practica banca

8/3/2019 Practica banca

http://slidepdf.com/reader/full/practica-banca 1/65

I Sistemul informational bancar.

Utilizarea noilor tehnologii pentru dezvoltarea şi administrarea aplicaţiilor informatice

precum şi achiziţionarea unor module de soft bancar adaptate la standarde internaţionale a

fost o cerinţă permanentă pe care ECONOMCOOP a avut-o în vedere la dezvoltarea şi

implementarea produselor bancare pe care le oferă clienţilor sai. ECONOMCOOP se bazează

pe o puternică infrastructura tehnică şi de comunicaţii şi a fost dezvoltată reţeaua WAN a

bancii, folosind tehnologia Windows 2000 care constituie suportul pentru implementarea

produselor soft ce permit oferirea de servicii on-line, decontare rapida, operativitate în servirea

clienţilor la ghişee.

Toate operaţiunile de dealing executate în front-office sunt validate on-line de cătreback-office, care genereaza automat înregistrarea acestora în contabilitate şi în situaţiile

operative. Fluxul de prelucrare pemite securizarea tranzacţiilor şi controlul permanent al

finalizării acestora. Prin produsele utilizate se asigură automatizarea operaţiilor de afaceri

documentare şi a plăţilor externe. Această aplicaţie, pornind de la emitere a operaţiilor, permite

importul automat în bazele de date proprii a tutror mesajelor swift recepţionate de la extern.

Personalul specializat în informatică din cadrul ECONOMCOOP-ului

supraveghează aplicaţiile informatice elaborate de Banca Centrală şi sunt exploatate în celetrei compartimente funcţionale ale băncii:

a. Contabilitate conturi si viramente

b. Credite si operaţiuni valutare

c. Caserie

Pentru preluarea şi prelucrarea balanţelor contabile ale agenţilor economici,

editarea bilanţului contabil restructurat, a analizei indicatorilor indicatorilor economici sifinanciari este implementată aplicaţia “analiza internă a agenţilor economici”.

La casa de schimb valutar se utilizează programul de editare a buletinelor de schimb

valutar, verificarea bancnotelor pentru USD, verificarea cecurilor de călătorie în valută.

3



Totalitatea operaţiunilor zilnice efectuate, asigură în plus actualizarea cursului valutar şi

preluarea creditelor primite prin decontare electronică pentru serviciul valutar.

Informaţia reprezintă una din resursele esenţiale ale unei organizaţii, ea fiind necesară

tuturor activităţilor manageriale în realizarea atributelor managementului modern. în acestsens sistemele de gestiune ale informaţiilor constituie un instrument utilizat de managerii

bancari, indiferent de nivelul ierarhic şi domeniul de activitate pentru fundamentarea şi

adoptarea deciziilor, pentru administrarea şi controlul activităţilor. Un sistem informaţional

bancar descrie fluxurile şi circuitele informaţionale ale băncii, adică, crearea, utilizarea,

stocarea informaţiilor, iar echipamentele electronice care asigură aceste operaţiuni şi

programele de prelucrare a informaţiei reprezintă tehnologia informaţională. Factorii care au

determinat informatizarea extinsă a serviciilor bancare, a activităţilor băncii au fost:

a) Extinderea cheltuielilor cu personalul;

b) Modificarea şi restructurarea activităţilor bancare şi a celor financiare;

c) Creşterea şi diversificarea cererii clienţilor;

d) Majorarea costurilor pentru întreţinerea reţelelor bancare.

Dezvoltarea tehnologiei informaţiei în sectorul bancar are şi a avut un impact evident

asupra băncii sub trei aspecte:

1. asupra managementului bancar precum şi asupra calificării şi structurii personalului;

2. asupra relaţiilor cu clienţii, banca orientându-şi activitatea spre piaţă, spre clienţi;

3. asupra mediului intern al activităţii bancare referitor la siguranţa locurilor de muncă,

activitatea în echipă, flexibilitatea activităţii.

Tehnologia informatică realizează în bancă o serie de activităţi referitoare la înmagazinare, înregistrare, prelucrare, furnizare a informaţiilor, aceasta contribuind la

asistarea procesului adoptării deciziilor în cadrul băncii. În cadrul procesului de adoptare a

deciziilor sunt utilizate trei tipuri de informaţii: strategice, tactice şi operaţionale. Aceste tipuri

de informaţii sunt diferenţiate în funcţie de utilizatori, moduri de utilizare şi deschideri

4



temporale. Informatica bancară cuprinde activităţi legate de proiectarea şi exploatarea

sistemelor de prelucrare automată a informaţiilor, în scopul creşterii eficienţei activităţilor

bancare.

Sistemul informatic constituie o componentă a sistemului informaţional care asigurăculegerea, prelucrarea, transmiterea şi stocarea datelor cu ajutorul sistemelor de calcul.

Tehnologia informaţiei permite gestionarea informaţiilor strategice, transmiterea informaţiilor

precum şi disponibilizarea informaţiilor referitoare la piaţă, mediu, concurenţă. Informatica

furnizează băncii posibilitatea de valorificare multiplă şi profundă a informaţiei în adoptarea

deciziilor prin noile instrumente promovate: reţele neurale, sisteme expert, inteligenţă

artificială.

Tehnologia informaţiei a influenţat şi operaţiile desfăşurate în faţa şi în spatele

ghişeelor. Operaţiunile din faţa ghişeelor sunt cele care implică contactul direct cu clienţii, ele

diferind de la o bancă la alta şi având următoarele funcţii:

a) asigură accesul facil al clienţilor la conturile lor;

b) oferă informaţii despre produsele şi serviciile bancii:

c) asigură servicii de bună calitate.

Sectoarele “back office” (în spatele ghişeelor) se caracterizează prîntr-un volum mare

de activitate trebuind să asigure o prelucrare rapidă şi corectă a operaţiunilor şi să urmărească

derularea acestor operaţiuni. Activităţile din cadrul băncii se referă la contabilitate,

administrare, gestionarea riscurilor, compensarea tranzacţiior care se supun legislaţiei şi

reglementărilor în vigoare. Tehnologia informatică nu va putea elimina volumul mare de muncă

din aceste sectoare, dar poate reduce solicitările prin controale operaţionale, prin transmiterea

automată a datelor, prin calculul automat al dobânzilor, elaborarea balanţelor de verificare etc.

Protejarea sistemelor informatice.

Impactul pozitiv asupra clientelei unei banci este dat, in primul rand, de gradul de

credibilitate de care se bucura aceasta in mediul de afaceri.La construirea imagenii bancii

contribuie,pe langa rezultatele sale financiare,seriozitatea,profesionalismul manifestate de

5



personalul bancii si modalitatea de implementare a unor politici de asigurare a climatului de

siguranta necesar derularii activitatilor la cele mai inlte standarde.

Activitatea Directiei de Securitate Bancara este structuratape trei departamente:

• departamentul protectie informationala si de personal

• dapartamentul de prevenire si combatere a spalarii banilor

• departamentul securitate fizica

Departamentul protectie informationala si de personal administreaza Politica de

securitate a bancii,protectia informatiilor,asigura prevenirea folosirii circuitelor banciiin activitati

de finantare a actelor deterirism si investigarea fraudelor.

Personalul si informatia,impreuna cu mediul in careaceste doua resurse importante

actioneaza si se manifesta-calculatoare,retelele de comunicatii,cladiri,incaperi,surse de

alimentare cu energia electrica etc.-fac obiectul politicii de securitate.Are ca principale

obiective asigurarea confidentialitatii,integritatii si disponibilitatii de risc acceptate de

managementul ECONOMCOOP.

Banca este obligată să asigure protecţia fondurilor şi datelor îndeosebi în condiţiile

aplicării tehnologiilor informatice în bancă. În acest sens se impune respectarea a două

cerinţe:

1. Securitatea datelor care vizează următoarele aspecte:

• Protecţia datelor atât din punct de vedere al drepturilor clienţilor cât şi ale

personalului angajat ;

• Integritatea datelor din punct de vedere al încrederii;

• Siguranţa colectării datelor;

• Securitatea fizică a purtătorilor de informaţii.

6



2. Protecţia sistemului.

Nici un sistem nu asigură în totalitate siguranţa datelor , astfel încât banca trebuie să

decidă nivelul de securitate adecvat urmând să fie luate în considerare atât pierderile

financiare care pot fi înregistrate cât şi reducerea încrederii şi loialităţii clienţilor. În acest cazexistă trei tipuri de probleme ce pot afecta securitatea sistemului:

• distrugeri sau alte defecte fizice;

• accesul unor persoane neautorizate la sistemele de calcul;

• opriri permanente sau temporare ale sistemului de calcul.

Legătura între activitatea de decizie şi cea operaţională se realizează prîntr-un flux

continuu de informaţii în cadrul sistemului informaţional bancar. Acesta este constituit din

ansamblul mijloacelor şi metodelor prin care se realizează, prelucrează, transmit informaţiile,

reprezentând o premisă a unei bine organizări atât a activităţii de conducere, coordonare şi

control cât şi a celei operative. Datele care stau la baza sistemului informaţional bancar au ca

suport evidenţa contabilă cât şi agenţii economici în calitate de titulari de conturi. Ţinând cont

de calitatea activităţii bancare aceasta este influenţată direct de operativitate, de precizia şi

calitatea informaţiilor, precum şi de fundamentarea ştiinţifică a deciziilor. Datele preluate şi

prelucrate în sistemul informaţional se transpun în informaţii bancare ce pot fi structurate dupămai multe criterii astfel:

- din punctul de vedere al gradului de prelucrare:

- informaţii bancare elementare (numerarul încasat sau plătit, cecurile de

călătorie achitate);

- informaţii bancare complexe care sunt rezultate ale prelucrării informaţiilor

elementare.

- după momentul desfăşurării operaţiunilor, informaţiile bancare pot fi:

- operative --ce evidenţiază starea curentă a activităţii băncii;

7



- postoperative --cele ce se manifestă după efectuarea operaţiilor pe care le

reflectă;

- previzionale --care se referă la operaţiile băncii ce se vor produce în viitor.

Rezultatul prelucrării datelor pornind de la informaţiile băncii duce la realizarea unui flux

informaţional bancar.

Sistemul informaţional bancar are la bază o serie de principii:

conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional bancar în funcţie de structura

organizatorică a unităţilor bancare (filiale, suculsale, centrală, agenţii);

ierarhizarea informaţiilor bancare după importanţă şi gradul de operativitate;

concentrarea şi centralizarea informaţiilor bancare;

tipizarea documentelor bancare ţinând cont de forma şi elementele pe care acestea

le conţin;

aprecierea îmbunătăţirilor aduse sistemului informaţional bancar prin aplicarea în

practică a acestora cu cheltuieli cât mai reduse şi într-o perioadă de timp cât mai mică;

conceperea, organizarea şi funcţionarea sistemului informaţional bancar.

Eficienţa sistemului informaţional bancar este reflectată de calitatea activităţii unităţii

bancare, de starea de profitabilitate, de modul cum sunt recepţionate şi apreciate produsele

bancare de către titularii de conturi.

Informatica bancară constă în totalitatea mijloacelor şi metodelor moderne utilizate în

culegerea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor şi se manifestă atât în fundamentarea şi

luarea operativă a deciziilor cât şi în activitatea efectivă, de execuţie. Pe linia extinderii şiintroducerii prelucrării electronice a informaţiilor bancare asistăm la o activitate complexă de

proiectare a informaticii care parcurge următoarele etape:

alegerea unei teme ce urmează a fi proiectată şi analiza situaţiei existente;

stabilirea şi aprobarea obiectivelor ce urmează a se realiza;

8



proiectarea propriu-zisă a informaticii bancare;

experimentarea;

introducerea şi extinderea informaticii bancare proiectate.

Proiectarea propriu-zisă a informaticii bancare se realizează pe mai multe etape:

• adaptarea documentelor bancare la cerinţele sistemului de prelucrare electronică a

datelor;

• codificarea informaţiilor bancare;

• elaborarea schemelor logice prin care se stabileşte fluxul prelucrării automate a

informaţiilor;

• constituirea fîşierelor şi elaborarea programelor.

Un prim element de calcul cu ajutorul căruia se poate aprecia operativitatea obţinerii

informaţiilor bancare este indicele de operativitate ca raport între timpul necesar obţinerii

informaţiilor şi timpul anterior. Alt element de calcul, de apreciere a eficienţei introducerii şi

extinderii automatizării operaţiunilor bancare este cel referitor la economia de forţă de muncă.

O a treia mărime utilizată se referă la calculul reducerii cheltuielilor cu prelucrarea, exprimat

atât în formă absolută cât şi ca nivel relativ. Creşterea eficienţei informaticii bancare depinde

de nuvelul posibilităţilor, necesităţilor şi exigenţelor cerute de aplicarea în practică a premiselor

actualei etape de tranziţie la economia de piaţă.

Prelucrarea automată a datelor presupune culegerea şi transpunerea acestora din

documentele tipizate în suporţii tehnici de informaţii în vederea stocării, păstrării, transmiterii

informaţiilor bancare necesare prelucrării lor pentru buna desfăşurare a activităţii.Raifeisen

foloseşte ca echipamente electronice de teletransmisie şi teleprelucrare poşta electronică care

permite transmiterea datelor aproape instantaneu indiferent în ce parte a ţării se află banca

corespondentă. Aceste echipamente permit o bună circulaţie a fluxurilor băneşti, o

disponibilizare rapidă a titularilor de conturi, dar apar totuşi şi unele dificultăţi în transmiterea

cu operativitate a datelor între bănci diferite şi situate în localităţi diferite. Odată cu

generalizarea activităţii de prelucrare electronică a informaţiilor bancare se va produce o

îmbunătăţire a mincii personalului operativ din bancă. Măsurile preliminare în vederea

9



organizării activităţii de prelucrare electronică a datelor la nivelul unităţilor bancare operative

sunt:

pregătirea bazei de date ce presupune identificarea şi înscrierea conturilor analitice

cu soldul zilei şi a conturilor analitice la care se calculează dobânzi;

codificarea tuturor conturilor şi stabilirea cifrei de control;

organizarea circuitului documentelor bancare, funcţie de fazele pe cere le implică

natura operaţiilor.

În vederea prelucrării corecte a datelor din documentele bancare, ca note contabile,

extrase de cont, jurnale operative, în memoriile computerelor operează prin program “numărul

de control”, introducând separat următoarele elemente: simbolul operaţiunii, numărul

documentului, simbolul contului debitor, codul băncii plătitorului, simbolul contului creditor,

codul băncii beneficiarului, suma.

Documentaţia bancară

Documentaţia contabilă bancară reprezintă totalitatea documentelor pe baza căreia

ECONOMCOOP-ul efectuează înregistrări în evidenţa contabilă. Documentele bancare sunt

tipizate, standardizate şi uniformizate existând o permanentă preocupare pentru simplificarea

şi naţionalizarea documentelor bancare şi totodată are în vedere lărgirea perioadelor de

întocmire şi raportare a informaţiilor, eliminarea paralelismelor, reducerea numărului de

exemplre precum şi renunţarea la unele elemente inutile în schimbul menţinerii celor necesare.

Documentele bancare trebuie să îndeplinească unele condiţii ca: să conţină elemente

necesare identificării lor, să aibă corect înscrisă suma în cifre şi litere, să menţioneze scopul

plăţii, autorizare prin semnături şi ştampilă de titularii de conturi. Documentele bancare pot fi

clasificate :

După locul de intocmire

1. interne

2. externe

10



După natura operaţiunilor

1. documente de casă(operaţii de încasări şi plăţi cu numerar: foile de vărsământ cu

chitanţă, cecurile de ridicare a numerarului, ordine de încasări şi plăţi privind operaţiuni cu

numerar)2. documente de decontare (care ocupă o pondere mare a documentaţiei bancare)

3. documente diverse (se include situaţia verificării garanţiei creditelor, documentarea

necesară deschiderii conturilor, dările de seamă)

După momentul întocmirii şi al volumului

• documente primare ( foaia de vărsământ, cecul, ordinul de plată)

• documente centralizatoare ( borderourile, specificaţiile, jurnalele)

Din punct de vedere al evidenţei bancare

1. documente utilizate în cadrul evidenţei contabile analitice (conturi personale însoţite

de extrase de cont)

2. documente folosite de evidenţa contabilă sintetică (note contabile, balanţe de

verificare, balanţe contabile, fişele centralizatoare)

3. documente de evidenţă statistică.

Documentaţia bancară este supusă unui proces continuu de perfecţionare pentru a

obţine datele cu maximă operativitate şi pentru a permite extinderea prelucrării electronice a

informaţiilor bancare.

Organizarea circuitului documentelor ECONOMCOOP

Acest circuit presupune organizarea fluxului informaţional la nivelul întregului sistembancar. Prin circuitul documentelor după ECONOMCOOP şi nu numai se înţelege mişcarea

succesivă a lor din momentul întocmirii sau pezentării lor la ghişeu de către titularii de conturi,

în vederea efectuării operaţiilor în conturile analitice şi sintetice şi până în momentul arhivării

lor.

11



Fazele mişcării succesive a documentelor bancare:

Primirea documentelor la ghişeu, întocmirea acestora de către personalul băncii.

Contabilizarea documentelor ce se realizează prin tranpunerea înregistrărilor în notecontabile sau prin încheierea directă a conturilor.

Înregistrarea succesivă a documentelor bancare în evidenţa contabilă analitică şi

sintetică.

Confruntarea datelor din contabilitatea analitică cu cele din contabilitatea sintetică.

Clasarea şi păstrarea documentelor, expedierea acestora titularilor de conturi.

Documentele bancare se păstrează în funcţie de natura operaţiunilor:

Documente de casă- se păstrează în andosare pe zile în caserie în următoarea ordine:

1. documente de încasări în numerar

2. documente de plăţi în numerar

3. documente privind conturile în afara bilanţului referitoare la casa de circulaţie şi

fondul de rezervă de semne monetare al Băncii Naţionale.

Documente de decontare- se clasează pe zile după simbolurile conturilor într-o ordine.

Fiecare dosar al zilei este însoţit de un document de arhivare semnat de cei responsabili

pentru controlul arhivării tuturor documentelor zilei respective.

Documente privind operaţiunile proprii ale băncilor- documente de casă pe timp de un

an şi documente de decontare pe timp de o lună.

Circuitul documentelor trebuie să se desfăşoare respectând o serie de principii:

1. încasările în numerar, în baza foilor de vărsământ cu chitanţă sau a ordinelor de

încasări în cazul operaaţiunilor proprii preesupune primirea sumelor de către casierii

12



încasatori numai după confirmarea acestor operaţiuni are loc înregistrarea sumelor în

conturile depunătorilor;

2. plăţile în numerar se evidenţiază mai întâi în conturile titularilor după aceea se

eliberează numerarul de către caseria băncii;

3. virarea sumelor din unele conturi în altele, în debitul contului plătitorului apoi în

creditul contului beneficiarului;

4. toate documente bancare (de încasări, plăţi) se înregistrează mai întâi în evidenţa

analitică şi apoi în cea sintetică;

5. operaţiunile privind activitatea de creditare să fie efectuate cu operativitate cel târziu

până la începutul zilei operative;

6. confruntarea operaţiunilor de casă, de către grupele operative, cu evidenţa din

cadrul serviciului tezaur şi casierie trebuie să se realizeze zilnic;7. evidenţa contabilă analitică se punctează cu evidenţa sintetică în aceeaşi zi cu

efectuarea operaţiilor bancare.

Controlul bancar intern al băncii ECONOMCOOP se exercită la nivelul fiecărei unităţi

bancare fiind diferenţiat în funcţie de modul de organizare a activităţii şi natura proprietăţii.

Acest control se exercită nu numai asupra operaţiunilor efectuate pentru titularii de conturi ci şi

pentru operaţiile proprii în scopul descoperirii deficienţelor existente în activitate, având (în

cadrul filialelor, sucursalelor, centralei) un caracter complex şi vizând verificarea unor obiective

ca:

desfăşurarea activităţii privind operaţiunile cu numerar;

păstrarea disponibilităţilor în conturi;

respectarea cadrului legal al operaţiunilor;

modul de efectuare a înregistrărilor în contabilitatea bancară;

activitatea de creditare bancară; modul de gestionare a valorilor materiale şi băneşti.

13



Controlul bancar intern cuprinde următoarele forme:

a) controlul bancar preventiv ce se ralizează atât asupra operaţiunilor proprii ale

unităţilor bancare cât şi asupra operaţiunilor solicitate a fi efectuate de către titularii de conturi.

Acest tip de control se exercită de către conducătorul compartimentului financiar-contabil şilucrătorii împuterniciţi în acest scop. Obiectivele din cadrul acestui tip de control urmărite de

ECONOMCOOP sunt:

• oportunitatea, necesitatea procurării de materiale specifice activităţii bancare;

• respectarea legalităţii efectuării cheltuielilor bancare proprii şi a lucrărilor de investiţii

proprii;

• respectarea criteriilor privind angajarea personalului, modul de salarizare.

b) controlul ierarhic operativ curent ce se exercită la ghişeu. Din punct de vedere al

conţinutului economico-financiar se urmăreşte necesitatea, oportunitatea, economicitatea,

legalitatea operaţiunilor cuprinse în documentele bancare. Această formă de control are în

vedere, după ECONOMCOOP, modul de exercitare ce se manifestă ca o activitate de

autocontrol asupra tuturor operaţiunilor bancare;

c) controlul bancar intern ulterior, acesta exercitându-se periodic după ce se

efectuează operaţiunile bancare. Acest control este de competenţa şefului compartimentuluide contabilitate, directorului băncii, persoanelor cu astfel de atribuţii precum şi a celor special

angajaţi ca revizori bancari. Agenţiile, filialele, sucursalele băncii RAIFFEISEN sunt verificate

în cadrul controlului bancar ulterior de organele de specialitate. Îmbunătăţirea continuă a

documentaţiei bancare din punct de vedere a formei, conţinutului şi circuitului acesteia,

exercitarea unui control bancar segmentat şi la obiect, vor contribui la sporirea calităţii

activităţii bancare, aceste aspecte reflectându-se direct în activitatea titularilor de cont.

14



II Deschiderea si functionarea conturilor bancare

Conturile bancare ale clienţilor- prezentare generală

La cererea persoanelor fizice sau juridice, banca poate să deschidă:

1. Conturi de disponibilităţi- prin care se fac operaţiuni de încasări şi plăţi curente,

soldul contului poate să fie doar creditor;

2. Conturi curente- se pot efectua acordări şi rambursări de credite, soldul debitor

reflectă credite existente, iar soldul creditor reflectă disponibilul existent în bancă;

3. Contul de depozit- la vedere sau la termen în funcţie de opţiunea clientului soldul

acestui cont poate fi doar creditor;

4. Conturi de credite- se utilizează pentru evidenţierea şi urmărirea acordării

creditelor, soldul contului la un moment dat poate să fie doar debitor;

5. Conturi cu destinaţie specială- prin aceste conturi se efectuează prestaţii

bancare „speciale”, cum ar fi:acreditive, cecuri certificate, conturi aferente cardurilor

etc.

Conturi curente şi depozit

Conturi curente.

DOCUMENTATIA NECESARA:

Completarea urmatoarelor formulare:

• Cerere inscriere client-persoane fizice:2exemplare(daca nu este client al RB)

• Cerere de deschidere cont curent-persoane fizice:2ex;

• Fisa specimenelor de semnaturi-persoane fizice:1ex(daca nu este client al RB)

15



Contul curent este un produs bancar cu ajutorul caruia iti poti administra banii

mai usor si mai efficient. Prin intermediul contului curent poti deopotriva sa efectuezi

plati, incasari, transferuri bancare, dar sis a pastrezi bani, acumuland astfel dobanda.

Contul current poate fi deschis in RON, USD, EURO, GBP, sau orice alta valuta, in

functie de banii de care dispui.

Pentru banii pastrati in contul current primesti dobanda corespunzatoare

depozitelor”la vedere” (depozite fara termen prestabilit, la care ai acces fara restrictii).

Contul current se alimenteaza oricand fie prin salariu( care poate fi virat direct in cont),

fie prin alte depuneri.

Caracteristici :

• Se pot efectua licitatii valutare on-line;

• Este accesibil in timp real,in orice unitate ECONOMCOOP;

• Permite utilizarea urmatoarelor servicii:

1. Direct Debit;

2. MyBanking;

3. MultiCash;

4. POS(plati prin card direct la comercianti)

Avantaje (la contul curent in RON):

• Accesibilitate La deschiderea unui cont current poti primi si un card

atasat acestuia. Astfel ai acces la banii tai 24 ore din 24, chiar si atunci

cand banca este inchisa sau cand esti in strainatate. E ca si cum ai avea

banii in propriul portofel, numai ca, in contul curent, sunt cu adevarat in

siguranta. In plus, poti efectua operatii bancare in oricare din alte peste100 de unitati ECONOMCOOP din tara.

• Flexibilitate Tu hotarasti in orice moment ce se intampla cu banii

tai. Poti sa-i transferi in alte conturi, sa faci plati sau sa-i retragi de la

bancomat sau de la orice ghiseu ECONOMCOOP.

16



• Timp economisit Poti sa-ti achiti facturile lunare de utilitati fara sa

pierzi vremea pe drumuri. Asta inseamna timp castigat pentru tine.

• Controlul asupra tranzactiilor Extrasul de cont, oferit lunar sau

oricand la cerere, iti permite controlul total asupra tranzactiilor.

• Costuri minime ECONOMCOOP iti ofera gratuit cadrul atasat

contului, iar deschiderea acestuia nu tecosta nimic.

SERVICII SUPLIMENTARE.

- Plati directe furnizori

Avantaje: timp economisit, evidenta clara a platilor, costuri minime:

1RON/tranzactie.

Factura la telefon fix si mobil la gaze, la lumina etc. Serviciul de Plati Directe

Furnizori te ajuta sa scapi de aceste griji, banca va plati, din contul tau curent.

- Transferuri planificate

Transferuri de sume fixe la date fixe. Acest serviciu iti permite sa achiti datoriile

fara sa faci nici un efort. Banca este cea care transfera din contul tau curent suma debani pe care o datorezi, avand o evidenta clara a tranzactiilor efectuate. Acest serviciu

iti permite transferul automat al unei sume stabilite de tine, catre uncont de economii.

Cont curent –in valuta

Produsul este oferit persoanelor fizice,in vaderea mentinerii disponibilitatilor in

valuta si efectuarii de operatiuni curente(plati incasari) in limita soldurilor creditoare,

nefiind permise overdrafturi sau solduri debitoare.

Facilitati:

• Ordonarea platilor de catre titularul de cont,prin conventie,fara a fi prezent

la banca;

17



• Operatiuni de schimb valutar la vedere(spot) si la termen(forward);

• Plati automate reprezentand rambursari de credite si dobanzi aferente

creditelor;

• Transferuri intrabancare on-line(creditarea instantanee a conturilor

indicate);

• Transferuri intrabancare(pe teritoriul Romaniei-conform regulamentelor

B.N.R.);

• Trasferuri SWIFT(pentru plati externe);

• Plati de comisioane aferente tranzactiilor si altor servicii prestate

titularului;

• Inregistrarea dobanzilor calculate pentru alte conturi detinute de

titular(depozite la termen);

Dobanda este fluctuanta, comision tranzactii conform “lista comisioane”,

comision administrare echivalent a 0,2USD/luna,extrasul la cerere.

Conturi de depozite.

Conturile de depozit au regim distinct. Ele pot funcţiona în varianta individuală,

permiţând depunerea- retragerea disponibilului (echivalent depozit) dar şi în combinaţie cuconturile de disponibilităţi, caz în care clientul poate ordona efectuarea inclusiv de viramente

bancare.

Acestea se deschid în baza unei cereri- convenţie de depozit completată de solicitant şi

depusă la ghişeul băncii în două exemplare. Semnătura solicitantului de pe cerere constituie în

acelaşi timp şi specimenul de semnatură. Cererea de deschidere a unui cont de depozit se

solutionează în ziua depunerii ei la bancă.

Pentru depozite la vedere, perioada de păstrare a banilor în bancă nu este stabilită

exact, ea fiind de minimum o zi lucrătoare.

În cazul depozitelor la termen perioada de păstrare este exprimată în zile calendaristice

şi este menţionată în cererea- convenţie încheiată cu banca.

18



Termenul de începere a perioadei este ziua înregistrării sumei consemnate ca şi

depozit în creditul contului de depozit.

Închiderea conturilor de depozit înainte de termenul stabilit prin convenţie implică

transformarea acestuia în cont de disponibil la vedere, cu dobânda corespunzătoare. În cazul în care la expirarea termenului de constituire a depozitului la termen titularul contului nu-şi

exprimă nici o intenţie, în principiu, contul de depozit se prelungeşte din oficiu pentru acelasi

termen şi în aceleaşi condiţii cu cele iniţiale.

19



III Instrumente moderne de plata.

Moneda electronica

Moneda electronica este denumirea data cartelelor magnetice care sunt eliberate

de unele banci clientilor titulari de conturi, in loc de numerar sau cecuri. Cu ajutorul

cartelelor, clientii isi pot face cumparaturi la oricare din magazinele care sunt dotate cu

un terminal legat de calculatorul electronic al bancii. Cartelele sunt introduse in

terminalul magazinului, iar calculatorul bancii comunica imediat disponibilul aflat in

cont . Daca disponibilul apare acoperitor, contul este debitat automat cu suma datorata

de client magazinului, iar contul bancar al magazinului este creditat cu aceeasi suma.

Acest sistem a fost denumit “on line”deoarece presupune existenta unei legaturimateriale intre reteaua magazinelor dotate cu terminale si banca dotata cu calculator.

O alta modalitate a fost imaginata in Franta pe baza miniaturizarii circuitelor electronice

integrate. Potrivit acestei modalitati, banca incredinteaza clientului, in locul cartelei

magnetice, o cartela prevazuta cu circuite si memorie, pe care banca a incarcat-o cu o

anumita suma convenita intre banca si client.Aceasta tehnica este mai ieftima decat

prima si a fost denumita “off line”, ea nu mai necesita legatura costisitoare intre

magazine si calculatorul bancii.

Cardul- prezentare generală

Cardul reprezintă un instrument de decontare prin intermediul căruia posesorul autorizat

poate achiziţiona bunuri sau servicii fără prezenţa efectivă a numerarului. Cardul facilitează

legătura financiară între comercianţi şi consumatori, fiind o simplă cheie de acces la un cont

bancar: acela al deţinătorului de card.

Având caracteristicile universale ale unui instrument de plată, cardul asigură şiposibilitatea obţinerii necondiţionate de numerar fie de la automatele de bani(ATM) fie de la

ghişeele băncii(în cazul sumelor mari), înlăturânsu-se astfel orice barieră functională de

utilizare. Datorită acestor caracteristici, cardul este un instrument de plata universal aplicabil şi

global acceptabil.

20



Tipuri de carduri:

- carduri de credit;

- carduri de debit;

- card multifuncţional.

Cardul de credit: ca instrument de plată dă dreptul posesorului de a utiliza o linie de

credit pe o anumită perioadă de timp, egală de regulă cu termenul de valabilitate al cardului.

Pe baza acestei linii de credit titularul poate face plăţi şi retrageri de numerar până la un plafon

prestabilit. Banca poate să modifice acest plafon în funcţie de solvabilitatea clientului. Plafonul

de creditare constituie o împuternicire dată de banca emitentă centrului de autorizare pentru a

autoriza orice operaţie în limita acestuia în cazul lipsei disponibilului.

Cardul de debit: asigură utilizatorului posibilitatea achiziţionării de bunuri sau servicii,

sau retragere de numerar în limita soldului disponibil în contul aferent cardului. Conditia

esentială de funcţionare a acestui tip de card o reprezintă existenţa disponibilului în contul

dedicat cardului. Aceste carduri pot fi emise sub restricţia unei utilizări doar în mediul

electronic, caz în care va apărea menţiunea „Use only electronic” iar elementele de identificare

nu sunt realizate în relief. Tot aici se încadrează şi cardurile pentru retragere de numerar care

permit deţinătorului să retragă numerar prin automatele bancare de distribuire a numeraruluisau să depună numerar, precum şi consultarea soldului contului.

Card multifuncţional: este un debit card care poate îndeplini şi alte funcţii: retrageri

de numerar de la ATM-uri, garantarea unor cecuri emise de deţinătorul cardului.

Descriere carduri

Persoane fizice

ECONOMCOOP oferă carduri sub sigla EUROCARD/ MASTERCARD, VISA şi

MAESTRO, în RON sau USD. Cardurile dau acces la disponibilul din conturile ataşate, putând

fi utilizate pentru tranzacţii comerciale şi/sau eliberare de numerar.

21



• Ofera facilitatea de utilizare în descoperit a contului de card în limita a trei salarii

lunare nete (numai dacă produsul Maestro este utilizat drept card de salariu).

ECONOMCOOP oferă carduri sub sigla VISA şi MAESTRO, în RON sau USD.

Cardurile dau acces la disponibilul din conturile ataşate, putând fi utilizate pentru tranzacţiicomerciale şi/sau eliberare de numerar.

VISA Business - USD

Cardul în USD VISA Business ECONOMCOOP este un produs de tip debit care se

adresează persoanelor juridice române ai căror salariaţi efectuează deplasări în strainătate şi

în ţară în interesul firmei.

• Permite efectuarea de tranzacţii comerciale şi retrageri de numerar în orice colţ

al lumii.

• Oferă posibilitatea de a limita cheltuielile anumitor angajaţi la nivelul fiecărui card

în parte.

• Asigură înlocuirea în regim de urgenţă a cardului declarat ca pierdut furat şi

eliberarea de numerar în regim de urgeţă până la emiterea cardului înlocuitor.

•

Oferă numeroase servicii conexe extrem de avantajoase:• Asistenţă medicală de urgenţă şi referinţe medicale;

• Serviciul de asistenţă juridică;

• Asigurarea pentru cazuri de întârziere în timpul călătoriei;

• Asigurarea pentru bagajele sosite cu întârziere sau pierdute;

• Asigurare în cazuri de deturnare;

• Rezervarea camerelor de hotel.

Serviciile de Asistenţă VISA în caz de urgenţă sunt disponibile numai atunci când aţi

folosit cardul pentru a achita costul călătoriei (cazare,transport,etc) în întregime sau doar

parţial, călătorie pe parcusul căreia a apărut necesitatea unui serviciu în regim de urgenţă.

23



VISA Business - RON

Cardul în lei VISA Business ECONOMCOOP este un produs de tip debit care se

adresează societăţilor româneşti ai căror salariaţi efectuează deplasări în interesul firmei.

• Permite efectuarea de tranzacţii comerciale şi retrageri de numerar în orice colt

al ţării.

• Oferă posibilitatea rezervării de camere de hotel.

• Asigură înlocuirea în regim de urgenţă a cardului declarat ca pierdut furat şi

eliberarea de numerar în regim de urgenţă până la emiterea cardului înlocuitor.

Plata salariului prin carduri

Maestro - RON ECONOMCOOP oferă posibilitatea plăţii salariilor angajaţilor prin cardul

în RON Maestro, cu acordul acestora. Acest card este utilizabil atât pe teritoriul României cât

şi în străinătate.

Apelând la această modalitate modernă de plată a salariilor, se beneficiază de:

• Eliminarea cheltuielilor, riscurilor şi timpului consumat cu manipularea

numerarului;• Diminuarea cheltuielilor cu personalul care administrează numerar la sediul

societăţii dumneavoastră.

Angajaţii beneficieză de:

• Acces direct, din orice localitate din ţară şi în orice moment, la contul de card.

• Posibilitatea de a solicita băncii acordarea unui plafon de descoperire în cont, în

limita a trei salarii lunare nete.

Plăţile cu card

Acest gen de plăţi cunosc o varietate largă de implementări, de la simpla retragere a

unei sume în numerar până la iniţierea unor plăţi de mare valoare. Principiile şi regulile de

24



efectuare a transferului de fonduri şi decontare prin intermediul card-urilor sunt reglementate în

ţara noastră de Regulamentul nr. 6/14.11.1995 emis de Banca Naţională a României.

Sistemul de plăţi pe bază de card are următoarele componente:

-dentinatorul card-ului;-card-ul;

-automatul programabil;

-comerciantul;

- agentul de decontare.

Serviciul de carduri este completat de următoarele:

Eliberare de numerar prin intermediul reţelei de ATM-uri:

ECONOMCOOP oferă tuturor deţinătorilor de carduri emise sub siglele VISA şi

Eurocard/MasterCard posibilitatea eliberării de numerar prin reţeaua sa de bancomate

instalate în principalele oraşe ale ţării, 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână.

Acceptare de carduri VISA şi Eurocard/MasterCard pentru tranzacţii comerciale

ECONOMCOOP oferă clienţilor săi cu activitate în sfera desfacerii de bunuri şi serviciide consum posibilitatea de a se alătura acceptatorilor de carduri din lumea întreaga, prin

onorarea la plată a cardurilor VISA şi Eurocard/MasterCard emise de băncile româneşti şi

străine.

Western Union - Transfer de bani

ECONOMCOOP oferă serviciul de transferuri rapide de bani prin intermediul Western

Union. Acest serviciu permite transferul electronic de numerar de la/la oricare din agenţiiWestern Union, putându-se primi sau trimite bani oriunde în lume, fără a se folosi conturi

bancare, cărţi de credit sau ordine de plată.

Produsele oferite de Western Union:

25



• Will Call - Money Transfer: transferuri între persoane fizice. Permite clienţilor să

trimită şi să primească bani, prin intermediul oricărui agent Western Union, oriunde în lume, în

câteva minute.

• Quick Pay - cel mai rapid, sigur şi demn de încredere mijloc de plată folosit

pentru ca o companie să primească sume de bani transmise de clienţii săi din întreaga lume.

Aceste fonduri primite de persoanele juridice străine, înregistrate în sistemul Western Union,

vor fi direct depozitate în contul bancar al acestora.

• Quick Cash - serviciu ce oferă o modalitate sigură şi rapidă pentru o companie

de a trimite fonduri, prin intermediul reţelei Western Union, clienţilor săi sau salariaţilor oriunde

în lume.

Avantajele serviciului Western Union

• Accesibilitate: orice persoană fizică sau juridică are acces la serviciul Western

Union, conform reglementărilor în vigoare.

• Simplitatea folosirii: sumele se pot transmite prin reţeaua Western Union prin

simpla completare a unui formular, în limita plafoanelor stabilite.

• Siguranţa: sistemul informatizat al reţelei Western Union asigura maximă

securitate a transferurilor.

• Rapiditate: încasarea în câteva minute a sumelor expediate, în orice colţ al lumii,

Western Union fiind cel mai rapid sistem de transfer al banilor în acest moment (în maxim10

min. de la depunere).

Cui se adresează serviciul Western Union

• persoanelor care lucrează în străinătate şi care trimit bani acasă;

• oamenilor aflaţi în situaţii critice (pierderea sau furtul banilor, cărţilor de credit sau

cecurilor de călătorie);

• părintilor care trimit bani copiilor aflaţi în calatorie sau la studii în străinătate;

• persoanelor stabilite în străinătate care trimit regulat bani rudelor din ţară;

26



• oamenilor de afaceri care au nevoie urgent de bani pentru cumpărături sau

afaceri în timpul călătoriilor în străinătate. În străinătate, beneficiarii pot fi atât persoane fizice,

cât şi juridice.

Cum procedaţi pentru a folosi serviciul Western Union

• persoana care urmează să primească/să trimită o sumă de bani se prezintă la

cea mai apropiata unitate a Băncii care oferă serviciile de transfer Western Union, unde

trebuie să prezinte un act de identitate valabil (buletin sau carte de identitate pentru rezidenţi şi

paşaport pentru nerezidenţi) şi să completeze un formular;

• destinatarul unor sume transmise trebuie să cunoască numele expeditorului, ţara

şi localitatea de unde s-au trimis banii şi suma transmisă.

Care este preţul utilizării serviciului Western Union

• comisioanele aferente efectuării transferurilor de numerar se plătesc de către

expeditor, în momentul în care banii sunt depuşi pentru transfer; deşi transferul poate fi iniţiat

în diferite valute, plata sumelor către beneficiari se realizează numai în dolari SUA;

• pentru banii primiţi, destinatarului nu i se percep comisioane. Grila de comisioane

este standard şi este disponibilă la sediile unităţilor Băncii.

.

27



IV Organizarea si efectuarea controlului in activitatea

bancara

Metodologia de exercitare a controlului bancar reprezintă modalitateade cercetare şi acţiune, procedeele şi modalităţile de control în vederea

prevenirii, constatării şi înlăturării pierderilor care se pot întâmpla în cadrul

sistemului bancar.1

Potrivit legii şi statutului propriu de organizare şi funcţionare, banca are

dreptul să verifice la agenţii economici, beneficiari de credite, modul în care

aceştia utilizează creditele acordate în conformitate cu destinaţiile pentru care s-

au aprobat, îşi constituie şi păstrează garanţiile creditelor, respectă normele delucru ale băncilor şi clauzele din contractele de credit în vederea asigurării

rambursării la scadenţă a creditelor şi plata dobânzilor datorate.2

Garanţiile cerute de bancă în general trebuie să fie în general tangibile,

durabile şi uşor identificabile.

Situaţia clientului constituie un element foarte important în luarea

deciziei de acordare a creditului.3Una din problemele pe care banca le are în

vedere o reprezintă garantarea creditului de către solicitator, aceasta fiind cu

scopul evitării oricărui risc care să-i prejudicieze interesele.

Dacă la data scadenţei debitorul nu îşi poate onora obligaţiile faţă de

creditor, acesta din urmă poate executa acoperindu-şi creanţa dacă garanţiile

sunt constituite în condiţiile legii , pe baze contractuale.

Asumarea riscului de către bănci, în condiţiile de temeinică analiză,

reprezintă adesea calea obţinerii de extensiuni de afaceri pentru bănci de înaltă

profitabilitate.

Din punct de vedere metodologic controlul bancar al garanţieicreditelor poate fi structurat în următoarele etape:

- studiul general prealabil asupra obiectivelor ce se vor controla;

1 Mihăescu V. Sorin – Control Financiar Bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.1712 Cocriş Vasile – Tehnica Operaţiunilor Bancare, Universitatea “ Al. I. Cuza”, Iaşi, note de curs, p. 433 Aurel Octavian Berea & Emilia Cornelia Stoica - Creditul Bancar, coordonate actuale şi perspective, Ed.

Expert, Bucureşti, p.73

28



- controlul scriptic (analiza financiară);

- controlul faptic.

Studiul general prealabil corespunde unui control preventiv şi

reprezintă evidenţierea elementelor esenţiale şi a celor specifice ale garanţiilor

ce se vor accepta de către bancă. El începe odată cu analiza cererii de credit,

una din condiţiile principale este aceea ca solicitantul să prezinte garanţii

suficient de acoperitoare pentru creditul solicitat.

În acoperirea cererii de credite , un rol deosebit îl are gradul de

lichiditate a garanţiei. Prin natura lor, au lichiditate curentă titlurile de stat; în

speţă bonurile de tezaur sunt preferate de bănci, ele asigurând transformarea

imediată în bani a garanţiei.4

Se au în vedere următoarele obiective specifice:• sarcinile rezultate din normele de

activitate ale Băncii şi din legislaţia în vigoare (Normele de

creditare ale băncii, Legea bancară, etc.) care reglementează

domeniul garanţiilor;

• organizarea evidenţei tehnic-

operative şi contabile, ca surse de informaţii pentru control;

•

situaţia reală a obiectuluigaranţiei.5

Controlul scriptic(analiza financiară) se efectuează la sediul băncii pe

baza documentelor prezentate de agenţii economici beneficiu de credite.

Aceasta constă în următoarele:

a) analiza graficului de acordare şi rambursare a creditelor;

b) analiza echilibrului financiar;

c) determinarea bonităţii.

a) Analiza graficului de acordare şi rambursare a creditelor se face

lunar şi constă în compararea acordărilor şi rambursărilor efective de credite cu

cele prevăzute în graficele anexă la contractul de credite, în cazul în care nu se

constată deficienţe în utilizarea creditelor analiza nu se extinde. În caz contrar, la4 Basmo Cezar & Dardac Nicolae – Managementul Bancar, Ed. Economică 2002, p. 1115 Mihăescu V. Sorin – Control Financiar Bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.171

29



agenţii economici cu personalitate juridică se procedează la analiza echilibrului

financiar, iar la agenţii economici fără personalitate juridică şi la persoanele fizice

se va efectua controlul faptic conform celor prezentate mai sus.6

b) Analiza echilibrului financiar se face lunar, până la sfârşitul lunii

următoare pentru luna expirată şi se efectuează prin verificarea garanţiei

creditelor. Pentru a întocmi situaţia privind garanţia creditelor, datele se extrag

din balanţele de verificare, din situaţia patrimoniului şi din bilanţul contabil.

Pentru determinarea plusului sau minusului de garanţie sunt necesare

următoarele elemente:

1. Active circulante totale;

6. Active circulante excluse de la creditare;

7. Active circulante creditabile (1-2);4. Datorii pe termen scurt;

5. Garanţii pentru credite (3-4);

6. Credite pe termen scurt;

7. Plus de garanţie (5-6);

8. Minus de garanţie (6-7).7

Pentru suma rezultată ca plus de garanţie nu se acordă automat noi

credite, dar acest rezultat va fi luat în considerare în eventualitatea cereri decredite suplimentare din partea agentului economic respectiv, în cazul în care

agentul economic are credite restante provenite din minus de garanţie constatat

în lunile anterioare, acestea vor fi reactivate în limita plusului de garanţie şi a

volumului creditului aprobat, numai dacă au fost înlăturate cauzele care au

determinat trecerea la restanţă. Nu vor fi reactivate creditele trecute la restanţă la

expirarea scadenţelor prevăzute în graficul de acordare şi rambursare, anexă la

contractul de credite, indiferent de mărimea plusului de garanţie.

Minusul de garanţie este determinat de pierderi de active circulante,

deturnări de fonduri, stocuri nevandabile, clienţi neîncasaţi şi alte deficienţe în

activitatea agentului economic şi va implica măsuri pentru rambursarea imediată

6 Cocriş Vasile – Tehnica Operaţiunilor Bancare, Universitatea “ Al. I. Cuza”, Iaşi, note de curs, p. 44


30



a creditelor de egală valoare sau trecerea la restanţă şi recuperarea cu prioritate

a acestora. Pentru agenţii economici care înregistrează minus de garanţie, banca

va lua măsuri deosebite, cum ar fi intensificarea controlului faptic şi determinarea

bonităţii pe baza ultimilor indicatori financiari.

c) Determinarea bonităţii agenţilor economici se efectuează,cel mai

adesea, trimestrial. Pentru aceasta se calculează următorii indicatori financiari:

• lichiditatea generală;

• solvabilitatea patrimonială;

• rata profitului brut;

• rata rentabilităţii financiare;

• gradul de îndatorare.

În funcţie de punctajul obţinut, fiecare agent economic cu personalitate

juridică va fi încadrat într-unul din următoarele categorii de bonitate, astfel:

• categoria A: 85-100 puncte;

• categoria B: 70-84 puncte;

• categoria C: 50-69 puncte;

• categoria D: 25-49 puncte;

• categoria E sub 25 puncte.

Încadrarea pe categorii de bonitate se interpretează astfel:

• Categoria A - performanţele financiare sunt foarte

bune şi permit achitarea la scadenţă a dobânzii şi a ratei.

Totodată se prefigurează menţinerea şi în perspectivă a

performanţelor financiare la nivel ridicat;

• Categoria B - performanţele financiare sunt bune sau

foarte bune, cu posibilităţi de degradare într-o perspectivă mai

îndelungă;

• Categoria C - performanţele sunt satisfăcătoare, dar

au o evidentă tendinţă de înrăutăţire;

• Categoria D - performanţele financiare sunt scăzute şi

cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;

31



• Categoria E - performanţele financiare arată pierderi

şi există perspective clare că nu vor fi plătite nici ratele

scadente, nici dobânda.8

Tabel nr. 2: punctajul indicatorilor

N

Nr.

crt

Indicatori 220 puncte

15puncte

10 puncte

5

5 puncte

1

1

1. Lichiditate generală 222

1,6-2

1

,3-1,6

1

1-1,3

^

2.

Solv

abilitatea patrimonială (%) 330

20-30

10-20

0

0-10

3

3

3.

Rata profitului net (%) 55 3-5 1,5-3 0-1,5

4

4. Rata rentabilităţii financiare

(%)

110

6-10

3-6

0-3

5

5.

Gradul de îndatorare (%) 00-0,25 0,25-0,50 0,50-0,70 0,70-1

Sursa: Cocriş Vasile – Tehnica Operaţiunilor Bancare, Universitatea “ Al. I.

Cuza”, Iaşi, note de curs, p. 36

Sursele din care se extrag datele pentru stabilirea gradului de bonitate

sunt bilanţurile contabile anuale sau trimestriale.

Conturile vor fi grupate în prealabil potrivit schemei de bilanţ dacă

indicatorii financiari se calculează pe baza datelor din balanţa de verificare8 Cocriş Vasile – Tehnica Operaţiunilor Bancare, Universitatea “ Al. I. Cuza”, Iaşi, note de curs, p. 44

32



Activele totale şi respectiv activele curente vor fi corelate cu soldurile conturilor

de amortizări şi diferenţe de preţ din pasiv.

Controlul faptic face parte din cadrul controlului concomitent al

garanţiei creditelor şi se exercită la sediul beneficiarilor de credite. Se execută

trimestrial sau la perioade mai scurte, hotărâte de comitetele de credite în funcţie

de rezultatele financiar obţinute de agenţii economici creditaţi.

Dintre obiectivele controlului faptic amintim:

• existenţa fizică a mijloacelor materiale;

• determinarea exactă a valorilor existente;

• starea reală în care se găsesc;

• respectarea condiţiilor de păstrare;

• respectarea legalităţii în utilizarea lor.9

Controlul faptic al garanţiei creditelor se face prin sondaj, iar rezultatele

acestui control se consemnează în procese verbale de control în care se înscriu

constatările făcute şi măsurile luate pentru îmbunătăţirea activităţii.

În cazul în care se constată lipsa garanţie sau a nerespectării

destinaţiei creditului se va recurge la rambursarea creditului, iar în cazul lipsei de

disponibil se trece la restanţă urmărindu-se recuperarea cu prioritate.

Principalele modalităţi de control faptic, în cazul verificării garanţiilor creditelor sunt:inspecţia fizică ,inventarierea de control, expertiza tehnică şi de

laborator (mai ales, în cazul stocurilor), observarea directă (cea mai folosită).

Organizarea şi formele controlului bancar al garanţiei creditelor

La societăţile bancare controlul bancar al garanţiei creditelor este

efectuat de către cei specializaţi si răspunzători de activitatea de creditare:

9 Mihăescu V. Sorin – Control Financiar Bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.171

33



• ofiţerii de credite;

• şeful serviciului creditare;

• personalul desemnat din Centrala băncii.

Putem delimita în cadrul controlului bancar al garanţiilor creditelor,toate cele trei tipuri de control financiar-bancar:

• control bancar preventiv;

• control bancar concomitent;

• control bancar ulterior.

Controlul bancar preventiv al garanţiei creditelor se exercită asupra

documentaţiei prezentate de către solicitant în momentul contractării creditului în

ceea ce priveşte bunurile care pot face obiectul garanţiei creditului solicitat şi are

rolul de a preveni acordarea unor credite care nu sunt acoperite suficient de

garanţiile constituite.10

Controlul bancar preventiv se exercită de către ofiţerii de credite o dată

cu analiza dosarului de creditare. Aceştia stabilesc bunurile de care dispune

solicitantul şi care se pot constitui drept garanţii pentru creditul acordat.

Pentru a fi acceptate de bancă, garanţiile trebuie să îndeplinească

cumulativ următoarele condiţii11:

• existenţa pieţelor de desfacere sau de potenţiali cumpărători

pentru bunurile propuse drept garanţie;

• să poată fi transformate rapid în lichidităţi;

• să fie materializate sub forma unui titlu, înscris autentic etc.;

• bunurile să fie în circuitul civil, să se afle în proprietatea

solicitantului sau a garantului şi să nu fie afectate de alte

creanţe;

• proprietarul bunurilor să aibă capacitatea de a le aduce îngaranţie;

10 Mihăescu V. Sorin – Control Financiar Bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.16911 Normele metodologice privind activitatea de creditare a Băncii Comerciale Române

34



• bunurile care sunt achiziţionate şi puse în funcţiune anterior

solicitării creditului trebuie să fie în stare corespunzătoare de

funcţionare în exploatare;

• bunurile achiziţionate şi încă nepuse în funcţiune, precum şi

bunurile care urmează a fi procurate şi achitate parţial din

credite să fie noi şi însoţite de certificate de calitate şi de

garanţie;

• bunurile admise în garanţie de natura activelor imobilizate

corporale trebuie să fie evaluate în conformitate cu Normele

Tehnice în domeniu.

Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite de către bunurile prezentate de

solicitant, iar acesta nu dispune de altele, nu este posibilă acordarea

împrumutului.

Constituirea garanţiilor se execută având în vedere funcţiile pe care

acestea le îndeplinesc şi care sunt următoarele:

• stimulează şi asigură respectarea disciplinei contractuale prin

efectuarea în mod corespunzător şi la termen a obligaţiilor

asumate de către împrumutat;

• asigură economisirea de lichidităţi, în sensul că împrumutatuldovedeşte că dispune de lichidităţi potenţiale;

• asigură securitatea creditului prin faptul că garanţia poate fi

valorificată de bancă în vederea acoperirii creditului nerestituit şi

a dobânzilor neachitate de către debitori.

Atât înainte de acordarea împrumutului cât şi pe toată perioada

creditării, băncile au obligaţia verificării existenţei şi conservării valorii garanţiilor.

Ofiţerii de credite trebuie să ţină cont de faptul că, chiar dacă

solicitantul dispune de garanţii suficiente pentru acoperirea sumei împrumutate şi

a dobânzilor aferente, acest fiind o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru

acordarea creditelor. Prima condiţie care trebuie îndeplinită este aceea ca

împrumutatul să facă dovada că dispune de resurse suficiente pentru a putea

35



rambursa ratele scadente şi dobânzile aferente acestora. Şi după aceea se trece

la controlul preventiv al garanţiilor ce pot fi constituite.

Atunci când toate condiţiile sunt îndeplinite, ofiţerii de credite

înaintează dosarul de creditare către şeful serviciului Creditare pentru o verificare

suplimentară înainte de acordarea creditului. Acesta efectuează şi el un control

preventiv cu privire la legalitatea documentelor, oportunitatea şi eficienţa

garanţiilor acceptate şi pune viza de control pe dosarul de creditare respectiv.

Controlul bancar concomitent al garanţiei creditelor bancare se

exercită atât de către ofiţerii de credite, cât şi de şefii serviciului Creditare pe

toată perioada de creditare.

Ofiţerii de credite au principalul rol în cadrul acestui tip de control. Ei

exercită atât verificarea scriptică asupra situaţiilor contabile periodice din care săreiasă situaţia reală a bunurilor care s-au constituit drept garanţiile creditului,

precum şi verificarea faptică, prin deplasarea la locul în care se află bunul care

face obiectul garanţiei, pentru a vizualiza starea în care se află acesta şi dacă

mai corespunde condiţiilor impuse de bancă.12

Cel puţin o dată pe trimestru în cazul stocurilor, şi o dată pe an în cazul

celorlalte garanţii se efectuează verificarea faptică, la faţa locului, asupra

existenţei, integrităţii şi condiţiilor de păstrare şi conservare a bunurilor luate îngaranţie.

Verificarea faptică a garanţiei creditelor acordate se realizează prin

sondaj sau dacă este posibil în totalitate, prin operaţiuni de numărare, măsurare,

cântărire, sau control, efectuat la faţa locului în magazii, depozite, hale de

producţie, platforme de expediere, pentru stocuri, şi prin evaluare pentru activele

imobilizate corporale. În cazul stocurilor de materii prime, materiale, mărfuri, sau

produse, care implică o anumită asigurare a calităţii (perisabile sau nu), la

verificare trebuie cerută o viză de atestare a calităţii.

Cu ocazia verificării faptice a garanţiei creditelor, banca analizează şi

următoarele:


36



• gradul de folosire a capacităţilor de producţie, întreţinerea şi

funcţionarea utilajelor, instalaţiilor şi a celorlalte utilităţi din

dotare;

• modul de realizare a programelor de producţie, de reînnoire

tehnologică şi prevenire a poluării mediului;

• starea generală a companiei împrumutate, poziţia faţă de

pieţele de aprovizionare şi desfacere, accesul la căile de

transport şi celelalte elemente de infrastructură etc.;

• stadiul de vegetaţie a culturilor, efectuarea lucrărilor agricole la

timp şi de calitate, existenţa efectivelor de animale şi păsări,

condiţiile de furajare si întreţinere etc., în cazul creditelor

acordate sectorului agricol.

În cazul creditelor de investiţii, la verificarea faptică a realizării

investiţiei se urmăresc următoarele13:

• stadiul fizic al executării lucrărilor de investiţii şi încadrarea

acestora în gradul de execuţie aprobat şi concordanţa lor cu

situaţiile de lucrări;

• respectarea soluţiilor tehnice şi constructive prevăzute în docu-

mentaţie şi calitatea lucrărilor executate;• asigurarea cu materiale, utilaje şi forţa de muncă necesare

pentru continuarea lucrărilor în perioada următoare;

• stocurile de materiale şi utilajele constituite peste necesar şi

modul de încorporare a acestora în lucrări sau de valorificare.

Cu ocazia verificării faptice a garanţiilor creditelor se va recurge

obligatoriu la reevaluarea bunurilor care constituie garanţia creditelor, urmărindu-

se în permanenţă dacă valoarea de piaţă a acestora acoperă creditele sidobânzile aferente.

13 Normele metodologice privind activitatea de creditare ale Băncii Comerciale Române nr. 2/2001

37



Verificarea scriptică a garanţiei creditelor se realizează lunar, în 10 zile

lucrătoare de la expirarea termenului legal de depunere la organele în drept a

situaţiilor contabile periodice, urmărindu-se:

• reflectarea corectă, în evidenţă, a bunurilor ce constituie

garanţia creditelor acordate;

• concordanţa datelor din evidenţe cu cele efective constatate pe

teren;

• concordanţa soldurilor conturilor de credite din extrasele de cont

eliberate de bancă cu cele din evidenţele agenţilor economici;

• asigurarea că aceleaşi valori materiale nu au fost luate şi în

garanţia altor credite acordate de alte societăţi bancare;

• încadrarea valorică a lucrărilor de investiţii în documentaţia

tehnică admisă la finanţare etc.

Verificarea garanţiei creditelor se realizează numai asupra bunurilor

care au fost acceptate drept garanţie a creditelor.

Controlul bancar ulterior al garanţiei creditelor este efectuat de către

echipe de control alcătuite din specialişti în domeniul creditării din Centrala

băncii, conduse de un revizor general din cadrul Direcţiei Metodologie şi Control,

care vizează controlul activităţii de creditare.Controlul bancar ulterior exercitat de către organele specializate din

Centrala băncii se efectuează periodic, cel puţin o dată la 12 luni la sucursalele

zonale, sucursalele judeţene, filiale şi agenţii.

Durata acţiunilor de control este variabilă, atât din punct de vedre al

mărimii cât şi al complexităţii entităţilor controlate şi este cuprinsă între 1-3

săptămâni.

La nivelul sucursalelor, controlul bancar ulterior se confundă cu

controlul gestionar de fond.

Controlul gestionar de fond este, în principal, un atribut al

managementului bancar şi deci, modul cum este organizat şi realizat acesta,

38



constituie un element esenţial, în asigurare eficienţei activităţii desfăşurate de o

societate bancară.14

Atributele controlului gestionar de fond, întocmit la societăţile bancare,

sunt asemănătoare cu cele ale controlului financiar propriu efectuat la o societate

comercială cu activitate de producţie, cu diferenţierea că procesul monetar ce se

derulează prin reţeaua sistemului bancar are o mare importanţă şi modul de

desfăşurare a acestuia are efecte pozitive asupra economiei naţionale. Atunci

când nu este bine condus şi direcţionat printr-o politică monetară strict stabilită,

procesul monetar are rezultate negative propagate în economie.

Controlul gestionar de fond se execută de regulă anual, iar scopurile

acestuia se stabilesc în funcţie de limitele impuse de programul de control stabilit

şi a tematicii aprobate prin procesul monetar care se desfăşoară în cadrul băncii.

Surse de informaţii utilizate în controlul garanţiei creditelor

Garanţiile reprezintă un instrument de prevenire a riscului bancar, în

vederea limitării acestuia în cazul nerambursării împrumutului de către un

solicitant. Ofiţerii de credite trebuie să ia în considerare garanţiile numai după ce

au evaluat solicitarea de credit şi au hotărât că investiţia este valoroasă, atâtpentru societatea bancară, cât şi pentru solicitant. O garanţie bună nu poate

modifica o cerere proastă în una bună; dacă solicitarea nu este viabilă, ofiţerii de

credite nu vor acorda împrumuturi.

Cererile de credite nu pot fi aprobate numai pe baza faptului că

bunurile oferite drept garanţie de solicitanţi pot fi valorificate, dacă din analiza

financiară şi a planului de afaceri rezultă că rambursarea împrumutului şi plata

dobânzilor aferente nu este asigurată în primul rând din lichidităţile generate de

activitatea economică desfăşurată, aceasta fiind sursa esenţială de rambursare,

valorificarea garanţiilor fiind o sursă secundară, de apărare a creditorului în cazul

unor împrejurări neprevăzute.


39



Valoarea bunurilor corporale şi necorporale, care face obiectul

garanţiei creditelor acordate de bancă, se decide pornind de la valoarea din

evidenţa contabilă, actualizată în funcţie de valoarea reală de piaţă a acestora,

pe baza expertizelor realizate de organele specializate sau de personalul băncii.

Pentru orice garanţie pe care banca o primeşte pentru garantarea

creditelor acordate trebuie încheiat un contract de garanţie.

În cazul persoanelor fizice şi a persoanelor fizice autorizate,

documentele care se întocmesc pentru a garanta creditele primite sunt

următoarele15:

• Declaraţia de venit a solicitantului, soţului/soţiei acestuia şi a

unui girant, atunci când este cazul;

• Poliţa de asigurare de risc general (poliţa de deces şiinvaliditate) pentru solicitant:

Contractul de ipotecă;

Contractul de garanţie reală mobiliară;

Poliţa de asigurare a bunurilor reale mobiliare aduse

drept Garanţie.

Modalităţile de garantare a creditelor acordate persoanelor juridice se

diferenţiază în conformitate cu perioada de creditare16:• garanţiile pentru credite pe termen scurt vor cuprinde

patrimoniul social net al împrumutatului (gaj general), bunuri

realizate din creditul acordat şi alte garanţii reale sau personale

asumate de terţi, când patrimoniul social net nu acoperă în

întregime valoarea minimă obligatorie a garanţiei. Dacă

debitorul a înregistrat dezechilibre financiare şi are datorii

restante la bancă, creditul va trebui garantat şi cu avereapersoanelor din conducerea societăţilor comerciale sau a

regiilor autonome, în acest scop încheindu-se contracte de

cauţiune cu persoanele respective;

15 Mihăescu V. Sorin – Control Financiar Bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.17216 Aurel Octavian Berea & Emilia Cornelia Stoica – Creditul Bancar, coordonate actuale şi perspective,

Ed.Expert, Bucureşti, p.74

40



• garanţiile pentru creditele pe termen mediu şi lung vor cuprinde

ipoteci şi/sau gajuri cu deposedare ce aparţin societăţilor

comerciale şi regiilor autonome, valoarea acestora trebuind să

acopere cel puţin 50% din valoarea minimă a garanţiei,

patrimoniul social net al agentului economic solicitant, bunuri

realizate din creditul acordat, contracte de cauţiune asumate de

persoane fizice sau juridice, inclusiv scrisori de garanţie

bancară;

• O atenţie specială trebuie acordată la determinarea

patrimoniului net al societăţilor cu profil agricol, în sensul că

terenurile aduse de asociaţi în folosinţă, şi nu în proprietatea

societăţii, trebuie excluse din valoarea patrimoniului şi, înconsecinţă, nu pot să facă obiect de garanţie pentru creditul

bancar.

Pe baza acestor documente se va efectua controlul bancar preventiv,

realizat de ofiţerii de credite care, înainte de a accepta garanţiile propuse, verifică

corectitudinea întocmirii documentelor din punct de vedere juridic, cu respectarea

condiţiilor de formă şi de fond în redactarea respectivelor documente.

În cele mai multe cazuri, nu este posibilă preluarea fizică a garanţieiatunci când ea este oferită (de exemplu: apartamentul clienţilor). Prin urmare,

societatea bancară solicită intrarea în posesie a documentaţiei care să-i permită

accesarea activului în posibilitatea preluării garanţiei. Conform legislaţiei în

vigoare, acordul privind garanţia trebuie înregistrat atunci când este perfectat

contractul de garanţie. Detaliile privind gajul şi documentele financiare care arată

sumele datorate pentru rambursarea creditului şi a dobânzii, precum şi garanţiile

colaterale date trebuie să fie completate împreună cu notarul public arătat de

bancă şi cu documentaţia corespunzătoare primită. Când acest lucru are loc se

poate spune că a fost asigurată siguranţa şi profitul băncii.

Banca nu trebuie să anuleze contractul de garanţii până când

împrumutul nu a fost rambursat. Contractul se consideră terminat atunci când s-a

făcut rambursarea totală a creditului acordat.

41



În contabilitatea bancară, totalitatea garanţiilor acceptate de bancă

pentru creditele acordate se vor înregistra în contul din afara bilanţului „Garanţii

primite de la clientelă".

Garanţiile acceptate de bancă vor fi înregistrate într-un cont în afara

bilanţului numit „garanţii primite de la clientelă”.

Tipuri de garanţii

În conformitate cu Legea bancară nr. 58/1998, "la acordarea creditelor

băncile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea

acestora la scadenţă, în acest scop, băncile cer solicitanţilor garantarea

creditelor în condiţiile stabilite prin normele de creditare".17

În raporturile sale cu debitorul, Banca, în calitate de creditor, este

expusă unor riscuri care impun luarea unor măsuri pentru garantarea creanţei, în

cazul în care la data scadenţei debitorul nu îşi poate achita obligaţia asumată,

creditorul, dacă are garanţii reale constituite în condiţiile legii, pe baze

contractuale, le poate executa îndestulându-şi creanţa.

Garanţiile colaterale trebuie să acopere valoarea totală a creditului,

dobânda aferentă primului an de creditare şi marja de risc constituită în funcţiede tipul garanţiei şi rata inflaţiei.

în cadrul societăţilor bancare garanţia constituie condiţia de bază în acordarea

creditelor, acestea fiind constitute înainte de acordarea creditelor, îmbrăcând

forme diferite: gaj, ipotecă, etc.

Garanţiile ar trebui considerate în condiţiile în care Banca acordă un

credit foarte riscant asumându-şi practic responsabilitatea recuperării creditului

prin executarea garanţiei.

Pentru diminuarea sau eliminarea eventualelor pierderi, băncile pot

cere constituirea unor garanţii în favoarea lor (ipoteci,gajuri, scrisori de garanţie)

de la beneficiarii de credite.

17Legea bancară nr.58/1998, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 121/23.03.1998

42



Pentru partea neacoperită a creditului, Banca îşi constituie un

provizion car se va mări sau diminua în funcţie de mărimea pierderii.

.Garanţiile reale

Garanţiile reale sunt acele garanţii care constau în afectarea specială

a unor bunuri individualizate pentru garantarea creditului.18

Bunul constituit drept garanţie reală este protejat de la urmărirea

celorlalţi creditori - a căror creanţă nu este însoţită de nici o formă de garanţie

reală sau personală, sau garanţia are un grad de prioritate inferior celui al băncii

- fiind, deci, destinat urmăririi necondiţionate şi satisfacerii cu prioritate a creanţei

garantate.19

Garanţiile reale conferă creditorului garantat două drepturi irevocabile:

• dreptul de preferinţă, în temeiul căruia, în cazul executării silite,

din valoarea bunului adus drept garanţie se va asigura mai

întâi satisfacerea integrală a creditorului garantat şi numai

ceea ce rămâne va servi satisfacerii pretenţiilor celorlalţi

creditori;

•

dreptul de urmărire, conform căruia creditorul va putea urmăribunul în mâinile oricui s-ar afla, în cazul necesităţii satisfacerii

creanţei garantate.

În funcţie de tipul bunului afectat garantării îndeplinirii unei obligaţii -

mobil sau imobil, garanţiile reale se clasifică în:

• garanţii reale mobiliare;

• garanţii reale imobiliare.

Garanţii reale mobiliare



43



Acestea au apărat ca o îmbunătăţire substanţială a regimului

garanţiilor, acestea primind o mai mare supleţe şi elasticitate, acordând

creditorului o siguranţă sporită, iar debitorului o deplină libertate în actele de

dispoziţie cu privire la bunurile cu care garantează obligaţia.

Garanţiile reale mobiliare pot avea ca obiect20:

I. bunuri propriu-zise:

• orice bun mobil corporal, principal sau accesoriu (chiar

accesoriu al unui bun imobil, cu condiţia să fie separabil de

acesta), fungibil sau nefungibil, inclusiv stocuri;

• instrumente negociabile, inclusiv cele garantate printr-o

ipotecă;

• universalitatea bunurilor mobile ale debitorului, care poate

îngloba inventarul bunurilor circulante şi bunurile viitoare;

• pădurea, recolta agricolă, mineralele şi hidrocarburile ce

urmează a fi extrase sau au fost extrase;

• echipamentele, instalaţiile, maşinile agricole sau alte asemenea;

• navele şi aeronavele;

• bunurile mobile închiriate sau luate în leasing pe o durată mai

mare de un an;• orice alt bun mobil ce poate fi grevat cu sarcini, cu excepţia

celor care, prin dispoziţii de lege ori prin angajamente asumate

de proprietar, nu pot fi înstrăinate.

II. drepturi, actuale sau viitoare, referitoare la:

• solduri creditoare ale conturilor de depozit, depuneri de

economii ori depozite la termen deschise la instituţii bancare

sau financiare;• certificate de depozit şi altele similare;

• acţiuni şi părţi sociale la societăţi pe acţiuni şi cu răspundere

limitată;


44



• drepturi de exploatare a resurselor naturale şi operare de

servicii publice în condiţiile prevăzute de lege;

• drepturi de invenţii, mărci de fabrică şi alte drepturi de

proprietate intelectuală, industrială sau comercială;

• drepturi din închirierea sau arendarea unor bunuri imobiliare;

drepturi societare; orice drept, exclusiv sau nu, de a

tranzacţiona cu bunuri mobile sau de a asigura servicii, care

poate fi cedat de către titular;

• drepturi de creanţă, garantate sau negarantate;

• poliţe de asigurare.

Garanţia reală mobiliară are ca obiect pe lângă bunul propriu-zis, şi

produsele rezultate din valorificarea lui, orice sumă provenită din acte de

administrare sau de dispoziţie referitoare la bunul afectat garanţiei este indicat cu

preferinţă satisfacerii creanţelor creditorului garantat.

Odată cu constituirea garanţiilor reale mobiliare trebuie să precizăm

următoarele:

• Garanţia reală mobiliară se organizează numai pe baza unui

contract de garanţie, pe bunuri sau drepturi, în beneficiul unui

anumit creditor. Acesta trebuie finalizat în formă autentică.• Prin excepţie de la regula de mai sus, legea decide ca garanţie

reală asupra valorilor mobiliare (acţiuni, obligaţiuni) se va

constitui prin indisponibilizarea acestor valori, conform regulilor

pieţei pe care sunt tranzacţionale sau în baza convenţiei în ceea

ce priveşte valorile mobiliare necotate pe o piaţă autorizată, pre-

cum şi prin andosarea valorilor respective, potrivit regulilor care

le reglementează.Gajul asupra acţiunilor se va materializa într-un contract de gaj asupra

acţiunilor. După semnarea de către cele două părţi, banca (creditor) şi

împrumutat (debitor gajist), în vederea asigurării opozabilităţii organizării gajului

faţă de societatea emitentă şi faţă de terţi. contractul de gaj asupra acţiunilor se

45



va înregistra la Registrul Român al Acţionarilor, care va confirma în scris despre

aceasta.

Banca va permite drept garanţie a creditelor numai acţiunile cotate pe

piaţa primară şi secundară de capital, cu condiţia ca acestea să fie tranzacţionale

în mod curent.

Valorile mobiliare nu vor fi acceptate în garanţie la mai mult de 70%

din valoarea cea mai mică (cotaţie, valoare de expertiză, preţ de

vânzare/cumpărare, valoare nominală).

Garanţii reale mobiliare care se pot constitui în două tipuri:

• garanţii reale cu deposedare;

• garanţii reale fără deposedare.

Garanţia reală poate avea ca obiect o universalitate de bunuri mobile,

inclusiv un fond de comerţ, pentru care trebuie delimitat conţinutul şi

caracteristicile anterior constituirii garanţiei reale.

Garanţia cuprinde în toată întinderea sa obligaţia garantată, inclusiv şi

dobânzile acumulate, precum şi cheltuielile cu luarea în posesie, asigurarea şi

vânzarea bunului afectat garanţiei;

Creditorului garantat următoarele drepturi:

• dreptul de preferinţă în a-şi satisface creanţa înainteacreditorilor negarantaţi sau a celor cu grad inferior de prioritate;

• dreptul de a intra în posesia bunului, de a inspecta bunul

respectiv;

• dreptul de urmărire silită a bunului afectat garanţiei.

III. Clauzele obligatorii care trebuie inserate în mod obligatoriu în

contractul de garanţie sunt următoarele21:

•

descrierea bunului afectat;• individualizarea contului bancar, în cazul în care garanţia are ca

obiect o sumă de bani aflată într-un cont;


46



• stipularea condiţiilor şi a proporţiei în care se reduce obligaţia

garantată în cazul în care debitorul permite creditorului să

beneficieze de produsele bunului adus în garanţie;

• clauza de luare în posesie a bunului afectat garanţiei, pentru a fi

posibilă preluarea paşnică a bunului afectat garanţiei reale

mobiliare, contractul de garanţie trebuie să conţină formula

următoare, redactată cu caractere majuscule, având

dimensiunea de cel puţin 12 puncte (0,5 cm): „ ÎN CAZ DE

NEEXECUTARE CREDITORUL POATE FOLOSI MIJLOACELE

PROPRII PENTRU LUAREA ÎN POSESIE A BUNULUI

AFECTAT GARANŢIEI"22.

După realizarea obligaţiei garantate, la cererea debitorului, creditorulrestituie imediat posesia bunului afectat garanţiei dacă anterior intrase în posesia

acestuia. Neîndeplinirea acestui fapt atrage după sine obligarea creditorului la

plata către debitor a unor despăgubiri în cuantum, reprezentând echivalentul în

lei a sumei de 200 Euro.

Depozitul bancar (cash-ul colateral), constituit în lei sau în devize

convertibile reprezintă o formă specifică a gajului cu deposedare, materializată

sub forma unei sume de bani depuse de debitori la bancă în favoareabeneficiarului, în anumite condiţii stabilite şi comunicate băncii de către debitor.23

Debitorul poate constitui depozitul bancar la societatea bancară care

acordă creditul, sau la altă societate bancară, încheindu-se un contract de

depozit. Ofiţerii de credite şi consilierii juridici vor impune clienţilor ca depozitele

colaterale să fie constituite, de regulă, a banca creditoare.

Depozitul colateral este din sursele proprii ale solicitantului, din

încasările realizate din contul curent sau din plafonul disponibil la creditele

bancare pentru finanţarea activităţii de ansamblu de care beneficiază un agent

economic.

22Norme metodologice privind activitatea de creditare ale Băncii Comerciale Române nr. 1/2000

23 Katona Levente – Performanţa creditării şi dezvoltarea locală, Ed. Expert, Bucureşti, pag. 104

47



Pentru ca depozitul bancar să fie acceptat drept garanţie a creditului,

este necesar să fie respectate următoarele condiţii 24:

l . indicarea băncii la care se face depozitul;

2. credibilitatea şi reputaţia respectivei bănci;

3. certificarea scrisă a băncii la care se constituie depozitul;

4. valoarea depozitului bancar să acopere valoarea creditului

solicitat plus dobânda

aferentă;

5. termenul de valabilitate a depozitului;

6.semnăturile autorizate ale agentului economic care constituie

depozitul.

Atunci când solicitanţii beneficiază de credite bancare sau alte facilităţi,iar datoriile faţă de bancă sunt achitate la scadenţă, încasările realizate de clienţi

în conturile curente pot fi utilizate la constituirea de depozite, la care banca

bonifică dobânda corespunzătoare termenului, conform instrucţiunilor de lucru cu

privire la dobânzi.

Garanţii reale imobiliare

Garanţia reală imobiliară (ipoteca) este contractul prin care debitorul,

sau altă persoană, afectează un bun imobil garantării îndeplinirii unei obligaţii.

Ipoteca este o garanţie imobiliară - clădiri, terenuri - care nu comportă

deposedarea celui care a prezentat-o ca garanţie, fie acesta, în situaţia acordării

creditului, debitorul sau un garant, persoană fizică şi/sau juridică.25

Ipoteca acordă creditorului ipotecar care la scadenţă nu şi-a recuperat

creanţa, dreptul de a urmări imobilul în mâinile oricui s-ar afla, dreptul de a cere

scoaterea imobilului la executare silită şi de a fi plătit cu preferinţă din preţul

realizat prin vânzarea imobilului.

24 Katona Levente – Performanţa creditării şi dezvoltarea locală, Ed. Expert, Bucureşti, pag. 17525 Aurel Octavian Berea & Emilia Cornelia Stoica – Creditul Bancar, coordonate actuale şi perspective,

Ed. Expert, Bucureşti, pag. 76

48



Dreptul real de ipotecă nu conferă creditorului posesia, folosinţa sau

dispoziţia asupra bunului ipotecat.

Caracteristici generale ale ipotecii sunt:

Este un drept real accesoriul ce însoţeşte obligaţia pe care o

are debitorul faţă de creditor. Existenţa ipotecii presupune, deci,

existenţa obligaţiei principale pe care o garantează.

Este o garanţie imobiliară, putând fi deci ipotecate următoarele

categorii de bunuri:

• bunurile imobile aflate în circuitul civil;

• accesoriile acestora care sunt imobile prin destinaţie;

• uzufructul asupra unor imobile.

Pentru a fi acceptate în garanţie, bunurile imobile propuse trebuie, să

îndeplinească următoarele condiţii26:

• să fie în proprietatea constituitorului şi să se afle în circuitu civil (

să facă obiectul vănzării cumpărării );

• să existe o piaţă sigură pentru bunurile ipotecate;

• bunurile să fie situate în zone de interes pentru o categorie

largă de potenţiali cumpărători;

• clădirile să permită amenajări şi adaptări pentru utilizări multiple;

• bunurile ipotecate să fie asigurate la o societate de asigurări pe

toată durata contractului de credit, iar drepturile cuvenite din

despăgubiri să fie concesionate băncii;

• bunurile ipotecate să nu fie afectate de sarcini;

• existenţa unu înscris (contract)autentificat de Notariatul de stat

în raza teritorială a căruia se află imobilul în cauză, în care se

descrie imobilul ipotecat şi valoarea creditului garantat;• persoana ce constituie ipoteca să aibă o deplină capacitate de

exerciţiu, respectiv persoanele fizice să aibă 18 ani, iar


49



persoanele juridice să fie legal constituite şi să aibă în

proprietate bunul ipotecat.

Rangul ipotecii este precizat de data înscrierii acesteia în Cartea

Funciară, faţă de alte ipoteci ce se constituie asupra aceluiaşi imobil. O

ipotecă inscripţionată asupra unui imobil ce nu mai este grevat de vreo altă

sarcină anterioară, este de rangul I, ipoteca constituită şi intabulată ulterior

acesteia, este de rang II şi aşa mai departe. Ipotecile înscrise în aceeaşi zi au

acelaşi rang.

Importanţă rangului ipotecii se află în faptul că între doi creditori de

rang diferit, cel cu rang prioritar, deci cel care a înregistrat-o mai întâi va avea

dreptul să se despăgubească integral din preţul bunului ipotecat. Şi după aceea

ce rămâne va fi despăgubit creditorul ipotecar de rang inferior.De obicei, băncile acceptă ipoteci dacă sunt îndeplinite următoarele

condiţii27:

• ipoteca să fie de rangul l, pentru ca, în caz de faliment, cel ce o

deţine să se îndestuleze primul la masa credulă în raport cu

ceilalţi creditori;

• ipoteca de rangul II se acceptă numai în următoarele condiţii:

beneficiarul ipotecii de rangul l este tot o unitate a bănciişi a fost constituită pentru acordarea de credite sau

eliberarea de scrisoare de garanţie;

valoarea bunului asupra căruia se constituie ipoteca de

rang II este suficientă pentru a acoperi ambele obligaţii

faţă de bancă;

valoarea imobilului să fie actualizată în funcţie de

valoarea de piaţă şi marja de risc aferent acestui tip de

garanţie şi să-şi conserve valoarea în timp;

27 Katona Levente – Performanţa creditării şi dezvoltarea locală, Ed. Expert, Bucureşti, p.106

50



durata existenţei în timp a imobilului ipotecat să fie certă

până în momentul stingerii integrale a obligaţiei ce a

generat ipoteca;

să existe o piaţă sigură pentru bunurile ipotecate;

bunurile să fie situate în zone de interes pentru o

categorie largă de potenţiali cumpărători;

imobilul ipotecat să fie asigurat împotriva tuturor

riscurilor, iar poliţa de asigurare să fie cesionată în

favoarea băncii;

bunurile ipotecate să nu fie afectate de sarcini.

Ipoteca este indivizibilă în sensul că va continua să existe asupra

întregului imobil, chiar dacă a fost achitată o parte din datorie. Toate bunurile

ipotecate şi fiecare dintre ele, în întregime, garantează întreaga creanţă şi fiecare

fracţiune a acesteia.

Ipoteca este supusă principiului specializării. Sub sancţiunea nulităţii,

ipoteca trebuie să fie determinată atât asupra imobilului afectat de garanţie, cât şi

asupra valorii creanţei garantate.

Ipoteca nu se poate constitui decât în cazurile şi cu formele prevăzute

de lege. Aceasta se referă atât la obligativitatea încheierii contractului de ipotecă,cât şi la înscrierea acesteia la Biroul de Carte Funciară de pe lângă judecătoria

din circumscripţia în care se află imobilul ipotecat.

Societăţile bancare pot exercita ipoteca convenţională care ia naştere

din acordul de voinţă a părţilor, prin încheierea unui contract de ipotecă.

Pentru organizarea ipotecii convenţionale, împrumutatul trebuie să

satisfacă două condiţii principale:

•

să aibă capacitate deplină de exerciţiu, să poată dispuneasupra imobilului;

• să aibă calitatea de proprietar actual (în momentul constituirii

ipotecii) al bunului respectiv. Dacă constituitorul este proprietar

sub condiţie suspensivă sau rezolutorie, ipoteca va fi afectată

51



de aceleaşi condiţii. Banca nu va lua în garanţie asemenea

bunuri imobile.

Contractul de ipotecă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de

formare:

• fiind un contract grandios, constatarea acestuia trebuie

efectuată printr-un act scris (contract) investit cu formula

autentică de autoritatea competentă, respectiv notarul public,

nerespectarea acestei formalităţi esenţiale ducând la nulitatea

absolută a ipotecii;

• în contractul de ipotecă se va preciza imobilul ipotecat

precum şi suma garantată;

• obligativitatea efectuării publicităţii ipotecii prin care se

asigură opozabilitatea actului faţă de terţi, precum şi rangul de

preferinţă al ipotecii. Publicitatea constă în înscrierea în Cartea

Funciară a actelor referitoare la terenuri şi construcţii, inclusiv a

garanţiilor sub formă de ipoteci, conform prevederilor Legii

cadastrului şi publicităţii imobiliare nr.7/1996, prin care s-a

hotărât în mod unitar, pentru întreg teritoriul ţării, regimul

general al cadastrului, precum şi modul de efectuare alpublicităţii imobiliare.

Potrivit doctrinei, prin bun imobil se înţelege acel lucru care are o

aşezare fixă, stabilă şi care nu poate fi mutat dintr-un loc în altul fără să-şi piardă

destinaţia iniţială sau identitatea (de ex. construcţiile, terenul).

Garanţiile personale

Garanţiile personale sunt mijloace juridice de garantare a obligaţiilor

prin care una sau mai multe persoane se angajează printr-un contract accesoriu

încheiat cu creditorul, să plătească acestuia datoria debitorului în cazul în care

acesta nu o va plăti el. Garanţia personală mai poartă denumirea de fidejusiune

sau cauţiune. Ea poate fi acceptată numai după ce este verificată de specialistul

52



bancar, care trebuie să constate că garantul dispune de patrimoniul

corespunzător, neafectat de alte obligaţii importante.28

Contractul de garanţie personală este un contract accesoriu,

consensual, unilateral şi cu titlul gratuit.29

Există următoarele tipuri de garanţii personale:

• fidejusiunea (cauţiunea), reglementată de articolul 1652 din

Codul Civil;

• garanţiile prezentate sub formă de scrisori de garanţie emise de

bănci, instituţii financiare şi de asigurări şi autorităţi

administrative (ministere, companii naţionale şi internaţionale)

ce au această competenţă;

• garanţii personale reglementate de legi speciale, dar care se

bazează pe ideea de fidejusiune (ex. garanţia constituită de o

terţă persoană pentru acoperirea eventualelor pierderi ce ar

putea fi cauzate unui agent economic de către un gestionar).

În funcţie de întinderea şi rigoarea obligaţiei de garanţie, garanţiile

personale pot fi simple, solidare şi irevocabile30:

• garanţia simplă, prin care banca garantă poate cere

beneficiarului să urmărească mai întâi pe debitorul principal şi,numai dacă acesta nu-şi îndeplineşte obligaţiile, să se adreseze

pentru executarea garanţiei bancare;

• garanţia solidară constă în obligaţia garantului de a executa

obligaţia asumată de debitorul principal sau de ordonator, în

cazul în care acesta nu a realizat-o în termenul convenit sau nu

o execută deloc. Prin acest gen de garanţie, garantul renunţă,

prin înscriere în scrisoarea de garanţie bancară, la beneficiile de

28 Aurel Octavian Berea & Emilia Cornelia Stoica – Creditul Bancar, coordonate actuale şi perspective,

Ed.Expert, Bucureşti, p.7829 Emitent : Direcţia Administrare, Control, Garanţii - Manual de garanţii accesorii facilităţilor de creditare,

Ed. 2 / Amd. 0, Cod: 1.1.2.01 – 6, p. 530 Aurel Octavian Berea & Emilia Cornelia Stoica – Creditul Bancar, coordonate actuale şi perspective,

Ed.Expert, Bucureşti, p.78

53



discuţiune, de opoziţie, restricţii valutare sau de schimb,

invocarea forţei majore etc.;

• garanţia irevocabilă reprezintă mai curând un termen redundant

cerut de contractanţi în relaţiile de comerţ exterior, deoarece

garanţia trebuie oricum îndeplinită, fiind prevăzută explicit prin

contractul dintre părţi.

Garanţii guvernamentale

Garanţiile guvernamentale se acordată de puterea executivă a

statului, reprezentată de către ministere care sunt care în temeiul unor acte

normative. În conformitate cu prevederile Legii datoriei publice nr.81/1999,

Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al statului român, este autorizat să

emită garanţii de stat pentru împrumuturi interne, contractate de o persoană

juridică de la o instituţie creditoare, pentru finanţarea proiectelor sau a activităţilor

de importanţă prioritară pentru România sau pentru alte destinaţii stabilite şi

aprobate de Guvern, garanţii ce sunt concretizate în scrisori de garanţie.

Garanţia guvernamentală pentru un împrumut intern este o obligaţieindirectă a statului român care se execută în cazul în care, beneficiarul

împrumutului nu are capacitatea să-şi execute obligaţiile asumate faţă de bancă,

în considerarea acestor dispoziţii legale, rezultă faptul ca un asemenea tip de

garanţie nu va putea fi valorificat atâta timp cât procedura de executare faţă de

clientul băncii nu a fost finalizată. Faţă de această situaţie, la acceptarea unei

asemenea scrisori de garanţie emisă de Guvernul României se va avea în

vedere şi tipul de garanţie propus de client astfel încât, procedura de executare

faţă de aceasta să prezinte o maximă celeritate.

De asemenea, banca va accepta un asemenea tip de garanţie, doar în

situaţia în care aceasta este fără termen de valabilitate sau, în cazul în care, în

cuprinsul scrisorii de garanţie se prevede faptul că este valabilă până la

54



stingerea obligaţiilor clientului, fie pe calea executării directe împotriva acestuia,

fie pe calea executării scrisorii de garanţie.

Scrisoarea de garanţie

A. Scrisoarea de garanţie/contragaranţie din partea unei bănci

corespondente/ necorespondeote B.C.R.

Scrisoarea de garanţie bancară este o modalitate specifică de

materializare a unei garanţii dată de către o societate bancară la solicitarea unei

persoane fizice sau juridice care contractează un credit. Această formă de

garantare a unui credit este considerată sigură, datorită nivelului ridicat, în

general, al solvabilităţii unei bănci, precum şi lichidităţilor importante de careaceasta dispune.

O atenţie deosebită se va acorda determinării momentului intrării în

vigoare a scrisorii de garanţie şi termenului de valabilitate al acesteia în corelaţie

cu termenele cuprinse în convenţia încheiată între client şi bancă, evitându-se

formulările vagi. în acest sens, termenul de valabilitate al scrisorii de

garanţie/contragaranţie trebuie să depăşească perioada derulării contractului de

credit/angajament astfel încât, să se asigure timpul necesar îndepliniriiformalităţilor ce privesc cererea de executare şi îndeplinirea condiţiilor impuse de

emitent în conţinutul scrisorii de garanţie.

Banca va accepta în garanţie numai scrisori de garanţie "la prima

cerere".

În situaţiile în care banca va accepta scrisori de garanţie ce prevăd o

reducere treptată a cuantumului acesteia, reducerea va fi condiţionată de

executarea în aceeaşi măsură de către client a obligaţiilor garantate.

Unităţile băncii vor avea în vedere şi vor accepta numai scrisorile de

garanţie/contragaranţie emise de bănci agreate de B.C.R., prezentate în original

şi avizate de Direcţia Internaţională.

În cazul unei scrisori de garanţii bancară emisă de o bancă comercială

se va solicita de către unitatea băncii avizul scris al Direcţiei Internaţionale, care

55



analizează autenticitatea şi calitatea scrisorilor de garanţii bancară din punct de

vedere al gradului de acoperire a riscului B.C.R precum şi bonitatea băncii

emitente şi calitatea de reprezentant al persoanelor care o semnează.

Cererea de plată a garanţiei apare în situaţia în care banca constată

neîndeplinirea obligaţiei de către client asumată prin contractul de credit/

angajament.

O scrisoare de garanţie bancară trebuie să conţină următoarele

elemente esenţiale:

• denumirea şi adresa băncii garante;

• denumirea şi adresa societăţii sau persoane fizice garantate;

• numele şi adresa beneficiarului garanţiei, respectiv BCR S.A.,

obiectul garanţiei, valoarea garanţiei exprimată într-o sumă bine

determinată, care trebuie să acopere suma împrumutului cât şi

taxele, comisioanele şi spezele aferente termenului de plată al

sumei garantate;

• termenul de valabilitate al garanţiei care trebuie să acopere

întreaga perioadă de creditare;

• clauza de renunţare la beneficiul opoziţiei, discuţiunii. diviziunii

etc;• clauze speciale referitoare la prelungirea termenului de

valabilitate;

• reducerea valorii garanţiei, condiţiile în care garantul poate fi

solicitat la plată, semnăturile autorizate ale persoanelor

îndreptăţite să angajeze banca garantă.

Dacă în textul scrisorii de garanţie nu se precizează altfel, legea care

guvernează este cea a locului unde emitentul îşi desfăşoară activitatea, iar însituaţia în care emitentul îşi desfăşoară activitate prin sucursale sau prin alte

subunităţi, legea aplicabilă va fi aceea a locului sucursalei care a emis garanţia.

Banca va agrea doar scrisorile de garanţie care menţionează că se

supun uzanţelor ICC 458/1995, emise de către o societate bancară agreată de

către RAIB.

56



B. Scrisoarea de garanţie emisă de alte persoane

Societatea bancară poate accepta, pentru garantarea unor credite,

scrisori de garanţie emise de către o altă instituţie bancară şi financiară agreată,

în cadrul limitei de expunere, prin care acesta se angajează necondiţionat şi

irevocabil ca, în cazul în care o anumită persoană juridică nu va plăti la un

anumit termen o sumă determinată şi indicată în mod expres în scrisoare, să

achite ea însăşi suma neachitată, în favoarea băncii beneficiare a garanţiei.

Scrisorile de garanţie emise de alte persoane pot fi luate în

considerare în cazul marilor grupuri locale şi internaţionale, avându-se în vedere

onorabilitatea şi soliditatea financiară a întregului grup, certificată de un auditor,

de preferinţă internaţional, acceptat de către bancă. De asemenea, se vor avea

în vedere şi celelalte condiţii impuse scrisorilor de garanţie bancară.La garantarea creditelor ce urmează a se acorda de bancă clienţilor

săi, prin scrisori de garanţie bancară emise de alte societăţi bancare din ţară sau

străinătate, ofiţerii de credite vor urmări ca acestea să conţină elementele

principale arătate mai sus, să nu fie condiţionate de anumite clauze care ar putea

duce la imposibilitatea solicitării executării lor, societăţile bancare să fie agreate

de societatea bancară să poarte semnăturile autorizate, termenul de valabilitate

să fie clar exprimat prin menţiuni de genul „inclusiv" sau „exclusiv".

31

Scrisoarea de angajament

Scrisorile de angajament pot fi:

• de intenţie/confort, emise de societatea mamă pentru

creditele contractate de filialele sale.

• de plată, care pot fi asimilate unei fidejusiuni, emise de

societăţi afiliate societăţii care contractează creditul.

Banca va accepta în garanţie scrisori de intenţie/confort prin care

societatea mamă îşi asumă faţă de bancă, cu ocazia contractării unui credit de

una dintre filialele sale, obligaţii constând în menţinerea participaţiei la capitalul


57



social al filialei şi/sau punerea în aplicare dacă se va dovedi necesar, a tuturor

măsurilor care să asigure posibilităţile de rambursare a creditului de către filială.

Fidejusiunea

Fidejusiunea (cauţiunea) este un contract prin care persoană, numită

fidejusor, se obligă faţă de creditorul altei persoane să execute obligaţia celui

pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa. (conform punctului B. II.

Garanţii Personale)32

Contractul de fidejusiune este un contract:

• accesoriu, deci, fidejusiunea urmează soarta obligaţiei

principale, atât în ceea ce priveşte validitatea, cât şi anularedatoriei;

• unilateral, adică dă naştere numai la obligaţia fidejuşorului,

creditorul neavând nici o obligaţie;

• consensual, în sensul că este necesar acordul de voinţă al

părţilor, forma scrisă fiind însă absolut necesară pentru a proba

încheierea contractului şi pentru determinarea întinderii

garanţiei;• cu titlu gratuit, întrucât fidejusorul nu urmăreşte să obţină o

contraprestaţie de la creditorul cu care a încheiat convenţia.

Fidejusorul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii esenţiale:

• capacitatea juridică de a contracta;

• să fie solvabil;

• să aibă domiciliul în ţară.

Prezentăm în continuare câteva cazuri concrete de fidejusiune33

: împrumutatul este garantat de o persoană fizică sau

juridică cu propriile bunuri imobile sau mobile, constituindu-se

ipoteca sau contractul de garanţie mobiliară, după caz;32 Emitent : Direcţia Administrare, Control, Garanţii - Manual de garanţii accesorii facilităţilor de creditare,

Ed. 2 / Amd. 0, Cod: 1.1.2.01 – 6, p. 7033 Mihăescu V. Sorin – Control Financiar Bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.180

58



împrumutatul este garantat de o persoană fizică sau

juridică prin depunerea unei cauţiuni sub forma unui depozit

bancar (cash-ul colateral).

Garanţii financiare acordate de fondurile de garantare agreate de bancă

Garanţiile acordate de Fondurile de Garantare reprezintă o aplicaţie a

fidejusiunii prevăzuta de Codul civil.

Acestea se concretizează prin contracte de garantare încheiate de

bancă cu Fondurile de Garantare prin care acestea din urmă se angajează să

acorde o garanţie financiară complementară, în favoarea băncii în cazul în care

clientul, prin rambursare, nu acoperă valoarea împrumutului. Asumarea risculuide către Fondurile de Garantare se face proporţional, pe măsura acordării şi

rambursării creditului.

În funcţie de condiţiile cuvenite cu Fondul de Garantare în cazul în

care clientul nu-şi va respecta obligaţiile de plată, banca va înştiinţa fondul

despre această situaţie şi va solicita plata garanţiei.

Alte modalităţi de garantare a rambursării creditelor

A. Asigurarea riscului de neplata a ratelor creditului şi/sau a dobânzilor

la o societate de asigurare agreată de către bancă şi la EXIMBANK

Prin contractul de asigurare banca, în calitate de asigurat, în schimbul

plăţii către asigurător a unei sume de bani - prima de asigurare - (ce urmează a fi

suportate de către client), beneficiază de serviciile unei societăţi de asigurare,

care îşi asumă obligaţia, ca în cazul în care clientul băncii nu-şi onorează

obligaţiile izvorâte din contractele de credit/alte angajamente, să plătească ea

însăşi suma de bani ce acoperă creditul şi dobânzile aferente izvorâte din

contractul de credit/angajament.

Riscul asigurat este în speţă insolvabilitatea clientului, întârzierea în

efectuarea plăţii după expirarea termenului scadent.

59



Cazul asigurat va fi neefectuarea plăţii ratelor de credit/alte

angajamente şi neplata dobânzilor aferente la scadentă.

În privinţa sumei asigurate, aceasta va reprezenta valoarea creditului

acordat/S.G.B. şi dobânda pe un an sau alt termen convenit.

Vor fi acceptate de către bancă numai asigurările prin care asigurătorul

nu impune condiţia efectuării de către bancă a vreunui demers legal împotriva

debitorului pentru recuperarea creditelor şi dobânzilor aferente.

O atenţie deosebită se va acorda excluderilor de la riscul asigurat,

stipulate de asigurător, urmând a se face corelaţiile necesare cu privire la

cuantumul garanţiei şi limitarea răspunderii asigurătorului. Dacă există franşiză,

aceasta se exclude din cuantumul garanţiei.

În cazul creditelor pentru export, în situaţia în care clienţii băncii încheie contracte cu parteneri externi ce au reşedinţa într-una din ţările de

categorie A, poliţa de asigurare pentru acoperirea riscului comercial eliberată de

EXIMBANK este considerată acoperitoare, chiar dacă clienţii nu prezintă alte

forme de garanţie, în situaţia în care valoarea asigurată de EXIMBANK este

inferioară volumului creditului şi a dobânzii aferente, se vor solicita garanţii

suplimentare.

Pentru creditele de export, banca poate accepta drept garanţiecesionarea în favoarea băncii de către beneficiarul unui acreditiv a sumelor de

încasat din acreditivul respectiv deschis la altă bancă.

B. Cesiunea în favoarea băncii de către beneficiarul unui acreditiv a

sumelor de încasat rezultate din acreditivul respectiv deschis la altă bancă

Cesiunea de creanţă este un mijloc caracteristic de transmitere a

obligaţiilor şi constă în acordul de voinţă prin care creditorul, numit cedent

transmite în mod voluntar, cu titlu gratuit, dreptul său de creanţă unei alte

persoane numită cesionar, care va deveni astfel creditor în locul său şi va putea

încasa creanţa de la debitorul cedat. Deşi cesiunea de creanţă este, în fapt, un

mijloc de transmitere a obligaţiilor, poate fi apreciată totodată şi ca o garanţie ce

se constituie sub forma unei garanţii asupra creanţelor care sunt bunuri mobile

necorporale.

60



Pentru a fi valabilă, creanţa trebuie să îndeplinească anumite

proprietăţi34:

• să fie certă - să nu poată fi discutată din punct de vedere juridic;

• să fie lichidă - să se poată determina cu exactitate valoarea ei;

• să fie exigibilă - să fie localizată în timp la o dată precisă, nu sub

condiţie.

Cesiunea de creanţă însemnând o convenţie, un contract, trebuie să

îndeplinească toate condiţiile de valabilitate a contractului consensual, fiind, prin

urmare, valabil încheiat din momentul realizării acordului de voinţă între cedent şi

cesionar.

Pentru ca cesiunea să fie opozabilă şi terţilor, inclusiv debitorului

cedant, trebuie îndeplinite următoarele formalităţi:

• notificarea făcută de cedent sau cesionar debitorului cedant,

căruia i se comunică, de fapt, schimbarea creditorului;

• acceptarea de către debitorul cedat, respectiv luarea la

cunoştinţă de către acesta despre schimbarea creditorului său

iniţial.

În cadrul acceptării de bancă a cesiunii de creanţă drept garanţie a

creditului se va urmăr i35:• cesiunea să fie constatată printr-un contract de cesiune

încheiat de bancă şi clientul care cesionează încasările din

livrările la extern sau intern, cu titlu de garanţie;

• cedentul, având calitatea de creditor, remite

cesionarului (băncii) titlul constatator al creanţei;

• contractul de cesiune trebuie să îndeplinească condiţiile de

fond şi formă cerute de lege;• debitorului cedat i se solicită o declaraţie de acceptare în

formă autentică sau i se face cunoscut prin notificarea efectuată

prin executor că noul său creditor este banca;

34 Mihăescu V. Sorin – Control Financiar Bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.17535 Katona Levente – Performanţa creditării şi dezvoltarea locală, Ed. Expert, Bucureşti, p.109

61



• cedentul este ţinut să garanteze că, la data efectuării

cesiunii, creanţa cedată nu există în mod valabil şi că, între

timp, nu a intervenit nici o cauză de stingere sau anulare a

creanţei;

• valoarea creanţei cesionate este îndestulătoare faţă de

creditul acordat şi dobânzile aferente, deoarece debitorul cedat

răspunde numai în limitele valorii cesiunii;

• întrucât cedentul nu răspunde de drept de solvabilitatea

debitorului cedat, banca va analiza şi situaţia financiară a

acestuia, în scopul stabilirii riscului de neplată, în cazul în care

este vorba de cesiunea unei creanţe la intern, iar în cazul unor

creanţe din livrări la export, se va urmări ca plata să fie făcută

prin acreditiv irevocabil şi confirmat de bancă agreată;

• prin efectul cesiunii, debitorul cedat va face plăţi către bancă

(cesionar) într-un cont al acesteia, stabilit şi comunicat

debitorului.

Notificarea se efectuează prin executor judecătoresc, în acest fel,

creanţa fiind opozabilă şi terţilor, cât şi debitorului cedat.

Cesionarea sumelor de încasat se realizează printr-un contract încheiat între bancă si beneficiarul acreditivului, contract care se va înscrie la

Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Banca va accepta doar cesionarea sumelor de încasat rezultate din

acreditive irevocabile şi necondiţionate, ci avizul Direcţiei Internaţionale.

Banca plătitoare trebuie să confirme că a luat la cunoştinţă de

cesionarea sumelor de încasat din acreditivele respective.

C. Garanţii emise de autorităţi ale administraţiei publice locale

Banca poate acorda unităţilor administrativ teritoriale, regiilor

autonome de subordonare locală sau unităţilor prestatoare de servicii publice

locale, la care autoritatea administraţiei publice este acţionar majoritar credite

pentru investiţii publice de interes local.

62



Creditele acordate regiilor autonome de subordonare locală sau

unităţilor prestatoare de servicii publice locale, la care administraţia publică

locală este acţionar majoritar, vor fi garantate conform legii, de administraţiile

publice locale.

La acordarea creditului şi constituirea garanţiei trebuie verificate

următoarele:

• hotărârea consiliului local sau judeţean sau cel al municipiului

Bucureşti de aprobare a contractării şi/sau garantării creditului,

din care să rezulte natura creditului, valoarea şi perioada de

creditare;

• notificarea Ministerului Finanţelor Publice privind aprobarea

angajării creditului.Garanţia este concretizată printr-un acord de garantare, document

care se înregistrează la primărie sau consiliul judeţean respectiv şi la bancă.

Garanţia constituită prin veniturile autorităţii administrative conferă

băncii prioritate de îndestulare în concurs cu oricare alt creditor.

D. Poliţe de asigurare

În cazul când împrumutatul este o societate comercială cu asociat

unic, fără să existe înlocuitori ai conducerii actuale, sau când se considerănecesar, suplimentar se va solicita cesionarea drepturilor de încasat din poliţa de

"asigurare mixtă" sau "de deces şi invaliditate permanentă" a "persoanelor

cheie", de care depinde funcţionarea societăţii.

În cazul încheierii acestei poliţe, plata primei de asigurare se va face

de către client, anual, pentru 10-20% din valoarea creditului în sold, procent ce

se va stabili cu clientul prin negociere de fiecare unitate a băncii, funcţie de

vârsta asociatului unic, bonitatea clientului şi durata de acordare

Contractul de asigurare pentru plata ratelor de credit şi a dobânzilor

aferente (asigurarea de risc financiar)

63



Acesta reprezintă o garanţie financiară pe care asigurătorul o

constituie prin plata în locul debitorului asigurat a unei sume de bani în cazul

neîndeplinirii de către asigurat a obligaţiilor de plată izvorâte din raportul

contractual cu terţul. Societatea de asigurare-reasigurare care emite o poliţă de

cauţiune (contract de asigurare împotriva riscului financiar) pe numele debitorului

asigurat şi în beneficiul băncii, garantează plata la scadenţă a ratelor de credit şi

a dobânzilor aferente dacă acestea nu au fost achitate de către debitorul

asigurat.36

Contractul pentru asigurarea împotriva riscului financiar de

nerambursare a creditelor se încheie pe o perioadă de un an de la acordarea

creditului şi se poate prelungi pe perioade de câte un an până la recuperarea

integrală a creditului şi a dobânzilor aferente.Garanţia creditelor este reprezenta de sumele încasate din contractul

de asigurare împotriva riscului financiar de neplată

Prima de asigurare pe care o plăteşte banca în calitate de asigurat la

societatea de asigurare-reasigurare pentru acoperirea riscului financiar de

neplată se va fixa în

Garanţia de firmă

Garanţia de firmă (companie) poate fi angajamentul ferm al

împrumutatului, dat sub semnătură autentică sau privată, de a derula prin

ghişeele băncii, în totalitate sau parţial, cash-flow-ul rezultat din activitatea

curentă desfăşurată de acesta.

Garanţia de firmă reprezintă o cesiune de creanţă care nu este

necesar a fi formalizată juridic, nu este necesar să se notifice debitorilor cedaţi şi

nici să se solicite acestora declaraţia de acceptare, fiind suficientă încrederea

băncii în angajamentul împrumutatului de a derula fluxul de încasări şi plăţi prin

bancă, aceasta fiind sursa rambursării creditelor şi plăţii dobânzilor.

36 Mihăescu V. Sorin – Controlul Financiar Bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, pag. 175

64



Acest tip de garanţie este acceptat de către firme de prim rang (firme

internaţionale, multinaţionale, societăţi şi regii naţionale, strategice, societăţi de

importanţă deosebită pentru bancă) cu o reputaţie recunoscută în comunitatea

internă şi/sau internaţională de afaceri.

Planul de afaceri

Planul de afaceri este un document care se întocmeşte de agenţii

economici, cu ajutorul firmelor de specialitate, şi are drept scop fundamentarea

din punct de vedere financiar şi nefinanciar, al pieţei de aprovizionare/desfacere,

resursele de personal, oportunităţi, constrângeri, rezultate al viabilităţii afacerilor.

Pentru firmele cu o cifră de afaceri anuală mai mare de un milionechivalent USD, prezentarea planului de afaceri este obligatorie ca anexă la

documentaţia de credit, indiferent de tipul garanţiilor propuse a se constitui.

Planul de afaceri poate fi o garanţie a creditelor mai ales în cazul

întreprinderilor mici şi mijlocii care nu dispun de alte forme de garanţii. Societăţile

bancare pot admite drept garanţie a creditelor acordate cel mult 50% din cash–

flow-ul rezultat din planul de afaceri avizat de o firmă de specialitate, cu condiţia

ca încasările prevăzute în planul de afaceri să acopere integral cheltuielile şi săasigure obţinerea unui profit rezonabil.

Valoarea bunurilor imobilizate care fac obiectul garanţiei creditelor

acordate de bancă se va stabili pornind de la valoarea apreciată ca rezultat al

unei evaluări întocmite în cadrul băncii, privind evaluarea activelor imobilizate

corporale sau necorporale, sau întocmite în afara băncii şi verificate în cadrul

băncii.

Creditele acordate de bancă şi dobânzile aferente trebuie să fie

acoperite integral cu garanţii asigurătorii. Valoarea luată în calcul a bunurilor

acceptate de o societate bancară în garanţia creditelor acordate se va determina

prin aplicarea unei marje variabile, în funcţie de mărimea riscului în valorificarea

acestora.

65



Tabel nr. 9: Valoarea admisă în garanţie pe tipuri de garanţii constituite

Tipul de garanţie Valoarea apreciată

(%)

Valoarea admisă

în garanţie (%)

- garanţii necondiţionate primite de la GuvernulRomâniei

100 100

- garanţii bancare primite de la bănci româneşti

de prim rang şi străine din categoria A

100 100

- depozitul bancar (cash-ul colateral) 100 100

- contractul de asigurare pentru neplata ratelor de credite şi a dobânzilor aferente

100 *)

- ipoteca 100 80

- cesiunea de creanţă 100 75

- garanţii reale mobiliare, din care:

- cu deposedare

- fără deposedare

100

100

70

60

- fidejusiunea 100 **)

- garanţia de firmă 100 ***)

- planul de afaceri 100 ****)

Sursă: Mihăescu V. Sorin – Control Financiar Bancar, Ed. Sedcom Libris,Iaşi,2004, p.181

*). Valoarea acceptată de bancă în cazul contractului de asigurare

pentru neplata ratelor de credite este în funcţie de clauzele de acoperire a

riscului prevăzut în contractul de credit şi poate varia între 80 şi 100%;

66



**). Valoarea acceptată de bancă în cazul fidejusiunii se situează la

nivelul procentului corespunzător tipului de garanţie pentru care s-a constituit;

***). Garanţia de firmă (companie) are la bază angajamentul ferm al

debitorului dat sub semnătură autentică sau privată, de a derula prin ghişeele

băncii total sau parţial cash-flow-ul rezultat din activitatea curentă desfăşurată de

acesta, fiind în fond o cesiune de creanţă care nu este necesar a fi formalizată

juridic. Valoarea acceptată de bancă, în cazul garanţiei de firmă este în funcţie

de standingul financiar al companiei, de cifra de afaceri derulată prin bancă, de

renumele firmei în comunitatea de afaceri, putând ajunge până la nivelul de 75%

din cash-flow-ul derulat prin bancă;

****). Planul de afaceri poate fi adus în garanţia creditelor în cazul

întreprinderilor mici şi mijlocii care nu dispun de alte forme de garanţii. Bancapoate admite drept garanţia creditelor cel mult 50% din cash-flow-ul (încasări)

rezultat din planul de afaceri cu condiţia ca, potrivit planului, încasările să fie mai

mari decât cheltuielile.

practica banca

Documents