pnmm exercitiu vi

IntroducereMunţii Maramureşului au fost desemnaţi în 2005 ca Parc

Natural, corespunzător categoriei categoriei V IUCN - "Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului şi recreere" şi are ca obiectiv principal menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale. De asemenea oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale.

Parcul Natural Munţii Maramureşului este cel mai mare şi mai nordic parc din România, include cel mai înalt masiv montan situat pe graniţa de stat a României (Pop Ivan 1937m) şi este punct de convergenţă a mai multor regiuni etnografice (Maramureşul românesc, Zacarpatia, Bucovina de sud şi de nord, Galiţia).

Situaţi în patrea nordică a Carpaţilor Orientali, Munţii Maramureşului se învecinează la est cu Munţii Ţibăului, la sud cu Munţii Rodnei şi Depresiunea Maramureşului, iar la nord cu Munţii Rahiv şi Cernahora (din Ucraina). Suprafaţa Parcului Natural Munţii Maramureşulu este de 133.354 ha. (Fig. 1 Harta PNMM)

Pentru atingerea obietivelor de management ale PNMM s-a realizat zonarea interioară a parcului, ţinând cont de specificul acestuia şi de recomandările legislative. Astfel Parcul Natural Munţii Maramureşului cuprinde trei zone:

zona de protectie integrală – are o suprafaţă de 18.769ha şi este destinată exclusiv conservării unor eşantioane reprezentative ale ecosistemelor din regiunea biogeografică alpină precum şi a unora reprezentative pentru parc, desfăşurării activităţilor ştiinţifice şi de ecoturism, managementul acestei zone fiind nonintervenţionist. Rezervaţiile naturale Poiana cu Narcise Tomnatec – Sehleanu, Vârful Farcău – Lacul Vinderel – Vârful Mihailecu, Stâncăriile de la Sâlhoi Zâmbroslavele şi rezervaţia de cocoş de mesteacăn de la Cornu Nedeii

SC COREX & C.B. SRLStr. Avram Iancu , Nr.1 Sinaia Jud. PrahovaCUI: RO 21809137/28.05.2007 J29/1329/25.05.2007RO84BRDE300SV88188633000 BRD SinaiaTel./Fax. 0244243022 mail:[email protected]

Pag. 1/9

Ciungii Bălăsânii, situate în interiorul PNMM, sunt asimilate zonei de protecţie integrală a parcului. (Fig. 2 Vârful Farcău şi lacul Vinderel)

zona de management durabil – are o suprafaţă de 79.585 ha şi este situată între zona de protecţie integrală şi cea de dezvoltare durabilă a activităţilor umane. În acestă zonă este permisă desfăşurarea activităţilor tradiţionale, managementul acesteia fiind unul intervenţionist.(Fig.3. Văcăriştea din Sehleanu)

zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane – are o suprafaţă de 35.000ha şi cuprinde intravilanul celor 10 localităţi din PNMM: Borşa, Moisei, Vişeu de Sus, Vişeu de Jos, Ruscova, Repedea, Poienile de Sub Munte, Leordina, Petrova şi Bistra, suprafeţele ocupate de căile de comunicaţii permanente, păşunile montane din afara zonei de protecţie integrală, precum şi suprafeţele din extravilanul localităţilor care au suferit modificări antropice prin desfăşurarea de activităţi tradiţionale sau prin exploatarea resurselor naturale neregenerabile. (Fig. 4 Repedea)

Mediul abioticFragmentarea morfologică a masivului este o caracteristică

a munţilor Maramureşului, reţeaua hidrografică determinând o separare şi fragmentare a zonelor înalte ale masivului. Substratul geologic variat (roci metamorfice, sedimentare şi vulcanice) determină şi o morfologie extrem de variată a zonelor înalte, ceea ce reprezintă un unicat în Carpaţi.

Reţeaua hidrografică a PNMM aparţine bazinului hidrografic al râului Vişeu, unul din cei mai importanţi afluenţi ai Tisei şi limita sudică a PNMM. Zona PNMM este bogată în izvoare minerale, cele mai numeroase sunt concentrate în zonele Vişeu de Sus-Valea Vinului (42 surse hidrominerale) şi Valea Vinişoru - Baia Borşa (26 surse hidrominerale). (Fig. 5. Borcutul de la Mihoaia, Valea Vaserului)

Munţii Maramureşului se încadrează în sectorul de climă continental temperată moderată cu o amplitudine mare a extremelor termice între vară şi iarnă. Cel mai ploios anotimp este vara, perioadă în care cad 61% din totalul precipitaţiilor iar cel mai


Pag. 2/9

sărac anotimp în precipitaţii este iarna: 17%. În general iernile sunt reci şi lungi, durează peste 6 luni, iar verile scurte şi răcoroase. Perioada de utilizare a păşunilor est limitată la trei luni.

Mediul bioticFloraIn urma centralizării informaţiilor din diferite studii s-a ajuns

la concluzia că flora investigată în PNMM până în prezent include 1509 reprezentanţi ai regnului vegetal, din care 741 sp. de cormofite (tab.1), adică aproximativ un sfert (23,6%) din flora de cormofite spontane aflate la nivel naţional, rezultând astfel importanţa conservării speciilor din Parcul Natural Munţii Maramureşului, ca eşantion reprezentativ pentru regiunea biogeografică alpină.

Pe lângă bogăţia specifică mare, flora acestei zone este valoroasă şi prin elementele floristice ce au diferite statute de conservare, cum ar fi: Trollius europaeus, Leontopodium alpinum, Cochlearia borzaeana, Campanula serrata, Cypripedium calceolus, Ligularia sibirica, Poa x breazensis, Drosera rotundifolia, Pinguicula alpina etc..Fig. 6. Bulbuci de munte (Trollius europaeus), Fig. 7. Crinul de pădure (Lilium martagon)

Tabel 1. Diversitatea specifică şi sozologică a regnului vegetal din PNMMGrupul Familii Specii Lista

roşie IUCN

Lista roşie naţională

Endemice

Macromicete

34 169 5 23 1

Licheni 47 123 - - -Briofite 80 476 47 2 -Cormofite 90 741 7 102 26TOTAL 251 1509 59 127 27

MacromiceteÎn prezent sunt cunoscuţi 169 taxoni de macromicete,

încadraţi în 2 clase - Ascomycetes şi Basidiomycetes, aparţinând la 34 familii. Se evidentiază semnalarea unor specii comestibile, cu valoare alimentară ridicată, dintre care unele sunt întâlnite frecvent în cantităţi apreciabile. Dintre ciupercile comestibile este


Pag. 3/9

semnalată prezenţa următoarelor specii mai însemnate: Amanita rubescens, Armillaria mellea, Boletus aestivalis, B. edulis, Calvatia utriformis, Hydnum repandum, Laccaria laccata, Russula virescens, Xerococum badius. Dintre ciupercile toxice amintim: Amanita citrina, A. muscaria, Anellaria semiovata, Hypholoma filamentosus, Lactarius vellerus, Paxillus involutus, Russula foetens, Tricholoma saponaceum. Fig. 8. Amanita muscaria

LicheniLichenoflora cunoscută cuprinde 123 taxoni care aparţin la

68 genuri şi 47 familii. Familiile cele mai bogate ca număr de specii sunt: Parmeliaceae, Verrucariaceae, Peltigeraceae, Cladoniaceae.

BriofiteConspectul briofitelor cuprinde 476 taxoni (din care 112

taxoni de hepatice), aparţinând la 80 familii din care 89 taxoni sunt semnalaţi ca noi pentru teritoriul cercetat (Goia, I., 2007). Dintre speciile citate şi identificate 47 de specii au valoare sozologică: 13 sunt critic periclitate (Pohlia bulbifera, Sauteria alpine, Buxbaumia viridis), 16 sunt periclitate, iar 18 sunt vulnerabile.

CormofiteÎn Parcul Natural Munţii Maramureşului sunt semnalate până

în prezent un număr de 741 specii de cormofite. Au fost identificate 26 de specii de plante care sunt endemite carpatice: Achillea schurii, Aconitum moldavicum, Armeria pocutia, Campanula carpatica, C. serrata, Cardaminopsis neglecta, Centaurea carpatica, Centaurea melanocalathia, Chrysosplenium alpinum, Cochlearia borzaeana, Dentaria glandulosa, Dianthus tenuifolius, Doronicum carpaticum, Festuca carpatica, Festuca porcii, Heracleum carpaticum, Hieracium kotschyanum, Melamphyrum saxosum, Phyteuma tetramerum, Phyteuma vagneri, Poa x breazensis, Ranunculus carpaticus, Scabiosa lucida, Silene dubia, Symphytum cordatum, Trisetum fuscum. Fig.9. Cochlearia borzaeana, Fig. 10. Omag (Aconitum moldavicum)


Pag. 4/9

Arealul geografic al florei pune în evidenţă predominanţa unui fond euroasiatic, căruia i se alătură elemente europene, circumpolare şi central europene. Aceste elemente sporesc valoarea botanică a acestui masiv şi imprimă o nuanţă particulară florei Munţilor Maramureşului.

Ecositeme şi habitateÎn ceea ce priveşte diversitatea tipurilor de habitate, caracterizate prin tipuri diferite de vegetaţie, cele mai bine reprezentate sunt: fâneţele, pădurile de fag, pădurile de amestec fag-răşinoase, pădurile de molid, tufărişurile cu jneapăn, tufărişurile cu amestec de ienupăr şi jneapăn, tufărişurile de ienupăr, pădurile de anin, zonele umede ripariene, zonele umede create de izvoare de versant, mlaştinile eutrofe, mlaştinile mezo-oligotrofe, mlaştinile oligotrofe (turbării), stâncăriile, pajiştile alpine, izvoarele reofile şi tăurile. Cea mai mare parte a habitatelor se află într-un stadiu foarte bun de conservare, este menţinută stratificarea firescă a tipurilor de vegetaţie pe gradient altitudinal pornindu-se de la făgete şi fâneţe şi ajungându-se la pajiştile alpine. O particularitate deosebită este prezenţa mlaştinilor mezo-oligotrofe şi oligotrofe la altitudini mari, de peste 1700 m. Fig. 11 Habitate***

FaunaFauna Parcului Natural Munţii Maramureşului este

reprezentativă pentru Carpaţii Orientali, având o biodiversitate ridicată şi înregistrând o serie de specii endemice ori rare în România şi în Europa.

Tabel 2. Diversitatea faunistică şi sozologică din PNMM

Grupa

Nr.

sp.

Conv. Berna

Nr sp. cuprinse în OUG 57/20

07

Nr sp. pe lista roşie IUCN

din care,

Anexa 2

Anexa 3

EX

CR

EN

VU

NT

LCDD

Lepidopt 12 - - 58 1 4 1 3 - - -


Pag. 5/9

ere 6 3 0

Diptere205

- - - - - - - - - -

Peşti 24 - 9 16 - - 1 1 1 9 1Amfibien

i13 6 7 12 - - - - 1 12 -

Reptile 7 2 5 7 - - - - - 1 -

Păsări121

72 39 55 - - - - 1107

-

Mamifere

41 6 16 22 - - - - 5 21 -

TOTAL537

86 76 170 1 414

31

8150

1

NevertebrateFauna de nevertebrate este mai puţin conoscută în detaliu,

majoritatea date lor provin din cecetările entomofaunistice realizate de colectivul de cercetare de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi de cercetători de la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj-Napoca, etc.. Fig. 12. Vanessa cardui

PeştiPe teritoriul PNMM s-au identificat 24 de specii de peşti, din

care o specie endemică pentru bazinul Tisei şi Timişului (Eudontomyzon danfordi).

În partea inferioară a râurilor de munte: Ruscova, Frumuşaua, Bistra, numărul speciilor de peşti este mai mare datorită speciilor care intră din râul principal, pentru depunerea icrelor. Dintre aceste specii menţionăm: moioaga (Barbus peloponnesius peteny), scobarul (Chondrostoma nasus), lostriţa (Hucho hucho) - aceasta fiind monument al naturii şi specie endemică pentru bazinul dunărean şi periclitată, aflată pe lista roşie IUCN, cleanul dungat (Leuciscus souffia agassizi), porcuşorul de vad (Gobio uranoscopus), mihalţul (Lota lota). Fig. 13. Păstrăv (Salmo trutta fario)

Amfibieni


Pag. 6/9

În cadrul cercetării efectuate, până în prezent s-a identificat existenţa a 13 specii, prezente pe lista roşie IUCN cu diverse statuturi de conservare, dintre care: salamandra (Salamandra salamandra), sălămâzdra de munte (Triturus alpestris), sălămâzdra carpatică (Triturus montandoni), buhaiul de baltă (Bombina variegata), broasca râioasă (Bufo bufo), broasca râioasă verde (Bufo viridis), broasca roşie de pădure (Rana dalmatina), broasca roşie de munte (Rana temporaria).Fig. 14. Salamandra salamandra

ReptileInventarul herpetofaunei cuprinde 7 specii de reptile. S-a

semnalat existenţa următoarelor specii: şopârla de câmp (Lacerta agilis), şopârla de munte (Lacerta vivipara), năpârca (Anguis fragilis), şarpele lui Esculap (Elaphe longissima), şarpele de casa (Natrix natrix), vipera (Vipera berus), şarpele de alun (Coronella austriaca). Fig. 14. Şarpele lui Esculap (Elaphe longissima)

PăsăriÎn cadrul inventarierilor efectuate până în prezent, în

cuprinsul parcului a fost evidenţiat un număr de 121 specii de păsări, dintre care Crex crex este pe lista roşie a IUCN.

Specii importante din punct de vedere al conservării: cocoşul de mesteacan (Lyrurus tetrix), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia), barza albă (Ciconia ciconia), barza neagră (Ciconia nigra), acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), viesparul (Pernis apivorus), şoimul călător (Falco peregrinus), porumbelul de scorbură (Columba oenas), ciuşul (Otus scops), pupăza (Upupa epops), ghionoaia verde (Picus viridis), ciuvica (Glaucidium passerinum), minuniţa (Aegolius funereus), huhurezul mic (Strix aluco), huhurezul mare (Strix uralensis), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ghionoaia sură (Picus canus), ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopus leucotos), ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), muscarul gulerat (Ficedula albicollis), muscarul mic (Ficedula parva), şorecarul (Buteo buteo), uliul (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), vânturel roşu (Falco tinnunculus), cinteza (Fringilla coelebs), cucul (Cuculus


Pag. 7/9

canorus), porumbelul gulerat (Columba palumbus). Fig. 15. Cinteză (Fringilla coelebs)

MamifereÎn privinţa mamiferelor se poate afirma că există un bun

nivel de cunoaştere. Studiile relevă existenţa a 41 specii de mamifere, printre care 21 dintre ele apar pe lista roşie IUCN.

Cele mai reperezentative specii pentru teritoriul PNMM sunt: cerbul (Cervus elaphus montanus), căpriorul (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa), ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), râsul (Lynx lynx), pisica sălbatică (Felis silvestris), vidra (Lutra lutra), jderul de copac (Martes foina), dihorul (Mustella putorius), bursucul (Meles meles), nevăstuica (Mustella nivalis), lilieci. Din acest ultim grup au fost identificate 10 specii, în afara acestora, 3 specii sunt cunoscute din literatura de specialitate recentă (Rhinolophus ferrumequinum, Myotis brandtii, Plecotus auritus), 11 specii aparţin familiei Vespertilionidae şi două familiei Rhinolophidae.

Fig. 16. Liliac în Peştera GeamănuFig. 17. Ursus arctos

Valori ale Parcului Natural Munţii Maramureşului

Parcul Natural Munţii Maramureşului reprezintă secţiunea de graniţă a unui lung lanţ muntos, divers în geologie, altitudine şi aspect. Principalele valori naturale ale Parcului Natural Munţii Maramureşului sunt date de diversitatea habitatelor, a speciilor şi diverstitarea peisajistică dată de mozaicul remarcabil de habitate naturale şi antropizate care dau zonei o valoare peisagistică ridicată.

De asemenea resursele naturale ale PNMM prezintă valoare economică semnificativă comparativ cu valoarea lor intrinsecă şi cu numărul de gospodării pe care le susţin. Principala resursă naturală din parc este reprezentată de pădure, furnizor de servicii şi produse lemnoase şi nelemnoase. Alte resurse naturale existente şi exploatate în PNMM sunt resursele minerale atât de suprafaţă cât şi din subsol.

Moştenirea culturală şi tradiţiile continue sunt printre cele mai valoroase bunuri ale Maramureşului. Combinaţia dintre


Pag. 8/9

arhitectură, stilul construcţiilor, materialele de construcţii, costumele tradiţionale, festivaluri şi activităţile culturale dau zonei o identitate specială, cunoscută în România şi în lume. Acest aspect nu este important doar pentru turism, este păstrat şi menţinut de comunităţile locale ca parte din cultura lor. Cultura Maramureşului are potenţial imens de susţinere a obiectivelor de conservare ale PNMM. Continuarea făcutului fânului, a păşunatului şi a altor practici agricole tradiţionale asigură implicit şi conservarea speciilor şi ecosistemelor reprezentative zonei.

Fig. 18. Biserica de lemn din Poienile de Sub Munte

Elementele care dau nota distinctă a PNMM sunt: lipsa antropizării parcului, acesta fiind în mare măsură o

zonă sălbatică şi puţin cunoscută, sub toate aspectele; Valea Vaserului, datorită locomotivei cu abur şi a trenului cu

ecartament îngust, care aduce anual zonei mii de turişti; elementele peisagistice deosebite atât naturale cât şi

antropice, parte a „culturii lemnului”; păstrarea tradiţiilor şi a obiceiurilor populare; graniţa Uniunii Europene, prezintă interes pentru turiştii

străini, îndeosebi; obiective din cele două războaie mondiale, zona prezentând

interes din punct de vedere istoric.

Fig. 19. Mocanita


Pag. 9/9

pnmm exercitiu vi

Documents