Emil Constantinescu

Păcatul originar, sacrificiul fondator

Revoluţia decembrie ‘89

1

Martirilor şi luptătorilor din revoluţia anticomunistă română.

2

Cuvânt înainte

Revoluţia din decembrie ’89: Păcatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de şapte volume dedicate ultimelor două decenii din istoria României. Titlurile provizorii ale celorlalte volume sunt: Mineriadele: Faţa violentă a postcomunismului 1990 – 1999; Democraţia: De la naştere la majorat 1990 – 2007; Ţara ca o pradă: Calea românească spre capitalism 1990 – 2007; Preţul schimbării: Administraţia Constantinescu 1996 – 2000; De la ţara-problemă la model regional: Politica externă 1996 – 2000; Adevărul despre minciună: Manipularea opiniei publice 1989 – 2009.

Sunt necesare aceste cărţi astăzi într-o Românie membră a Uniunii Europene şi a NATO, care a înregistrat zece ani de creştere economică şi se confruntă astăzi cu efectele crizei financiare mondiale? Nu e momentul să întoarcem paginile însângerate ale Revoluţiei din decembrie ’89 şi pe cele controversate ale tranziţiei post-comuniste pentru a ne ocupa de un prezent şi mai ales de un viitor care se anunţă neliniştitor? Sunt de acord şi chiar mă preocupă conturarea unei viziuni, a unei strategii pe termen lung pentru progresul României, dar cred că înainte de a întoarce paginile istoriei recente trebuie să le citim cu atenţie. Pentru că vremurile grele cer o solidaritate socială şi naţională care nu poate fi clădită pe minciună. Realitatea existenţei instituţiilor democratice nu poate ascunde lipsa de încredere în cei care le reprezintă. Performanţele economice nu pot ascunde corupţia. Stabilitatea politică nu poate ascunde lipsa unor ideologii bazate pe idealuri politice care separă partidele de grupurile de interese. Stabilitatea socială nu poate ascunde lipsa de demnitate a celor care acceptă să fie cumpăraţi sau mituiţi la un preţ derizoriu. Şi nici realitatea unei profunde crize morale generate de confuzia valorilor şi de o lipsă a respectului de sine. Toate acestea îşi au originea, după părerea mea, în lipsa de curaj întru asumarea unui trecut pe care nu-l putem schimba, dar pe care, dacă îl înţelegem, îl putem folosi pentru a-i evita erorile şi a construi un viitor mai bun.

Mi-am asumat scrierea acestor cărţi din mai multe motive. Pentru că, printr-un joc al destinului, am avut acces direct la documente esenţiale. Pentru că am avut ocazia să fiu în contact direct cu mari actori ai jocului politic european şi mondial. Pentru că, prin acelaşi joc al destinului, m-am aflat în miezul unor evenimente care au hotărât cursul istoriei ultimelor două decenii. Dar mai ales pentru că pot să spun fără ezitare lucrurile pe care le-am trăit şi pe care le-am aflat, să public informaţii corecte şi documente despre persoane în viaţă care ocupă poziţii cheie în politica, în administraţia şi în economia României. Pot face acest lucru pentru că nu pot fi şantajat cu nimic din trecutul meu. Şi nu pot fi cumpărat cu nici un fel de avantaje pentru prezent sau viitor. O pot face înfruntând pe cei care dirijează opinia publică, pentru că nu mă preocupă nici voturile, nici ratingurile la televiziune care dau notorietate şi apoi, prin confuzie, aduc popularitate şi încredere.

„Cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va face liberi“, ne-a învăţat Mântuitorul. Experienţa regimului totalitar ne-a dovedit că trebuie să fii cu adevărat liber în sinea

3

ta, ca să poţi spune adevărul deschis, tuturor, ceea ce rămâne valabil şi acum când trăim în democraţie şi libertate constituţională.

Până unde trebuie spus adevărul? Până la capăt. Pentru că, aşa cum a scris cunoscutul dizident sovietic, Vassili Grossman, în cartea sa Viaţă şi destin: „Adevărul este unul singur. Nu există două adevăruri. E greu să trăieşti fără adevăr sau cu frânturi, cu o fărâmă de adevăr, cu un adevăr ciuntit, amputat. Numai o parte a adevărului nu reprezintă adevărul.“

De ce scriu abia acum despre aceste adevăruri? Pentru că acum a venit timpul. În 1989 – 1996 m-am aflat în stradă pentru a protesta împotriva comunismului şi a neocomunismului travestit în democraţie. Mi-am consacrat timpul, împreună cu cercurile intelectuale democractice, construirii unui program politic şi moral radical pentru România, ca o alternativă necesară la o reformă de tip gorbaciovist sau la un stat oligarhic, pseudo-democratic şi pseudo-capitalist. A fost o perioadă dură, care nu a lăsat timp reflecţiei, ci doar acţiunii.

În cei patru ani ai mandatului meu de preşedinte al României (1996-2000), m-am străduit să fiu un garant al respectării legilor, al separaţiei puterilor în stat şi al bunei funcţionări a instituţiilor publice şi m-am considerat îndatorat să iau numai acele decizii care corespundeau interesului naţional. Sub presiunea unor evenimente dramatice nu am găsit atunci răgazul de a cerceta în profunzime cauzele unor situaţii mai vechi sau recente, care puneau în pericol pacea, suveranitatea, stabilitatea politică, socială şi economică a ţării pentru că am fost obligat să mă concentrez pe găsirea unor soluţii care nu puteau întârzia. Am stăruit să creez condiţiile pentru ca jurişti, istorici, politologi, sociologi, jurnalişti să poată cerceta aceste cauze folosind cadrul democratic instaurat în cei patru ani în care am condus România. Cei mai mulţi s-au eschivat. Unii, mai puţini, au făcut-o cu demnitate profesională şi morală.

După terminarea mandatului, m-am străduit – e drept fără prea mare succes – să mă opun, în zona civică şi politică, manipulărilor intelectuale care au deformat realitatea ultimelor două decenii în funcţie de interesele unor grupuri şi persoane provenite din fosta Securitate, din nomenclatura PCR şi ale acoliţilor lor. S-a dovedit că am avut dreptate când am susţinut că nu am fost învins de Securitatea „din serviciile de informaţii sau din instituţiile statului“, ci – aşa cum arată textul declaraţiei mele din 1999 – de cei din afara administraţiei care, acaparând mijloace de comunicare şi folosind libertăţile democratice, au putut distorsiona faptele, înlocuind cu neruşinare adevărul prin minciună. Blocat ani la rând în afara zonei comunicării publice, am ales calea editării acestor cărţi, cu speranţa că ele îşi vor găsi cititorii de bună credinţă.

Astăzi, liber de exigenţele unei poziţii oficiale, sunt dator să spun oamenilor, care îşi doresc adevărul, tot ceea ce ştiu. Adevărul despre România anilor 1989-2009 este o mărturie despre suferinţa şi umilinţele unor oameni zdrobiţi de evenimentele acestor ani, despre crimele, rapacitatea şi aroganţa celor care au profitat de ele, dar şi despre cei care au crezut într-un viitor necomunist şi european al României, au luptat pentru el şi au reuşit să-l impună chiar şi acelora care nu l-au dorit. Îmi dau seama că informaţiile şi, mai ales, probele obţinute desenează un tablou al unei realităţi pe care am trăit-o fără ca, de cele mai multe ori, să o înţelegem.

4

Nu am pretenţia că sunt deţinătorul unui adevăr politic, juridic sau istoric incontestabil, şi sunt gata să discut şi să accept orice documente, fapte sau mărturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educaţia mea ştiinţifică şi religioasă m-a ajutat să cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ură sau intoleranţă. Recunosc însă o anume încrâncenare în ceea ce am scris venită din durerea unui om care a trăit în miezul evenimentelor şi se simte lovit de acceptarea cinică a crimelor, abuzurilor, corupţiei şi minciunii, sau de indiferenţa la fel de cinică cu care sunt încă privite de către o mare parte a societăţii româneşti.

Conspiraţia tăcerii şi a minciunii, care a sugrumat istoria adevărată a ultimelor decenii şi nu numai, are temeiuri mult mai adânci decât teama de pedeapsă a celor care au comis crime şi abuzuri, sau au profitat de ele. Ele nu se explică nici prin interesul material personal sau de grup al celor care au furat sau au beneficiat de jaful avuţiei naţionale. Sunt resorturi mult mai adânci, care vin din psihologia individuală, din mentalul colectiv. Ele merg de la acceptarea cu uşurinţă a unor falsuri evidente, care pot înjosi viaţa cuiva, până la contestarea unor dovezi clare, care pot înălţa demnitatea cuiva, de la plăcerea inventării minciunilor până la acceptarea perversă de a fi minţit frumos. În acest sens, restituirea adevărului istoric va fi o reparaţie adusă demnităţii naţionale reprezentate de o majoritate tăcută care trăieşte onest, cu conştiinţa respectului de sine.

Am scris aceste cărţi de pe poziţia victimelor minţite sau speriate, care nu-şi cunosc sau nu-şi pot apăra drepturile. Le-am scris de pe poziţia milioanelor de români cinstiţi care cred în adevăr, în dreptate şi în demnitate.

Cele şapte cărţi din seria Adevărul despre România sunt adresate în primul rând celor care nu mai doresc ca ei şi copiii lor să trăiască în minciună. Ele îi vizează însă şi pe cei care, dimpotrivă, au ales să trăiască în minciună, pentru ca nici ei să nu mai poată să spună: N-am ştiut.

5

Păcatul originar, sacrificiul fondator

Volumul I

Revoluţia din ‘89 aşa cum a fost

6

INTRODUCERE

La douăzeci de ani de la revoluţia din 1989 o mare parte a societăţii româneşti

continuă să-şi pună aceleaşi întrebări ca în urmă cu două decenii „A fost o revoluţie sau o lovitură de stat?”, „Cine a tras în noi în 21-22?” şi mai ales obsedantul „Vom afla vreodată adevărul despre revoluţie?”.

Pentru a răspunde corect la aceste întrebări am considerat necesară separarea descrierii evenimentelor şi a faptelor (comise de diferite persoane) de interpretările diferite pe care acestea le pot primi în funcţie de judecăţile sau prejudecăţile celor care vorbesc şi scriu despre ele. Din acest motiv am împărţit această carte în două volume.

Primul volum, Revoluţia română aşa cum a fost, este dedicat descrierii faptelor. Am încercat să merg mai departe de folosirea unor termeni generici Armată, Securitate, nomenclatură PCR, terorişti, muncitori, studenţi, tineret, prezentând cât mai multe cazuri concrete în care o persoană cu identitate binecunoscută (nume, prenume, profesie, vârstă) aflată într-un loc bine stabilit (oraş, stradă, piaţă, clădire) la o dată precisă (lună, zi, oră) a întreprins o anume acţiune dovedită prin înregistrare vizuală sau audio), autoasumată sau probată cu martori. Pentru a duce la bun sfârşit această tentativă am încercat să respect rigorile istoriei recente sau imediate:

– Utilizarea mai multor surse de informaţii în cazul unor situaţii controversate. – Sistematizarea şi ierarhizarea surselor de informaţii: documente oficiale ale

Preşedinţiei, Guvernului devenite publice (publicate în Monitorul Oficial) sau cu circuit intern; stenograme ale şedinţelor comisiilor parlamentare de cercetare a evenimentelor; documente ale fostelor organe de partid, stenograme ale şedinţelor Comitetului Central al PCR, autentice sau reconstituite; jurnale de luptă ale Armatei, autentice, rescrise sau modificate ulterior.

– Sistematizarea bibliografiei extrem de numeroase asupra revoluţiei, prin gruparea în categorii diferite a cărţilor şi articolelor scrise de protagoniştii evenimentelor, de victime sau de martorii acestora, separate, la rândul lor, de cele realizate de analişti, comentatori sau cercetători care nu au luat parte în mod direct la evenimente. Examinarea critică a surselor bibliografice prin confruntarea a cât mai multe puncte de vedere.

– Folosirea interviurilor de cercetare sau de istorie orală mai ales pentru a pune întrebări directe şi tranşante unor persoane din ţară şi străinătate care au jucat un rol important în desfăşurarea evenimentelor şi care au acceptat să-mi răspundă.

– În partea a doua a volumului I am prezentat o sinteză a activităţii Justiţiei pentru descoperirea autorilor şi sancţionarea acţiunilor infracţionale legate de evenimentele produse în timpul revoluţiei din decembrie 1989.

Atenţia privilegiată pe care am acordat-o adevărului stabilit prin Justiţie atât în volumul I cât şi în volumul II pleacă de la ideea că adevărul obţinut prin cercetarea judecătorească în contradictoriu a faptelor este oarecum echivalent, pentru aria activităţii umane, cu adevărul din ştiinţele naturii obţinut prin experiment şi calcule matematice. Pentru că, în procesul penal, într-un stat de drept, se asigură o

7

confruntare organizată după reguli între datele obţinute prin anchete poliţieneşti şi judiciare, probe materiale, reconstituiri, pe de o parte, şi declaraţiile inculpatului, ale martorilor propuşi în apărare şi pledoariile avocaţilor acestuia. Hotărârile judecătoreşti dintr-o primă instanţă sunt supuse unor căi de atac ordinare, dar şi extraordinare, inclusiv revizuirii, dacă apar probe noi.

Chiar dacă anchetele sau procesele penale sunt întrerupte sau închise din cauza bolii sau decesului celui implicat, valoarea lor pentru aflarea adevărului nu se diminuează. După cum nici întreruperea sau încetarea urmăririi penale sau a procesului în instanţă din motive procedurale sau determinate de incompetenţă ori neglijenţă în aplicarea procedurilor penale, de prescripţia răspunderii penale, de amnistierea infracţiunii sau de graţierea pedepsei nu modifică semnificaţia cercetărilor efectuate. Această focalizare asupra Dosarului Revoluţiei a fost necesară datorită faptului că ceea ce numim revoluţia română din decembrie a inclus acţiuni represive care au dus la uciderea, rănirea gravă, lipsirea ilegală de libertate şi maltratarea cu cruzime a unor persoane reprezentând infracţiuni prevăzute şi pedepsite de legea penală.

Volumul II, Trepte spre adevăr, încearcă să ofere o explicaţie pentru evenimentele tragice din decembrie 1989. Am încercat să obţin un răspuns prin:

– Definirea cât mai exactă a noţiunilor: revoluţie, revoltă populară, lovitură de stat, lovitură de palat, puci, complot (conspiraţie), responsabilitate politică, juridică (penală) sau morală.

– Examinarea contextul spaţio-temporal pentru că un eveniment poate avea un sens complet diferit în împrejurări diferite. Cronologia celor trei ani care au schimbat lumea (1989-1991) ne arată că pe ansamblul fostului imperiu sovietic ceea ce putea fi o reformă îndrăzneaţă în 1988 devenea un gest nesemnificativ de cedare sub presiune la sfârşitul anului 1989 sau în 1990.

– Urmărirea traseului principalilor actori ai proceselor revoluţionare din decembrie 1989 înainte de revoluţie, în timpul ei şi în cei 20 de ani care au urmat.

Celor care îmi pot reproşa pe bună dreptate o abordare schematizată le răspund că ea este rezultatul eforturilor de a înţelege în primul rând eu însumi conexiunile evenimentelor din 1989 într-o lume în care am fost direct implicat.

Aşa cum este construită, această carte a revoluţiei române este un întreg şi trebuie citită ca atare. Preluarea numai a unor pasaje scoase din context – cum s-a întâmplat cu o parte a lucrărilor mele publicate anterior – nu poate conduce decât la inflamarea fără rost a ego-ului unor persoane, ori la utilizarea acestor fragmente pentru a crea disensiuni sau la manipulări. Aceasta nu ar face decât să blocheze calea spre un adevăr complex pe care această carte doreşte cu bună credinţă să o deschidă.

8

REVOLUŢIA ROMÂNĂ AŞA CUM A FOST.

Partea I

PREZENTAREA FAPTELOR

Filmul evenimentelor din decembrie 1989 este realizat pe baza jurnalului de luptă al unităţilor militare, a declaraţiilor celor interogaţi de organele de anchetă judiciară, a datelor deţinute de serviciile de informaţii, înregistrărilor video şi audio, memoriilor publicate sau manuscrise, confesiunilor pe care mulţi dintre participanţii sau martorii menţionaţi nominal mi le-au făcut personal, precum şi a observaţiilor proprii ale autorului implicat direct în aceste evenimente.

9

REVOLUŢIA DE LA TIMIŞOARA

11 decembrie

Jos dictatura! Dimineaţa, timişorenii găsesc pe străzi o mulţime de manifeste care cer Jos

dictatura! Jos tirania ceauşistă! Moarte dictatorului! Miliţia judeţeană îşi mobilizează întreg personalul pentru strângerea manifestelor. Securitatea nu reuşeşte să-i identifice pe autori.

14 decembrie

Str. Timotei Cipariu Colonelul Traian Sima, şeful Securităţii din judeţul Timiş, propune premierea

echipei de filaj care asigură supravegherea casei parohiale din strada Timotei Cipariu, în care locuieşte pastorul Laszlo Tökes, pentru performanţa de a nu fi fost descoperită de acesta şi apropiaţii săi. Din 1 decembrie, casa este supravegheată de un luptător USLA îmbrăcat în uniformă de miliţian (care legitimează orice persoană ce intră în imobil şi îi înscrie numele într-un registru special) şi de un dispozitiv de interceptare (care ascultă convorbirile telefonice din locuinţă). Securitatea are şi o serie de informatori infiltraţi în anturajul pastorului, precum şi microfoane la Tökes în birou.1

Transferat de la Dej la Timişoara în 1986, ca ajutor al pastorului Leon Paiker, Tökes continuă să slujească la biserica din Piaţa Maria şi după decesul acestuia. Episcopia Bisericii Reformate Oradea îi refuză titularizarea (invocând neîndeplinirea condiţiei de vechime minimă necesară ocupării postului), decide mutarea lui la Mineu şi obţine împotriva sa o hotărâre definitivă de evacuare din casa parohială din

1 Radu Tinu în volumul Timişoara... No comment, Ed. RAO, Bucureşti, 1999, p. 22: „mai bine de 90% din tot ce se mişca în imobilul din strada Timotei Cipariu era sub controlul nostru“ (al Securităţii Timiş, n.n.).

10

Timişoara. Decizia de mutare la Mineu, în judeţul Sălaj, primeşte avizul şefului Departamentelor Cultelor, Ion Cumpănaşu şi al Securităţii.1

Proteste în Piaţa Maria

15 decembrie

Enoriaşii Bisericii Reformate Ora 08:00. În preajma casei parohiale din str. Timotei Cipariu unde locuieşte

Laszlo Tökes şi în împrejurimi apar câţiva din enoriaşii Bisericii Reformate. Pastorul anunţase încă la slujba religioasă din duminica precedentă că în 15 decembrie expiră termenul la care trebuie să părăsească Timişoara pentru a se prezenta la parohia din Mineu. Miliţienii nu le permit să se apropie de casa parohială.

Ora 11:15. În zonă soseşte un diplomat american2 însoţit de o ziaristă britanică. Pastorul iese în prag şi discută cu ei, de la distanţă, în prezenţa miliţienilor.

Ora 12:00. Miliţienii de pe strada Timotei Cipariu sunt retraşi la ordin „de sus“, pentru a nu agita opinia publică internaţională.

Ora 13:00. Câteva zeci de coreligionari ai pastorului Laszlo Tökes adunaţi în preajma Bisericii Reformate, în Piaţa Maria, protestează împotriva transferării acestuia şi a hotărârii judecătoreşti de evacuare. Colonelul Traian Sima, şeful Securităţii din judeţul Timiş, trimite agenţi în zonă pentru identificarea principalilor susţinători ai pastorului şi a iniţiatorilor acestui protest.

Ora 16:00. În Piaţa Maria sunt peste o sută de oameni. Şi-au procurat lumânări pe care le aprind. Sosit la faţa locului, Radu Bălan, prim-secretar al Comitetului judeţean Timiş al PCR, îi înjură şi îi ameninţă.

Negociatorii PCR

Ora 19:00. Radu Bălan îl trimite în zonă pe Vasile Bolog, secretar cu propaganda al aceluiaşi Comitet judeţean. În Piaţă sunt deja 200 persoane, cu lumânări aprinse, care – va constata Vasile Bolog – „erau paşnici“. Ei „se opuneau unei eventuale evacuări a pastorului“.3

Orele 21:00-22:00. La faţa locului soseşte un alt trimis al primului secretar Radu Bălan. Este Petru Moţ, primarul Timişoarei. Se constituie un fel de delegaţie care să discute cu pastorul. Primarul „îi dă în scris pastorului asigurarea că nu va fi evacuat“.4 1 Declaraţia colonelului Gheorghe Raţiu, şef al Direcţiei I a Securităţii, în cadrul audierilor la Comisia senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. 2 Denis Currie, secretar II la Ambasada SUA din Bucureşti. 3 Declaraţia martorului Vasile Bolog în faţa judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie (CSJ), dosar nr. 6/1990, în care au fost judecaţi inculpaţii din „Lotul Timişoara“. 4 Declaraţia inculpatului Radu Bălan în acelaşi dosar.

11

Ora 23:00. Petru Moţ (primarul), Ion Rotărescu (secretar cu probleme organizatorice la Comitetul judeţean al PCR) şi cei şase reprezentanţi ai protestatarilor părăsesc casa parohială. Arpad Gazda şi Ion Istvan relatează mulţimii că ambii demnitari i-au făgăduit pastorului rezolvarea problemelor sale. Le transmit oamenilor că pastorul îi roagă să plece acasă. Ion Istvan îi îndeamnă să revină a doua zi „să vadă dacă (autorităţile, n.n.) s-au ţinut de cuvânt. Dacă nu, fiecare să mai aducă şi vecinii“.1

Ora 24:00. Demonstranţii părăsesc Piaţa.

Manifestaţia ia amploare

16 decembrie

Sute de protestatari La primele ore ale dimineţii enoriaşii reiau veghea în jurul casei pastorului. Ora 07:00. Securiştii, coordonaţi de maiorul Radu Tinu, adjunct al şefului

Securităţii Timiş, continuă supravegherea casei pastorului şi a împrejurimilor. Ora 08:00. Secretarii Comitetului judeţean al PCR (CJPCR), Vasile Bolog,

Avram Teodorea, Viorica Boiboreanu, Ioan Florea şi Aurel Lazureanu sunt chemaţi la primul secretar care îi informează că, în zona străzii Timotei Cipariu, s-au adunat 300-400 protestatari împotriva evacuării pastorului. Radu Bălan anunţă că „pentru dezorganizarea manifestaţiei“ vor fi „infiltraţi patru – cinci sute de oameni cu responsabilităţi pe linia muncii de partid sau de sindicat“ 2 (pe lângă securiştii în civil aflaţi deja în Piaţă).

Ora 10:00. Nicolae Ceauşescu telefonează lui Radu Bălan şi îi cere „evacuarea imediată şi necondiţionată a pastorului la noul loc de muncă“.3

Ora 11:00. În timp ce Radu Bălan consideră măsura inoportună, fostul prim-secretar de Timiş, Ilie Matei, promovat recent în Comitetul Central al PCR, insistă pentru executarea ordinului lui Ceauşescu.

Ora 13:00. În Piaţa Maria numărul susţinătorilor pastorului Tökes este în continuă creştere prin participarea tot mai multor români. Se aud tot mai des cereri de îmbunătăţire a nivelului de trai. Oamenii cer pâine (neraţionalizată), căldură şi lumină în locuinţe.

Ora 13:50. În Timişoara se scandează pentru prima dată Libertate! Jos Ceauşescu!

1 Marius Mioc, Revoluţia fără mistere, Ed. Almanahul Banatului, Timişoara, 2002, p. 34. 2 Declaraţia martorului Ioan Florea în dosarul Curţii Supreme de Justiţie nr. 6/1990. 3 Declaraţia inculpatului Radu Bălan în dosarul citat.

12

Organizarea represiunii Ora 14:00. Şeful Miliţiei judeţului Timiş, colonel Ion Deheleanu, dă ordin ca

şase ofiţeri şi subofiţeri în civil să se amestece în mulţime. Din ordinul superiorului său, colonel Ioan Popescu, şeful Inspectoratului judeţean Timiş al Ministerului de Interne, în Piaţa Maria este trimis un pluton de intervenţie format din 25 miliţieni. În ajutorul acestora, colonelul Deheleanu va trimite apoi, alţi 30 miliţieni.

Când manifestaţia ia amploare, inspectorul şef Ioan Popescu suplimentează efectivele cu cinci subunităţi din cadrul brigăzilor de Securitate şi de Grăniceri.1

Ora 15:30. Protestatarilor li se adaugă numeroşi călători coborâţi din tramvaiele care fac legătura între centru şi periferie. Un grup de 70 sindicalişti, mobilizaţi de primarul Petre Moţ sub pretextul de a-i contracara pe „iredentiştii unguri“, se alătură în cea mai mare parte protestatarilor.

Ora 16:00. Este suplimentat grupul de informatori ai Securităţii care se infiltrează între manifestanţi.

Ora 17:00. Numărul manifestanţilor depăşeşte 500 persoane. Între aceştia, Lorin Fortuna şi Claudiu Iordache împreună cu familiile lor, Miodrag Milin, Gheorghe Corpaş, Cristian Bogdan, Marius Mioc, Ladislau Cismarik, un grup de români baptişti împreună cu pastorul lor, Petre Dugulescu.

Radu Bălan cere întărirea dispozitivului de pază de la sediul CJPCR cu luptători din Gărzile Patriotice.

Ora 17:15. Pastorul Tökes apare la geamul locuinţei sale şi îndeamnă mulţimea să se retragă, să nu-şi pericliteze viaţa pentru el.2 Oamenii nu-l ascultă bănuind că face această declaraţie sub ameninţarea securiştilor.

Hora Unirii

Ora 17:30. Manifestanţii din preajma casei parohiale se mută în Piaţa Maria. Poetul Ion Monoran trage pantograful unui tramvai şi îl opreşte. Majoritatea călătorilor se alătură manifestanţilor. Agitaţia din Piaţă ajunge la cote fără precedent. Unii trag de pantografele următoarelor tramvaie, alţii se urcă pe tampoane şi îndeamnă oamenii să rămână în Piaţă. Se aruncă cu sticle în miliţieni.

Ora 18:00. Însoţit de Nicolae Mihalache (trimis la Timişoara de către Emil Bobu), primul secretar al Judeţenei PCR, Radu Bălan, inspectează zona şi decide să infiltreze cât mai mulţi activişti de partid între manifestanţi.

Ora 18:30. Nemulţumirile oamenilor faţă de viaţa mizeră în care trăiesc se transformă în manifestări de revoltă împotriva autorităţilor şi a regimului politic odată cu alăturarea altor sute de persoane care nu au legătură cu motivul protestului iniţial. Manifestanţii scandează Libertate! Libertate! Se strigă Jos Ceauşescu!, România liberă!, Dreptate!, Români, veniţi cu noi! Se cere insistent: Vrem pâine!,

1 Gino Rado, Represiunea la Timişoara, 16-22 decembrie 1989, în Caietele Revoluţiei editate de Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, nr. 6 (19), din 2008, p. 58. 2 Miodrag Milin, Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara, Ed. Facla, Timişoara, 1990, p. 53.

13

Vrem căldură!, Fără violenţă! Îndemnul Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara! este primit cu aplauze. Se cântă Hora Unirii.1

Jos cu realesul!

Ora 19:00. Un pluton de intervenţie al Miliţiei (80 cadre şi soldaţi) atacă manifestanţii. Lovită şi rănită, Silvia Clipa, 41 ani, muncitoare, este reţinută şi depusă în arestul Miliţiei.2 Demonstranţii nu cedează şi sunt din ce în ce mai mulţi: 1000, poate chiar 2000. Din Piaţa Maria, manifestanţii, împinşi de o subunitate de scutieri dotată cu un ARO blindat, se retrag în Piaţa Ştefan Furtună (Küttl), alţii pe Podul Traian.

Ora 19:30. Încep să fie sparte vitrinele unor magazine. Din vitrina librăriei din Piaţa Ştefan Furtună, plină cu volumele omagiale şi operele lui Ceauşescu, cărţile sunt aruncate în stradă, rupte şi arse. Se formează coloane care pornesc spre centrul oraşului.

Ora 19:45. O coloană de demonstranţi care scandează lozinci anticeauşiste ajunge la căminele studenţeşti. Aici găsesc uşile de acces în clădiri încuiate cu lacăte şi păzite de miliţieni, securişti şi profesori. Studenţii nu se lasă intimidaţi şi sar de la etaj alăturându-se manifestanţilor.

Coloanelor li se alătură mii de timişoreni. Sunt peste 5.000.3 Se scandează Libertate! Jos Ceauşescu! Jos cu realesul! Nu vă fie teamă! Se aruncă cu pietre şi sticle. Se rup panourile cu lozinci de preamărire a PCR şi a conducătorului său. Circulaţia tramvaielor şi a maşinilor este întreruptă.

Când manifestanţii încearcă să pătrundă în sediul Comitetului judeţean al PCR, forţele de ordine ripostează. Radu Bălan, prim-secretar al Comitetului, cere ajutor Diviziei 18 Mecanizate din subordinea Ministerului Apărării Naţionale (MApN). Ora 20:45. Demonstranţii din preajma Catedralei Ortodoxe cer preotului de serviciu să deschidă porţile bisericii şi să permită tragerea clopotelor. Nu primesc nici un răspuns.4

Ora 20:50. Căţăraţi unii pe umerii celorlalţi, demonstranţii înlătură stemele PCR şi RSR de pe frontispiciul sediului Comitetului judeţean de partid şi steagurile cu steme comuniste de la intrarea în clădire.

Implicarea Armatei Ora 21:30. Urmare a ordinului primit de la ministrul Apărării Naţionale,

general Vasile Milea, colonelul Constantin Zeca aflat la Comanda Diviziei 18

1 Claudiu Iordache, Şapte zile care au schimbat România!, Timişoara ’89, în Caietele Revoluţiei, nr. 6 (19) din 2008, p. 54. 2 Silvia Clipa va fi transferată în cursul nopţii la penitenciar şi reţinută ilegal până în 20 decembrie 1989. 3 Adrian Kali, Virgil Hosu, Timişoara ’89, 6 zile de asediu, Editura Saol Timişoara, 2009, p. 59. 4 Claudiu Iordache, op. cit., p. 55.

14

Mecanizate Timişoara trimite cinci patrule a câte 10 militari din subordinea MApN în sprijinul trupelor Ministerului de Interne. Le urmează alte zece patrule din cadrul aceleiaşi Divizii Mecanizate.1 Ora 22:00. Ies în stradă nouă patrule a câte 10 militari trimise de colonelul Constantin Rotariu, comandantul Diviziei de Apărare Antiaeriană.2 Efectivele MApN mobilizate din ordinul ministrului Vasile Milea ajung la 240 soldaţi, plus numeroşi ofiţeri şi sub 3ofiţeri.

Ora 22:10. În faţa Întreprinderii Banatul, 150 persoane cântă Deşteaptă–te române!

Intervenţii în forţă Ora 22:30. Prin dispoziţia ministrului de Interne, Tudor Postelnicu, intră în

vigoare starea de alertă a efectivelor din Miliţie şi Securitate, reglementată prin Ordinul nr. 2030/1972.4 Grupa de comandă de la Inspectoratul judeţean al Ministerului de Interne, constituită din inspectorul şef, colonel Ioan Popescu; şeful Miliţiei judeţene, colonel Ion Deheleanu, şi şeful Securităţii judeţului Timiş, colonel Traian Sima, ordonă împrăştierea prin forţă a demonstranţilor. Plutoanele de intervenţie ale Miliţiei şi trupele de Securitate lovesc fără cruţare.

La sediul Miliţiei sunt aduse primele 14 persoane reţinute. Ilie Matei, secretar al CC al PCR, reproşează inspectorului şef Ioan Popescu că

nu a luat măsuri corespunzătoare în Piaţa Maria. Primul secretar al Comitetului judeţean de partid, Radu Bălan, cere suplimentarea forţelor de intervenţie la podul din Parcul Central. Sunt trimise noi forţe de intervenţie şi o maşină de pompieri din care se lansează jeturi de apă asupra demonstranţilor. Ora 23:00. Au loc confruntări în zona Comitetului judeţean de partid unde sunt loviţi, imobilizaţi şi reţinuţi mai mulţi demonstranţi.

Sunt arestaţi Ioan Abălaşei, 54 ani, Delia Briscan, 28 ani, Nicolae Dan, 24 ani, Costică Fornăzier, 50 ani, Ioan Maier, 49 ani, Silviu Manea, 18 ani, Marinel Trif, 19 ani. În Piaţa Operei sunt reţinuţi Gheorghe Amurăriţei, 19 ani, Iustin Ardeleanu, 22 ani, minorul Florin Cazacu (14 ani), Petru Crista (23 ani), Florian Drâmbău, 33 ani, Ilie Filip, 32 ani, Liviu Horosincu, 23 ani, Marton Hainal, 20 ani, Miklos Molnar, 29 ani, Sorin Opruţă, 25 ani, Ioan Slinc, 54 ani, Aurelian Tătar, 16 ani.

Ora 23:10. La Podul Traian demonstranţii atacă maşina de pompieri, îi smulg aruncătoarele de apă şi le aruncă în Bega. Aflat în zonă, Simion Cherlea, 55 ani, tehnician, este rănit prin lovire în torace.

1 Gino Rado, op.cit., p. 58. 2 Gino Radu, op.cit., p. 58. 3 Dinamica efectivelor MApN implicate în represiune, în Caietele Revoluţiei nr. 6 (19) din 2008, p. 49. 4 Declaraţia generalului Grigorie Ghiţă, comandantul Trupelor de Securitate, audiat de Comisia senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989.

15

Ora 23:15. Colonelul Ioan Popescu raportează ministrului Tudor Postelnicu că

au fost reţinute 40 persoane din care 16 se află în arestul Miliţiei iar ofiţerii de Securitate au reuşit identificarea a 75 persoane din rândul demonstranţilor.

Ora 23:30. Militari din unităţile de grăniceri, transferate nu cu mult timp în urmă de la MApN la MI, poartă uniforme kaki cu petliţe albastre şi operează reţineri masive, împreună cu noii lor colegi din Miliţie şi Securitate.

În Piaţa Maria, între cele 38 persoane reţinute în cursul nopţii, sunt 5 femei, un minor şi 32 bărbaţi.1 Alţi 12 bărbaţi sunt arestaţi în cartierul Dacia – Circumvaluţiunii.2 Tot aici vor fi reţinuţi Lucian (26 ani) şi Daniela Vinesar (22 ani), alte 6 tinere femei: Eugenia Enculescu (22 ani), Andreea Nicola (28 ani), Codruţa Regep (20 ani), Mirela Ruşu (18 ani), Hermine Ruman (21 ani), Mirela Valto (20 ani), precum şi minora Viorica Popovici (15 ani).3

Ora 23:50. O coloană de 200 persoane de la Întreprinderea de aparate electrice de măsură (AEM) se îndreaptă spre centrul oraşului. Trupele de intervenţie sunt suplimentate cu două plutoane sosite de la Arad.

Maşini Dacia şi ARO patrulează prin oraş şi opresc în dreptul unor grupuri mai puţin numeroase sau chier al unor persoane izolate aflate întâmplător pe stradă. Din maşini coboară indivizi în haine civile înarmaţi cu bastoane de cauciuc şi pari de lemn. Lovesc demonstranţii şi îi silesc să urce în maşini, inclusiv pe cei răniţi, bătându-i în continuare cu pumnii şi picioarele.

În arestul Miliţiei judeţene reţinuţii sunt obligaţi să treacă printr-un culoar de miliţieni care îi lovesc cu bâte. Printre protestatarii reţinuţi este şi Marius Mioc, 21 ani.4 În cursul nopţii arestaţii, fără să fi fost în prealabil anchetaţi, sunt transferaţi la penitenciarul oraşului.5

Şeful Securităţii Timiş, Traian Sima, împreună cu adjunctul său, Radu Tinu, împart perimetrul oraşului în 40 sectoare în care 80 securişti primesc ordin să se infiltreze între manifestanţi.

1 În evidenţele Parchetului General şi ale Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului aceştia sunt înregistraţi ca arestaţi în 17 decembrie 1989. Lista acestora este reprodusă la p. 56 din acest volum. 2 Au fost reţinuţi ilegal, până în 20 decembrie 1989, Moisă Baciu (39 ani), Vasile Busta (30 ani), Alexandru Crancu (32 ani), Alexandru Corneliu Cuţară (41 ani), Daniel Danciu (22 ani), minorul Florian Dune (17 ani), George Istrate (24 ani), Ioan Moţa (20 ani), Mihai Naggy (41 ani), Horaţiu Orfescu (35 ani), Radu Pârvu (27 ani), Remus Stir (39 ani). 3 Cf. Adrian Kali, Virgil Hosu, op.cit., p.61 şi evidenţelor Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. 4 Marius Mioc va rămâne arestat până în 22 decembrie. El va publica în 2002 Revoluţia fără mistere, o carte bazată pe mărturii şi documente. 5 Fotografii aflate în arhiva Memorialului Revoluţiei din Timişoara înfăţişează intervenţia scutierilor în Piaţa Maria şi grupurile de arestaţi scoşi a doua zi în curtea penitenciarului împrejmuită cu sârmă ghimpată.

16

Represiune armată

17 decembrie

Împrăştierea manifestanţilor Ora 00:30. În centrul oraşului, confruntările dintre cele două tabere continuă

şi după miezul nopţii. Grupuri masive sosite dinspre Piaţa Maria, Piaţa 700 şi Calea Buziaşului se îndreaptă spre Comitetul judeţean al PCR. Sunt peste 1.000 de oameni.

Ora 00:35. Din ordinul colonelului Ion Bunoaica în zonă este trimis un pluton de miliţieni cu câini.

Ora 00:45. Forţele de represiune de sub comanda colonelului de Miliţie Ion Deheleanu intervin cu violenţă împotriva celor care demonstrează în faţa Comitetului judeţean de partid. Colonelul Deheleanu raportează la Inspectoratul MI că acţiunea acestora a fost „anihilată”.1

Părăsind centrul oraşului, grupuri de demonstranţi se îndreaptă spre diferite cartiere încercând să convingă populaţia să participe la revoltă: Români, veniţi cu noi! Coborâţi! Nu fiţi laşi! Jos Ceauşescu!

Ora 01:00. Spre surprinderea timişorenilor alimentarea cu apă a locuinţelor nu a mai fost oprită ca de obicei. Chiar şi caloriferele, îngheţate în fiecare noapte, sunt acum fierbinţi.

Ora 01:15. Colonelul de Securitate Traian Sima cere conducerii penitenciarului să pregătească celulele pentru 20 manifestanţi reţinuţi de trupele sale. Raportează generalului Iulian Vlad, şeful Departamentului Securităţii Statului, „situaţia din zonă”.2 Ora 02:00. Oraşul intră în curăţenie mare. Străzile sunt măturate. Se înlocuiesc vitrinele sparte. Se reaşează pancartele şi lozincile pro-PCR şi pro-Ceauşescu dislocate de manifestanţi în ziua precedentă.

Evacuarea pastorului Ora 03:00. Ilie Matei, trimisul Comitetului Politic Executiv (CPEx) al

Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR) coordonează acţiunea de evacuare a pastorului Laszlo Tökes. Participă colonelul Ion Deheleanu (de la Miliţie), maiorul Radu Tinu (de la Securitate), Ion Cumpănaşu, şef al Departamentului Cultelor din Guvern, precum şi preşedintele Tribunalului Judeţean Timiş. 1 Notă internă a Inspectoratului judeţean al MI privind acţiunile desfăşurate în noaptea de 16/17 decembrie 1989, depusă ca probă în acuzare în dosarul Curţii Supreme de Justiţie – Secţia militară, privind „Lotul Timişoara”. 2 Notă internă privind activitatea Brigăzii de Securitate Timişoara, aflată în acelaşi dosar.

17

Ora 04:00. Pastorul Tökes şi familia sa sunt îmbarcaţi într-o maşină şi transportaţi sub escortă la Mineu, în judeţul Sălaj.1

În zona Clinicilor Noi şi a Spitalului Louis Ţurcanu sunt arestaţi Francisc Erdei, 22 ani; Teodora Dorzi, 18 ani; Gabriela Pârvan, 22 ani; Dumitru Sandu, 21 ani; respectiv Costel Balint, 36 ani; Victor Burghelea, 55 ani; Florin Crăciun, 37 ani; Nicolae Drăgoi, 32 ani ş.a.

Ştefan Dorin Bartha, 22 ani; Aurel Didă, 31 ani; minorul Codruţ Manuel Meilă, 15 ani; Vasile Moldovan, 27 ani; Lucian Petiţean, 21 ani; Cristiana Urian, 20 ani; Dumitru Sorin Urian, 21 ani; Florea Vasile, 30 ani sunt imobilizaţi şi reţinuţi în cartierul Dacia. Au loc arestări şi în zona Pieţei Iosefini.

Ora 05:00. Patrulele militare sunt retrase în cazărmi. La ordinul lui Ceauşescu, transmis prin ministrul Milea, se pregăteşte o mare defilare militară pe străzile Timişoarei.

Desant de şefi Ora 06:30. De la Bucureşti sosesc la Timişoara, cu un tren special, mai mulţi

şefi din Departamentul Securităţii Statului (DSS): generalul Emil Macri – şeful Direcţiei de Contrainformaţii Economice, colonelul Filip Teodorescu – adjunct al şefului Direcţiei de Contraspionaj, locotenent colonel Gabriel Anastasiu – locţiitor al şefului Direcţiei I Informaţii Interne, locotenent colonel Dan Nicolici, şeful Centrului de Informaţii şi Documentare, secondaţi de alţi zece ofiţeri superiori, mobilizaţi din ordinul şefului DSS, general Iulian Vlad. Ora 07:00. Soseşte, cu alt tren, grupul de reprezentanţi ai Ministerului de Interne condus de generalul Velicu Mihale – adjunct al şefului Inspectoratului General al Miliţiei (IGM): colonel Nicolae Ghircoiaş – şeful Institutului de Criminalistică al IGM, colonel Roşoiu – şeful Direcţiei Judiciare, colonel Onţanu – locţiitor al şefului Direcţiei Cercetări Penale şi alţi trei colonei.

Ora 09:00. Din Bucureşti, procurorul general Nicolae Popovici dispune emiterea mandatelor de arestare a demonstranţilor reţinuţi, dintre care 180 minori, majoritatea sub 14 ani. În Timişoara, Procuratura Generală este reprezentată de adjunctul procurorului general, procuror militar Gheorghe Diaconescu, 2 însoţit de patru procurori civili.

Ora 09:05. O grupă operativă, a Marelui Stat Major al Armatei, condusă de coloneii Dumitru Ionescu şi Teodor Ardelean, soseşte la Timişoara însoţită de ofiţeri

1 Geza Arpad va declara că pastorul a fost lovit şi forţat să urce în maşină, apropiaţii săi au fost agresaţi iar unii au fost arestaţi, Caietele Revoluţiei, nr. 3/2006, p.44. 2 Generalul V. A. Stănculescu declara (într-un interviu transmis, prin televiziune, în 2008), că procurorul militar, colonel Gheorghe Diaconescu, a girat „peste 800 ordine de arestare fără nici o logică“. Tot el va da ordinul ca victimele decedate să nu fie autopsiate. Cu toate acestea, Gheorghe Diaconescu va fi avansat de Ion Iliescu de la gradul de colonel la gradul de general-maior prin Decretul nr. 30 din 30 decembrie 1989. Va pleca din procuratură, cumplită ironie, pe un post de consilier la Departamentul pentru apărarea drepturilor omului din MApN. Ulterior, în calitate de avocat, îşi va însoţi clienţii la audieri, la Departamentul Naţional Anticorupţie (DNA).

18

din Consiliul Politic Superior al Armatei. Sunt prezenţi, de asemenea, delegaţii Inspectoratului Muzicilor Militare.

Ora 09:30. Fiind duminică, numeroşi timişoreni vin spre centrul oraşului pentru a afla mai multe informaţii despre evenimentele serii precedente. În câteva magazine se lucrează la înlocuirea geamurilor sparte. Oamenii discută despre cei arestaţi.

Demonstraţie de forţă

Ora 10:30. Începe defilarea în oraş a patru unităţi militare – 01185, 01115, 01008, 01942 – fiecare cu un traseu distinct mergând din Calea Şagului – Piaţa Maria – Catedrala Ortodoxă; Calea Girocului – Poşta Mare; Piaţa Bălcescu – Hotel Continental; Comitetul judeţean de partid – Poşta Mare. Militarii poartă drapele de luptă şi pistoale – mitralieră (fără muniţie). Una din coloane este precedată de o fanfară militară. Melodia, mult prea veselă faţă de atmosfera încărcată de nelinişte care domneşte în oraş, stârneşte indignarea civililor, care îi huiduie pe militari şi le adresează injurii. Deşi Armata împânzeşte practic tot oraşul şi, în mare măsură, tocmai ca urmare a unei asemenea defilări provocatoare, timişorenii incitaţi se regrupează din nou în faţa Judeţenei de partid, de data aceasta la lumina zilei. Se strigă Jos Ceauşescu! Jos comunismul! Nu vă fie frică, Ceauşescu pică! Ora 11:00. 220 de cadre din Miliţie şi Securitate sunt înarmate cu pistoale mitralieră. Două plutoane de la Securitate şi trei de la Grăniceri înconjoară sediul Comitetului judeţean de partid.1 Ora 11:30. Generalul Emil Macri, şeful Direcţiei de Contrainformaţii din Departamentul Securităţii Statului se află în sediul Comandamentului Diviziei 18 Mecanizate.2 Ordonă ofiţerilor de contrainformaţii („ceişti“) ca, la cea mai mică ezitare a militarilor de a trage împotriva demonstranţilor, să-i împuşte pe cei care nu trag.3 Ora 12:00. Pe străzi şi în pieţe s-au strâns peste 4.000 manifestanţi care scandează Libertate! Nu vă fie frică! Acum ori niciodată! Miliţienii şi securiştii îi bruschează. Sunt împrăştiaţi cu jeturi de apă şi gaze lacrimogene. Unele grupuri violente sparg vitrinele magazinelor cu răngi şi bâte, aruncă sticle incendiare.4 1 Gino Rado, op. cit., p. 60. 2 Registrul de operaţii al Diviziei 18 Mecanizate Timişoara. 3 Declaraţiile ofiţerilor de contrainformaţii audiaţi în cadrul procesului „Lotul Timişoara“, judecat de Curtea Supremă de Justiţie (dosar nr.6/1990) şi Interviu cu generalul-magistrat Cornel Bădoiu, preşedintele completului de judecată, Caietele Revoluţiei nr. 6 (19), p. 99. 4 Ipoteza vehiculată de unii autori şi de moderatori TV că aceste grupuri violente au fost conduse sau organizate, cu scop provocator, de către agenţi străini nu s-a confirmat nici cel puţin într-un singur caz. În pofida numărului mare de martori audiaţi de autorităţile ceauşiste şi a identificării certe a celor arestaţi, ipoteza este susţinută şi astăzi fără a se explica de ce Securitatea şi Miliţia nu au reţinut niciun astfel de „agent străin” provocator.

19

Ora 12:30. Pentru a opri coloana de manifestanţi care se îndreaptă spre sediul Comitetului judeţean al PCR, Radu Bălan solicită blocarea de către Armată a străzilor de acces. Generalul Milea ordonă Diviziei 18 Mecanizate să intervină. Sunt trimise subunităţi de la UM 0197, 01125 şi 01115 la Podul Michelangelo. De la UM 01115, 01103 şi 0185 pleacă patrule spre stadionul 1 Mai, străzile Avrig şi Cluj, complexul studenţesc.

Bucureşti În 17 decembrie, sunt încă puţini bucureşteni care pot răspunde afirmativ la întrebarea „Ai auzit de Timişoara?“ Se ştie însă că, în jurul României, se petrec schimbări uluitoare.

Atmosferă apăsătoare. Doar cu trei săptămâni în urmă Capitala trăise sub presiunea oribilelor telegrame de felicitare (inclusiv din partea MApN) şi a cuvântărilor linguşitoare de la Congresul al XIV-lea (între care şi aceea a ministrului Vasile Milea).

Sediul CC al PCR

În clădirea CC al PCR, convocările, primirile, ordinele de lichidare a situaţiei de la Timişoara se ţin lanţ.

Ora 10:00. Şedinţa Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR. Nicolae Ceauşescu anunţă că pastorul Lászlo Tökes a fost evacuat şi dispune măsuri pentru lichidarea urgentă a situaţiei de la Timişoara.

Stat major de criză

Ora 12:05. Nicolae Ceauşescu, Comandant suprem al Forţelor Armate, ordonă generalului Milea, ministrul Apărării Naţionale ca, împreună cu Ministerul de Interne şi Departamentul Securităţii Statului să constituie un stat major de criză care să se deplaseze urgent la Timişoara.

Ora 12:20. La ministrul Apărării Naţionale, general Vasile Milea, sunt convocaţi cei trei adjuncţi ai săi – generalii Ştefan Guşă, Victor Athanasie Stănculescu, Ilie Ceauşescu şi locţiitorii şefului Marelui Stat Major (MStM). Ministrul, destul de agitat, spune: „Uite, s-a complicat situaţia, au început din nou demonstraţii la Timişoara, trebuie să plece de la noi un general acolo, un adjunct de ministru, şi m-am gândit să plece şeful MStM, generalul Guşă“. Precizează că va merge cineva şi de la Ministerul de Interne. Grupul va fi condus de şeful Secţiei Militare a CC al PCR, generalul (r) Ion Coman. „Când se discuta că Guşă nu prea are experienţă în probleme de astea, generalul Stănculescu zice: «Tovarăşe ministru, eu, când a fost în 1956, mă aflam la Timişoara (...), eu am organizat acolo nişte activităţi (...) şi am potolit într-o zi, am liniştit, am lichidat». Şi Milea (...) zice: «Păi, Victore, du-te şi tu, domnule! » Stănculescu se conformează (...)“.1

1 Declaraţia generalului Ilie Ceauşescu la audierea sa de către prima Comisie senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989.

20

Ora 13:00. Nicolae Ceauşescu dispune convocarea şedinţei Comitetului Politic Executiv (CPEx) al CC al PCR.

Ora 13:05. În şedinţa Biroului Consiliului de Conducere al MApN, Ilie Ceauşescu susţine că tot ce s-a întâmplat la Timişoara a fost iniţiat şi organizat cu sprijin „din Ungaria şi din alte ţări, inclusiv din URSS“.

Generalul Milea ordonă

Ora 13:30. Ministrul Apărării Naţionale, general Vasile Milea, transmite prin telefon comandantului Diviziei 18 Mecanizate: „Situaţia la Timişoara s-a agravat. Ordin să intervină armata. Armata intră în alarmă de luptă. S-a decretat starea de necesitate“.1

Ora 14:00. Cordoane de militari fac de pază la sediile autorităţilor locale din Timişoara. Pompierii împroaşcă cu jeturi de apă demonstranţii. Trei maşini de pompieri sunt incendiate. Ora 14:15. Ordinul de alarmă parţială de luptă emis de generalul Milea (sub indicativul Radu cel Frumos) este transmis Regimentului 90 Mecanizate şi celorlalte unităţi militare din judeţul Timiş. Ora 14:25. La ordinul primit direct de la ministrul Vasile Milea, comandantul UM 01115 Giroc scoate în stradă opt tancuri de instrucţie, dar şi două tancuri de luptă, cu muniţie. Coloana, comandată de maiorul Dorel Ghinea, este oprită la Podul Decebal de către căpitanul Ioan Lăzăroiu cu ordin de la superiorii din Divizia 18 Mecanizate ca patru tancuri să blocheze strada şi accesul demonstranţilor spre sediul Comitetului judeţean de partid, iar celelalte să-şi continue drumul spre Piaţa Libertăţii. Mulţimea încearcă să împiedice deplasarea tancurilor. Câţiva le lovesc cu răngi, aruncă sticle incendiare. Maiorul Ghinea ordonă retragerea spre Podul Decebal. Se trag focuri de avertisment. Un tanc este incendiat. Ora 14:55. Ordinul de alarmă de luptă parţială este transmis UM 01233 Buziaş şi 01380 Arad. Efective aparţinând acestor unităţi sunt deplasate la Timişoara.

Sediul PCR abandonat Ora 15:00. Manifestanţii asaltează sediul Comitetului judeţean Timiş al PCR (CJPCR) şi al organizaţiei municipale de partid. Incendiază un camion militar şi intră în sediul Judeţenei fără ca trupele să opună rezistenţă. Cei intraţi în clădire aruncă pe ferestre tablourile dictatorului, steagurile partidului, tablourile şi cărţile lui Ceauşescu şi alte materiale de propagandă. Un tânăr rupe stema de pe drapelul tricolor arborat în faţa Judeţenei PCR şi flutură drapelul găurit.2 Activiştii de partid o iau la fugă abandonându-şi locul de muncă. Ilie Matei, secretar al CC al PCR, trimis special de 1 Ordin nelegal. Starea de necesitate a fost decretată verbal de Nicolae Ceauşescu. Actul oficial, rspectiv Decretul prezidenţial de instituire a stării de necesitate în judeţul Timiş va fi emis abia în 20 decembrie, fără a fi publicat în Buletinul Oficial. (Va fi publicat doar în ziarul „Scânteia“ din 21 decembrie 1989). 2 Drapelul cu stema decupată va deveni simbolul Revoluţiei Române.

21

Ceauşescu, având în vedere şi calitatea sa de fost prim-secretar al CJPCR Timiş, fuge şi el, sărind pe fereastră. Ora 15:20. Două elicoptere militare survolează oraşul supraveghind mişcările demonstranţilor. Ora 15:30. Cei peste 1.500 de militari cu tancuri şi blindate aflaţi în zona Comitetului judeţean de partid „eliberează“ sediul şi împrăştie manifestanţii. Aceştia nu cedează şi rămân în centrul oraşului. În Piaţa Operei şi în Piaţa Libertăţii se aude pentru prima oară Vrem alegeri libere! Ora 15:55. În momentul când mecanicul-conductor, lt. major Ion Bănicioiu, încearcă să iasă din tancul incendiat, este lovit în cap cu un topor. Intervin plutoanele de Securitate - Miliţie din dispozitivul de la Podul Decebal. Căpitanul Gheorghe Badea ordonă deschiderea focului.1

Ora 16:00. În baza ordinului ministrului Vasile Milea, comandanţii unităţilor ordonă, la rândul lor, înarmarea soldaţilor cu muniţie de război.

Cvintetul generalilor

Ora 16:10. De la Bucureşti soseşte, de data aceasta cu avionul, delegaţia de vârf compusă din general colonel (r) Ion Coman – secretar al CC al PCR, membru al CPEx; general maior Ştefan Guşă – prim adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi şef al Marelui Stat Major al Armatei; general locotenent Victor Athanasie Stănculescu – adjunct al ministrului şi şef al Departamentului pentru producţia de armament şi înzestarea Armatei; general locotenent Mihai Chiţac – şef al Comandamentului Arme Chimice; general locotenent Constantin Nuţă – adjunct al ministrului de Interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei.

Delegaţia se deplasează la sediul CJPCR unde funcţionează Consiliul Judeţean de Apărare format din primul secretar al Comitetului judeţean Timiş al PCR, Radu Bălan; reprezentantul Garnizoanei MApN din Timişoara, colonel Constantin Rotariu; şeful Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne, colonel Ioan Popescu; şeful Statului Major al Gărzilor Patriotice din judeţul Timiş, colonel Petre Cristea.

Constantin Nuţă preia şefia Comandamentului de intervenţie al Miliţiei şi Securităţii, reunind generalii şi coloneii „de la centru“ (Mihale, Macri, Teodorescu, Anastasiu, Ghircoiaş) şi pe cei din localitate (Sima, Tinu, Atudoroaie, Deheleanu, Corpodeanu).

Şedinţa CPEx

Bucureşti, ora 16:00. La şedinţă sunt prezenţi membrii şi membrii supleanţi ai CPEx: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Constantin Nicolae, Constantin Dăscălescu, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Radu Ion, Rădulescu Gheorghe, Totu Ioan, Andrei Ştefan, Curticeanu Silviu, .....( nume

1 Declaraţiile lt. maj. Ambrozie Zepa şi soldaţilor Gheorghe Brâncoveanu şi Iulian Tabacu, date în faţa Comisiei Guvernamentale deplasate la Timişoara în martie 1990.

22

şters).., Gere Mihai, Giosan Nicolae, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Postelnicu Tudor, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Ursu Ioan şi, în calitate de invitaţi, Vasile Bărbulescu, Radu Constantin şi Iulian Vlad.1

Nicolae Ceauşescu îi acuză pe ministrul Apărării Vasile Milea, pe şeful Securităţii Iulian Vlad şi pe ministrul de Interne Tudor Postelnicu de „trădare a intereselor ţării, a intereselor poporului“ pentru că nu au dat ordin să se tragă în manifestanţii din Timişoara: „Eu v-am spus ce aveaţi de făcut... Trebuia să trageţi! Trebuia să trageţi un foc de avertisment şi dacă nu încetau, trebuia să trageţi în ei. În primul rând trebuia să trageţi la picioare.“ Elena Ceauşescu intervine strigând: „Să fi tras în ei, să fi tras la picioare şi cei care cădeau să fie băgaţi în beci, ca să nu mai poată ieşi niciodată de acolo“.2

Nicolae Ceauşescu: „N-aţi executat ordinul dat în calitatea pe care o am de Comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru toate unităţile, atât ale Ministerului Apărării, cât şi ale Ministerului de Interne (...)“.3

Ameninţaţi cu destituirea

Direct, dar abil, încercând să dea o aparenţă de decizie colectivă şi legală, Nicolae Ceauşescu dispune: „În acest moment, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul Apărării Naţionale şi pe ministrul de Interne şi pe comandantul trupelor de Securitate. Din acest moment preiau comanda Armatei, să-mi pregătiţi Decretul. Convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem totul legal, în seara aceasta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. (...) Trebuia să-i omoare pe huligani (...).4

În faţa acuzelor Comandantului suprem, ministrul Vasile Milea recunoaşte că nu a dispus înarmarea militarilor mobilizaţi pentru împrăştierea demonstranţilor: „Sunt vinovat. Am gândit că nu va lua amploare“.5 Tudor Postelnicu supralicitează: „Raportez (...) că sunt întru totul de acord cu măsurile (ce vor fi) luate împotriva mea (...), vă mulţumesc pentru sprijinul primit (...) şi vă asigur că voi fi în continuare un

1 Textul original al stenogramei şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989 a fost considerat dispărut până la 10 ianuarie 1990, când a fost publicat în ziarul România liberă (cu excepţia p.19). Între timp, stenografa Maria Ionescu a fost căutată de procurorii militari şi în seara zilei de 4 ianuarie 1990, ora 20:10, în sediul MApN, ea a reconstituit stenograma din memorie. În textul reconstituit, din enumerarea participanţilor lipsesc: Ion Dincă, Nicolae Constantin, Miu Dobrescu, Mihai Gere, Nicolae Giosan, Cornel Pacoste, Ioan Toma şi Ion Ursu. În privinţa numelui şters din textul original, Maria Ionescu va declara că „era vorba de David Gheorghe“. Va preciza de asemenea că în textul original nu a notat intervenţia lui Silviu Curticeanu ca Armata „să tragă“, ea (stenografa) având „un sentiment de bunăvoinţă faţă de el“. 2 -3 - 4 Citate din stenograma oficială a şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989. 5 În textul stenogramei reconstituite de Maria Ionescu, răspunsul generalului Milea apare total diferit: „Am căutat în toate regulamentele militare şi nu am găsit nicăieri precizat că armata trebuie să tragă în popor“. Alte surse au indicat că replica i-a aparţinut lui Tudor Postelnicu. (Între textul original şi cel reconstituit există şi alte diferenţe notabile).

23

ostaş credincios al partidului (...) indiferent că voi rămâne în funcţia pe care o am, sau nu“.

Ceauşescu simulează demisia

Furios că o parte din vorbitori (Gh. Rădulescu, C. Dăscălescu, M. Mănescu, Gh. Oprea) propune amânarea măsurii de destituire a miniştrilor Vasile Milea, de la Apărare, şi Tudor Postelnicu, de la Interne, până după „rezolvarea situaţiei“ de la Timişoara, Ceauşescu izbucneşte:1

„Deci nu sunteţi de acord cu măsura propusă?! Atunci (trântind hârtiile din faţa sa şi ridicându-se de pe scaun), alegeţi-vă alt secretar general! (Se îndreaptă spre uşă). Silviu Curticeanu îl urmează, ajungându-l, spunîndu-i: Nu aşa, tovarăşe secretar general. Eu niciodată n-am să vă părăsesc, voi rămâne totdeauna lângă dumneavoastră. Intervine şi Constantin Dăscălescu, spunând: Nu se poate, tovarăşe secretar general, noi nu asta am vrut. Nu se poate! În acest moment se ridică de pe scaun aproape întreg Comitetul Politic Executiv, creându-se un moment de derută. Ana Mureşan plânge. Elena Ceauşescu se duce spre el, convingându-l să revină pe scaunul său. Dumitru Popescu: Eu nu înţeleg această reacţie, întrucât aici s-a exprimat o simplă părere. Emil Bobu: Vă rugăm să nu vă supăraţi, tovarăşe secretar general. Gheorghe Rădulescu: Eu nu am făcut propunerea aceasta ca să ajungem la o asemenea situaţie. A fost o simplă părere. Nicolae Ceauşescu: Bine, atunci eu voi pleca mâine în Iran şi vom relua această problemă după ce se vor termina evenimentele de la Timişoara. Acum, pe cine lăsăm să se ocupe de aceste probleme. Se vor ocupa tovarăşa Ceauşescu împreună cu Manea Mănescu“.2

Toţi tovarăşii sunt de acord

Şedinţa continuă. Ceauşescu invocă necesitatea „apărării independenţei patriei şi a

socialismului“ şi anunţă că a dat „indicaţia să se întrerupă orice activitate de turism (…..) pentru că toţi turiştii s-au transformat în agenţi de spionaj. De asemenea, să se întrerupă şi micul trafic de frontieră imediat“. Ordonă ca în toate judeţele să se declare stare de alarmă.

Referindu-se la „tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Germania, Cehoslovacia şi în Bulgaria acum, şi în trecut în Polonia şi Ungaria, Ceauşescu subliniază: „sunt lucruri organizate de Uniunea Sovietică cu sprijinul american şi al Occidentului (…), lovituri de stat organizate şi cu sprijinul plevei societăţii“. În ţară trebuie „să se ia toate măsurile faţă de orice încercare (…). Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război“.

Şedinţa CPEx se încheie în consens: „Toţi tovarăşii se angajează că vor acţiona“ conform ordinelor Comandantului suprem. 1 Citatul următor face parte din stenograma reconstituită a şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989. 2 Pasajul citat din stenograma reconstituită dezleagă enigma dispariţei p.19 din original. Sustragerea a urmărit să ascundă laşitatea şi slugărnicia de care membrii CPEx au dat dovadă atunci cînd ar fi putut pune capăt vărsării de sânge înlăturându-l pe dictator de la conducere.

24

Timişoara

Citadela Puterii. Încă din 16 decembrie sediul Comitetului Judeţean de partid (CJPCR) a fost în centrul atenţiei timişorenilor: demonstranţi, autorităţi, forţe militare. În jurul acestui sediu (Casa Albă, cum era îndeobşte numit prin ţară), s-au concentrat forţele de ordine şi represiune ale Ministerului de Interne. Aici au venit manifestanţii cu petiţii, dar şi cu revendicări radicale. Au scandat lozinci anti – Ceauşescu, au încercat să pătrundă în sediu şi au înlăturat stemele PCR şi RSR de pe frontispiciu. De aici a cerut primul secretar Radu Bălan ajutorul Diviziei 18 Mecanizate pentru apărarea sediului şi blocarea căilor de acces spre CJPCR. Aici va funcţiona Consiliul Judeţean de Apărare şi tot aici vor lucra trimişii CC al PCR şi al MApN constituiţi în Comitetul politico – militar de coordonare a represiunii.

Ucişi în Piaţa Libertăţii Ora 16:00. În Piaţa Libertăţii câteva sute de timişoreni scandează Libertate! Jos dictatorul! Soldaţilor din unităţile MApN li se distribuie muniţie de război.

Ora 16:30. Au loc ciocniri între demonstranţi şi Armată în faţa Comandamentului Diviziei 18 Mecanizate. Câţiva manifestanţi incendiază un automobil aparţinând colonelului Nicolae Predonescu, deşi au în faţă subunităţile de intervenţie şi un ARO blindat.

Împinse de tancuri şi transportoare dinspre sediul Comitetului judeţean de partid, alte sute de demonstranţi se alătură celor deja prezenţi în Piaţa Libertăţii.

Grupuri violente incendiază chioşcul de ziare şi aruncă cu sticle incendiare spre clădirea Comandamentului Diviziei şi a Comenduirii Garnizoanei MApN. Gărzile militare deschid foc de avertisment. Le vin în ajutor câteva camioane cu soldaţi.

Ora 17:00. Căpitanul de contrainformaţii Vasile Joiţoiu trage direct în demonstranţi cu o armă automată.1 Lepa Bărbat (contabilă, 43 ani) este ciuruită de patru gloanţe ţintite în cap, în torace, în membrele inferioare, iar Vasile Bărbat, soţul ei, este grav rănit.2 La scurtă vreme, când Antonela Ungureanu şi logodnicul său, Miroslav Todorov, se apropie de Piaţa Libertăţii, se aud din nou împuşcături. Miroslav Todorov (muncitor, 25 ani) cade, lovit de glonţ.3 Lângă monumentul

1 După victoria Revoluţei, maiorul Vasile Joiţoiu va fugi din ţară. Va fi judecat şi condamnat în lipsă la 18 ani închisoare pentru omor deosebit de grav şi tentativă de omor. 2 Vasile Bărbat va relata ulterior (vezi Marius Mioc, Revoluţia de la Timişoara şi falsificatorii istoriei revoluţiei, Ed. Sedona, Timişoara, 1999, p. 33) că se afla pe trotuar împreună cu soţia şi fiica lor în vârstă de 12 ani, când, din direcţia restaurantului militar de pe str. Alba Iulia, s-a tras asupra lor: „Soţia a fost omorâtă de două gloanţe trase în cap şi în piept, eu am fost nimerit în abdomen, iar fiica, rănită uşor la mână“. În timp ce Vasile Bărbat se va afla internat în spital, trupul neînsufleţit al soţiei va fi incinerat la crematoriul Cenuşa din Bucureşti. 3 Adus la Spitalul Militar Timişoara, Miroslav Todorov sângerează în faţa intrării. Din ordin superior porţile Spitalului Militar sunt închise pentru răniţii civili. Hemoragia îi va fi fatală

25

Sfântului Nepomuk este împuşcat mortal Ştefan Pisek (şofer, 54 ani).1 Este recunoscut de Alexandru Kos.

Ora 17:15. Militarii masaţi în faţa Casei Armatei trag asupra demonstranţilor. Li se alătură militari din subordinea MI, solicitaţi „de urgenţă” de generalul Velicu Mihale. Demonstranţii Viorel Paşca (20 ani, student) şi Dragoş Cârstea (19 ani, muncitor) sunt împuşcaţi în abdomen. Sunt de asemenea răniţi prin împuşcare Mihai Honig (24 ani, muncitor), elevul Câmpean Cristinel (14 ani), Gheorghe Oprean (38 ani, paznic), studentele Adriana Pistriceanu (18 ani) şi Dumitra Drugă (20 ani), Ioan Belezniuc (25 ani) şi Ioan Molnar (50 ani), muncitori. Soldatul Adrian Zaharia (20 ani) din detaşamentul UM 01125 Timişoara, care bloca accesul civililor dinspre str. Dimitrie Cantemir, este împuşcat în torace.

Ora 17:30. Ioan Paşca (37 ani), Dan Pantea, 22 ani, strungar, Marius Sabin Miron, 27 ani, asistent medical şi soldatul Florin Nicoară, 21 ani, sunt împuşcaţi de militari şi ofiţeri în civil, în faţa Comenduirii Garnizoanei MApN. Gloanţe trase de pe un transportor blindat şi de pe o clădire din Piaţă îi rănesc pe Valentin Brândaş, 31 ani, şi Robert Kun, 15 ani, elev. Cezar Buzamar, 26 ani, lăcătuş, este împuşcat în torace.2

În cursul serii, în Piaţa Libertăţii vor mai fi răniţi prin împuşcare Cristian Gavrilă, muncitor, şi Traian Orban (46 ani), medic veterinar.3

Sunt operate reţineri, în special de către militarii din Garnizoana MApN. Arestaţii Ioan Abrihan, 31 ani, elevul Florin Aga, 17 ani, pensionara Elena Albina, 61 ani, Dumitru Marius Cadar, 24 ani, Monica Cernat, 20 ani, Gavrilă Curcă, 24 ani, Liviu Dicu, 33 ani, Tiberiu Feru, 32 ani şi Lia Feru, 30 ani, Cornel Focht, 35 ani, Virgil Sabin Mărgan, 22 ani, Gheorghe Petrea, 21 ani, Daniel Petromăneanţ, 24 ani, Dumitru Popescu, 43 ani, Daniel Rad, 18 ani, Costache Radu, 32 ani, Mihai Rânceanu, 33 ani, Mircea Rusu, 29 ani, Norbert Smolinski, 28 ani, Luminiţa Spânu, 20 ani, Simion Petru Zahan, 37 ani, ca şi Adrian, Silvia şi Iosif Tat4 vor rămâne întemniţaţi până în 20 decembrie.

Represiunea din Piaţa Libertăţii se soldează cu 3 morţi şi 22 răniţi prin împuşcare (din care 2 militari în termen), numeroşi demonstranţi răniţi prin lovire în cap şi torace, peste 20 persoane arestate.

Bulevardul 23 August

1 Internat la secţia ATI cu „secţiune de arteră şi venă femurală prin plagă împuşcată”, Ştefan Pisek moare. Cf. raportului medicului legist m. 1019/A din 18 decembrie 1989, cauza morţii a fost „hemoragie externă prin plagă împuşcată cu armă cu glonţ”. Cadavrul va fi incinerat la Bucureşti. 2 Date concrete stabilite în faza de urmărire penală a procesului judecat de Curtea Supremă de Justiţie – Secţia militară, Dosar nr. 2955/1998. 3 Dr. Traian Orban va fi în pericol să i se amputeze piciorul. Trimis la Viena, va fi operat şi recuperat fizic parţial. Este preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei şi membru al Asociaţiei 17 Decembrie din Timişoara. 4 Declaraţii olografe ale susnumiţilor arestaţi se află în Arhiva Memorialului Revoluţiei de la Timişoara, Dosar „Arestaţi”.

26

Ora 16:30. Cale principală de acces spre centrul politico – administrativ al municipiului, bulevardul 23 August este ocupat de mii de demonstranţi.

Grupuri răzleţe recurg la spargeri de vitrine fără a fi deranjate de forţele de ordine. Acestea intervin însă împotriva demonstranţilor paşnici.

Ora 16:45. Sunt răniţi prin împuşcare Aron Munteanu (30 ani), Puiu Laurenţiu (17 ani), Ioan Viorel Andrei (42 ani). Cu gloanţe trase din cordoanele de militari.

În dreptul Parcului Pionierilor, Vasile Stan (28 ani, muncitor) este împuşcat de un miliţian aflat într-un ARO albastru.

Ora 17:20. Demonstranţii care se apropie de sediul Comitetului judeţean al PCR sunt bruscaţi de forţele de ordine. Sunt răniţi Sorin Mardare, 19 ani şi Marian Sleahtici, 27 ani. Lovit în torace, Dorel Crăşnaru, 43 ani, este imobilizat şi arestat. Lui Petre Dobre (30 ani, muncitor) lovitura îi provoacă o contuzie cerebrală; Constantin Gleizer (33 ani, muncitor) resimte o durere puternică în piept; în torace este lovit şi medicul Teodor Tăut (55 ani).

Loviturile militarilor din Armată, Miliţie şi Securitate provoacă contuzii şi traumatisme toracice demonstranţilor Viorel Perici (31 ani), Dimitrie Meci (30 ani), Vasile Oprea (30 ani), Silviu Pahon (26 ani), Paul Pothovnicu (52 ani).

Remus Mihalcov (19 ani) este împuns cu baioneta. Pensionarul Ilie Honig (62 ani) are contuzie cerebrală. La fel şi căpitanul David Marincuş (32 ani) din trupele de pompieri.

Piaţa Timişoara 700

Ora 16:30. Celor câteva persoane aflate în Piaţa 700 li se alătură grupuri de manifestanţi veniţi din Piaţa Operei. În intersecţia semaforizată de lângă Clinica de Oftalmologie manifestanţii scandează lozinci împotriva dictatorului Nicolae Ceauşescu. Militarii postaţi în intersecţia str. Mărăşti cu linia de tramvai îşi îndreaptă armele spre ei.

Ora 16:40. Radian Belici (23 ani, pompier) împreună cu soţia şi copilul lor ajung în Piaţa 700 (denumire uzuală a Pieţei Timişoara 700). Cum asupra mulţimii începe să se tragă, soţia pleacă să-şi ducă copilul acasă. Demonstranţii continuă să scandeze Jos Ceauşescu! Jos dictatura! Jos comunismul! Vrem pâine, căldură, libertate! Sunt răniţi prin împuşcare Marius Casimir (41 ani, muncitor) în picior, Adrian Costin (30 ani, muncitor) în braţ, Gheorghe Ardelean (36 ani, lăcătuş) în picior, Gheorghe Ţintoi (30 ani, mecanic) în spate, Ioan Pârvu (33 ani, sudor), în regiunea facială. Eleva Alina Mihaela Amanci (12 ani) este împuşcată în abdomen. Un glonte bine ţintit în cap, sub ochiul drept, îl doboară pe Radian. Este transportat la Clinica de Oftalmologie din apropiere.1

Ora 16:45. Remus Tăşală, 23 ani, muncitor la Dacia – Service, şi prietenii săi Vasile Miclea, Iosif Bernstein, Herbert Hupf, Lucian Simionescu şi Gheorghe Mateiovici se îndreaptă dinspre Hotelul Timişoara spre Piaţa 700. La intersecţia cu

1 Revenită în Piaţă, soţia lui Radian Belici află de la vecina Nori că soţul ei a fost rănit şi dus la Spitalul de Oftalmologie. Între timp acesta decedase. Trupul neînsufleţit este transportat a doua zi la morga Spitalului judeţean, de unde va fi sustras şi incinerat la Bucureşti.

27

strada C. Brediceanu, soldaţii dispuşi într-un cordon între Spitalul Militar şi Casa Armatei deschid focul asupra lor fără somaţie. Remus Tăşală se prăbuşeşte pe caldarâm între şinele de tramvai. Este ridicat şi luat în spate de Ioan Sur care, însoţit de Herbert Hupf şi Lucian Simionescu, îl transportă la Clinica de Oftalmologie aflat la 200 m distanţă. Aici se constată că are o plagă cervicală şi este transportat, însoţit de cei doi prieteni ai săi, cu o salvare, la Spitalul Judeţean. Medicul de la Urgenţă îi asigură că Remus va fi salvat.1 Ora 16:50. Oraşul este survolat şi fotografiat din elicopter. Ora 17:00. Demonstranţii sunt loviţi cu armele şi imobilizaţi.2 Rănit prin lovire în cap, Vasile Farcău (30 ani, muncitor) este reţinut şi ajunge în penitenciar.3 În Piaţa 700 se înregistrează 2 morţi, 6 răniţi prin împuşcare şi numeroşi demonstranţi reţinuţi.

Calea Buziaşului Orele 17:00 – 18:00. Pentru a împiedica accesul demonstranţilor spre centrul

oraşului şi a ţine sub control angajaţii de la Întreprinderea de aparate electrice de măsură, de la Electrotimiş, ca şi pe cei de la Întreprinderea de detergenţi, Spumotim şi Staţia de utilaj de transport, pe Calea Buziaşului sunt concentrate importante forţe militare. Cu toate acestea, în dreptul sensului giratoriu, zeci de demonstranţi scandează lozinci împotriva lui Nicolae Ceauşescu.

Ora 17:30. Din cordoanele de militari cu căşti şi scuturi şi din blindatele Armatei se deschide foc. Sunt răniţi prin împuşcare Dorin Andrei (22 ani) în picior, Valentin Dragoş (35 ani, muncitor) în abdomen şi Nelu Aurel Risca (28 ani) în braţ.

Ora 17:35. Dintr-un autovehicul (tip TV) coboară un civil înarmat. Trage şi îl împuşcă în picior pe Doru Berejovski, 27 ani, muncitor. Rănitul este molestat şi depus în arestul Miliţiei.

1 Mama lui Remus, Vasilica Tăşală, va declara că a doua zi dimineaţa, la ora 08:00, s-a prezentat la Spitalul judeţean unde brancardierul Alexandru Ciuprina, pe care îl cunoştea, fiind vecini, i-a spus că i-a văzut băiatul în seara precedentă şi că acesta „era împuşcat în cap şi în gât”. Acelaşi brancardier îi va aduce la cunoştinţă că a ascuns cadavrul lui Remus pentru a nu fi sustras de la morgă în noaptea de 18/19 decembrie 1989. După 2 luni (20 februarie 1990) Alexandru Ciuprina va fi găsit înecat într-un canal de pe str. Islaz din Timişoara. Împrejurările în care s-a produs decesul au fost cercetate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara care a decis neînceperea urmăririi penale. S-a considerat că „leziunile la nivelul feţei s-au produs după moarte, când cadavrul lui Alexandru Ciuprina a fost scăpat din macaraua cu care a fost scos din canal”. (Romeo Bălan, Victimele libertăţii, Ed. Artpress, Timişoara, 2009, p. 156.) 2 În 17 decembrie, între orele 00:00 – 05:00 şi apoi, în cursul serii, în Piaţa 700 au mai fost arestaţi copilul Ioan Doru Ceachir, 10 ani, Mircea Cristian Ceachir, 22 ani, Constantin Cotrocoi, 33 ani, Marian Cozariuc, 31 ani, Francisc Fabian, 22 ani, Katalin Jozsa, 19 ani, Karoly Madarasz, 22 ani, Dumitru Radău, 41 ani, Emeric Ruskal, 21 ani, Coriolan Octavian Todor, 18 ani, ale căror declaraţii se găsesc în Arhiva citată, Dosar „Arestaţi”. 3 Asemenea celorlalţi demonstranţi arestaţi în 16 – 17 decembrie, Vasile Farcău va fi eliberat în 20 decembrie 1989, când Revoluţia de la Timişoara a învins.

28

Sibiu. Nicu Ceauşescu, prim-secretar, este solicitat să trimită grenade lacrimogene la Timişoara. Vor fi transportate cu un elicopter al garnizoanei MApN din Sibiu.

Teleconferinţă fulger

Bucureşti. Ora 17:30. După încheierea şedinţei CPEx are loc o teleconferinţă la care sunt convocaţi primii secretari, comandanţii garnizoanelor MApN din judeţe şi şefii inspectoratelor Ministerului de Interne din toată ţara.

Nicolae Ceauşescu ordonă lui Ion Coman şi Radu Bălan ca într-o oră să restabilească complet liniştea la Timişoara. Stabileşte ca punctul de comandă să fie la sediul Comitetului judeţean de partid şi cere ca Ion Coman să îl informeze din 15 în 15 minute. Ordonă ca toate unităţile militare să fie înarmate cu muniţie de război iar Gărzile Patriotice cu armament de luptă.

Ion Coman îi raportează că a trimis trei coloane de militari în centrul Timişoarei şi că a ordonat „să se tragă foc“.

În încheierea teleconferinţei, Ion Coman precizează: „organizăm ceea ce aţi ordonat dumneavoastră. A început să se tragă deja.“ Şi, într-adevăr, se trăgea.

Podul Decebal

Ora 17:30. Militarii de la UM 01385 Timişoara „în cooperare” cu trupele de Securitate, Miliţie, unităţile de grăniceri şi de apărare antiaeriană formează un „dispozitiv circular pentru apărarea sediului CJPCR”. Unul din cele trei plutoane de Securitate mobilizate în oraş (inclusiv de la Arad) este intercalat între militarii MApN care „apără Podul Decebal”. Securiştii poartă şi ei „uniforme kaki, dar fără petliţe şi fără semne de armă”.1 De la UM 01008 Timişoara sunt aduşi 40 militari în termen.2 Ora 17:45. În Jurnalul de luptă al Diviziei 18 Mecanizate se consemnează că „generalul Ştefan Guşă preia comanda efectivelor MApN din zonă şi ordonă dotarea fiecărei subunităţi cu arme de foc: Se va trage foc de avertisment în aer şi apoi la picioare. În realitate, se va trage în rafale, în mulţime. Ora 18:00. Sunt distruse vitrinele Librăriei Mihai Eminescu din centrul oraşului, iar cărţile dictatorului sunt aruncate în stradă şi incendiate. Hoţii profită de aglomeraţie şi devastează magazine. Forţele de intervenţie ale MI sunt suplimentate cu trupe de grăniceri. Zeci de tineri (şi copii) sunt reţinuţi. Fugărite de militari, grupuri de manifestanţi ajung pe str. Popa Şapcă. Li se alătură numeroşi trecători. Câţiva tineri sparg vitrinele unor magazine. Militarii lovesc cu paturile armelor. Demonstranţii ripostează aruncând cu pietre. Militarii deschid foc. Sunt împuşcaţi în faţă şi în torace muncitorii Ioan Dragalina, 25 ani şi Traian Dănescu, 22 ani. Manifestanţii sunt împrăştiaţi. O parte ajunge în Piaţa Libertăţii. Tancurile îi urmăresc deplasându-se în viteză pe drum, pe spaţii verzi, pe

1 Extrase din raportul nr. 52/04.01.1990 al UM 01385 Timişoara, depus în 1991 la Dosarul nr. 24/1991 al CSJ – Secţia Militară. 2 Adrian Kali, Virgil Hosu, op.cit., p.85.

29

trotuare. Rozalia Irma Popescu, 55 ani, pensionară, este zdrobită sub şenile. Decedează. Ora 19:00. Spre Podul Decebal, venind pe bulevardul Vasile Pârvan, se îndreaptă o coloană formată din sute de manifestanţi scandând paşnic lozinci ce par a nu fi pe placul militarilor şi securiştilor din dispozitiv şi nici al celor din transportoarelor blindate şi tancurile UM 01185 Timişoara aflate pe şi respectiv lângă pod. Aceştia deschid focul. Leontina şi Ioan Bânciu încearcă să se salveze fugind spre parcul Tineretului. Leontina (muncitoare, 39 ani) este împuşcată în spate şi îşi pierde cunoştinţa în braţele soţului. Sperând s-o salveze, acesta reuşeşte să o transporte cu o maşină la Spitalul Judeţean.1 Maria Andrei, muncitoare în vârstă de 25 ani, este împuşcată în cap.2 Este ucisă Slobodanca Ewinger – Iezdici (21 ani).3 Prietenul ei, Dănuţ Gavra (20 ani, muncitor) este împuşcat în picior. Decedează pe loc Teodor Octavian Ţintaru, 21 ani, electrician. Asupra demonstranţilor Octavian Rotaru (25 ani, muncitor), Adrian Călin (21 ani, muncitor), Sandu Vasnei (23 ani, muncitor), Cristian Toc (18 ani, elev), Marcel Sidenco (19 ani, elev), Laurenţiu Papilian (22 ani, muncitor), Ioana Pârvan (38 ani), Adrian Kali (21 ani, mecanic), Maria Cimpoieru (13 ani, elevă), Cristian Cristea (19 ani, muncitor), Vasile Crăsneanu (31 ani, muncitor), Irinel Maxim (12 ani, elev), Ioan Viorel Tabără (27 ani, muncitor) şi Daniela Lengyel ( 17 ani, elevă) deschid foc, rănindu-i grav, militarii din cordoanele şi transportoarele care blochează accesul spre pod. Emil Bogdan, Anton Nemeti şi Adrian Vlădilă observă că din autoturisme Dacia şi Aro coboară mai mulţi civili şi militari aparţinând trupelor din Miliţie şi Securitate care trag şi ei asupra coloanei de manifestanţi, din spate. Cei trei se feresc şi reuşesc să scape. Nu şi Corina Daniela Untilă (30 ani) care este rănită în braţ. Viorica Facasciuc (38 ani, muncitoare) încearcă să se refugieze în casa scărilor dintr-un bloc situat pe str. 12 Aprilie. Este împuşcată în picior de unul din cei patru trăgători care o urmăresc. Tânărul Gheorghe Necşulei, abia ajuns la vârsta majoratului, este împuşcat în faţă. Sunt împuşcaţi în picioare Ioan Borlea (30 ani, electromecanic), Dumitru Alexoaie (20 ani), Marius Bogdan (28 ani), Ionel Giurgiu (30 ani), Dimitrie Bogin (40 ani), Ioan Pârvu (30 ani) şi Vasile Butcura (25 ani), muncitori, minorul Marian Olaru (17 ani).

1 La sosirea la spital, medicul constată decesul. Trupul victimei este dus la morgă. A doua zi, când Ioan Bânciu se prezintă pentru a-l ridica, este refuzat. Soţul şi cei trei copii minori vor afla mai târziu că Leontina Bânciu a fost incinerată. 2 Maria Andrei va fi transportată la Spitalul Judeţean şi supusă unei intervenţii chirurgicale. Moare pe masa de operaţie. Va fi incinerată la Bucureşti. 3 Trupul tinerei Slobodanca Ewinger – Iezdici va fi sustras de la morgă şi ars la Crematoriul Cenuşa din Bucureşti.

30

Ora 20:00. Sub focul concertat al forţelor de represiune1 amplasate în parcul din faţa sediului Miliţiei şi în Parcul Copiilor, manifestanţii se retrag în fugă spre Piaţa Traian. Sunt răniţi prin împuşcare Corina Mavrodin (30 ani, operator chimist), Ilie Roşca (25 ani, muncitor), Zeno Stoianov (16 ani, elev), Gheorghe Trifu (20 ani, muncitor), Alin Valon (17 ani, elev), Florin Zaharia (20 ani, muncitor). Eleva Corina Vintilă (18 ani) este împuşcată în abdomen.

Urmare gloanţelor trase de militari aparţinând MApN, Miliţiei şi Securităţii, la Podul Decebal au fost împuşcate 37 persoane, din care 4 şi-au pierdut viaţa. Dintre militari este rănit prin lovire plutonier major Dionisie Creţu de la UM 01185 Timişoara. În total se înregistrează 5 morţi (dintre care 4 femei), 32 răniţi prin împuşcare şi alţii, răniţi prin lovire.

„Prolog“ la Operă

Ora 18:00. Mii de demonstranţi adunaţi rând pe rând în cursul după amiezii ocupă acum întreaga Piaţă a Operei. O coloană, intenţionând să ajungă la sediul Comitetului municipal al PCR pentru a discuta cu conducerea acestuia, este oprită de trupele de Securitate, Miliţie şi Grăniceri amplasate în dispozitiv.

Ora 18:30. Câţiva indivizi sparg vitrinele unor magazine, nu sustrag mărfuri dar încearcă să producă un incediu. Sunt opriţi de revoluţionari. Deşi prezente, forţele de ordine nu intervin.

Ora 19:00. După încetarea actelor de vandalism,2 din cordoanele de militari MApN se deschide foc în rafale asupra manifestanţilor. Trag şi soldaţii din trupele de represiune ale Ministerului de Interne.

Ladislau Csizmarik, profesor de muzică, 50 ani, cântă Deşteaptă-te române! Este împuşcat cu două gloanţe în abdomen. Cade şi zace pe caldarâm într-o baltă de sânge.3 Alexandru Chörosi, muncitor, şi Dumitru Osman, barman, ambii în vârstă de 24 ani, sunt împuşcaţi în cap şi, respectiv, în torace. Pe maistrul frezor Petru Haţegan, 46 ani, glontele îl ajunge din spate, perforându-i abdomenul.4

1 În raportul S. 32 întocmit de UM 01008 Timişoara la 4 ianuarie 1990, depus la 30 iulie 1991 în Dosarul CSJ nr. 24/1991, se menţionează că detaşamentul comandat de maiorul Andrei „care asigura paza dinspre Piaţa Traian (...), nu a avut muniţie”. În realitate, după cum rezultă din declaraţia de martor al colonelului Cristea Petrea, şef de stat major la Gărzile Patriotice, militarilor li s-au distribuit cartuşe de război din magazia Gărzilor situată la sediul CJPCR (Dosar CSJ nr. 2955/1998). 2 Adrian Kali, Virgil Hosu, op. cit., p. 83. 3 Ladislau Csizmarik va fi adus abia după trei ore, cu un camion militar, la Spitalul nr. 2 – Clinicile Noi (ora 22:30). Medicii Ferenţ Baranyi şi Carmen Babuşceag constată decesul cauzat de „şoc hemoragic până la exsangvinare”. Cadavrul este transportat a doua zi la morgă de unde va fi sustras şi incinerat. 4 Alexandru Chörosi, Dumitru Osman şi Petru Haţegan vor deceda în scurt timp. În noaptea de 18/19 decembrie cadavrele vor fi sustrase şi transportate la crematoriul Cenuşa din Bucureşti.

31

Venit să protesteze în Piaţa Operei, împotriva sfaturilor soţiei care îl rugase să se gândească că are copii, Opre Gogu, electrician, 29 ani, este răpus de un glonte care provoacă explozia cutiei craniene.1

Gheorghe Nuţu Ioţcovici, 25 ani, strungar, sosise în Piaţa Operei încă de la ora 17:30. Erau acolo Marian Guţă şi alţi colegi de serviciu. Când a început să se tragă, un glonte l-a nimerit din faţă, în coapsa stângă, al doilea – din spate, în coapsa dreaptă, al treilea – în cotul mâinii drepte.2

Ora 20:00. La intersecţia bulevardului Republicii cu str. Paris, dintr-un cordon de militari în uniforme kaki, cu căşti metalice pe cap, se trage în rafale asupra demonstranţilor. Se trage şi în automobilul cu care circulă familia Tako: soţ, soţie şi două fiice. Sunt rănite prin împuşcare Titina Tako, 36 ani, asistentă medicală, Anca Doboşan, 18 ani şi Gabriela Monica Tako, 10 ani, eleve. Cea mică este transportată la Spitalul de copii.3

Între timp, în spatele clădirii Comitetului municipal de partid (actualul sediu al primăriei), se constituie un alt dispozitiv din militarii sosiţi de la UM 01233 Buziaş.

Ora 20:45. Tot pe bulevardul Republicii, în dreptul Restaurantului Cina, doi indivizi înarmaţi cu pistoale mitralieră, îmbrăcaţi în uniforme kaki de militari în termen, fără epoleţi, dar mai în vârstă decât dacă ar fi fost nişte recruţi, trag spre Gheorghe (Gigi) Cruceru şi prietenul său.4 Gigi Cruceru, 21 ani, muncitor, este împuşcat în coapsa stângă şi cade sângerând abundent. Este transportat în stare de inconştienţă la Spitalul de copii şi de aici la Spitalul judeţean.5

Rănit prin împuşcare, Mircea Stoica (40 ani, tehnician) este reţinut de militari şi predat la Garnizoana MApN. Constantin Calotă (24 ani, cioban) este rănit de o persoană în civil, care trage dintr-un autoturism. Împuşcat în torace, Ioan Vasile Avram, 40 ani, muncitor, este internat în spital.6 1 Angelica Opre va relata momentul ultimei lor întâlniri: „El mi-a spus că tocmai pentru copii se duce să manifeste împotriva regimului. A mâncat, a sărutat copiii şi a plecat.” (cf. Romeo Bălan, op. cit., p.108). Numele lui Gogu Opre se va regăsi pe lista celor incineraţi la crematoriul Cenuşa din Bucureşti. 2 Moartea lui Gheorghe Nuţu Ioţcovici a fost cauzată de hemoragie externă. Dacă ar fi fost transportat la timp la spital, ar fi putut fi salvat şi n-ar mai fi ajuns la crematoriu. 3 Deşi rănită doar în coapsă, Gabriela Monica Tako va fi găsită moartă după două zile, în Spitalul de copii, de către Iosif Tako, tatăl ei (cf. Buletinului periodic Memorial 1989, Timişoara, m.1/2007, p. 5 – 6. 4 Declaraţia lui Aurelian Horeanu, martor ocular. 5 Gigi Cruceru moare în timpul unei intervenţii chirurgicale. Medicul legist va considera decesul ca fiind cauzat de „hemoragia externă consecutivă împuşcării în coapsa stângă”. Din declaraţia dată de tatăl victimei în 1990 rezultă că Gheorghe (Gigi) Cruceru nu figura internat în Spitalul judeţean. A ajuns la morgă şi de acolo la crematoriu. Mama sa decedează în 1991, sora lui dispare de acasă iar trupul neînsufleţit al tatălui va fi găsit în ianuarie 1994 în canalul Bega (Precizări din Buletinul Memorial 1989, Timişoara, m.1/2007, p. 49-50). 6 Ioan Vasile Avram nu va putea fi salvat. Moare în spital la 26 decembrie 1989.

32

Mulţi demonstranţi sunt împuşcaţi în picioare: Nicuşor Cucos (27 ani, electrician), Vasile Dolineanu (37 ani, funcţionar), Constantin Chiriliuc (32 ani), Vasile Drăgulescu (22 ani), Mihai Cojocaru (37 ani), Paul Avădănoaie (33 ani), muncitori, Mirel Blîndă (23 ani, şofer). Sunt de asemenea răniţi prin împuşcare Dănuţ Oprea (28 ani, operator chimist), Elena Maria Păleanu (58 ani, pensionară), Paraschiva Vinţan (17 ani, elevă), Dumitru Părpăluţă (19 ani, instalator), Mircea Petroiu (36 ani, mecanic), Cornel Secu (43 ani), Emeric Antal (35 ani), Ioan Stoica (27 ani), Oliver Wehry (29 ani), muncitori, Angelica Toma (20 ani, funcţionară), elevul Doru Streangă (17 ani).

Nicoale Carabaş (40 ani, muncitor) este rănit prin împuşcare în cap. Alte gloanţe îi rănesc în torace pe Radu Dorin Predescu (36 ani) şi Cornel Ionescu (32 ani), muncitori, precum şi pe Constantin Jinga (21 ani, student).

Rănit prin lovire în piept, Costache Jitariu (39 ani, muncitor) este imobilizat şi reţinut de militari.

Până seara târziu, în Piaţa Operei se înregistrează 9 morţi şi 13 răniţi prin împuşcare (din care cinci femei), zeci de bărbaţi, femei şi minori brutalizaţi şi arestaţi.1 Demonstranţii reţinuţi în zona Hotelului Continental, Silvia Albotă (23 ani) şi Radu Ciprian Albotă (34 ani), Costel Bursuc (25 ani), Luminiţa Cristescu (19 ani), Marius Cuteanu (23 ani), Ana Jekeli (49 ani), Costel Parpaluţă (21 ani), copiii Alin Sima (14 ani) şi Sorin Marius Căpăţână (15 ani) sunt transportaţi în arestul Miliţiei şi la penitenciar.

Generalul Constantin Nuţă îşi asumă anchetarea persoanelor reţinute ignorând procurorii.

Calea Lipovei Ora 17:00. Profitând de prezenţa sutelor de locatari din zonă care manifestau paşnic împotriva regimului, câteva persoane sparg vitrinele unor magazine şi le incendiază. Militarii din Divizia de Apărare Antiaeriană Teritorială – UM 01942 Timişoara, situată pe Calea Lipovei, trag salve de avertizare. În acelaşi timp, dintr-un ARO coboară un civil înarmat care trage în demonstranţii aflaţi în spatele complexului comercial aflat vis-à-vis de UM 01942. Gloanţe trase din interiorul acestei unităţi militare îi rănesc pe muncitorii Emil Csipak (39 ani), în abdomen, pe Robert Buzatu (20 ani) în picior şi pe Ioan Pricop (33 ani) în braţ. Ora 18:00. Pentru a împiedica accesul demonstranţilor spre centrul oraşului, militarii îi urmăresc până la căminele de nefamilişti. Aici, Ioan Miron, mecanic de locomotivă, 58 ani, este împuşcat în coapsa dreaptă în timp ce traversează strada. Este transportat la Spitalul Judeţean.2 Se trage şi spre ferestrele blocurilor. Aurel 1 În pofida acestui prolog sângeros, timişorenii vor reveni la Operă în zilele următoare şi tot aici îşi vor proclama oraşul liber de comunism. 2 Deşi pierde mult sânge, nimeni nu intervine pentru a-l salva. A doua zi, medicul legist va constata decesul lui Ioan Miron, concluzionând că glonţul a lezat organele interne şi vase mari de sânge, provocând şi hemoragie internă. Cadavrul va fi incinerat în 19 decembrie la Bucureşti.

33

Oţeliţă, 34 ani, muncitor, este împuşcat în propria-i locuinţă. Adus de urgenţă la Spitalul Judeţean cu un ARO militar, cu şofer şi însoţitor în ţinute civile, victima este supusă unei intervenţii chirurgicale.1 Împuşcături repetate dinspre cordonul de militari îi rănesc pe Radu Cheptenariu (60 ani, pensionar), în torace, pe Petru Popovici (45 ani), Sorin Ivaşcu (35 ani) şi pe Dumitru Boariu (35 ani), muncitori, în picioare.

Angelica Bugulecea, 27 ani, vânzătoare, este împuşcată în abdomen, la ieşirea din magazin. Eugen Chiţu (27 ani) şi David Felecan (44 ani), muncitori, sunt şi ei împuşcaţi în picioare. De asemenea, sunt răniţi Francisc Iacob (54 ani), Virgil Prodan (32 ani) muncitori. Pe Monica Criste (26 ani, casnică) un glonte o nimereşte în torace. Ora 18:30. În dreptul Complexului comercial situat pe Calea Lipovei, la intersecţia cu str. Câmpina, sunt rănite prin împuşcare şase persoane: Elza Hauder (50 ani, casnică) şi Marcel Edveş (15 ani, elev) ambii în torace, Liviu Gafciuc (20 ani, muncitor), în picior, Duşan Ranisav (34 ani) şi Ioan Olaru (41 ani) ambii în abdomen, Ioan Mariţescu (30 ani, muncitor), în braţ. Ora 18:40. Pe strada Perlei este împuşcat mortal Nicolae Simicin, 32 ani, muncitor2, iar Zoran Jebeleanu (27 ani), Ioan Horvath (34 ani) şi Ioan Ghinea (39 ani), muncitori, sunt răniţi în braţ şi în torace de gloanţe venite dinspre unitatea militară. Ora 19:00. Se trage în demonstranţi şi din două autoturisme Dacia şi două maşini ARO care circulă pe strada Borzeşti. În prezenţa tatălui său, este împuşcată mortal eleva Luminiţa Florina Boţoc în vârstă de 14 ani. Este transportată la Spitalul

1 Nu se cunoaşte momentul decesului lui Aurel Oţeliţă ci doar constatarea medicului legist care consemnează în raportul întocmit în 18 decembrie că „moartea s-a datorat hemoragiei interne consecutive leziunii de organe interne prin proiectil de armă de foc”. Cadavrul va fi ars la Crematoriul Cenuşa. 2 Din raportul medico-legal nr. 1071/A din 25 decembrie 1989 rezultă deces cauzat de „hemoragie internă după plagă împuşcată toracică”. Nu se precizează data decesului lui Nicolae Simicin şi nici de ce raportul medico-legal s-a întocmit abia în 25 decembrie. Va rămâne la morgă până în 27 decembrie, când este inclus în lotul cadavrelor transportate la Cimitirul Eroilor. În 29 decembrie va fi îngropat ca „neidentificat” într-o groapă comună. Şi toate acestea deoarece soţiei şi fratelui lui nu li s-a permis accesul în morgă pentru a-l putea identifica înainte de înhumare. Identificarea va avea loc la Procuratură, abia în 12 ianuarie 1990, după o fotografie realizată de admionistratorul cimitirului.

34

Judeţean.1 Tot din ARO este împuşcat mortal în torace Rudolf Herman Spörer, 33 ani, zugrav.2 Aflată în faţa blocului din str. Lotusului, unde locuia, Georgeta Pinzhoffer, 35 ani, muncitoare, este rănită mortal de un glonte tras dintr-un camion militar. Martoră: sora ei, Marioara Ianoş. Un alt glonte, intrat pe geam, o răneşte în picior pe Rozalia Berghiu (61 ani, pensionară), în propria-i locuinţă de pe aceeaşi stradă. Ora 19:15. În Calea Lipovei şi zona adiacentă acţionează, alături de militarii MApN, şi un dispozitiv al Ministerului de Interne: două grupe de militari şi 4 subofiţeri.3 Sunt răniţi prin împuşcare Radu Lungăşanu, Dumitru Lupşan, Teodor Neag, precum şi tinerele casnice Ecaterina Poja şi Maria Opelz, care se alăturaseră demonstranţilor. Gloanţele nu-i cruţă nici pe trecători: Clara Ilie, 66 ani, pensionară, este împuşcată în picior în timp ce se deplasa spre casă.

Securişti în civil deschid foc dintr-un autoturism asupra unor persoane aflate lângă cimitirul din vecinătate.4 Bilanţul victimelor represiunii din 17 decembrie, în Calea Lipovei, însumează 6 morţi şi 28 răniţi prin împuşcare.5

Calea Girocului Ora 18:35. Pe Calea Girocului sunt mii de oameni care demonstrează

împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu. În apropierea Poştei Centrale, cinci tancuri de la UM 01115 Timişoara comandate de maiorul Gheorghe Badea stau blocate în faţa unei baricade formate din troleibuze oprite de demostranţi pentru a împiedica deplasarea tancurilor spre Comitetul judeţean de partid. Manifestanţii aruncă cu pietre, lovesc cu bare metalice în tancuri, obligă tanchiştii să coboare,

1 Cazul Luminiţa Florina Boţoc este similar: adusă la spital în 17 decembrie cu plagă împuşcată în torace; raport medico-legal întocmit după 8 zile, în 25 decembrie, pentru cadavru neidentificat; înhumată într-o groapă comună din Cimitirul Eroilor la 29 decembrie 1989. Vârsta cadavrului fusese evaluată de medicul legist „aproximativ 30-35 ani”. Tatălui ei, Vasile Boţoc, nu i s-a permis accesul în morgă pe motiv că nu există „nici o minoră”. A găsit-o abia în 15 ianuarie 1990, după deshumarea cadavrelor din gropile comune. 2 În 18 decembrie fratele victimei R.H.Spörer, angajat la Spitalul Judeţean, îl identifică la morgă. A doua zi constată că trupul neînsufleţit al acestuia dispăruse. Era în lotul celor 43 cadavre transportate la Bucureşti pentru incinerare. 3 Declaraţie Ioan Deheleanu, fost şef al Miliţiei judeţului Timiş în Dosarul CSJ nr. 24/1991. 4 Declaraţie Nicolae Benghea, ofiţer MApN, audiat ca martor în acelaşi dosar. 5 Pentru crimele săvârşite de militari pe Calea Lipovei au fost trimişi în judecată generalul Constantin Rotariu, comandantul Diviziei de apărare antiaeriană – UM 01942 Timişoara, locotenent colonel Ioan Păun şi căpitan Gheorghe Constantin. Tribunalul Militar Teritorial i-a achitat în 1994 şi deşi Parchetul a declarat apel în acelaşi an acesta nu a fost judecat decât în 1997. Au urmat decizia Curţii Militare de Apel şi, în final, decizia Curţii Supreme de Justiţie, prin care cei trei inculpaţi au fost condamnaţi la închisoare pentru omor deosebit de grav şi tentativă de omor.

35

sparg butoaiele cu motorină. Tanchiştii părăsesc zona. Un incendiu provocat de un grup violent este stins de revoluţionari.

Ora 18:45. La comenduirea Diviziei 18 Mecanizate se recepţionează indicativul „Radu cel Frumos“.

Ora 19:00. Generalul Ştefan Guşă, şef al Marelui Stat Major al Armatei, care preluase încă de la ora 17:45 conducerea tuturor unităţilor militare din Timişoara, este informat despre evenimentele din Calea Girocului. El ordonă deblocarea tancurilor „cu orice preţ!, inclusiv prin foc!“. Trimite la faţa locului detaşamentul condus de maiorul Vasile Paul de la UM 01140 Lugoj, format din 30-40 soldaţi şi cadre, între care mr. Biriş, cpt. Neagu, cpt. Pruneanu, lt. mj. Romanescu.1

Ora 19:10. Şeful Securităţii Timiş, colonel Traian Sima, este informat de către unul din subordonaţii săi aflaţi în misiune pe străzi că „Armata are ordin să tragă cu cartuşe de război“. Colonelul Traian Sima ordonă retragerea imediată a 35 de securişti de la „Filaj“ infiltraţi (tot la ordinul său) în rândul manifestanţilor.

Ora 19:30. În sprijinul Marii Unităţi din Calea Girocului sunt trimişi 40 militari de la UM 01125 Timişoara, sub comanda lt. colonel Constantin Caraivan.2 În zonă acţionează de asemenea militari de la UM 01380 Arad şi UM 01233 Buziaş care semnalează prezenţa în rândurile lor a unor „efective de militari necunoscuţi”.3

Ora 19:35. Demonstranţilor care scandează Jos Ceauşescu! Vrem libertate! Armată, nu uitaţi că aveţi copii şi fraţi! li se alătură Dumitru Jugănaru (muncitor, 37 ani). Cei doi copii ai săi îl urmăresc cu privirile de la fereastra blocului unde locuiesc.

Se trage dintr-un transportor blindat, fără avertisment. Dumitru Jugănaru este ucis prin împuşcare în cap. Un tânăr este rănit de glonţ în picior. Ştefan Ferkel Şuteu, aflat în apropierea locuinţei sale, este împuşcat în abdomen.4 Sub ochii îngroziţi ai mamei şi ai tatălui care o ţinea în braţe, micuţa Cristina Lungu, în vârstă de 2 ani, este împuşcată în inimă de unul din gloanţele trase de pe acoperişul Centrului de Cercetări (CCSITEH).

1 Declaraţia lt. mj. Maricel Cristea, publicată în Buletinul ştiinţific şi de informare Memorial 1989, Timişoara, nr. 1 din 2007, pp. 46 – 47. 2 Raport S.2 din 04.01.1990 depus de UM 01125 Timişoara la Dosarul nr. 2955/1998 al CSJ. 3 Raport S.4 din 04.01.1990 depus de UM 01233 Buziaş la acelaşi dosar. 4 Cf. declaratiei soţiei sale, Mihaela, Ştefan Ferkel Şuteu, 43 ani, muncitor, a fost internat la Spitalul judeţean, fiind înregistrat la Urgenţă doar cu numele Ferkel şi vârsta. A doua zi, 18 decembrie, ora 06:30, când ea a venit la spital, nu i s-a dat nici o informaţie despre soţ, dimpotrivă, a fost ameninţată cu moartea (şi ea, şi alţi timişoreni cu rude internate). Soţul ei a dispărut, la fel şi numele său din registrul de internări în Spitalul Judeţean. L-a regăsit pe lista victimelor incinerate la Bucureşti (declaraţie publicată în Buletinul Memorial 1989, nr. 1/2007, p. 45). El figurează însă drept cadavru neidentificat în raportul medico-legal din 18 decembrie, care constată decesul cauzat de o plagă împuşcată abdominală cu lezarea organelor interne şi hemoragie consecutivă, menţionând în plus o „plagă operatorie suturată cu fir şi drenuri”. Când, mai târziu, în spital i s-a găsit fâşul cu numele complet, înscris pe o etichetă, în buzunar a fost descoperită o chitanţă de plată a sumei de 550 lei, contribuţie pentru copil, la grădiniţă.

36

Plecat la manifestaţie împreună cu Alexandru Calinics, tânărul Eugen Francisc Nagy (17 ani) este împuşcat din spate, în torace, sub omoplatul stâng. Înainte de a fi dus la spital îl roagă pe Alexandru Calinics să-i anunţe familia.1 Tot din spate este împuşcat mortal, în torace, Mihai Apro, 31 ani, lăcătuş.2

Cu gloanţe trase din transportoare blindate şi din cordoanele de militari MApN, sunt răniţi Mihai Ciofu (31 ani, zidar), în abdomen, Adolf Echert (30 ani, muncitor) în spate. În membrele inferioare sunt împuşcaţi Vasile Pleşca (30 ani, muncitor), Paulina Nedelea (24 ani), Mihai Csikos (37 ani, strungar), Dumitru Vlaic (31 ani), Ilie Coca (31 ani, muncitor), Gheorghe Bestea (37 ani, maistru), Petrică Mariuţă (20 ani, muncitor), Otilia Marin (21 ani, asistentă medicală). Asupra lui Sergiu Lăzăreanu, 24 ani, muncitor, trag doi civili înarmaţi care îl urmăresc până pe scările unui bloc în care încearcă să se refugieze. Este rănit. În holurile altor blocuri, sunt răniţi prin împuşcare Doru Sciadei (30 ani, muncitor), Maria Mircov (37 ani), Mariana Mişcov (15 ani, elevă), Constantin Acatrinei (35 ani, sudor). Abia intrat în hol, împreună cu soţia sa Dorina, Valentin Aparaschivei, 48 ani, şofer, este împuşcat mortal în abdomen.3

Ora 20:00. Din transportoare (TAB) se trage cu pistoale mitralieră. Militarii coboară din blindate şi trag din nou. Petru Bujor, fost ofiţer de tancuri în Garnizoana Timişoara, îl recunoaşte pe maiorul Vasile Paul: „Măi, Paule, nu trage în oameni!“ Răspuns: „Nu pot, Petre, am ordin!... Pleacă, măi, Petre, că te împuşc şi pe tine!“ Urmează „un tir violent“ din pistol mitralieră spre manifestanţii aflaţi la baricada de pe Calea Girocului.4

Orele 20:30 – 22:00. Asupra demonstranţilor trag mai mulţi civili. Sunt răniţi Ioan Muscă (59 ani), Ştefan Luca (40 ani), Vasile Bucoviceanu (35 ani), muncitori, Angelica Aurelia Cindea (30 ani), funcţionară. Tânărul Dragoş Cârstea, 19 ani, muncitor, este rănit de glonţ în abdomen.

Suferă răni prin împuşcare şi demonstranţii Constantin Acatrinei (35 ani), sudor, Gheorghe Cojocaru (26 ani), tâmplar, Aladar Lăcătuş (19 ani), muncitor, Georgeta Luca (25 ani), muncitoare, Constantin Minică (30 ani), Andrei Popescu (28 ani), Virgil Marian Streang (36 ani), Ioan Tomescu (37 ani), Mihai Varga (20 ani), muncitori, Maria Rusu (40 ani), casnică.

1 Numele lui Eugen Francisc Nagy, originar din Turda, elev la Liceul industrial nr. 9 din Timişoara, se va regăsi pe lista decedaţilor incineraţi la Bucureşti. 2 Cadavrul lui Mihai Apro va fi sustras de la morga Spitalului judeţean şi ars la Crematoriul Cenuşa. 3 Cf. declaraţiilor de martori date în Dosarul CSJ nr. 24/1991 de Dorina Aparaschivei şi răniţii menţionaţi. 4 Declaraţia martorului Petru Bujor, în dosarul Parchetului General – Secţia Militară, nr. 566/P/1990 în care a fost inculpat maiorul Vasile Paul. Instanţa militară l-a achitat. Pe linie militară a fost avansat în grad de colonel.

37

Ora 22:30. Un detaşament al UM 01008 Timişoara primeşte ordin să se deplaseze pe Calea Girocului pentru suplimentarea forţelor şi recuperarea celor 5 tancuri blocate de revoluţionari.1

Ora 23:00. Constantin Radu, 33 ani, este împuşcat din spate, în abdomen, la intersecţia Căii Girocului cu str. Lidia. Ioan Şandor îl transportă la Spitalul judeţean.2

Sunt împuşcaţi mortal Ştefan Mariş, 41 ani, mecanic, în cap, Ioan Claudiu Vârcuş, 15 ani, elev, în torace, Rodica Luca, 30 ani, funcţionară, în abdomen.3 Militarii de la Lugoj trag la întâmplare, inclusiv în alţi militari. Între răniţi: plutonierul Ştefan Răducanu (30 ani) de la UM 01121 Timişoara, împuşcat în abdomen.

Ora 23:30. O maşină Dacia 1310 ajunge la intersecţia străzii Lidia cu Calea Girocului. Din cordonul de militari şi miliţieni înarmaţi se trage în parbriz. Maria Ion (57 ani) este împuşcată în piept. Transportată la Spitalul judeţean, este urcată cu targa la blocul operator de la etajul II. Medicul de gardă constată decesul. În prezenţa soţului Petru Ion, tehnicianul Marius Iliev, venit voluntar în sprijinul personalului medical, şi asistenta Ana – Caia Hoanăş o depun la morgă.4

Ora 00:43. În Jurnalul de luptă al Diviziei 18 Mecanizate se consemnează: „Lt.col. Constantin Rogin – toate tancurile5 au fost duse în cazarmă în Calea Girocului. Este lichidată manifestaţia”.

„Lichidarea manifestaţiei” a implicat 11 oameni ucişi şi 28 răniţi prin împuşcare: bărbaţi, femei, minori. Din rândul militarilor au fost răniţi prin lovire plutonierii Constantin Buţă (35 ani), Dionisie Creţu (43 ani), Constantin Bărcănescu (40 ani), Nicolae Gliga (34 ani) şi militarul în termen Gheorghe Badea (20 ani).

Tragedia surorilor Caceu

Ora 20:00. O coloană de manifestanţi se deplasează pe strada Politehnicii, trece Podul Mihai Viteazu şi se îndreaptă spre Catedrala Mitropolitană. Focuri 1 Raport nr. S/32 din 04.01.1990 depus de UM 01008 Timişoara la Dosarul CSJ nr. ZP55/1998. 2 A doua zi dimineaţă părinţii şi fratele lui Constantin Radu vin la Spitalul judeţean. Un cordon de militari le interzice accesul, ameninţându-i că îi vor împuşca dacă nu pleacă. Între timp, victima decedase. Va fi incinerată la Crematoriul Cenuşa. 3 Rodica Luca este transportată la morgă în noaptea de 17/18 decembrie. Va fi incinerată la Bucureşti în 19 decembrie. 4 Raportul medico – legal din 18 decembrie 1989 constată prezenţa a „cinci plăgi împuşcate pe bărbie, hemitorace drept şi în regiunea scapulară dreaptă”. Soţul Mariei Ion va susţine că în 22 decembrie, când a ridicat cadavrul de la morgă, exista şi o plagă în frunte unde ar fi fost împuşcată în spital. Cum nici unul din martorii audiaţi nu a confirmat existenţa acestei plăgi iar soţul a refuzat deshumarea, în 1993 Procuratura Militară Timişoara a închis dosarul (nr.566/P/1990). 5 Cf. Romeo Bălan, op.cit., p.32, cele 5 tancuri trimise de comenduirea Regimentului 90 Mecanizat pentru blocarea accesului demonstranţilor spre sediul CJPCR „erau pregătite pentru cazuri extreme, fiind dotate cu obuze reale. În cele 5 tancuri se aflau 275 obuze. Din acest motiv masa demonstranţilor nu i-a lăsat pe indivizii violenţi să le incendieze”.

38

încrucişate trase din Parcul Catedralei şi dintr-un tanc care vine din sens opus, spre coloană, rănesc mai multe persoane. Sub ochii Mihaelei Caceu se prăbuşesc surorile ei Margareta, 36 ani şi Mariana – Silvia, 37 ani, ambele împuşcate în cap. Asurzită de zgomotul armelor şi ţipetele răniţilor, Mihaela îşi vede surorile fără suflare, cu sânge şi creier răspândiţi în jurul lor.1

Tot în cap este împuşcată mortal Angela Elena Sava, 31 ani, muncitoare, aflată în apropierea surorilor Caceu.2

Cu faţa spre Catedrală Ora 19:00. Mii de demonstranţi se află în Piaţa Operei (azi Piaţa Victoriei), în

apropierea şi chiar pe treptele Catedralei Ortodoxe. Cântă Hora Unirii şi scandează Noi suntem poporul, jos cu dictatorul! Gheorghe Primaru, Emeric Antal, Spiridon Petroiu observă cu surprindere că forţele de ordine nu intervin împotriva celor care sparg şi devastează magazine şi care „nu aveau nimic comun cu demonstranţii”. Mai mult, unul din spărgători acţionează „comandat de un cetăţean mai în vârstă, bine îmbrăcat”.3

Ora 19:30. Militarii din dispozitivul constituit de Armată la Operă stau cu faţa spre Catedrală. Trag într-acolo fără să fi fost atacaţi şi fără să aibă în vedere vreun obiectiv important de natură a-i obliga să-l apere. Sunt răniţi Ilie Bucă (19 ani), Stelian Luchescu (27 ani), Marioara Stanciu, Darie Puşchiţă, Gheorghe Tălpăşanu. Concomitent se trage şi din dispozitivul din faţa cinematografului Capitol. Sunt răniţi Ion Merluşcă (51 ani), Lucian Mureşan (18 ani), Marcel Botezatu (31 ani), Dan Gavra (24 ani), muncitori, Gheorghe Primaru (61 ani), mecanic. Elevul Cristian Pascalu (17 ani) este împuşcat în cap. Studentul Mihai Bumbar (20 ani), Carmen Dumitreanu (32 ani) şi Milana Bircă (51 ani), muncitoare, Oliver Rachiţi (19 ani), elev, precum şi Dan Paşcu (30 ani), mecanic auto, sunt răniţi în picioare, în mâini, în spate. Răniţi grav sunt şi Ion Viorel Tabără (27 ani), muncitor şi Vasile Tănase (18 ani, elev), ambii împuşcaţi în torace.

Asupra altor manifestanţi se trage din transportoare blindate. Sunt răniţi Eugen Murariu (28 ani), în abdomen, elevele Irina Murariu (16 ani) şi Daniela Oxana Radu (18 ani), precum şi Maria Vona, muncitoare.

Gloanţe trase fără somaţie din cordonul de militari cu căşti albe, postat în faţa Catedralei, îi rănesc pe Ana Madoşi (35 ani, muncitoare) şi pe Dumitru Constantin Gârjoabă (24 ani, electrician la IRUC) care, refuzând să-şi îndeplinească misiunea de

1 Margareta şi Mariana – Silvia Caceu sunt aduse de două maşini particulare la Spitalul judeţean. În 22 decembrie când s-a permis accesul la morgă al rudelor celor împuşcaţi în 17 decembrie, fratele lor, Emil Caceu, găseşte doar cadavrul Marianei. Trupul celeilalte surori, Margareta, cu plagă deschisă cranio – cerebrală, fusese între timp ars la Crematoriul Cenuşa. 2 Angela Elena Sava va fi una dintre cele 43 victime ale represiunii criminale din 17 decembrie, incinerate la Bucureşti. 3 Declaraţiile celor trei martori susmenţionaţi, audiaţi în Dosarul CSJ nr. 6/1990 (privind „Lotul Timişoara”).

39

membru al Gărzilor Patriotice de „asigurare a ordinei şi liniştii” pentru care fusese trimis în Piaţa Operei, îşi ascunsese centura şi boneta sub haina civilă şi se alăturase demonstranţilor de la semaforul de lângă Catedrală. Dumitru Chiocan reuşeşte să-i târască pe vecinul său Gârjoabă, împuşcat în şold, şi pe alţi patru răniţi spre Podul Mihai Viteazu, unde opreşte un autoturism care îi transportă la Spitalul de Ortopedie şi de acolo la Spitalul judeţean.1

Ora 20:00. În zonă ajung miltari ai UM 01233 Buziaş cu ordin de dispersare a protestatarilor. Manifestanţii se retrag în fugă. Cum tragerile continuă, mulţi se refugiază în parc. Sunt urmăriţi de gloanţele tanchiştilor MApN şi ale „civililor“ (înarmaţi) coborâţi dintr-un ARO al Ministerului de Interne. Unul dintre aceştia îl răneşte prin împuşcare în torace pe elevul Vasile Tănase, 18 ani. Alt civil îl împuşcă mortal în cap pe Vasile Balmuş, 25 ani, muncitor. Când fratele său Dumitru se apleacă să-l ridice, „civilul” îl somează să se îndepărteze. Cadavrul rămâne pe trotuar.

Ora 20:30. Tânărul Adrian Mardare, 18 ani, este împuşcat în torace şi transportat la Spitalul judeţean unde se constată decesul. Elevul Constantin Iosub, şi el în vârstă de 18 ani, spera să participe la concertul de colinde de la Catedrală. Rămas în Piaţă, este străpuns de două gloanţe, în gât şi în torace. O plagă împuşcată toraco – pulmonară îi provoacă moartea lui Petru Wittmann, în vârstă de 24 ani, venit la manifestaţia din faţa Catedralei din primele ore ale după – amiezii.2

Ora 21:00. Trăgători ascunşi în parcul Catedralei şi în boscheţii din spatele grădinii Capitol deschid focul asupra demonstranţilor. Sunt răniţi Tănase Şerban (30 ani), Lidia Lazăr (20 ani), Marius Călin (23 ani), toţi trei în abdomen. Elevul Adrian Chiu (15 ani) şi Ioan Cojiţă (47 ani), muncitor, sunt împuşcaţi în picioare.

Numărul răniţilor creşte din clipă în clipă. Elevii Traian Vincu (16 ani) şi Daniela Vincu (13 ani), Domnica Panduru (25 ani) şi Maria Şandru (48 ani), casnice, Szabo Habacs (29 ani), zugrav, Nelu Halip (23 ani), muncitor, sunt cotaţi inamici şi trataţi cu muniţie de război.

Pentru Lorenţ Fecioru, 32 ani, Vasile Păduraru, 30 ani, Andrei Istvan, 41 ani, toţi trei muncitori, precum şi pentru Ioan Stanciu, 42 ani, operator chimist, împuşcăturile vor fi fatale.3 1 Cf. declaraţiei dr. Constantin Nica, Dumitru Constantin Gârjoabă, 24 ani, căsătorit, având un copil minor, va muri pe masa de operaţie. Raportul medico – legal nr. 988/A din 18 decembrie consemnează moarte violentă datorată hemoragiei interne prin plagă penetrantă abdominală. Soţia sa, Valeria, susţine că un alt rănit internat, Mihai Cojocaru, l-a văzut pe Gânjoabă viu, în spital, în 19 decembrie, de unde s-a răspândit zvonul că acesta ar fi fost împuşcat în spital ulterior operaţiei. Oficial, s-a stabilit că decesul a avut loc în 17 decembrie iar cadavrul a fost sustras de la morgă în noaptea de 18/19 decembrie şi incinerat la Bucureşti. 2 Trupurile neînsufleţite ale victimelor Vasile Balmuş, Adrian Mardare, Constantin Iosub şi Petru Wittmann vor fi ridicate de la morgă de reprezentanţii autorităţilor pentru a fi incinerate, astfel sperându-se că vor fi şterse pentru totdeauna urmele crimelor din 17 decembrie de la Timişoara. 3 Ioan Stanciu, internat în Spitalul judeţean cu plagă împuşcată toraco – abdominală va deceda pe masa de operaţie iar după două zile va fi incinerat. Vasile Păduraru va zace la morgă până în 27 decembrie, când va fi dus în Cimitirul Eroilor şi înhumat într-o groapă comună.

40

Ora 21:30. În zona Parcul Central – Catedrală continuă arestările. Numărul celor ridicaţi de militari în dimineaţa şi apoi în seara zilei de 17 decembrie depăşeşte 50 persoane, inclusiv femei – Dora Sofia Diaconu (30 ani), Paula Stancu (23 ani) şi minori – Aurel Cârjan (17 ani), Viorel Contrea (16 ani), Nicolae Feneşanu (17 ani), Mihai Junc (15 ani), Gheorghe Nechita (16 ani), Petrică Szasz (17 ani), Nicolae Florin Ţurcanu (15 ani).1

În zona Catedralei sunt 46 victime: 36 răniţi şi 12 morţi. Sunt evacuaţi cu autoturismele unor demonstranţi şi, în cele din urmă, cu maşini de la Salvare.2 La represiune au participat militari şi tehnică de luptă din cadrul Diviziei 18 Mecanizate3 şi al UM 01233 Buziaş, grăniceri şi trupe de Securitate – Miliţie.

Între timp, în multe alte zone din oraş au loc demonstraţii, confruntări,

împuşcături, victime.

Complexul Studenţesc Ora 17:45. Batalionul de infanterie Arad acţionează la Complexul studenţesc:

„Ordin general Guşă Ştefan. Direcţia: Centru – Termal – Complex – 211 oameni. 3 TAB”.4 Ordinul vizează suplimentarea forţelor de ordine care înconjoară căminele de studenţi pentru a împiedica adunarea unor protestatari care să se alăture demonstranţilor din centrul oraşului.

Ora 18:15. Transportoare blindate şi camioane cu militari ajung în dreptul căminelor 7 şi 22. Studenţii huiduie şi aruncă cu sticle şi borcane. Militarii deschid foc. Studentul Marius Mihalca, 22 ani, este primul rănit. În secundele următoare, Antoniu Tiberiu Florian, 20 ani, student în anul II la Institutul Politehnic Timişoara, este împuşcat în gât în timp ce se alătura colegilor de cămin Vasile Berci, Zoltan Iosif Gyenge şi Aiman Abdalach. Este transportat, împreună cu alţi doi răniţi, la Spitalul judeţean cu autoturismul doctorului Nihal Hello.5

1 În zona Parcul Central – Catedrală au mai fost arestaţi Dorian Abrudan, Corneliu Ardeleanu, Florin Bobeică, Radu Ciobanu, Ioan Coca, Dionisie Cotoş, Decebal Daia, Marius Dragomir, Antonie Florea, Dorin Foleanu, Gheorghe Juravle, Pavel Kis, Geza Kovacs, Valentin Marton, Robert Micu, Gabriel Nedelcu, Costel Neu, Ion Zeno Petromăneanţ, Virgil Pitaru, Alin Sorinel Pop, Alexandru Reus, Petru Rusando, Vasile Valentin Sandu, Nicolae Sanislav, Stelian Sgondea, Gheorghe Stoffel, Dan Strungariu, Matei Szoke, Gheorghe Toth, Dumitru Trip, Tiberiu Vălan, Gabriel Zlavog. 2 Depoziţia martorului Sofronie Florea în dosarul „Lotul Timişoara“, nr. 6/1990, al CSJ. 3 Jurnalul de luptă al Diviziei consemnează laconic: „Ora 20:45. La Catedrală”, fără a preciza efectivele şi denumirea unităţilor militare. Documentele Inspectoratului MI nu menţionează nici ele componenţa trupelor dislocate la Catedrală. 4 Citat din Jurnalul de luptă al Diviziei 18 Mecanizate. 5 Venită din Sighetul Marmaţiei, mama lui Antoniu, Margareta Florian, nu-l găseşte nici în spital, nici la morgă, nici cel puţin în rapoartele medico – legale existente la IML. Fiul ei fusese incinerat.

41

Nicolae Ovidiu Munteanu este student în anul IV la Facultatea de Mecanică. Are 25 ani şi este căsătorit. Împuşcat în torace, sângerează. Colegul său Sorin Pavel observase că s-a tras dintr-un TAB.1

Ora 19:30. În apropiere, lângă Ştrandul Termal, se aud împuşcături. Se trage din direcţia căminelor studenţeşti. Sunt răniţi Gheorghe Matei, 21 ani, student şi Ştefănica Fiţigău, 14 ani, elevă.

Victime înregistrate: 2 morţi şi 3 răniţi.

Piaţa Traian Ora 17:00. Între cele câteva sute de demonstranţi strânşi în Piaţa Traian sunt şi

„grupuri izolate de indivizi care se dedau la acte de vandalism, incendiere şi sustragere a unor bunuri din magazine”. Forţele de ordine „nu intervin”.2

Ora 20:00. Majoritatea demonstranţilor se retrag. Rămân doar câţiva care încearcă „să înlăture urmările actelor de vandalism”.3 Asupra lor se deschide foc în rafale dintr-o maşină ARO. Sunt răniţi Viorel Canciuc (30 ani, muncitor), în torace, Traian Marian (35 ani, muncitor), Andreea Rozalia Nagy (20 ani, muncitoare), Sava Vlaici (38 ani, inginer) şi Doiniţa Gherasim (25 ani, funcţionară), în abdomen, Trofin Bunea (61 ani, pensionar), în picior.

Nicolae Lăcătuş, 27 ani, muncitor, este împuşcat în torace. Este dus la Spitalul judeţean. Din acelaşi ARO este împuşcată mortal în abdomen Florica Sava, muncitoare în vârstă de 33 ani.

Ora 20:30. Asupra lui Nicolae Bogin, 40 ani, muncitor, se trage dintr-un transportor blindat. Anton Suharu este rănit prin împuşcare de un militar aflat într-un camion aparţinând unei unităţi MApN.

Sunt de asemenea răniţi prin împuşcare Ioan Spanache (30 ani, vatman) şi Elena Sava (35 ani, muncitoare). Pe Vasile Moldovan, 41 ani, electrician, glontele îl răneşte în torace.

Urmare confruntărilor dintre militari şi demonstranţi, lt. major Ion Bănicioiu de la UM 01115 Timişoara suferă un traumatism cranio – cerebral. Vasile Ardelean, 40 ani, muncitor este de asemenea rănit prin lovire în cap.

Viorel Palescu (29 ani), rănit prin lovire şi Erich Hauer (22 ani), rănit prin împuşcare, sunt imobilizaţi şi duşi la Miliţie unde li se aplică alte bătăi.

Ora 21:00. Traian Marian, împuşcat în fese, ajunge la spital dar este trimis acasă, considerându-se că nu are răni grave. Face un efort şi anunţă familia Lăcătuş, cu care este vecin, că fiul lor Nicolae este împuşcat în piept şi se află la Spitalul judeţean.4

1 Cf. raportului medico – legal din 18 decembrie 1989, Nicolae Ovidiu Munteanu a murit în urma hemoragiei interne şi externe cauzate de plaga împuşcată în torace. A doua zi cadavrul va fi sustras de la morgă şi ars în Crematoriul Cenuşa. 2-3 Romeo Bălan, op.cit., p. 29. 4 A doua zi tatăl lui Nicolae Lăcătuş se duce la Spitalul judeţean, dar nu este primit. A treia zi va primi buletinul acestuia de la un „cetăţean tânăr” care îl anunţă că fiul său „a fost operat de dr. Nica dar operaţia nu a reuşit şi a decedat”. Nicolae Lăcătuş se va număra printre cei incineraţi.

42

În Piaţa Traian numărul victimelor însumează 2 morţi, 13 răniţi prin împuşcare şi alţi răniţi prin lovire.

Calea Aradului Ora 17:00. Detaşamente de militari de la UM 01008 Timişoara şi UM 01380

Arad primesc ordin de deplasare pe Calea Aradului pentru a ţine sub control zecile de locatari din zonă care demonstrează împotriva regimului. Câţiva indivizi sparg vitrinele Librăriei Tudor Arghezi.

Ora 22:00. O coloană de manifestanţi se deplasează pe Calea Aradului spre Institutul Agronomic cu intenţia de a mobiliza studenţii să i se alăture. Din cordonul de militari din faţa Întreprinderii de textile Timişoara (ITT) se deschide foc. Se trage concomitent din două autoturisme, Dacia şi ARO aparţinând Miliţiei. Dănuţ Carpăn, 29 ani, parchetar, este împuşcat mortal, în abdomen, de o persoană aflată în maşina ARO.1 Martori oculari: Octavian Suru şi Petru Mosievici. Tot din ARO sunt împuşcaţi şi răniţi Cristian Rusu, 14 ani, Gheorghe Cojocaru – Popa, 32 ani, Mihai Jichici, 25 ani.

Erika Drăghici (22 ani, muncitoare) şi Marcel Drăghici (25 ani, mecanic auto), Constantin Băţică (18 ani), Mircea Ion (37 ani) şi Andrei Sera (25 ani) sunt loviţi de gloanţele militarilor din dispozitivul plasat la Întreprinderea de textile. Floarea Bob observă că se trage de la etajul III al uneia din clădirile întreprinderii şi vede cu groază că ţinta este chiar fratele ei, Alexandru Grama, în vârstă de 18 ani. Grav rănit, acesta este transportat de sora sa şi alţi câţiva tineri la Clinicile Noi şi dus direct în sala de operaţie a secţiei de chirurgie conduse de dr. Vladimir Fluture. Se încearcă o „hemostază a plăgii împuşcate din regiunea subclaviculară, cervicală şi mandibulară dreaptă”. Pacientul moare după 5 minute de la începutul intervenţiei.2

Pe Calea Aradului numărul victimelor însumează 2 morţi şi 7 răniţi prin împuşcare.

Piaţa Maria

1 Dănuţ Carpăn este unul dintre cei 43 revoluţionari incineraţi la Bucureşti. În majoritate, aceştia figurau în rapoartele medico – legale întocmite în 18 decembrie ca neidentificaţi. Identificarea s-a făcut în ianuarie 1990 pe baza hainelor (păstrate în spital şi recunoscute de familie) şi a urmelor de glonţ de pe îmbrăcăminte care corespundeau cu poziţia plăgilor prin împuşcare descrise de medicii legişti şi de martorii oculari. 2 Cadavrul victimei va fi trasferat la morga Spitalului Judeţean unde se întocmeşte raportul medico – legal nr. 1042/A din 18 decembrie care constată prezenţa unor „plăgi prin împuşcare în regiunea toracică şi cervicală”. Neconcordanţa dintre existenţa acestor două plăgi şi plaga unică descrisă la internare a creat suspiciunea că Alexandru Grama a fost împuşcat a doua oară în Spitalul Judeţean, la fel cum s-a întâmplat şi în cazurile Remus Marian Tăşală, Dumitru Constantin Gârjoabă şi Maria Ion. Pe baza concluziilor Comisiei de analiză a evenimentelor petrecute în unităţile sanitare din municipiul Timişoara, care a studiat aceste cazuri (în perioada 27 martie – 14 iunie 1993), procurorii au respins acuzaţiile de ucidere a răniţilor prin împuşcare în spital ca nefiind fondate pe probe (Romeo Bălan, op.cit., pp. 133 – 157).

43

Deşi prezenţa manifestanţilor este mult mai puţin numeroasă decât în ziua precedentă, forţele de represiune îi împrăştie cu brutalitate. Între cei răniţi prin lovire sunt Nicolae Cârnu (40 ani, muncitor), Gheorghe Răileanu (muncitor), Ladislau Szekelly (zugrav).

Lovit şi rănit, elevul Roger Doru Bogdan (16 ani) este reţinut şi transportat în arestul Miliţiei. Dintre cei arestaţi în cursul nopţii şi zilei de 17 decembrie mai fac parte: Adrian Berinde (21 ani), Petru Carp (29 ani), Ştefan Chiclă (50 ani), Silviu Cismaru (38 ani), Neculina Cucu (40 ani), Andrei Csoke (61 ani), Marius Dragomir (38 ani), Nistor Duma (27 ani), Mircea Dumitrovici (40 ani), Radu Dumitru (21 ani), Ionel Durac (32 ani), Ion Flocioiu (41 ani), Marius Iacovania (33 ani), Ioan Ilan (39 ani), Valeriu Ionesi (26 ani), Krisztina Iost (21 ani), Gheorghe Jivan (37 ani), Iosif Jude (34 ani), Jozsef Pal Kiss (24 ani), Ioan Maranga (35 ani), Gheorghina Mateş (19 ani), Gheorghe Mura (28 ani), Dumitru Novacovici (16 ani), Cornel Pricop (42 ani), Marcel Rus (22 ani), Oreste Stamatiu (21 ani), Drăgan Sepetan (22 ani), Remus Sofian (27 ani), Attila Szomogy (19 ani), Daniel Stein (20 ani), Lavinia Şuşnea (18 ani), Simona Todea (31 ani), Corneliu Toma (21 ani), Emerich Toth (40 ani), Vasile Trancă (18 ani), Teodor Vestemean (53 ani), Gabriel Virag (28 ani), Mihai Zaharia (48 ani).

Gara de Nord

Ora 18:00. Lucrători de la Miliţia – Transporturi „apără” intrarea în gară şi trag în trecători. Aflaţi în apropierea Hotelului Nord, Ernö Szabo (25 ani), zidar, Iuliu Harasciuc (25 ani) şi Francisc Feneşi (25ani), ambii zugravi, sunt răniţi prin împuşcare: Ernö şi Francisc în abdomen, Iuliu în picior.

Ora 18:30. Ieşit din schimb, Ioan Belehuz, impiegat de mişcare, 41 ani, se îndreaptă spre casă împreună cu doi colegi. Gloanţe trase în rafale îl nimeresc în ambele picioare şi în abdomen.1 Tot în faţa gării este rănită prin împuşcare Elena Georgescu, vânzătoare.

Bulevardul Tinereţii

Ora 19:00. În apropierea Spitalului nr. 5 – Clinica de Ginecologie, Constantin Zabulică, 31 ani, muncitor, este împuşcat în spate dintr-un transportor blindat. Sângerează abundent şi moare în drum spre Clinică. Cadavrul, dezbrăcat, este transportat la morgă.2

Ora 20:00. Din cordonul de militari din Piaţa Küttl (Ştefan Furtună) se trage cu muniţie de război. Este rănit în abdomen Ioan Popovici (30ani, muncitor).

1 Maria Belehuz îl caută prin spitale şi la morgă. Abia în 20 decembrie, doctorul Crişan de la IML îi predă buletinul de identitate informând-o că nepotul ei, Ioan Belehuz, a decedat iar cadavrul a fost sustras de la morgă. Continuă să-l caute prin cimitire până ce numele său va apărea pe lista celor arşi la Bucureşti. 2 Cadavrul va fi inclus în lotul celor 43 victime incinerate. Hainele perforate de glonţ şi obiectele de valoare (lănţişor cu cruciuliţă de aur, inel cu monograme ZC, brăţară de argint) vor fi predate ulterior familiei Zabulică de către personalul Spitalului Clinic nr. 5.

44

Ora 20:10. Angajaţi MI deschid foc dintr-un autoturism blindat. Îl rănesc în picior pe Mihai Curac, 34 ani, muncitor.1

Securitatea anchetează Reţinut şi anchetat abuziv de organele Miliţiei, rănitul Doru Berejovski este

preluat de organele Securităţii Statului. Acestea îi întocmesc dosar penal pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste”.2

Ofiţerii Securităţii judeţene Timiş anchetează şi alţi arestaţi „periculoşi”. Sub învinuirea de atentat la securitatea statului, sunt întocmite dosare penale protestatarilor Marius Mioc, student; Teodor Tăut, medic; Mihai Grigore, lucrător comercial.

Patrule ucigaşe

Ora 20:00. La UM 01955 Timişoara, unitate de reparaţii pentru tehnică militară a Diviziei 34 Apărare Antiaeriană, maiorul Daniel Grozea are ordin să ştanţeze numere de circulaţie false pentru autoturisme aparţinând Armatei. Din lipsa altor litere, confecţionează cinci seturi de numere cu literele AB. Maşinile apar astfel ca aparţinând judeţului Alba. Sunt folosite de militari din UM 01955, UM 01942 şi UM 01864, toate din Timişoara, în cadrul misiunilor de patrulare prin oraş.

Cu număr fals (la autoturismul A 116, aparţinând Diviziei Mecanizate Decebal) patrulează şi căpitanul Vasilică Gheorghe de la UM 01024, precum şi căpitanul Ilie Nicolae, din aceeaşi unitate, care îşi foloseşte autoturismul personal cu număr de Giurgiu (GR – 114). Ambii sunt îmbrăcaţi civil.3

Colonelul Ioan Popescu, şef al Inspectoratului judeţean al MI, traversează şi el oraşul la volanul unui automobil cu numere false.

Ora 22:00. Cu armele automate scoase prin ferestrele portierelor, maşini ARO încărcate cu miliţieni îmbrăcaţi în civil părăsesc sediul Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne.4

Din ordinul generalului Nuţă, trupele de Miliţie şi Securitate patrulează prin oraş toată noaptea. „Se trage nebuneşte.“ Un ARO venit de pe str. Industria Lânei intră în Piaţa Traian şi „face prăpăd“. Este împuşcat în mână şi în picior Trofin Benea, fost ofiţer de Miliţie înainte de 1989. El îi recunoaşte pe căpitanii Viorel 1 Audiat la 19 iunie 1991 în Dosarul CSJ nr. 24/1991, Mihai Curac va declara că, după ce a fost împuşcat, „locuinţa sa a fost scotocită de doi subofiţeri de Miliţie”. 2 Referatul întocmit de Securitate pentru începerea procesului penal împotriva lui Doru Berejovski se găsesşte în Dosarul CSJ nr. 24/1991 în care a fost judecat Lotul Timişoara. 3 Raportul Serviciului Român de Informaţii (SRI) privind evenimentele din decembrie 1989, publicat sub titlul Evenimentele din decembrie 1989 văzute de Serviciul Român de Informaţii, ca supliment al revistei Ordinea, 1994. 4 Alex Mihai Stoenescu, interviu cu fostul procuror general adjunct Gheorghe Diaconescu. op. cit., p. 565.

45

Bucur şi Iepure care, coborând din maşină, îşi „descarcă încărcătoarele în grupul de manifestanţi“. Alături de lucrătorii MI, din patrule fac parte şi informatori ai Miliţiei şi Securităţii.1

Aflat într-un dispozitiv de baraj rutier, soldatul Tiberiu Zorzon constată prezenţa unor „civili cu pistoale mitralieră cu ţeavă scurtă“, în autoturisme cu „numere schimbate...., cel adevărat fiind pe bancheta din spate“.2

O coloană de demonstranţi intră pe Calea Lipovei venind de pe o stradă lăturalnică. Înainte de a ajunge în dreptul Comandamentului Diviziei 34 Apărare Antiaeriană, din curtea unităţii se trage asupra lor. Este rănit prin împuşcare Nicu Buzatu ai cărui părinţi lucrau la punctul de comandă, tatăl – locotenent colonel Buzatu, aflându-se chiar în acel moment în unitate.3

Patrulele mobile deschid focul din mers în Piaţa Operei, Calea Girocului, Calea Aradului, Calea Şagului, Calea Buziaşului, la podul Decebal, în Piaţa Traian, în Gara de Nord a Timişoarei.

Persoane neidentificate trag de pe acoperişuri sau din locuinţe situate în zona Operei, Calea Girocului, Piaţa Libertăţii, Calea Lipovei ş.a.

Calea Şagului

Ora 22:30. Cristian Petru Dulgheru se află în apropierea soţilor Balogh în momentul în care aceştia ajung la intersecţia străzii Reşiţa cu Calea Şagului. O grupă de militari „mai în vârstă, echipaţi cu scurte kaki, comandaţi de un ofiţer” deschide focul.4 Pavel Balogh, 69 ani, pensionar, este împuşcat mortal în umărul drept şi în torace.5

Ora 23:10. În Jurnalul acţiunilor operative de la Inspectoratul judeţean al Ministerului de Interne se consemnează: „Garajul partidului devastat”.

Militarii de pe Calea Şagului se deplasează pe str. Transilvaniei, spre garajul partidului.

Ora 23:25. În Jurnalul operativ al Inspectoratului MI se menţionează: „strada Transilvaniei – ard magazine, locuinţe, cetăţeni (?!) şi alte imobile”. Fără alte precizări.

1 Acţiunile criminale ale echipajelor mobile sunt încadrate de analistul Alex Mihai Stoenescu în „categoria particulară a terorismului de stat.“ Op. cit., p. 575. 2 Din „legitimarea acestora a reieşit că sunt de la MI“, va declara soldatul Tiberiu Zorzon. Arhiva Memorialul Revoluţiei, Timişoara, Fond documentar. 3 Declaraţia generalului (r) Florea Cârneanu, fost locţiitor al comandantului Diviziei 34 Apărare Antiaeriană, în Procesul de la Timişoara, vol. VII, editat de Asociaţia Memorialul Revoluţiei, Timişoara, 2009, p. 4214-4216. 4 Declaraţia martorului C.P. Dulgheru, audiat în Dosarul CSJ nr. 24/1991 (ref. la Lotul Timişoara). 5 În 19 decembrie Pavel Balogh a fost incinerat la Bucureşti. Din cercetările Procuraturii Militare a rezultat că în zonă au acţionat militari din trupele de Securitate. Dacă glonţul ar fi fost recuperat, s-ar fi putut identifica autorul crimei.

46

Ora 23:40. Dinspre complexul comercial, incendiat, se trage spre blocurile de locuinţe de pe str. Transilvaniei. Îndreptându-se spre intrarea în blocul unde locuieşte, Petru Ioan Bonţe, 22 ani, muncitor, este împuşcat mortal, în prezenţa surorii sale Mariana Gornicu. Auzind împuşcătura, Valentina şi Constantin Ciobanu ies pe balcon. Bărbatul, 43 ani, lăcătuş mecanic, este împuşcat în cap şi moare.1

„Citadela” în alertă

Ora 23:00. Viceprim – ministru al guvernului şi membru (supleant) al CPEx, Cornel Pacoste soseşte la Timişoara cu un avion special. Se deplasează la sediul CJPCR. Află ultimele informaţii de la activiştii şi securiştii care participaseră la o misiune de recunoaştere în oraş însoţind (ei, într-un autocamion) transportorul blindat în care se aflau generalul (r) Ion Coman şi generalul Ştefan Guşă.

Ora 23:10. Şeful Marelui Stat Major Ştefan Guşă convoacă comandanţii de unităţi şi ordonă retragerea tancurilor în cazărmi. Cele cinci tancuri avariate pe Calea Girocului sunt tractate, treptat, până după miezul nopţii.

Generalul Chiţac informează că s-au primit grenadele cu gaze lacrimogene de la Sibiu.

Strada Ialomiţa

Ora 23:50. Un detaşament de militari de la UM 01140 Lugoj, comandat de căpitanul Dumitru Căşeriu, asigură paza depozitelor din str. Ialomiţa.

Ora 01:00. La vederea unei coloane de cca 100 demonstranţi care se deplasează dinspre Calea Şagului spre centrul oraşului, militarii (în termen) se sperie şi trag în aer şi în caldarâm. Neştiind cine a tras, alţi militari, din zona depozitelor, deschid foc asupra manifestanţilor. În intersecţia străzii Ialomiţa cu Calea Lipovei, Silviu Motohon, 32 ani, muncitor, este împuşcat în frunte.2

Sunt răniţi prin împuşcare Ioan Chiorean, 36 ani, în braţ, Costel Dănuţ Hoffman, 24 ani şi Romeo Gomboş, 20 ani, ambii în picioare. Studentul Zeno Drăgan, 23 ani, este împuşcat în genunchi.

Iulică Diţoiu, 22 ani, este grav rănit de un glonte care i-a pătruns în abdomen. Alt glonte o răneşte pe Gabriela Pojor, 19 ani.

Ora 01:50. Căpitanul Dumitru Căşeriu raportează la comandamentul Diviziei 18 Mecanizate că „au fost atacaţi de 50 – 60 oameni, respinşi cu foc”. Jurnalul Diviziei nu consemnează însă că au fost împuşcaţi 7 oameni, dintre care unul mortal.

Măcel în tot oraşul

1 A doua zi, o maşină a Pompelor funebre ridică cadavrul de la domiciliu şi îl transportă la morgă, de unde va fi sustras în timpul nopţii de 18/19 decembrie. Constantin Ciobanu va fi incinerat. 2 Raportul medico – legal întocmit în 18 decembrie constată că Silviu Motohon a ajuns în sala de operaţii a Spitalului judeţean. Nu a supravieţuit, craniul fiind fracturat şi creierul sfârtecat. Cadavrul va fi ars la Crematoriul „Cenuşa”.

47

Grupuri de demonstranţi parcurg întreg oraşul exprimându-şi setea de libertate şi democraţie. Se adună în toate pieţele, încurajându-se reciproc. Intră în cartierele de blocuri îndemnând locatarii să li se alăture. Nu îi sperie nici sutele de arme din cordoanele de militari, miliţieni şi securişti, nici „tehnica de luptă” postată pe principalele căi de acces spre centru: transportoare amfibii blindate, camioane cu arme şi muniţie de război, tancuri cu obuze adevărate.

Apropierea coloanelor de demonstranţi şi lozincile scandate de aceştia împotriva „conducătorului iubit” determină riposte violente, disproporţionate faţă de mijloacele de luptă ale inamicilor civili. Cu sau fără ordin precis de la comandanţii de detaşamente şi plutoane, militarii apasă pe trăgaci. Cad sub gloanţe chiar şi trecători aflaţi întâmplător în zonă, pensionari, casnice ieşite în oraş la cumpărături, elevi în drum de la şcoală spre casă sau locatari aflaţi în apartamente, pe balcon, în holurile blocurilor de locuinţe.

Lista răniţilor pare fără sfârşit. Mihai Curac (34 ani) este împuşcat în picior. În Piaţa Ştefan Furtună este rănit în abdomen Ioan Popovici (30 ani). Alt glonte îl nimereşte în cap pe Victor Bende (20 ani). Sunt de asemenea răniţi prin împuşcare Viorica Diaconu (33 ani), Constantin Gafiuc (30 ani), Gheorghe Dan Vasile (28 ani), Emerich Hunder (22 ani), Doina Crişan (43 ani, casnică, în timp ce venea spre casă de la cumpărături).

Constantin Cornea (25 ani) şi Rodica Farcău (28 ani) sunt împuşcaţi în torace. Florin Constantin (26 ani) şi Radu Chiru (19 ani) se poticnesc: au primit câte un glonţ în picior.

Din faţă sau din spate trăgătorii vânează ţinte vii. Pentru că se mişcă. Tot ce mişcă este inamic şi tratat ca atare. Cine mişcă trebuie lichidat. Aşa li s-a spus. Asta au înţeles. Astfel procedează. 1

„Flori” însângerate

Orele 23:20-24:00. Prin staţiile de emisie-recepţie, patrulele mobile primesc ordine codificate pentru a se deplasa pe diferite străzi, să ia de acolo „3 flori“ sau „5 flori“, funcţie de numărul morţilor.

BILANŢ SÂNGEROS: În 17 decembrie, în Timişoara au fost ucise 63

persoane, iar 326 au fost rănite prin împuşcare.2

1 Raportul SRI privind evenimentele din decembrie 1989 la Timişoara precizează că una din victime (Marius Ciopec) a fost împuşcată mortal de locotenetul Andras Czaba de la UM 01039, cei ucişi sau răniţi în zona Podului Decebal au fost victimele militarilor UM 01185 Timişoara iar pietonii care traversau str. Ialomiţa au fost împuşcaţi de militari ai UM 01140 Lugoj, comandaţi de căpitanul Dumitru Căşeriu. 2 Date statistice publicate în 2008 în Caietele Revoluţiei, nr. 6 (19), pp. 49, 52-53. Datele publicate în 2009 de fostul procuror, dr. Romeo Bălan, op.cit., p. 50, sunt relativ diferite, acesta menţionând, pe baza statisticilor Parchetelor Militare, 65 morţi şi 268 răniţi, din care 224 prin împuşcare.

48

Efectivele MApN implicate în represiune au depăşit 1500 soldaţi şi cadre. S-au tras sute de mii de cartuşe. În rândul militarilor din trupele MApN s-au înregistrat zece răniţi.1

Peste 800 arestaţi

Sute de persoane imobilizate de trupele din Securitate şi Miliţie, brutalizate şi rănite, se află în arestul Miliţiei şi în penitenciarul din str. Popa Şapcă. Alături de revoluţionarii timişoreni sunt arestaţi şi câţiva hoţi care au pătruns în magazine după ce vitrinele fuseseră sparte de „echipe de băieţi bine legaţi“ şi „bine pregătiţi“.2

Aflat în sediul Inspectoratului judeţean al MI, colonelul Filip Teodorescu asistă de la fereastră la loviturile aplicate reţinuţilor, în curte, cu bastoane de cauciuc sau lemn. Nu intervine.3

Generalul Constantin Nuţă se ocupă de anchetarea reţinuţilor atât direct, cât şi prin supervizarea interogatoriilor luate de subordonaţii săi.4 El dispune să fie interogaţi şi răniţii din Spitalul Judeţean, indiferent de gravitatea stării lor.

Cei patru procurori civili veniţi de la Bucureşti din dispoziţia Procurorului General Nicolae Popovici şi câţiva dintre colegii lor de la Timişoara refuză emiterea mandatelor de arestare pentru persoanele anchetate în absenţa lor. Ei protestează împotriva folosirii etichetelor „Procuror“ afişate pe uşile camerelor unde anchetează ofiţeri din Miliţie şi Securitate.5

1 Despre efectivele trupelor de Miliţie şi Securitate implicate în represiune nu există cifre oficiale date publicităţii. 2 Colonelul (r) Gheorghe Atudoroaie, fost adjunct al şefului Securităţii Timiş, îi va descrie pe aceşti „spărgători de vitrine” precizând: „Eu sunt convins că cei care au spart nu au fost revoluţionari... Cei care au fost în stradă: trupele de securitate, Filajul de la securitate şi miliţia, în mod normal, puteau şi trebuiau să-i identifice“ – vezi interviul acordat de acesta doctorului Traian Orban, în Buletinul Memorial 1989, m.1/2007, pp. 65 – 66. O identificare pare a fi sugerată de constatarea directorului Aeroportului Timişoara că, la plecare, când s-au îmbarcat în avion, unii cercetaşi DIA de la Batalionul 404 Buzău aveau mâinile bandajate. 3 „M-a indispus total scena şi n-am mai reuşit să aţipesc până s-a luminat de ziuă“ – îşi va consemna Filip Teodorescu impresiile în volumul Un risc asumat, Ed. Viitorul Românesc, Bucureşti, 1992, p. 85. 4 Conform declaraţiilor date în procesul „Lotul Timişoara“, de generalul de Securitate Emil Macri şi de şeful Miliţiei din judeţul Timiş, colonel Ion Deheleanu, 29 persoane au fost reţinute fiind surprinse furând sau având asupra lor bunuri furate. Pe parcursul anchetelor au mai fost identificate 8 persoane care au participat la devastarea unor locaţii publice. (Cu alte cuvinte, doar pentru 37 din totalul de 978 reţinuţi în perioada 16 – 22 decembrie ar fi putut fi justificată arestarea). 5 Informare scrisă, prezentată de procurorul Gheorghe Mocuţa din Procuratura Generală şi confirmată de procurorul Cristescu din Timişoara. Procurorul Gheorghe Mocuţa va fi marginalizat pentru gestul său, până în 1997, când va fi numit secretar de stat în Ministerul Justiţiei.

49

În tot cursul nopţii de 17/18 decembrie securiştii mişună prin spital.1 Supuşi interogatoriilor, pacienţii sunt într-o stare de tensiune care le agravează suferinţa. Se tem că vor fi împuşcaţi din nou, de data aceasta mortal.2 Se tem de răzbunarea Securităţii şi a Miliţiei, evitând să spună cum au ajuns sub tirul gloanţelor.3

Monitorizarea victimelor

Numărul victimelor, morţi şi răniţi, este transmis pe linie ierarhică de comandanţii trupelor din dispozitivele de represiune. Datele sunt centralizate de colonelul Nicolae Ghircoiaş pe linia MI şi de colonelul Dumitru Dăescu, pe linia MApN. Ambii raportează situaţia la Comandamentul politico – militar, generalului Victor Stănculescu şi lui Ion Coman.

Ora 24:00. La cabinetul conf.dr. Petru Ignat de la Spitalui Judeţean descind coloneii din Miliţie Nicolae Ghircoiaş şi Ion Deheleanu. Vor informaţii despre răniţi şi cer directorului Spitalului, dr. Golea, să le predea registrul de intrări la Cabinetul ambulanţă – chirurgie.

Minori după gratii

Imobilizaţi de forţele de ordine în timp ce manifestau împotriva regimului comunist, Nicolae Săcăluş, Victor Sulcină, Ileana Kovacs, Constantin Niculescu, Mioara Pascaru, Ilie Daniel, Eusebiu Alupoaiei, Radu Bălan, Andreea Borsoş, Gruia Calancea, Aurel Cârjan, Marian Cârstea, Laura Guran, Gheorghe Paşca, Costică Popovici, Nicolae Feneşanu, Florian Dume, Sorin Gâbu, Adrian Marinescu, Florin Aga sunt reţinuţi, duşi la Miliţie şi transferaţi în cursul nopţii la penitenciar. Toţi patru au împlinit de curând 17 ani. Nu contează că sunt băieţi sau fete sau că au doar 15 ani: Liliana Erena, Codruţ Meilă, Nina Negură, Marcel Dejeu, Ildiko Fülop, Florin Ţurcan, Constantin Prăjianu, Ovidiu Preda, Vasile Bădiţescu, Sorin Buliga, Mariana Caloariu, Sorin Căpăţână, Ştefan Kiritza, Ionel Lup, Viorica Popovici, Radu Răileanu, Ionel Secrieru, Ildiko Şandor. Sau 16 ani: Laura Petrescu, Valentin Craioveanu, Vasile Apetrei, Petru Baraban, Ileana Bisioc, Graţian Blaj, Corneliu Calancea, Mariana Caldare, Marius Căldăraş, Ştefan Ilie, Ion Iliuc, Adrian Lazurca, Marius Miu, Ioan Nicolici, Dumitru Novacovici, Ion Novacovici, Ecaterina Păun, Emil Săcălaş, Daniela Scânteie, Gheorghe Nechita, Benone Boicu. Ori 14 ani: Adrian Martin, Uve Markus Coşa, Doru Bogdan, Alin Sima, Florin Cazacu, Mihai

1 Declaraţiile a patru medici, publicate în Buletinul Memorial 1989, Timişoara, nr.1/2007, pp. 36-37 precizează: „Erau persoane în civil, înarmate, care circulau pe toate etajele … la director, în curte, prin jur.“ „Trupele erau plasate aici, pentru a nu permite populaţiei civile să vină să-şi ridice morţii de la morgă“. „La morgă, unde m-am dus să văd ... dacă nu cumva e şi fiul meu, erau toţi puşi ca sardelele, şi jos, şi pe culoar, şi în anticameră, şi pe mese, peste tot“. 2 Nesoluţionată în justiţie, această supoziţie persistă date fiind situaţiile în care victime internate în spital cu răni nu foarte grave, împuşcate în picioare sau în mâini, după câteva zile au fost găsite de rude la morgă. Altele vor ajunge la crematoriu. 3 Declaraţia prof. dr. Nicolae Trăilă în Buletinul Memorial 1989, Timişoara, nr. 1/2007, p. 38.

50

Ciugariu, Marius Novacovici, Paul Prunar, Cornel Trăilă sau chiar 13 ani: Vasile Dirili, Robert Ghemnar, Ladislau Ionaş, Ionica Pascaru, Rudolf Rancz ş.a.

La Penitenciarul Popa Şapcă sunt aduşi şi copii de 10–12 ani: Florian Gheorghe, Petru Hristu, Ion Neatu, Nicoleta Petrescu, Florin Martocean, Grigore Moacă, Adi Mihalache, Cristian Luţă, Veronica Mihai, Nicoleta Petrescu şi alţii.1

Autorităţile se tem

18 decembrie

Dispozitive de luptă Ora 02:00. Violenţele continuă până când o ploaie torenţială împrăştie lumea

şi spală urmele de sânge de pe străzi. Ora 04:00. Sub comanda generalului Constantin Nuţă, adjunct al ministrului

de Interne, sunt constituite opt dispozitive de luptă, D1 – D8, formate din câte zece cadre şi 15 militari din trupele de Securitate, Miliţie şi Grăniceri. Sunt amplasate în Piaţa Maria, în faţa Operei, pe Calea Aradului, Calea Lipovei, la Spitalul judeţean, în Piaţa Traian, la Electrotimiş, pe Calea Girocului. Generalul Nuţă le transmite ordinul de a trage în manifestanţi şi că va urmări permanent executarea acestuia, pe baza informaţiilor furnizate de agenţii infiltraţi în rândul manifestanţilor. Raportează telefonic generalului (r) Ion Coman măsurile luate, asigurându-l: „Tragem, tovarăşu’, nu scapă nimic, radem tot!“2

În oraş circulă cinci patrule mobile (Z 1 – Z 5) cu cadre din Miliţie îmbarcate în maşini ARO, Dacia şi Lada.

Ora 04:15. De la Inspectoratul Judeţean al MI se revine cu o nouă solicitare: predarea registrului de la Biroul de internări în care figurau răniţii aduşi la Spitalul Judeţean în ziua de 17 şi în noaptea de 17/18 decembrie.

Ora 05:00. Cadre şi militari în termen din unităţi aparţinând MApN sunt amplasate în 20 dispozitive de intervenţie la Comitetele municipal şi judeţean ale PCR, în Pieţele Traian, Operei, Mărăşti, Maria, Timişoara – 700, la Complexul Studenţesc, podurile Decebal, Michelangelo, Pietonal, Mihai Viteazu, la Gara de Nord, Electrotimiş, Întreprinderea de textile, Uzinele de apă şi electricitate, Grupul de emiţătoare radio, Fabrica de pâine.3

1 Cu câteva excepţii, minorii arestaţi în 17 decembrie vor petrece 3 zile şi 3 nopţi în penitenciar până în seara zilei de 20 decembrie 1989, când vor fi eliberaţi. 2 Declaraţia inculpatului Tudor Postelnicu în „Procesul celor 4“ (în care a compărut alături de Ion Dincă, Iulian Vlad şi Emil Bobu) şi a inculpatului Emil Macri în dosarul „Lotul Timişoara“. 3 Promovarea Fabricii de pâine între „obiectivele strategice” ale Armatei nu poate duce decât la concluzia că se ştia prea bine că una din revendicările demonstranţilor viza aprovizionarea normală cu alimente în locul „raţionalizării” acestora prin raţii de înfometare a populaţiei..

51

Ora 05:30. La ordinul generalului Emil Macri, ofiţerii de Securitate se pregătesc de acţiune: vor merge în întreprinderi pentru a ţine sub observaţie angajaţii, se vor infiltra între manifestanţi, vor izola oraşul de restul ţării. Convorbirile telefonice interne şi internaţionale sunt blocate sau întrerupte. Scrisorile timişorenilor, ca şi cele care le sunt adresate de rude sau prieteni din ţară sau din străinătate sunt deschise, citite, triate şi, după caz, reţinute. Accesul străinilor în oraş este interzis.

Ora 05:50. Pentru o mai bună cooperare a forţelor MApN şi MI, la Comandamentul politico – militar din sediul CJPCR se realizează o hartă comună a dispozitivelor de intervenţie, cu precizarea misiunilor acestora de contracarare, dispersare şi folosire a focului „conform legii”. În realitate, generalii Nuţă şi Mihale ordonă cadrelor din subordine să se tragă fără somaţie.1

Coordonarea tuturor acţiunilor este asigurată de generalul (r) Ion Coman, ajutat de generalul Victor Athanasie Stănculescu care ţine permanent legătura cu generalul Ştefan Guşă, aflat la punctul de comandă de la Divizia 18 Mecanizate, dar şi cu generalul Constantin Nuţă, la punctul de comandă de la Inspectoratul judeţean al Ministerului de Interne.2

Ora 06:00. Jurnalul de ştiri al Radiodifuziunii austriece informează despre ciocnirile violente dintre forţele armate şi demonstranţii din Timişoara.

Ora 07:00. Soseşte la Timişoara colonelul Tudor Stănică, şeful Direcţiei cercetări penale din Miliţia Capitalei, care – fără a avea competenţă şi substituindu-se procurorilor – va emite peste o sută de mandate de arestare invocând dispoziţiile Decretului nr.153/1970 privind sancţionarea actelor de huliganism.3

Ora 07:30. Familiile celor răniţi îşi caută copiii, fraţii, soţii. Spitalul judeţean este luat cu asalt. Li se răspunde: „Nu avem răniţi“.4 În realitate, 224 revoluţionari răniţi se află internaţi sub pază militară.

40 specialişti diversionişti de la Buzău

Ora 07:40. Pe Aeroportul Giarmata aterizează un avion AN-24 din care coboară 40 militari aparţinând batalionului 404 Buzău specializat în acţiuni de

1 Depoziţiile martorilor Mircea Drăgan, Cornel Bechir, Ioan Marcu, Dumitru Timotei, Aurel Manta, Miron Delcea, Ionel Bold, Ioan Clăvac, Gheorghe Ţimbală în Dosarul CSJ nr. 24/1991. 2 Audiat ca martor la 6 august 1991, în procesul Lotului Timişoara (Dosar CSJ nr. 24/1991), generalul Stănculescu va preciza el însuşi că „pentru a cunoaşte situaţia din oraş şi a o putea evalua, personal m-am deplasat de mai multe ori la comandamentul Diviziei 18 Mecanizate cât şi la Inspectoratul judeţean al MI, unde am luat legătura cu general Guşă şi general Nuţă. Aceste date i le-am prezentat lui Coman Ion sau, după caz, îi puneam de acord pe cei din comandamentele de pe plan local, de la Interne sau MApN”. 3 Colonelul Tudor Stănică, devenit după 1989 prosper om de afaceri, va fi condamnat, în octombrie 2003, la 22 ani închisoare (din care 11 ani graţiaţi în baza unei legi anterioare), pentru uciderea prin tortură, în anul 1988, a militantului anticomunist Gheorghe Ursu. 4 Claudiu Iordache, op.cit., p.55.

52

cercetare – diversiune în dispozitivul inamic, comandaţi de colonelul Vasile Ioniţă, şeful Secţiei Cercetare Trupe din cadrul Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA).1 Din cei 40 menţionaţi, 16 sunt ofiţeri şi subofiţeri: maior Remus Gheorghe, căpitan Radu Biriş, căpitan Constantin Olaru, căpitan Nicolae Berescu, locotenent major Gheorghe Sandu, locotenent major Ioan Bordean, locotenent major Sorin Lambrea, locotenent major Caius Ban; plutonierii Dănuţ Chifer, Aurel Lică, Stelian Ciocoiu, Alexandru Berechin, Ioan Lideanu, Dorin Marica, Ştefan Buligescu, Ioan Cazan. Având o excepţională pregătire de comando, sunt paraşutişti, trăgători de elită, antrenaţi în lupte corp la corp şi cu arme albe, aşi în dezinformare, diversiune, sabotaj.2

Deplasată la ordinul ministrului Apărării, dat şefului DIA, contraamiral Ştefan Dinu, subunitatea de cercetaşi echipaţi în civil are misiunea de a se împărţi în opt grupuri care să supravegheze oraşul.3 Pentru început, militarii se prezintă la generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major al Armatei, aflat la Comandamentul Diviziei 18 Mecanizate. Se vor infiltra apoi între cei ce aşteptau la Spitalul judeţean informaţii despre rudele lor rănite (sau decedate); în întreprinderi, pentru a studia starea de spirit a muncitorilor; vor supraveghea Piaţa Operei, Piaţa Maria, Calea Girocului ş.a.

Vizita în Iran

Bucureşti, ora 05:00. Nicolae Ceauşescu se pregăteşte să plece în vizită oficială de prietenie în Republica Islamică Iran, la invitaţia preşedintelui A.A. Hashemi Rafsanjani. De la Timişoara Ion Coman îl asigură că poate pleca „fără nicio grijă“.

Ora 08:00. Pentru a le da ultimele indicaţii, Nicolae Ceauşescu îi cheamă la reşedinţa sa din bulevardul Primăverii pe miniştrii Apărării şi Internelor. Între timp, Emil Bobu îi prezintă situaţia de la Timişoara asigurându-l că totul este sub control.

Ora 08:30. Sosit la Aeroportul Otopeni, Ceauşescu discută cu generalul Vasile Milea despre distrugerile de bunuri materiale de la Timişoara. Cere „să nu se repare nimic, să se filmeze totul“ pentru că, după ce va reveni în ţară, „vom da totul la televiziune.“4

Ora 08:50. Aeronava prezidenţială decolează spre Teheran. În capitala Iranului, ofiţerul de Securitate Gelu Ivan (aghiotantul Elenei Ceauşescu, specializat în aranjarea reşedinţelor oferite de gazde) pregăteşte apartamentul prezidenţial,

1 Jurnalul de luptă al Batalionului 404 Buzău şi Registrul Aeroportului Timişoara – Giarmata. 2 În seara zilei de 22 decembrie li se vor alătura alţi 11 ofiţeri şi subofiţeri din acelaşi batalion. 3 Declaraţia fostului contraamiral (avansat între timp viceamiral şi trecut în rezervă) Ştefan Dinu, audiat de CSJ, la 2.08.1991. Vezi Procesul de la Timişoara, Audierile martorilor, vol. VII publicat în 2009 de Asociaţia Memorialul Revoluţiei, Caseta 263, p. XVIII. 4 Declaraţia lui Silviu Curticeanu în faţa Comisiei Senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989.

53

verifică starea utilităţilor şi existenţa unor eventuale riscuri, folosind un detector de radiaţii.

Numerotarea cadavrelor

Ora 03:00. Din ordinul directorului Institutului de criminalistică al IGM din Bucureşti, colonel Nicolae Ghircoiaş, la morga Spitalului judeţean sunt trimişi ofiţerii criminalişti de la Miliţia Timişoara. Îi însoţeşte profesor dr. Traian Crişan, şeful Laboratorului de medicină legală Timişoara. Au ordin să amprenteze şi să fotografieze cadavrele depuse la morgă în urma deceselor din ziua precedentă: bust, profil dreapta, profil stânga – în câte trei exemplare. Sunt ajutaţi de brancardieri.

Ora 08:00. După sosirea medicilor legişti, dr. Dressler, dr. Ciobanu, dr. Moisă şi dr. Enache, cadavrele sunt etichetate cu leucoplast pe care se înscrie un număr de ordine (C–1, C–2, C–3 ş.a.m.d.) şi, după caz, numele celor identificaţi. Medicii examinează 50 cadavre, notându-şi caracteristicile plăgilor.

Instruirea cadrelor Ora 08:00. La sediul Comitetului municipal al PCR începe şedinţa de

instruire a activului de partid condusă de Radu Bălan, prim secretar al Comitetului judeţean al PCR, împreună cu reprezentanţii Comitetului Central al partidului, Ilie Matei şi Cornel Pacoste. Participă activul de partid de la nivel judeţean şi municipal, secretarii de partid şi directorii din întreprinderi şi instituţii. Radu Bălan informează că „s-a decretat starea de necesitate în Timişoara“ şi detaliază măsurile ce se impun prin consecinţă. Precizează că Armata a primit ordin să tragă în manifestanţi. Şi este înarmată cu muniţie de război – adaugă Ilie Matei.

Cornel Pacoste cere directorilor şi secretarilor PCR din întreprinderi şi instituţii să organizeze adunări generale ale oamenilor muncii pentru a se solidariza cu poziţia şefului statului, Nicolae Ceauşescu, şi a-i înfiera pe „huliganii” din Timişoara.1

Ora 08:15. Plecat din Bucureşti în cursul nopţii, generalul Ilie Ceauşescu, adjunct al ministrului Apărării şi şef al Direcţiei politice din minister, soseşte la Timişoara şi ia legătura cu Ion Coman, reprezentantul conducerii superioare de partid şi cu generalul Victor Athanasie Stănculescu, după care ajunge la sediul Inspectoratului Judeţean al MI unde discută cu generalul Constantin Nuţă.

Supravegherea întreprinderilor

Orele 09:00–10:00. În întreprinderile timişorene, activişti de partid şi securişti ţin sub observaţie muncitorii şi încearcă să-i convingă că tot ce se întâmplă în oraş este urmarea violenţelor provocate de huligani, hoţi şi derbedei.

Muncitorii descoperă nouă persoane suspecte, îmbrăcate în civil, şi îi aduc la Inspectoratul judeţean al MI unde sunt legitimate. Se constată că fac parte din batalionul de la Buzău al Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA).1

1 Declaraţia martorului Florea Sofronie (fost secretar al Comitetului judeţean al PCR) în dosarul CSJ nr. 6/1990 privind inculpaţii din „Lotul Timişoara“.

54

Cornel Pacoste se deplasează la Universitate şi discută cu secretarii de partid şi decanii facultăţilor. Studenţii sunt trimişi acasă, în vacanţă.2

Continuă anchetarea arestaţilor. Generalul Nuţă insistă să afle cine sunt capii, iniţiatorii şi organizatorii manifestaţiilor.

Orele 10:00. În instituţii şi întreprinderi se desfăşoară şedinţele de îndoctrinare a oamenilor muncii. Sentimentele lor sunt contradictorii: „Armata şi-a făcut datoria“ – li se spune, dar ei ştiu că militarii au împuşcat zeci de oameni, că sunt multe persoane dispărute şi alte sute arestate. „Vinovaţi sunt huliganii şi străinii“ – se declară de la prezidiu. Şi totuşi, dintre morţi, 20 sunt muncitori şi nimeni nu cunoaşte să fi fost arestat sau rănit vreun agent străin...

Angajaţilor li se promite plata salariilor restante şi îmbunătăţirea aprovizionării cu alimente. Se verifică din oră în oră prezenţa la locul de muncă. Presiunea devine insuportabilă.

Ora 10:30. La Comitetul judeţean de partid generalul Ilie Ceauşescu discută cu Ion Coman şi Victor Athanasie Stănculescu. Pleacă apoi la Comandamentul Diviziei 18 Mecanizate şi însărcinează responsabilii politici să convoace activul de partid pentru a-l informa asupra prezenţei în Timişoara şi în ţară a „elementelor diversioniste străine“.

La ordinul tovarăşului Ilie3, aparatele de radio şi TV din unităţile militare sunt sigilate. Singurele informaţii accesibile militarilor sunt cele venite exclusiv pe cale ierarhică, pe linie militară şi de partid.

Ora 10:40. De la Departamentul Securităţii Statului se dispune aplicarea planului de măsuri Orient 89 pentru intensificarea acţiunilor de supraveghere şi intervenţie.

Orele 12:00 – 14:00. Ion Coman şi Ilie Matei fac turul întreprinderilor pentru a se asigura că muncitorii nu vor ieşi în stradă. Cornel Pacoste pleacă la Arad.

Agitaţie la morgă

Ora 09:00. Spitalul Judeţean este înconjurat de militari care interzic accesul în clădire al persoanelor care nu au legitimaţii de salariaţi, cu excepţia vizitatorilor importanţi.

Ora 10:00. Spitalul este vizitat de generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihale, reprezentanţi ai Ministerului de Interne.

Ora 11:00. La morgă sosesc cinci procurori care participă la identificare, consemnând cauzele deceselor şi caracteristicile hainelor şi altor obiecte găsite asupra victimelor (acte, ceasuri, inele etc).1

1 Potrivit generalului Emil Macri (declaraţie din 24 februarie 1990), generalul Ion Coman i-a comunicat telefonic că la Timişoara au fost aduşi de la Buzău şi Bucureşti 50 militari aparţinând DIA, vezi Marius Mioc, Procesele revoluţiei din Timişoara (1989). Documente istorice, Ed. Artpress, Timişoara, 2004, p. 362. 2 Mulţi vor rămâne în cămine şi vor participa la demonstraţii alături de colegii lor timişoreni. 3 Generalul Ilie Ceauşescu, frate al dictatorului.

55

Ora 14:00. Autopsierul Traian Bodomea aduce la morgă 50 saci de nylon pentru învelirea cadavrelor.

Ora 14:15. Brancardierul Alexandru Ciuprina recunoaşte printre cei împuşcaţi în frunte pe fostul său vecin de bloc, Remus Tăşală, al cărui trup neînsufleţit reuşeşte să-l ascundă.2

Răniţii sub anchetă

Ora 14:30. Căpitanul Tiberiu Grui, securistul Spitalului, îi conduce pe coloneii Traian Sima şi Filip Teodorescu în biroul directorului, dr. Ovidiu Golea, pentru a-i comunica decizia că răniţii internaţi vor fi anchetaţi de ofiţeri din Securitate.

Opt anchetatori încep interogatoriile, răniţii fiind trataţi ca deţinuţi politici.3 Anchetele au loc la Clinicile de Chirurgie I şi II. Nu însă şi în altele: dr.

Constantin Costea, şeful Clinicii de Neurochirurgie, se opune; la Clinica de Ortopedie se invocă lipsa unui spaţiu adecvat pentru desfăşurarea interogatoriilor; la Clinicile Noi personalul administrează răniţilor somnifere; la Spitalul CFR se recurge la modificarea registrului de internări. Sunt metode prin care personalul medical încearcă să prevină agravarea suferinţelor răniţilor şi să evite punerea lor sub acuzare pentru acţiuni împotriva regimului.4

Ordin de incinerare

Ora 15:00. Informată de ministrul Postelnicu asupra numărului morţilor din Timişoara, Elena Ceauşescu dispune ca aceştia să fie aduşi la Bucureşti şi incineraţi în secret. Ordinul este transmis generalului Nuţă. Acesta îi însărcinează pe generalii Velicu Mihale şi Emil Macri, pe coloneii Traian Sima, Filip Teodorescu, Nicolae Ghircoiaş, Ion Deheleanu şi Ioan Corpodeanu să organizeze transportul cadavrelor în Capitală.

Ora 15:30. Ambasadorii statelor membre NATO se întâlnesc la sediul Ambasadei SUA din Bucureşti îngrijoraţi de numărul mare al victimelor de la Timişoara şi de amploarea forţelor de represiune mobilizate împotriva demonstranţilor.

1 După plecarea medicilor, procurorii Chindriş şi Creţin continuă examinarea, inclusiv a încă trei cadavre depuse la morgă după ora 15:00. După ora 17:00 vor mai fi aduse încă cinci cadavre. Număr total: 58. 2 În februarie 1990 brancardierul Alexandru Ciuprina va fi găsit mort într-un şanţ. Vezi declaraţia dnei Vasilica Tăşală (mama lui Remus), în Portrete din Revoluţie, publicate de Adrian Kali în Buletinul Memorial 1989 nr.2/2007, p.76 – 78. 3 Adrian Kali, Virgil Hosu. Timişoara 89, 6 zile de asediu, Ed. Saol Timişoara, 2009, p. 48-49. 4 În 1991 – 1992 activitatea personalului medical din Spitalul Judeţean a fost verificată de o comisie constituită din 11 medici care a audiat 34 salariaţi; 52 dintre cei răniţi, membri ai Asociaţiei 17 Decembrie şi 40 martori. Concluzie: personalul Spitalului Judeţean şi-a făcut datoria (Adrian Kali, Virgil Hosu, op.cit., p. 47).

56

Lumânări şi gloanţe Ora 16:00. Centrul Timişoarei este gardat de militari şi securişti în civil.

Armata, Miliţia, trupele speciale USLA au înconjurat sediile de partid şi ale autorităţilor locale, Opera, Spitalul Judeţean, diferite întreprinderi.

Faţă de ziua precedentă, efectivele mobilizate de Armată, sub conducerea generalului Ştefan Guşă, au crescut cu aproape 400, însumând 1889 militari însoţiţi de 77 transportoare blindate (TAB) şi 17 tancuri. Două elicoptere survolează oraşul.1 În rândurile populaţiei tensiunea creşte. Amestec de teamă, indignare, revoltă.

Un grup de peste 30 tineri se îndreaptă spre Catedrala ortodoxă, urcă în tăcere scările purtând lumânări aprinse în memoria celor împuşcaţi. Desfăşoară un steag tricolor din care stema Republicii Socialiste România a fost decupată. În Piaţă sunt deja 500 persoane care îi aclamă şi cântă Deşteaptă-te române! Se scandează: Noi suntem poporul! Jos Ceauşescu!

Ora 16:30. Dispozitivul D1, comandat de maiorul Ion Sucală, deschide foc asupra demonstranţilor din faţa Catedralei şi a celor care încearcă să se refugieze în Parcul Poporului. Gloanţe trase de plutonierii de Miliţie Constantin Ţeghiu şi Dumitru Asaftei 2 îi rănesc mortal pe Marius Vasile Nemţoc, 18 ani (împuşcat în piept) şi Ioan Marinţac, 25 ani (împuşcat în cap). Sunt de faţă Gheorghe Coubis, Vasile Dascaliuc, Vasile Cozmeniuc. Trag şi militarii de la UM 01185. Maiorul Ioan Burci deschide foc dintr-un transportor TAB aflat în faţa Catedralei. Manifestanţii strigă: Laşilor! Aţi tras în popor!

Gheorghe Popa, 59 ani, pensionar, este împuşcat dinspre Catedrală de un individ îmbrăcat în combinezon kaki. Pe un plutonier de la UM 01008, Constantin Băiţan, îl împuşcă un subofiţer de miliţie, însoţit de militari cu scurte kaki. Un alt glonte al forţelor de represiune îl răneşte pe Avram Gliguţă, 30 ani, muncitor.

Ora 17:05. La poziţia 169 (din ziua de 18 decembrie) Jurnalul acţiunilor operative ale Inspectoratului MI consemnează că „Se solicită o Salvare la Catedrală, s-a făcut uz de armă”.

Ora 17:10. Din dispozitivul comandat de maiorul Octvian Pleşca de la UM 01233 Buziaş, postat în faţa cinematografului Capitol, se trage spre Catedrală.

Sunt răniţi Ioan Avram Cioază (20 ani, lăcătuş) şi Crenguţa Huţanu (25 ani, muncitoare).

O parte din demonstranţi se retrage în parcul din spatele Catedralei. Sub privirile consternate a şapte martori, maiorul Pleşca urmăreşte un demonstrant şi trage asupra lui.

Ora 17:15. Ofiţerul de serviciu consemnează în Jurnalul Diviziei 18 Mecanizate că „În faţa Catedralei au apărut manifestanţi cu lumânări care au refuzat să se împrăştie. Au fost somaţi, s-a deschis focul spre ei. Au fugit şi s-au baricadat în Catedrală”. 1 Dinamica efectivelor MApN implicate în represiune, în Caietele Revoluţiei, nr. 6 (19) din 2008, p.49. 2 Cei doi plutonieri vor fi achitaţi de Tribunalul Militar Extraordinar Timiş pe motiv că au acţionat la ordin. Sentinţa nu a fost atacată cu recurs de Procuratura Militară şi a rămas definitivă.

57

Mitraliera generalului Chiţac

Ora 17:30. În faţa Catedralei soseşte, cu o maşină ARO, generalul Mihai Chiţac, comandantul Trupelor Chimice şi al Garnizoanei Bucureşti, împreună cu coloneii Nicolae Predonescu şi Iuliu Elek. Îmbrăcat în uniformă militară şi ţinând în mână un pistol mitralieră, generalul ordonă furios împrăştierea manifestanţilor. Dispozitivele militare deschid foc şi (după unele mărturii) trage şi generalul.1 Se trage şi din două transportoare blindate.

Ora 17:45. La ordinul generalului Chiţac, căpitanul Ilie Nicolae aruncă în mulţime grenade lacrimogene.2 Manifestanţii se împrăştie.

După atacul cu gaze lacrimogene împotriva demonstranţilor, Mihai Chiţac exclamă satisfăcut: Au fugit ca potârnichile! 3 Ordonă militarilor din Batalionul de grăniceri să scotocească Parcul Central şi să-i reţină pe fugari. În prezenţa sa demonstranţii reţinuţi sunt îmbarcaţi în camioane şi duşi la penitenciar.4

Ora 18:00. Pe treptele Catedralei zace trupul neînsufleţit al unui tânăr împuşcat în cap. Este Sorinel – Dinel Leia, 22 ani, operator chimist la Solventul.5

Urmare a intervenţiei dure a militarilor de la UM 01233 Buziaş, de la Batalionul de grăniceri Timişoara şi a dispozitivului D1 alcătuit din trupe din Securitate şi Miliţie, se înregistrează 3 morţi şi 8 răniţi prin împuşcare.

Calea Girocului

În după amiaza zilei de 18 decembrie manifestanţii adunaţi pe Calea Girocului încearcă să blocheze deplasarea militarilor dinspre cazarmă spre centru şi în acest scop improvizează câteva baricade. Câţiva tineri aruncă în tancuri cu sticle incendiare. Timişorenii nu pot accepta implicarea Armatei în reprimarea demonstanţilor. 1 Cf. declaraţiilor a zeci de martori oculari (ofiţeri de la Divizia 18 Mecanizate, Batalionul de grăniceri, Batalionul de Securitate, UM Buziaş) şi rechizitoriului de trimitere în judecată a inculpatului Mihai Chiţac în dosarul CSJ nr. 2955/1998. 2 Ajuns ministru de Interne în primul guvern condus de Petre Roman, Mihai Chiţac primeşte de la căpitanul Ilie Nicolae un dosar cu declaraţii favorabile ale mai multor ofiţeri şi ale soţilor Ladislau şi Lucia Gallo care (dorind să emigreze în Israel) îşi exprimă recunoştinţa că au fost „eliberaţi de generalul Chiţac”. (Declaraţiile le-au fost luate chiar de căpitanul Ilie Nicolae.) 3 Claudiu Iordache, op.cit., p. 55. 4 În declaraţiile date de inculpatul Radu Bălan, de generalul Ştefan Guşă şi colonelul Constantin Zeca, ambii în calitate de martori în dosarul CSJ nr. 24/1991, aceştia au afirmat că Mihai Chiţac s-a lăudat în prezenţa lor pentru modul cum a lichidat manifestaţia de la Catedrală. 5 Colegii de serviciu o anunţă pe mama lui Sorinel Leia că acesta a fost ucis. Ea îl caută zile în şir dar şi la morgă răspunsul este negativ. Din motive neelucidate raportul medico – legal va fi întocmit abia în 25 decembrie cu precizarea „cadavru neidentificat, sex masculin, aproximativ 20-30 ani, moarte violentă prin plagă împuşcată craniocerebrală.” În 28 decembrie va fi înhumat într-o groapă comună în Cimitirul Eroilor.

58

Seara, maiorul de Miliţie Iosif Veverca, comandantul dispozitivului D7 al Ministerului de Interne, ordonă foc asupra unui grup de demonstranţi aflaţi la intersecţia Căii Girocului cu str. Ştefan Stâncă. Aceştia spărseseră geamurile de la portiera unui autobuz cu intenţia de a-l pune în mişcare pentru a bloca deplasarea tancurilor. Maiorul Veverca, dotat cu pistol mitralieră şi 120 cartuşe, trage şi el, împuşcându-l mortal pe Ianos Paris, 18 ani. Tânărul este ridicat de o autosalvare, transportat la Serviciul de urgenţe al Spitalului Judeţean şi de acolo la morgă, fără întocmirea vreunui act medical constatator.1 Tinerii aflaţi de faţă în momentul împuşcării sunt reţinuţi de acelaşi maior. Toţi sunt fotografiaţi, inclusiv maiorul, de unul din ofiţerii care îl însoţesc.2

În aceeaşi seară pe Calea Girocului este împuşcat mortal în cap Dumitru Marius Ciopec, 19 ani, electrician. Răniţi şi ei, Florea Gologan, 37 ani şi Petrică Măriuţă, 20 ani, scapă cu viaţă.

Celor 37 victime împuşcate pe Calea Girocului în 17 decembrie li se adaugă acum alţi 2 morţi şi 2 răniţi.

Alte victime

Piaţa Traian. Din dispozitivul D 5 constituit din trupele MI, subofiţerul de Miliţie Vasile Budula trage spre podul ce face legătura între Piaţa Traian şi Piaţa Badea Cârţan rănindu-l grav în piept pe Vasile Moldovan, 41 ani, electrician.3

Piaţa 1 Mai. Confruntări între forţele de ordine şi demonstranţi. Când câteva

chioşcuri sunt incendiate, militarii dintr-un TAB aruncă spre demonstranţi un pachet cu substanţe lacrimogene. Un manifestant ridică pachetul şi îl aruncă în râul Bega. Militarii din TAB socotesc oportun să deschidă focul. Odette Fan, 21 ani, muncitoare, este rănită prin împuşcare în torace.

Piaţa 700. Forţele de represiune deschid foc împotriva demonstranţilor. Este

rănit Iosif Orban, 35 ani, muncitor.

1 Noaptea cadavrul este sustras de la morgă de ofiţerii însărcinaţi să şteargă urmele crimelor din 17-18 decembrie. Între aceştia este şi maiorul Veverca. La procesul care a urmat, el va refuza să recunoască că l-a împuşcat pe Ianos Paris, mizând pe faptul că la morgă cadavrul nu fusese identificat. 2 Pe baza acestei fotografii, a declaraţiilor acestor tineri şi ale ofiţerilor şi subofiţerilor prezenţi în momentul împuşcării, prin Sentinţa nr. 6 din 9 decembrie a Secţiei Militare a Curţii Supreme, Iosif Veverca va fi condamnat la 15 ani închisoare. Între timp, familia victimei se adresase instanţei civile. Prin Sentinţa nr. 2740 din 30 aprilie 1991 Judecătoria Timişoara a admis cererea de declarare a morţii lui Ianos Paris infirmându-se definitiv susţinerile fostului maior că acesta ar fi fugit din ţară. 3 Subofiţerul Vasile Budula va fi judecat şi condamnat de Tribunalul Militar Extraordinar Timiş la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă.

59

Calea Buziaşului. Considerată zonă strategică, Calea Buziaşului este străjuită de un dispozitiv (nr. 19) al MApN şi de un dispozitiv (D 6) al Ministerului de Interne incluzând miliţieni şi grăniceri. Fără a exista vreo justificare, se deschide foc împotriva unui grup de manifestanţi. Este rănit Mihai Constantin Racu, 22 ani, muncitor.

Pensionarul Aron Mailat este lovit cu brutalitate de militari. Gyorgy Kondea este împuşcat în abdomen. Prin împuşcare sunt răniţi şi alţi timişoreni, Ioan Marinescu, 35 ani, muncitor, Alexandra Rusu, 21 ani, Ilie Gheorghe Popa, 57 ani, pensionar. Dintre pasagerii unui autoturism este rănită de glonţ micuţa Larisa Szabo în vârstă de 3 ani. Tânăra Ana Babilov (19 ani) este arestată.

Aflată în faţa locuinţei sale, Margareta Radu, 54 ani, casnică, este rănită prin

împuşcare. Pe o altă stradă Daniel Husar, 27 ani, muncitor, este împuşcat în braţ.

Cioclii cu grade Ora 17:00. Colonelul Gheorghe Diaconescu, adjunct al Procurorului general,

vizitează morga împreună cu dr. Novac, directoarea Direcţiei Sanitare cu care avusese o întâlnire şi în cursul dimineţii. Îi însoţeşte Stela Gilovan, asistentă – şefă de la Secţia de Urgenţe a Spitalului Judeţean.

Ora 18:00. Colonelul Traian Sima, şeful Securităţii Timiş şi colonelul Nicolae Ghircoiaş, şeful Institutului de Criminalistică al Inspectoratului General al Miliţiei, îl vizitează pe dr. Ovidiu Golea, directorul Spitalului Judeţean, căruia îi comunică planul de evacuare a cadavrelor de la morgă.

Ora 19:00. Doctorul Golea ridică de la Biroul de internări cheia de acces în morgă.

Ferestrele saloanelor, care ar fi permis bolnavilor să observe că se întâmplă ceva la morgă, sunt acoperite cu pături. Iluminatul curţii este oprit.

Trageri de noapte

Ora 19:40. Un bărbat şi două femei sunt împuşcaţi de militarii aflaţi în subordinea maiorului Constantin Grecu, comandantul unei unităţi de grăniceri.

Ora 20:00. Grupuri de manifestanţi încearcă să intre în sediile CJPCR şi Consiliului municipal Timişoara. Sunt respinşi de cordoanele de militari şi scutieri. Pe Calea Girocului, asupra unui grup de 30 – 40 tineri aflaţi în faţa Liceului de Chimie se trage foc în rafale.

Orele 21:00 – 24.00. Patrulele continuă să aresteze persoane suspecte.

Sustragerea cadavrelor Ora 22:00. La solicitarea colonelului Ion Deheleanu, la Spitalul Judeţean este

adusă o izotermă de la Combinatul de porcine COMTIM. Este aşteptată de Ion Deheleanu, şef al Miliţiei Timiş şi Ioan Corpodeanu,

adjunctul său, împreună cu o echipă din cinci ofiţeri din Miliţie. Ora 23:00. Coloneii Deheleanu şi Corpodeanu cer directorului dr. Golea să

descuie morga.

60

Ora 23:30. În prezenţa dr. Ovidiu Golea începe încărcarea în izotermă a 43 cadavre selectate de colonelul Deheleanu. Pentru păstrarea secretului întregii acţiuni nu se recurge la brancardieri şi nici la soldaţi, transportul „coletelor” din morgă în izotermă fiind efectuat de ofiţeri: maiorii Gheorghe Avram şi Iosif Veverca, căpitanii Eugen Mişea şi Tiberiu Grui, locotenent major Eugen Peptan.

În cursul nopţii, la spital va fi adusă o parte din cele 19 victime ale represiunii. BILANŢUL ZILEI de 18 decembrie la Timişoara: 5 morţi şi 14 răniţi din rândul demonstranţilor. Un soldat rănit.1

În sprijinul Timişoarei

Bucureşti. Scriitorii Florin Iaru, Nicolae Prelipceanu, Denisa Comănescu şi Elena Ştefoi se întâlnesc cu colegul lor Petru Ilieşu sosit de la Timişoara. În apartamentul lui Florin Iaru ei scriu un Protest prin care solicită intervenţia ONU pentru oprirea masacrului de la Timişoara, identificarea autorilor crimelor împotriva umanităţii comise la Timişoara, declararea celei de-a doua zi de Crăciun ca zi de doliu naţional.

Budapesta, ora 18:40. În Piaţa Eroilor are loc o demonstraţie împotriva încălcării drepturilor omului în România.

Radio Europa liberă transmite un mesaj al Regelui Mihai de susţinere a timişorenilor pe care îi îndeamnă să demonstreze paşnic, să nu cedeze: „Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile.“

Declaraţii ale ministrului austriac de Externe, Alois Mock (la Televiziune), ale primarului Vienei, Helmut Zilk (Die Presse), ale purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Margaret Tutwiler. Acuză folosirea forţei împotriva demonstranţilor.

Budapesta, ora 20:30. Mii de persoane strânse în faţa Ambasadei române scandează lozinci anti – Ceauşescu. Sesizat de Direcţia de Informaţii a Armatei că manifestanţii din ţara vecină cer „schimbarea regimului politic din România şi libertate pentru Transilvania“, ministrul Vasile Milea ordonă afluirea eşaloanelor de luptă către frontieră.

Informaţii despre violenţele de la Timişoara sunt transmise de Europa liberă în emisiunea Actualitatea românească, de Associated Press, de agenţiile de presă din URSS (ITAR - TASS) şi Ungaria (MTI).2

Revolte în tot oraşul

19 decembrie 1 Buletinele de ştiri difuzate de Radio Europa Liberă anunţă 4.500 morţi. 2 Alexandru Duţu, Revoluţia din decembrie 1989, Cronologie, Ed. Institutului Revoluţiei Române, Bucureşti, 2006, pp. 125-127.

61

Manevrele Armatei Ora 01:00. Convocaţi de generalul Ştefan Guşă, comandanţilor de unităţi li se

comunică reducerea efectivelor dislocate pe străzile Timişoarei. Generalul ordonă ca, în cazul unor încercări de pătrundere în incinta unităţilor, militarii să tragă, cu respectarea somaţiilor reglementare.

Ora 03:00. Generalul Chiţac constată că în oraş cordoanele de militari sunt staţionare şi cere „să se execute manevre pentru a nu permite formarea grupurilor de terorişti”.1

Operaţiunea „Trandafirul“

Ora 04:00. Izoterma cu cele 43 cadavre sustrase de la morgă este condusă de Valentin Ciucă, căpitan pe post de şofer, până la sediul Inspectoratului judeţean al MI.

Ora 06:00. La volan trece şoferul Dorel Ceaca şi izoterma 35–TM–2701 pleacă spre Bucureşti. În cabină, ca însoţitor responsabil de reuşita operaţiunii: căpitanul Ciucă. Ca o garanţie suplimentară, izoterma este precedată de un autoturism cu care se deplasează locotenenţii Laurenţiu Preda şi Eugen Peptan.

Ora 08:00. Constatând dispariţia cadavrelor, medicii legişti sesizează Procuratura. Procurorii au însă ordin de la colonelul Gheorghe Diaconescu, adjunct al Procurorului general, să nu se deplaseze la morgă.2 Dr. Dressler, şeful Laboratorului de medicină legală şi colegii săi ajung la concluzia că „în urma dispariţiei acestor cadavre trebuie redactate rapoartele medicale întrucât aveam totul proaspăt în memorie cât şi notiţele fiecăruia”.3

Rapoartele medico – legale sunt întocmite doar pe baza examinării exterioare a cadavrelor din ziua precedentă, dat fiind că autopsierea fusese interzisă prin ordinul aceluiaşi procuror, colonel Diaconescu.4

Ora 12:00. La km. 36, pe autostrada Piteşti-Bucureşti, izoterma de la Timişoara este preluată de cadre ale Inspectoratului General al Miliţiei comandate de colonelul Ioan Baciu, şeful Direcţiei economice din Inspectoratul General al Miliţiei (IGM). Numerele de înmatriculare (din Timiş) sunt înlocuite cu numere de Bucureşti.

Ora 13:00. Generalul Emil Macri îl contactează telefonic pe un fost subordonat al său, Gheorghe Ganciu, ofiţer în rezervă şi „controlor de cimitire“, pentru a-i asigura colonelului Baciu îndeplinirea misiunii de incinerare.

1 Citat din Jurnalul de luptă al Diviziei 18 Mecanizate şi din rechizitoriul din 30 decembrie 1997 în dosarul nr. 11/P/1990 al Secţiei Militare din Procuratura Generală. (Pentru Mihai Chiţac războiul cu „teroriştii“ începuse, aşadar, încă din zilele revoluţiei de la Timişoara – n.n.) 2 Declaraţia martorului Laurean Tilincă, fost procuror şef al Procuraturii judeţului Timiş, audiat în Dosarul CSJ nr. 24/1991. 3 Declaraţia dr. Milan Leonard Dressler în acelaşi dosar 4 Cf. Decretului nr. 446/1996 autopsierea este obligatorie în cazul morţilor violente, ca şi în cazul oricărui cadavru cu identitate necunoscută.

62

Ora 14:00. Izoterma ajunge în Capitală. Colonelul Baciu ia legătura cu colonelul Petre Moraru, adjunct al şefului IGM, însărcinat de generalul Nuţă să coordoneze acţiunea de primire şi incinerare a „coletelor”. Împreună cu controlorul de cimitire Gheorghe Ganciu se deplasează la crematoriul Cenuşa. Şeful crematoriului, Emilian Zamfir Iosif (fost ofiţer de Miliţie), mobilizează echipa care va efectua incinerarea: angajaţii crematoriului – Mihai Mititelu, Ştefan Bocioagă şi Grigore Câmpeanu, ajutaţi de Gheorghe Iordan şi Gheorghe Zâmbroianu, muncitori aduşi de la alte cimitire. Colonelul Baciu le înmânează câte 2.000 lei şi le cere să semneze un angajament de păstrare a secretului acestei operaţiuni.

Cu cinismul cunoscut, operaţiunii i s-a dat şi un nume: Trandafirul.

LISTA MARTIRILOR INCINERAŢI 1

1. Andrei Maria, 25 ani, Timişoara, str. Ion Ionescu de la Brad, bl. A 107, ap. 12 2. Apro Mihai, 31 ani, Timişoara, str. Naturii 4, sc.B, ap. 20 3. Balmuş Vasile, 25 ani, Timişoara, str. Luminii 35, sc. A, ap.4 4. Balogh Pavel, 69 ani, Timişoara, str. Mangalia 18 5. Bărbat Lepa, 43 ani, Timişoara, str. Ion Raţiu 6A 6. Belehuz Ioan, 41 ani, Timişoara, str. Gr. Alexandrescu 40 7. Belici Radian, 23 ani, Timişoara, str. 16 Februarie bl. 17, sc. B, ap. 58 8. Bînciu Leontina, 39 ani, Timişoara, str. Elevului 3, sc. A, ap. 12 9. Caceu Margareta, 36 ani, Timişoara, str. Dâmboviţa 6A 10. Carpîn Dănuţ, 29 ani, Timişoara, str. Textiliştilor 20, ap. 6 11. Chörösi Alexandru, 24 ani, Timişoara, str. Reşiţa 19 12. Ciobanu Constantin, 43 ani, Timişoara, str. Transilvaniei 9, sc. D, ap. 10 13. Cruceru Gheorghe, 21 ani, Timişoara, str. Hebe 47 14. Csizmarik Ladislau, 50 ani, Timişoara, str. Cosminului 11 15. Ewinger Slobodanca, 21 ani, Variaş, sat Gelu nr. 68, jud. Timiş 16. Ferkel Şuteu Ştefan Alexandru, 43 ani, Timişoara, str. Cheia 3, sc. A, ap. 8 17. Florian Antoniu Tiberiu, 20 ani, Timişoara, Complex Studenţesc, Cămin nr. 2 18. Gârjoabă Constantin Dumitru, 24 ani, Timişoara, str. Bicaz 11, ap. 4

1 La iniţiativa Asociaţiei 17 decembrie 1989, prima listă cuprinzând 38 nume ale timişorenilor împuşcaţi ale căror trupuri au fost arse la crematoriul „Cenuşa“ din Bucureşti a fost publicată în ziarele Renaşterea bănăţeană din 2 martie 1991, Adevărul din 13 martie 1991, Naţiunea nr. 12/1991, Timişoara din 29 noiembrie 1991. Identificarea celor incineraţi s-a făcut pe baza mărturiilor martorilor, ale rudelor celor decedaţi şi a certificatelor medico-legale de constatare a deceselor întocmite de medicii legişti. Ulterior au mai fost identificate două cazuri de dispăruţi: Zornek Otto şi Pisek Ştefan, date certe privind incinerarea existând numai pentru Pisek Ştefan, 54 ani, şofer. Ultima cifră publicată este de 43 cadavre incinerate, din care 4 neidentificate. Un rol important în elucidarea întregii acţiuni revine procurorului Romeo Bălan, care a efectuat cercetarea penală în dosarul nr. 24/1991 ale CSJ – Secţia militară şi în dosarele nr. 4/1990, nr.6/1990, nr. 767/P/1989 şi 354/P/1991 ale Procuraturii Militare Timişoara.

63

19. Haţegan Petru, 46 ani, Timişoara, str. Chisodei 89 20. Janos Paris, 18 ani, Timişoara, str. Cozia 57, ap. 7 21. Iosub Constantin, 18 ani, Chisoda, str. Bucegi 32, jud. Timiş 22. Ioţcovici Gh. Nuţu, 25 ani, Timişoara, bd. Gheorghe Lazăr 40, sc.E, ap. 2 23. Lăcătuş Nicolae, 27 ani, Timişoara, str. Mediaş 2A 24. Luca Rodica, 30 ani, Timişoara, str. Muzicescu 26, ap. 3 25. Mardare Adrian, 18 ani, Timişoara, str. Dorobanţilor, bl. D14 26. Miron Ioan, 58 ani, Timişoara, str. Haga 10 27. Motohon Silviu, 32 ani, Timişoara, str. Liniştei 3, ap. 7 28. Munteanu Nicolae Ovidiu, 22 ani, Orăştie, str. Unirii 61B, jud. Hunedoara 29. Nagy Eugen Francisc, 17 ani, Turda, str. Zambilelor 10, ap. 10, jud. Cluj 30. Opre Gogu, 29 ani, Cerneteaz nr. 275, jud. Timiş 31. Osman Dumitru, 24 ani, Sadova nr. 183, jud. Dolj 32. Oţeliţă Aurel, 34 ani, Timişoara, Calea Lipovei, Cămin 8, ap. 88 33. Radu Constantin, 33 ani, Timişoara, str. Luta Ioviţa 6 34. Sava Angela Elena, 31 ani, Timişoara, str. Ştefan Stâncă, bl. 119 35. Sporer Rudolf Herman, 33 ani, Timişoara, str. Musorgschi 24 36. Stanciu Ioan, 42 ani, Timişoara, str. Naturii 1, sc. B, ap. 14 37. Wittman Petru, 24 ani, Timişoara, str. Ungureanu 11 38. Zăbulică Constantin, 31 ani, Timişoara, str. Constantin cel Mare 13 39. Pisek Ştefan, 54 ani 40-43. Neidentificaţi.1

Proteste în întreprinderi După două zile şi două nopţi de foc, cu sute de morţi şi răniţi, Timişoara nu

cedează. În pofida patrulelor care mărşăluiesc prin oraş, timişorenii ies în stradă. Trupe masive (467 militari MApN) sunt concentrate în zona Comitetului judeţean de partid şi pe Calea Buziaşului. Sunt în continuare în misiune trupe aparţinând de Securitate, Miliţie, Grăniceri, Gărzi patriotice.

Ora 06:00. Întreprinderile 6 Martie, Azur, ELBA, Banatul, Electromotor, Solventul, Spumotin ş.a. sunt în fierbere.

Generalul Emil Macri, cel mai înalt oficial al Securităţii prezent la Timişoara, este informat de securiştii prezenţi în întreprinderi că muncitorii sunt agitaţi şi se pregătesc să intre în grevă generală a doua zi (20 decembrie). Raportează, la rândul său, şefului Departamentului Securităţii Statului, generalul Iulian Vlad.

Ora 07:30. La Inspectoratul judeţean al Ministerului de Interne (IJMI) sunt aduşi doi tineri muncitori, Ioan Ciataraş şi Gheorghe Biscoş, care scriseseră lozinci anti-Ceauşescu pe zidurile întrerinderii Garofiţa. În curte şi în sediu sunt bătuţi cu furie de „un tânăr în civil îmbrăcat cu scurtă de piele cu guler de blană“ care îi loveşte „pe tot corpul cu o coadă de târnăcop şi un baston de cauciuc.“ Îi obligă să se

1 Trupurile neînsufleţite ale celor patru revoluţionari neidentificaţi fuseseră examinate de medicii legişti la 18 decembrie şi au fost sustrase de la morgă odată cu celelalte 39 cadavre.

64

întindă pe jos şi îi loveşte din nou „călcându-i pe degetele de la mâini cu pantoful“. Bătăuşul, Florin Dragomir, locotenent de Securitate, este somat de colonelul Sălăgean să se oprească. Este trimis apoi să-l ridice din căminul de nefamilişti pe Petru Enache, şi el suspect de „uneltire împotriva orânduirii comuniste“.1

Confruntări la ELBA

Ora 07:00. Câţiva tineri revoluţionari, intraţi în secţii odată cu angajaţii Întreprinderii Electrobanat (ELBA), le vorbesc muncitorilor despre consecinţele represiunii din zilele precedente, despre numărul mare de morţi şi răniţi, despre cadavrele transportate în secret la Bucureşti.

Ora 08:30. Muncitoarele din Secţia 200 află că în curtea întreprinderii se descarcă arme dintr-un autocamion. Revoltate, femeile ies în curte îndemnându-i pe bărbaţi să le urmeze. Peste 1000 oameni ocupă curtea întreprinderii şi resping apelul directorului şi al secretarului de partid care le cer să-şi reia lucrul.2

La ordinul generalului Guşă, cercetaşii de la Buzău se deplasează la întreprinderile din oraş şi, sub aparenţa unor civili binevoitori, se informează asupra revendicărilor muncitorilor şi intenţiilor lor de a protesta.

Ora 09:00. Înştiinţat asupra grevei, primul secretar Radu Bălan se deplasează la ELBA (împreună cu primarul Timişoarei, Petre Moţ). I se aduce o staţie de amplificare, se urcă pe un butoi şi cere muncitorilor să se întoarcă în secţii. Cum aceştia refuză, Bălan întreabă: Ce doriţi tovarăşi?. Răspunsul nu întârzie... Mai întâi: Vrem căldură!... carne!... ciocolată pentru copii!, apoi: Eliberarea arestaţilor! Unde sunt morţii? Ceauşescu să-şi dea demisia! Cei mai tineri scandează insistent Jos Ceauşescu!

Muncitorii observă apariţia în faţa porţilor a două transportoare blindate (TAB) cu ţevile îndreptate spre mulţimea din curte. În urma protestelor, Radu Bălan îi cere prin telefon lui Ion Coman să dispună retragerea transportoarelor. 3

Şedinţă – fulger la CC

Ora 09:30. Informată de generalul Vlad asupra situaţiei de la Timişoara, Elena Ceauşescu convoacă în şedinţă-fulger la sediul CC al PCR pe Emil Bobu, Manea Mănescu, Constantin Dăscălescu, Silviu Curticeanu, Tudor Postelnicu şi Vasile Milea. Nemulţumită de „ce fac şi ce păzesc cei trimişi acolo“, îi mai trimite la Timişoara pe Emil Bobu şi pe primul ministru Dăscălescu.

1 Prin rechizitoriul din dosarul nr. 99/1990, locotenentul Florin Dragomir va fi trimis în judecată la Tribunalul Militar Timişoara pentru săvârşirea infracţiunii de cercetare abuzivă. Condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare, va fi declarat „amnistiat“ de instanţa superioară, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, care schimbă încadrarea juridică a faptei în abuz în serviciu permiţând astfel aplicarea decretului de amnistie promulgat de preşedintele Ion Iliescu. 2 Declaraţia martorei Adelina Elena citată de Titus Suciu în Reportaj cu sufletul la gură, Ed. Facla, Timişoara, p. 168 – 169. 3 Declaraţia inculpatului Radu Bălan în dosarul „Lotul Timişoara“, nr. 6/P/1990, judecat de CSJ.

65

Ora 10:00. La ELBA, transportoarele (TAB) sunt retrase câţiva metri, însă mulţimea nu cedează: Nu lucrăm sub arme! Afară armata din oraş! Nu suntem huligani! Jos Ceauşescu!

Agitaţia oamenilor şi intensitatea protestelor sporesc după ce sub focurile trase dintr-un TAB cad, grav răniţi, o femeie şi un copil.

Radu Bălan părăseşte ELBA şi revine la Comitetul judeţean de partid. Ora 11:00. Trimişi de Ion Coman la Uzina Mecanică (UMT), Cornel Pacoste

şi Ilie Matei nu reuşesc să liniştească muncitorii. Adunaţi în curte, aceştia cer Libertate! Democraţie! Demisia lui Ceauşescu!

„Nu suntem huligani”

Ora 11:30. La IPROTIM (Institutul de Proiectări Timişoara) conducerea organizează o şedinţă de condamnare a participanţilor la manifestaţii prezentaţi ca declasaţi şi huligani. Claudiu Iordache îl întrerupe pe director precizând că în stradă nu sunt huligani ci reprezentanţi ai poporului român.

Ora 12:30. Generalul Ilie Ceauşescu se întâlneşte cu ofiţerii din Comandamentul Diviziei 18 Mecanizate. Le vorbeşte despre pericolul unei agresiuni străine, despre un complot internaţional împotriva Republicii Socialiste România, despre 2.000 provocatori „terorişti“ intraţi în ţară pentru „răsturnarea socialismului şi întoarcerea la capitalism“.

Concomitent, Ministerul Afacerilor Externe dă indicaţii şefilor misiunilor diplomatice ale RSR în străinătate: „În cazul în care veţi fi întrebat (repetăm: numai în cazul în care veţi fi întrebat) în legătură cu aşa– zisele evenimente de la Timişoara, răspundeţi cu toată claritatea că nu aveţi cunoştinţă despre aşa ceva.“

Ora 13:50. La solicitarea generalului Guşă, ministrul Vasile Milea aprobă retragerea de pe străzi a tancurilor, blindatelor (TAB) şi, parţial, a efectivelor de militari.

Ora 14.00. La ELBA soseşte generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major al Armatei, însoţit de aghiotant şi de şeful secţiunii de cercetare a Diviziei 18 Mecanizate. Muncitorii le strigă: Ucigaşilor! 1

Ora 14.10. Generalul Ştefan Guşă ordonă retragerea militarilor din preajma întreprinderii. Peste o mie de oameni, bărbaţi, femei, tineri scandează Libertate! Jos Ceauşescu! Generalul le spune că soldaţii nu au tras în ei, ci în sus, că soldaţii sunt fraţii şi copiii lor şi nu vor trage în ei. Muncitorii continuă să scandeze Jos Ceauşescu! Libertate!

Ora 15:00. Jurnalul acţiunilor operative ale Inspectoratului MI consemnează: „D 6 (Dispozitivul nr. 6, n.n.) alungat de muncitorii de la Electrotimiş, transmis de dispeceratul Miliţiei la Comandament” (n.n. Comandamentul de la sediul CJ al PCR).

300 paraşutişti de la Caracal

1 Claudiu Iordache, op. cit., p. 56.

66

Ora 16:30. Pe Aeroportul Internaţional Timişoara aterizează opt aparate de zbor AN – 24 din care sunt debarcaţi 300 paraşutişti de la Unitatea militară specială din Caracal. Sunt trimişi la Divizia de Apărare Antiaeriană de pe Calea Lipovei şi la Marea Unitate de Grăniceri „pentru a reprima acţiunile destabilizatoare ale unor huligani, iredentişti, beţivi, maghiari“.1

Ora 16:45. De la Regimentul de tancuri „sunt trimise pe Calea Buziaşului trei camioane cu militari şi trei transportoare blindate”.2 Un civil înarmat somează demonstranţii să se împrăştie, după care trage şi îl împuşcă în picior pe Ivan Chihaia, 35 ani, fochist. Florica Biliuţă, 23 ani, muncitoare, este rănită în picior de un glonte tras dintr-o tanchetă militară.

Orele 17:00 – 19:00. Focuri de armă, fără somaţie, în mai multe zone din oraş. La intersecţia bulevardului Tinereţii cu strada 13 decembrie, lângă staţia de tramvai, se trage dintr-un TAB. Sunt ucise Edita Irina Reitter, 39 ani, cercetător ştiinţific şi Veronica Curic, 32 ani, casnică.

La Podul Decebal este rănit prin împuşcare minorul Marian Olaru, 17 ani. Un tractorist, Vasile Daneliuc, 33 ani, este împuşcat în mână pe Calea Aradului. Se trage şi pe bulevardul Libertăţii. Este rănită o tânără în vârstă de 20 ani, Liana Metea, care se deplasa spre casă. Gloanţe trase asupra demonstranţilor îl rănesc pe Iosif Şerban (30 ani, muncitor), în Piaţa 1 Mai, dar şi pe un plutonier (MApN), aflat în dispozitiv la Catedrală.

Forţele de represiune forţează împrăştierea manifestanţilor din faţa Comitetului judeţean al PCR. Loviturile îi provoacă lui Mihai Szekely, muncitor, un traumatism toracic, ceea ce nu-i împiedică pe militari să-l imobilizeze şi să-l aresteze. Octavian Stoia, 55 ani, va fi şi el reţinut în penitenciar până în 20 decembrie.

Ora 19:00. Căpitanul Tiberiu Grui comunică la Inspectoratul MI că „la Electrotimiş situaţia s-a calmat. După focul de avertizare muncitorii au intrat în secţii şi discută cu ei tov. Rujoi”.3

În penitenciarul din str. Popa Şapcă capacitatea celulelor este demult depăşită. La ordinul colonelului Gheorghe Diaconescu, adjunct al Procurorului general,4 securiştii triază arestaţii în vederea punerii în libertate a minorilor, a membrilor de partid şi a informatorilor Securităţii.5 1 Din declaraţia colonelului de paraşutişti Gurschi rezultă că ordinul era: „Cine atacă trebuie să moară“. Ajuns la unitate, acesta îl interpelează pe generalul Florea Cârneanu: „De ce trupele stau în cazărmi, dacă ungurul e la graniţă?“ Fond documentar, Arhiva Memorialul Revoluţiei, Timişoara, consemnare Doina Magheţi. 2 Citat din Jurnalul Diviziei 18 Mecanizate. 3 Jurnalul acţiunilor operative ale Inspectoratului MI. 4 Declaraţia inculpatului Radu Tinu, în dosarul „Lotul Timişoara“, nr. 6/P/1990, judecat de Curtea Supremă de Justiţie. 5 Eliberarea minorilor va fi considerată o „eroare gravă“ de către ministrul de Interne Tudor Postelnicu.

67

Retragerea Armatei

Ora 21:50. Generalul Ştefan Guşă ordonă: „Se interzice executarea focului asupra oamenilor“.

Ora 23:50. Urmare aprobării ministrului Vasile Milea, şeful Marelui Stat Major Ştefan Guşă ordonă: „Să fie retrase în unităţi tancurile, TAB-urile şi o parte din efective. La ieşirea muncitorilor, militarii să se replieze în apropierea clădirilor şi autovehiculelor, coloanele să fie lăsate să treacă.“1

BILANŢUL represiunii din 19 decembrie: doi morţi şi opt răniţi din

rândul demonstraţilor. Armata înregistrează un rănit (plutonierul Constantin Băiţan de la UM 01008 Timişoara, împuşcat de un miliţian).

În capitala Iranului

Ziarul Scânteia relatează despre întâlnirea preşedintelui Republicii Socialiste România cu preşedintele Republicii Islamice Iran şi declaraţiile de presă prin care aceştia îşi exprimă hotărârea comună de a dezvolta mai departe colaborarea româno – iraniană.

În afara convorbirilor purtate de cei doi preşedinţi, în programul lui Nicolae Ceauşescu mai figurează primirea, la reşedinţa sa, a ministrului de Externe al Iranului, o vizită la Muzeul de Artă şi nenumărate convorbiri telefonice cu Elena Ceauşescu (în primul rând), cu Emil Bobu şi Manea Mănescu. La intervale scurte, chiar de o jumătate de oră, din zi şi din noapte, el cere secretarului (său) personal Mihai Hârjău şi securistului aghiotant să-i facă legătura cu Bucureştiul.

Ecouri internaţionale

Bruxelles. Miniştrii de Externe ai statelor membre ale Comunităţii Economice Europene adoptă o Declaraţie prin care condamnă reprimarea brutală şi violentă a manifestaţiilor populare şi încălcarea, de către regimul de la Bucureşti, a angajamentelor asumate în cadrul OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa).

Varşovia. O Hotărâre adoptată de Seimul (Parlamentul) Republicii Populare Polonia protestează împotriva încălcării drepturilor omului şi cere autorităţilor române să înceteze represiunea.

Moscova. Conform declaraţiei unui oficial din Ministerul de Externe, evenimentele din România şi alte ţări socialiste „privesc doar popoarele, partidele şi organizaţiile sociale din ţările respective.“ Aflat la Bruxelles, titularul portofoliului, Eduard Şevarnadze, declară că nu are prea multe informaţii despre evenimentele din România dar, dacă există victime omeneşti, îşi exprimă regretul profund.

1 Dacă ordinul de retragere a fost dat de generalul Ştefan Guşă la 23:50, întrebarea este de ce a întârziat zece ore, din moment ce, de la ministrul Milea, primise aprobare în acest sens la 13:50.

68

Viena. Refuzul reprezentantului Ambasadei RSR de a prelua un aide – mémoire din partea Ministerului de Externe austriac, în legătură cu situaţia de la Timişoara, provoacă indignare.

Radio Europa liberă transmite mesajul scriitorului Eugen Ionesco: „Trăiască România mare, liberă şi independentă! Sunt cu voi toţi! (...) Vă doresc izbândă şi sunt convins că până la urmă o s-o aveţi!“

Sofia. Demonstraţie în faţa Ambasadei române împotriva acţiunilor represive ale regimului de la Bucureşti.

Geneva. Imagini de la manifestaţia de solidaritate cu victimele de la Timişoara, organizată de comunitatea românilor din Elveţia, cu participarea Reginei Ana, sunt transmise în jurnalul de ştiri al postului de televiziune Suisse Romande.

Ziarele Die Welt, Financial Times, Le Figaro, Liberation, La Croix, Baltimore Sun, posturile de radio şi televiziune informează despre evenimentele de la Timişoara cu referiri la regimul Ceauşescu „ca ultim bastion al totalitarismului în Europa.“

Timişoara – oraş liber de comunism

20 decembrie Ora 01:00. Pe străzi veghează 13 patrule militare. Alte efective sunt prezente

pentru pază la principalele obiective administrative şi industriale.

Grevă generală Ora 07:00. Salariaţii marilor întreprinderi timişorene intră în grevă generală. Ora 08:00. În frunte cu primul secretar Radu Bălan, membrii conducerii

Comitetului judeţean al PCR, Sofronie Florea, Vasile Bolog, I. Rotărescu, se deplasează în întreprinderi pentru a opri grevele. Sunt huiduiţi.

Ora 09:00. Muncitorii de pe platforma industrială din zona Căii Buziaşului se pregătesc să iasă în stradă, în marş organizat, după cum plănuiseră cu o zi înainte. Protestează împotriva dictatorului şi a represiunii pe care o ordonase, împotriva arestărilor şi a dispariţiei unor persoane rănite sau ucise.1 La Electrotimiş, curtea este plină. Fost participant la protestele studenţilor timişoreni în octombrie 1956, Heinrich Drobny, angajat acum la Electrotimiş, se alătură muncitorilor în grevă. Directorul Arke Markus, însoţit de securistul întreprinderii, îl recunoaşte: „Măi Drobny, nu ai suferit destul, ce te bagi cu huliganii ăia?“2 La AEM muncitoarele 1 Lorin Fortuna, Semnificaţia zilei de 20 decembrie 1989, în volumul O enigmă care împlineşte şapte ani, publicat de Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1997, p. 162. 2 În 1956, Heinrich Drobny, student în anul I, participa la adunarea studenţilor de la Politehnică care, sub influenţa revoluţiei din Ungaria, îşi prezentau revendicările într-un memoriu anti – comunist, iar Arke Markus, student în anul V, strângea declaraţii de desolidarizare ale non – participanţilor. Protestelor studenţeşti le-a pus capăt un grup de soldaţi şi ofiţeri care, intrând în sală, au arestat studenţii. „Ordinea“ a fost apoi instaurată de un comandament general compus din

69

refuză să lucreze, în semn de doliu pentru uciderea uneia dintre colegele lor şi a copiilor altor două colege care fuseseră împuşcaţi.1

Ora 09:30. Ies în stradă, încolonaţi, muncitorii de la Întreprinderea Optica. Li se alătură muncitorii de la Electrotimiş şi AEM Coloana se măreşte mereu, pe măsură ce ajunge în dreptul altor întreprinderi: Fabrica de Autoturisme, Fabrica de Detergenţi, fabricile Azur, Ambalajul, Guban, Banatul, cooperativa Progresul, Abatorul. Cu banderole albe pe braţe, demonstranţii flutură steaguri tricolore fără stemă şi cu eşarfe negre. Se cântă Deşteaptă-te române! 2

Primul document programatic

Ora 09:50. O parte a coloanei de protestatari, condusă de Ioan Lorin Fortuna, se opreşte la Consulatul iugoslav în dorinţa ca personalul acestuia să informeze opinia publică internaţională asupra revoluţiei de la Timişoara. La Consulat este depus un manifest în cinci puncte, în care sunt sintetizate cererile manifestanţilor:

– demisia urgentă, în bloc, a Guvernului şi a preşedintelui Ceauşescu, – deschiderea necondiţionată a graniţelor şi liberul acces în România al presei

internaţionale, – alegeri libere şi democratice, – publicarea numelor celor direct răspunzători de deschiderea focului

împotriva demonstranţilor şi pedepsirea lor.3

Jos comunismul! Ora 10:00. Radu Bălan, Sofronie Florea şi mai apoi Cornel Pacoste încearcă

să-i convingă pe cei 2.500 angajaţi de la IMT să participe la o adunare pe stadion. Sunt huiduiţi.

Ora 10:30. O coloană masivă, reunind 30.000 salariaţi de la întreprinderile Electrotimiş, FAEM, Spumotim, Azur se apropie de gară. Mulţi alţi timişoreni se alătură demonstranţilor. Vasile Costel Marcu, împreună cu Ioan Vârtaci, Petru Negoiţă şi alţi colegi de serviciu se urcă pe transportoarele blindate fără a întâmpina vreo opoziţie din partea militarilor.

La podul peste Bega de lângă gară, se face joncţiunea cu muncitorii de la Elba, Electromotor, 13 Decembrie, IRA. Într-un entuziasm general mulţimea se îndreaptă spre centrul oraşului. Se scandează Jos Ceauşescu! Libertate! Jos comunismul!

Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu şi Leontin Sălăjan, dublat de un comandament local condus de Alexandru Moghioroş, delegat special al CC al PCR. Două loturi de studenţi au ajuns la Jilava şi Gherla, condamnaţi la ani grei de închisoare. Zeci de studenţi au fost exmatriculaţi din facultate. 1 Gheorghe Curpaş şi Mircea Gaspar, declaraţii publicate de Titus Suciu, op. cit., pp. 180 şi 185. 2 Florin Medeleţ, Mihai Ziman, O cronică a revoluţiei din Timişoara (16-22 decembrie 1989), Ed. Muzeul Banatului, 1990, p. 22. 3 Mărturia consulului Mirko Atanaskovici, Revoluţia a făcut-o poporul român, în volumul O enigmă care împlineşte şapte ani, publicat de Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1997, p. 184.

70

Ora 11:00. Ofiţerii trimişi în recunoaştere de generalul Ştefan Guşă pentru a supraveghea contramanifestaţiile organizate în întreprinderi (la care, conform indicaţiei lui Ion Coman, trebuiau să participe şi militari, fără arme) raportează că în întreprinderi nu mai este nimeni. Generalul Guşă ordonă întoarcerea soldaţilor în cazarmă.1

În Piaţa Küttl oamenii protestează împotriva militarilor prezenţi în dispozitiv: Să plece armata! Asasinilor!

„Nu sunt huligani”

Ora 11:10. Ion Coman şi Radu Bălan cer ca Armata să intervină cu noi forţe pentru a bloca afluirea coloanelor masive de manifestanţi.2

Generalul Ştefan Guşă este informat de ofiţerii DIA, trimişi de el în recunoaştere, că demonstranţii nu sunt violenţi, poartă steaguri albe şi tricolore şi se îndreaptă spre centru.3

Pus în faţa acestor informaţii şi a solicitării de intervenţie primite de la liderii de partid, generalul Guşă îi raportează telefonic situaţia ministrului Vasile Milea, precizând că „este vorba de muncitorii noştri, nu de huligani”. Ministrul „îi reînnoieşte ordinul dat anterior ca Armata să nu mai intervină împotriva demonstranţilor sub nici o formă“.4

„Soldaţii cedează”

Ora 11:20. La intersecţia bd. Victoria cu str. Oneşti manifestanţii ajung în faţa a trei transportoare blindate. Staţionau, dar aveau motoarele pornite. Un grup le ocoleşte şi apoi se urcă pe ele. Aurelian David Mihuţ ia un steag tricolor cu stema decupată şi îl înfige în ţeava mitralierei de bord. Deschide chepengul şi îi cheamă pe soldaţi să iasă. Când revoluţionarii îi îmbrăţişează, soldaţii plâng. Pleacă cu toţii spre Piaţa Operei.

Ora 11:30. Deplasându-se pe jos sau urcaţi pe blindatele Armatei, demonstranţii ajung în Piaţa Operei. Sunt peste 100.000. Piaţa este înconjurată de alte transportoare blindate, amfibii de intervenţie şi coloane de militari care privesc, fără să intervină. Claudiu Iordache îşi descheie haina şi se adresează militarilor: Trageţi! Trageţi în mine! Soldaţii se retrag. 1 Aflând că subunităţi ale Armatei vor fi trimise pentru a-i împiedica să participe la demonstraţie la ora 11:00, aşa cum stabiliseră în ziua precedentă, muncitorii devansaseră cu o oră ieşirea în stradă. Vezi Lorin Fortuna, Relaţia revoluţionari – Armată la Timişoara din perspectiva Frontului Democratic Român, în volumul Rolul Frontului Democratic Român în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Editura Art Press, 2006. 2 Declaraţia martorului colonel Constantin Zeca, fost locţiitor al comandantului Garnizoanei MApN din Timişoara, în dosarul CSJ nr. 6/1990 privitor la „Lotul Timişoara“. 3 Declaraţia generalului Ştefan Guşă în dosarul nr. 14/1990. 4 Colonel Constantin Zeca în declaraţia citată.

71

Demonstranţii scandează Armata e cu noi! 1 O mare parte a ofiţerilor şi soldaţilor aflaţi în stradă pare a fi de partea revoluţionarilor. Generalii Guşă şi Chiţac şi conducerea Garnizoanei Timişoara se află la Comandament aşteptând noi ordine de la Bucureşti. Victor Stănculescu oscilează între a rămâne la Timişoara sau a pleca în Capitală. Va rămâne.

Inginerul Lorin Fortuna se retrage la Facultatea de Electrotehnică unde este profesor şi confecţionează pancarte pe care scrie: Jos Ceauşescu! Frontul Democrat Român. Asta-i Timişoara. Unde este ţara? Le aduce în Piaţa Operei.

Statul Major al Revoluţiei

Ora 11:45. În Piaţa Operei oamenii îngenunchează pentru un moment de reculegere în memoria celor ucişi în 17-19 decembrie.

Un grup, în frunte cu Lorin Fortuna şi Ioan Chiş, forţează intrarea în clădirea Operei şi urcă în balcon împreună cu Claudiu Iordache, Ştefan Ivan, Sorin Iordăchescu, Adrian Sandu, student în anul IV la Politehnică, Petrişor Petre, avocat ş.a. Sunt întâmpinaţi cu aplauze. Lumea cere demisia Guvernului şi înlăturarea dictatorului.

Ora 12:00. Adresându-se mulţimii, Lorin Fortuna propune formarea unui Comitet de coordonare şi conducere din care să facă parte 2-3 reprezentanţi ai fiecărei întreprinderi. Îl susţin Claudiu Iordache, Nicolae Bădilescu, Ioan Chiş, Maria Trăistaru.

Ora 12:40. Comitetul este prezentat mulţimii. Balconul Operei devine „Statul Major al Revoluţiei de la Timişoara“.2

Dublarea trupelor MApN

Ora 12:45. Trupele MApN dislocate pe străzile Timişoarei sunt suplimentate de la 467 la 811 militari.

În pofida ordinului de a nu se mai deschide foc împotriva demonstranţilor, în unele zone din oraş se trage. Sunt răniţi prin împuşcare Aurel Ianoşel, 66 ani, pensionar, în apropierea Operei, Horia Şandru, 48 ani, precum şi Vasile Marcu, 26 ani, muncitor, pe Calea Girocului.

Ora 12:50. Sosesc cu avionul primul ministru Constantin Dăscălescu şi Emil Bobu, secretar al CC al PCR. Ei se alătură Comandamentului constituit la sediul Comitetului judeţean al PCR, din reprezentanţii CPEx – Ion Coman, Cornel Pacoste, Ilie Matei; reprezentanţii MApN – generalii Ştefan Guşă, Victor Stănculescu, Mihai Chiţac, Florea Cârneanu; reprezentanţii Ministerului de Interne – Constantin Nuţă, Velicu Mihalea, Nicolae Ghircoiaş, Tudor Stănică ş.a.; 1 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 697-698: „Pentru ziua de 20 decembrie 1989 nu putem vorbi de o fraternizare a Armatei cu manifestanţii din Timişoara. (…) Nu a existat o «Armată» care a fraternizat la Timişoara în ziua de 20 decembrie şi o altă «Armată» care a tras în Piaţa Universităţii din Bucureşti în noaptea de 21 spre 22 decembrie. A existat o singură Armată, aruncată iresponsabil şi tragic de un grup de criminali împotriva cetăţenilor.“ 2 Claudiu Iordache, op. cit., p. 56.

72

reprezentanţii Direcţiei Securităţii Statului – Emil Macri, Filip Teodorescu, Gabriel Anastasiu, Dan Nicolici ş.a. care, împreună cu Consiliul judeţean de Apărare, au organizat şi condus represiunea împotriva revoluţionarilor din Timişoara. Le sunt subordonate grupele operative de la Marele Stat Major al Armatei, de la Armata a 3-a şi de la Divizia 11 Mecanizate Oradea reprezentată de maior Eugen Bădălan. Sunt de asemenea prezenţi Nicolae Bracaciu, adjunct al ministrului Justiţiei, adjunctul Procurorului General, colonel Gheorghe Diaconescu şi Ioan Toma, ministrul Tineretului.

Frontul Democratic Român

Ora 13:03. La sugestia lui Claudiu Iordache, în balconul Operei se constituie Frontul Democratic Român (FDR) care redactează principalele revendicări politice şi sociale ale revoluţionarilor.

Proclamaţia Frontului Democratic Român este citită, de la staţia de amplificare amplasată în balconul Operei, de Adrian Sandu, semnatar al actului de constituire a Frontului.1

Ora 13:20. Timişoara este proclamată primul oraş liber de comunism din România. În Piaţa Operei zeci de mii de oameni scandează Libertate! Libertate! Timişoara! Timişoara!

Ora 13:30. Este ales Biroul executiv al Frontului Democratic Român: Lorin Fortuna – preşedinte, Claudiu Iordache – vicepreşedinte, Ioan Chiş, Nicolae Bădilescu, Maria Trăistaru (elevă) – membri. Din Comitetul fondator al FDR mai fac parte Traian Vrăneanu, Mihaela Munteanu, Sabin Mărieş, Silvian Baicon, Ion Monoran, Ştefan Predan, Adrian Sandu, Ioan Beni Oprea, Liviu Jurcovan, Eugen Moţăţeanu, Cornel Jurca, Ioan Ianăş, Radu Motica, Constantin Borca, Petre Petrişor, Mircea Capotescu, Dorel Şerb, Dan Albuţiu. Nicolae Bădilescu punctează: „Suntem în sfârşit europeni”.

Întreaga Piaţă urmăreşte cu emoţie cuvintele lui Lorin Fortuna: „Stimaţi concetăţeni, în acest moment ia naştere prima formaţiune politică de opoziţie faţă de dictatura ceauşistă. Fiţi mândri că, împreună cu noi, veţi instaura un regim democratic printr-o luptă din care excludem violenţa” (s.n.). Claudiu Iordache face apel ca mulţimea să rămână împreună. Oamenii îngenunchează, spun Tatăl nostru şi cer ajutorul lui Dumnezeu în lupta poporului român împotriva dictaturii. Mai fermi şi mai încrezători, revoluţionarii scandează: Libertate! Jos dictatura! Nu plecăm de-aici! Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!

Sunt trimişi delegaţi în întreprinderi pentru a îndemna salariaţii să se alăture FDR.1

1 Adrian Sandu, membru al Asociaţiei Victoria din Timişoara: „Pe 20 decembrie 1989 puterea era încă în mâna comuniştilor de la Bucureşti, era în mâna lui Ceauşescu, iar noi înfiinţam acest Front în Timişoara, ca primul partid în ilegalitate. (...) am avut o ideologie, am avut şi un for politic conducător.“ Vezi interviul realizat în decembrie 2007 de Puşa Roth la Radio România Actualităţi şi publicat în volumul Timpul care a învins teama, Ed. Ars Longa, 2008, p. 47.

73

Ora 13:55. Generalul Ştefan Guşă ordonă retragerea în cazărmi a efectivelor MApN din Piaţa Operei. Sunt retraşi din întreprinderi ofiţerii de contrainformaţii.

Negocieri la sediul PCR

Ora 14:00. În faţa sediului Comitetului judeţean de partid (CJPCR), peste 11.000 de manifestanţi scandează lozinci anti-Ceauşescu şi cer retragerea cordoanelor militare.

Ora 14:30. Constantin Dăscălescu, prim-ministru al Guvernului, încearcă să se adreseze revoluţionarilor din balconul sediului PCR. Este huiduit.

Urcă în balcon Ion Marcu, îmbrăcat într-un poncho din pânză albă pe care scrisese Jos Ceauşescu! şi solicită mulţimii să-l asculte pe primul ministru. Acesta declară că a venit „să analizeze şi să rezolve problemele Timişoarei“. Cere demonstranţilor să se întoarcă la locurile de muncă. Lumea îl huiduie din nou.2

Ora 14:40. Se constituie o delegaţie de 13 reprezentanţi ai manifestanţilor – Ioan Savu, Ion Marcu, Petrişor Petre, Ion Cuţurui, Petru Hurezean, Cornel Eustaţiu, Marin Pisică, Sorin Oprea, Petre Boroşoiu, I. Săsăran, Victoria Vasoi, T. Barna, Rodica Stima – care urcă în sediu pentru a discuta cu primul ministru.

Un grup dintre cei rămaşi în stradă face o listă de revendicări în 14 puncte între care: demisia dictatorului; demisia guvernului; cine a dat ordin să se tragă; numărul morţilor, al răniţilor şi al arestaţilor; transmisiune în direct la radio şi televiziune. Lista revendicărilor, sistematizată de Ion Savu, este prezentată de Petre Petrişor. Mulţimea îl susţine: Jos Ceauşescu! Jos analfabeta! Daţi-ne deţinuţii!

Ora 14:50. Conducătorii revoluţionarilor din Piaţa Operei sunt chemaţi să participe şi ei la discuţia cu Constantin Dăscălescu.

Ora 15:00. În sediul Comitetului judeţean PCR încep discuţiile cu primul ministru Dăscălescu. Nicolae Bădilescu îi prezintă lista cu revendicările revoluţionarilor. Când i se cere eliberarea arestaţilor şi predarea morţilor spre a fi îngropaţi, Constantin Dăscălescu pretextează că trebuie să-i ceară mai întâi permisiunea lui Nicolae Ceauşescu. Ioan Savu îl apostrofează: „... nu meritaţi să fiţi prim-ministru!“ Nicolae Bădilescu: „Pentru noi preşedintele Nicolae Ceauşescu nu mai există”. Când revoluţionarii cer demiterea dictatorului, revoluţionarii sunt ameninţaţi cu arestarea.

Stare de necesitate

Bucureşti, ora 15:30. Revenit din Iran, Nicolae Ceauşescu este întâmpinat la Aeroportul Otopeni de soţia sa, Elena, de Manea Mănescu, Emil Bobu, Ion Dincă ş.a.

1 Întrucât revoluţionarii instalaseră în balcon un telefon găsit într-un birou de la Operă, toate discuţiile vor fi ascultate şi înregistrate de securiştii care montaseră anterior în aparat un dispozitiv de ascultare-urmărire a unui angajat al Operei suspectat a fi un apropiat al pastorului Tökes. 2 Florin Medeleţ, Mihai Ziman, op. cit., p. 22.

74

Întrebând care este situaţia la Timişoara, i se spune, între altele, că acolo s-au înregistrat 13 morţi.1

Ora 16:15. Ajuns la sediul CC al PCR, Nicolae Ceauşescu cere să i se facă legătura telefonică la Timişoara, cu primul ministru Constantin Dăscălescu. Aflând că, în realitate, la Timişoara au fost peste 50 morţi şi că populaţia este de partea demonstranţilor, Ceauşescu decide să instituie prin decret prezidenţial starea de necesitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş.

Nemulţumit de ineficienţa forţelor de represiune şi a modului în care au fost coordonate, Nicolae Ceauşescu îl numeşte pe generalul Victor Athanasie Stănculescu Comandant unic al tuturor forţelor armate masate în oraş.

Teleconferinţă

Ora 17:00. Împreună cu Elena Ceauşescu, Manea Mănescu, Gheorghe Rădulescu, Ion Radu, Silviu Curticeanu, Vasile Milea, Constantin Radu şi Vasile Bărbulescu, Nicolae Ceauşescu ţine o teleconferinţă cu primii secretari ai comitetelor judeţene de partid. Îi anunţă că în cursul serii se va adresa întregii naţiuni prin radio şi televiziune pentru a se înţelege că „incidentele grave de la Timişoara au fost organizate şi dirijate de cercurile revanşarde, revizioniste, serviciile de spionaj străine“. Acuză Budapesta şi înţelegerea de la Malta (Bush – Gorbaciov). Cere primilor secretari să organizeze în întreprinderi adunări de condamnare a „celor care s-au pus în slujba străinătăţii“ şi să constituie „grupe speciale de apărare a ordinei“.2 Foloseşte termenul „terorişti” pentru a-i desemna pe manifestanţi.

Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei, are ordin să pregătească studioul TV din incinta CC al PCR în vederea cuvântării Tovarăşului, programată pentru ora 19:00. Textul este trimis la tipografie, la Casa Scânteii, pentru a fi publicat în ziarele de mâine.

Ora 18:00. Colonelul Corneliu Pârcălăbescu este chemat la Cabinetul 1. Nicolae Ceauşescu îi ordonă să mobilizeze 25.000 de luptători din Gărzile Patriotice din judeţele Dolj, Olt şi Vâlcea pentru a se deplasa urgent la Timişoara, în sprijinul forţelor de represiune şi împotriva manifestanţilor.

Eşec previzibil

Ora 18:20. Delegaţia revoluţionarilor din Piaţa Operei duce la Consulatul iugoslav din Timişoara Proclamaţia FDR. Ea este trimisă la Belgrad şi, în aceeaşi noapte, ajunge la Radio Europa liberă.

O altă delegaţie a FDR, condusă de Lorin Fortuna, se deplasează din Piaţa Operei la sediul Comitetului judeţean de partid. Avocatul Ioan Chiş discută cu Emil Bobu care se rezumă să noteze numele persoanelor din delegaţie. Radu Bălan şi Cornel Pacoste refuză şi ei cererile delegaţiei. Rămân fideli regimului comunist. 1 Menţionarea celor 43 morţi incineraţi este omisă cu convingerea că nu se va afla niciodată cine au fost şi cine i-a împuşcat. 2 Stenograma originală a teleconferinţei a dispărut. A fost refăcută din memorie, la 1 ianuarie 1990, ora 20:00, în sediul MapN, de către stenografa Maria Ionescu.

75

Retras în alt birou, Constantin Dăscălescu îl informează prin telefon pe Nicolae Ceauşescu doar asupra a două revendicări: eliberarea arestaţilor şi predarea cadavrelor către familii. Ceauşescu aprobă.1

Militarii prezenţi la discuţii lasă staţiile deschise, astfel încât paraşutiştii din batalionul de la Caracal ştiu tot ce se întâmplă în sediu şi sunt pregătiţi să intervină.2

Ora 19:00. După cinci ore de discuţii fără niciun rezultat, autorităţile şi delegaţia revoluţionarilor urmăresc la televizor cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu. 3 Acesta se referă din nou la „cercurile revanşarde, revizioniste, cercurile de spionaj străine“ care „au organizat incidentele grave de la Timişoara.“ Vorbeşte despre „distrugeri de tip fascist”, referindu-se indirect la tablourile şi cărţile (operele) sale, aruncate în stradă de revoluţionari. Mulţumeşte Armatei care „şi-a îndeplinit pe deplin datoria faţă de patrie“.

Ora 19:50. Lorin Fortuna şi Miodrag Milin, împreună cu cca 2000 de oameni care îi însoţiseră, se întorc în Piaţa Operei. Li se alătură membrii Comitetului cetăţenesc ales de manifestanţii de la sediul Judeţenei de partid.

Avertizări şi acuze

Ora 12:00. Ambasadorii statelor participante la Tratatul de la Varşovia şi membre ale CAER sunt invitaţi de ministrul Ion Stoian la sediul Ministerului de Externe. Ministrul le solicită să nu intervină în desfăşurarea evenimentelor din Republica Socialistă România (RSR).

Ora 20:00. Nicolae Ceauşescu, preşedintele RSR, îl convoacă, la Cabinetul 1 din sediul Comitetului Central al partidului, pe însărcinatul cu afaceri ad interim al Ambasadei URSS la Bucureşti. Ceauşescu acuză URSS şi celelalte state membre ale Tratatului de la Varşovia că au coordonat activităţi potrivnice României.

Ora 20:30. Dictatorului i se prezintă spre semnare Decretul prezidenţial cu privire la instituirea stării de necesitate pe teritoriul judeţului Timiş prin care toate unităţile Armatei, Ministerului de Interne şi formaţiunile Gărzilor Patriotice sunt puse în stare de luptă. Sunt interzise întrunirile politice publice şi circulaţia în grupuri mai mari de cinci persoane.

Ora 20:40. Primarul Capitalei, Barbu Petrescu, este însărcinat să organizeze a doua zi o adunare populară cu peste 100.000 participanţi, pentru condamnarea manifestaţiilor huliganice de la Timişoara.

Craiova

1 Cf. Ioan Scurtu, Revoluţia română din decembrie 1989, p. 206. 2 Declaraţia colonelului Mircea Goanţă, comandantul batalionului de paraşutişti de la Caracal, Arhiva Comisiei Senatoriale II. 3 În faţa Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, Silviu Curticeanu va declara că la televiziune cuvântarea pregătită anterior a fost prezentată într-o variantă prescurtată.

76

Gărzile Patriotice din Oltenia sunt mobilizate pentru a interveni împotriva „contrarevoluţiei“ de la Timişoara. Înarmate cu ciomege, confecţionate de fabricile militare din Cugir şi Sadu, gărzile se pregătesc de plecare cu 14 trenuri speciale.

Timişoara

Ora 21:00. Generalul de Securitate Emil Macri, cel mai înalt reprezentant al Departamentului Securităţii Statului trimis de la Bucureşti pentru reprimarea revoluţiei de la Timişoara, îl convoacă pe Radu Tinu, adjunct al şefului Securităţii Timiş. Împreună întocmesc un plan de arestare a revoluţionarilor care vorbiseră din balconul Operei.

Ora 21:50. În faţa Comitetului judeţean al PCR mii de oameni scandează Jos Ceauşescu! Jos analfabeta! Daţi-ne deţinuţii! Vrem pâine pentru copii! Libertate! Revoluţionarii aprind lumânări.

Ora 23:00. În faţa Operei sunt aduşi, susţinuţi pe braţe, primii arestaţi eliberaţi din penitenciar.

Ora 23:30. La ordinul generalului Victor Stănculescu, Constantin Dăscălescu şi Emil Bobu sunt evacuaţi din sediul CJPCR de paraşutişti ai unităţii speciale din Caracal conduşi de colonelul Gurschi.

Ora 23:40. Din clădirea Comitetului judeţean al PCR sunt evacuaţi cu forţa conducătorii revoluţionarilor.

Ora 23:50. FDR formează gărzi care rămân de veghe în Piaţa Operei împreună cu câteva sute de revoluţionari.

În 20 decembrie la Timişoara s-au înregistrat 3 răniţi din rândul populaţiei

civile şi un soldat rănit prin împuşcare.

Ştergerea urmelor Preocupate încă din 17 decembrie să şteargă urmele represiunii, procedând la

spălarea grabnică a sângelui de pe străzi şi la interzicerea accesului în spital, al rudelor celor răniţi şi la morgă, al rudelor celor ucişi, autorităţile şi în special Securitatea şi Miliţia caută să împiedice prin orice mijloace identificarea victimelor represiunii.

După sustragerea celor 43 cadavre şi transportarea lor la crematoriu, în 20 decembrie generalul Nuţă ordonă colonelului Ghircoiaş să ridice de la Spitalul judeţean registrele de internări pe secţii, foile de observaţie, evidenţele celor 49 intervenţii chirurgicale din 14 săli de operaţii, în total 12 caiete doveditoare ale crimelor săvârşite prin împuşcarea demonstranţilor.1

Contribuie la atingerea aceluiaşi scop dispoziţia procurorului militar Gheorghe Diaconescu de a nu se efectua autopsia cadavrelor.

1 Toate aceste documente vor fi arse în ziua de 22 decembrie 1989 ca urmare a ordinului generalului Nuţă dat colonelului Nicolae Ghircoiaş cu o zi înainte.

77

În plus, hainele victimelor (morţi şi răniţi) sunt adunate la întâmplare în zeci de saci lungi de 2,5 m fiecare, care sunt mutaţi în diferite locuri.1 Hainele militarilor împuşcaţi sunt arse în crematoriul Spitalului judeţean.

Povara cenuşii

Încheiată în 20 decembrie, operaţiunea de incinerare din Bucureşti s-a soldat cu o mare cantitate de cenuşă umană. Pentru a şterge definitiv orice urmă a martiriului celor 43 victime, colonelul Petre Morar dispune neînscrierea incinerărilor în registrul crematoriului şi transportul celor patru pubele cu cenuşă în comuna Popeşti Leordeni. Din ordinul colonelului Ioan Baciu, cenuşa este aruncată de căpitan Dorel Marian Duţu într-un canal de evacuare a apelor murdare de la marginea comunei, în punctul denumit Castaforum.

Reacţii externe Berlin. Aflat în vizită oficială în Republica Democrată Germană, preşedintele

Franţei François Mitterand condamnă, la televiziune, regimul de la Bucureşti şi îşi exprimă convingerea că zilele acestui regim sunt numărate.

Paris. Deputaţii Adunării Naţionale păstrează un moment de reculegere în memoria victimelor de la Timişoara. Preşedintele Adunării, Laurent Fabius, primul ministru Michel Rocard, deputaţii Robert Besson şi Eduard Balladur susţin dreptul poporului român la democraţie şi libertate, declarându-şi încrederea în victoria sa în lupta pentru dreptate.

Bruxelles. Delegaţiile celor 16 state membre NATO condamnă represiunea brutală a autorităţilor române împotriva drepturilor inalienabile şi libertăţilor fundamentale ale poporului român.

Washington. Membri ai Comitetului Helsinki ai Congresului SUA, Dennis Decincini şi Stan Hoyer acuză mişelia guvernului de la Bucureşti şi folosirea armelor de foc împotriva protestatarilor de la Timişoara. Congresmanii Christopher Smith şi Frank Woolf îşi declară sprijinul pentru poporul României şi cer URSS şi lumii libere să condamne acţiunile regimului de la Bucureşti.

Viena. Cancelarul Franz Wranitsky şi Alois Mock, ministrul de Externe, anunţă planul Austriei de restrângere a relaţiilor economice cu RSR.

Moscova. Spre deosebire de presa sovietică (Pravda, Sovetskaia Rassia ş.a.) care publică informaţii despre „încordarea“ şi „dezordinile“ din România, autorităţile sunt nemulţumite că nu primesc de la Bucureşti o „versiune oficială asupra situaţiei reale, pentru orientarea părţii sovietice“.2

Radio Vocea Americii transmite declaraţiile unor români din exil. Eugen Ionesco, dramaturg consacrat în Franţa şi Eugen Mihăescu, notoriu prin desenele sale

1 În 4 ianuarie 1990 sacii cu haine sunt predaţi Procuraturii după care, la începutul lunii februarie 1990, sunt readuse la Spitalul judeţean pentru a fi spălate şi predate aparţinătorilor sau urmaşilor celor decedaţi. 2 Alexandru Duţu, op. cit., pp. 149, 153.

78

reproduse în presa occidentală, condamnă crimele de la Timişoara exprimânduţ-i totodată încrederea în biruinţa revoluţiei române.

La Radio Europa Liberă, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Radu Câmpeanu, transmite un angajament al românilor din străinătate de a mări presiunea internaţională asupra regimului tiranic de la Bucureşti.

Revoluţia continuă

21 decembrie

De veghe în Piaţa Operei Ora 00:00. Revoluţionarii din Piaţa Operei veghează lângă pancartele pe care

au scris Europa e cu noi! Trăiască perestroika! Fără violenţă! Din balcon, Petre Boroşoiu le cere tuturor: Adunaţi-vă! Avem nevoie de voi!

Tinerii aprind un foc în jurul căruia discută cu membrii Biroului Frontului Democratic Român.

Orele 01:30 – 03:00. Retraşi în holul Operei, Lorin Fortuna, Nicolae Bădilescu, Luminiţa Milutin, Claudiu Iordache, Petre Boroşoiu, Mihaela Munteanu dezvoltă programul FDR şi finalizează textul Proclamaţiei.

Ora 03:20. Constantin Dăscălescu şi Emil Bobu părăsesc Timişoara la bordul unui avion AN 24 care îi va aduce la Bucureşti în timp util pentru a participa la mitingul plănuit în Capitală.

Ora 03:30 Abia numit de Nicolae Ceauşescu în funcţia ad-hoc de comandant militar unic al Timişoarei, generalului Victor Stănculescu nu-i surâde ideea de a citi din balconul CJPCR (cum îi ceruse Ion Coman), proaspătul Decret de instituire a stării de necesitate în judeţul Timiş. Invocă o criză biliară şi se internează în Spitalul Militar Timişoara, unde va rămâne până la prânz.1

Ora 06:00. În întreprinderile timişorene continuă greva generală. Armata rămâne în cazărmi, dar nicio unitate militară, nici un comandant nu se alătură revoluţionarilor. Poate doar, sufleteşte, o parte dintre soldaţi...

Gărzile FDR, tot mai numeroase, ţin sub pază clădirea Operei şi străzile din zonă. Grupuri de revoluţionari duc la tipografie documentele elaborate de Frontul

Democratic Român. Ora 08:30. Nicolae Ceauşescu telefonează la CJPCR Timiş. Vorbeşte cu Ion

Coman. Vrea să ştie dacă au sosit Gărzile Patriotice din Oltenia şi ce se întâmplă în oraş. Află că membrii Gărzilor nu vor putea fi cazaţi în căminele studenţeşti întrucât nu toţi studenţii au plecat în vacanţă (cum ar fi dorit autorităţile) şi, în plus, au fost ocupate de revoluţionari. 1 Detalii relatate în premieră (după 19 ani de la evenimente), de Victor Athanasie Stănculescu în emisiunea Talk-Şok a postului de televiziune N24, realizată de Doru Braia în ianuarie 2009, într-un birou al penitenciarului unde generalul era deţinut în vederea executării pedepsei de 15 ani închisoare la care a fost condamnat pentru participarea sa la reprimarea Revoluţiei de la Timişoara.

79

Proclamaţia FDR Ora 09:00. În Piaţa Operei sunt din nou peste o sută de mii de timişoreni decişi

să-şi apere oraşul şi libertatea abia câştigată. De la balcon Lorin Fortuna citeşte Proclamaţia Frontului Democratic Român.1 Se cere insistent îndepărtarea dictatorului de la conducerea ţării. Proclamaţia va fi citită apoi din oră în oră, de la acelaşi balcon. Manifestanţii scandează: Jos Ceauşescu! Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara! Fără violenţă!

Mulţimea îngenunchează şi se roagă: Tatăl nostru carele eşti în ceruri / Facă-se voia Ta... / Pâinea noastră cea de toate zilele / Dă-ne-o nouă astăzi / Şi ne iartă nouă greşalele noastre / Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri / Şi nu ne duce pe noi în ispită / Şi ne mântuieşte de cel rău... Amin.

Ora 09:30. Din celălalt balcon, al Comitetului judeţean al PCR, generalul Mihai Chiţac dă citire pe un ton ridicol de solemn Decretului prezidenţial cu privire la instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş.2

Gărzile din Oltenia renunţă Ora 09:40. În gară soseşte primul tren al Gărzilor Patriotice din Oltenia:

muncitori din Caracal, Craiova, Filiaşi, Turnu Severin, Slatina, Târgu Jiu. Şeful de tren, Petre Ene şi colegul său, Niţu Ştefan, pleacă în centrul oraşului, la Catedrală, unde îngenunchează alături de revoluţionari. Printr-un bilet, care se va citi din balconul Operei, ei transmit conducerii Frontului Democratic Român că în total la Timişoara „vor sosi 14 trenuri speciale cu câte 14 vagoane fiecare, pline cu gărzi patriotice”. Pentru a le relata acestora adevărul despre manifestaţiile din oraş, ei revin la tren împreună cu o coloană de timişoreni, organizată de Frontul Democratic Român. Gheorghe Munteanu şi ceilalţi membri ai FDR îi conduc pe olteni până în Piaţa Operei pentru a vedea cu ochii lor că nu ungurii şi huliganii au ocupat oraşul, aşa cum îi îndoctrinaseră activiştii de partid îmbarcându-i ca pe animale în vagoane. Oltenii văd, înţeleg, o parte fraternizează cu timişorenii, alţii revin la gară pentru a se întoarce la casele lor.

Ora 10:00. Generalul Guşă comunică prin telefon ministrului Apărării: „Nu e vorba de golani! E vorba de oameni paşnici. Armata e cu poporul.“ Ministrul: „Bine!“ 3

Speranţe de la Bucureşti

Orele 12:00-12:30. Din Bucureşti, mitingul convocat de Ceauşescu în faţa sediului Comitetului Central este transmis prin televiziune în toată ţara. Momentul declanşării bubuiturilor şi strigătelor bucureştenilor este trăit la Timişoara cu emoţie şi speranţă. 1 Textul Proclamaţiei Frontului Democratic Român este reprodus la p. 97 din acest volum. 2 Decretul nu a fost publicat în Buletinul Oficial al RSR şi, ca urmare a victoriei Revoluţiei de la Timişoara, nu a mai fost pus în aplicare. 3 Claudiu Iordache, op. cit., p. 57.

80

Ora 12:40. Cei ce urmăriseră mitingul la televizor vin în Piaţa Operei. Vestea întreruperii transmisiei TV de la Bucureşti se răspândeşte cu iuţeală.

Ora 13:00. Copiate de mână, primele exemplare ale Proclamaţiei sunt trimise la Consulatul iugoslav. Alte 100 exemplare scrise la calculatorul Facultăţii de Electrotehnică sunt transportate la gară şi expediate cu trenul în ţară. La tipografie, grănicerii şi paraşutiştii încearcă să împiedice tipărirea textului şi vor ceda abia când află că spre tipografie se îndreaptă câteva mii de revoluţionari. Totuşi cineva (cine?) îşi permite să opereze modificări în text fără acordul FDR.

Ora 14:00. Generalul Stănculescu părăseşte Spitalul Militar şi revine la sediul Comitetului judeţean Timiş al PCR. Într-o convorbire telefonică cu ministrul Milea cere aprobarea pentru a pleca la Bucureşti. Este refuzat şi rămâne în misiune la Timişoara.

Ora 15:00. De la tipografie sosesc primele pachete cu manifestul „A căzut tirania!“ scris în patru limbi: română, maghiară, sârbă, germană, tipărite şi multiplicate cu sprijinul lui Vasile Ban, Petru Hubert, Ioan Aurel Laslău, Mircea Tonenchi, Grigore Zotov.

Ora 16:00. Ion Coman ordonă distrugerea rotativei de ziare. Paraşutiştii de la Buzău ocupă Poligrafia. Vor rămâne acolo până dimineaţa.

Ora 19:00. Victor Athanasie Stănculescu telefonează din nou la minister. De data aceasta ministrul îi aprobă întoarcerea la Bucureşti.1 Toţi ceilalţi şefi militari şi civili veniţi de la centru rămân în aşteptare. La fel, unităţile MApN, Securităţii şi Miliţiei.

Noi ameninţări de la CC

Ora 20:00. În rândul timişorenilor aflaţi în Piaţa Operei veştile de la Bucureşti sunt rare şi neliniştitoare. Puţini sunt cei care comunică prin telefon cu cei din Capitală.

Ora 21:00. Elena Ceauşescu şi Emil Bobu îi cer lui Ion Coman să asigure lichidarea nucleului revoluţionar aflat în sediul Operei.2

Ora 21:30. Generalul Guşă este solicitat de Comitetul Judeţean de partid să întocmească, în colaborare cu Securitatea, un plan de capturare a conducerii revoluţionarilor din sediul Operei pentru ca toţi cei care vorbesc din balcon să fie anihilaţi.3

Ora 22:00. În prezenţa generalilor Emil Macri şi Velicu Mihale, generalul Nuţă vorbeşte la telefonul operativ (TO) cu Ion Coman, căruia îi spune: „Vrem să mergem la Operă să recuperăm armamentul, să tăiem şi să debranşăm mijloacele de radioamplificare, să prevenim incendierea Operei, fiindcă acolo sunt sticle

1 Declaraţia lui Victor Athanasie Stănculescu la postul de televiziune N24, în emisiunea citată. 2 Declaraţia lui Ion Coman reprodusă în Documente ’89, Procesul de la Timişoara, vol. III, 2005, p. 1367. 3 Generalul Guşă va susţine că ordinul conducerii CPEx i-a fost transmis şi, personal, de Ion Coman. Cf. Daniela Veronica Guşă de Drăgan, Condamnat la Adevăr, Ed. RAO, Bucureşti, 2004, pp. 56, 278.

81

incendiare“. Generalul Nuţă îi însărcinează cu această acţiune pe şeful Inspectoratului Judeţean al M.I., lt. colonel Ioan Popescu, pe maiorul Radu Tinu, adjunct al şefului Securităţii Timiş1 şi pe colonelul Iulian Medrea de la Miliţia Transporturi Feroviare.

Stănculescu fuge

Ora 23:00. Însoţit de o gardă formată din paraşutişti de la Caracal, generalul Stănculescu se deplasează de la Hotelul Partidului la Aeroportul Timişoara.

Ora 23:50. Un avion AN 24 decolează spre Bucureşti, avându-l la bord pe generalul Victor Athanasie Stănculescu.2

În 21 decembrie, din rândul populaţiei civile din Timişoara, au fost împuşcate trei persoane pentru că au fost considerate terorişti.3

TIMIŞOARA A ÎNVINS

22 decembrie, dimineaţa

„Nu se mai poate face nimic” Ora 08:00. În Piaţa Operei oamenii urmăresc transmisiile posturilor de radio la

cele câteva aparate portabile aduse de acasă. Alţii aşteaptă în case noutăţi de la televizor.

Ora 08:30. Familia Tăşală se prezintă la morgă pentru a ridica trupul tânărului Remus Tăşală. Cu această ocazie se întocmeşte raportul medico – legal nr. 974/A din 22 decembrie 1989 care consemnează „moarte violentă datorată plăgii împuşcate cranio – cerebrale” şi existenţa a „două orificii, de intrare şi ieşire a glonţului”, fără a preciza localizarea acestora. Familia observă însă că în afara rănii din ceafă care încă sângera, există o plagă împuşcată şi în frunte. Prezenţi la înhumare, prietenii decedatului Herbert Hupf şi Lucian Simionescu susţin că Remus fusese împuşcat doar în gât, în partea dreaptă şi că orificul de glonţ din frunte nu exista în momentul în care ei l-au internat în Spitalul judeţean. Rana frontală se observă şi pe o fotografie a cadavrului, realizată înainte de înhumare.4 1 Declaraţia lui Radu Tinu reprodusă în Procesul de la Timişoara, vol. II, 2005, p. 455. 2 Declaraţia colonelului de paraşutişti Gurschi, în Arhiva Memorialul Revoluţiei, Timişoara. 3 Cf. evidenţelor centralizate de Secţia Parchetelor Militare au fost răniţi prin împuşcare Petru Martin, 42 ani şi Leon Ivanof, ambii muncitori iar Gelbert Kulcsar, 20 ani, muncitor, a suferit o contuzie cerebrală. 4 Suspiciunea că Remus Tăşală a fost împuşcat în frunte după internarea în Spitalul judeţean indignează populaţia Timişoarei. Cum elucidarea acestui caz întârzie, Marius Mioc, membru al Comisiei pentru adevăr şi dreptate a Asociaţiei 17 decembrie sesisează Procuratura. I se alătură Asociaţia „Victoria” şi Fundaţia Naţională a Revoluţiei. Procuratura Militară deschide Dosarul nr.

82

Ora 09:00. Ion Coman este întrebat (la telefon) de Nicolae Ceauşescu despre situaţia de la Timişoara. Îi răspunde că oraşul este complet ocupat de demonstranţi.

Ora 10:00. În balconul Operei urcă maiorul Viorel Oancea, îmbrăcat în uniformă. Se adresează manifestanţilor asigurându-i că personalul UM 01955 din care face parte (un atelier de reparaţii) s-a hotărât să nu mai sprijine represiunea împotriva demonstranţilor. Manifestanţii din faţa Operei scandează: Armata e cu noi!1

Ora 10:59. Radioul şi Televiziunea transmit solemn Decretul privind instituirea stării de necesitate în toată ţara.2 Se anunţă sinuciderea ministrului Apărării Vasile Milea.

Ora 11:00. Huiduielile bucureştenilor strânşi în Piaţa Palatului din faţa sediului CC al PCR sunt comentate cu speranţă de manifestanţi.

Ora 11:30. Ceauşescu telefonează din nou. Aflând de la Ion Coman că la Timişoara situaţia este aceeaşi şi „nu se mai poate face nimic“, Nicolae Ceauşescu îi spune: „Eu am să plec“, fără a preciza când, de ce şi unde va pleca.3

Ora 11:50. La sediul UM 01955 se prezintă un procuror. Se primise ordin de la generalul Ştefan Guşă ca maiorul Viorel Oancea să fie „trimis în tribunal”.4

Ora 12:00. Autorităţile anulează planul de capturare în cursul nopţii a liderilor Revoluţiei de la Timişoara.

Ora 12:15. Clopotele bisericilor timişorene salută vestea mult aşteptată: dictatorul a fugit!

Ora 13:00. Generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea părăsesc în grabă Timişoara îndreptându-se spre Moraviţa cu intenţia de a trece graniţa. Nu reuşesc şi revin la Timişoara. Apoi pleacă la Arad dar avionul vizat nu poate decola din cauza timpului nefavorabil.5 330/P/1991 şi propune deshumarea. Părinţii lui Remus se opun, menţinându-şi refuzul şi cu ocazia anchetei desfăşurate în 1999 de generalul Dan Voinea când acesta, însoţit de procurorul Romeo Bălan, s-a deplasat la domiciliul familiei Tăşală. 1 Din păcate, gestul lui Viorel Oancea a rămas singular, conducerea Armatei din Timişoara rămânând loială dictatorului până la fuga acestuia. Vezi Lorin Fortuna, op. cit., p. 24. 2 Nefiind publicat în Buletinul Oficial, decretul era nul de drept. 3 Declaraţia lui Ion Coman, în Documente 89, Procesul de la Timişoara, vol. III, 2005, p. 1369. 4 Miodrag Milin, Timişoara, 15-21 decembrie ’89, p. 162. 5 Vor pleca a doua zi, 23 decembrie, cu trenul. Înainte de Simeria sunt arestaţi de 16 lucrători de miliţie în civil, din ordinul noului şef al Inspectoratului MI din judeţul Hunedoara. La solicitarea noului Consiliu judeţean, al Frontului Salvării Naţionale, prin intermediul generalulului colonel Ion Hortopan de la Bucureşti, se obţine aprobarea noului ministru al Apărării Nicolae Militaru pentru a fi îmbarcaţi într-un elicopter şi transportaţi la Sibiu. Căpitanii însoţitori Dorel Rusu şi Lucian Baciu nu le cunosc identitatea, ştiu doar că sunt doi generali de Securitate încătuşaţi cu mâinile la spate. În elicopter aceştia sunt legaţi de scaune cu sfoară şi predaţi echipajului de bord de la UM 01989 Sibiu. Elicopterul decolează la 19:35. La scurtă vreme este doborât de militarii UM 01033 Alba Iulia, din Poligonul Miceşti, în baza consemnului de „a trage fără somaţie în tot ce se apropie la 50

83

BILANŢUL REPRESIUNII DE LA TIMIŞOARA din 17-21 decembrie:

70 morţi, 368 răniţi (din care 13 soldaţi), 978 arestaţi.1 În afara forţelor militare din localitate (aparţinând MApN, Miliţiei, Securităţii,

Grănicerilor şi Gărzilor Patriotice), la Timişoara au fost dislocate şi detaşamente din alte garnizoane şi anume: UM 01140 Lugoj, UM 01380 Arad, UM 01233 Buziaş, UM 01171 Buzău, UM 01841 Caracal şi UM 01068 Vânju Mare, precum şi trupe speciale (USLA) din Bucureşti.2

Tehnica militară folosită în timpul represiunii de la Timişoara a însumat 77 transportoare blindate (TAB), 17 tancuri şi 2 elicoptere. PROCLAMAŢIA FRONTULUI DEMOCRATIC ROMÂN DIN TIMIŞOARA3

I. Frontul Democratic Român este o organizaţie politică, constituită la Timişoara, pentru a realiza un dialog cu Guvernul Român, în scopul democratizării ţării. Frontul Democratic Român condiţionează începerea acestui dialog de demisionarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu.

II. Propunem Guvernului Român ca bază de discuţie următoarele revendicări: 1. Organizarea de alegeri libere. 2. Libertatea cuvântului, a presei, a radioului şi a televiziunii. 3. Deschiderea imediată a graniţelor de stat. 4. Integrarea României în rândul statelor care garantează şi respectă drepturile fundamentale ale omului. 5. Eliberarea neîntârziată a tuturor deţinuţilor şi dizidenţilor politici din România. 6. Revitalizarea economiei naţionale. 7. Reforma învăţământului în spirit democrat. 8. Dreptul de a se manifesta liber. 9. Libertatea reală a cultelor religioase.

10. Îmbunătăţirea asistenţei medicale şi a alimentaţiei publice.

m de gard“. În urma exploziei elicopterului decedează generalii Constantin Nuţă (61 ani) şi Velicu Mihalea (54 ani), precum şi cei trei membri ai echipajului: căpitan Nicolae Tudor, căpitan Victor Moţica şi Nicolae Galaftion, cadru MApN. 1 Statistica centralizatoare a victimelor din Timişoara, Caietele Revoluţiei, nr. 6 (19) din 2008, p. 52. 2 Remus Macovei, Implicarea Armatei în represiune, Caietele Revoluţiei nr. 6 (19) din 2008, pp. 48, 50. 3 Proclamaţie citită de Lorin Fortuna din balconul Operei în 21 decembrie 1989, ora 09:00, după ce textul Proclamaţiei citit în 20 decembrie, ora 13:00, a fost completat de revoluţionari pe parcursul nopţii.

84

85

III. Referitor la evenimentele de la Timişoara: 1. Cerem cu fermitate să fie traşi la răspundere cei care au dat ordin să se

tragă în Popor. 2. Cerem restituirea decedaţilor pentru a fi îngropaţi după datină, cu doliu naţional. 3. Cerem eliberarea imediată a tuturor celor arestaţi în urma manifestaţiei. 4. Cerem încetarea, pe viitor, a oricăror represalii asupra participanţilor la demonstraţiile de la Timişoara. 5. Cerem autorităţilor recunoaşterea oficială a Comitetului de acţiune al Frontului Democratic Român, înfiinţat la Timişoara şi iniţierea unui dialog. 6. Mulţumim colectivului Teatrului Naţional din Timişoara pentru sprijinul acordat.

IV. Frontul Democratic Român adresează ţării întregi următoarea chemare:

1. Cerem întregului Popor Român să ni se alăture în lupta pentru democratizarea ţării. 2. Formaţi în toate oraşele, în întreprinderi şi în instituţii, Comitete ale Frontului Democratic Român, care să asigure coordonarea procesului de democratizare naţională. 3. Revendicaţi drepturile constituţionale în mod paşnic şi fără violenţă. 4. Intrarea în grevă generală începând de azi, 21 decembrie 1989, până la victoria finală, cu excepţia sectoarelor de bază ce nu pot fi întrerupte.