25

HARISMATA

Studiu asupra conceptului de diversitate a darurilor spirituale

in pneumatologia din corpus paulinus

de Ciprian Gh. Luca*

Penticostalismul a pus, inca de la inceputurile sale, un accent

deosebit pe praxis-u\ darurilor Duhului. Acest fapt nu este surprinzator,

data fund apropierea dintre glossolalia si botezul in Duhul Slant in

teologia si practica penticostala. Botezul in Duhul Slant a deschis calea

spre experimentarea inzestrarilor Duhului, intr-un mod care a ajuns sa fie

asociat mai ales cu bisericile penticostale.

Dinamismul penticostal este tara indoiala rezultatul unui

devotament profund si personal fata de Dumnezeu, un semn de multumire

fata de mantuirea pnmita prin Iisus Hristos, al unui zel evanghelistic si

misionar, precum si al fervoni cu care adunarile locale isi doresc sa

practice darurile Duhului.

Este lesne de inteles, asadar, de ce o mare parte din literatura

penticostala care face referire la damrile spirituale este de tip popular si,

prin urmare, bazata, in principal, pe experieuta.

Nu punem nicidecum la indoiala sinceritalea scnitorilor

penticostali timpurii sau a celor contemporani, chiar daca multe dintre

premisele si argumentele lor necesita o atenta reexaminare si o corectare

teologica si hermeneutica.

Istoria ne spune, totusi, ca nu poate exista o practica buna, tara o

doctrina buna. Cu toate ca - In mod imperceptibil sau constient -

perspectivele denominational pot deveni de multe ori factorul

hermeneutic critic, plasand spusele textelor sacre pe o pozitie secundara,

formularea unei doctrine sau, mai bine spus, modelarea ei, dupa empiric

* Student in anul al II-lea la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti

26

este in cazul eel mai bun un act nefericit din punct de vedere teologic. De

aceea este necesar sa evaluam practica dupa standardul stabilit de

Scriptura si, acolo unde este nevoie, sa admitem indreptarile de rigoare.

Scris de pe o pozitie neutra declarata, procedand la o succinta

critica textuala din perspective istoric-sociala a pasajelor ce au tost

considerate ca fiind cele mai relevante, dar luand in considerare si opinile

unor teologi contemporani, aceast studiu are ca scop prezentarea

conceptului de "diversitate a darurilor spiritual" (gr.

&icnpc<Tei<? x«P'l-(ylia7<l)V'J) ln contextul pneumatologiei din corpus

paulinus.

Fara pretentia tratarii exhaustive a subiectului, vom acorda

atentie unor probleme semnificative, cum ar fi cea a terminologiei, a

relatiei dintre x"^^"7" §» alte aspecte pneumatologice, si vom fipreocupati sa raspundem la cateva intrebari fundamentale, privitoare la

aceasta tema.

I. ETIMOLOGIE

I.I. (to) x«Plo"ua'frro^ ~ nnr acordat. dar. hansma

Cei mai multi teologi vor fi de acord ca termenul

provine din cuvantul-radacma x«P*^3- Legatura dintre cele doua nu este

;Deoarece termenul x(i\-:<'\irt~(1 (harismata) poate crea confuzie. precizam ca

studiul nostru nu dezbate si nici nu promoveaza ideile dogmatice ale nnscarn

harismarice(vez\ definirea termenului x«^(7linTn|)--'Maurice Carrez & Francois Morel, Dictionar grec-roman al Soului Testament.

trad. G. Badea, Bucuresti. Societatea Biblica Intercontesionala din Romania,

1999, p. 314.

'Pentru un studiu etimologic aprofundat asupra celor doi termeni, vezi G. Kittel

& G. Friedrich, Theological Jumal ofSew Testament, vol. IX. Grand Rapids,

"Eerdmans", 1992, pp. 372 - 402. Aici autorii arata care sunt conotatiile

cuvintelor in greaca profana, Vechiul Testament, literatura de la Qumran,

scrierile rabinice, Noul Testament - inclusiv epistolele pauline, parintii post-

apostolici etc.

27

doar una de ordin lingvistic, "harul" fiind conceptul fundamental prin

care Pavel exphca evenimentul mantuirii.

Rudolf Bultmann sintetizeaza foarte bine gandirea paulina

privitoare la mantuire atunci cand scrie ca, pentru Pavel, harul este "fapta

eschatologica a Lui Dumnezeu"4, iar Dunn5 largeste perspective coreland

termenul x«pisr cu nvtfyia (rom. "Dun"), si afirma ca este necesar sa

tinem cont de ambii termeni atunci cand vorbim despre dawn. El

accentueaza faptul ca xdpircuH si x«PlS se suprapun de mutte ori, ele

trimitandu-ne cu gandul la "'generozitatea nemeritata pe care o arata

Dumnezeu fata de credincios".6

Unii teologi fac o legatura Intre substantivul x<'f>'^ V verbul

XapiCouai, care tnsemneaza "a darui, a acorda"7, dar si "a se purta cu

gingasie / cu gratie" sau " a ierta". Totodata, x«Pl(T^a Poate fi inteles ca

un substantiv cu nuanta verbala (adica, o constructie verbala ce imptica

sufixul -utt.8)

Desi tlgureaza intre termenii Septuagintei si a cartilor

deuterocanonice (Sirach), x«P"S nu are nici macar o singura data sensul

pe care i-1 atribuie Pavel, lucru ce ne permite sa sustinem ca apostolul nu

i! foloseste cu sensul pe care II are in Vechiului Testament.

Concluzionand, trebuie observat faptul ca yapi <i\ut si-a primit

indubitabil semnificatia terminologica si teologica de la Pavel.

Aceasta remarca, insa, ne conduce spre o alta intrebare: daca

termenul a devenit distinct datorita lui Pavel, ce anume a contribuit la

folosirea sa, incat a dobandit o asemenea semnificatie?

4Rudolf Bultmann. Theology ofthe \ew Testament, vol. I. trad. K. Grobel. New

York, Harles Scribner's Sons, 1951, p. 289.

\lames Dunn, Jesus and the Spirit, London, XPress, 1995, pp. 201 - 205. Dunn

este de parere ca pentru a descrie eel mai bine expenmentarea lui Dumnezeu de

catre credincios, Pavel intrebuinteaza cuvintele"Duh" si "harV

'Ibidem, p.206.

7Maurice Carrez & Francois Morel, op. c/f.,p.314.

*Q. Hasenhuttl, Harisma: Ordnungsprinzip der Kirche. Freiburg, Verlag

"Herder K.G.", 1969, pp. 104-105.

'"Daruiti cu mila tuturor tapturilor vii, si aratati-va mila (bunatatea) si fata de cei

morti." Vezi Ecc/esiasticus sau intelepciunea lui lisus Sirach 7:33.

28

1.2. Folosirea termenului

Chiar si in Noul Testament, "x«Pl(Tlja" este un cuvant mai

degraba rar, fiind intalnit doar de 17 ori. Cu exceptia lui I Petru 4.10,

toate celelalte referinte se gasesc in corpus paulinus. Dintre cele 16 citate

din Pavel, 6 se afla in Romani"1 si 7 In I Corinteni". Celelate 3 sunt

intalnite la II Corinteni 1.11,1 Timotei 4.4 si 2 Tim. 1.6.

Schatzmann12 arata ca din cauza lblosirii cu o asa redusa

frecventa, xupiaUa nu poate fi considerat un terminus technicus la

modul general.

Contrar celor afirmate de Schatzmann, noi suntem insa de parere

ca, eel putin in contextul epistolelor catre Romani si Corinteni (I),

cuvantul are un anumit sens tehnic.

Cel mai des, cuvantul denota "o manifestare a harului in

comunitatea credinciosilor".13 Atunci cand este folosit la plural, are un

statut aparte, devenind un concept teologic paulin. Acelasi lucru are loc si

cand contextul ne indica faptul ca este vorba despre o impartire divina a

damrilor}*

1.3. Definirea termenului

Sperantaa naiva a detinirii intr-o singura fraza a termenului

Xdpuiua (pi. x«pi"MaTa) este spulberata de citirea - chiar si fugitiva -

a literaturii pertinente acestui subiect.

Schatzmann15 recomanda o definitie alcatuita din mai multe

categorii conceptuale si sintetizarea lor ulterioara. Avem, astlel, cinci

categorii: (1) forme kasemaniene ale "expresiei concrete n harului :

10VeziRom. 1.1; 5.15,16; 6.23; 11.29; 12.6.

"Vezi 1 Corint. 1.7; 7.7; 12.4. 9. 28, 3(X 31.

l2Siegfried Schatzmann, A Pauline Theology of Hnnsmata, Peabody,

"Hendricksorf, 1989, p. 4.

"Ibidem., p. 5.

MA C. Piepkorn, "Harisma. in the New Testament and the Apostolic Fathers", in

Concordia Theological Monthly, Nr. 6, 1971, pp. 378 - 379.

ISSchazmann, op. cit, pp. 7-8.

29

(2) natura experimentala16; (3) tendinte idealist-naturaliste; (4) versiuni

dogmatic - institutionale; si (5) incercari multiple de explicare.

Ernst Kasenmann l7 defineste harisma ca pe o "individualizare a

harului, participarea noastra la Pneuma si concretizarea credintei noastre

crestine". El este sprijinit de Moltmann1* care afirma: *' harisma, conform

lui Pavel, este primul dintre daruri, [...| concretizarea si individualizarea

unuia si aceluiasi Duh, rezultatul harului si puterii, iar, in cele din urma,

chemarea slujirii aproapelui si chiar si a dusmanului..."10 "Harisma este

TrvcuuaTiKOv pus in slujba lui Hristos", afirma Kasemann/'

Interpretarea idealist - naturalista a lui F.C. Baur a tost depasita

de multa vreme, dar cu greu poate fi evitata suspiciunea ca "ori sunt toti

crestinii harismatici21, ori nu sunt crestini deloc"."

l6Unul dintre reprezentantii acestei teze este si James Dunn. El sustine ca noi. Tn

calitate de crestini, experimentam darurile Duhului, pentni ca Acesta ne

foloseste pentru edificarea Bisericii. (Vezi James Dunn, Jesus and the Spirit.

London, "XPress", 1995).

l7Ernst Kasenmann, Commentary on Romans, trad, si ed. G.W. Bromiley, Grand

Rapids, "Eerdmans", 1980, p. 333.

IKJiirgen Moltmann, The Church in the Power of the Spirit. A Coniiibutiu/i to

Messianic Ecclesiology. trad. M. Kohl, New York, "Harper & Row", 1977, p.

295. Si el un neoliberal, Moltmann este de parere ca ftecare fiinta umana

experimenteaza eliberarea data de Duhul, si, implicit, darurile sale. Daca asa

stau lucnirile, se ridica intrebarea "in ce masura se int«impla aceasta?".

'''Ultima parte a acestei atlrmatii are un puternic ecou in "teologia politica".

Poate crestinul. tnzestrat de Duhul. sa-l imbratiseze chiar si pe dusman? O

cercetare de exceptie pe aceasta tema este cea a lui Miroslav Volt,

materializata in cartea Exclusion and Embrace. A Theological Exploration of

Identity, Otherness, and Reconciliation. Nashville, "Abingdon Press", 1996.

2uKasemann, op. cit, p. 336.

21 In sensul de practicanti ai harismebr.

::W.J.Hollenweger, The Pentecostals:The Harismatic Movement in the

Churches, trand. R.A. Wilson, Minneapolis, "Augsburg", 1972, p. 429.

Aceasta afmnatie nu poate fi respinsa cu usunnta tocmai din urmatorul motiv:

daca detinim ca fund "crestina" acea persoana in care locuieste Hristos -

aceasta msemnand totodata ca viata acelei personane este supusa Lui, atunci,

implicit, trebuie sa fim de acord ca si Duhul locuieste, impreuna cu Hristos, in

30

Pe de alta parte, Rahner25 detineste harisma doar strict in cadrul

unor parametri dogmatici de orientare catolica. Cu tot respectui fata de

mteresele speciale ale unui teolog dogmatic, trebuie spus ca nu este

suficient doar a juxtapune harismele unei institutii.'

In starsit, din perspectiva incercarilor multiple, x«P'"M(ITa Pare

sa fie un concept complex, cu o arie larga de aplicatie.

Luand in calcul toate tezele discutate pana aici, putem spune ca

Pavel da dovada in acest caz de o maiestrie lingvistica deosebita,

acordandu-i unui cuvant, deja incetatenit in lumea conceptelor elene, o

noua insemnatate. Intr-adevar, sensul pe care apostolul a reusit sa i-1 dea

acestui termen este unic.

1.4. (f)) Suripiiais, cu>9 = impartire, varietate2'Unii cercetatori considera ca termenul are la baza o radacina care

exprima ideea impartirii. Cuvantul biaipi)(Ti<? poate insemna si "portie\

dar si "distribuire".26

Cert este ca Pavel il foloseste impreuna cu x«Pl(IlH/' Poate

pentru a-i oteri dinamism celui din urma.

Cu aceste lucruri in minte, urmeaza sa procedam la o scurta

exegeza a textelor pauline.

ea. Rezulta. atunci, ca datorita prezentei Duhului. persoana aceea va fi la un

moment dat tbiosita de Duhul pentni a edificn Tnipul lui Hnstos. deci ea poate

r'i numita harismatica.

:'Karl Rahner, Theological Investigations, vol. 16. Experience of the Spirit:

Source of Theology, trand. D. Morland, New York. "Seabury", 1979, p. 36.

Rahner sustine ca cineva poate fi tblosit de EXihul pentru a aduce zidire

bisericii, doar in biserica romano- catolica. aceasta din urma fiind cadrul unde

Duhul opereaza. Ca si alte alirmatii venite dm partea unor teologi dogmatici.

afirmatia acesta este una tendentioasa.

;4Schatzmann, op. tit. p. 9.

"Maurice Carrez & Francois Morel, op. tit., p. 75.

26Vezi Leon Morris, TNTC- I Corinthians, Grand Rapids, "Eerdmans", 1993, p.

165. Autorul mentionat ii citeaza aici pe alti doi specialsti, William F. Orr si

C.K. Barrett

31

II. EXEGEZA TEXTELOR BIBLICE27

ILL ROMAM 12.6 a

cxov-res 8c x°Pl'aliaTa koto rf]i' x«l)iy t^i; ooOcTaau i'im^'

6iu<j>opn...28

ILL I. Traducere:

"avand, asadar, daruri diferite, in conformitate (dupa) harul dat

noua..."

II. 1.2. Critica textual*

Ne lovim aici de unul dintre cele mai diticile pasaje al gramaticii

pauline.

Se poate sa luam inceputui acestui verset ca o continuare a

propozitiei din versetul anterior29, pentru ca acel "avem" din versiunea

Cornilescu este, de fapt, un participiu elin, care se traduce de obicei in

limba romana printr-un gerunziu, si, in plus, in aceasta contructie nu

urmeaza nici un verb.

Si totusi, se crede, in general, ca avem de a face cu o propozitie

noua, Pavel dorind ca noi sa subintelegem verbul. In New International

Version este tradus cu "we have..." (rom. "noi avem") - indicativ prezent.

Participiul elin, insa, cere, mai degraba, a ti urmat de un imperativ ( ex.

"avand daruri. sa...1 asa cum apare in Revised Version).

Schatzmann sugereaza ca propozitia participiala ar putea fi legata

de v. 5, acordul realizandu-se pnn verbul c'(r(jci'.( In acel caz. o virgula

;7Desi ar tl de dorit ca toate reteririle la x«pi'^jiUT« din corpus pan!imis sa tie

supuse exgezei, lucml acesta este imposibil dm cauza de spatiu. Totusi, asa

cum am mentionat si in introducerea studiului, am selectat fragmentele de text

pe care le-am considerat cele mai relevante.

28Toate textele in limba greaca sunt luate din The Greek Xew Testament,

Stuttgart, Deuthche Bibelgesellschaft, 1994.

"Leon Morris, The Epistle to the Romans, Grand Rapids, "Eerdmans", 1988,

p.439.

?0Schatzmann, op. tit., p. 20.

32

ar separa cele doua versete, iar traducerea ar fi: "deci noi, care suntem

multi, [si carcj suntem un singur trup in Hristos, si membre unii altora,

avand darun..." Aceasta varianta nu face, insa, casa buna cu o sintaxa

corecta, ba, mai mult, ingreuneaza traducerea versetelor 7 si 8. De aceea,

Schatzmann propune11 ca participiul c'xoureq sa tie vazut ca introducand

o noua propozitje, si prefera versiunea New American Standard care

spune: "Din moment ce avem daruri..." Totusi, oricare dintre cele doua

variante am alege, aceasta va obliga la adaugarea imperativului oratoric

pentru restul pasajului.'2

Imaginea pe care apostolul reuseste sa o creeze prin alaturarea

celor doi termeni ("x«pi<T|in7a...ou//<!>opa1*) este extrem de sugestiva.

Intrebuintarea, in contextul harismelor, a cuvantului "felurite1 scoate la

iveala adevarul ca Domnul nu-i transforma pe crestini intr-o colectie de

roboti. Ci fiecare este diferit de celalat, atat prin talentele sau inzestrarile

naturale, cat si prin darurile pe care le primeste prin Duhul.

Maiestria paulina a combinarii cuvintelor este subliniata inca o

data, prin adaugarea cuvantului "dat" (gr. boOctciav). Asttel, x«pi"M«"f

capata o dubla forta expresiva: in ciuda preferintelor si eforturilor noastre

de a castiga vreun dar spiritual, Dumnezeu este Cel care daruieste, deci si

Cel care alege sa ne foloseasca. Darul ne este haivit, nu mostenit sau

castigat.

II.2. ICORINTEM 12.4

Aioipc'aci<? be xc'PKTM"Tll)l' cunV, to 6c ucto ttia: f'|ur

11.2.2. Traducere":

"DIVERSITAJI de daruri exista, dar acelasiSpirit;

"Ibidem.

"W. Sanday & A.C. Headlam, A Critical and Exegeticai Commentary' on the

Epistle to die Romans, 5"' ed., 1CC, ed. S.R. Driven A. Plummer, and

C.A.Bnggs, Edinburgh, "T.&T. Clark", editie revizuita in 1992, p. 356.

"Ideea aranjamentului structural al acestei traduceri tbarte tehnice din limba

greaca ii apartine teologului Gordon Fee. Dupa cum va observa si cititorul, ea

pune accent pe paralelismul dintre sintagmele biaipcatK ... x«pi c7|icitfnu si

33

II.2.3. Critica textuala:

Nu trebuie sa uitam ca toate epistolele pauline au fost scrise intr-

un anumit context social - istoric, unui anumit grup de oameni, si, cum

este si cazul Cohntemlor, cu scopul de a reglementa anumite aspecte

spirituale existente la vremea aceea In comunitatea crestina. De lucrurile

acestea trebuie sa tinem neaparat seama atunci cand interpretam pasajul.

Asadar, inainte de a trece la exegeza acestui textului, sa aruncam o

privire asupra situatiei existente in Corint.

Nu-i sunt necesare prea multe explicatii celui care citeste aceasta

epistola, pentru a-si da seama de starea cumplita in care se allau

corintenii: partide religioase In adunare54, imoralitate sexuala"s si certuri

intre frati, care pentru a-si rezolva problema apelau la tribunalele

romane56. In mod paradoxal, Insa, biserica din Corint cunostea

manifestarile cele mai multe si mai spectaculoase ale harismelor.

Anumiti cercetatori sustin ca problema majora era cauzata de

existenta unui grup de gnostici.'7

Pe de alta parte, MacGorman'8 crede ca situatia fusese creata de

folosirea gresita a glossolaliei. Acest dar era practicat de catre un grup de

persoane, care se autodenumeau "iryci^jaTiKui"- un fel de elita spirituala

cunoscuta pentru vorbirea inspirata.

Indiferent care anume a fost problema, in capitolul 12 Pavel ii

instruieste pe corinteni cu privire la damn':9

. Pentru o traducere n pasajului i Cor. i 2.4 i i. \ezi Gordon D.

Fee, God's Empowering Presence - The Holy Spirit in the Letters of Paul.

Peabody, "Hendrickson". 1994, pp. 158- 159.

MVezi ICor. 1.10-4.21

x5 Vezi ICor. 5.1 - 13.

Wl Vezi I Cor. 6.1 - 11.

"Walter Schimthals. Geisterthlining als Christuserthhnmg. in Erthhnmg und

Theologie des Heiligen Geistes, ed. C. Heitmann & H. Muhlen, Hamburg,

Agentur des Rauhen Hauses, und Munich, "Kosef Verlag, 1978, pp. 101 - I 17.

WJ.W. MacGorman, The Gifts of the Spirit. An Exposition ofI Corinthians 12-

14, Nashville, Broadman, 1974, pp. 13- 17.

39Schatzmann, op. at., p. 31.

34 _

Punctul de vedere al apostolului este foarte clan diversitatea, si

nu uniformitatea, este esentiala pentru o biserica sanatoasa4". In acelasi

timp, el le readuce aminte ca toate darurile sum parte din lucrarea lui

Dum'nezeu.41 Totodata, diversitatea in imitate apartine de natura luiDumnezeu. In aceasi maniera, exista o diversitate de daruri / lucrari.

Prin afirmatia pe care o face chiar la inceputul capitolului, Pavel

stabileste un context in care sa fie intelese celelate lucruri pe care le va

spune.

Doua aspecte, care merita a fi luate in considerare atunci cand

vorbim despre conceptul de diveristate a darurilor in corpus paulinus,

sunt acestea:

1. Pavel foloseste interschimbabil ttvc oua-n m (v. 1) si

XapiauaTO (v.4). Dupa ce a supus TrvcuuariKri domniei lui Hnstos (v.

3), el trece la x«P*?- Orice lauda umana sau etort sunt eliminate* Pentruca' inzestrarea pentru slujire se face prin liar, la fel ca mantuirea si

cresterea spirituala.

2. Pavel foloseste sub forma unei paralele trei termeni diferiti:

(v.4) xapi(iM«Ta, (v.5)6iaKovuov si, (v.6) cvpyTiuaTwv.

Primul dintre acestia, un preferat al lui Pavel, reda ideea de

relatie cu harul.

Al doilea denota scopul fundamental pentru care Dumnezeu

daruieste harisme, legitimitatea acestora justitlcandu-se doar prin slujirea

aproapelui.

Al treilea descrie efectele concrete ale damn/orpuse in practica.

Dumnezeu energizeaza toate darurile, x"fll(yM(iT(J devenind

astfel manifestarile puterii lui Dumnezeu4? sau, asa cum bine spunea

Oudersluys4\ "darul unei persoane devine lucrarea ei...'.

Ideea centrala a pasajului este ca in final, totul, absolut totul -

4"Fee, God's Empowering Presence..., p. 159.

4lVezi vv. 6, 7, 11, 18,24,28.

42Schatzmann, op. cit, p. 34.

43Rihard C. Oudersluys, The Purpose of Spiritual Gifts, in Reformed Review ,

Nr. 28, Primavara, 1975, p. 217; vezi si William MacDonald, Comentar la

Noul Testament, Bielefeld, Christliche Literatur Verbreitung, 1998, p. 613.

daruri, persoane, Bisenca - isi datoreaza originea in singurul Dumnezeu

care lucreaza toate lucrurile, in toti oamenii (v.6).

III. PROBLEME LEGATE DE ■'- 'u

III. I. Problema terminologiei

"Eticheta" standard pe care penticostalii o aplica darurilor dupa

care tanjesc atat de mult este "daruri ale Duhuluf- o identificare facuta

dupa I Cor. 12.1 si 14.1 (ttvcuucitikcx; = lit. "oameni spiritualf sau

'Mucruri spirituale", si, de aici, "Daruri spirituale"). Aceasta sintagma,

insa, luata in context, reflecta mai mult dorinta lui Pavel de a folosi unul

dintre termenii prin care se autocaractenzau unii dintre corinteni.4' Asa

cum am aratat mai devreme, termenul preferat al lui Pavel pentru damn

este harismata, termen care nu are o asociere apropiata cu Duhul, ci, mai

degraba cu diferitele moduri in care harul lui Dumenzeu este manitestat

fata de credinciosi, individual46 si in grup"17. Totusi, de cateva ori, Pavel

leaga explicit harismata de lucrarea plina de putere a Duhului, mai ales in

1 Cor.l2:4si 12.9.

Concluzia neinspirata la care adesea se ajunge este ca puterea

Duhului Slant si talentele naturale se exclud reciproc; cu toate ca Donald

Gee - un pionier al penticostalismului din Anglia - este de parere ca

"darurile spirituale ii cheama pe credinciosi la un si mai inalt nivel de

sfmtire, (...) iar talentul natural consacrat Domnului isi poate gasi

a4De un foarte mare folos la organizarea acestui capitol mi-a tost un curs de

pneumatologie (" Pentecostal Interpretation of Pauline pneumatology"), predat

de Dr. Siegfried S. Schatzmann la Regent Theological College, din Nantwich.

Anglia: curs care mi-a fost pus la dispozitie prm amabilitatea Prof Ovidiu

Leliuc, absolvent al acelui Colegiu.

•"Aceasta este cea mai plauzibila opitiune, tinand cont si de sintagma "cu privire

la...", care semnalize.iza o noua idee din epistola corintenilor la care apostolul

face referinta.

46Vezi 1 Cor. 7.7.

47VeziRom. 5.16, 6.23.

36

incoronarea in imputemicirea data prin darul spiritual.""8

S-ar putea, totusi, sa existe alte motive, probabil mai important,

din punct de vedere experimental, pentru care sunt asociate darurile

spirituale cu lucrarea Duhului...

III.2. Relatia dintre x«pi tfuara si botezul Duhului49Cea mai mare parte din pneumatologia penticostala'" este

intemeiata pe relatarile din Fapte. Revarsarea de la Cincizecime a devenit

o paradigma, impreuna cu evenimentele paralele in care au fost implicate

samaritenii (F.A. 8.4-25), Corneliu si casa sa (10. 23b - 48) si ucenicii din

Efes (19.1 - 6). Multi penticostali au construit o teologie bazata pe aceste

pasaje, in ciuda faptului ca tot ceea ce au ele in comun este ca ditera unul

de celalalt exact in punctele semniticative. Opinia celor mai multi teologj,

totusi, este ca multe dintre dogmele care au tost stabilite se intemeiaza in

mare masura pe experienta, si nu pe niste principii hermeneutice

serioase.51

Este laudabil faptul ca penticostalii iau in serios botezul Duhului

Slant. Problema apare atunci cand perspectiva lui Luca i se supraimpune

voit celei pan line. Am spus "voit" pentru ca in mod natural

pneumatologia paulina nu o suprima pe cea din Luca - Fapte, ci,

dimpotriva, este complementara acesteia.52 Daca sustinem ca o data cu

experimentarea botezului Duhului primim si anumite daruri, si daca

singura evidenta a botezului, pe care o acceptam, este cea a glossolaliei.

4*Donald Gee, Spiritual Gifts in the Work of the Ministry Today. Springfield.

Gospel Publishing House, 1963, p. 10.

4<1ntr-un studiu recent, Colin Dye discuta despre teologta botezului

Duhului.Vezi C. Dye, Are Pentecostals Pentecostal? A revisit to the doctrine of

Pentecost, in The Journal ofthe European Pentecostal Theological Association.

vol. XIX, an. 1999, p. 63.

50Facem referire la teologia penticostala fundamentalist - traditionala.

MVezi "Fapte - problema precedentului istoric". in Gordon Fee, Biblia ca

Hteratura, Cluj, "Logos", 1998.

"Pneumatologia din Luca -Fapte este una dinamica, dar cu nuanta istorica

(pentru ca Cincizecimea nu mai poate fi niciodata experimentata identic), iar

cea din corpuspaulinus este una de ordin practic - reglementativ.

37

atunci se ridica intrebarea: dar cei ce nu vorbesc in limbi? Nu sunt si ei

binecuvantati de Dumnezeu cu daruri spirituale sau folositi de El pentru a

avansa Imparatia? Sau de ce dezvolta Pavel conceptul de glossolalia

numai in I Corinteni ? O baza teologica corecta a doctrinei nu poate

tolera atitudini exclusiviste!

111.3. Rehitia dintre x«P'aMaTa §i roada Duhului

Pentru Pavel - dar si in cadrul Noului Legamant, in general -

mantuirea este transformatoare. Cei care sunt in Hristos nu au tost doar

eliberati de pacat, ci au tost tacuti robi ai neprihanirii si ai lui

Dumnezeu." Aceasta viata noua este descrisa in termenii "dezbracarif de

caracteristicile vechii naturi si ai "imbracarif' omului celui nou.SJ

Descrierea clasica se gaseste, bineinteles, in Galateni 5. 16 - 25, unde

practicile naturii pacatoase sunt comparate cu noile caracterisiicii ale

vietii in Hristos si sunt prezentate ca roada (sg.).

Cresterea acestei made apartine la fel de mult de Duhul ca si

Tnzestrarea credinciosilor cu harisme. Apostolul nu sugereaza nici macar

o diferentiere calitativa.

Vorbind la modul general, penticostalii nu intampina dificultati in

recunoasterea importantei roadei Duhului. Orice tendinta de a pune un

accent mai mare fie pe roada, tie pe daruri este, insa, gresita. Spiritul

Scriprurii ne invata sa fim persoane echilibrate si in doctrina, si in

practica.

Observatia lui Canty este una corecta: "nici roada, nici darurile

nu se garanteaza leciproc...*ss

111.4. Statutul preferential al anumitor hnrtsme

Sintagma "cele noua daruri ale Duhului Stanf indica un statut

preferential si exclusivist al anumitor daruri si limiteaza intelegerea

Iucrarii Duhului, care opereaza liber in tiecare credincios, intr-o varietate

"Vezi Romani 6.18, Romani 6. 22.

54Vezi Coloseni 3. 5 - 14.

5SG. Canty, In My Father's House. Pentecostal Exposition of Major Christian

Truths, Basingstoke, "Marshal, Morgan & Scott", 1969, p. 104 ft"..

38 _

de feluri. Sa nu uitam ca pasajul din I Corinteni nu este singurul care

contine o asa-numita "lista" de harismata. Cercetatorii Scripturii au

intocmit nu mai putin de sase liste, doar in capitolele 12 -14 din aceasta

epistola.56Si Green57 sustine ca este imposibil sa tratam cele noua daruri

din I Corinteni ca fund exhaustive in numar si calitate. El ofera doua

argumente pentru aceasta, dintre care, eel mai relevant, este eel al

fluctuatiei listelor pauline.

IH.5. Scopul si functia darurilor spirituale

In corpus paulinus, mai ales in 1 Corinteni si Romani, apostolul

stabileste scopul darurilor Duhului. In mod fundamental, acesta este

impartit in doua:

In primul rand, ele trebuie sa ii aduca glorie lui Iisus Hristos, prin

lucrarea mijlocitoare a Duhului. Dreptul de "Domrf al Lui este testul

suprem al practicii darurilor. Evaluarea lui Fee cu privire la acest criteriu

merita a II citata: "Once manifestare care se abate de la aceasta, chiar

daca ar ft o expresw legitima a Duhului, incepe sa se indeparteze de

Hristos si sa alunece spre o tascinatie pagana care vede in activitatea

spirituals un scop (sfarsit) in sine.

In al doilea rand, la nivel orizontal, darurile slujesc la editicarea

Bisericii. Ele sunt intotdeauna orientate spre ceilalti, si nu spre eel care le

are. Asa cum observa si Geev\ ele sunt niste "conducte \

Pavel foloseste cele noua damn pentni a ilustra principiul

diversitatii in unitate. Ceva mai tarziu, pentru a intan atirmatiile sale, el

va apela si la imaginea trupului uman, care este compus din membre; tot

asa si Biserica este tbrmata din madulare vii.

Problema principals in Corint nu era cea a practicarii glossolaliei,

S6Pentru un studiu aprofundat al acestor "liste", vezi Siegfried Schatzmann, A

Pauline Theology ofHarismnta. Peabody, "Hendrickson", 1989, pp. 35-45.

57Michael Green, I Believe in the Holy Spirit, Grand Rapids, k4Eerdamans", 1980.

pp. 192-193.

58 Gordon Fee, The First Epistle to the Corinthians. Grand Rapids, "Eerdmans",

1987, p. 621.

59Gee, op. c;Y., p.5.

39

ci consta in folosirea feluritelor daruri ca motiv pentru diviziune. Cullman

declara: "Cand unitatea este distrusa, harisma inceteaza sa mai fie

harisma."61' Iar Schatzmann conluzioneaza: "Scopul inzestrarii liaris-

matice este atins numai cand bunastarea intregului trup este mentinuta ca

motiv unic al existentei sale in si pentru comunitate.

IV. CONCLUZII

Harismata este conceptul paulin al diversitatii darurilor care isi

au originea Tntr-un singur Duh si sunt operate de catre Acesta. Ele sunt

concretizarea si individualizarea harului divin. Fiecare crestin este

membru al trupului lui Hristos, deci practicant al darurilor spirituals

Harismata sunt date pentru slujire, nu pentru multumire de sine.

Scopul suprem al manifestani darurilor este sa zideasca Biserica lui

Hristos, in toata dragostea si neprihanirea. Nici unul dintre darurile

harului nu sunt lipsite de valoare sail diferite calitativ."2 Ceea ce inseamna

ca xapiauara nu trebuie intelese ierarhic, chiar daca aparent unele sunt

mai importante decat altele. Chiar daca atat darurile, cat si slujbele de

autoritate sunt operative in biserica, darunle in sine nu au nici o

autoritate.

Faptul ca exista o diversitate de daruri ale Duhului (deci mai

mult decat noua) insemna ca toti crestinii pot sa inceteze sa mai tie

nelinistiti daca nu au primit deja unul dintre acestea, deoarece ei pot

astepta de la Dumnezeu sa le dea pnlejul sa-I slujeasca cu ajutorul altor

daruri.

h0O. Cullmann, "Oekumenismus im Lichte des biblischen Hansmabegrirrs in

TLZ, vol.97, Nr. ! 1. an. 1972, p. 812.

HSchatzmann, op. ciu P- 47; cf. MacDonald, op. tit., p. 614.

"John V. Taylor, The Go-Between God: The Holy Spirit and Christian Mission.

Philadelphia, "Fortress Press", 1973, p. 202: "Toate darurile Duhului sunt

minunate; toate sunt marcate de o anume spontaneitate; dar nici unul dintre ele

nu este ciudat. Ele sunt incalculable, dar nu incomprehensibile."

40

Ovidiu Leliuc63 pune bine in evidenta criteriul dupa care Duhul

ne inzestreaza cu harismata: "ele ne sunt daruite nu pentru ca suntem

inteligenti, ci pentru ca suntem copiii Lui; nu pentru ca suntem

"duhovnicesti", ci pentru ca suntem tii si fiice; nu pentru ca suntem fara

gresala, ci pentru ca suntem parte din familia Sa."

Asadar, noi trebuie sa cautam darurile Duhului, sa le iden-

tificam in noi si sa ie folosim in supunere fata de Hristos, pentru

gloria lui Dumnezeu si pentru edificarea Bisericii.

"Ovidiu Leliuc, Introduces in Noul Testament, Note de curs, Institutul

Teologic Penticostal, Bucuresti, 1998.