Alexandr Kotov

dllbele •• ţl

nef)lele Aşa eLim arăta, era lesne de văzut că Otto Schech­

IeI se frfi,ml'nta. InAlt şi slab, aşezat in jiltul biroului său, ba se Apleca într-o parte ca să citească un articol ll1'i Altul din revistele î'ntinse dinainte-l, ba se sălta din j il ţ ca să ia vreun ziar. lndărătul ochelarilor ochii m ici şi vioi alergau încoace şi încolo, căutînd în mul­timea de HJLicole cifrele şi datele de eate avea nevoie.

Cu o ora în urmă îi telefonase Spack. După tonul aspru cu care îi vorbise, Schechtel pricepuse numai· decît că obersturmbahnfiihrerul nu era in apele lui. Slavă domnului, în şase ani de c01abomre se obiş­nuise să ·aprecieze exact starea de spirit in care se afla şeful. De data asta, misiunea încredinţată eT8 de bună seamă neobişnuită: pînă a doua zi dimi­neaţa trebuia să prezinte toate informaţiile posibile cu privire la partidele sUl:;ţinute de Alehin în ultimii

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!IIII!!! '3 doi arii. Spack ' vroia să ştie ce rezultate obţin:\Ju Alehin în Lumee, cu ce scoruri se incheiasetl ăfm1.1 .. tanele sale. De ce i-or fi trebuind toate asteA r dfu~ poate şti? Asta e treaba şefilor şi nu se c!ld~ .:It suh~ternii să pună întrebări.

Schech,tel trebui să-şi mobilizeze de urgenţA lij s toarele. 1 se aduseră reviste de şah, ziare cu arti(:6 Il despre turnee, decupaje. Ce de-a hirtie au mai mI." gălit şi şahiştii ăştia! Nişte posedaţi, zău aşa! "Şti~ că o să am neplăCeri cu rusul ăsta, işi ii e

Schechtel. Am pl'esimţit-o încă acum doi ani. Nu fi · g€ab,a l-am sfătuit chiar din prima zi pe Spaek ~ ; ne descotorosim de el. Ei bine, nu se poate; mii l' ii e <:ampion mondial! Marea naţiune germană treb , să preţuiască geniiJe din orice' domeniu al culturi. Poftim de le mai preţuieşte şi acum! Da' Cine ştii; pOlite că o să tread şi asta; şi apoi nici nu se ştie } rost au informaţiile cerute. Cît de~re Alehin, s~ pdâl tă destul de bine, joacă şah şi aUta tot. Vretne de d j aoi nici n-am mai auzit vorbindu-se de el. Aşa eli, să-mi fac griji ?".

Şi. totuşi, sturmbahnfiihrerul nu se simţea l~ la • gul lui. Il îngrijora mai ales tonul ameninţă tot al 1 1 Spack. Semn rău! In astfel de cazuri trebuie să fii CI. urechile ciulite, căci într-o clipă se poate să piel'l~l ta. tul, chiar şi viaţa, trimis undeva în priIt/II linie. Vi)' trebui să execute întocmai misiunea şi să-i dea lui Spack informaţiile cerute. Schechtel apăsa mereu PfJ butonul de sub tăblia biroului iar secretara poftea i , cabinet pe funcţionarul solicitat. Cînd găsea in cite \1 articol vreun amănunt interesant, Schechtel v6'ia s~ afle mai mlilt şi ordona să i se C'aute alte mlltel'iale Căci punctualitatea germană se vădeşte nu Dumti il; marile operaţiuni de pe front, ci ~i in pl'egătit'ea etlUi mai simplu act.

Schechtel nu prea se pricept!â lâ jocul de şah; aeasă

obiş.ruia să joace numai arareori cu cîte-I,1n ~r.iet~n. Aşa se face că nu se descurcă nici în partidele notate într-un chip necunoscut lui, nici în comentariile ai căro,r autori scoteau în evidenţă mutările bune şi cele rele. In cele din urmă renunţă să mai analizeze parti­dlle şi se apucă să citească numai articolele şi ,reper­t2 jele literare despre turnee. Dar chiar şi din acest rr :lterial înţelese curînd ce succese importante obţi­n tse campionul lumii în turneele din ultimii ani.

Inceputul a fost modest. :fin 1941, la Munchen, Ale­h n s-a clasat pe locurile 2 şi 3, la egali tata cu un a t concurent. Era lesne de înţeles de ce. ' Schecht~l c lloştea foarte bine cauzele jocului mediocru al cam­ponului. Era destul să-şi aducă aminte cum arăta P ehin după captivitate; numai piele şi oase. Nu-i a 'dea lui atunci de joc!

Apoi însă totul a mers cu o constanţă de invidiat, c, într-un automat bine pus la punct. Din 1941 pînii î' 1943 Alehin a participat la şapte turnee şi le-a cîş­t ~at pe toate şapte. Indiferent de participanţi, de fie­c re dată rezultatul final era acelaşi: . pe primul 101': llehin. Numai de două ori a împărţit primul loc cu atcineva ; în celelalte cinci turnee s-a clasat S1ngur în funte.

Cei mai mari specialişti germani în jocul de şan îşi c-ătau admiraţia faţă de performanţele sportive ale ompiol1ului rus. Comentatorii făceau risipă de 'diti­nmbi şi la adresa partidelor jucate de Alehin în ulti­tele turn ee. După spusele lor, aceste adevărate opere .? artă ofereau numeroase soluţii uluitoare: şi sa-ificii îndrăzneţe, şi surprinzătoare lovituri tactice, atacuri impetuoase asupra poziţiilor adversarului!

rau menţionate drept culmi ale măiestriei şahiste lartid.ele susţinute de Alehin împotriva lui Opocenski, ',iehter şi a altor maeştri. Schechtel nu-şi pute,a da Jeama în ce consta genialitatea ideilor şi concepţii!()r

Camt~~ulUi rus dar transcrise cu grijă toate părer spec . tilor despre Alehin. Notă şi acest supranun "Un ~et.liu al combinaţiilor În jocul de şah".

A poUa zi dimineaţa Schechtel depuse pe bir. şefuli\li o listă, cu grijă Întocmită, a turneelor vi rioase ale lui Alehin şi cu scorul simultanelor su nute. Obersturmbahnfi.ihrerul era tot indispus. FI să-şi \l'idice capul, cercetă cu atenţie filele care i adus~eră. Schechtel, în picioare, se uita de sus cărarea lline trasă a şefului, incerdnd să ghicea cum se va sfîrşi discuţia. Deodată Spack îşi să capul de deasupra documentelor şi privi atent în 0<4 subalter~lui, ca şi cum ar fi chibzuit cu ce să ceapă di~cuţia. Comportarea şefului nu-i pH\cu Schechtelt

- Mă .Qog, şi ce-ai putea dumneata să-mi spui d pre toate astea? îl întrebă obersturmbahnfuhrer rostind l'atr cuvintele.

Schechtţ!!l nu se grăbi cu răspunsul, silindu-se ghicească pe ce făgaş ar trebui să Îndrume discuţia să fie pe J;~acul şefului.

- Joac~ .. bine, rosti în cele din urmă, cind t rea prelun\'1,(ită devenise supărătoare.

- Joacă I;? repetă Spack. Ii bate pe toţi, nu joa - E can~pionul lumii, replică Schechtel, desfă ,

du-şi braţe~~ într-un gest de neputinţă. - Şi pe !3easupra mai e şi rus! adăugă Spack. - N-am ~nţeles prea bine ... spuse Schechtel pa

cerindu-şi S(111Ze. E greu de spus din ce motive, dar, replica acea

stirni indigqarea lui Spack. Obersturmbahnfi.ihre sări ca ars '{'in jilţ şi-l luă În furci pe Schechtel, şind încoace 'jşi încolo prin cabinet. Subalterm: încremenise ÎI t poziţia de drepţi Ungă birou, cu ţin tă la şef.

- N-ai inţeles! Dumneata mereu nu înţelegi cite a! S-ar cuveni să fii ceva mai perspicace ; eşti Imbahnfiihrer şi nu un simplu soldat. Dumneata i înţeles dar cel cal'e răspunde sînt eu.

Incetul cu încetul mînia lui Spack se rlSlpl. echtel nu scosese o vorbă, ştiind din experienţă e bine să aibă răbdare citeva minute - pînă trece tuna. Intr-adevăr, Spack se calma repede ş~, apro­du-se de birou, vorbi pe tonul lui obişnuit: .

- Ieri a telefonat ministrul. Hotărîrea noastră în ătură ou Alehin l-a nemulţumit. Are drentate. Cum

Ud? Noi luptăm cu ruşii pe front şi în spatele fron" ui un rus îi bate pe toţi germanii... '

Schechtel îl asculta cu atenţie. Ar fi putut să-i ună că el propusese de mult o altă SOluţie; că pre­~use neplăceri cu Alehin ăsta, dar preferi! să tacă . Spack se aşeză şi începu să răsfoiască din nou ma­rialele aduse de Schechtel.

Poftim, rusul i-a zdrobit literlamE!laie pe toţi 'ştii germani - Semisch, Jung, Richter. VOl'bim măreţia poporului german şi cind colo - poftim! uşor de închipuit ce haz fac pe socoteala noastră rlii, bulgarii. rom!nii.

hechtel se uita mai departe la Spack, neîndrăz­M irică să sugereze o soluţie sigură.

Poftim, iarăşi! Ei drace! Alehin joacă simultan şaptezeci şi cinci de ofiţeri germani. E sau nu e

1 ? intrebă Spack. Intocmai. In conformitate cu ordinul fiihrerului

vind răspindirea culturii în corpul de comandă al atei, raportă Schechtel. . Buna răspîndire, nimic de zis ! Dou~ partide re­te p restul pierdute. Halal cultură! făcu ironic

cit. Ştii ceva, expediaza-l undeva cît mai departe. A1ehin cete viză pentru Portugalia, îşi aminti

7

Schechtel. Vrea să plece în America, pentru un meci cu Capablanca.

- Capablanca a murit acum un an, il .informă pe un ton veninos Spack, iinvrednicindu-şi subalternul cu o privire il'onică. Asta fiindcă veni vorba de răspîn­direa culturii.

- Permiteţi să i se dea vl~a? întrebă Schechtel, făcîndu-se a nu lua în seamă observaţia şafului.

- Daţi-i-o imediat. Să 1P1ece'M mormăi s,pack. Chestiunea era hotărîtă şi Schechte1 dădu să iasă

dar se opri îuletnltlit. Zarv,a asta il buimăcise cu totul. Cum de-a. putut să uite, cind nu mai tîr~iu decîi ou o zi înainte i s-a telefonat Sn legătură cu un nou si~ multan al lui Alehin? I Simultanu1 er,a fix,at pentru poimiine. S-au şi pus af~e şi au fost convocaţi oa­menii. Vor fi de 1aţă cei mai buni jucători de ~ah din armata germană. Ce-i de făcut? Dacă se suspendă simultanul, o să iasă un mare scandal. Pe de altă parte, Spack a ordonat să i se dea viza de plecare. Ce situaţie!

- Permiteţi să raportez, domnule obersturmbahn­fUhrer 1 îndrăzni Schechtel du,pă o pauză apreciabilă. Mai. o chestiune ... şi nu ştiu cum ar putea fi rezol­vată mai bine.

Apoi il ilnformă despre silmultan şi-i împărtăşi te­merile sale.

- Nu mă tai~ c,apul cum e mai bine: să-I lăsăm să joace sau să suspendăm simultanul ?

Spre mirarea lui, Spack il ascultă calm, apoi întrebă:

- Cîţi oarpeni aţi convocat? - Treizeci de ~i din toate unităţile, - Iar o să-i Qată pe toţi? Iar o să fie pd.păd ? mal

mult îşi dădu cu părerea decît întrebă Spack. - Nu-u I Comandamentul a selecţionat cele mal

bune ~em.~m~ şi a făcut apel aa ~ampiO'nll locali. ln

8 .... ~7

afară de asta am fost informat că Alehin abia a ieşit din spihll, la Praga. Curios lucru - la cincizeci ' de ani să se îmbolnăvească de scarlatină! A ieşit de-acolo mai mult mort decît viu; ziarele socoteau moartea lui inevitabilă. E lesne de înţeles că acum se află in­tr-o dispOziţie proastă şi e sigur că n-o să poată juca bine.

Spack rămase o clipă pe gînduri, după care rosti: - Bine, organizaţi simultanul. Pentru ultima oară 1

Dar ţine seama: dumneata răspunzi! Să-i , daţi totuşi \'iza de plecare. De altminteri n-ar fi rău dacă inainte de plecare băieţii noştri i-ar trage o bătaie zdravănă.

Bucuros, Schechtel îşi strînse repede ' hîrtiile şi se grăbi să părăsească încăperea. li era teamă ca nu cumva şeful să se răzgîndească, Ajuns la uşă, insă, se Întoarse: .

- Cum îi dăm viza lui Alehin, domnule obersturm­bahnfi.ihrer: numai lui sau şi soţiei? il intrebă p'e, Spacl<. Şeful medită doar cîteva .secunde. - Numai lui. Soţia să rămînă aici; aşa o să fim mal

liniştiţi. De altfel ea nici nu prea vrea să plecel ' adăugă Spack. Sînt informat că ceea ce o nelinişteşte cel mai mult e casa din Dieppe. '

Mijindu-şi uşor ochii, Alehin 'cerceta' grupul 'de ofi" ţeri in uniformă de paradă care şedeau pe laturil,c exterioare ale meselor dispuse . intr-un dreptunghi uriaş. Erau reprezentate toate genurile de arme şi toate gradele, La una din mesele de' joc se afla chiar un general. In spatele jucătorilor ' se rînduiseră spec­tatorii, militari şi €i, ofiţeri inferiori. Veniseră să vadă cum vor lupta comandanţii lor cu campionul lumii Nu se vedea nici un civil; civililor nu 'lei era permis să asiste la distracţiile militarilor. · In sală domnea _0 linişte încordată. Militarii şuşoteau intre ei, aruncînd

9

din cînd în cînd pnVll'l curioase spre Alehin. ,Cam­pionul lumii era într-o dispoziţie excelentă. Schechtel tocmai îi comunicase că se dăduse ordin să i ' se eli­hereze viza de plecare în Portugalia. In sfîrşit! O să poată să părăsească locurile astea; drumul spre Ar­'gentina îi era deschis. Păcat, desigur, că nu·i elau voie să plece şi lui Grace. De ce-o fi tăcînd, de ce nu răspunde la scrisori? Să aibă vreo neplăcere cu casa din Diep­pe? ' Nu-i nimic, după ce s-o ar,anja el acolo, os-o cheme şi pe Grace.

Se apropia începutul simultanului. Cehul Kalicko., care adusese piesele de ' la clubul de şah ş i ajutase 1'1 organizarea simultanului, se apropie de Alehin şi-l luă' la o parte.

- L-am auzit întîmplător pe Schechtel vorbind la telefon cu nu ştiu care . şef, îl informă el pe campionul lumii. Băgaţi de seamă că vi se opune o formaţie foar­ie puternică. Schechtel se lăuda că vrea să vă înveţe minte înainte de plecare.

- Ia te uită! O formaţie :foarte puternică! Cunoşti pe careva din ei ?

Kalicka cercetă rîndurile de jucători. - Nu. Nu cunosc pe nici unul, spuse cu siguranţă

în glas. - Perfect! se bucură Alchin. Vasăzică ~mi pregătesc

o Infrîngere! Dar asta rămîne de văzut. Să încerce. Şi zîmbi.

- Poate că ar fi mai bine să cerem să se mai re­ducă numărul meselor? sugeră Kalicka. Sînteţi slăbit după boală...

- Nu-i nimic, dragă Kalicka. răspunse cu un uşor suspin campionul rus. Am trecut eu prin alte încer­cări şi mai grele. Să începem. .

Alehin intră în interiorul dreptunghiului alcătuit ain mese de şah şi fu întîmpinat cu o tăcere plină de încordare. Se apropie de masa întîia, la care şedea

generalul şi dădu să facă prima mutare dar deodată se lovi cu palma !peste partea stîngă a pieptului şi îşi vîrî mîna în buzunarul dinăuntru al hainei. Negă· sind ce căuta, scotoci pe 11J."nd şi celelalte buzunare. Strîngea mirat din umeri, cu o e~presie de profwldă uimire :pe faţă. Apoi îl chemă pe Kalicka şi vorbi în­delung cu cehul. Kalicka nu era deloc de acord cu ce propunea caffilPionul dar in cele din urmă se păru că Alehin îl convinse. Cehul se adresă nemţilor :

- Domnilor ofiţeri, campionul mondial Îjli cere mii de scuze, dar şi-a pierdut ochelarii şi nu poate vedea piesele. Cu toate acestea, IPentl'u ca simultanul să se dispute totuşi, domnul Alehin va juca li l'aveugle.

- Cum adică? strigă cineva din rîndul spectato­rilor?

- Campionul mondial va sta în camera vecină şi va juca din memorie, fără tablă, la toate cele treizeci de mese. Eu am să vă comunic mutările lui şi am eă·j aduc răspunsurile dumneavoastră.

Timp de cîteva minute în sală domni o stare de mare surescitare. Participanţii la simultan, şi o dată cu ei şi spectatorii aflaţi în spatele lor, comentau sur­prinzătoarea hotărîre a campionului.

Treptat, in sală se instăpîni liniştea şi ordinea. Cei care se ridicaseră de pe scaune se întoarseră la locu­rile lor. Ultimul se aşeză la masa lui generalul, după îndelungi parlamentări cu Schechtel, în timpul cărora se arătase foarte indignat, dînd mereu din mîini cu un aer important. Schechtel îi răspunsese pe un ton împăciuitor, cuprinzîndu-l cu braţul pe după umen şi împingîndu-l spre masă. Apoi izbucn1seră amindoi în rîs, în urma unei observ.aţi! spirituale, şi genera­lul se aşeză la locul lui. Dar şi după aceea arboră o mină majestuos ofensată şi făcu primele mutări cu un dispreţ vădit.

11

Alehin trecu in camera vecinii, se aşezii intr-un fo­toliu adînc, cu spatele la uşă şi-i ceru lui Kalicka \l cafea. Siroultanul acesta la treizeci de mese, jucat d t'aveugte, n cam punea pe gînduri. Pentru o clipă regretă că, sub impresia momentului, făcuse apel la trucul cu ochelarii. Nu-l speria nici numărul meselor şi nici competenţa adversarHor. Mai dăduse el şi alte simultane la fel! Ii era, insă, teamă cii in starea fizică in care se afla după blestemata aceea de scarlatină, nu va putea rezista la un asemenea efort. Dar acum nu mai ,avea incotro, aşa încît se apucă să elaboreze planul bătăliei ce-1 aştepta.

Inceputul sirou-ltanului avu o desfăşurare destul de rapidă. Kalicka se deplasa de la o masă la alta, efec­tuînd mutările pe care i le comunica Alehin. Făd. " zăbovi o clipă, transmitea răspunsul adversarului res­pectiv. Mereu i se auzea glasul: "Masa a şaptea: d-şapte. d-cinci! Masa a noua: cal f-şase!" Alehin comunica imediat mutarea de răspuns. Kalicka făcu astfel cîteva tururi pe la mese. Deocamdată se jucau variantele olasice cunoscute şi Alehin nu avea nevoie să se gîndească prea mult; curînd, insă, ritmul jocu­lui se încetini vizibil: campionul trebuia să-şi amin­tească mutările făcute mai inainte, să-şi precizeze in memorie poziţia pieselor.

Curînd în sală se înstăpî:ni atmosfera obişnuită a simultanelor. Vecinii se consultau între ei, apreciind calitatea mutării proiectate. Spectatorii li se alăturau. Se angajau discuţii, se auzeau ironii reciproce, reflec­ţii despre mutarea făcută, despre poziţii. Măiestria lui Alehin îi uluia pe adversarii săi, care nu mai văzu­seră niciodată ceva asemănător. Foarte activ in co­mentarii se arăta un neamţ scund şi roşcovan, cu petliţe de aviator.

- Orice aţi zice, aici se ascunde ceva, declară sigur

de sine av.iaţorul. Să joci li Z'aveugle cu treizeci de adve,rsari ! ·Asta n-a mai făcut-o nici un şahist !

- Uite că Alllhin o face! îi replică un vecin. - E o scamatorie, ca la circ. Categoric! nu se lăsă

cel dintîi. Se foloseşte de un mecanism ascuns pe undeva.

Şi, tulburat, aviatorul se ridică de la masii. - Am să-I pun la încercare, zise, clipind ~iret din

ochi. Am să-mi ,n.otez poziţia pieselor şi am să-I rog pe Alehin s-o repete.

Zicînd acestea, scoase un carnet din buzunar, notă poziţia pieselor şi se duse în camera alăturată. Aici se uită atent la A1ehin, privindu-l din toate părţile şi încerdnd să ghicească ce o fi avînd sub pulpana hai­nei ori în buzunare. In cele din urmă îi vorbi:

- vă rog să mă iertaţi, domnule Alehin, eu joc la masa a nouăsprezecea; aţi putea să-mi spuneţi în ce situaţie mă aflu?

- Nu prea strălucită, deşi totul pare să meargă bine, îi răspunse cu un zîmbet campionul.

- Aţi putea să-mi spuneţi cum sînt dispuse piesele mele?

- Mă rog, se învoi Alehin. Albele: regele la g-unu, regina la e-cinci, caii la c-trei şi g-patru, pionii la a-doi, b-doi...

- Suficient, suficient! se grăbi să-I oprească avia­torul, care abia mai prididea să urmărească pe hîrtie indicaţiile lui Alehin. Puteţi spune acelaşi lucru şi des­pre toate cele treizeci de mese?

- Da. - Fenomenal! exclamă fără să vrea aviatorul şi

continuă cu ~trebările, curios din cale-afară: Spu­neţi-mi, domnule Alehin, de unde aţi dobîndit arta asta de a juca fără a vă uita la tablă?

- Din tavan, il bruftului Alehin, căci roşcovanlll îl împiedica să gîndească.

- Cwn adică ? .. se fistici neamţul. - Foarte simplu'. O dată mi-am fixat deasupra patu-

lui, în tavan, o tablă de şah. In fiecare dimineaţă şi în fiecare seară analizam pe tablă diferite partide fără a mă folosi de piese. Şi aşa m-am obişnuit. Neamţul se uita buimac în ochii campionului, neştiind

dacă acesta glumeşte sau vorbeşte serios. In cele din urmă îi mulţumi lui Alehin şi se duse la masa lui. Numaidecît veni la el Kalicka.

- Dumneavoastră jucaţi la masa a nouăsprezeceal întrebă cehul.

- Eu, răspunse aviatorul. - Aţi fost plecat. Alehin mută regina la g-şapte

şi vă anunţă că sînteţi mat în trei mişcări. Neamţul se apucă de cap în rîsetele vecinilor şi a~_.

spectatorilor. -Dar bine l-ai mai pus la încercare! rideau eu

hohote ofiţerii. Poftim mecanismul! Mat în trei mu~ 1ări!

- Masa a cincea a cedat, îi spuse Kalicka lui Ale­hin, intrmd la el.

- Ai văzut ce final inte~'esant in partida asta? il întrebă vesel campionul lwnii. Exact cu acelaşi final am cîştigat la Romanovski, la Petersburg, acum treizeci de ani. Numai că la el pionul negru se afla pe a-ş~se. Interesant final! Păcat că neamţul nu s-a apărat mai bine.

- Aveţi nevoie de ceva? întrebă cehul. - Da, Kalicka. Fii bun şi adu-mi o cafea. Şi m~i

am o rugăminte: fă-mi rost de cîteva ţigări. Iar mi-am uitat portţigaretul acasă. Memoria asta a mea îmi joacă fes te !

Apoi urmară alte ore de joc, fără nimic deosebit. După circa cinci ore Alehin cîştigase douăzeci de par· tide şi remiza se trei. Mai erau in joc numai cîteva

mese. In jUrtrl, ilor se 1ngrămădiserll. curloşii şi cel care sfirşiseră de juca1J. Aceştia din urmă chibiţau deosebit de activ; neizbutind să învingă la masa lor, căutau să-şi dovedească forţa in partidele vecinilor. Deodată, lînga una din mese se produse animaţie.

După o îndelungă consultare cu ofiţerii din jur, ju­cătorul de la masa cu pricina ii spuse lui Kalicka :

- COţrlunică domnului All1hin că mut regina la a-patru. Şah şi mat în patru mutări.

K>alicka se duse în camera alăturată şi se întoarse numaidecît.

- Sînteţi puţin în întîrziere, 11 spuse zimbind neamţului încrezut. Campionul lumii vă declară la rindul său mat în două mutări.

Deplasînd turnul ,lb, Kalicka evită şahul reginei negre. Numărul meselor aflate în joc scădea cu o repezi­

dune catastrofală pentru nemţi. Lui Alehin îi venea acum mai uşor şă joace şi răs,pundea mult mai re­pede la mutări. Curînd nu mai rămase decît o sin­gură masă, aceea la care juca generalul. Se pare că generalul se pricepea mai bi!ne decît ceilalţi şi pe dea­supra mai era ajutat şi de un mare număr de consi­lieri. F.aptul că rezistase cel mai mult îi sporea în­gîmfarea j oriOum destul de mare. Cînd făcea o mutatef

o însoţea cu poveţe pentru cei din jur, emiţînd re­flecţii, profunde după părerea lui, despre jocul de şah. CurInd însă şi poziţia lui deveni disperată , aşa că se văzu nevoit să-i spună cehului că cedează.

In IJtlIă îşi făcu apariţia Alehin. Era obosit dar satisfăcut. Se apropie de K.alicka, aflat încă lîngă masa generalului.

- Am făcut o greşeală grosolană, îi spuse generalul lui Alehln. Dacă iucam ... şi se uită la hirtiâ pe care 110tase mută ri le, dacă mutam regÎlia la d-cinci In loc de f-cinci, ar fi fost rău de dumneavoastră.

- Credeţi' 4fntrebll. A1ehin. Generalul ridică din umeri. - E simplu ca bună-ziua! Dar aşa? şi arătă pozi­

ţia in care cedasa. Eram într-o poziţie disperată; pierde am regina, aşa că am oedat la timp.

Alehin se aşeză pe un scaun in faţa generalului. - Bine, spuse el hotărît. Dumneavoastră ziceţi că

poziţia era disperată. Vă rog, jucaţi. 2jicînd acestea, întoarse tabla cu o sută optzeci de

gr,ade. Acum avea Inegrele. In poziţia în care cedase neamţul, Alehin făcu o mutare dibace cu calul. Albele nu mai !puteau lua regina, pentru că în acest caz ar fi fost făcute mat. Generalul se apucă cu miinile de cap. Idioată situaţie 1 Ce ruşine să cedeze într-o poziţie în care mai putea opune rezistenţă 1 Se gîndi îndelung, căutînd o modalitate de a învinge şi de a dovedi ast­fel că el şi nu Alehin avea dreptate. Dar ce putea să facă împotriva unui judtor de talia lui Alehin? După trei-patru mutări poziţia albelor nu mai putea fi apărată. Pus într-o situaţie grea, Alehin ştiuse să se descurce.

- Cedez, spuse pe un ,ton sec generalul. E inevi­tabil matul in două mutări.

- Continuaţi 1 Alehin întoarse din nou tabla şi luă el albele. Replicînd iscusit. lichidă ameninţările ad­versarului, evitînd matul, după care în cîteva mutări il făcu el mat pe regele negru. Strîngînd din dinţi ca să nu rîdă, ofiţerii se uitau la îngîmfatul lor şef care se făcuse de ruşine.

Se lăsase întunericul cînd Alehin şi Kalicka ieşiră in stradă. Umblară o vreme tăcuţi , apoi cehul spuse :

- Eu o iau pe-aici, domnule Alehin, şi arătă la dreapta. Grozav aţi jucat !

- Ai văzut ce infrîngere ? zimbi Aiehin. - Cînd plecaţi şi înco tro? se interesa cehuJ.

- Deocamdată la Lisabona. Nu-mi dau viza pentru altă destinaţie. Pe urmă plec în America de sud ...

- Vă doresc noroc şi mai ales sănătate, spuse Ka­licka. Am şi eu o rugă.'11inte : nu mai jucaţi astfel de simultane!

- Bine, prietene, răspunse cu un zîmbet Alehin. Iti dai Seama, însă, că am fost forţat de împrejurări. Mi-am pierdut ochelarii! Mă întreb ce-o să-i spună Schechtel şefului lui ?,

In l'omiueşte 'de IGOR BLOCK