COLECTIE COORDONATA DEMAGDALENA MARCULESCU

Pouesteanouluinurne

TinereteA,

1.

In primi.vara anului 1965, Lila, intr-o stare de mare agitatie,mi-a incredintat o cutie de metal care continea opt caiete. Aspus ci. nu le mai putea line in casi, se temea ci sogul o si i leciteasci.. Am luat cutia flri prea multe comentarii, cu excep-

9ia citorva aluzii ironice la prea multa sfoari cu care o legase

strAns. in perioada aceea, relatia dintre noi era foarte proast5.,

dar pirea ci numai eu o consideram asa. Ea, in rarele digi cand

ne vedeam, nu manifesta nicio stinjeneali, era afectuoasi, nu ise intAmpla niciodati s5"-i scape un cuvAnt ostil.

CAnd mi-a cerut si jur ci nu voi deschide cutia din niciunmotiv, am jurat. Dar cum m-am urcat in tren am desfhcut

sfoara, am scos caietele si am inceput s5" citesc. Nu era un jur-nal, chiar daci apireau acolo intimplS.ri detaliate ale viegii ei,

incepAnd cu sfrrgitul claselor primare. Pi.rea mai curind dovada

unei indirjite autodiscipline de a scrie. Erau multe descrieri:

o ramuri de copac, lacurile, o piatri, o frunzi cu nervurilealbe, oalele din casi, diferitele piese ale maginii de cafea, vasul

cu jiratic, cirbunele si mangalul, o harti aminungiti a curgii,

soseaua, scheletul de fier ruginit de dincolo de lacuri, pirculegul

si biserica, tiiereavegetatiei din spatele ci.ii ferate, blocurile noi,

casa piringilor, uneltele folosite de tatil si fratele ei ca s5. repare

incil;imintea, gesturile lor cind munceau, culorile mai ales,

culorile fiecirui lucru in diferite momente ale zilei. Dar nu erau

doar pagini descriptive. Apireau cuvinte izolate in dialect si initaliani, uneori cuprinse intr-un cetc, farl,comentarii. $i exerci-

tii de traducere in latini si in greaci. Si pasaje intregi in englezidespre priviliile din cartier, despre mirfuri, despre ciruta pliniochi cu fructe si legume pe care Enzo Scanno o muta de pe

o stradi" pe alta in fiecare zi, ginlnd migarul de ci.pistru. $imulte consideratii despre cirgile pe care le citea, despre filmele

13POVESTEA NOULUI NUME

pe care le vedea in sala preotului. Si multe dintre ideile pe care

le susginuse in discutiile cu Pasquale, in pilivrigelile noastre.

Bineinteles, desfrgurarea nu avea continuitate, dar fiecare lucruferecat de Lila in scris cipita o relevangi, astfel ci nici in pagi-nile scrise cAnd avea unsprezece sau doisprezece ani n-am glsitniciun rAnd care si. sune infantil.

De obicei, frazele erau de o precizie extremi, punctuatiafoarte ingrijiti, caligrafia eleganti caaceeape care ne-o piedaseinvititoarea Oliviero. Dar uneori Lila, casi cum un drog i,ar fiinundat venele, pirea ci nu face fagi ordinii pe care si-o impu-sese. Atunci totul devenea obositor, frazele cipitau un ritmfoarte agitat, punctuatia dispirea. in general, in scurt timp isiregi,sea un ritm relaxat, clar. Dar se putea intAmpla gi si se

intrerupi brusc si si umple restul paginii cu desene de copaci

risuciti, mungi ghebogi gi fumegAnzi, chipuri amenintS.toare. Pe

mine m-au fascinat atAt ordinea, cAt gi dezordinea gi, cu cit am

citit mai mult, cu ati.t m-am simgit mai ingelati. CAt exerciriuera in spatele scrisorii pe care mi-o trimisese la Ischia cu ani inurmi: de aceea era atAt de bine scrisd.. Am pus la loc totul incutie, promigAndu-mi din nou si nu-mi mai bag nasul.

Dar am cedat repede, caietele emanau forga de seduc;iepe care Lila o rispXndea in jur inci de mici. Vorbise despre

cartier, ruiJe, fratii Solara, Stefano, fiecare persoani sau lucru cu

o precizie nemiloasS.. Ce sd spun despre libertatea pe care gi-o

luase cu mine? Cu ce spuneam, cu ce gindeam, cu persoanele

pe care le iubeam, chiar cu aspectul meu fizic. Fixase momentedecisive pentru ea far| si-i pese de nimic gi de nimeni. IatIfoarte clari plScerea pe care o simgise cAnd, la zece ani, scrisese

povestioara aceea a ei, Lafata blu. Iatd cu ror atara claritate cAt

suferise penffu ci invigitoarea noastri Oliviero nu binevoise sispuni. un singur cuvAnt despre povestea aceea, ba dimpotrivi, oignorase. Iati suferinta si furia pentru c5" eu mersesem la gcoala

medie llri si-mi pese de ea, abandonAnd-o. Iat5. entuziasmul cu

ELENA FERRANTE

care invi.tase si fie cizmireasi gi sentimentul de revangi care o

incitase si creeze pantofi noi gi plicerea de a reafizaprima pere-

che de incilgi.minte impreuni cu fratele ei, Rino. Iati durerea

din momentul in care Fernando, tatll ei, spusese ci pantofii nuerau bine frcugi. Erau de toate in paginile acelea, dar in special

ura fagi. de fragii Solara, determinarea teribili cu care respin-

sese iubirea celui mai mare dintre ei, Marcello, ;i momentulin care hotirAse si se logodeasci in schimb cu blAndul Stefano

Canacci, mezelarul, care din dragoste voise si cumpere primapereche de pantofi realizatd, de ea, jurAnd ci o va plstra pentrutotdeauna. Ah, momentul frumos cAnd, la cincisprezece ani,se simgise o domnigi bogati si elegantS., la bratul logodniculuicare, numai pentru ci o iubea, investise multi bani in fabrica

de incilgiminte a tatilui 9i fratelui ei, fabrica de inciltiminteCerullo. $i citi satisfacgie simgise: pantofii imaginati de ea inmare parte realizayi, o casi in noul cartier, cisitoria la saispre-

zece ani. $i ce somptuoasi" petrecere de nunti urmase, cit se

simtise de fericiti. Apoi Marcello Solara, impreuni cu fratelelui, Michele, apiruse in toiul petrecerii inciltat chiar cu pan-tofii la care sotul ei spusese ci gine mult. Sogul ei. Cu ce felde birbat se cisitorise? Acum, cAnd totul se terminase, o si-gismulgi fata prefi.cuti aritindu-i-o pe cea oribil de adevirari?intrebiri, 9i faptele frri spoielile siriciei noastre. M-am dedicatmult acelor pagini, zile gi siptimAni la rand. Le-am studiat, am

ajuns si invlg pe dinafari" fragmentele care-mi pliceau, pe cele

care mi entuziasmau, pe cele care mi, hipnotizau, pe cele care

m5" umileau. in spatele firescului lor era cu siguranti. un artifi-ciu, dar n-am gtiut si descopi"r care.

in cele din urmi, intr-o seari. de noiembrie, exasperari,am iegit luAnd dupi mine cutia. Nu mai rezistam s-o simt pe

Lila coplqindu-mi chiar gi acum, cind eram foarte respectati.,

chiar si acum, cAnd aveam o viagi in afara oragului Napoli.M-am oprit pe podul Solferino si. privesc luminile filtrate de o

POVESTEA NOULUI NUIVIE

picli geroasi. Am asezat curia pe parapet, am impins-o u;or,putin cate pulin, pAni cAnd acizutin riu, de parci era ea, Lilain persoani,, clzind, cu gindurile ei, cuvintele, riutatea cu care

reactiona la violengi cu violenti, modul ei de a pune sripanirepe mine cum frcea cu orice persoani sau lucru, sau eveniment,sau invS.tituri. cu care abia intra in contact: cirgile si pantofii,blAndetea si violenta, cisitoria si noaptea nungii, intoarcerea incartier in noul rol de doamna Raffaella Carracci.

Nu-mi venea si cred ci Stefano, atAt de amabil, atdt deindrlgostit, ii dlruise lui Marcello Solara semnul Lilei fetigi,amprenta efortului ei asupra pantofilor pe care ea ii ni.scocise.

Am uitat de Alfonso 9i de Marisa care, asezati la masi,vorbeau intre ei cu ochi scAnteietori. N-am mai fost arenrS. larisetele mamei mele bete. Au pilit muzica, vocea cAntiretului,perechile care dansau, Antonio care iesise pe terasi gi, coplesitde gelozie, st5"tea dincolo de u9a vitratS" privind oragul violaceu,marea. S-a estompat chiar si imaginea lui Nino care rocmaipirisise sala ca un arhanghel frri vestitori. Acum o vedeam doarpe Lila care vorbea surescitat la urechea lui Stefano, ea foartepalidi in rochia de mireasi, el frri si. zAmbeasci. Stinjeneala ise intindea de la frunte pAni la ochi ca o masci albicioasl decarnaval pe chipul aprins. Ce se intXmpla, ce s-ar fi intimplat?Prietena mea igi trdgeasotul de brat cu ambele mAini. Tligea cutoat5. puterea gi eu, care o cunosteam bine, simgeam cd., dacl. ar

fi putut, i l-ar fi smuls si ar fi rraversat sala tinAndu-l deasupra

capului. SAngele ar fi picurat continuu pe treni si s-ar fi folositde brat ca de o miciuci sau o falci pentru a-i sparge faga luiMarcello cu o lovituri trasi bine. Ah, da, ar fr, fbcut-o, iar lagnndul 5.sta inima imi bitea furioasi si gAtul mi se usca. Apoi

2

16 ELENA FERRANTE

le-ar fi scos ochii celor doi birbagi, le-ar fi smuls carnea de pe

oasele fegei, i-ar fi mugcat. Da, da, am simgit ci voiam, voiam

si se intAmple asta. Sfrrgitul iubirii ;i al acelei petreceri insu-

portabile, ftri imbrlgig5li intr-un pat din Amalfi. Si desfiingim

pe dati toate lucrurile gi oamenii din cartier, si facem micel cu

ei, si fugim, eu qi Lila, si mergem si tri,im departe, coborAnd

impreuni cu veseli risipire toate treptele abjectiei, singure, inorase necunoscute. Mi s-a pirut sfirgitul potrivit pentru ziua

aceea. Daci nimic nu ne putea salva, nici banii, nici un trupde birbat si nici mlcar studiul, era mai bine si distrugem totulimediat. in pieptul meu am simgit cum se intensifici furia ei, o

forgi care era si nu era a mea in acela;i timp, care-m-a umplutde plicerea de a mi pierde. Mi-am dorit ca forga aceea si se

reverse in toate directiile. Dar mi-am dat seama cI mi gi speria.

Am ingeles abia pe urmi ci gtiu si fiu in mod calm nefericitinumai penrru c5. sunt incapabili de reacgii violente, mi tem de

ele, prefer si rimAn nemigcati 9i si devin ranchiunoasi. Lila nu.

CAnd;i-a pirisit locul, s-a ridicat cu o asemenea hotirire, incAt

a zguduit masa, tacimurile din farfuriile murdare, a risturnatun pahar. in timp ce Stefano se gribea mecanic sI opreasci

Iimba de vin care curgea spre rochia doamnei Solara, ea a iegit

cu pas sprinten pe o ugi laterald., trigAnd de rochie de fiecare

dati cAnd se impiedica in ea.

M-am gAndit si alerg dupi ea, s-o strdng de mAni, si-isoptesc hai, hai si plecim de aici. Dar nu m-am miscat. S-a

migcat Stefano care, dupi o clipi de ezitare, a ajuns-o din urmi,trecAnd printre perechile care dansau.

Am privit in jur. igi diduseri togi seama ci ceva o contra-

riase pe mireasi. Dar Marcello continua si trincineasci in mod

complice cu Rino, ca gi cum ar fi fost normal sa aibl in picioare

pantofii aceia. Nu incetau toasturile din ce in ce mai obscene

ale negustorului de metale. Cei care simEeau ci se aflI jos inierarhia meselor 9i a invitagilor continuau cu greu si accepte

POVESTEA NOULUI NUME

37

In seara aceea ainceput lunga, fri.mAntata perioadi care a dusprima noastri rupturl gi la o lungi despirgire.

Am frcut eforturi si.-mi revin. Fuseseri o mie de morivetensiune p1ni atunci. Nemukumirea ei si, totod.ati., doringade dominare iesiseri continuu la suprafagi. Dar niciodatiodati niciodatl nu se striduise atat de explicit si mi umiltAm renuntat la iesirile mele la mezelirie. Desi imi plitise cirtpentru;coali, degi fbcuserim acel pariu al ,rorrrl.r, nu m-am ds5"-i spun c5. fusesem promovati cu note de opt si doi deAm inceput si lucrez, imediat dupi terminarea scolii, int:libririe de pe strada Mezzocannone si am dispirut dJn cartfrri s-o anun!. Amintirea tonului sarcasric din seara aceea,loc si se atenueze, a devenit gigantic, si, de asemenea,mea a devenit tor mai viguroasi. Mi s-a pirut cI nimic nputea justifica ce-mi ftcuse. Nu mi-a venit niciodati in mincum se intAmplase in schimb cu alte ocazii, ci simgise nevoiami umileasci. pentru a purea suporta mai usor umilirea ei.

In curAnd am aflat ci lisasem o impresie buni la petcere, si asta mi-a ugurat detasarea. Hoini.ream pe stMezzocannone in timpul pauzeide prXnz cAnd m_am auzit

era fericit. Mi-a cerut numi.rul de telefon, am spus cd. n-avtelefon; m-a intrebat daci frceam o plimbare duminica ur

gati. EraArmando, care se ducea si dea un exarnen. Am aflatstudia medicina gi examenul era dificil, dar, inainte si dispre san Domenico Maggiore, s-a intretinut oricum cu minc,coplqindu-mi cu complimente si reincepAnd si, vorbeasci des,,pre politici. Seara a apirut chiar la libririe, luase o noti"

toare, i-am spus ci duminica trebuia s-o ajut pe mama inA inceput sI vorbeasci despre America Latini., unde ins5" meargi imediat dupi ce isi lua diploma si_i ingrijeasci pe ccl

't64 ELENA FERRANT

sitraci, sl-i convingi si ia armele in miini impotriva opresorilor

qi a ginut-o a;a mult timp, incAt a trebuit siJ alung inainte ca

patronul si se enerveze. in fine, eram bucuroasi pentru ci' in

rnod evident, ii plicusem si m-am aritat amabili, dar nu dispo-

nibili. Cuvintele Lilei oricum fbcuseri riu' Ml simgeam prost

imbri.cati, prost pieptinate, cu un ton fals, ignoranti' in plt's'

odati cu terminarea gcolii, flri Galiani, obiceiul de a citi ziarcLe

se destrimase si, pentru ci banii erau numirali, nu simgisem

rrevoia si le cumpir dAnd din buzunarul meu' Astfel Napoli'

ltalia, lumea redeveniseri rapid o mlaqtini cegoasi in interiorul

cireia nu mi mai orientam. Armando vorbea, eu aprobam din

cap, dar nu intelegeam mai nimic din ce spunea'

A doua zi a fost o alti surprizi' In timp ce mituram

podeaua liLrririei, mi-au apirut in fagi Nino 9i Nadia' Aflaseri

de la Armando unde lucram gi veniseri inadins si mi salute.

Mi-au propus si merg cu ei la film duminica urmitoare' A tre-

buit se rnspund cum ii rispunsesem lui Armando: nu era posibil'

munceam toati septimina 9i tata ;i mama in ziua de sirbitoare

mi voiau acasi.

- Dar cAgiva pagi prin cartier pogi si faci?

- futa da.

- Atunci vom veni noi la tine'

Pentru ci, patronul m-a strigat Pe un ton mai nervos ca

de obicei -

eraun birbat in jur de vreo saizeci de ani' cu pie-

lea fegei care pilreamurdari, foarte irascibil' cu privirea depra-

vari -,

au plecat imediat.

Duminica urmitoare, dimineaga tdtziu, m-am auzit strigati

din curte si am recunoscut vocea lui Nino' Am apirut la fereas-

tri, era singur. Am incercat in citeva minute si mi fac Prezenta-

bili si, fh.ri micar si-i spun mamei, fericiti 9i totodatl nelinigtiti'

am alergat jos. Cind l-am avut in fagi', n-am mai avut aer'

- N-am decdt zece minute, am sPus gAfiind, a;a ci n-am

iegit si ne plimbim pe sosea' am hoinirit printre blocuri'

POVESTEA NOULUI NUME 165

Cum de yenise ftri Nadia? De ce bituse tot drumul pAacolo-degi ea nu putea? A rispuns la intrebirile mele frrisi ipun. Nadia avea ln vizite niste rude ale tatllui .i gi fu;;;'gati si rimXni acasi. EI venise pAni acolo ca si rwadi cartidar 9i ca si-mi aduci ceva de citit, ultimul numi.r.dinrr_o revicare se numea Cronache meridionali. Mi_a intins fasciculullun gesr incruntar, i_am multumit. Apoi a inceput, isi vorbeasci. riu despre revisti, as,f.I incit m_am intrebat dedecisese si mi-o diruiasca.

- E schematicd,, aspus gi a adiugat rAzh,nd:Ca Galianica Armando.

- Defectul ei major, a subliniat, e ci nu suporti faptul cifjr_lr:1":inte diferiti de a ei. Ia de la." rrr';._;;;;l;;dar pe urmi mergi pe drumul tiu.

lt-*:O_::ji ,?,fn o lungi cititorie cu famitia, cu masina pAni

:H:-:t": f: "f.t va petrece. restul verii l" 4rr-"* r'"o

tati.l avea o casi de vacantl.O si te duci s_o vizitezi?

- O dati sau de doui ori, uebuie si invit.* Mama ta e bine?-_ Foarte bine. Anul

"..r," r. duce Ia Barano, s_a impicatcu stipAna casei.

- O si-,ri petreci vacanra cu familia ta?

166 ELENA FERRANTE

Apoi a redevenit serios, a Iuat un ton care mi s_a p;r.r, d*mog. A spus ci-i datora-foarte mult profesoarei noastre, ci ftr{ea perioada liceului ar fi fost o pierdere de timp, dar citrebuiasi fii in gardi, si fii atent .u .".

Apoi a revenit la rwisti, a spus ci. scria in ea ;i Galiani si,Pe neasteptate, frri nicio leglturi, s_a referit la Lila:

- Apoi, eventual, di_i_o 9i ei s,o citeasci..

. Nu i-am spus ci Lila nu mai citea nimic, ci. acum eradoamna Carracci, ci din feti,ta care f"r.* .ai"f;;;;;-sese decAt riutatea. Am ocolii subiectul, am intrebat de Nadia,

- Eu? Cu tata? Absolut niciodati. O si fiu la Ischia, dar

cu treburile mele.

- Unde o si te duci?

- Am un prieten care are o casi la Forio: piringii i-o lasi

toati vara gi vom sta acolo si invigim. Tir?

- O si muncesc peMezzocannone pAni in septembrie'

- $i de Sfrnta Maria?

- Nu, de Sfhnta Maria nu.

A zAmbit:

- Atunci vino la Forio, casa e mare: poate pentru doui,

trei zile vine qi Nadia.

Am zAmbit emolionati,' La Forio? La Ischia? Intr-o casi

fhri adulgi? igi amintea de Maronti? igi amintea ci acolo ne

sirutaserim? Am spus ci trebuia si ml intorc acasi''

- O si mai trec, a promis, vreau si aflu ce crezi despre

revisti.A adiugat cu voce joasi, cu miinile indesate in buzunare:

- imi place si vorbesc cu tine'

CAt vorbise, intr-adevir. M-am simgit mAndri, m-a emo-.

gionat faptul ci se simgise in largul lui. Am goPtit:

- Si mie, degi nu zisesem mai nimic 9i mi pregiteam si

intru pe uga blocului cAnd s-a intAmplat ceva care ne-a tulburat

pe amAndoi.

Un urlet a tiiat lin\tea duminicali a curfii 9i am vizut-o

pe Melina la fereastri. Didea din mAini incercAnd si ne atragi

atengia. CAnd s-a intors si Nino si se uite, perplex, Melina a

gipat gi mai tare, un amestec de bucurie 9i nelinigte' A urlat:

,,Donato".

- Cine e? a intrebat Nino.

- Melina, am sPus, igi aminteqti?

El s-a strAmbat stingherit.

- E supirati Pe mine?

- Nu gtiu.

POVESTEA NOULUI NUME 167

- Zice Donaro.

- Da.

S-a intors din nou si priveasci spre fereastra de laviduva se intindea, continuAnd si strige numele acela.

- Ti r. pare ci serni.n cu tata?

- Nu.

- Sigur?

- Da.

A spus nervos:

- Plec.

- E mai bine.S-a indeplrtat cu pas

Melina il striga rot mai tare,Donato.

vioi, umerii curbagi, in timptot mai agitati: Donato,

Am fugit si eu, m-am intors acasi cu inima bitAndu-miputere gi cu o mie de ginduri invilmlgite in cap. Nino nnici micar o trd.situri. care siJ apropie de Sarratore: nici statnici chipul, nici comportamenrul, nici vocea sau privirea. Erafruct neobignuit, foarte dulce. CAt era de fascinant cu pirul arlung si ciufulit. CAt era de striin oricirei alte forme masculiin intregul \apoli nu era nimeni care si.-i semene. Si michiar daci eu trebuia inci. si. merg in clasa a treia de liceu,el era la facultate. Fi.cuse drumul pXnI ln cartier duminica,,l$ftcuse griji pentru mine, venise si mi puni in gardi. Voise si mfianunte ci Galiani era frumoasi gi bunr, dar avea si ea defectelcei, gi, pAni una alta, lmi adusese fasciculul acela, convins ci suntin stare siJ citesc si sil discutim. Ajunsese chiar sr mi invite lo l

Ischia, la Forio, de sfrnta Maria. Lucru imposibil de concretizaqnu era o invitatie reali. El insusi stia bine ci pirintii mei nuerau ca ai Nadiei, nu m-ar fi lisat niciodati si mI duc; gi totugi,mi invitase oricum, pentru ci in cuvintele rostite am auzit altecuvinte nerostite, ca: lin sd te u,id, cdt rni-ar placea sd reuenim kdiscupiih noastre din Port, de pe pkja Maronti. Da, da, am auzir

168 ELENA FERRANTE

Itr trtintea mea, si mie mi-ar phcea, vin la tine, de Sflnta Maria

errr sri fug de acasi, si se intAmple ce trebuie si se intAmple'

Am ascuns revista printre cirgile mele' Dar seara' cum

rrr irm bigat in pat, m-am uitat la cuprins si am tresirit' Era

rr', .rti.ol semnat de Nino. Un articol de-al lui in fasciculul

l, cllt cu un asPect foarte serios: aproape o carte' nu revistuga de

rt rrrlenti, gri;i neingrijiti, in care imi propusese cu doi ani in

rrrrni. s5" public rezumatul meu impotriva preotului' ci pagini

i',r1r,r.tante scrise de oameni mari pentru oameni mari' Si

t{)r,rsi, iate-l acolo, pe Antonio Sarratore, cu nume 9i prenume'

f i cu il cunosteam. $i era doar cu doi ani mai mare decAt mine'

Am citii, am ingeles Pulin, am recitit' Articolul vorbea des-

lrrc Programare cu majusculi, de Plan cu majusculi 9i era scris

i,r,r-r.rr, -od complicat. Dar era un fragment al inteligengei

Irri, un fragment al p.rsoarrei lui pe care, ftri si se laude' mi-l

rliruise mie.

Mie.M-au nipidit lacrimile, am pus deoparte revista abia

noaptea tArziu. Si-i vorbesc Lilei despre ea? Si i-o imprumut?.

N.r, .ra un lucru al meu. Cu ea nu mai voiam si am relagii

lutentice' doar salut, discugii vagi' Nu gtia si mi aprecieze'

Algii, in schimb, gtiau: Armando, Nadia, Nino' Ei erau prie-

renii mei, ei trebuiau si fie confidenfii mei' \6zuseri in mine'

irnediat, ceea ce ea se gribise si nu vadi' Pentru ci avea privirea

cartierului. Era capabili si priveasci doar ca Melina care' fere-

c:irti in nebunia ei, il vedea pe Donato in Nino, il confunda cu

{bstul ei amant'

38.

lnigial nu voiam si merg la nunta Pinucciei 9i a lui Rino' dar a

venit Pinuccia personal si-mi aduci invitagia 9i' pentru ci m-a

POVESTEA NOULUI NUME 169