Prepoziia limbii latine

Prepoziia limbii latine

Aa cum o arat i numele (prae-positio = punere nainte), prepoziia este partea de cuvnt care se aaz naintea substantivului. n funcie de cazurile cu care se construiesc, prepoziiile se mpart n trei grupe, i anume: prepoziii cu Acuzativul, cu Ablativul i prepoziii care se construiesc att cu Acuzativul, ct i cu Ablativul.

1. Prepoziii cu Acuzativul

2. Prepoziii cu Ablativul

3. Prepoziii cu Acuzativul i Ablativul

-ante, apud, ad, adversus = nainte, la, ctre, mpotriva; -circum, circa, citra, cis = mprejur, de jur mprejur, dincoace, peste; -erga, contra, inter, extra = fa de, mpotriva, ntre, n afar de; -infra, intra, iuxta, ob = sub, nuntru, lng, din pricina; -penes, pone, post, praeter = n putere, n urma, dup, pe lng; -prope, propter, per, secundum = aproape, din cauza, prin, dup; -supra, versus, ultra, trans = peste, ctre, dincolo de, peste.

OBS: Ar fi trebuit inclus printre prepoziii cu Acuzativ i usque (= pn la), ex. "usque Iovem" (= pn la Jupiter, pn la Dumnezeu). -a, ab, absque, abs, de = de, de la, de ctre, fr, de/din;

-coram, clam, cum, ex, e = naintea, pe ascuns, cu, din;

-sine, tenus, pro si prae = fr, pn la, pentru, nainte.

Pot cere att acuzativul, ct i ablativul, urmtoarele prepozitii:

-in, sub, subter, super = n, sub, dedesubt, pe/despre.

OBS: Aceste prepoziii cer cazul Acuzativ atunci cnd verbul din propoziie exprim micare, i Ablativul cnd arat starea pe loc.