distinctive, implicate în evoluþia melanoamele maligne stadiul I ºi II. Aceastãtehnicã utilizeazã pentru analizã ARN complementar, (cARN) marcat fluorescent (sonde). ARN-ul complementar se obþineprin reacþii de revers transcriptazã, plecând de la ARN-ul mesager tumoral. Iniþial s-au luat în studiu 298 de tumori validateanatomo-patologic; în final pentru reacþia microaray au fost selecþionate 154 de tumori care au corespuns rigorilor studiului.Extracþia materialului genetic (ADN, ARN) s-a fãcut cu kituri de microgenomicã (RNeasy® Micro Kit Qiagen) iar controalelecalitative ºi cantitative ale acestora prin tehnici de nanotehnologie (Lab-on-a-chip ºi NanoDrop). Controlul sintezei sondelors-a fãcut prin reacþia de PCR cantitativ (Real Time-PCR) folosind sonde Taqman. Etapele reacþiei microarray au fostadaptate cantitãþii de 750ng cARN pentru fiecare eºantion. Hibridarea pentru reacþia microarray s-a fãcut pe lame Agilentpe care au fost punctate oligonucleotide specifice fiecãrei gene umane, aparþinând întregului genom uman. Tumorile aufost grupate funcþie de expresia genicã sub forma unor clustere, cu ajutorul softurilor statistice: Feature Extraction®

(Agilent Technologies) ºi Resolver® (Rosetta Biosoftware). Au fost filtrate 11.043 gene; 189 au avut o expresie semnificativdiferitã (p=10-4) între melanoamele metastazante ºi cele nemetastazante, iar 50 au fost selectate ca fiind de interes înmelanomul malign stadiu II.

SIMPOZIONUL REZIDENTULUI

Recomandãrile ESTRO pentru pregãtirea rezidenþilor de radioterapieO.Coza1, Viorica Nagy1,2, N. Ghilezan1, V. Cernea1,2

Institutul Oncologic „ Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca

Introducere: Curicula ESTRO are ca scop standardizarea ºi omogenizarea pregãtirii medicilor rezidenþi de radioterapie în þãrileeuropene.

Material ºi metodã: Încã din 1991 ESTRO a elaborat o curiculã minimã ce conþinea recomandãri pentru pregãtirea teoreticã înradioterapie. Pe baza noilor achiziþii în radioterapie, a ghidurilor naþionale din þãrile europene dar ºi cele din SUA ºi Australia, oechipã de experþi ai ESTRO ºi EBR (European Board of Radiotherapy) a reevaluat aceasta curiculã ºi a elaborat un document comunce a fost prezentat societãþilor profesionale de radioterapie din 35 de þãri europene.

Rezultate: Noua curiculã ESTRO pentru radioterapie (European Core Curriculum for Radiotherapists) a fost adoptatãîn Conferinþa de Consens din 14 decembrie, 2002, din Bruxelles, Belgia. Aceastã ultimã versiune conþine recomandãrispecifice nu doar pentru cei 5 ani de rezidenþiat în radioterapie (curicula teoreticã) dar ºi pentru suplimentarea pregãtiriirezidenþilor prin cursuri specifice precum ºi recomandãri foarte utile privind infrastructura ºi organizarea instituþiilor deînvãþãmânt. Începând cu ianuarie 2003 aceste recomandãri au fost introduse ºi în pregãtirea rezidenþilor de radioterapiedin România: pregãtirea clinicã pe o perioadã de 5 ani este suplimentatã cu un curs teoretic conform cu curicula ESTROce se desfãºoarã pe o perioadã de 2 ani. În ultimele trei luni ale anului doi de curs fiecare rezident va prezenta rezultateleunei teme de cercetare clinicã alese la începutul pregãtirii. Activitatea clinicã a fiecãrui rezident este documentatã încaietul european de pregãtire în radioterapie conform cu ELB (European logbook) recomandat de EBR.

Concluzii: Curicula ESTRO ºi logbook-ul rezidenþilor în radioterapie reprezintã un pas important pe calea armonizãriipregãtirii în specialitate în Europa ºi în garantarea accesului egal la un standard înalt de îngrijire medicalã pentru toþi cetãþeniieuropeni. Prin aceasta ESTRO urmãreºte ca în urmãtorii ani mobilitatea în Europa a rezidenþilor ºi medicilor specialiºti sã ajungãla 5-10% (actual 2%). Responsabilitatea implementãrii acestor recomandãri revine societãþilor profesionale de radioterapie dinþãrile europene.

VARIA – SIMPOZIONUL REZIDENTULUI / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:217-221

218

Chimioterapia per os în tratamentul canceruluiovarian recidivat

Adela Vãcar, Doris Pelau, Smaranda Vãcar, A. Sârbu, C. Moldovan, Mirela SusanInstitutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca

Deºi în tratamentul cancerului ovarian recidivat s-au utilizat un numãr mare de citostatice, nu este definit clar agentul citostaticoptim în tratamentul bolii rezistente la platinã sau recidivate.

Obiective: evaluarea eficacitãþii ºi tolerabilitãþii principalelor chimioterapice orale folosite în tratamentul cancerului ovarian.Material ºi metodã: Studiul retrospectiv cuprinde 84 paciente cu carcinom ovarian epitelial recidivat tratate în IOCN în

perioada ian. 1997-dec. 2001. În 12 cazuri chimioterapia per os a fost aplicatã de primã intenþie, restul urmând cel puþin douã regimurichimioterapice, dintre care cel puþin unul cuprinzând platina. 55 de cazuri prezentau chimiorezistenþã la platinã. S-a urmãrit eficacitateaagenþilor citostatici: Melphalan, Vepezid ºi efectul antitumoral al Tamoxifenului (pentru rezistenþã la chimioterapie).

Rezultate ºi concluzii: Majoritatea cazurilor studiate erau avansate loco-regional sau diseminate la distanþã – 73% stadiu III,20% stadiu IV. Chimioterapia per os s-a administrat pentru evoluþie sub liniile anterioare de tratament (55 cazuri, 65,4%), pentrutoxicitate indusã de liniile anterioare de tratament, ceea ce a impus stoparea acestora (8 cazuri, 9,52%), iar în 12 cazuri afecþiunileasociate au contraindicat administrarea unei chimioterapii mai agresive. Efectele secundare mai frecvente au fost cele hematologice,urmate de cele digestive. Gradele III ºi IV de toxicitate hematologicã au fost întâlnite în 10 cazuri. Chimioterapia per os reprezintã oalternativã în tratamentul cancerului ovarian recurent cu un profil al toxicitãþii acceptabil.

Rolul citostaticelor de generaþia a treia (Topotecan, Doxorubicin, Lipozomal)în terapia de salvare a carcinoamelor ovariene

Aniela Platona1, T.E.Ciuleanu1,2, Dana Iancu1, N. Todor1, R. Curcã3, N. Ghilezan1

1Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“, Cluj-Napoca; 2UMF „I. Ha]ieganu“ Cluj-Napoca; 3Spitalul Jude]ean Alba

Introducere/Obiective: Evaluarea eficacitãþii a douã molecule de generaþia a 3-a (topotecan, respectiv doxorubicina lipozomalã)ca tratament de salvare, în carcinoamele ovariene rezistente la cisplatin ºi/ sau paclitaxel, în cadrul a douã studii prospective de fazaa II-a derulate în Spitalul de zi al IOCN. Obiective principale au fost determinarea ratei de rãspuns ºi toxicitãþii, iar ca obiectivsecundar, supravieþuirea.

Material ºi metodã: Topotecan (Hycamtin) – în seria iniþialã au fost incluse 22 pacineþi (pac.) tratate cu topotecan, vârstamedianã 52 ani [29-66], status de performanþã OMS 1-5, 2-7 cazuri. Pacientele au fost iniþial refractare la cisplatin ºi/ sau paclitaxel în12 cazuri, la celelalte 10 cazuri indicaþia chimioterapiei cu topotecan a fost recidivã la <12 luni. Topotecanul s-a administrat la 68%cazuri în linia a 2-a (a 2-a – 14, a 3-a – 5, a 4-a – 3 cazuri). Protocol: Topotecan 1,5 mg/m2/zi, z. 1-5, cicluri la 21 zile. În seria iniþialã aufost incluse 6 pac. tratate cu doxorubicina lizozomala (Caelyx), vârsta medianã 46 ani [41-58], status de performanta OMS 1-2 cazuri,2-4 cazuri. Pacientele au fost iniþial refractare la cisplatin ºi/ sau paclitaxel în 5 cazuri, la 1 caz indicaþia a fost recidivã la <12 luni. Caelyxs-a administrat la 83% cazuri în linia > 3 (linia a 2-a la 1, a 3-a la 3, a 5-a la 2 cazuri). Protocol: Caelyx 50 mg/m2/zi, z. 1, cicluri la 21 zile.

Rezultate: Pentru Hycamptin: 1) Toxicitate: Au fost administrate 67 cicluri de chimioterapie, mediana 3 [1-6]. Toxicitatea a fostmoderatã. Au fost înregistrate toxicitãþi gr. 3-4 cu urmãtoarea frecvenþã: neutropenie 19% cicluri, trombopenie 6%, anemie 4%,greþuri & vãrsãturi 4 %. 2)Activitate: Din 21 paciente evaluabile, 19% au avut un rãspuns obiectiv la tratamentul de salvare(interval de confidenþã 95% intre 0%-31%), cu 1 (=5%) RC ºi 4 (=15%) RP, 6 paciente (=29%) au fost staþionare, iar la 11 (=52%) s-a produs progresia bolii sub tratament. Beneficiu clinic a fost notat la 48% cazuri. Rãspuns biochimic (CA 125) a fost înregistrat la55% paciente. Urmãrirea medianã a fost de 8 luni [limite 1-19 luni], supravieþuirea medianã de 8,1 luni, iar actuarialã la 1 an de 16%.Pentru Caelyx: 1) Toxicitate: Au fost administrate 28 cicluri de chimioterapie, mediana 6 [2-6]. Toxicitatea a fost redusã. Au fostînregistrate toxicitãþi gr. 3-4 cu urmãtoarea frecvenþã: neutropenie 7% cicluri, eritem palmo-plantar 7%, anemie 3,5%, greþuri &vãrsãturi 3,5 %. 2) Activitate: 1 pacientã (=16,6%) a avut un rãspuns parþial la tratamentul de salvare, 3 paciente (=50%) au foststaþionare, iar la 2 (=33%) s-a produs progresia bolii sub tratament. Beneficiul clinic a fost notat la 66,6% cazuri. Rãspuns biochimic(CA 125) a fost înregistrat la 4 (=66,6%) paciente. Urmãrirea medianã este de 6 luni [limite 3,5-11 luni]. Supravieþuirea medianã înaceastã populaþie intens pretratatã a fost de 6 luni.

Concluzii: Seria IOCN demonstreazã o activitate moderatã a topotecanului ºi doxorubicinei lipozomale (19%, respectiv 16,6%)ca tratament de salvare în carcinoamele ovariene avansate, pretratate cu cisplatin +/– paclitaxel. Rata beneficiului clinic esteremarcabilã (48%, respectiv 66,6%). Profilul toxicitãþii hematologice (total tox. gr. 3-4 29% vs 10,5%) pare mai favorabil pentru Caelyx(diferenþele nu au fost semnificative la numãrul de pacienþi luaþi în studiu), care beneficiazã ºi de o administrare mai facilã (5 zile vs1 zi). Datele de supravieþuire medianã (8,1 luni pentru topotecan, cu 68% cicluri în linia a 2-a, 6 luni pentru doxorubicina lipozomalacu 86% din cicluri în linia > 3 în seria noastrã) sunt superioare celor citate în literaturã pe loturi istorice, tratate simptomatic sau cuagenþi alchilanþi.

SIMPOZIONUL REZIDENTULUI / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:217-221

219

Rezultatele tratamentului multidisciplinar în cancerul de col uterin stadiul IIBAura Popescu1, Viorica Nagy 1,2, N. Todor1, Adriana Sav2, O. Coza1,2, Claudia Ordeanu1, S. Gavriº1

1Institutul Oncologic „Prof. I.Chiricuþã“ Cluj-Napoca; 2UMF „Iuliu Haþieganu“ Cluj-Napoca

Obiective: evaluarea aportului diferitelor metode terapeutice în cancerul de col uterin stadiul IIB oglindit prin prisma rãspunsuluiterapeutic, a controlului local ºi la distanþã ºi a supravieþuirii.

Material ºi metodã: în studiu au fost cuprinse 231 paciente cu cancer de col uterin std. IIB tratate în Institutul Oncologic„Prof.I.Chiricuþã“ în perioada 1 martie 1999 – 1 martie 2002. Vârsta pacientelor a fost între 25 ºi 63 ani (mediana 44 ani). Bolnaveleau fost randomizate în douã braþe de tratament: radioterapie singurã (RT) ºi radio-chimioterapie (RT+CT) concomitentã cu cisplatin.La doza de 46 Gy bolnavele au fost reevaluate: cele cu rãspuns favorabil au fost operate, iar restul au continuat RT±CT. Perioadade urmãrire a fost între 3 ºi 60 luni (mediana 25 luni).

Rezultate: Dupã RT+CT concomitentã la bolnavele operate s-a constatat sterilizarea piesei operatorii în 76% (70/92) a cazurilor,faþã de 55% (56/101) dupã RT singurã (p<0.01). Controlul bolii pentru întreg lotul de bolnave a fost superior dupã RT+CT: 91% vs87% dupã RT. Supravieþuirea la 3 ani a fost 94% dupã RT+CT+CH, 89% dupã RT+CH, 82% dupã RT+CT ºi 59 % dupã RT (p<0.01).

Concluzii: Tratamentul multidisciplinar asigurã cele mai bune rezultate atât în ce priveºte controlul bolii, cât ºi supravieþuirea.Asocierea CT-ei la RT determinã rezultate superioare RT singure în toate situaþiile. Supravieþuirea de 82% dupã RT+CT exclusivã,apropiatã de cea obþinutã în urmã RT+CH (89%) indicã posibilitatea alegerii tratamentului conservator, respectiv a RT+CT încancerul de col uterin std. IIB.

Docetaxel sãptãmânal în cancerul mamar metastaticCarmen Vasiliniuc1, Daniela Grecea1, N. Ghilezan1

Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca

Docetaxelul este unul dintre cele mai eficace agent chimioterapic în cancer mamar, Docetaxelul fiind activ chiar ºi la paciente cuboalã metastaticã tratatã anterior. Tratamentul standard cu Docetaxel în dozã de 100 mg/m2 administrat la 3 sãptãmâni prezintãdezavantajul unei toxicitãþi ridicate: neuropatie perifericã, neutropenie, retenþie hidricã, alopecie, greþuri ºi vãrsãturi. Docetaxeluladministrat în regim sãptãmânal la doza de 35-40 mg/m2 a demonstrat o eficacitate similarã cu tratamentul la 3 sãptãmâni, dar cu otoxicitate mai micã.

Obiective: Evaluarea eficacitãþii ºi toxicitãþii monochimioterapiei cu Docetaxel sãptãmânal la paciente cu cancer mamar meta-static.

Material ºi metodã: În perioada 03/1998 ºi 04/2004, 25 paciente cu cancer de sân metastatic au primit Docetaxel sãptãmânal 30-35 mg/m2 perfuzie iv. continuã 1 orã. Pacientele au primit premedicaþie cu dexametazonã sau prednison. Caracteristicile pacientelorluate în studiu au fost: vârsta medie 49 (33-66) ani, IP 1- 2. Metastazele au fost predominant viscerale: plãmân, ficat (73%), þesutmoale (6%), ºi oase (54%). Majoritatea pacientelor au avut metastaze multiple viscerale ºi osoase. Pacientele au primit în medie 10cicluri de Docetaxel sãptãmânal (9-12).

Rezultate: o pacientã a prezentat rãspuns complet (4%), 7 paciente au prezentat rãspuns parþial (28%),10 paciente boalãstaþionarã (40%), 4 paciente boalã evolutivã (16%), 3 inevaluabile. Rata de rãspuns 32%. Toxicitatea hematologicã a fost redusã,neutropenia gr. 2 fiind înregistratã doar la 23% din paciente, Docetaxelul sãptãmânal fiind foarte bine tolerat. Alte efecte secundare:neuropatie perifericã gr. 1-2 (10%), alopecie gr. 1 (5%), retenþie hidricã gr. 1 (7%).

Concluzii: Administrarea sãptãmânalã a Docetaxelului a demonstrat o acþiune antitumoralã semnificativã la pacientele cucancer mamar metastatic ºi o toxicitate redusã, reprezentând o alternativã de tratament faþã de administrarea la 3 sãptãmâni.

Cancerul mamar bilateral: istorie naturalã, tratament multidisciplinar, tehnici de iradiere, rezultate imediateCarmen Cobzariu, Cristina Vitoc, N. Todor, N. GhilezanInstitutul Oncologic „Prof. I.Chiricuþã“ Cluj-Napoca

Obiective: Rata bilateralitãþii cancerului mamar variazã între 9- 69%. În istoria naturalã a cancerului mamar, manifestareabilateralizãrii bolii se coreleazã cu multifocalitatea, multicentricitatea, tipul histologic, dimensiunea tumorii. Manifestarea sincronãsau metacronã a bolii a ridicat problema dacã cel de al doilea sân afectat este o metastazã sau o a doua tumorã. Indiferent de situaþiecancerul mamar bilateral este o entitate clinicã relativ frecventã care constituie o provocare adresatã echipei tratamentuluimultidisciplinar. Ne propunem o analizã a cazurilor cu cancer mamar bilateral tratate în Institutul „I.Chiricuþã“ Cluj-Napoca pe operioadã de doi ani.

SIMPOZIONUL REZIDENTULUI / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:217-221

220

Material ºi metodã: Au fost luate în studiu un numãr de 31 bolnave cu cancer mamar bilateral, ce s-au prezentat la noi înintervalul 1.06.2002- 30.06.2004. Marea majoritate a bolnavelor au prezentat o bilateralizare metacronã 75% (23 cazuri) ºi numai 25%(8 cazuri) o bilateralizare sincronã. Am urmãrit istoria naturalã a bolii, tratamentul multidisciplinar, ºi îndeosebi tehnica de iradiere,rezultatele ºi complicaþiile imediate. Tratamentul multidisciplinar a fost adaptat stadiului clinic de boalã avându-se în vedere pentrucazurile cu boala metacronã tratamentele efectuate anterior. În cazurile cu bilateralizare sincronã iradierea s-a efectuat secvenþial cudebutul tratamentului sânului cu stadiul de boalã mai avansat.

Rezultate: Studiul intervalului de timp în care s-a manifestat bilateralizarea bolii a demonstrat cã frecvenþa cea mai mare a fostîn primii 10 ani de la diagnosticul primului sân, 26 din 31 cazuri (84%), rãmânând în continuare chiar pânã la 30 ani un risc pentrubilateralizarea bolii. Mai frecvent bilateralizarea bolii s-a manifestat la grupele de vârstã mai tinere 40- 50 ani 13 cazuri, 51- 60 ani 7cazuri, dar au fost gãsite ºi cazuri la vârstã mai înaintatã peste 70, 80 ani. Studiul tipurilor histopatologice a relevat o frecvenþã maimare a carcinoamelor lobulare: carcinomul lobular invaziv (CLI) 7 cazuri (21%), Carcinom lobular in situ (CLIS) în asociere cu altetipuri 11 cazuri (37%). Carcinomul ductal invaziv (CDI) a fost constatat la 14 cazuri (43%). Au fost urmãrite dezideratele tehnicii deiradiere, realizarea unei iradieri omogene loco-regionale adaptatã extinderii bolii, s-a urmãrit doza la joncþiunea câmpurilor tangenþiale,doza în organele critice plãmân, cord, doza la nivelul ganglionilor mamari interni rezultatele ºi efectele secundare imediate.

Concluzii: Cancerul mamar bilateral este o entitate clinicã relativ frecventã ce trebuie avutã în vedere atât la prima consultaþiepentru cazurile sincrone cât ºi în perioada de urmãrire a cazurilor unilaterale pentru cazurile metacrone. Tratamentul multidisciplinareste adaptat stadiului clinic de boalã ºi particularitãþilor cazului. Cu o tehnicã de iradiere adecvatã se poate realiza controlul loco-regional al bolii cu efecte secundare minime.

Analiza eºecurilor tratamentului adjuvant în cancerul mamar operabilIoana Hrab, Cristina Vitoc, N.Todor, N. Ghilezan

Institutul Oncologic „Prof. I.Chiricuþã“ Cluj-Napoca

Obiective: Deºi tratamentul adjuvant aduce o îmbunãtãþire în supravieþuirea ºi calitatea vieþii bolnavelor cu cancer mamaroperabil, existã un numãr important de bolnave care vor prezenta reºuta bolii. Ne propunem explorarea factorilor de risc pentrueºecurile loco-regionale ºi la distanþã a pacientelor cu tratament adjuvant dupã chirurgie în prim timp.

Material ºi metodã: Am efectuat un studiu retrospectiv pe un lot de 366 bolnave, tratate în Institutul Oncologic „Prof. I.Chiricuþã“,pe o perioadã de doi ani 1.01.1995 – 31.12.1996. Bolnavele cu stadiile clinice: I, II-a, II-b, III-a, au avut carcinom mamar invaziv,diagnostic stabilit histologic în urma intervenþiei chirurgicale în prim timp. Postoperator bolnavele au efectuat un tratament adjuvant:radioterapie, +/– chimioterapie (CMF, antracicline, altele), +/– hormonoterapie (TAM, inhibiþie ovarianã radiologicã sau chirurgicalã).Eºecurile loco-regionale ºi la distanþã s-au corelat cu factorii de prognostic individuali (vârsta, statusul hormonal), factorii clinici(stadiul bolii), factorii morfopatologici (dimensiunea histologicã a tumorii, tipul histologic, statusul histologic axilar, gradul de malignitate,invazia vascularã), ºi factorii terapeutici (tipul chirurgiei, tipul chimioterapiei adjuvante). Mediana urmãririi a fost de 77 luni.

Rezultate: Din totalul de 366 bolnave un numãr de 81 cazuri (22%) au prezentat reºuta bolii. Dintre acestea în prim timp auprezentat o evoluþie metastaticã 52 cazuri (65%), recidivã loco-regionalã 21 cazuri (25%) ºi 8 cazuri (10%) au prezentat concomitentevoluþie loco-regionalã ºi metastaze. Din cele 75% bolnave cu evoluþia metastaticã a bolii, majoritatea 54% au prezentat metastazeviscerale, 35% au prezentat metastaze osoase ºi 11% au prezentat metastaze în pãrþile moi. La debutul reluãrii evoluþiei bolii,majoritatea metastazelor au fost unice 37 cazuri ºi 15 cazuri au avut metastaze multiple. Supravieþuirea fãrã semne de boala la 5 ani(SFB-5ani) a fost semnificativ mai bunã de 86% pentru stadiile clinice I-IIa vs 76% II-b ºi III-a. De asemenea, supavieþuirea generalãla 5 ani (SG-5ani) a fost respectiv de 92% vs 88%. În funcþie de invazia axilarã SFB-5ani a fost semnificativ mai bunã pentru categoriaN (–) vs N(+), de asemenea SG-5ani a fost de 95% ºi 85% respectiv.

Concluzii: Factorii de prognostic asociaþi cu un risc semnificativ crescut pentru reºuta bolii au fost: invazia histologicã aganglionilor axilari (N – vs N +), ºi stadiul clinic de boalã (stadiul I ºi II-a vs II-b ºi III-a).

Radiochimioterapia concomitentã în cancerul rectal operatIolanda Sicoe, Alina Muntean, Nicolae Ghilezan

Institutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“, Cluj-Napoca

Introducere/Obiective: Evaluarea intervalului fãrã semne de progresie a bolii – Time to progession – TTP, la pacienþii cucancer rectal operat fãrã leziuni reziduale, radiochimiotratat concomitent postoperator.

Material ºi metodã: 30 pacienþi operaþi pentru adenocarcinom rectal au urmat radiochimioterapie concomitentã la InstitutulOncologic „Prof. I. Chiricuþã“, Cluj-Napoca în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2001. Caracteristicile pacienþilor: pT2-T4,

SIMPOZIONUL REZIDENTULUI / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:217-221

221

SIMPOZIONUL REZIDENTULUI / Radioter. Oncol. Med., 2004, 3:217-221

vârsta < 70 ani, IP < 2, funcþie cardiacã, renalã ºi hepatica normalã. Iradierea externã s-a administrat pânã la DT= 45 Gy/ 25 fracþiuni,1,8 Gy/ fracþiune. Chimioterapia administratã: FuFol sãptãmânal (5 Fu 600mg/m2, Ac folinic 30mg/m2) sau cu durata de 5 zile q.s. 28zile ( 5Fu 425 mg/m2, Ac folinic 20 mg/m2). Cuantificarea toxicitãþilor acute digestive ºi hematologice a fost fãcutã conform criteriilorRTOG. Urmãrirea medianã a fost de 24 luni.

Rezultate: Rezultatele studiului privind rata ºi tipul recidivelor vor fi comparate cu cele mai recente date din literaturã.Concluzii: Rezultatele studiului privind rata ºi tipul recidivelor vor fi comunicate în cadrul Congresului Anual a SRRO de la

Arad.

Studiu de fazã I/II: tratamentul conservator al cancerului infiltrativ al vezicii urinare prinradioterapie externã concomitent cu gemcitabinã

O. Veresezan, N. Ghilezan, Alina Munteanu, Claudia BurzInstitutul Oncologic „Prof. I. Chiricuþã“ Cluj-Napoca

Introducere: Tratamentul standard al carcinoamelor infiltrative ale vezicii urinare este cistectomia radicalã. Rezultatele studiilorprivind tratamentul conservator urmat de radiochimioterapie concomitentã oferã opþiunea conservãrii vezicii urinare la un procentsemnificativ din pacienþii candidaþi pentru cistectomie radicalã, fãrã a prejudicia supravieþuirea.

Obiective: Stabilirea dozei maxime tolerate ºi analiza toxicitãþii ºi eficacitãþii Gemcitabinei în tratamentul combinat.Material ºi metodã: Au fost incluºi pacienþi cu carcinom tranziþional infiltrativ al vezicii urinare, T2-T4a (TNM 1997), < 70 ani,

IP < 2, M0, funcþie renalã, cardiacã ºi hepaticã bune, dupã rezecþie conservatoare maximalã, trataþi în Institutul Oncologic „Prof. I.Chiricuþã“ în perioada 2003-2004. Radioterapia externã s-a efectuat la AL S41, DT=60-70 Gy, tehnica „box“, fracþionare clasicã.Concomitent s-a administrat Gemcitabinã 100-200 mg/m2/sãpt., ziua 1,8,15 (la 28 zile, 2 cicluri preconizate). Doza maximã toleratã afost definitã ca doza de Gemcitabinã asociatã cu reacþii acute (NCI) severe la 50% din pacienþi (neutropenie febrilã, trombocitopeniegr. IV, toxicitate digestivã gr. III sau IV, toxicitate nonhematologicã gr. IV).

Rezultate: Un singur pacient a încheiat tratamentul conform protocolului preconizat. Toþi pacienþii au dezvoltat toxicitate acutãseverã: 75% din pacienþi au avut toxicitate digestivã gr. IV; 75% din pacienþi au avut toxicitate hematologicã gr. III; 50% din pacienþiau dezvoltat neutropenie febrilã.

Concluzii: Protocolul terapeutic utilizat de noi aratã toxicitatea acutã semnificativã a Gemcitabinei în tratamentul concomitentcu radioterapia externã clasicã. Datele din literaturã cu utilizarea radioterapiei conformaþionale sau IMRT concomitent cu Gemcitabinaaratã toleranþa bunã a tratamentului combinat (chiar cu asocierea CDDP concomitent cu RTE+Gemcitabina!) ceea ce aduce îndiscuþie importanþa volumului þintã. Pentru optimizarea planului de tratament propunem „plafonarea“ dozei totale la 50 Gy pentruT2 ºi 60 Gy pentru T3-T4, utilizarea radioterapiei conformaþionale, protecþii digestive personalizate.