Perceptia

Teorii ale perceptieiSenzualismul asociationist (empirismul) – Prestley, Hartley, Bain, J.St.Mill

Johh Stuart Mill sustine ca senzatia este fenomenul psihic elementar, perceptia fiind rezultatul unei sume de impresii senzoriale.Gestaltismul – Wertheimer, Koffka, KohlerGestaltismul ofera prima teorie coerenta asupra perceptiei - obiectele se impun perceptiei prin particularitatile lor de forma, de structura. Oamenii prezinta o tendinta innascuta de a percepe obiectele in integralitatea lor.Structuralismul genetic – J.PiagetPiaget preia conceptul de structura de la gestaltism dar considera ca aceste structuri nu sunt innascute in totalitate, ci numai in componentele lor. Odata cu dezvoltarea structurilor operatorii ale inteligentei se constituie si o dezvoltare a mecanismelor perceptive.Teoria tranzactionalista – A.Ames, IttelsonDefinitia data de Ittelson este: “Configuratii in care mesaje receptate identic pot proveni din spatii externe diferite. Configuratiile echivalente vor fi percepute ca identice, indiferent de cat de diferite sunt din punct de vedere al realitatii fizice”.Teoria senzorio-tonica – H.Werner, S.WapnerAceasta teorie subliniaza rolul factorilor nonperceptivi in perceptie: tonusul muscular, postura, kinestezia, senzatiile interne, starile afective.Teoria starilor centrale directoare – F.H.AllanportPerceptia este influentata de o varietate de factori comportamentali cum ar fi trebuintele, valorile, pulsiunile, reactiile defensive, personalitatea si experienta subiectului.Teoria psihofizica – GibsonGibson respinge distinctia dintre senzatie si perceptie - esenta informatiei se afla in stimul, sarcina organismului fiind aceea de a sesiza aceasta informatie.Modelul cognitivist – U.NeisserSenzatia se refera la prelucrarea senzoriala a informatiilor fizice, in timp ce perceptia este raportata la semnificatiile obiectelor, la interpretarea informatiilor venite pe cale senzoriala.

Definire si specific psihologicDEFINITIE – Perceptia se defineste ca proces psihic de prelucrare si interpretare a informatiei senzoriale sub forma unei imagini cu sens pentru subiect

Imaginea perceptiva prezinta urmatoarele atribute:Este o imagine primara, actuala, elaborata, in conditiile prezentei obiectului in campul perceptivEste o imagine bogata in continut care prezinta atat insusirile principale cat si pe cele de detaliuEste o imagine integrata si unitaraEste o imagine obiectualaEste o imagine semnificativa – cu sens pentru subiectPrincipiul vizualizarii – In perceptie tindem sa acordam atributele vizualizarii nu numai informatiilor provenite de la analizatorul vizual, ci si celor provenite de la alti analizatori (in special kinestezic si auditiv)

Principiul verbalizarii sugereaza rolul cuvantului in perceptie. Are rol integrator (desemneaza obiectul, il denumeste) si de factor de reglare (prin comenzi verbale subiectul isi poate orienta explorarea perceptiva).

Fazele procesului perceptivPerceptia are o desfasurare fazica procesuala si plurinivelara. Procesualitatea perceptiei este superioara in raport cu procesualizarea senzatiei.

Pragurile procesului perceptiv - Alexandrova:Minimum visibile – momentul in care obiectul intrat in campul perceptiv este abia perceput; este o perceptie oscilanta, nesiguraMinimum separabile – momentul in care obiectul intra in campul perceptiv, atrage atentia asupra sa dar nu suntem sigur despre calitatile lui specifice menite sa-l individualizezeMinimum cognoscibile – momentul in care obiectul este perceput, constentizat, integrat verbal si comportamental

Fazele procesului perceptiv – J.Piaget:Faza de activare perceptiva – se produce activarea analizatorilor, intrarea lor in priza de contact in raport cu obiectulFaza de centrare perceptiva – momentul in care subiectul este dominat de particularitatile obiectuluiFaza decentrarii perceptive – momentul in care subiectul ia in stapanire obiectul realizand o percepere adecvata

Fazele procesului perceptiv – M.Golu:Orientarea – constituie o prima reactie pe care subiectul o realizeaza in campul perceptivExplorarea – are loc in conditile activarii starii de vigilentaDetectia – momentul in care informatiile sunt “puse in cumpana”. Informatia “favorabila obiectului” se afla in dusputa cu cea “defavorabila” acestuiaDiscriminarea – faza in care se realizeaza o comparatie intre atributele obiectului si cele ale mediului inconjurator, precum si intre atributele obiectului la momentul dat si atributele acestuia in momente anterioareIdentificarea – presupune in fapt acordarea unei identitati obiectului perceput in baza integrarii informatiei intr-o imagine unitara si semnificativaInterpretarea – momentul in care informatia este raportata la cerintele activitatii, la necesitatile subiectului, la imperativele situatiei

Rolurile perceptieiIdentificarea obiectelor din exterior (in cazul perceptiei vizuale) si identificarea sunetelor (in cazul perceptiei auditive)Localizarea obiectelor, distanta la care acestea se afla fata de subiect sau de alte repere, sau localizarea sunetelor (atunci cand este vorba de perceptie auditiva)

Factorii determinanti ai perceptieiCalitatea sau modalitatea senzoriala – exprima determinarea perceptiei de catre continutul informational specific reflectat

Intensitatea – in contextul actiunii unor factori multiplii sunt situatii in care stimulul mai slab dar cu semnificatie operationala mai mare sa exercite o influenta mai puternica decat stimulul cu cea mai mare intensitate fizicaDurata exprima relatia dintre durata de actiune a situatiilor stimul si durata desfasurarii procesului perceptivFrecventa manifestarilor situatiei stimul determina perceptia prin gradul de noutate sau nivelul de familiaritateVarsta – este un factor care inflenteaza dinamica perceptiei pe axa temporala a individuluiDiferentele de gen Factorii comportamentali – F.H.AllanportTrebuintele – nevoile biologice ale subiectilorRecompensa si pedeapsa – recompensa favorizeaza perceptia mai rapidaValorile caracteristice individului – viteza de recunoastere a cuvintelor apartinand sistemului de valori propriu este mai mica decat recunoasterea valorilor neutreValoare pe care o reprezinta un obiect (pentru individ) - tinde sa determine aparenta de marime a acelui obiectPersonalitatea individului – predispune la o maniera specifica de percepere a realitatiiStimuli verbali perturbatori – tind sa prelungeasca timpul de recunoastere

Legile perceptiei

Legile gestaltiste ale perceptiei:Legea celei mai bune forme – nu exista materie fara forma, neorganizata in structuri, astfel incat componentele campului perceptiv prezinta o tendinta logica de a se unifica in cea mai buna forma posibilaLegea unificarii – perceptia formelor este supusa unui principiu al incluziunii. Inclusivitatea permite ca doua elemente componente sa alcatuiasca o figura unitara astfel incat partile componente isi pierd individualitateaLegea bunei continuitati – sustine ca atunci cand niste elemente sunt prezentate la un moment dat ca o serie, creierul continua sa le perceapa ca parte a unei unitatiLegea proximitatii sau a destinului comun – elementele aflate in vecinatate in cadrul campului perceptiv tind sa fie percepute unitarLegea similitudinii – elementele similare tind sa se supuna principiului celui mai bun destin si sa fie percepute in mod unitar atunci cand actioneaza impreuna in cadrul campului perceptiv

Legile generale ale perceptieiLegea selectivitatii perceptive - pune in evidenta raporturile dintre obiect si fond in procesul perceptieiLegea inegalitatii perceptive – defineste o particularitate esentiala a perceptiei, si anume orientarea acesteia spre surprinderea obiectului in integralitatea insusirilor luiLegea structuralitatii perceptive – exprima dispunerea informatiei relevante, utile in asa numitele puncte de concentrare informationala maxima aflate pe configuratie, pe structura obiectului stimulLegea constantei perceptive – exprima capacitatea perceptiei de a-si mentine parametrii functionali de receptare obiectiva a informatiei in conditiile in care se produc modificari datorate variatiilor de distanta, marime, forma, luminozitate, culoare

Legea proiectivitatii perceptive – exprima o proprietate specifica a perceptiei de a elabora imaginea obiectului in plan mintal si apoi de a o proiecta asupra acestuia

Formele complexe ale perceptieiPerceptia spatiului – se realizeaza ca perceptie a formei, marimii, distantei, directiei si profunzimii.Perceptia distantei – pentru a putea localiza un obiect in spatiu trebuie sa estimam corect distanta la care se afla, sau adancimea.Indicii monoculari in perceptia distantei pot fi perceputi cu un singur ochi.Gradientul de textura – textura obiectelor este mai clara, se observa mai exact de la apropiere, iar cu cat obiectele sunt mai departate cu atat textura este mai mica si mai nediferentiataPerspectiva liniara – cand un obiect este la distanta imaginea sa retiniana este mai micaSuperpozitia – obiectele aflate mai aproape de privitor tind sa fie in fata sau sa acopere partial obiectele mai indepartateUmbra – o imagine avand umbre si parti luminate ofera impresia de adancime cu toate ca se afla pe o suprafata planaViteza miscarii – obiectele indepartate par sa se miste in campul vizual mai lent decat obiectivele apropiatePerspectiva spatiala – cu cat distanta dintre privitor si peisaj creste culorile se estompeaza si capata o tenta de albastru datorita vaporilor de apa din atmosferaMarimea relativa – daca intr-o imagine se afla o serie de obiecte similare, care difera ca marime, persoanele vor interpreta obiectele mai mici ca fiind mai indepartatePozitia verticala – cand obiectele sunt pe pamant, cu cat par a fi mai indepartate sub linia orizontului, cu atat par a fi mai aproape de noiIndici binoculari – importanti pentru perceperea adancimiiConvergentaDisparitatea retiniana

Perceptia miscarii – mecanismele perceptiei directe sustin ideea ca miscarea obiectelor este accesibila privirii umane intr-o maniera directa, chiar si in absenta reperelor. Mecanismele perceptiei indirecte a miscarii tin de implicarea reperelor si a experientei perceptive a subiectuluiPerceptia timpului – are la baza in special mecanisme de procesare indirecta

Iluziile perceptive sau perceptiile deformate – constituie un caz aparte de perceptii supuse unor efecte distorsionate sub aspectul lungimii, formei, marimii, greutatii.