studiul noului testament pentru institutele teologice

5/11/2018 Studiul Noului Testament Pentru Institutele Teologice

1/25

Acest tnanuala iost ~ntocmit de P. C. Dlacon Nicolae 1.Nlco-laescu, ptoiesot la lnstitutul teologic de grad universitar dinBucuxesti iP , C. Pr o Giigorie Marcu $i P. C. P r. Sofron Vlad,prolesori la Institutul teologic de grad universitar din Sibiu

$1 P. C. Prof. Liviu G. Munteanu (Cluj).Editia a doua a fost revizultd Iii imbuniitiitita de P. C. Profesori

Nicolae I. Nicolaescu $i Grigorie Mareu.

STUDIULN OULUI TE STAM E NTPentruInstitutele teologice

TlPARIT CU BINECUVINTAREAPREA FERIClTULUI PARINTE

.IUSTINPATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMiNE

EDI'fIA A TREIA

. ~ J . I\}

EDlTURA INSTITUTULUI BlBLIC :;;1DE MISroNEAL BISERIcn ORTODOXE ROMANE

BUCURE$T! - 19lI 3


2/25

v ..Epi st o 1e1e soh'or n icesti

IntroduceregeneralaCele 21 carti didactice ale Noului Testamentse impart in doua

qrupe : Epistolele pauline st Eplstolele sobornicesti sau catollce (s1t ta-' t oAa lxa~oA t l t a t ) .Ultimuluigrup iiaparttn : Iacov, I~II Petru, I - JI - , -1 I Iloan st Iuda,

Numirea de Epistole catolice sau sobornicesti e veche ~i jus-tificata.E veche pentru ca, partial, intrase in uz inca de 1a mijlocul veaoului

II (Fragmentul Muratori, Clement Alexandrinul, Otiqensi DionisiealAlexandriei). Eusebiu al Cezareii, in Ras~rit i Fer. Ieronim, in Apus, 0aplid pentru itnJtiiadata celor sapte epistole amintite mad sus. E [usti-Iicata pentru ca, spre deosebire de Epistolele pauline, acestea au in ve-dere un cerc mai larg de cititori, Eplstolele II Petrusi Iuda sint adresateintregii crestinatatt , Epistolele Iacov, I Petru si I loan sint destinateunor obsti crestlnesti mai intinse dectt 0 Biserica locala , iar EpistoleleII-III Ioan, adresate runei Biserici locale (II),. respectiv unui fruntascrestin (III), auurmat categorisirea primei epistole a aceluiasl autor.Majoritatea acestor epistole au apol caracter de enciclica : catholi-cae vocantur, id est encyclicae - cum expllca Oecumeriius. ;1

Ordinea Epistolelor sobornicesti in .canonul Noului Testament, caqrup, varieza. Cei mai multi codici le aJ~eazaIndata dupa Epistolele pau-line. In aIte manuscrise,ele ocupa fie locul al Il-lea (dupa Evangheliisi inainte de Faptele Apostolilor), fie locul a1 III-lea [dupsPapteleApostolilor si inainte de Epistolele pauline).

EPISTOLELE SOBORmCE!?Tr 2 7 3

:.Inauntrul grupului, orinduirea lor difera. In Apus, din preocupari .de.prestigiu .confesional, sMa.menttestetadeseort tendinta deuaseza infrunte epistolele Sf. Petru I~iapoi pe ce1e scrise de Joan, Iacov !?i Iuda.'Inca dln sec. IV, elei .sint insiruite Indeobste astfe'!: ~Vi IIi:

Petru, I-II~III loan, Iud~. Insiruirea aceasta este insplrata, desigur,de informatla pastrata in Gal. II, 9, nde ni se spune di,in veacul apos-_tolic, lacov, Chifa (Petru ~i loan erau socotitistilpi ai Bisericii. Eaeste adoptata si de unii romano-catolici, care oprefera pentru ca este .reprezeutata de codlcele B (Vaticanus) ~i de cele mal vechi liste de carticanonice.

. ,..- _ . _ ....... Cea maivoluminoasa dintre epistolele sobornicestl este Epistola Sf.lacov. Textul ei consta din 5 capitole, cu 108 versetest 1739 cuvinte.

Epistola Sfintului Iacov .". 1. Cuprlnsul epistolei -Cuprinsul ei ___:ca ~i al tuturor epistolelorsobornicesti - are un caracter eminaIn~nt~. pri:lcti"f' Fragmentele, doc-trinare (dogmatice) sint rare ~i cu totul Intlmplatoara. Autorul tintestesa ajute pe cilitori s a - s i lntocmeasca 0 conduits morals corespunsa-toare starll lor de' crestl . '< , . . . . . . . ; - .. . ' . ' . " ' " . . . . . ,i.. . .."".' . '( l~~. . .

Dupa adresa si salutere (I, 1), cltitorli sint indemnati sa tinaseamade urmatoarele precepte de viata crestineasca : .Cap. I: Ispitele sa nu l~ prtveasca decit ca .mljloaoe prin careere-dinta se verifica si se intaresta. Obirsia ispitelor nu se afla in voia lui

Dumnezeu, ci in poftele cele rele ale omulul, Fiecare sa se arate grabnicla auzit, dar zabavntc la verba si la mlnie, Adevarul trebuie transf.ormatin fapte bune. . '"

Cap. II : S a nu [udecam pe oameni dupa aparente, ci dupa crediri tasi faptele flecaruia, Credinta care nu sevadesta in fapte este moarts,nelucratoare. ..

Cap. III :Mi~iunea unui invatatorbisericesc estegrea ~i plina delnfricosatoara raspundere ; de aceea, sa nu rivneasca fiecare a fi dascalsemenilor.sai. Limba trebuie stapinita, pentru ca gre~e~te usor, Inteleptule blind ~i da pilda buns, pe chid certaretul face Iucrul eel mai rau.18- Studiul Noulul Testament

.._ - - - - - 1


3/25

STunrtJL NOULUl TESTAMENT2 1 4

. . Cop, IV i Certurile "l?irazboaiele provirr din racomie: Sa nu ne trufim,ei sanesmerim ~i sa nu vorbim de raupe semenii nostri, Tot ee facemeubinecuvintarea lui DumnezeutSa faeem. . ... 'Cap. V : Boqatii care asuprese si n~drepHitesc pe eei sarmal~ vor f~sever pedepsit i. Sa rabdam incerdir ile, sa .spunem .n~mai ade:arul , ,sane rugam pentru Joti;;i mai ales pentru cei bolnavi, iar pe eel ce qre-sese sai indrepUim ..

2. Autorul epistolei. - Autorul epistolei se prezmta cititorilor astfel :Iacov, robul lul Dumnezeu 9i al Domnuluilisus Hristos (I, 1).. Trei frunta$iai eH~;;t inatati i yeaeuluiapostol ic au purtat acestrmme:t.Sf. Apostol laeov, nul lui Zevedei~i fratele s r. Apostol siEvan-

ghelist loan:2.. Sf. Apostol Iacov al lui Alfeu (Mt. X, 3, Mc. III, 18, Lc, VI, 15si Fapte I, 13) l?i3; Sf. Iaeov, fratele Domnului (Mt. XIII, 5517.a.).,Primul n-a putut fi autorul acestei epistole, deoarece a murit de tim-

puriu (la Pastile anului 44), filn~ ucis din porunca I.U~Ired .Agrip~a A I(cf. Fapte XIIi 1 s.u.), iar cititoriiepistolei sint c~e$hm vechi , aflatl IIIiinpH~jurari eorespunzatoare st~rilordi:p. a d,ouajum~ta:e. a sec. L .Al doilea, adica Sf. Apostol Iacov al lui Alfeu, teras; n-a sens-e,caci daca era el autorul acestei epistole, soar fi descoperit ca atare fie'spunindu-;;'i AposttOlul, fie precizihd di este al lui .Alteu. , '. Majoritatea exegetilor socotesc decic~ Sf. Iacov,. fratele Domnu-lui este autorul aeestei cplstole. '.,'Biseric~Romano-CatoliC~ identifidi pe Sf. Apostol Iacov al.lui Alfeucu s f. Iacov fratele Domnului. In calendarul ei sint praznuiti numeidoi purtatori aiacestui nume (lacov al lui ~evedei $ivIaC{)~ fr~t~leDomnului).Conciliul de la Trident a luat ~hl~r 0 hot~ri~~ III privtntaidentificarii lor. Aceasta identificare este msa eronata si pu!cede d,e:sigur din Iaptul di daspre lSI. Iacov al lui Alleu nu ni s-au p.astrat, ;;tlIlmal amanuntite in izvoarele traditiei crestine. ,Cartile N~ului' Testament Iac deosebire n:eta Intre apostoliisl Irati! Domnului (cf. In. II, 12; VII, 2 s.u.j Mt. ,XII, ~6 ;;:u.; M~.III, 31 s .u .j Lc. VIII, 4;9, 19, s..u , ; Fapte 1,12$'~ ') ' AC:l?t la d.l l1~rma,eel putln pina la ovreme, s-au aratat ostili MintUliorulm. or, in.rindu ..

' ; z _ ~ \EPISTOLELE SOBORNICEl;lTI 27 5

rile apost~lilor n-au iexlstat asemenea elementerostile, exceptlnd peIuda lseanoteanul . Daca Mtntuitorulsl-arfi recrutat apostollst dintreIratii Sai - si in acesteaz arfl yorba nu numal deIacov.vcl: si.defratele san. Iuda (cf. Iuda v. 1) ~i eventual de Simon -,. - sefacea, deslqur,mentiunea cuvenita in listele apostolilor, ca.pentru fratii Iacovsl loanfiii lui Z.evedei. . . '.~. . ,- .. ' 0 buna parte dintre exeqetliuomeno-catolici ... ....de 1a Fer. Ieronimincoace -:- tncl ina sa identifice numele propri i Alfeusi-Cleopa [Clopa],a~gumentind astfel : tatal,fratHor Domnului se pare ca'.era Cleopa,barbatul Mariei, sora (""" veriscara] Maicii DomnuluiTcf In; XIX,25). Cumtnnnele p,ar ti ale PalestineiAlfeu.s-ar fi pronuntat Calfeu,~in care ar fi Iesitapol Cleopa,.rezultaca Apostolul lacov allul Alfeu~i .Sf. , lacov, fratele- Domnului, sint una si aceeasi persoana. Dar ex-plicatia aceasta este. nesatlsfacatoere. Alfeu deriva din cuvintul semitAlefai (= l invatat , doctusj .Tar Cleopa esteo prescurtare a qrecescululKAe6'!tCx'tpo~.Pretinsa trecere a cuvintului Alfeu in Cleopa este nu nu -~ai ,:ontra , tuturor regulilor fonetiee, ci ~i in special contra spirituluilimbii ebralce' (V. Gheorghiu,.lntroducere ln Noul Testament 1929'p.639). " r' ", ,,' . ," " ', Exeqetli roomano-eatolici mal noi recunosc ca argument~lepr() slcon-ira ldentiflcaril inchest iune ,au aproximativ aceeasiputere deil l'onstra~tiva.ccOricum ar fi, nu e verba de un punct de doctrina, ~iaceasta ches-tiune este independents de autenticitatea Epistolei Sf. Iacov,: declaraBrassac (Manuel biblique, t. IV, Paris, 1911,ed. 13, p, 616). '" .Biserica Rasaritean,i j. praznuieste separat pe Sfint ii Iacov al.l~i Alieu. (la 9 oct.) sl Iacov, ir' ell Domnului(la 23 oct.], avind bune temeiuripentru aceasta dlstinctie, in Noul Testament si .u traditia blsericeasca(Constitutiile Apostolilor, Pseudo-Clementinele, Sf. Epifaniu,Sf. Grigoriede Nissa, Victorin dePlctavium etc.], . . ' .Despre Sf. Iacov, frateleDomnului, stlm ca MtntuitorulI S-aarat'atdup~ Inviere (cf. I. Cor, XV, 7) sl ea,;dupacum ne infQn:neaza.~EusebiualCezereil, (lstoria BisericeascQ, II, 1, 23) - sl altii--. chiar Domnul Ii I~.pr:una e,u:Sf. Apo~toli, l -~a$ezat episcop al Ierusalimulul. Este sigu;ca ~ md:phm: aceasta functhme de nwlUi vremaImpreuna cu preasfintaFecioara Mana, cu - Sf. Apostoli sl eu fratll Domnului, el staruia inrugaciune, asteptind poqorirea Mtnqlietorulul (ct.: FapteI, 1'4). Pe el


4/25

2 7 6 STUDIULNOULUI TESTAMENT

ilin:~tiinteaza Sf. Petru ca a fost eliberat din Inchisoare (d. Fapte XII,17). Sf. Pavel l -avlzltat in cursul primei sale calatorii.laIerusalim, dupaconvertire (d. Gal. I, 18-19). La Sinodul Apostolic din lerusalima avutun rol de dipetenie (d. Fapte XV, 13-'-21). Oameni dinpreajma sa l-audeterminat pe Sf. Petru sa se rstraqa de la masa crestlnllor recrutati din-tre pagini, in Antiohla Siriei (cf . Gal. II, 12). In cursul ultimei sale dila-torii la Ierusalim Sf.Pavel 'l-a vizitat din, nou [cf Fapte XXI, 18). Fiindunul din stllpii Bisericii (cf. GaJ. II, 9), pentru intelepciunea sl viata savirtuoasaera stimat chiar ~i de iudeii neconvertiti la Hristos, care I-auporeclit obllase.] eel drept) ..

Sf. Iacova primit moartede martir,fiind uclscu pietre tnanulez(sau 63).Arhiereul iudeu Annanus, profltind de faptul ca procuratorulFestus murise, iar succesorul sau Albinus inca nusosise .la post; I-acondamnat la moarte prln lapidare (Iosif F la vi u, An ti qu it ate s J ud ai ca e,XX, 9, 1). Vazlnd c a Sf. Iacov nu.si-a dat duhul sub loviturile pietrelor,unul dintre uciqasl i-a spart capul cuun ciomag.

3. Autentlcltatea eplstolel - Autenticitatea Epistolei Sf. Iacov esteconfirmata de numeroase marturi i interne ~iexterne.Marturii i nter ne. - Autorul epistolei este iudeu incresbinat, El cu-

noaste temeinic Legea mozaica (d. II, 20~.u. 1 V, 10, 7 s.u.]. Fata decititori se bucura deo mare autoritate: vorbeste tuturor triburilor Iu-daice increstinate din diaspora (I , 1), le impune conduita pe care au s-ourmeze, le cearta aspru pentru pacatele lorsl I e Indeamna la rabdarei n incercarl . E invatator bisericesc (d. III , 1 s.u.) $iface parte dln.ierarhiabiserlceasca [cf. V, 14$.11.). Toate a:ceste amanunte se potrlvesc int rutotul Sf. Iacov, frate le Dornnului, intiiul episcop al Ierusalirnului. Ase-manari de netagaduit apropie apoi textul acestei epistole de. discursulrost it de Sf. Iacov Ia Sinodul Apostol ic din Ierusalim (Fapte XV, 13-21),de scrlsoarea circulara intocmita de acest sinod (Fapte XV, 23-29) sl,de Fapte XX.I,20-25,unde de asemenea vorbeste Sf. Iacov.

Mar tur i i externe. - Epistola I-a a Sf. Petru a utilizat Epistola Sf.lacov [dovezi la V. Gheorghiu 1 op. cit., p. 641, nota 2). Parlntl! Apos-to lici au cunoscut-o. Textul e i apare in traducerile latina (Itala), siriadi(Pesitto] st copta, a cunosc ~i 0 citeaza Sf. Irineu, Tertullian $i alfli . Fer.Ieroriim .0 introduce tnsirul cartt lor canonice, atnbumdu-I origine apos-tolica sl identificind pe autorul ei cu Sf. Apostol lacov al lui Alfeu.

EPISTOLELE SOBORNlcE~Tr 27 7Origen 0 citeaza pentru Intiia data ca EpistolaSf. Iacov, Euseblude. Cezareea spune despra ea ca [ se atribuie lui Iacov intiia dintre

epl~t~le~e numi~e catollca, dar trebuie sa se stie ca nueste autentlca.P~tml dmtre ~el .vechi (!) ctteeza, dealtmintarl, ca $i pe epistola atribultalui Iuda .. .NOI stim c a atit una, cit si cealalta slnt citata in public, in-t~-un ~~re numar de bisenct [lstotia Biser iceasca, I, 23).Eusebiuo asa-za dec~ 1.ncateg'~ria carttlor contestate ( Q ; \ l ' t t A q 6 p . e v C % ) , dar personal admiteaut~nt!C1tatea.~1 caracterul ei de scriere Inspirata, cinstind-o in con-secmta.([stolla Biser ice.asca, in. 25, 3). Sf. Chlril al lerusalimului, Sf.~tanasle cel Mare,. Didim eel Orb, Sf. GrigoriE;!de Nazianz Amfilohiud~n.Icon.iu, Sf. IoanHrisbsfom~i 'Sf. Epif~niu sint favorablli a~tenticiUitiiei, rar Sinodul al III-lea din Cartagina proc l ama oficial canonicitateaei.

In sec. XVI sltuatta ei se ingreuiaza din nou. Erasmus de Rotterdamform~leaza .oarec~ri ir:doieli cu ~rivire laautenticitatea acestel epls-to~e, iar Luther opmeaza pentruel lminarea ei din canonul cartilor Nou-lui :res t~ment, negindu-i .orice valoara, Luther a '$i numit-o in der idere{(eplsto~a de pale (Stroherne EpisteI), deoarece contrazic~ tezafunda.~~entala. a invataturii ~ale despre mintuirea numai prin credinta. (sola. de). Chtorul Reformat n-a cutezat to tusl s-o elimine din Biblia tradusad: ~l. E drept insa ca a lmplns-o de 1a locul ei traditional mal catresf trst t .

~~s:utiile asupra aut~~tieWitii acestei epistole tau 0 amploare deo-se~lta l~ sec. !'IX. In tabara aperatorllor ei s-au situ at, de data aceasta,chiar din lagarul protesfant, cercetatorn A. Ritschl, H. Ewald, W.Beys~hlag, Bleek, ~: Weiss, Th. von Zahn, C. R. Gregory, F. Barth ~i.P. Feme. Adversern a.utenticitatii e tau obiectat; printre altele, c a Sf.Iacov, :


5/25

STUDIUL NOULUI TESTAMENT27 8

.' l' "Strabon spuneacaegreude gasit, in' Iumedicaafacen10r comercie e. . . ' d 11 .un loc in care sa nu se afleiudei, iar To~if .Fl~v~u spunea, ,la nn u ~I,ca nu exlsta cetate sau trib, nici la greci ~I mCI.1a ~arban, unde .1e~~ieidatinile iudaice ,sa nu fi prins radacini. Ei l~cUl.es~ m :o~:e pro-:mcne~. '. . d' ol de' Eufrat Dovada osspetn Cmclzeclmllcre,'?tme (cf .romane ' - 5 1 mcu iQ . "Fapte 11,9 s.u.]. , '. . ., '..Prinmijlocirea acsstor' peler ini Sf. Iacov era perfe~ m~~mat asup~asituatiel BisericHor cresjine din mediul iudaic extr~-palest~n:an. N:V~l~. "0' sa de a indrepta lipsurile conduitei lor st de a-i mcuraja s~imperi a . , . , ., . . M' t itorululbde suferintele'legate de starea lor de martunslto~l er m in.:'.r,a l"cvindea]'uns motivele sl scopul scrierii acestei eplstole -.exp 1 a. "j. u5: Datasl locul SCrieri! 'epistolei. = - Epistola a ,fo~t s:n~~ n~. m~lt. . ,. . ~ t, rului Din cuprinsul ei rezu1ta ca clhtornsmtmamte de mcanee ,au ,0 ... . . . . .' . ,v v,., tl '1' 'v ''echi"impra.$t iat i in tot cuprinsul Imperiulul roman. ' Pma sa secre$ In .. .,.. .. . t 'f d tulraspinde~sca Evanghelia in s'Patiul greco-roman. a trecu Imp .~sde indelunga-t. Epistola trebuie sa IiIost scrlsa 'in preajma mortn Sf.t a cov (pe 1a62). t '. ....'. .. /. '. ' l~ ': .: , .. ' . aste constderat indeobste Ierusalimul- Sf. Iac.av: si-a'.'f;.btu'Scnerll el 't . '..' " .pett~cUfaci toata viata, fi ind tntt iul episcop de scaun pe care-l cunoasteistoria Bisericii cre$tine. " , . v . ,Ihse~natatea EpistO~yi Sf..Iacov sta in normele de condmta ---:-clare,vi9uWase$i numeroase =: Fe Care Ie c~pri~d~.' '. .' ~ . . 'Din punctde vederedl()c~rinar ea se dlshnge pnn hotanrea ,cu careaflrrna sl demonstreaza nacesitaiea $i valoarea fapteloY bune m actulmintuirii. ".,

, BIBLI6GRA~IE . 'J A' ....- 'A_ " f io u JI l' X .o 6 o u. 1956; C Brown, GeneralS. Aguridis, Et


6/25

STUDIUL NOULUI TESTAMENT

mei Saleminuni (In. III ,~.u.}.Petru iasotestepe Domnul la Ierusalim, laprimul Pastl, ier apot prin Samaria, in drum Isp~eGalileea. (In. II-IV).In Galileea t$i reia ocupatia depescar. Dupa pescuirea minunata, seata~eazadin nou Domnului - de asta data definitiv - :deve~ind apostol(In. V, 1 ~.u.; Mt. IV, 1, 18 s.u.], lntoate listele apost6hlor. (Mt. X,Me. IU, Le. VI, Fapte I) ilaflarn pomenit. la Iocul in-t ii (Mlt. X, 2 sl lac.par.], El face parte din acel cere mal restrins al apostolilor, pe careDornnul l-a luat cu Sine la invierea fiicei lui lair (Lc. VIII, 51}, laSchimbarea 1a fata (Mt. XVII, 1 $.u.}$i in Gradina Ghetsimani, cind Se. indeparteeza de ei ea sa Seroage (Mt. XXVI, 37}.~1 este c~l- care.marturiseste in CezareeaIut Filip, in numele aposto111or,eredinta inmesianitatea si divinitatea Domnului (Mt. XVI, 16). Sfintele Evanghel~ine spun- despre e1 ea avea .0 f ire axpansiva. Astfel, c ind Domnul umblape valuri, el vrea sa meargaintru intimpinarea Lui ~Mt. XIV, 29 $.~~),la r la Cina eea de T ain a p ro mite ea nuse va desparti de D om nu l .c hia rde va trebui sa mearqa cu Ella moarte (Mt. XXVI, 35). In momentularastaril Mintuitorului e1 taie cu sabia urechea lui Malchus (In. XVIII,10), dar apoi se lsapadacu [urjimlnt de Domnul ~Mt.. X~VI; 70-7.4) .In dimineata Invierii, el, rmpreuna eu loan, alearga pnmn la mor~l~-tul Domnului . La .lacul Tiberiadei , recunoscind pe Domnul, searunca mapa, ca sa ajunga mai repede la EUln. XXI, 7}. Atuncl a avut Ioc re-primirea lul in apostolat (In. XXI, 18 s.u.) .

Dupa Inaltarea Domnului, el ia Initiatlva pentru tntreqirea Coleg~u-lui apostolic (Fapte I, 15 $.U,) sivorbeste dupaPogorirea puhului S.fl~:(Fapte II, 14 s.u. ) .Vindeca peoloqul de la Templusi vorbe~te multimii(Fapte III). Este Inchis tmpreuna eu loan (Fapte IV, 3).P~eZlce moarteasotilor Anania $i S~firapentru.di au mintit pe Duhul,Shnt (V'.1 $~u:).El este aruncat in temnita impreuna eu ceilalti apostoli, dar scapa inmod minunat si apol tnvata in Templu [Fapte V). Eleste trimis de a~os-toli, eu loan, in Samaria, ea, sa-si puna milnile peste eel botezati d~diaconul Filip (Fapte VIII, 14 s.u. ]. El viziteaza Bisericile din Iudeea $1poete sl din Calileea.sl Samaria (Fapte IX, -31-32). in Lida '6 - vindecal:pe slabanoqul Enea, in lope a inviat .pe Tavita [Fapte IX, 33---'41). InCezareea Palestinei a botezat pesutasul Corneliu(Fapte X), dind apoisocoteala Biserici! din Ierusalim despre acestfapt (Fapte Xl, 1.u.), Eleste aruncat in inchiSoare, inariu14~ de catre ,!rod Agrippa I, de unde- .

1 'I EPISTbLEI;ESOBORNICEi;lTI 28'1scapa inmod minuncit$i se duce~robabil tnvreo Iocalitatemai retrasadin Rasarit, iar nu 1a Roma, cum"sustin romano-catollcil,.cacldupa citiva ani n .aflam la Sinodul Apostol ic din Ierusal im (FapteXV, 7 s.u.]. Mai t ir zi u, d up a Sinodul Apostolic, 1 1 (lflam la Antiohia ~ariei(Gal. II, 11 s.u.), unde Sf. Pavelil cearta Iiindca la 0 masa s-a separatde pagino-cre$tini. Cind scrie Sf. Pavel Epistola catre Romani (in anul58) ,~~istolele din captivitate (intre anii 61-63), Sf. Petru nu era 1aR~ cad nu pomene$te de et. bin Eplstola IPetru reiese ca el a fostin Babilon (I Pt. V, 13), iar catre sfir$itul vietii sale, Qupa cum ne spunetraditia,a venit la Roma, {lIide amurit la anul 6 ' 7 , 'pnmmd moarte demar~um i-a prezis Mintuito!:,ul (cf. In.XXI, 18-29) .....

Intre cellalti apos toli , Simon Petru a Iostun primus inter pares~acordindu-l-se cinst irea .cuvenlta unui 10mmai in vtrsta, lntttetatea decare s . - a bucurat intre colegii lSai de slujire n-a a vu t :insa caracterul unuiprim..9.liurisdietional, cum pretind teoloqli romano-catolici aflati in-sluj-ba pretentillor de' domlnatle ale papalltattl. Sflntele-Evanqhelii staumarturle ta Mintuitorul n-a facut nlciodata distinctie [urtsdictionalaintre cei doisprezece apostoli, ca El n-a acordat lui Petru niel Un privi-legiu exceptional, care sa-l ridice deasupra celorlalti $i ca El n-a avutnlciodata iiltentia de a-I instrui vicar sau loctiitor al Sau pe pamtnt,ori capetenie suprema aBlsericli. Puterea fagaduita lui Petru, in Ceza-reea lui Filip, ca ,orasplata pentru credLnta .tuturor (MIt. XttJ, 19) , afost data. deopotriva celor doisprezece apostoli, dupa Inviere (In. XX,22-23), iar Petru, care se lepadase de Dornnul , avea nevoiedemustrare,de iertare sl de 0 noua chemare, spre a redeveni apostol (In. XXI,15-17). Carte a FaptelQ. Aposto]iJQr ne informeaza ca Petru nu .s-a'bucurat de nici un primatjurisdictional, in raportcu ceilalti membri aiColegiului Apostol ic, nici dupa Inaltarea Domnului si Cincizecime, Asa,de pilda, Sinodul Apostolic. din Ierusalim n-a fost prezidat de' el, ci deepiscopul locului(Iacov,)fratele Domnului, iar Sf.,Pavel il"mustra cu severi tate in Antiohia Siii .e i pentru at ltudinea lui sovaitoare CU privireIa aplicarea hotariri lor Sinodului Apostol ic (Gal . H, 9:_16). Dupa tnva- \tatura Domnului nostru Iisus Hristos, jurisdict ia ,'in Biserlca, apart ineasadar nu unui singur apost~l $1urmasilor acestuia, cum pretind teolo-gil romano-catollcl, ci soborului deepiscopi, care reprezinta intregulColegiu Apostolic. --==-,-


7/25

282 STUDIULNOULUI TESTAt"VrENT.Epistola I a, SLPetrueserisaintr-o'greadi,aleas}i,incit acest -Iapt

a facut pe multi sase lndoiasca de autenticitatea ei, pe motivul di apos-tolul Petrunu ar fi putut sti greaea in a$a masura,incit sa serie in stilulin care e scrtsaaceasta epistola , dar, Marcu $i Silvan, care I-au fost" ncenici, i-au putut stil izaepistola. ,

3. Locul !;ii data scrierii epistolei. - Locul unde a fost scrisa epistolaeste indiCat in V, 13, unde se aminte$t~senca din Babilq. Romano-catolicii sustin clFS'Ub aceasta numire t 'reoufe mteleasa Roma, fiindca inApocalipsa(XIV,8; XVI, 19; XVII, 5, 9 etc.) Roma esfe numita in modfi~urat Babilon. Intr-o carteprofetica putea fl.prezentata Ro:riJ.ain modfigural, dar tntr-oeplsto la care era trimlsa prlntr-un om anumit.vnumi-rea fiqurata a 10falHatii de 'unde a fost sensa nuavea nici un rost. Pelinga aeeasta, ordinea in care Apostolul ir1$ira localitatile prin caretrebuia sa treaca trirnisul :Sau, Incepind eu Pontg,I, care era tinutul celmai apropiat de Babilon.vsi sfirsind cu Bitinia, care era eel mai indepar-tat tinut din celeamintite, ne arata ca' epistola a fost sensa din Babilon.Dacaea ar fi fost scrisa din Roma.localltatila amintite lainceputul epis-tolei trebuiau sa fie tnslrate lin aWi ordine., Dupa cum unii dintre evreii din capitala Imperlulul.ccare se aflau la.lerusalim in ziua Pogorlrii Duhului Stint, dupa cuvintarea lui Petru s-anbotezat '$i au dus astfel saminta crestinlsmulul in Roma, intemeindBisericade acolo, tot astfel $12artii, mezii, elamitli si eei ce loeuiau inMesopotamia $1care se aflau inprima Zf de Rusalii la Ierusalim "au dussarl1inta crestinismului intre evreii care, dupa captlvltatea babllonlca,, au ramas impra$tiati in tot Orientul, Nimic mai fitesc deci decit ca Sf.Petru, care era soe~tit :.Apostolul, celorlaiati impr(jur, sa fi Iost atrassa viziteze pe evreii imp~a$tiatiprin Orient sl SB.:inearga pina 'in cetateacare odini9ara a ~ost capi t a ls imperiului ce se ,intin9~a de 1 (1 GoUulPersic la Marea Mediterana., .'Cit prive:;;t@ind a Iost scrtrupistola, mi ~vem nici 0 indica~ieprecisii, nici din cuprinsul epistolei $i nici. din vreun aIt izvor. Dar put em--..... .~-- ... - _ . . .preciza data prin deduetfe,pe cale indireota. Dupaparereatuturor eri-ticilor, Epistola I a Sf. Petru depinde.rlntr-o foarte larga masura, atitde EpistofaSITa.:cov, dt$ide Epistola Sf. Apostol Pavei catreBfesenl,asa inc itea n-a putut fi sensa dedi intre anul 63 -dataserierii Epistolei1

f ' . ' ' '\ El;'ISTOLELE S0130RNICE$TI'

28 3; eatre Efeseni - si inainte de anul 67 ~ an ..' .' v.6,:L_cre$tinH nu puteau fi dov dT '. v ul Ipvortll~Petru. Pilla In anul, vina ~i erau dere uUf aChita: 1 1 c~ s-au facut raspunzaf.ori de vreo

aehitarea Sf. Pavel ~n Corint ~1 de. tnb~nalele romane. Doveda este :;;i. " :;;1mal apoi in Roma Dupa derea Roms :ere~tll1U au !ineeput sa fie urma itj . .... ar erea. OUm.titele provincii -fii d . r.t ~l. pem~cutatl, ca ,$1 cre$tinii din dife.". v .' un. SUPU$!unUI reglm mai asp@. . ....Fundca din cupnnsuj epistolei rezult" v ... vseeza Aposto lul P iti '.' a ca cresttnn carora 'seudre-- e ru, spre a-I 1mbarbata i . . ...stTimtoare; trebuie sa admitem CV . t " n neca.zun,. ~e aflau in qreacatre sfit:;;itul. anulut '64 . a eB:s ola a putut fl sensa eel mai Curindsau III anu65 66 U "catoTIei fix' . . nll comental-ori romano- ..Fillion vr:~za~a~a ~ompune~ii Epistolei I Petru in anii 63 64 (Jacquier

luI a ~cris-o e i r i eR~m:r i:~~~~~~tor.i ~6co~esc in chip gr~~a Aposto~- ... e lZ UCllIrea persecutiei neroniene:4. Scopul epistolei Seo I ., .' ". - ,din Insus] cuprinsul e i . Autor:lu , :~ = : da fost sensa epistola rezulta I. . . . VOla sa m emne laJabdare np rrAc::tin;; .care erau acuzati ca aditori de rele i . .~pe,rseeutatI.ca atare (cap:m ~i IV). s . nesupns] statuluts] care ,erau '.. 5. DestmatarU epistolei - Citit .. '. . .' . . ..in admsa (I 1) E' ".t . ..1 1,om epistolei acesteia ne sint indicati., -. I sm ere$tinl!l dlJ('Po~ ~ r;;;:; ~~B Unii autori erect ca indi . ' . ? " ,~~padO~sia .~n rea lor populara Ia r n .. H:a:-ea provm.cl~lor a.r ~i fostfaeuta dupii .

Pontul nu a fost nicio~ata 0~ du~a :ea admlllIstrahva romana, .' f iindeaaceste tlnuturi ar ii f' t i di rOVlllCte ro~ana. Altit, din contra, cred ci i. . os m Icata dupa numHea lor ofidala. rE greu de sp~ cine a increstinat ace t l' '.' . .arata ca, la Ppgorirea Duhului S f' t .. s em~!Jn. Feptele ApO;stolilortarea Sf. Petru a~ fost ~i evr dl.ll,~mtre e:I care au ascultatcuvin-Pamfiiia(Fapte II 9---10) . ei It~ apa~oeIa, Pont, ~S_@_,Frigia . ~i-r:--;;- , , $1 aces la vor 1 fost pri ..mln~a tvangheliei in trnuturtta i . 1 . imn :are au dus sa-aceste ttnutun a predicat i Sf A n care ocuiau. Dar mtr-unele dinsi Asia (Fapte XVI 6. XI~1; . P.O~t~lPavel,ca.de exemplu in Galatiaraspindeasca in mod i~direc't p;i~a~::n:~~!t:ieAere$tinismul a rprututSa setiniidin Asia C . .. '. icu .. postol Pavel _ i prin cres-

e . el care sustinca Sf. Petru h ..(Sf: Epifaniu Eusebiu de C . F a evang elizat aceste [inuturt, ezareea . er -Ieronim' t) 'b 'Petru I. 1 T t .... ,. . e c. se . ezeeza pe Irrierge ia Bab~:~' Apostolul a putut vizita aceste tinuturiinainte de a-


8/25

2 8 4 STUDIUL NOULUI TESTAMENT

Fiinddi Apostolul se adreseaza cre~tinilor din diaspora, multi au ere-zut ca cititorii epistolei ar fi rmmiil evreii Increst inat l , Cei mal multicritlcl sint Insa de parere ca cititorii epis tolei, In marea lor majoritats,stnt cr~~tini proveniti din pagini. Numai unor astfel de crestinl puteas a Ie vorb ea sca A po stolul despre poftele lor din t recut. din vremea ne-stiintei lor (I, 14), ca si. de viata desarta mostenlta de la parintif], 18}.Mai ales textele din H" 10, rv. 3 sl 4 ne arata ca evorba de fosti pa-gini. par din Faptele Apostolilor, ca ~i din documente, se st le ea ludellerau destul de numerosi in Asia Mica. Faptul di autorul citeaza VechiulTestament si-) presupune cunoscut, ca .~i unele expresii ,in care credin-ciosltsint comparatl cu oile ratacite(II,25),iar femeile sint -numitefiicele Sarei (III, 6)ne obliqd sa presupunem ca in comunitatile caroraIi seadreseazaepistola erau si crestini convertitl dintre iudei. Acestecomunttatl eraucompu:se deci, in majoritate,din pagino-cre~tini, avlndInsa ~i0 minoritate de iudeo-crestlni.

6. Autenticitatea epistolei. - Autorul epistolei seriumeste pe sinetnsusi, chiar de la inceputul epistolei , cu numele de Petru apostolul(I ,l).Autorul descrie in culori vii Patimile Domnului (I, 18-19; TI, 21-24;_III, 18; IV,), 13,. 1 4 etc.] sl se prezinta camartor .alIor (V, I). EI faceparte din ierarhia bisericeasdi(V, 1) si raportul in care sta cu Silvan~i Marcu ne arata ca aparttnea cercului apostolilor, caci numai astfel seexplica faptul cada sfaturi preotilor sl se bucura de, 0 deoseblta auto-ritate fata de Silvan si Marcu, pe eel din urma numindu-l fiul sau, Ase-manarea mare care exista, atit in ce priveste ideile, cit sl termenii folo-slti, intre epistola aceasta si cuvtntarile Sf. Petru din Fapte II, 14-39si X, 34-43 ne indreptatesc sa socotlra pe Sf. Apostol Petru ca autoral acestel epistole. Pentru autenticitatea ei vorbesc, de asemenea, slmarturille Sf. Parlnt] sl ale vechilor scrlltori bisericesti. Astfel, citatedin ea se afla in Didahia celot 12 Apostoli, iin Epistola lui Varnava,la Clement Romanul, in Pastorullui Helma, la Sf. Policarp, la Papias, laSf. Justin Martirul, in Epistola lui Diognet, la Meliton daSardessi laTeofil' al Antiohiei, Clement Alexandrinul ! ; i t Orig~n,' in Orient; iar inOceident.-Sf Irineu, Tertulllansl Sf. Ciprian omentloneaza caepistolaa Sf. Petru. Autenticitatea ei osustin asadar totl. criticii ortodocsi, ro-mano-catolici $1-0 buna parte dintre eel protestantl .

'EPlS"TO:tELE SOBORNICES.TI 2 8 5

Dintre protestantlt l iberali, unii admltnumai-autenticitatea ei rela-, t lva, pretinzind di epistola ar fifost sensa de Silvan, sub influenta lui,Pet ru; pe cind altii.tbazat! pe obiectii de forma ~i fond, iineaqa completautenticitatea. Argument formal contraautenticitett l ei ar fi, dupa acesticritici, limba qreaca in care este sen sa , deoarece,dupa parerea l~r,e greu de admis ca un pescar simplu, ca Petru, sa 0 fi ptitutcunoa~te masa mssura, incit sa poate scrie aceasta epistola, Galileienii,a carerHmba de comunicare era aremaica, eveau insa destule ocazii sa lnvetelimba qreaca $i deci a~a va fi stiut-o si Sf. Petru. Stilul luia putut fi co"re(itat de Silvan $i Marcu, saude vreun alt ucenie, care poseda greaca

,,"mad bine. Printre-obiectiile-privitcare la oontinutul epistoleL'-ilmtntimpe aceea ca ea ar contine pre a putine aluzii la viata si invat~tura Min-tuitorului, ceea ce nu er fi flresc sa aflam in scrierea unui'apostol. Cri-ticii au descoperit insa.nu mai putin de 54 pasaje din Evanghelii, desprecare aflam urma in I Petru. Altii au obiectat tntluentaepistolelor pau-line asupra Epistolei I Petru, tragind de aici concluzia .caea nu a pututfi scrisa de Sf. Petru,

Trebuie sa amintim cain Epistola I a Sf. Petru se afla 0 doctrine spe-cific crastina, Asemanarile dintre epistola aceasta si epistolelepaulinese explica usor daca negindim ca atit tnvatatunle din splstolelepauline,cit si. cele din Epistola I a Sf. Petru formau un bun comun al prediciiapostolice. Dar asamanarea dintre Epistola I Petru sl epistolele paulinese explicasi prin faptul ca Sf. Petru a cunoscut epistolele pauline" asacumne tncredtnteaza E;pistola a II-a Petru (UI; 1s----,26).Admittnd castilul Apostolului a putut fi cizelat de Silvan sau de Marcu, care auIost ucenicli Sf. Apostol, Pavel sl astfel erau Iamiliarizatl cu terminolo-gia acest-aia, .asemanarea in chestiunes~ar mai putea explica ':?i peaceasta cale,Pentru aceste motive, tragem concluzia ca epistola este autentica siprovine de la Sf. Apostol Petru, care se nume~te pe si~_E:~_gca de lainceput. ~riu i-ar fi a!!ibuit 0 epistoHi care are atitea ase-m1frifri cu aplstolele pauline ~i mal ales uusi-ar fi ale:s. ~~titori aiepistolei pe niste crestini care. se pare di au Iost evanghelizati, eel putlnin parte, deSfcPavel sl nu ar fi pomenit catnsotitorl aiSf.Petru peSilvansl Marcu, care sint ucenicii Sf. Pavel._ _ _ -

il-III


9/25

2 8 6 ' STUDIUL NOULUI TESTAMENT'. 'Eplstola "adouaaSfintului Apostol 'Petru ,.'

1. Cuprinsul eplstolel , -In introducere (I, 1-21) se cuprinde adresasl salutarea (I, 1-3). Partea 1ntli (1,.3-21) cupr'inde indemnuri la ps-zirea credintei printr-o viata virtuoasa (3-11). In versetele 12-15 auto-rul vesteste cititorilor moartea sa apropiata, despre :are va lu.at cunos-tinta printr-o descoperire. In versetele 16-18 el da martune despreSchimbarea la fata a Mintuitorului, Iar in versetele 19~21 le vorbe~t~despre venirea a, doua a Domnului. Partea a doua ~1I~,~-22) anunt~ivirea de profeti mincinosl care vor duce la ratacire y e multl

-"(lI,l-,--3)9i arata, cudiferite exemple,caac:~ti'a n~vor . sc~pa ~e~;-depsi]i (II, 4~11). In cap. II, 12-22 condamn~ ~octnna .~l viata ~~' a-tatorHor .ialsi, a carer viata pacatoasa 10 descne In culori foart.e Vll: Inpar te a a tr e ia (III, 1-16) combate argumentele frivole ale batJocon~o:rller care.rvoind a tulbura credlnta crestinilor, vorbesc contra Parusiel(Ill, 1-13). Textul III, 14-16 cuprinde indemnuri de a sep.regi:it i pentruvenirea a doua a Domnului, Incheierea (III, 17-18) cuprmde 0 doxo-loqie..

2. Autorul epistolei. - Autorul senumeste pe sine atit cu ~uI?-elede Simon, pe care Ilpurta inainte de chemarea 'sa Ia apostoIa1:, CIt ~l cueel de Petru, pe care il-a dat Mintuitorul (I, 1). A~torul ~e n:al numestepe sine, in acelasi verset,apostol al lui Iisus Hrlstos, iar InI, 16-18se .caractertzeaza mai de aproape, prezentindu-se ca martor~cular alSchlmbariila fata a Domnului. Moartea apropiata a ApostoI~IUl, desprecare a luat ounostinta printr-o revelatie, ne reaminteste cuvmtele Dom:n~lui privitoare la moartea lui Petru (In. XXI,' 18-1.9). A~~or~l ma~. t ste In III 1 de prima eplstola pe care le-a scns-o cititorilor $1amln e" e" .', , . '.care' nu poate fi decit Epistoia I Petru. Tot Sf. Apostol Petru este decisi autorul epistolel acesteia. , .' ..,., v vDaca studiem stilul ~i vocabularul epistolei, 'constatam rnsa un:le,deosebirifata de Epistola I a Sf. Petru. Astfel, iIi ,Epist-ola I Petr~ afl~m36 9 cuvinte care nu fiqureaze in Epistola a Il-a Petru si 230 cuvinte m :trebuintate in Epistola a II-a Petru care nu apar in Epistola I Petru. ~atade 100cuvinte comune celor doua epistole, ele cuprindastfel 599cuvintecare flu Ie sint comune. Totusl, l1icio alta scriere a Noului Testament, nu se aseamanaasa de mult cu Epistola I Petru, ca epistola aceasta, Ele

EJ;'ISTOLELE SOBORNICE~TI'2 8 7

se'Clseamana atit prin felul de gindire, cit ~i prin felul de inliintuire a,ideilor.Deosebirea dintre ele in aeprive;;;te stilul si vocabularuj seexplidi, dupaparereamajoritati i cer(:etatorilor, prin aceea tii Sf. Petruar fi folosH doua persoane diferite la redactarea Inqrecesta aacestordoua epistole.

3. Locul ~i data scrlertl eptstolet, - ,AUtOfUlJ.nu ne spune nimie re-feritor Ia locul ~i Ia timpul in care a tostscnsa epistola. EI ne infor-meaza insa ca ascris epistola cuputin inainte de moartea samartlrlca,deci inainte de 29Iunie 67.De aceea trebuie sa socotim inceputul anulul67 ca timpul in carea fost compusa aceastaepistola. Fiindca Apostolul a'-:primit cununa muceniciei la Thoma,el. va fi trebuit sa seafle in aceastalocalitate cu citva timp Inatnte-de moarteaSa si. astfel putem sust ine diepistola a fost scrisa din Roma in ariul 6'1. .

Scopul urmarit de Sf. Petru a fost acela de a i:b.demna pe cititori sase fereasca de invati:itorii mlncinosl, due Incurind i~i vor face aparitia$ip rintre ei sl Care vor nega venire a a dcua a Domnului.

4. Destinatarii eplstotet, - Cititorii epistolei sint aceiasi ca si ai'Epistolei I a Sf. Petru. A~a reiese din III, 1, und~ autorul s e refer a laprima sa epistola -~i unde spune destinatatiiotca aceasta este a 'douaepistola pe care le-o scrie. Deci cititorit sint crestmt din provinciile in-dicate in I Petru I, 1.

5. Autenticitatea epistolei. - La compunerea epistolei, Sf. ApostolPetru s-a folosit, in Iarga masura, de Epistola Sf. Iuda. 0 mare' asema-narese constata mai ales in capito lul II$i Inceputul cap. HI al EpistoleiII Petru siEpistola Sf. Iuda. lata textele paralele tnt ra cele doua epistole:II Petru II, 1 = Iuda 4; II 'Petru II, 4, 9 "= Iuda 6; II Petru II, 6 =uda'7; II Petru II, 10 = Iuda 8;1I Petru It, 12 = Iuda 10; 1 I Petru ~1,13-15=uda 11-12; II Petru II, 17=Iuda 13; II Petru II, 18,.."Iuda 16; IIPetru III, 1-2 = .Iuda 17; II Petru III, 3 "= Iuda 18 . Asemanaraa e vizi-' . . . , ' ',~. . ':' ..bila nu numai in expresii, ci siIn idei si in feIuI de, a caractenza peinvatatorii falsi, precum si in citatele c e se fat din VechiulTestament,I Incit aceasta asemanare nu peats fi socotlta intimpIatoare. Asemanarea

I dintre inceputril~i sfirsitul celor doua epistole ne dovede;;;te ace-I lasi lucru,II


10/25

288 STUDIUL NOULUI TESTAMENT.Critlcii difera insa .mult unii de altii cind e vorbasa se pronunte

care dintre cet dol sfinti autori a scris intti sl deci care a folosit epistolaeelullalt. Noi, fara sa mai Intram in detalii sl sa mat tnsiram motiveleinvocate in sprijinul unei teze sau alteia, sustinsm ca' Epistola a II-a aSf; Petru depinde de Eplstola Sf. Iuda sl amintim ci i aceasta solutia esteadmisa nu numai de teologii ortodoosl, ci si de eel 'mai multi criticiprotestant! I?ichiar romano-catolici.

Autenticitatea epistolei este mai presus de orice indoiala. Eplstolaa fost citata, Intre altii, de Sf. Varnava, de Sf. Clement Romanul si deSf. Policarp al Smirnei, eeea ee inseamnd ca ea era socotita inca de lasflrsitul sec. I ca autentica sl deciera IolositaInBiserlca in rindul car:tiler eanonice. In sec. II ea este Iolosita de Sf. Justin Martlrul, de Sf.lrineu $ide altii . In sec. III Clement Alexandrlnul 0 Interpreteaza, i~rOri-gen 0 socotests scriere canonica. Opiniile scriitorllor din secolele ur-matoars se impart, unii considerind-oscriere canonica, iar altil centes-tlndu-I canonicitatea. De aceea, Eusebiu al Cezareii 0numara intrescrie-rile eontroversate. Marii Parlnti bisericesti, ca Sf. Atanasie eel Mare,Sf. Chiril al Ierusalimului, Sf. Grigorie de Nazianz sl Sf. loan Hrisostom,in Rasaril t, ca ~iFer.A.ulJUstin $i Rufin,in Apus, ,0 considera lns~ au-tentlca, iar parerea lor a lnlaturat orice nedumeriri, asa lnclt, din sec. Vincoace, intreaga Biserica sustine autenticitatea, canonicitatea sl inte-gritatea ei.

BIBLIO GRAF~EF. Beare , The Pirst Epist le of Peter, 1958; F. M. du Bult, La premiere Epitre(~eS. Pierre, 1963; O. Cullmann,Pierre, Disciple, Apdtre et Martyr, 1958 i R. Franco,Cattos de San Pedro, 1962; C. E. Granfield, The Fi rs t Epis lle of peter, 1950 i K.. Heussi, Die Riitnisctie Petrustradition ktiiischet Sicht, 1955; U. Holzmeister, Com-me~tarius in Epistolas S. S. Petri et Judae Apostolorum,1937 i A. Hlinter ,The FirstEpIstle of Peter, 1957; R. Lenski, The Interpretation of the Epistles of St. Peter, 1945.I . Mircea, Epistola jntii a Sf. Apostol Petru, introd. l?i c om., in Glasul Bisericii,~XXU (1973), nr.9-10, p. 885-,-1053; Epistola a doua a Sf. Apostol Petru, introd:

~1 com., in Glasu l Biserici i, XXXIV (1975), nr . 9 -10, p . 945- ,-1027; J. Moffat, TheG~lleral Epistles, 1947; H. Preisker, Die Ksuholisenen' Btleie, 1951; K. Schelkle,Dle P~trusbl~efe, 1961; Ed. Schweizer ,Del etsie Pettusbtiei, 1942i Ed. Selwyn,T~e Fust EpIs~le of ~t. Peter, 1947; C . Spick, Les Epltres de S.Pierre, 1966; A.M.StI?bS, !he Pl lSt . Epis tle General of St.. Peter, 1959 i C. Thils, L'Enseignement deStunt PIerre, 1943; A. Walls ~ A. M. Stibbs, The Fi rs t Epis tle general of Peter,1962,i J. Wand, I and II Peter and Jude, 1934; G. Wohlenberq, Der etste und derzweite Peitusbtiei, 1925. .'

. . . EPISTOLELE SOBORNICE~TI 289

Epistola intU a Sfintului Apostol loan1. Autorul epistolei. L,Autorul nu-si spune numele in epistola, Exista

insa 0mare asemanars intre aceasta eplstola sl Evanghelia care poartanumele Sfintului loan. Asemanare de prologuri .$ i epiloguri, identitatede scop misionar (In. XX , 31 =I Ioan V, 13), inrudire doctrinera inprivinta ideilor fundamentale (lumina, iubire, vlats}, asemanare de stil,de expresii, de vocabular, aceleasi antiteze [Iumina-Intunerlc, adevar-mlncluna, viata-moarte, draqoste-ura}, atitea dovezi ca ambele scrieriau iesit de sub pana unuia si aceluiasi autor, Sf. loan, fiul lui Zevedei,Apostolul iubit a1Mintuitorului. Comentatorii remerca, _a~Cl.c1arLe bunadreptate, ca inrudirea acestor doua scrieri este mai strtnsa chiar decitaceea care uneste cele dona epistole catre Tesa1oniceni, epistolele catreGalateni si Romani !tiicele catre Efesenisi Coloseni. De aceea toata tra-ditia bisericeasca ne-a pastrat epistola sub numele Sf. loan Evanghe-Hstul si a Inscris-o de Ia inceput in lista cartilor canonului Nou1uiTestament.

2. Autentlcitatea epistolei. - Autenticitatea epistolei este, pentruBiserica Ortodoxa si pentru cea Romano-Catcllca, mai presus de orice.indoiala. Numai critica Iprotestanta, mereu Iscodltoare de indoieli si depresupuneri, a pus-o in discutie prin Renan, Abbot, Julicher, Harnack;Schmiedel, Reville, Bretschneider, Lange, Kostlin, Hilqenfeld, Baur, VoJ-kmar, Klein, Horst, Zurhellen, A. Leisy, H. Delafosse, P. Couchoudsi altii ,unii reprezentind sccala tublnqlani i, alti i scoala olandeza radicala, iarullimii, curentul modernist. In general, toti acestia tagaduiesc oriqineaapostolica a ambelor serieri, atribuindu-le unuia sau mai multor autoridin sec. II. Argumentele invocate deei sint, in linii generale, urmatoa-rele: scrieriIe cunoscute sub numele lui loan apartin nu apostoluluiloan, ci prezbiterului loan, traitor la Efes dupa moartea celui dintii iEvanghelia ne infati!tiea:zape Iisus Hristos ca om, epistola, ca fiinta ce-reasca ; Evanghelia vorbeste numai despre Hristos - lumina $iviata -,epistola, si despre Dunmezeu - iubire , Evanghelia combats mal alesnecredinta iudeilor si nu are preocupari eshatologice, pe 'clnd eplstolacombate 0 serie intrea,ga de eretici de nuanta iudeo-qnostica si da 0deosebita atentie aspeotului eshatologic al nadejdii crestine.19- studiul Noulul Testament


11/25

290. STUDIUL NOULUl TESTAMENT,Dar, analizind .penindfoate aces te, argumente , se constata user c ain loc sa infirme, ele mai curind confirma autenticitatea celor doua scri-eri. Deosebirile dintre ele , daca intr-adevar exista, sint cerute de carac-terul $i scopul fiecareia. Nimic rnai firesc deci decit ca autorul sa-sl in-drepte preocuparile spre nevoile destinatari lor si sa urmareasca, in fie-care scriere, Iamurirea ideilor pe care le .socoteste necesare scopuluiurmarit Infiecare. Asadar, asemanarile se explica prin identitatea deautor si prin Iaptul cil S fv Ioan Ie-a scris pe amindoua cam in aceeasivrerne, iar deosebirile prin caracterul specific f iecarela.: Evanghelia aIV-a 'este 'o.scriere cu caracter de cronies, urmarind istorisirea vietii $iecttvitatii Mintuitorului, iarepistola este 0 scriere cn.caracter de omilie,urmarlnd aplicarea Bvanqheliei in viata practice. Din aceasta eauzatoate indoielila amintite trebuie respinse ca pefo:ridate$i neserioase.

La aceste dovezi interne privind autenticitatea scrierii, trebuie saadaugani. $i cele mal puternice argumente externe. Epistola este folositasau amintlta de catre Clement Romanul, Vamava, Ignatie al Ant iohiel,Papias, Irineu, Policarp, Canonul Muratori , Tertullian, Clement Alexan-drinul, Ciprian, Origen, Dionisie al Alexandriei, Ieronim, Eusebiu deCezareea $i multi alti Parinti si scriitori bisericesti din epoca veche. Ease afla apoi in toate manuscrisele princlpale '$iin Ioarte multe lectlonariibiblice,precum si in toate traducerilevechi, iar Clement Alexandrinul,Dldim eel Orb, Fer. Augustin si alti scriitori din, epoca patristica au~." - i'.. comentat-o. .

Inteqritatea epistolei este Iaras! una dintre cele mai .siqure, eu ex-ceptia textului din V, 7 b-8 a: in eer : Tatal, Piul $i Sf. Duh si Acestitrei Una slnt $i trei sint care marturisesc pe pamint, care lipseste inmulte manuscrise si izvoareale textului. . ,"

,hi prlvinta autenticita til acestor cuvinte, critic a textuala a stabiliturmatoarele : ele saafla numai in manuscrisele173, in margine (vonSoden a 161, sec. XI), Ravianus (sec, XVI-XVII), Dublinensis Monfor-tranus, (sec. XVJ) si Ottobonianus (von Soden a 298, sec. XV):;;i lipsescin toate celelalte ieleriu se afla nici in Pesltto, nici in Flloxeniana, niciin Coptica, nici in Armeniana, nici in vechile manuscrisaale Vti.lgatei$1 nici in celelalte traduceri vechi ale Noului Testament., Ele nu stntcunoscute de SfintiiParintil care le-ar fi foloslt, de bun a seams, inlupta impotriva arienilor sl a erezii lor hris tologice i ele nu sintcerute

I:,., EPrS1l0LELE! SOBORNICE$TI 29 1de context, ba chian ingreuneaza oarecum clarita tea ideii pe careauto-rulvoieste s-o exprime. .

In Iata acestor argumente , majori tatea cercetatori lor, indiferent deBiserica din care fac parte, se pronunta .pentru neautentidtatea lor.Ace.;;tia vad in loan V, .7 b-8 a 0 glosa marqinalji tacuta mai tirziu pe unmanuscris OCcideITIal.;;i i~'erata apoi de un copist in textul insusi alepistolei ..

Textul in discutie - numit, in general: Comma Johatineum _ seintilne$tepentru prima oera intr-o scriere a ereticului spaniol Priscillian,ca~:J~a folosiLin aparara impotrtva Sinodului de Ia Saragossa,pe Ia .ann 380-'-381. Unii ilatribuie lui Potamius de Lisabona (pe Ia 350). Insec. V, el apare in marturisireade' credinta alcatuitade Eugeniu, epis-co~ul. Cart~ginei, pentru regelegot Hunneric (t 484), iar dupa aceeainscrlertle.Iut Benevent (t 778),Walafrid Strabon (t 840) si altii, Dupa Sino-dul IV Lateran, romano-catolicii ilinsereaza in textul epistolei dar teo-10gHacestei Biserici se pronunta in numar tot mai mare impotriva auten-ticitatii lui. De aceeasi parere este ~i V. Gheorghiu (lntroducere In Noul .Testament, p.699), dintre ortodocsi. Traducerile romanestl n-au insa aatitudine hotarWi asupra acestui text. .

3, Destinatartl epls tolel. - Destinatarii epis tolei pot fi cugreu sta-biliti, din cauza ca episto la nu are nici adresa, nici salutare , nici numeleautorului. Fer. Auqustln .


12/25

29 2 STUDIUL NOULUI TESTAMENT

centre vizitate de el inere .ami 7O-c-l00.EpistoI,a nu Vlize,azaoooI1mnitatelocala, ci comunitatile din intreaga regiune a Asiei. De aceea ea poatefi soco t t t a ca un Iel de enciclica apostolica.

4. Motivele ~i scopulscrierii epistolei.' - Motivele scrierii epis-tolei slnt urmatoarele : Sf. loan Evanqhellstul ana c~; anumite erezii siabateri morale arneninta ortodoxia sl sfinteniacomunitatilor pe care lepastorea din metropola (Efes).Ca sa previna pe crestini impotriva ori-carei primejdii , Ie trimite cuvintul sau sub forma unei epistole.

Scopul esteesadar pastoral, mtsionarsi apologetic:' intarirea drep-tei credinte.si .a bunelor moravuri, impotriyg. erezUlor~i laxismului pre-dicatedecerintieni; docheti , abioniti si nicolaiti , pre cum sicombatereaunei gre'~itepropagande eshatologice. Sf. loan aftrmacateqoric dumne- -zeirea lui Iisus Hristos, realitatea Intruparll Sale, qravltetea pacatului,uriclunea Idolatriei. Totodata, el face elogiulstatorniciei in- crsdinta,in nadejde si in dragoste si arata cltitorilor, casi in Evanghelia si Apo-calipsa pe care le-a scris, ca Iubirea de Dumnezeu si de aproapele rezumatoata Legea ~ica numai in Hristos averri lumina (adevarul}, iubirea(calea) si vlata (fericirea cea vesnlca], Scopul scrierii epistolei esteeratat precis in cap. I, 3-4 ~i V, 13. -

5. Locnl ~i data scrleril eplstolel. - Epistola aeeasta afost compusade Sf. loan in Efes. Ad a pastorit el, ca apostol al Domnului, BiserlclleAsiei in ulti~le 'trei decenii ale sec. I.Cind scrie epistola, autorul are,o virsta inaintata. De aceea el arata crestlnllorpurtare de grija cu ade-varat paterna s i - i numeste cu afectiune copii [def ori 'teXv[a V . o o , detrei ori - 1 td tMa , dasase ori -rilt11t'Yj'to[: iubiti]. Teate acestea ne arata elidestinatarii li erau apropiati atit sufleteste cit is! din punet de vederegeografic.Timpul scrierii epistolei nu poate fi stabillt cu exactitate. Epistola afost sensa cam in aceeasi epoca cu Apocalipsa. Dar situatia descrisa deepistola nu mai esteatit de qrava, cad atacurile ereticilor pierdusera dinintensitate, iar comunitatile nu mai erau attt de amenintate de prime]-diile combatuteIn Apocalipsa. Epistola a fo~L~IP:__pusain urma.Fven-

\gheliei _~IV~a, ~~.care ..0prAesup~ne cunoscu.t~. cititorllor. Ea a fost scrisa,asadar, mtre anll 95--=-100,msotmd Evangheha. _

EPISTOLELE SOBORNICEI;lTI' - 293

6., Limba !ii, textul eplstolet. - Epistola J loan a fost s en s a in dia-lectul comun al limbii qrecesti. Limbaei poarta caracteristicile de stilsi de vocabular ale Evanqheliei a IV-a : aceeasi structure a frazelor, ace-Ieasi procedee de compunere, aceleasi paralelisme in structure ideilor,acelasi stil simplu, acelasiton sententios si aforistic, care denotatempe-ramentul, gindirea, slmtireasl graiul unui om care a trait in aprropiereaMintuUorului,care a meditat indelunq asupra faptelor ~i cuvintelorDomnului, care se bucura de stima si de ascultarea tuturor credlnciosilor.Limba greaca in care scrie este corecta din punct de vedere gramatical,dar cu numeroase influente semite, care areta ca autorul era Iudeu,Erazele. sint scurte, far,a perioduri.valcatulte din .propozitli-leqate prin'conjunctia xal' (mai rar prin a s ) ; Dintre numeroasele prepozltii qrecesti,prefers doeoblcei peIv sl pe h. Gindirea autoruluise misca dupa requ-lile paralelismului poezlel ebraice. Sf. loan Evanghelistul este un mistic,cere da cuvintelor celor mal simple un Inteles profund si inepuizabil.Se repeta adesea, dar evita monotonla, deoarece de fiecare data adauga, noi idei si nuanteDe obicei anunta ideile in mod general, apoi le adtn-caste rind pe rind, analizlndu-le. Stilul sau este curqator, l inisti t, simplu,atragator, masurat, suqestiv, captivant. Toatseplstola oqlindeste gin-direa, devotamentul si slmtirea ucenicului Care a iubit pe Domnul dintot cuqetul, din toata inima, din teats fiinta sasi care a voit ca toti cres-tinii sa-L iubeasca a~a cum L-a iubitel: sincer, constant, deplin.

Textul epistolei ne-a fost transmis de cele mai vechi, de cele maibune sl de cele mai numeroase lzvoare. lntre manuscrisele unciale,citam : ~ A, B, C,D, E'i F, G, H, K; L, M, N, 'P, l )J ' ; , iar dintre minuscule33, 61, 69,312, 614, 629, 635, 1611, 1739, 2138, -2314 etc. Textul seaflade asemenea in toa te vechile traduceri 9i in mai multe lectlonarli biblicedestinate cultului. El s-a pastrat in general fara variante mal de seama,ceea ce constituie -0 dovada in plus pentru autenticitatea lui. CommaJohanneum se afla, cum s-a aratat, numaiin patru rnanuscrise de datatirzie si poate fi lasata afara fara nici -0 paguba.

1. Eretlcil combatutl in eplstola. - Ereticii combatuti in epistola sint ,usor de identificat. Ei ptetind ca poseda qnoza cea adevarata si cornu-niunea cu Dumnezeu. $f: loan- Ii numeste falsi profeti, Ialsl hristosi,antihristl, El combate tr i special pe Cerint, care invata ca Iisus nu S-anascut dintr-o fecioara, ci ar fi fiul lui Iosif sl al Mariei, ca EI ar fi Iost


13/25

29-1 STUPIUL NOULUI TESTAMENT.

un om ca oricare altul, desine-a depa$itprindreptate, prudenta si in-te1epciune sl ca, ia Botez, S-a, coborit Hristos asupra Lui, sub forma unuiporumbel, I-a dat puterea sa Iacaminuni si L-a p~rasit :.a p~timi ;. ?eCruce, dupa Cerint, a murit numai omul Iisus, Hnstos fund lmpasibil ,omul Iisusa-inviat tot prin interventla lui Hristos: Cerintienii sint, pen-tru Sf. loan, adevara]! antihristl. Alti eretici erau dochetlt. Acestia in-va t au c a . Usus Hristos a avut trup aparent, nu real" s l ca [ntrupareaPiului lui Dumnezeu n-a Iost 0 realitate oblectlva. Tot antihristi sint siebioniti l, ca $i docheti i, s ltot astfel sint numlti s i: nicolal tl i, care .sube~~tlmeaza gravitate a pacatulul si-i contests realitatea, precum $1 unnmlstici libertini. care socotesc di pot savtrsl cele mai grele pacate .$isaramina totusi crestinl. Aceste erezii apar in [umatatea a doua a veacu~lui epostoltc '$ise dezvolta apoi lingIiosliaismul demai tirziu.

Epistolele a doua ~i a treiaale Sf. Apostol loan1. Autorul epistolelor . ..:.:_,Autoru1 acestor doua epistole scurte nu se

areta pe sine cunumele propriu, ci se prezinta sub denumirea de Ba-trinul, cu tare era cunoscut in general de pastoritii sai. Studiind con-tinutul acestor epistole,vom ajunge sa-I identlflcam usor in persoanaSf. Apostol loan. Daca autorul epistolelor ar f i fos,t 0 alta persoana decitloan Apostolul, acela ar flrebuit sa se prezinte sub numele propriu.Din cuprinsul epistolelor -se constata intr-adevar ca autorul lor ssbucu-ra de 0 autoritate deosebita nu numai in comunitatea sa de resedlnte,ci si in alte comunitati, a$a ca si pecrestlnii de acolo Iiconsiders ca pefiii sat (III In. 4). El i$i aroga dreptul de a stablli daca cin~va urr:bUisau nu in adevar (H, 4; III,2-3), se considera' pe sine ca 0marturieputernica pentru adevar (III, 12), i$i exercita dreptul dea porunci cres-t ini lor ce ati tudine sa ia fata de eret ici (II , 10-13),: le trimite ipred~catorislsaconsidera pe sine ca judecator al lor (In, 10). Toate acestea aretaautoritatea deosebita de care se bucura. Daca citim epistolele, consta-tam di e1e se inrudesc de aproape cu Evanqhelia a .IV-a si cu primaEpistola a Sf. Ioan, atit in ce priveste stilul, cit si Iondul,

r! .t,:i

EPISTOLELE SOBORNIC :E$TI 29 5

-2; Cuprfnsul eplstolelor, - Dupa adresa ~ salutare (v. 1-3), cititoriiepistolei a doua sint indemnatl sa staruiasca in iubirea frateasca sl incredinta cea adevarata si sa se Iereasca de eretici (v. 4-11). Autorulincheiecu nadejdea c a incurtnd va putea sa Iacae vlzita comunitatti .sl cuindatinata salutare siurare finala (v. 12-13).

In epistola a III-a, dupa intrcducere (v.1-2),autorullauda ospitali-tatea lui Gaius (v.3~8), blameaza purtarea lui Diotrefvrecomanda fa'"vorabil pe Demetriu (v, 9---'12)slIncheie cu lnformatia -cain curindva. ,viz ita personal opecititori (v. 13-15). -: . . . ." " ,

Ambele epistole sint redactatefrrtermenl ioaneici._ Cuvintele : a,. aveapeDumnezeu sl a avea pe Tatal si pe Flul (II, 9), a fi din Dum-nezeuv.sisa vedea pe Dumnezeu (III, 11), a fi in adevar si a umbla inadevar. (II,3-4 ; III, 3-4) slnt expresii specific ioaneice. De asemenea,epistolele cuprindidei caresint caracteristiceEvangheliei a IV~a siEpistolei I loan. Astfel, in epistola a doua se aminteste de porunca iu-bir ii (5)~i se iau masuri impotriva acelorasi rataeit i pe care i-a cornbatutEvangheliaa IV-a $i Epistola I loan, aratindu-se di acestla neaga diMintuitorul arfi aparut in trup (7). Deci autorul epistolelor II~i III loan,carese numeste pe sine Batrmul, nu este altul dedi Apostolul loan,nul lui Zevedei, caci numai el se bucura de 0 astfel de autoritate in Iatacrestinilor din provincia Asia, inclt sa nu mai fie nevoie a-si spune nu-mele la inceputul epistolei sale ~isa fie suficienta se prezenta sub de-numirea Iamiliare de Batrtnul.

Cuvlntele prin care aflrma ca, desi at avea multe de spus, nu voiestesa 0 fadi . in scris (II, 12 $i III, 13) arata qreutatea pe care 0 simteadea scrie. Aceasta e 0 marturlslre ca Apostolul, cind le-a scris, era foarteinaintatfn virsta sl deci i se potrivea numirea de Batrin, Se stle casi Sf. Petru a Iolosit pentru sine aceasta numire (I Petru V, I), tar Papiasnespune precis ca loan Apostolul era numit intr-adevar prezviterul(batrinul]. Acest batrin nu este alt loan, care er fi trait in Efes, ci insusiApostolul loan, ucenicul iubit al Mintuitorului.

3. Autenticitatea epistolelor. ~ Din pricina importantei' doctrinarereduse a acestor epistole, ele nu au fost Iolosite pre a mult de vechiiscrlttoriblsericesti. Totusi urine despre folosirea lor aflam in scrierilelui Ignatie,Policarp, Papias, Hermasi altli. Fragmentul Muratori amin-

: i r . i*l : ' ,ii


14/25

296 STUbIUL NOULUI TESTAMENT

testede aceste epistole ca deunele care trebuiesocotite Ioaneioe.: Irineuciteeza Epistola a Il-aca fiind a Sf.Apostol loan. Clement Alexandrinulle comenteaza ip e amlndoua, considerlndu-le Ioanelce. Dionisie.deAlexandria, cercetlnd ..stilul Evanqheliei a IV-a sl al epistolelor Sf.Apostol .Joan -- printre care IIl9ira$i pe acestea doua - neaga autentl-citatea Apocalipsel, Eusebiu de Cezareea in~ira uneori aceste douaepistole intre scrierile contestate.. alteori le atribuie dlrectapostoluluiloan. Sf. Atanasie Ie in~ira_printre cele 27:carti canonice. De la sfi!~itulsec. IV intreaga tradltie marturiseste hotarit oriqinea lorioaneidi.

4. Destinatarll epistolelor. - Epistola a II-a este adresata ale-. -seiDoaliU1e~i fli lorvei (II, 1);-iatanr~a; -lui Gaiu (III, 1). S-a.discutatmult daca cuvintele hhx't1j ~Ixopla. trebuie socotite nume ale uneiper-soane si daca epistola noastra a fost adresata astfel unei matroane romane~i fiilor ei sau daca prin aceste cuvinte Apostolul a avut in,vedere 0 co-munitate.Dar desi Kiria era intrebulntat in stilul epistolelor ca nume,cuprinsul epistolei (I, 3 sl 12-13)ne Incredinteaza ca Apostolul s-aadresat aici nu unei persoane anumite, ci Bisericii si fiilor ei. Dupa cumHristos este numit Kt\pto~,tot astfel si Biserica ;_ Trupul: tainic al luiHristos __:_este numlta Kopla., intre ea. sl Hristos existind, pe plan spiri-tual, leqaturl de iubire ca intre sotsi sotle (Rom. VII, ,4; Ef. V, 22-23).De asemenea, Blserica (,ExxbIOta.) se numeste si 'EXA5y.'t1j,deoareceere-dinciosii care '0compunau fost ales! dintre cellalti oameni (Mt. XXIV,22,31; II Tim. II, 1Q).Deci hhx't1j nu este numele unei persoane(in v.13 .Apostolul vorbeste despre fiii sorei acesteia, care se numea totEXA5X't1j.1 nu se poate admits ca in aceeasi familie sa fi fost doua suroricuacelasi nume), ci numele-simbolic al Biserlcii crestine.

Asadar, Sf. loan se adreseazauneia din oomunitatile mai de seamsale provinciei Asia. Unii autori cred ca epistola ar fi Iost adresata comu-nitatii care era condusa de Diotref si din care facea parte si Gaiu, sl caatare incearca s-o identifice cu epistola amintita in III "loan, 9. Dar epis-tola nu cuprinde nici un indemn privitor la primirea rnlsionarilor, decinu de aceasta sepomeneste in III loan, 9.-

A IU~a Eplstola este adresata lui Gaiu (1), crestin dintr-o comunitateal carei conducator, Diotref, se opunea Apostolului, nu primea petri-misii acestuia siIndemna sl pe altii sa faca la fel, Gaiu, din contra, s-a

rIIIIII291

arstaf foarte ospltaller.Apestolul Il Iiluda $i-l indeamna sa fie tot at i t deprimitor $i in viitor. Azi este greu sa precizam cine a fost acest Gaiu;dici numele acesta era destul de frecvent in veacul apostolic, IIi NoulTestament se smtntesctret persoane eu acest nume : unul macedonean(Fapte XIX, 29), aItul din Corint (ICor. 1,14 j Rom. XVI, 23) sl altuldinDerbe [Fapte XX, 4). 'Pe linga acestia, tradltia aminteste de un Gain,care a fost asezat de Apostolul Ioan episcop in Pergam. Probabil di deacesta sevorbeste in epistola, Nu este tnsa exclus ca acesta sa fie unasl aceeasi persoana fie, eu Gaiu din Macedonia, fie cu Gaiu din Corint,fie,mai curind, eu Gaiu din Derbe..5-. ScopUl e'pist~leld~:':_ Scopul Epistolei a II-a este sa inderrme pe

credinciosi a starui in draqostea crestina, a spori in credinta cea adeva-rata (v. 6) si a se feri de ereticii care rteaga venirea Domnului in tmp,ca nu cumva sa se contemineze si ei de invatatura lor gre$ita (v. 10, 11).

Scopul Epistolei a I.Ir-a'este'de a i~ldemna pe Gaiu sa primeasca pemisionarii cre~tini aflan in trecere prin comunitatea din care face parte,tot a$a de bine cum l-a primlt si.cu .alteocazti .6. Tlmpul ~ilocnl scnertt epistolelor. - In epistole nu se arata loculsi timpul cind au fost scrise. Din traditle stim lnsa di Apostolul si-a pe -trecut partea ultima a vietii sale in Efes. Aceste epistole au fost scrise,asadar, catre sfirsltul Viietii marelui Apostol, in [urul anilor 96-100, '~ianume dinorasul Efes.

BIBLIO GRAF,IEP. Bonnard, La premiere Epltre, de Jean, 1961; G. Barret, The iitsi generalEpistle 01 S. John, 1910; J.Belser, D i e Btieie des hI. Johannes, 1906; A. E. Brooke,

A Critical and Exegetical C;ommentary on the Johartnine Epistles, 1912; J. Chaine,Les Bpiites Cattioliques, 1939; S. Dietrich,Les Lettres Ioluuiiques, 1965; C . H.Dodd, The Johannine EpistJ~s,1946;. E.. Gaugler, Die Johannesbriei, 1964; Ch.Gove,The Epistles of S. John, 1920; M. Kohler, Le Coeur et lesMains. Commenta ii 'e dela plemierc Epit re de Jean; 1962; G. Lewis, 'Johannine Epistles, 1961; W.v. Loe-wenich, Johtumischet Denken.tBine Beitrag .zur Erkenntnis del Johannischen Eige-tuirt, 1936; W. Nauck, Die Tradit ion und der Charak ter des I Johannesbrieks, 1957 i\N. Nicolaesru (sub pseudonimul. N..Tanislav], Actualitatea Bpisiolel I a Sf. Apos-tol :;1 EvangheJist loan, in! Studii Teoloqice, V (1953), nr. 3-4,p; 225-246; A.Ross, The Epistle 0 1 James ,and John, 1954; A. Schlatter, Die Btieie und die Offen-barul lg des Johannes, 1965; R . Schnackenburq, Die Iobcnnesbtieie, 1963; J,. Stott,The Epistles oj John, 1964i B. Westcott, Commentary on. the Epistles of, S. Jolin.' [he Greek Text with a new ih! rod. byP. Bruce, 1965.


15/25

29 B STUPIUL N0ULUI TESTAMENT

"- '.'1 " -Eptstola-Sftntulul-Iuda .,;,., ',' r!,"" _",:..1. Autorul epistolei. - Aceasta epistola a fost sensa de Iuda, care

se numeste pe sine robul lui Iisus Hristos si fratele lulIacov (cf. v. 1).,: Numele Iuda - purtat si de patriarhul din carese tragetribul evreiescdin sinul caruia evea ss se nesca Mesia, side eroul natiorral IudaMacabeul :_ era purtat de multe persoane pe timpul Mintuitorului-siin veacul apostolic. Cartile Noului Testament amfntesc, intre altele, trelpersoane cu acest nume : Iuda Galileianul (Fapte V, 37), Iuda din Da-masc, gazda lui Saul dupa convertire (F ap te IX, 11) ~k .Iuda izis si

.- Varsava,..trimisul Bisericii din Ierusalim, casatnsoteesca pe Sf. Pavel'sl pe Varnava la Antiohia Siriei, dupa Sinodul Apostolic [Fapte XV, 22).. ' . " . . . . I .Acest nume mal era purtat de doi dintre apostolii Domnului : Iuda allui Iacov si Iuda Iscarioteanul, care a vindu t pe I Mintuitorul. Jot Iudase numea siunul dintre fratii Domnului (Mt. .~III, 55)...

Iuda Iscarioteanul nu poate fi in nici un .caz autorul ace s t e i epistole.La identificarea autorul'hl epistolei pot fi deci luati in consider are numaiSf. Apostol Iuda (Tadeu sau Lebeujial lui Iacov si Sf. Iuda, 'fratele. Domnului,

Unii exeqeti Tdentifica peSf. Apostol Iuda Tadeu (Mt; X, 3 iMc.III, 18) cu Sf.Iuda.vfratele Domnului. Aceasta identificare este insa gre-:;;ita,deoarece Evangheliile lac distlnctie intre fratli si ucenicii Dom-nului, prezentindu-i ca doua grupe deosebite (In. II, 12). Despre fratilDomnului Evangheliile ne spun ca nu credeau inDomnul in timpul ac-tivitatll Sale pe pamlnt (In. VII, 2:-6)"Daca autorul acestei epistolear fi fost membru al Soborului Apostolic, ne-ar fispus acest Iucru dela lnceput, asa cum' fac Sf. Pavelsl Sf.i.Petru in. scrierlle lor. Chiar sifelulcum vorbeste el despre Sfintii Apostolitrn v. 17) ne aratii ca nuse socotea ca unuldintre ei. Autorul epistolei esta deci Sf; Iuda, frateleDomnului. El s-a convertit la crestinism curind dupaInvlerea Mintui-torului, in fruntea epistolei .el se prezinta si ca Irate al lui lacov - esteverba, . f~ra indoiala, de Sf. Iacov, fratele Domnului, conducatorul co-munltati crestine din Ierusalim -, nume bine cunoscut in Blserica pri-mara (cf. Fapte XII, 17; XV, 13; XXI, 18 ;Gal. IIj.9). Dupa cumse stie,eel numiti in Noul Testament fratii Domnului erau rude 'ale Mintuito-~.. .rului (fie dupa losif, fie dupa Preasfinta Fecioarii Maria).

EPISTOLELE SOBORmCE~TI 299. ' lIupa,CUJIl Iacov se .numestedlnmodestie, in epistola sa, numai slugaDomnului, .iar nu frate. al Lui; tot asasl Iudase prezintape sinenurne!ea' sluqa Dom.nului si fratele lui Iacov. . . ..

Despre viata lui nustim nimic mal de-aproape. Sa poate deduceeli era dintre cei mai tineri,- .da,~a nu eel-mal tinar - dintre fratidDomnulul, fiinddi inEvanghe~ii este amlntitfn 10cu1 ultim sau pen-ultim (Mt. XIII, 55,; Me, VI, 3). Pupa convertira el a luat parte Ia pro-povadulrea- EV,ang~~liei, alaturi d~,.,Sf.Apostolfsi de ceilalti frati .aiDomnului (c~.I~or.lX, 5). .... '., " . Iz~oarele. care .:1lfirma ,ca Sf.. Iuda .ar fi predicat Bvenqhella 'i n tari.Indepartate de-Palestine sint:deputi~1avaloare, caeielehu fae-dis;:t inctle Intre.Sf. ApostolIuda.el Iul lacov~i sr, luda,frat,ele Do:t'nnuluh>.

2. Aulenticitateaepistolei. -' Epistola desprecere evorbaa fostseris.a de Iu~a,c~rese da pe sinedrept frataa! lui Iacov [v. 1). Dincupnnsul epistolei se constata caautorul ei era familierizatcu- VechfulTestament, din care citeaza mai multe texte (v. 5 =Num, :xIV, 25-26 iv. q ;= Fac. IV, 8 . iNurn. XXXI,1?; XVI, 32). In v. 7 el pomeneste devechilecetatiSodoma ;;i Gomora (fac. XIX) : ; ; f numeste peEnoh, alseptelea patriarh de 'I~Adamjv. 14.). , ._

Faptul ea autorulsa numests simplu cu numele de IUda De dove-deste ca erablnecunoscut intre crestinii din generatia.apostolic&. Unfalsificator de mal tirziu,pentru a-si impune scrierea, ar fi,prezentat-osub un numemai stralucit, .Iar nu sub numele lui luda, care nu '.iaceaparte dintre apostoli : ;; ide care vechii .scriitorl biserlcesti, pomenescfoarte putin. . .' .'. E:te adevsrat ea autenticitataa epistolel a f?,st eombatut/i' pe,'mo-tiv ca, Ia compunerea ei, autorul s-ar fi folosit decarti apocrife din caresi citeazs. Astfe!, versetele 14:_15 amintesc textuldln carteaBnohI'9 si se pare ca:;;i alte versete se apropie de unele texte dinaceasta a~o~erWi [astfel : v. 6 = = Enoh X, 4, 12 iv.13 = = Enoh XVIII, 15). Dupa CIe-~ent Ale~aDdriI:ul, Oriqen si Didimcel Orb; - s r . Iuda, Inv, 9, ar cita $idin apocnfa lnaltarealuJMoisi. 'i. ".' . . \.Totusi, .nu se poate dovedi ca citatele amintite ar fi10Sjt lmprumu-

tate chlar din ,cartile apocrife. Sf. Iuda le-a pututcunoasta din traditialudaica orals. Pe de alta parte, nu vedem nici un inconvenient Infaptulea autorul epistolei vorbeste despre evenimente amintite si in apocrife,


16/25

3 00 STUDIUL ';NOULUI TESTAMENTIdid apocrifele dezvoltau uneorl-teme-biblice ,~itraditHiudake. Sf.~pa- ,j '

velse referaadesea la tradltla iudaica (I Cor. X, 4; Gal. III, 19; II Tim. IITIl,8), iar in Episto la catre Tit (I, 12) c iteaza chlar dintr-un''poet pagin,faraca prin aceasta valoarea scrlerllorsale sa scads. ' I

Cea mai buna dovada despre autent ici t a tea epistolei este ' folosirea Iei de 'catre St.' Apostol Petru: Aflam apoi urme despre folosirea el in ,scrierile lui Clement Romanul, Policarp, Teofil de Antiohia, TertulliaIi sl ' Ia1tH care 0 declar~' autentlca. De .esemenea, Fraqmentul Muratori 0mentioneaza intre scrierile canonice, Clement Alexandrinul 0 comen-teaza, iar Origen 0 cHeaza sub numele lui luda, Eusebiu al Cezareii 0in~ira printre carlile controversate, dar, incepind din a doua [umatate-esec. VI, autentlcltatea epistolei nu mai este puss la indolalade nimenl.In epoca moderns critlcil ratlonalisti au neqat-o, dar fara nici un temei.Astaz]. tott teoloqli. ortodocsi ~i romano-catollci.cprecum si protestantiimai moderati, 0 considers auteIitica.,

3.:Destinatarii eplstolel, - Din faptul ca luda se adresaza celo~chemati , care sint iubit i in Dumnezeu-Tatal l ; i i paziti l in Iisus Hristos(v. 1), am putea deduce ca el se adreseeza, ca intr-c enciclice generala,tuturor crestinilor. Dar faptul ca Iuda secaracterizeeza pe sine ca frateal li il Iacov ne face sa sustinem ca el se adreseezd numai crestlnilorasupra carora Sf. lacov a avut 0mare autoritate. Credem deci ca Sf. ludaa avut in vedere pe aceiasi crestini, carorale-a Iost adresata s t EpistolaSf.Tecov, Iuda s-a simtit indemnat sa lescrie ca sa nu-l lase orfaniduhovnlceste, dup~ moarteafratelui sau.

4. Motivele scrieriiepistolei. - Epistola a fost scrisa cu scopulde a feri pe cititori de influenta daunatoare aeterodocsilor care s-auivit intre ei. In general, se crede ca Sf. Iuda s-a adresat mal ales cres-tinilor din Palestina ~i din imprejurlml. Anumiti exeqett romano-ca-tolici sl protestanti,pe baza asemanarit ce exlstaln tre epis1:ola aceastasl epistola ,6 II-a a Sf. Petru, sustln dependent a literara a Epistolei luiIuda de Epistola a II-a Petru si pretind ca ea ar fi fost adresata acelorasicititoti cael Epistola a II-a Petru, adica crestinilor din Pont, Galatia,Capadocia, Asiasl B~tinia{II Pt. III, 1 si I N. I" 1 ) . Aceasta ipo-teza TIU rezista lns ii critlcii, deoarece eonfruntarea celor douaecrieridovedeste, dimpotriva, dependents literara a Epistolei a Il-a Petru de

EPISTOLELE SOBORNICE~liI 30 1

Epistola lui Iuda. Din aceasta ceuza, ipoteza ca Iuda ar fi avut in vederecititorl din tinuturile Asiei Mid cade. Putem spune numai atit: Sf.Petru previne pe cititorii sai di $i printreeiIsi vor face aparitla ereticide specia celor Ce activeaza printre crestinii carora le-a adresat Iudaepisto la sa. Patrunderea acestor invatatori falsi printre credinciosi (v. 4)a fost motivul care l-alndemnat sa Ie serie $i sa-l indemne staruitor lapazirea credintei (v. 20-21).

5. Timpul ~i locul scrierii eplstolel, - Deoarece Iuda amintestede diferite pedepse trimise de Dumnezeu peste cetnecredlnclosi, darnu pomenesta si de darimarea Ierusallmului, trebuiesapresupunemcaepistola a fost s-crisai~aintede anul 70..Tinind seama ca Epistola a II-aPetru, scrisa in anul 67, depindede Epistoia Sf. Iuda,trebuie sa susti-nem apoi cil Eplstola Sf. luda a trebuit sa fle scrisa inainte de aceas t adata. $i Intrucit se presupune ca Sf. Iuda s-a putut adresa citltorl lor sainumaidupa moartea fratelul saulaeov(anul 62-;-,63), socotim c a Epis-tola Sf. Iuda a fost sensa intre anii 64':_66. Epistola a fost scrlsa fie inIerusalim, fie lntr-o alta localitate din Palestina.

BIBLlOGRAFIIEA. Camerlynck, Cominentarius i ll Bpisiolas Catholicas, 1909; F. 'Ceulemans',Commentarius 'in Epistolas Catholicas, 1904; R Diaz, Epistolos Catolicos, in Bibliade Montse rra t, XXII, 1958iV. Gheorqhiu, Spfstola lui Iuda, Cemautl, 191t; S, Rosa -dini, Bpistolae Catholicae et Apocalypsi&, 1939; W. Wrede, Del Iudasbtie: erkIdrt,1915. .


17/25

V I...A poe a 1ips a

, . ,~ , 1

- ; . Gelin~i aWi." G J Sistemul istoriei contenworan!:t;{)nsta in sustinerea ca toate ve-deniile Apocallpsei se referti 1a evenimentele petre cute in veacul aposto-lic si, cel mult, lacelspetrecutesitn prima' [umatatea sec. IT.Adeptiiacestui sistem reducaproape cutotulsemniflcatla si valoarea profeticaa Ap


25/25

S'tUi:lIUL NOUL'UI TESTAMEN't

BIBLIOGRAFIE 'jE.- i3.Alia ; S; Jean, L'ApocaIypse; 1933; C. Ambrogio, L'ApocaIypse, 1964 i P. Be-noit, Ceque I 'Espiit dit aux Eglises. Commenlaire sur l'Apocrilypse, 1941; M. Boismerd,L'Apocalypse, 1950;, Ch. Briitsch, La Clarte, de I'Apocalypse, 1966; Th.'Calmes, L'Apo-calypse devant la tradition et devant la critique, 1907; L, Cerfaux - J. Cambier,L'Apocalypse de S. Jean lue aux chretiens, 1955; R . H.Charles, A critical and ExegeticalCommentary of the ,Revelation of St. John. 1 -- - ,1 [, 1920; A.' Farrer, The Revelation 01St. John the Divine,)964; ~. FeUJillet, ).'Apocalypse. Btat'de,Ia questin, J962; H. M.Feret, L'Apocalypse de S. Jean, vision'chr~tiem;zede I'histoiie, 1943; S. Giet, ,L'Apo-calypse et l 'histoire, '1957; T. Glasson, the ' Revelo tlono1 'St . ' J6hn, 1965; T. Kepler,:The Book 01 Rev,e~,ation, 1957; C;rLiWergne,L'Apocalypse (ed. prescurtata a lucrii:riiME. B. AlIo) , 1930; H. Lilje , L'ApocaIypse, Ie dernier livre, de la Bible, 1959; P. Loe -nertz, The' Apocalypse of St.John, 1947; W. l.i ith, i, Christus Pnntokrutor , 1954; P.' Pri-gent, Apocalypse 12. Histciiie' de J'ex~gese, 1959; IV Preston- A. Hanson, The Reve-

lation ot S f; ,John the Divine, 1951; M . Rissi, Zeit und Geschichte inder OtIenbarungdes Johannes" 1952; A., SchlaUer,;.Die Btiele und die Oi1enbarung des Johannes,"1938; R. SchUtz, Die OIfenburung des Johannes uildKaiser pomitian" 1933; J. Schmid,Studien zur Geschichte des,griechischim Apocalypse':..c.:.'Texte, 1......J i i : i955---1956; H. B..Swete, The Apocalypse ot St. John, 1909; P.Toui'lleux, L1Apocalypse e;t.les,cultes'de Domitien et de Cybide, 1949; A . Wjckenh~~ser, /)ieO,fenban,1.ng des)ohanlles,'IQ .'i9." ':, '/. . ,.' " " "1 i, i' 0< l " ' '

f: ' -'._\. , " - ' ;I;

,':"

. . i .... i.'

~ , "c, r:: i. . I ! ,~j , \ .. "

,,' 1,"

I,. '," .

',.i,:.,) i t r : ' ' .

,,:.' (..,~ .1, i''..

CUPR UL

I. - IN TRO DU CE R E G E NE R ALA

\PRELIMINARIIL Necesitatea si Importentaetudtulut Nouluf T~stanieilf2 . Disc ip line le bib lice a le Noului Testament3~Izvoarele .studiului Noului Testament4. Impartlree car tllor NoulnIii Testament5. Me tode de cercetar e@ - : - FORMAREA CANONULUI NOULlJI.rESTAM~('J1'1. Cum s-a. format canonul Noului Testament. .'2. Canonul Noului Testament . la Parlnt ii Apos tol ic ;3. Canonul .Noului Testament in sec. II4. Istoria canonului Noului Testament in sec. 111 '5. Istor le oanonulul Noului Testament in sec. IV.6. Canonul Noului Tes tament in Biserici le Pro te stan te

1 D l \ , - INSPlRA TIA,UESTAMENT AUTENTICITATEA !;)I CANONicITATEA1. Insp ira tia cart ilor Noului Testament '2 . Autent ic ltatee cart ilor Noului Testament@ ' 3. Canonicitatea vcsrtilor Noului Testament- ISTORIA TEXTUiLUI NOULUI TESTAMENT,1. Oriqdnalele Nouluii Testament2. Textul ~i autografele Noului Testament3. Tiparituri ~ieditii e ntice ale Noului Testament

' ., 1: ; . .. .

BIBUOGRAHEa) Int roducere gene ra l ab) Mediul Istorlc-culturalc) Textul Noului Testament 'd) Ermineut id i b ibI ic a

,i;",. . '. ' . ~ . . ,

"

."

." 0- '0;.

N9ULUI'. '

"

"' ..'. '

Fag.

"59111214

171818202224

263033

364148

515253,55

studiul noului testament pentru institutele teologice

Documents