planitate

U n i v e r s i t a t e a P O L I T E H N I C A d i n B u c u r eş t i

P r o f . D r . I n g . A u r e l i a n V IŞA N , C o n f . D r . I n g . N i c o l a e I O N E S C U

T O L E R A N Ţ E ♦ Pentru uzul studenţilor ♦

Pa r t ea î n t â i BAZELE TEORETICE ALE PRESCRIERI I PRECIZ IE I

CARACTERIST IC ILOR CONSTRUCTIVE ALE PRODUSELOR

Capi to lu l 4

PRESCRIEREA PRECIZIEI FORMEI MACROGEOMETRICE A SUPRAFEŢELOR

♦ Rezumat ♦

Bucureşti, UPB, Catedra TCM

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 4. Prescrierea preciziei formei macrogeometrice a suprafeţelor - Rezumat

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

2

Capi to lu l 4

PRESCRIEREA PRECIZIEI FORMEI MACROGEOMETRICE A SUPRAFEŢELOR

• No ţ iun i lămuritoare pr iv ind starea ş i forma macrogeometr ică a suprafe ţelor

a. Definirea stării şi formei suprafeţelor I. Starea suprafeţelor este definită, conform STAS 5.730/1-85, prin două aspecte esenţiale, şi anume:

1. Starea geometrică, caracterizată de abaterile geometrice ale suprafeţei reale în raport de starea definită geometric în documentaţia tehnică;

2. Starea fizico-chimică, definită de caracteristicile fizico-chimice ale stratului superficial al suprafeţei reale în raport de starea definită prin documentaţia tehnică.

II. Forma este o caracteristică constructivă geometrică care se referă la profilele suprafeţelor, la muchii şi la suprafeţe. Profilul este “conturul rezultat prin intersecţia unei suprafeţe cu un plan”.

b. Clasificarea şi reprezentarea abaterilor formei suprafeţelor.

Aspectele formei suprafeţelor

I. În funcţie de ordinul de mărime al abaterilor efective de formă, există:

1. FORMĂ MACROGEOMETRICĂ, determinată de abaterile de ordinul 1 şi 2, respectiv (fig. 4.1):

• Abateri de ordinul 1, denumite abateri de formă;

• Abateri de ordinul 2, denumite ondulaţii şi definite ca fiind “ansamblul neregularităţilor periodice care formează abaterile geometrice de ordinul 2 şi al căror pas este de câteva ori mai mare decât adâncimea lor”.

Profil efectiv de ordinul 2, cu abateri de ordinal 2 = Ondulaţiile

suprafeţei

Profilulul rectiliniu efectiv de ordinul 1, cu abateri de ordinul 1 = Abateri de formă

Profilul rectiliniu geometric – nominal, (fără abateri)

Abaterea de formă (de ordinul 1)

= Abaterea de la rectilinitate

L

Fig. 4.1. Reprezentarea profilului de ordinul 1, cu abateri de ordinul 1 – abateri de formă

macrogeometrică, şi a profilului de ordinul 2, cu abateri de ordinul 2 – ondulaţiile suprafeţei



3

2. FORMĂ MICROGEOMETRICĂ, determinată de abaterile de ordinul 3 şi 4, respectiv (fig. 4.2):

• Abateri de ordinul 3, şi anume striaţiile şi rizurile, care pot fi periodice sau pseudo - periodice;

• Abateri de ordinul 4, precum smulgerile, urmele sculelor, golurile, porii etc., care sunt aperiodice. Abaterile de ordinul 3 şi 4 constituie rugozitatea suprafeţelor sau a muchiilor.

Fig. 4.2. Reprezentarea profilelor cu abateri de ordinul 3 şi 4 ale suprafeţelor – rugozitatea suprafeţelor

II. Din punct de vedere al elementelor geometrice la care se referă, există:

1. FORMA PROFILELOR suprafeţelor şi forma muchiilor, definită de următoarele condiţii:

− Rectilinitatea profilului, definită de abaterea de formă de la rectilinitate şi limitată prin toleranţa la rectilinitate, simbol: „ „;

− Circularitatea profilului, definită de abaterea de formă de la circularitate şi limitată prin toleranţa la circularitate, simbol: „ „;

− Forma dată a profilului, definită de abaterea de formă de la forma dată a profilului şi limitată prin toleranţa la forma dată a profilului, simbol: „ „.

2. FORMA SUPRAFEŢELOR propriu-zise, definită de următoarele condiţii:

− Planitatea suprafeţei, definită de abaterea de formă de la planitate şi limitată prin toleranţa la planitate, simbol: „ „;

− Cilindricitatea suprafeţei, definită de abaterea de formă de la cilindricitate şi limitată prin toleranţa la cilindricitate, simbol: „ „;

− Forma dată a suprafeţei, definită de abaterea de formă de la forma dată a suprafeţei şi limitată prin toleranţa la forma dată a suprafeţei, simbol: „ „.

c. Modul de prescriere a preciziei formei macrogeometrice pe baza toleranţei individuale

Prescrierea preciziei formei macrogeometrice pe baza toleranţei individuale se face, pentru toate cele şase condiţii, respectiv rectilinitate, circularitate, forma dată a profilului, planitate, cilindricitate şi forma dată a suprafeţei, prin indicarea toleranţei şi a „dimensiunii” de referinţă într-un dreptunghi, denumit „cadru de toleranţă”, care are cel două căsuţe şi în care se înscriu, în ordine, după caz, trei elemente caracteristice, şi anume:

− În prima căsuţă simbolul toleranţei geometrice individuale de formă macrogeometrică; − În a doua căsuţă valoarea toleranţei individuale, urmată sau nu de lungimea de referinţă, exemple:

0,05/50 sau 0,05 .



4

4 . 1 . P R E S C R I E R E A P R E C I Z I E I L A R E C T I L I N I T A T E

A. Măr imile care determină precizia prescrisă la recti l initate: Definiţ i i , simbolizare, reprezentare ş i stabil ire valori

Conform STAS 7.384-85, principalele mărimi sunt:

I. Profilul geometric sau nominal recti l iniu : “profil rectiliniu, fără abateri, prescris în desene”.

II. Lungimea de referinţă : “lungime în limitele căreia se determină abaterea efectivă de la rectilinitate şi se prescrie toleranţa la rectilinitate”. Lungimea de referinţă poate fi: − Întreaga lungime considerată a profilului real sau a muchiei, când lungimea de referinţă nu se înscrie; − O porţiune determinată a lungimii (dimensiunii) considerate, când lungimea de referinţă se înscrie.

III. Dreapta adiacentă : “dreaptă fără abateri, tangentă la profilul rectiliniu real şi aşezată astfel încât distanţa maximă dintre aceasta şi profilul real să aibă valoarea cea mai mică posibilă” (fig. 4.3).

L

Dreaptă adiacentă

Profil real

T

Figura 4.3. Mărimi care determină precizia prescrisă la rectilinitate – zona de toleranţă în cazul 1

IV. Toleranţa la recti l initate : “valoarea maximă admisă a abaterii efective de la rectilinitate”. ● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la rectilinitate

1. Lungimea de referinţă, cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc; 2. Precizia la rectilinitate, cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad:

─ Pentru toleranţele individuale, simbol „ ” se definesc 12 clase de precizie: I, II, III,., XII;

─ Pentru toleranţele generale se definesc 3 clase de toleranţe generale: H, K şi L. 3. Toleranţele individuale şi generale pot fi independente sau dependente de dimensiune, pe baza:

─ Principiului maximului de material, simbolizat cu simbolul M ;

─ Condiţiei de înfăşurătoare, simbolizată cu simbolul E .

V. Zona de toleranţă la recti l initate , care, după caz, este cuprinsă:

1. Între dreapta adiacentă şi o dreaptă paralelă cu aceasta, când se prescrie toleranţă într-o singură direcţie (fig. 4.3);

2. Într-o zonă paralelipipedică, când se prescrie toleranţă în două direcţii reciproc perpendiculare (fig. 4.4).

L

Dreaptă adiacent

T2

T1

Figura 4.4. Zona de toleranţă la rectilinitate, cazul “2”

3. Într-o zonă cilindrică, când se prescrie toleranţă în toate direcţiile şi este precedată de simbolul φ (fig. 4.5).

Ø TL

Figura 4.5. Zona de toleranţă la rectilinitate, cazul “3”

Zonă de toleranţă

Profil rectiliniu efectiv, cu abateri, corespunzător

Profil rectiliniu efectiv cu abateri - corespunzător



Profil rectiliniu efectiv, cu abateri, corespunzător



5

B. Înscrierea în desene a preciziei la rectilinitate ● Criterii de înscriere:

1. Tipul toleranţelor: toleranţe individuale sau toleranţe generale independente de dimensiune, cazurile a şi b. 2. Dependenţa toleranţelor de dimensiune: toleranţe individuale sau generale dependente, cazurile c şi d.

a. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor individuale independente de dimensiune

1. Înscrierea preciziei într-o singură direc ţ ie

● Înscriere în desen ● Interpretare

Fig. 4.6

Orice linie de pe suprafaţa superioară, paralelă cu planul de proiecţie în care este indicată toleranţa, trebuie să se afle între două drepte paralele având distanţa dintre ele egală cu toleranţa la rectilinitate de 0,1 mm.

2. Înscrierea preciziei în două direc ţ i i reciproc perpendiculare


Fig. 4.7

Axa barei trebuie să fie cuprinsă într-o zonă paralelipipedică având dimensiunile secţiunii egale cu toleranţele la rectilinitate de 0,1 mm pe direcţia verticală şi 0,2 mm pe direcţie orizontală

3. Înscrierea preciziei în toate direc ţ i i le


Fig. 4.8

Axa cilindrului tolerat trebuie să fie cuprinsă într-o zonă cilindrică având diametrul egal cu toleranţa la rectilinitate de 0,08 mm

b. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor generale independente de dimensiune

Conform standardului SR EN 22.768-2/1995, ISO 2768-2, înscrierea preciziei pe baza toleranţelor generale independente de dimensiune se face, numai pentru rectilinitate şi planitate.

În acest caz, deasupra indicatorului desenului trebuie înscrisă menţiunea “Toleranţe generale ISO 2768”, urmată de clasa de toleranţă pentru dimensiuni liniare şi unghiulare (f, m, c sau v) şi de clasa de toleranţă pentru forma macrogeometrică (H, K sau L).

Exemplu: “Toleranţe generale ISO 2768 - mK” (H, K sau L)..



6

c. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor individuale dependente de dimensiune Se poate face în două moduri, respectiv:

1. Pe baza principiului maximului de material, simbolizat cu simbolul M ; 2. Pe baza condiţiei de înfăşurătoare, simbolizată cu simbolul E .

c1. Înscrierea preciziei pe baza principiului maximului de material

Principiul se simbolizează cu simbolul M care se înscrisă după valoarea toleranţei individuale şi se interpretează astfel (fig. 4.9):

− Când arborele este la dimensiunea de maxim de material de 10mm, toleranţa la rectilinitate este cea prescrisă, adică 0,01 mm;

− Când arborele este la dimensiunea de minim de material de 9,95 mm toleranţa la rectilinitate este egală cu suma dintre toleranţa individuală la rectilinitate prescrisă şi toleranţa la dimensiune, adică toleranţa dependentă este: T = 0,01 + 0,05 = 0,06 mm.

Concluzie: Prin aplicarea acestui principiu are loc un “transfer” al toleranţei dimensionale la toleranţa de formă, aceasta variind practic în funcţie de valoarea efectivă care se obţine la dimensiune, de la cea prescrisă de 0,01 mm la cea maximă admisă de 0,06 mm.

c2. Înscrierea preciziei pe baza condiţiei de înfăşurătoare

Această condiţie se simbolizează cu simbolul E , care se înscrie după valorile abaterilor limită şi se bazează pe dependenţa dintre forma unui element geometric şi dimensiunea sa locală (fig. 4.11).

Condiţia stabileşte că “înfăşurătoare de formă ideală, având dimensiunile la maximum de material, nu trebuie depăşită, adică profilul sau suprafaţa, reale sau efective, se pot găsi între dimensiunea minimă şi maximă, respectiv au o toleranţă de formă macrogeometrică egală cu toleranţa dimensiunii”.


Interpretarea aplicării condiţiei de înfăşurătoare pentru exemplul prezentat în figura 4.10 este următoarea (fig. 4.11):

• Profilul şi suprafaţa arborelui cilindric nu trebuie să depăşească înfăşurătoarea de formă ideală la dimensiunea maximului de material de Ø 10;

• Fiecare diametru local real al arborelui trebuie să rămână în toleranţa dimensională de 0,05 mm adică poate varia între Ø 9,95 mm şi Ø 10 (fig. 4.11);

d. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor generale dependente de dimensiune

În cazurile în care trebuie aplicat principiul maximului de material, atunci la menţiunea generală indicată în exemplul de mai sus trebuie adăugat simbolul “M” [59].

Exemplu: “Toleranţe generale ISO 2768 - mK - M” (H, K sau L).. Ø

10-

0,05

Figura 4.9

--- 0,01 M

005,010−φ

Ø 1

0-0,

05

E10 005,0−φ

Figura 4.11

Ø 1

0-0,

05

E10 005,0−φ

Figura 4.10



7

4 . 2 . P R E S C R I E R E A P R E C I Z I E I L A C I R C U L A R I T A T E A. Mărimile care determină precizia prescrisă la circularitate:

Definiţii, simbolizare, reprezentare şi stabilire valori

Conform standardului 7384-85 principalele mărimi sunt:

I. Profilul geometric sau nominal circular : “profil circular, fără abateri, prescris în desene”.

II. Diametrul de referinţă : “diametru în limitele căruia se determină abaterea efectivă de la circularitate şi se prescrie toleranţa la circularitate”.

III. Cercul adiacent : “cerc fără abateri, cu diametrul minim, circumscris secţiunii transversale a suprafeţei exterioare reale, la suprafeţe tip arbore, respectiv cerc cu diametrul maxim, înscris în secţiunea transversală a suprafeţei interioare reale, la suprafeţe tip alezaj” (fig. 4.12 şi fig. 4.13).

Cerc adiacent

T

Cerc adiacent

T

Fig. 4.12. Mărimi care deter. precizia pres la circul, ptr arbori Fig. 4.13. Mărimi care deter. precizia pres la circul, ptr alezaje

IV. Toleranţa la circularitate : “valoarea maximă admisă a abaterii efective de la circularitate”.

● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la circularitate 1. Diametrul de referinţă, cu creşterea căruia valorile toleranţelor cresc; 2. Precizia la circularitate, cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad:

─ Pentru toleranţele individuale, simbol „ ” se definesc 12 clase de precizie: I, II, III,., XII; ─ Pentru toleranţele generale se definesc 3 clase de toleranţe generale: H, K şi L.

3. Toleranţele individuale şi generale pot fi independente sau dependente de dimensiune, pe baza: ─ Principiului maximului de material, simbolizat cu simbolul M ;

─ Condiţiei de înfăşurătoare, simbolizată cu simbolul E . V. Zona de toleranţă la circularitate , care, în planul considerat, este cuprinsă între cercul adiacent şi

un cerc concentric cu acesta, având raza mai mică-la arbori, sau mai mare - la alezaje, cu valoarea toleranţei la circularitate T (fig. 4.12 şi fig. 4.13).

B. Înscrierea în desene a preciziei la circularitate

● Criterii de înscriere: 1. Tipul toleranţelor: toleranţe individuale sau toleranţe generale independente de dimensiune, cazurile a şi b. 2. Dependenţa toleranţelor de dimensiune: toleranţe individuale sau generale dependente, cazurile c şi d.

a. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor individuale independente de dimensiune ● Înscriere în desen ● Interpretare

Fig. 4. 14

În fiecare secţiune dreaptă, diametrul exterior al suprafeţei trebuie să fie cuprins între două cercuri coplanare, concentrice, care au diferenţa radială egală cu toleranţa la circularitate înscrisă de 0,03 mm sau de 0,1 mm

b. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor generale independente de dimensiune Exemplu: “Toleranţe generale ISO 2768 - mK”. (H, K sau L).

Zonă de toleranţă Zonă de toleranţă Profil circular

efectiv, cu abateri, corespunzător

Profil circular efectiv, cu abateri, corespunzător



8

4 . 3 . P R E S C R I E R E A P R E C I Z I E I L A F O R M A D A TĂ A P R O F I L U L U I

A. Mărimile care determină precizia prescrisă la forma dată a profilului: Definiţii, simbolizare, reprezentare şi stabilire valori

Conform standardului 7384-85 principalele mărimi sunt:

I. Profilul geometric sau nominal de formă dată: “profil de formă dată, alta decât rectilinie sau circulară, fără abateri, prescris în desene”.

II. Lungimea de referinţă: “lungime în limitele căreia se determină abaterea efectivă de la forma dată a profilului şi se prescrie toleranţa la forma dată a profilului”.

III. Profilul adiacent de formă dată: “profil fără abateri, de aceeaşi formă cu profilul geometric sau nominal de formă dată, tangent exterior la profilul real şi aşezat astfel încât distanţa dintre acesta şi profilul real să aibă valoarea minimă” (fig. 4.16).

IV. Toleranţa la forma dată a profilului: “valoarea maximă admisă a abaterii efective de la forma dată a profilului”. ● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la forma dată

a profilului 1. Lungimea de referinţă, cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc; 2. Precizia la forma dată a profilului, cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad:



─ Condiţiei de înfăşurătoare, simbolizată cu simbolul E . V. Zona de toleranţă la forma dată a profi lului , care este cuprinsă între profilul adiacent de formă

dată şi înfăşurătoarea unui cerc care se rostogoleşte pe profilul adiacent şi care are diametrul egal cu toleranţa la forma dată a profilului, T (fig. 4.15).

B. Înscrierea în desene a preciziei la forma dată a profilului



Fig. 4.16

În fiecare secţiune, paralelă cu planul de proiecţie, profilul tolerat trebuie să fie cuprins între profilul adiacent de formă dată şi înfăşurătoarea cercului, care are diametrul egal cu toleranţa prescrisă la forma dată a profilului de 0,04 mm şi care se rostogoleşte pe profilul nominal.

b. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor generale independente de dimensiune Exemplu: “Toleranţe generale ISO 2768 - mH”. (H, K sau L).

Profil adiacent

T

Profil real

L

Figura 4.15. Mărimi care determină precizia prescrisă la forma dată a profilului

Zonă de toleranţă Profil de formă dată efectiv, cu abateri, corespunzător



9

L2

T

L1

Suprafaţă reală

Figura 4.17. Mărimi care determină precizia prescrisă la planitate

4 . 4 . P R E S C R I E R E A P R E C I Z I E I L A P L A N I T A T E A. Mărimile care determină precizia prescrisă la planitate:

Definiţii, simbolizare, reprezentare şi stabilire valori Conform standardului 7384-85 principalele mărimi sunt:

I. Planul geometric sau nominal : “plan fără abateri, prescris în desene”.

II. Lungimea de referinţă: “lungime în limitele căreia se determină abaterea efectivă de la planitate şi se prescrie toleranţa la planitate”. Lungimea de referinţă poate fi: − Întreaga lungime şi lăţime considerate ale suprafeţei plane reale; − O porţiune determinată a lungimii (dimensiunilor) considerate.

III. Planul adiacent : “plan fără abateri, tangent la suprafaţa plană reală şi aşezat astfel încât distanţa maximă dintre acesta şi suprafaţa plană reală să aibă valoarea cea mai mică posibilă” (fig. 4.17).

IV. Toleranţa la planitate: “valoarea maximă admisă a abaterii efective de la planitate”.

● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la planitate

1. Lungimea de referinţă, cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc; 2. Precizia la planitate, cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad:


3. Toleranţele individuale şi generale pot fi independente sau dependente de dimensiune, pe baza:

─ Principiului maximului de material, simbolizat cu simbolul M ;

─ Condiţiei de înfăşurătoare, simbolizată cu simbolul E . V. Zona de toleranţă la planitate , care este cuprinsă între planul adiacent şi un plan paralel cu acesta,

situat la o distanţă egală cu toleranţa la planitate, T (fig. 4.17).

B. Înscrierea în desene a preciziei la planitate



Fig. 4.18

Suprafaţa tolerată trebuie să fie cuprinsă între două plane paralele având distanţa dintre ele egală cu toleranţa prescrisă la planitate de 0,08mm.

b. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor generale independente de dimensiune Exemplu: “Toleranţe generale ISO 2768 - fK”. (H, K sau L).


Plan adiacent

Suprafaţă plană efectivă, cu abateri, corespunzătoare



10

4 . 5 . P R E S C R I E R E A P R E C I Z I E I L A C I L I N D R I C I T A T E

A. Mărimile care determină precizia prescrisă la cilindricitate: Definiţii, simbolizare, reprezentare şi stabilire valori

Conform standardului 7384-85 principalele mărimi sunt: I. Cilindrul geometric sau nominal : “cilindru fără abateri, prescris în desene”. II. Lungimea de referinţă : “lungime în limitele căreia se determină abaterea efectivă de la cilindricitate şi

se prescrie toleranţa la cilindricitate”. III. Cilindrul adiacent : “cilindru fără abateri, cu diametrul minim, circumscris suprafeţei cilindrice

exterioare reale, la suprafeţe tip arbore, respectiv cilindrul cu diametrul maxim, înscris în suprafaţa cilindrică interioară reală, la suprafeţe tip alezaj”.

T

Cilindru adiacent

Cilindru real

L

a

Cilindru real

T

Cilindru adiacent

L

b

Figura 4.19. Mărimi care determină precizia prescrisă la cilindricitate: a - pentru arbori; b - pentru alezaje

IV. Toleranţa la ci l indricitate: “valoarea maximă admisă a abaterii efective de la cilindricitate”.

● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la cilindricitate 1. Lungimea de referinţă, cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc; 2. Precizia la cilindricitate, cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad:



─ Condiţiei de înfăşurătoare, simbolizată cu simbolul E .

V. Zona de toleranţă la cilindricitate, care este cuprinsă între cilindrul adiacent şi un cilindru coaxial cu acesta, având raza mai mică - la arbori (fig. 4.19a) sau mai mare - la alezaje (fig. 4.19b), cu valoarea toleranţei la cilindricitate, T.

B. Înscrierea în desene a preciziei la cilindricitate



Fig. 4.20

Suprafaţa tolerată trebuie să fie cuprinsă între doi cilindri coaxiali având diferenţa radială egală cu toleranţa prescrisă la cilindricitate de 0,1 mm.

b. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor generale independente de dimensiune Exemplu: “Toleranţe generale ISO 2768 - cL”. (H, K sau L).

Zonă de toleranţă Zonă de toleranţă Suprafaţă cilindrică efectivă

corespunzătoare

Suprafaţă cilindrică efectivă corespunzătoare



11

Ø T

Suprafaţă reală Suprafaţăadiacentă

L2

L1 Fig. 4.21. Mărimi care determină precizia prescrisă la forma dată a suprafeţei

4 . 6 . P R E S C R I E R E A P R E C I Z I E I L A F O R M A D A TĂ A S U P R A F EŢE I

A. Mărimile care determină precizia prescrisă la forma dată a suprafeţei: Definiţii, simbolizare, reprezentare şi stabilire valori Conform standardului 7384-85 principalele mărimi sunt:

I. Suprafaţa geometrică sau nominală de formă dată : “suprafaţă de formă dată, alta decât plană sau cilindrică, fără abateri, prescrisă în desene”.

II. Lungimea de referinţă : “lungime în limitele căreia se determină abaterea efectivă de la forma dată a suprafeţei şi se prescrie toleranţa la forma dată a suprafeţei”.

III. Suprafaţa adiacentă de formă dată : “suprafaţă fără abateri, de aceeaşi formă cu suprafaţa geometrică sau nominală de formă dată, tangentă exterior la suprafaţa reală de formă dată şi aşezată astfel încât distanţa dintre aceasta şi suprafaţa de formă dată reală să aibă valoarea minimă”.

IV. Toleranţa la forma dată a suprafeţei: “valoarea maximă admisă a abaterii efective de la forma dată a suprafeţei”. ● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la forma dată a suprafeţei

1. Lungimea de referinţă, cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc; 2. Precizia la forma dată a suprafeţei, cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad:



─ Condiţiei de înfăşurătoare, simbolizată cu simbolul E . V. Zona de toleranţă la forma dată a suprafeţei , care este cuprinsă între suprafaţa adiacentă de

formă dată şi înfăşurătoarea unei sfere care se rostogoleşte pe suprafaţa adiacentă şi care are diametrul egal cu toleranţa la forma dată a suprafeţei, T şi (fig. 4.21).

B. Înscrierea în desene a preciziei la forma dată a suprafeţei ● Criterii de înscriere:

1. Tipul toleranţelor: toleranţe individuale sau toleranţe generale independente de dimensiune, cazurile a şi b. 2. Dependenţa toleranţelor de dimensiune: toleranţe individuale sau generale dependente, cazurile c şi d.


Fig. 4.22

Suprafaţa tolerată trebuie să fie cuprinsă între suprafaţa adiacentă de formă dată şi înfăşurătoarea sferei, care are diametrul egal cu toleranţa prescrisă la forma dată de 0,02 mm, şi care se rostogoleşte pe suprafaţa adiacentă.

b. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor generale independente de dimensiune Exemplu: “Toleranţe generale ISO 2768 - mK”. (H, K sau L).


planitate

Documents