Universitatea de Vest ″Vasile Goldiş″ AradFacultatea de Psihologie, Ştiinţe ale Educaţiei , Educaţie Fizicã si Sport

Specializare : Psihologie An III ZI

Perceptia sociala si formarea imaginii de sine

Coordonator : Lect Univ. dr. Maria Oprea

Student(ã) – Stãnicã Lãcramioara-Cristina

Imaginea proprieCheia succesului sau realizarea scopurilor pe care ţi le–ai propus reprezintă o imagine

de sine pozitiva. Potrivit rezultatelor studiilor de cercetare, persoanele care nu îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce li se întâmplă rareori experimentează succesul. Când cineva nu deţine control, acesta devine victimă. Victimizarea implica controlul unor forţe exterioare.

Imaginea proprie poate contribui la starea de persecutare în viaţă. Dacă o persoana crede despre sine că este nefolositoare şi leneşă şi că nu are nici o contribuţie, va considera ca şi cei din jurul său care percep în acest fel, şi de aceea comportamentul său va fi în aceiaşi notă.

El descoperă metode ingenioase pentru a se autoproteja şi pentru a evita o schimbare în viaţa sa. Imaginea de sine determină limitele împlinirii personale şi determină ceea ce poţi deveni. Dacă îţi creezi o imagine de sine pozitivă îţi măreşti orizonturile. Imaginea de sine determina în ultima istanţă succesul sau eşecul personal. Determină nu numai reuşita ci şi gradul de fericire.

Aceasta are multe implicaţii în dezvoltarea personala şi în punerea în valoare a potenţialului. Reprezintă o insumare a sentimentelor. Eşecurile, succesele, talentele, dorintele – trecute şi viitoare – sunt raportate la propria noastra imagine.

Când părerea despre propria persoană este în una pozitivă, ne simţim în viaţă şi capabili de a ne asuma riscuri, ne simţim unici şi curajoşi. Când aceasta este negativă, persoana devine defensivă şi înspăimântată, se simte lipsită de siguranţă şi încordat, tinde să devină pasivă, fără a avea încredere în alţii, se retrage şi evită conflictele. Când are o părere proastă despre sine evitarea schimbării devine unul dintre scopurile sale. Pentru unii aceasta ia forma unei căutări de simpatie, mila de sine, comportament auto–distructiv şi speranţa că alţii vor venii şi îl vor salva. Alţii caută răspunsul în alcool, droguri, tranchilizatoare, obsesii sexuale sau în obsesie pentru munca. La extrem, sunt cei care aleg depresia sau chiar sinuciderea.

Autodecepţia reprezintă o strategie de a ne proteja părerea despre propria persoană prin negarea slăbiciunilor şi evitarea realitatii.

Automotivarea – oamenii în general au o percepţie personală despre viaţă care le influenţează motivaţia. Ei pot să aiba o referinţă internă sau externă.

Referinţa este definită ca aşteptările generalizate ale unui individ cu privire la forţele care determină răsplata sau pedeapsa.

Indivizii care au un referinţă internă văd evenimentele ca rezultat al acţiunilor proprii. Cele cu referinţă externă văd evenimentele ca desfăşurându–se sub controlul unor factori externi precum norocul. O persoană cu o referinţă exterioră atribuie eşecul unei anumite acţiuni unor factori pe care nu îi poate controla. Modul în care interpretează astfel de evenimente are o influenţă majoră asupra stării psihice. Dacă persoanele simt că nu au control asupra a ceea ce urmează să se întample, scade probabilitatea ca ei să caute soluţii

pentru problemele lor. Referinţa este un concept cu un efect semnificativ în viaţa de zi cu zi. O persoană cu referinţă internă consideră că propriile acţiuni nu influenţează evenimentele următoare. Persoanele cu referinţa externă sunt predispuse să sufere de pe urma depresiilor şi a altor indispoziţii. Cele cu referinţa internă sunt predispuşi să se confrunte cu diverse încercări şi să le depăşească cu succes. Cu toate că acţiunile pot să nu influenţeze evenimentele ce urmează, convingerea că acest lucru este adevărat oferă acestor persoane o abordare mai pozitivă şi proactivă faţă de viaţă.

Psihologul american William James considera ca imaginea de sine poate fi abordata din doua perspective: din perspectiva continutului si ca proces. El sustinea ca atunci cand ne orientam atentia asupra analizei interiorului nostru, putem intra in contact cu personalitatea, cu corpul, cu eul nostru. Aceasta este imaginea de continut a eului. Daca aceasta entitate, eul nostru, este perceputa de altul, acest altul ne influenteaza si ajunge sa faca parte din noi insine.

Asistam atunci la un proces de evaluare de sine, ne organizam prezentarea de sine, ne preocupa binele altora. Aceste doua fatete ale persoanei nu pot fi insa separate. Continutul eului se prezinta ca o sinteza a evenimentelor care ne-au marcat, ca o autobiografie. Fiecare noua informatie este asimilata si ne imbogateste. Dar noi primim informatiile selectiv: retinem unele, respingem altele, inregistram, organizam. Acest proces ne orienteaza spre mediul social, constituie un prilej de a confrunta continutul nostru cu alte continuturi.

Imaginea de sine este o constructie sociala: ne formam prin apartenenta la un grup social, prin compararea cu altii sau suntem influentati de o situatie sociala sau de unele personalitati din mediul social. Imaginea de sine contine cunostinte despre trasaturile noastre de personaliate, despre abilitati si priceperi, despre valori, credinte, motivatii, evenimente de viata, relatii cu altii care exercita o influenta semnificativa. Pentru a descrie imaginea de sine a individului, psihologii mai folosesc termenul de eu sau conceptul de sine.

Termenul de eu se refera la capacitatea fiintei umane de a actiona si de a reflecta asupra propriilor actiuni, de a fi cunoscator si cunoscut totodata, de a construi imaginea de sine. William James a facut distinctia intre trei aspecte ale eului: eul fizic, eul spiritual si eul social.

Eul fizic - se refera la particularitati, cum ar fi: tipul somatic, relatia dintre statura si greutate, culoarea parului si a ochilor, particularitati fizionomice, samd. Psihologul american William James foloseste si expresia de Eu material in care include Eul fizic si tot ceea ce este de ordin material si care este legat de respectiva persoana, cum ar fi: imbracamintea, casa, alte proprietati despre care se spune „este al meu”. De aceea fiecare este sensibil la aprecierile celorlalti cu privire la ce este al sau si daca il pierde sau ii este furat se simte puternic frustrat.

Eul spiritual - se refera la valori, dorinte, aspiratii, insusiri caracteriale si temperamentale, aptitudini si talente, atitudini si conceptii. El este rezultatul autoreflectiei, al receptarii aprecierii altora, al consemnarii reusitelor si nereusitelor in diferite activitati.

Eul social - cuprinde acele caliatţi care se dezvolta in contextul relatiilor si a activitatilor cu altii, cum ar fi locul ocupat in grupul clasei sau in cel al prietenilor, reputatia si pretuirea celorlalti, asumarea si realizarea statutului si rolurilor. Eul social cuprinde si totalitatea parerilor si impresiilor pe care cineva si le face despre ceilalti.

Componentele euluiConceptul de sine - totalitatea perceptiilor si cunostintelor pe care oamenii le au

despre calitatile si caracteristicile lor. Acesta nu reprezinta in mod necesar o viziune obiectiva despre ceea ce suntem, ci e un rezultat al felului in care ne percepem.

Stima de sine - componenta evaluativa a eului, care se refera la autoevaluarile pozitive sau negative ale persoanei. Atunci cand individul are o buna impresie despre sine, se respecta, se accepta si se evalueaza pozitiv, spunem ca are o stima de sine inallta, pozitiva. Daca o persoana se depreciaza si se evalueaza negativ, spunem ca are o stima de sine slaba. Indivizii cu stima de sine pozitiva sunt mai adaptati, mai fericiti si au de obicei relatii bune cu ceilalti.

Auto-prezentarea - stategiile pe care le foloseste individul pentru a modela impresiile celorlalti despre el. Modul nostru de viata se bazeaza pe aceasta dorinta de a influenta incercarile celorlalti de a ne cunoaste. Acest lucru este posibil daca ne armonizam comportamentele cu ale celorlalti, daca intelegem situatiile si ne preocupam sa ne comportam "cum se cere". Facem eforturi sa ne auto-supraveghem comportamentul, sa ne adaptam la noi roluri sociale si la noi relatii.

Formarea euluiSocializarea - procesul prin care persoana invata modul de viata al societatii in care

traieste si isi dezvolta capacitatile de a functiona ca individ si ca membru al unor grupuri. Incepe la nastere si continua de-a lungul intregii vieti, reprezentand un proces esential pentru eul individului, pentru imaginea lui de sine.

Compararea sociala - Festinger a sustinut ca ne formam opiniile si atitudinile fata de eul nostru prin compararea cu altii care ne sunt similari.

Perceptia de sine. Teoria Perceptiei de sine, propusa de Daryl Bem, presupune ca noi putem face deductii asupra noastra mai ales atunci cand nu suntem siguri asupra atitudinilor pe care le avem, examinandu-ne comportamentele in diferite circumstante.

Identitatea psihosociala este rezultatul intersectiei socialului (reprezentat de grupuri, institutii, colectivitati) cu individualul, reunind reprezentarea de sine si de altii. Este o sinteza intre esenta individuala si caracteristicile unei culturi comune, intre aptitudinile personale si rolurile sociale ale individului.

In definirea conceptului de identitate, spune psihologul Marissa Zavalloni, trebuie sa luam in considerare patru dimensiuni:

constiinta unei identitati individuale, considerata ca un sentiment pozitiv, prezent in toate aspectele sinelui;

stabilirea caracterului personal, continuitatea si coerenta in comportament;integrarea sinelui, sinteza dintre eu si context;solidaritatea cu idealurile si identitatea grupului de apartenenta. Identitatea nu este numai personala sau numai sociala. Ea regrupeaza

subiectivitatea si obiectivitatea, individualul si socialul.Asadar socialul este piesa care reuseste sa uneasca actiunile noastre, prin care atat

fizicul dar si psihicul formeaza si se prezinta ca un unitar.

Bibliografie :

- Carl Rogers (2002) , On becoming a person , Editura TREI , Bucuresti.- Cristea D (1984), Tratat de psihologie sociala, Editura Pro Transilvania - Daryl J. Bem, Ed Smith, Susan N.Hoeksema (2000), Fundamentals of Psycology