CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

PLANIFICAREA ACTIVITATII DE AUDIT

== SUPORT DE CURS ==

1. PREZENTAREA PRINCIPALELOR STANDARDE DE AUDIT CE

CONTRIBUIE LA PLANIFICAREA ACTIVITATII DE AUDIT:

STANDARDUL DE AUDIT 300 – PLANIFICAREA;

STANDARDUL DE AUDIT 310 – CUNOASTEREA CLIENTULUI;

STANDARDUL DE AUDIT 320 – PRAGUL DE SEMNIFICATIE IN

AUDIT;

STANDARDUL DE AUDIT 400 – EVALUAREA RISCURILOR SI

CONTROLUL INTERN;

STANDARDUL DE AUDIT 520 – PROCEDURI ANALITICE;

STANDARDUL DE AUDIT 530 – ESANTIONAREA IN AUDIT;

STANDARDUL DE AUDIT 570 – PRINCIPIUL CONTINUITATII

ACTIVITATII.

2. PREZENTAREA SECTIUNILOR DIN CADRUL NORMELOR MINIMALE

DE AUDIT LEGATE DE PLANIFICAREA ACTIVITATII DE AUDIT

( exemplu practic de calcul al pragului de semnificatie, determinarea

valorii esantionului, revizuirea analitică, principiul continuitatii).

STANDARDUL DE AUDIT 300 – PLANIFICAREA

Auditorul trebuie să planifice activitatea de audit astfel încât auditul să

fie efectuat într-un mod cât mai eficient si eficace.

1. Prin “planificare” se înţelege construirea unei strategii generale şi a unei abordări detaliate în ceea ce priveşte natura, durata şi întinderea preconizate ale unui angajament de auditului. Auditorul planifică efectuareaauditului într-un mod eficient şi oportun.

2. Întinderea planificării va varia în funcţie de mărimea entităţii, complexitatea auditului, experienţa pe care auditorul o are cu entitatea şi cunoştinţele auditorului despre afacerea clientului

3. Aspectele ce trebuie luate în considerare de către auditor la elaborareaplanului general de audit includ:

3.1. Cunoştinţe despre afacerea clientului

3.2 Înţelegerea sistemului contabil şi a sistemului de control intern.

3.3 Riscul şi pragul de semnificaţie

3.4 Natura, durata şi întinderea procedurilor

3.5 Coordonarea, îndrumarea, supravegherea şi revizuirea

3.6 Alte aspecte

Planul general de audit şi programul de audit trebuie revizuite

ori de câte ori este necesar pe parcursul derulării auditului.

STANDARDUL DE AUDIT 310 – CUNOASTEREA CLIENTULUI

La efectuarea unui audit al situaţiilor financiare, auditorul trebuie să aibă

sau să obţină cunoştinţe suficiente referitoare la afacerea clientului, care

să-i permită să identifice sau să înţeleagă evenimentele, tranzacţiile şi

practicile care, potrivit raţionamentului auditorului, pot avea un efect

semnificativ asupra situaţiilor financiare sau asupra examinării sau a

raportului de audit.

Obţinerea cunoştinţelor cerute despre client este un proces continuu şi cumulat

de culegere şi evaluare a informaţiilor, şi de corelare a cunoştinţelor rezultate cu

probele de audit şi informaţiile din toate etapele auditului. De exemplu, deşi

informaţiile sunt culese în faza de planificare, în mod normal ele sunt

îmbunătăţite în etapele următoare ale auditului, pe măsură ce auditorul şi

asistenţii săi află mai multe despre activitatea clientului.

STANDARDUL DE AUDIT 320 – PRAGUL DE SEMNIFICATIE

“Pragul de semnificaţie” este definit în “Cadrul general pentru întocmireaşi prezentarea situaţiilor financiare”, emis de Comitetului pentruStandarde Internaţionale de Contabilitate, în următorii termeni:

“Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor

eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe

baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea

elementului sau a erorii, judecat în împrejurările specifice ale omisiunii

sau declarării greşite. Astfel, pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o

limită, decât să reprezinte o însuşire calitativă primară pe care informaţia

trebuie să o aibă pentru a fi utilă.”

STANDARDUL DE AUDIT 400 - EVALUAREA RISCURILOR SI CONTROLUL INTERN

Auditorul trebuie să obţină o înţelegere suficientă a sistemele de contabilitate şi decontrol intern pentru a planifica auditul şi a dezvolta o abordare eficientă a acestuia.Auditorul trebuie să utilizeze raţionamentul profesional la evaluarea riscului de audit şi lastabilirea procedurilor de audit, pentru a se asigura că riscul este redus până la un nivelacceptabil de redus.

A) “Riscul de audit” reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit neadecvată,atunci când situaţiile financiare sunt denaturate în mod semnificativ. Riscul de audit are treicomponente:

1. “ Riscul inerent” reprezintă susceptibilitatea ca un sold al unui cont sau o categoriede tranzacţii să conţină o denaturare care ar putea fi semnificativă, individual sau cumulată cudenaturările existente în alte solduri sau categorii de tranzacţii, presupunând că nu au existatcontroale interne adiacente.

2. “ Riscul de control” reprezintă riscul ca o denaturare, care ar putea apărea în soldulunui cont sau într-o categorie de tranzacţii şi care ar putea fi semnificativă în mod individual, sauatunci când este cumulată cu alte denaturări din alte solduri sau categorii, să nu poată fiprevenită sau detectată şi corectată la momentul oportun de sistemele de contabilitate şi decontrol intern.

3. “ Riscul de nedetectare” reprezintă riscul ca procedurile de fond ale unui auditor sănu detecteze o denaturare ce există în soldul unui cont sau categorie de tranzacţii şi care arputea fi semnificativă în mod individual, sau atunci când este cumulată cu denaturări din altesolduri sau categorii de tranzacţii.

B) “ Sistemul de control intern” reprezintă toate politicile şi procedurile (controaleinterne) adoptate de conducerea unei entităţi care ajută la îndeplinirea obiectivelor managerialeprivind asigurarea, atât cât este posibil, a conducerii sistematice şi eficiente a activităţii, inclusivaderarea la politicile manageriale, protecţia activelor, prevenirea şi detectarea fraudelor şierorilor, acurateţea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile, precum şi pregătirea în timp util ainformaţiilor financiare credibile.

C) “ Sistemul contabil” reprezintă succesiunile de proceduri şi înregistrări ale unei entităţiprin care tranzacţiile sunt prelucrate ca modalităţi de menţinere a înregistrărilor financiare. Astfelde sisteme identifică, asamblează, analizează, calculează, clasifică, înregistrează, sintetizeazăşi raportează tranzacţiile sau alte evenimente.

STANDARDUL DE AUDIT 520 – PROCEDURI ANALITICE

Auditorul trebuie să aplice procedurile analitice în cadrul etapelor deplanificare şi de revizuire generală ale auditului.

Procedurile analitice pot fi aplicate şi în cadrul altor etape.

1. “Procedurile analitice” constau în analizarea indicatorilor şi a tendinţelorsemnificative, incluzând investigarea acelor fluctuaţii şi relaţii care nu suntconsecvente cu alte informaţii relevante sau care se abat de la valorileaşteptate.

2. Procedurile analitice includ luarea în considerare a comparaţiilor dintre infor-maţiile financiare ale unei entităţi şi:

Informaţiile comparabile aferente perioadelor anterioare;

Rezultatele anticipate ale entităţii, cum ar fi prognozele şi previziunile,sau estimările auditorului, cum ar fi o estimare a amortizării;

Informaţiile referitoare la un sector de activitate similar, cum ar ficompararea indicatorului vânzărilor unei entităţi cu media pe ramurăsau cu alte entităţi comparabile ca dimensiune, aparţinând aceleiaşiramuri.

STANDARDUL DE AUDIT 530 – ESANTIONAREA IN AUDIT

“Eşantionarea în audit” (eşantionare) presupune aplicarea procedurilor de audit pentru mai puţin de 100% din elementele din cadrul soldului unui contsau unei clase de tranzacţii, astfel încât toate eşantioanele să aibă posibilitatea de a fi selectate. Acest fapt va permite auditorului să obţină şi să evalueze probele de audit asupra câtorva caracteristici ale elementelor selectate, cu scopul de a formula sau de a asista la formularea unei concluzii referitoare la populaţia din cadrul căreia a fost extras eşantionul. Eşantionarea în audit poate folosi atât o abordare statistică, cât şi una non-statistică.

STANDARDUL DE AUDIT 570 – PRINCIPIUL CONTINUITATII ACTIVITATII

Atunci când planifică şi efectuează proceduri de audit şi când evalueazărezultatele acestora, auditorul trebuie să ia în considerare adecvareautilizării de către conducere a principiului continuităţii activităţii care stă labaza întocmirii situaţiilor financiare.

Responsabilitatea conducerii

Principiul continuităţii activităţii este unul fundamental pentru elaborarea situaţiilor financiare. În baza acestui principiu, o entitate este privită de regulă ca având o continuitate a activităţii sale în viitorul previzibil, neavând nici intenţia şi nici nevoia de a fi lichidată, de a-şi suspenda activitatea sau de a căuta protecţie faţă de creditori potrivit legislaţiei.

PREZENTAREA SECTIUNILOR DIN CADRUL NORMELOR MINIMALE DE

AUDIT LEGATE DE PLANIFICAREA ACTIVITATII DE AUDIT ( exemplu

practic de calcul al pragului de semnificatie, determinarea valorii

esantionului, revizuirea analitică, principiul continuitatii).

PREZENTAREA SI MODUL DE DOCUMENTARE A SECTIUNII E;

PREZENTAREA SI MODUL DE DOCUMENTARE A SECTIUNII F

o Calculul pragului de semnificatie – sectiunea F0;

o Calculul esantionului – sectiunea F1, F2, F3;

o Revizuirea analitica – sectiunea F test 1c;

o Principiul continuitatii activitatii – sectiunea F test 1d.