pe_1.ppt

Psihologia educatiei

NOTE DE CURS

Obiectul de studiu

• personalitatea elevului si a profesorului• grupurile de elevi• structurile şi procesele psihologice care

intervin într-o situaţie de învăţare.

Psihologia educaţiei - un rezervor de cunoaştere alimentat de toate ramurile psihologiei

Tematica 1. Problematica psihologiei educaţiei2. Relaţia ereditate-mediu-educaţie în dezvoltarea fiinţei umane3. Dezvoltarea cognitivă a celor care învaţă4. Dezvoltarea morală şi psihosocială5. Structura şi dinamica personalităţii în contextul învăţării:

temperament, aptitudini, caracter6. Factorii noncognitivi ai învăţării7. Factorii cognitivi ai învăţării8. Rolul metacogniţiei în învăţare9. Succes şcolar şi eşec şcolar10. Igiena activităţii şcolare11. Personalitatea profesorului12. Grupurile şcolare

Competente vizate

• Utilizarea corecta a limbajului fundamental al disciplinei• Explicarea si intelegerea proceselor, starilor, relatiilor şi

mecanismelor psihologice din domeniul educational• Aplicarea cunostintelor in rezolvarea de probleme bine

definite care privesc predarea-invatarea-evaluarea şi intervenţia psihologică primară

• Autogestionarea invatarii

C1- Problematica psihologiei educaţiei

Psihologia educaţiei

• Este o ramură a psihologiei sau a ştiinţelor educaţiei?

• Studiază doar şcolarii sau şi alte categorii de vârstă?

• Este normativă sau explicativă? - normativ- explicativ

Dacă disciplina este psihologică

• este o ştiinţă, cu funcţii descriptive şi explicative: observă, descrie, explică,

• nu impune principii, nu dă soluţii, cel mult recomandă.

Dacă disciplina ar aparţine teoriei pedagogice

• ar fi “ştiinţă şi artă”, • ar avea un caracter normativ, prescriptiv,

precizând nu ceea ce este ci ceea ce ar trebui să fie.

Psihologia educaţiei şi pedagogia • Se focalizează asupra aceluiaşi obiect de studiu –

educaţia• Perspectivele de cercetare sunt diferite:- psihologia educaţională oferă o perspectivă asupra educaţiei,

similară manierei în care alte psihologii de ramură (psihologia sportului, a artei, a transporturilor, militară) abordează un anumit domeniu (sportul, arta, munca etc.)

- permite formularea de către profesor a unor ipoteze care sunt testate şi din care o alege pe cea crezuta validă într-o situaţie dată.

Psihologia educaţională/ a educaţiei

“…aplicaţie a psihologiei şi a metodelor psihologice la studiul dezvoltării şi învăţării, al motivaţiei, al instruirii şi evaluării, al problemelor legate de acestea care influenţează interacţiunea predare şi învăţare”

(St. Elliott, 2000).

Psihologia şcolară (1)

…este o ramură a psihologiei care studiază „legile activităţii psihice şi psihosociale a şcolarilor şi dezvoltarea acesteia de-a lungul vârstei şcolare”.

(P. Popescu–Neveanu şi colab., 1987)

Psihologia şcolară (2)

• studiază procesul instructiv-educativ, desfăşurat în şcoală cu scopul de a spori eficienţa acestuia

(A. Cosmovici, L. Iacob, 1999)

Psihologie pedagogică

• … subramură a teoriei pedagogice care studiază variabilele independente, de natură psihologică: aptitudinea intelectuală, structura de idei a celui care învaţă, motivaţia acestuia şi variabilele dependente, în relaţie directă cu cele psihologice: grupul de elevi, structura materiei, stilul profesorului

(D. Ausubel, F. Robinson, 1981, I. Radu, 1963, 1967).

D. Ausubel, F. Robinson (1981). Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică. Bucureşti: EDP.

I. Radu (1963, 1967). Psihologia Pedagogica. Bucuresti: EDP.


• ….are ca obiect de studiu, legile psihologice ale educării şi instruirii copiilor, particularităţile psihologice ale procesului educaţiei.

(N. Jurcău, 2001).

Psihologia educaţiei• …domeniu al psihologiei al cărei obiect este studiul elevului, elev fiind

considerat orice individ care este cuprins în procesul de educaţie/învăţare.

• Autorii extind obiectul de studiu la toate structurile şi mecanismele psihologice care intervin într-o situaţie educativă,

• Obiecte de studiu: dezvoltarea, cogniţia, personalitatea, conduitele sociale,

• „toate ramurile psihologiei contemporane”

Foulin şi Mouchon (2005).

Locul psihologiei educaţionale în formarea profesorilor

• Influentat de schimbările privind statutul profesorului si finalitatile educatiei

• Perioada premodernă: - profesorul era doar sursă de informaţii şi model de

comportament pentru elevii săi• În perioada postmodernă:- rolurile profesorului s-au schimbat, el este mediator al

influenţei, consilier pentru elev/student, animator al grupului, tehnician

(G. Ferry, 1968, J. Cl. Parisot, 1988).

Locul psihologiei educaţionale în formarea psihologilor

• extinde competenţele specialistului;• propune profesionalizarea ca - psiholog şcolar, consilier,- profesor de psihologie• susţine profesionalizarea ca formator pentru

adulţi

Implicaţii în alte domenii

• Psihologia clinică, psihoterapie, psihologia sportivă, a transporturilor şi a muncii.

Orice domeniu de activitate include şi o componentă educaţională, iar învăţarea devine o dimensiune stabilă pentru întreaga viaţă.


• cuprinde un corp de cunoştinţe structurat prin întrepătrunderea conceptelor şi modelelor explicative oferite de psihologia generală, psihologia învăţării şi dezvoltării, psihologia copilului, psihologia adaptării, igiena mintală, consilierea psihopedagogică, ştiinţele educaţiei, psihologia socială şi organizaţională, genetica, antropologia, sociologia.


• “ramură distinctă a psihologiei, disciplină cu metode şi tehnici de cercetare proprii, cu teorii proprii, o ştiinţă complexă care studiază problemele curente ale educaţiei pentru a formula principii, modele, teorii cu privire la metodele de predare şi instruire, la procesele cognitive şi afective ale elevilor, la procesele sociale şi culturale care au loc în şcoală” (Woolfolk, 1998, pp.11).

Rolul psihologiei educaţiei

• este de a formula “principii generale privitoare la relaţiile dintre variabilele care ţin de mediul educaţional (independente) şi variabilele care ţin de actele de comportament (dependente)”(Ausubel şi Robinson, 1981)

Asigură înţelegerea proceselor predării şi învăţării care au loc în cadru formal precum şi dezvoltarea modalităţilor de optimizare a metodelor acestor două procese

Rolul psihologiei educaţiei

Arii şi teme de cercetare

“Tetrada Instrucţie - Educaţie – Învăţare – Dezvoltare” (Golu, 2001)

• instrucţia în centrul căreia se află acţiunea de predare - proces de informare şi mod de relaţionare informaţională a profesorului cu elevul;

• educaţia - procesele de influenţare, modelare şi formare a personalităţii umane;

• învăţarea - dobândirea de experienţă;• dezvoltarea - câştigurile interne, sedimentarea experienţei în structuri

de personalitate stabilă

Educaţie:

Procesul prin care societatea transmite noilor membri valorile, credinţele, cunoştinţele şi expresiile simbolice care fac posibilă comunicarea în societate.

Învăţare:

Schimbare relativ permanentă a comportamentului individului sau a potenţialului comportamental (sau a abilităţilor) ca rezultat al experienţei sau exerciţiului

Schimbare internă inferată pe baza comportamentului

Poate fi comparată cu alt proces primar care produce schimbări relativ permanente – maturizarea – care rezultă din creşterea şi dezvoltarea biologică

Învăţare:

Dezvoltarea psihică, fundament şi obiectiv al educaţiei – relaţii cu activitatea de învăţare

– Raportul ereditate – mediu în condiţionarea dezvoltării psihice

– Stadialitatea dezvoltării psihice – reper semnificativ pentru optimizarea intervenţiei instructiv-educative

– Relaţia dezvoltare psihică – învăţare

Dezvoltarea psihică – fundament şi obiectiv al învăţării în şcoală

• Fiinţa umană se transformă, de la naştere, pe tot parcursul vieţii, manifestând comportamente din ce în ce mai diversificate şi mai eficiente în raport cu nevoile sale adaptative.

• Transformări: dezvoltarea fizică (la nivelul corpului); dezvoltarea personală (la nivelul

personalităţii); dezvoltarea socială (la nivelul modalităţilor

de interelaţionare cu alţii).

Raportul ereditate - mediu în condiţionarea dezvoltării psihice

• Nativismul şi constructivismul – ereditatea şi educaţia

• Genotipul - “Ansamblu de caractere transmise de către genele aduse de celulele germinale (determinante ale caracterelor ereditare) în afară de orice influenţă a mediului”

• Paratipul - “ansamblu de caractere ale unui organism care nu depind de transmiterea ereditară ci sunt datorate acţiunii mediului şi istoriei proprii acelui organism”

Stadialitatea dezvoltării psihice

Stadiile dezvoltării psihice exprimă niveluri diferite de adaptare psihică după următoarele criterii:

• tipul fundamental de activitate;• tipul de relaţii specifice în care se angajează individul;• tipuri de tensiuni şi consumuri de energie.

Criterii după care se apreciază dezvoltarea psihică

1. Tipul fundamental de activitate (jocul, învăţarea, munca):

• Copilărie – jocul • Adolescenţă – învăţarea• Vârsta adultă – munca 2. Tipul de relaţii specifice în care se

angajează individul: • Copilărie – tutelate, • Adolescenţă, vârsta adultă –

netutelate (independente)

3.Tipul de tensiune psihică sau contradicţie internă dominantă

Situaţii generatoare de tensiune dominante într-un stadiu sau altul (U.Şchiopu):

cerinţele familiale şi şcolare şi posibilităţile copilului de a răspunde la ele;

cerinţele interne, subiective ale copilului şi posibilităţile grupului de a răspunde la ele;

între diferitele laturi ale personalităţii copilului (temperament şi aptitudini la vârste mici; temperament şi caracter la vârste mai mari)

între structurile psihice vechi şi structurile noi ale elevului (între motivaţia extrinsecă din copilărie şi motivaţia intrinsecă pentru studiu în adolescenţă);

între structurile psihice conştiente, subconştiente şi inconştiente (între afect şi raţiune)

Modele ale dezvoltării stadiale

Stadiul inteligenţei senzoriomotorii (0-2 ani)• De la acţiuni reflexe la activităţi orientate de scop• Permanenţa obiectului• Acomodarea este mai accentuată decât asimilareaStadiul preoperaţional (2-7 ani)• Abilitatea de a gândi în simboluri• Abilitatea de a opera logic într-o singură direcţie • Comunicare verbală• Este posibilă schematizarea obiectelor în desen• Dificultăţi în a sesiza punctul de vedere al celuilalt – egocentrismStadiul operaţiilor concrete (7-11 ani)• Capacitatea de a rezolva logic probleme concrete prin manipularea directă a obiectelor• Surprinderea invarianţei• Înţelegerea legii conservării• Capacitatea de a clasifica şi seria• Înţelegerea reversibilităţiiStadiul operaţiilor formale (11 ani – adult)• Capacitatea de a rezolva probleme abstracte• Raţionamentul ipotetico-deductiv• Preocupări privind probleme sociale şi de identitate

STADIILE DEZVOLTĂRII COGNITIVE (Jean Piaget)

STADIILE DEZVOLTĂRII PSIHOSOCIALEErik Erikson

1. Încredere/neîncredere (naştere – 18 luni) – Eveniment: hrănirea• Dezvoltarea sentimentului de încredere sau neîncredere în mediu (faţă de cel care

îngrijeşte copilul) – în funcţie de modul în care este îngrijit 2.Autonomie/Nesiguranţă (ruşine) (1,6 – 3 ani) – Eveniment: controlul propriului

corp• Dezvoltarea sentimentului autonomiei personale sau îndoielii (ruşinii), al

încrederii în sine, în funcţie de nivelul abilităţilor de autoservire, de reuşita autocontrolului sfincterian şi al mişcărilor

3. Iniţiativă/vinovăţie (culpabilitate) (3-6 ani) – Eveniment: independenţa• Dezvoltarea spiritului de iniţiativă sau vinovăţie în funcţie modul în care

reuşeşte organizarea spaţiului personal4. Competenţă (spirit întreprinzător)/Inferioritate (6-12 ani) – Eveniment: şcoala• Dezvoltarea sentimentului competenţei sau incompetenţei în funcţie de succesul

în activitate5. Identitate/confuzie de roluri (adolescenţă) – Eveniment: relaţiile cu cei de-o seamă• Conturarea identităţii prin exersarea de roluri specifice ocupaţiilor, genului,

politice sau confuzie de roluri6.Tinereţe (intimitate/izolare); 7. Maturitate (generativitate/stagnare); 8. Adult

(integritatea eului /disperare)

Dezvoltarea vorbirii şi limbajului - Vâgotsky

1. De la naştere la 2 ani – stadiul primitiv sau natural:• semnalele vocale nu sunt utilizate regulat, • răspunsurile sunt emoţionale, • cuvintele se învăţă prin condiţionare, • sunt reţinute imaginile mentale ale experienţei actuale; 2. După 2 ani – stadiul psihismului naiv: • sunt utilizate cuvinte pentru obiecte dar nu este înţeleasă încă funcţia simbolică a limbajului şi

nici logica relaţiilor exprimate de formele gramaticale utilizate; • se recurge la diferite semne externe pentru reactualizarea lor doar dacă semnul este o

reprezentare directă a sarcinii mnezice; 3. Stadiul egocentric • utilizarea semnelor externe ca ajutoare pentru desemnarea unor fapte de natură internă,

subiectivă. • Vorbirea este egocentrică, acompaniază acţiunea, apoi controlează şi planifică

comportamentul. 4. Stadiul interiorizării (ingrowth):• semnele externe sunt transformate în semne interne autogenerate,• se dezvoltă limbajul intern care devine baza gândirii copilului acesta dezvoltându-şi

mnemotehnici şi conexiuni logice care mediază reamintirea.

STADIILE DEZVOLTĂRII MORALEJean Piaget

Prima etapă (până la 7/8 ani) “Morala eteronomiei şi responsabilităţii obiective”• Autoritatea primează faţă de justiţie• Gândirea morală ascultă de principiile rezultate din respectul

unilateralA doua etapă (8 – 11 ani) “Morala egalitarismului progresiv”• Primatul egalităţii faţă de autoritate, nu mai sunt acceptate cu

docilitate sancţiunile adultului• Copilul ascultă nu doar de ordinele adultului ci şi de regula în sine

generalizată şi aplicată originalA treia etapă (începe la 11/12 ani)“Autonomia morală”• Comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor şi

datoriilor• Drepturile egale sunt concepute în raport cu situaţia particulară a

fiecărui individ

STADIILE DEZVOLTĂRII MORALEL.Kohlberg

Nivelul preconvenţional al judecăţii morale (Copilăria mijlocie) Judecată bazată pe nevoi personale şi pe regulile altora

• Stadiul 2, al scopului şi schimbului instrumental individual (hedonismului instrumental naiv): binele şi răul sunt evaluate după nevoile personale: este bine ceea ce aduce avantaje; rău este ceea ce nu aduce beneficii; orientarea se face în direcţia obţinerii recompensei;

• Stadiul 1, al pedepsei şi supunerii: regulile sunt respectate pentru a evita sancţiunea (binele şi răul sunt evaluate după consecinţele fizice ale acţiunii: este bine ceea ce este recompensat; rău - ceea ce este pedepsit)

Nivelul convenţional al judecăţii morale(13 –16 ani)

Judecată bazată pe aprobările celorlalţi, pe aşteptările familiei, valorile şi legile comunităţii

• Stadiul 4, al sistemului social şi al conştiinţei (moralitatea ordinii şi datoriei): orientare spre lege şi ordine; autoritatea trebuie respectată şi ordinea socială menţinută;

• Stadiul 3, al conformităţii reciproc interpersonale (moralitatea bunelor relaţii): binele şi răul sunt apreciate după cum acţiunile produc plăcere şi după cum sunt apreciate de alţii (a fi bun/rău)

Nivelul postconvenţional al judecăţii morale (16-20 ani)

Judecată bazată pe concepte abstracte

• Stadiul 6, al principiilor etice universale: binele şi răul sunt probleme ale conştiinţei individuale şi implică o serie de concepte abstracte ca justiţia, demnitatea umană şi egalitatea;

• Stadiul 5, al drepturilor prioritare şi al contractului social: binele este apreciat după ceea ce socialul stabileşte ca standarde ale drepturilor individuale

INTERACŢIUNEA EREDITATE- MEDIU-EDUCAŢIE

ÎN DEZVOLTAREA FIINŢEI UMANE

1. Dezvoltarea psihobiologică umană 2. Dezvoltarea psihică 3. Dezvoltarea psiho-socială 4. Factorii dezvoltării umane

Dezvoltarea

• procesul de transformare ireversibilă biologică, psihologică şi psiho-socială, prin care se produc treceri

- de la inferior la superior, - de la simplu la complex, - de la nediferenţiere la organizare,- într-o succesiune de etape (stadii).

(P.Popescu-Neveanu, 1978)

Dezvoltarea biologică – maturare (maturizare)

Dezvoltarea preponderent dependentă de programul genetic, întâlnită la toţi copiii, depăşind graniţele interculturale.

(A. Gessel,1925)

Dezvoltarea biologică

- dependentă de potenţialul ereditar alindivizilor influenţat de factori interni,- care acţionează în timpul vieţii intrauterine- şi al căror ansamblu formează factorii

înnăscuţi.

Creşterea (fizică şi psihomotorie) sau dezvoltarea biologică

• mărirea dimensiunilor fizice (înălţime, greutate etc.)

• modificarea unor parametri funcţionali (forţă, rezistenţă, precizie, motricitatea globală, motricitatea de fineţe).

Creşterea

• nu este liniară, are ritmuri diferite de la un organ sau sistem la altul,

• ritmuri mai rapide la vârste mici, • ritmurile sunt reactivate la pubertate

provocând “pusee de creştere” (12 ani la fete şi 14 ani la băieţi)

• cresterea prezintă decalaje transversale (presupun diferenţe de maturizare ale organelor şi sistemelor

de organe la aceeaşi vârstă).

Ponderea eredităţii şi a mediului

Grupuri investigate r

Gemenii identici crescuţi în acelaşi mediu 0,85

Gemenii identici crescuţi în medii diferite 0,67

Fraţi (diferiţi genetic) crescuţi în acelaşi mediu 0,58

Fraţi (diferiţi genetic) crescuţi în medii diferite 0,24

H. Bee, 2007

Deprivarea senzorială

• Pisicile au fost plasate într-un mediu total lipsit de posibilităţi de explorare.

• Concluzie: studiul creierului - regres al conexiunilor nervoase.

Exemplu: deficientele de citit

Gemenii monozigoti – 64% concordante privind prezenta deficientelorGemenii dizigoti – 40% concordanteDiferentele dintre frati si gemeni sunt semnificative statistic.

(De Fries et al.1997)

Concluzie: deficientele de citit se datorează:1. influenţelor ereditare; eritabilitatea estimata este intre 51% si 93%.

2. influentelor din timpul sarcinii si dezvoltarii timpurii - boli, factori teratogeni Ex. prezenta pesticidelor in alimente (1993, cercetari din SUA) dioxine, plumb, alcoolul,droguri etc.

3. mediului familial (Kalmar, 1996), factorilor socioeconomici si educational (Fiodorowicsi &Trites, 1991)

1. Variabila manipulată: îmbogăţirea mediului

Soareci tineri: 80 de zile Mediul de control: un mediu obişnuit care oferea hrană, apă, supraveghereMediul experimental:- un mediu bogat care oferea oportunităţi de joacă, de explorare.Soareci adulti: 105 zile

Rezultate • Şoarecii plasaţi în mediul fizic mai bogat - aveau un creier mai bine dezvoltat cu greutate mai mare, - neuroni mai mari, - cantităţi superioare de ARN în celule.

• Concluzii: • Mediul influenteaza dezvoltarea• Creierul isi pastreaza plasticitatea in raspunsurile la experinte noi -

şoarecii-adulţi reactioneaza + la un mediu imbogatit

• (Rosenzweig M.R, Krech D, Bennett EL, Diamond MC (1962) Effects of environmental complexity and training on brain chemistry and anatomy: a replication and extension. J Comp Physiol Psychol, 55:429–437.

Observaţii pe om

• maturizarea post natală a creierului ocupă 1/5- 1/6 din viaţă, • greutatea creierului creşte de trei ori faţă de greutatea avută la

naştere, în special prin mărirea neuronilor din hipocamp şi din creierul mic.

• copilul are un creier ce reprezintă 25% din creierul adultului, spre deosebire de creierul unui pui de maimuţă care reprezintă 60% din creierul unei maimuţe-adult.

• în perioada achiziţiei limbajului, creierul unui copil creste, în medie, cu 200g.

Dezvoltarea post-natală permite structurilor cerebrale să se dezvolte prin interacţiune cu mediul fizic

Experimente invocate, naturale

• Caracteristici ale copiilor crescuţi în medii nestimultive

- Deprivarea maternală – cauză a tulburărilor emoţionale, a sindromului de disconfort, a delincvenţei ? (Bowlby, 1944)*

- Programele pentru dezvoltarea timpurie - Concepte inrudite: deprivare maternala (Bowlby,

1946, 1951) si hospitalism *(R. Spitz, 1945)

* A. Birch (2000). Psih. Dezvoltarii. Bucuresti: ed. Tehnica,pp.66-76 (optional)

Bowlby, J. (1951). Maternal Care and Mental Health.

Geneva: World Health Organisation • Obiectiv: sa studieze relatia dintre deprivarea materna din copilarie si delincventa juvenila (la

cererea OMS, dupa al II-lea RM - cresterea numarului copiilor fara adapost, in 1946• Prezumtie: relatiile ciopilului cu mama (_sau un substitut de lunga durata) influenteaza

sanatatea mentala a copilului

• Procedura: Bowlby a studiat un grup de 44 de minori hoti, care au fost internati intr-o clinica tulburari emotionale (grupul cvasi experiemntal ) comparativ cu 44 de copii care nu furau.

• Rezultate: - 14 copii din grupul cvasiexperiemntal au fost diagnosticati cu deficit emotional. In grupul de

control nici un copil nu a fost diagnosticat cu deficit emotional. - 17 dintre copiii-hoti au fost separati, mai mult de 6 luni, de mama de mama inainte de 5 ani;

numai 2 in grupul de control

• Conclusie: exista o corelatie intre deprivarea materna si comportamentul delincvent in adolescenta

• Puncte +: reyultatele interesante, merita mai multe studii • Puncte- - par sa existe si alti factori ai delincventei. Ce anume a determinat separarea de mamei de copil?

Coelatia nu este o cauza. - studiul s-a bazat pe amintirile minorilor care pot sa nu fie sigure.

Implicaţii asupra educaţiei

• Părinţii: - mediu stimulativ, bogat, care să faciliteze învăţarea şi dezvoltarea

creierului, începând cu primii ani de viaţă;- relaţie timpurie cu un adult care să ofere îngrijire şi afecţiune (nu doar

mama ci si tatăl)• Profesorii - experţi în dezvoltarea umană, să evite atitudinile negative

şi profeţiile defavorabile, să stimuleze mişcarea, să ofere spaţiu şi să încurajeze căutarea, explorarea mediului, să construiască provocări pe măsura copilului;

• Societatea - atenţie formării timpurii prin introducerea unor programe care să

susţină copiii proveniţi din medii dezavantajate cultural- orientarea copiilor spre adopţie şi nu spre orfelinate- acces liber al părinţilor la copiii spitalizati.

Dezvoltarea psihică

• perfecţionarea structurilor deja existente• constituirea de conduite şi atitudini noi, ca

instrumente de adaptare din ce în ce mai complexe şi ca formare de modalităţi de satisfacere a trebuinţelor şi formare de noi trebuinţe şi mijloace de a le satisface.

(U. Şchiopu, 1997).

Ereditatea psihică

Mai greu de evidenţiat decât ereditatea somatică, dar nu poate fi contestată.

Argumente:- pentru determinarea genetică a aptitudinilor - existenţa

unor familii bogate în subiecţi de o remarcabilă inteligenţă: Bernoulli, Cassinni, Becquerel, Darwin, Monod

• dacă o formă sau alta de idiotism sau înapoiere mintală se întâlneşte în aceeaşi familie, din generaţie în generaţie, cum să nu vedem aici consecinţa unei alterări a patrimoniului ereditar…?

Jacques Larmat, Genetica inteligenţei, 1977

• Dar mediul, familia in care au crescut?

Ponderea factorilor ereditari şi de mediu în determinarea funcţiilor psihice

• Cu cât o funcţie psihică este mai complexă, cu atât ea depinde mai puţin de ereditate, mediul şi educaţia fiind cele care fac diferenţa (Zazzo 1960).

• Ereditatea acţionează inegal:- emotivitatea generală, temperamentul şi aptitudinile au o determinare

ereditară mai puternică, - atitudinile, caracterul sunt predominant produse ale educaţiei.• Aceeaşi trăsătură psihică poate fi rodul unor combinaţii de factori

particulare: un copil este emotiv ereditar, altul datorită unor influenţe de mediu.

• Acţiunea factorilor ereditari în cazul însuşirilor psihice este mai puternică în copilărie şi mai slabă la adult.

Cz. - ereditatea este premisa naturală a dezvoltării biologice şi psihologice, arată ceea ce ar putea să fie individul

Perioadele sensibile şi perioadele critice ale dezvoltării

• Perioadele mai propice dezvoltării accelerate a unei anumite funcţii psihice ce polarizează în jurul ei alte funcţii, conferind o coloratură distinctă vieţii psihice a copilului

(Atkinson, 2002)

Exemple de perioadele sensibile

• Dezvoltarea limbajului: 2 -7 ani• Primii ani de viaţă - formarea sentimentului de

ataşament faţă părinţi /persoane adulte, • Perioada şcolară - decisivă pentru dezvoltarea

sistemului de concepte.

Perioade sensibile globale

• PSG - întreaga personalitate a copilului este mai receptivă la influenţele din jur.

• 0 -3 ani • 11 -14 ani

Intervenţii pedagogice direcţionate

• spre acele funcţii care sunt mai receptive la dezvoltare.

• prima copilărie → dezvoltarea perceptivă, • preşcolari → dezvoltarea memoriei,• şcolaritatea mică → achiziţia instrumentelor

esenţiale: citit, scris, socotit,• şcolaritatea mijlocie şi mare → formarea

conceptelor şi a sistemelor de concepte (inclusiv a procedurilor corespunzătoare).

Perioade critice

• Perioadele sensibile la o dezvoltare accelerată = perioade sensibile la regres - anumite funcţii sunt mai uşor alterabile decât altele şi decât în alte perioade.

• În perioadele sensibile se va urmări atât stimularea funcţiei cât şi evitarea deteriorării acesteia. Exemplu: demutizarea trebuie să se producă în perioada de achiziţie a limbajului oral, adică în copilăria mică (3-5 ani). În caz contrar, nedezvoltarea limbajului atrage apariţia de deficienţe de scris şi citit, de relaţionare socială etc.,

Toate achiziţiile copilului pot fi influenţate de mediu?

• Compararea copiilor înfăşaţi până la şapte luni cu copii crescuţi fără a fi înfăşaţi a arătat că subiecţii din ambele grupuri au mers la aceeaşi vârstă.

• Cz: achiziţia deprinderilor motorii specifice primului an de viaţă este independentă de exerciţiu.

Dennis & Dennis (1940)

Accelerarea creşterii somatice şi a maturizării sexuale - faţă de 1900

• media de înălţime - 10 cm faţă de generaţiile anterioare, • greutate cu 5 kg. • coborârea vârstei de maturizare sexuală cu mai mult de

2 ani.• Explicaţii:- extinderea procesului de urbanizare, - aport sporit de vitamine, - creşterea cantităţii de informaţii (Efecte negative: supraîncărcare, instalarea oboselii, a

instabilităţii emoţionale, apariţia frecventă a conflictelor)

Dezvoltarea psiho-socială

• interiorizarea progresivă a normelor şi a valorilor ce conferă persoanei capacitatea de a participa ca membru activ la viaţa şi activitatea socială, prin integrarea în muncă, asumarea unei diversităţi de roluri maritale, parentale

• simultană şi interdependentă cu dezvoltarea biologică şi psihică

Exemple:

• Caracterul se formează în copilărie şi adolescenţă şi se poate schimba pe tot parcursul vieţii

- atitudinile şi trăsăturile voluntare de caracter- sistemul de valori • Sentimentele• Gândirea şi sistemul de concepte, operaţiile

Jocul - sursă a dezvoltării psihosociale a copiilor

La grădiniţă:• jucăriile sunt proprietate comună, • utilizarea lor depinde de negocierea acestora pentru dreptul

de proprietate temporară• marcarea verbală a teritoriului (“Noi ne jucam aici” )• apare prietenia pasageră în relaţie cu ideea de joacă

împreuna într-un spaţiu• expresii ce sporesc sentimentul de siguranţa în interiorul

grupului (Noi suntem prieteni!)• expresii de descurajare a accesului altor copii în spaţiul

construit (“Tu nu te joci cu noi, nu eşti prietenul nostru!”).

În joc:

• copiii îşi construiesc identităţile sociale, • cultivă prietenia şi menţin ori transformă ordinea socială

a culturii de egali prin opoziţie şi confruntare. • învaţă reguli, învaţă să le respecte ori să le impună

altora, deci învaţă să stăpânească dimensiunea socială a jocului.

• a te juca presupune să stăpâneşti dimensiunea socială a jocului

Danic, J. Delalande, P. Rayou (2006).

Jucăriile „genizate”

• Jucăriile stereotipizate în funcţie de gen - pentru băieţi: vehicule, echipament sportiv, de război - pentru fete: păpuşi, vase, articolele de vestimentaţie.- Când jocul copiilor răspunde acestor stereotipuri, ei sunt încurajaţi,

recompensaţi de către educatori (Richmond-Abbot, 1992).

- Socializarea diferită a băieţilor şi fetelor prin joc şi jucării, prin limbaj, presă, TV, şcoală etc. conduce la diferenţe de gen care se adaugă diferenţelor biologice.

M. Richmond-Abbott (1992).

Teorii reducţioniste

• teoriile ereditariste (sau ineiste) - accentuează rolul eredităţii limitând posibilitatea intervenţiilor pedagogice;

• teoriile ambientaliste - exagerează rolul mediului, promovând un optimism naiv.

• Consecinţe - asupra atitudinilor educative- fatalism pedagogic- optimism pedagogic exagerat (G. Watson)

Teza dublei determinări

Genele stabilesc limitele potenţialului individual, iar ceea ce se va întâmpla cu acest potenţial depinde de mediu.

R. Atkinson et al. Introducere in psihologie, 2002

Modelul ecologic al dezvoltării umane(Bronfenbrenner, 1979)

Microsisteme

Mezosistem de legatura

Mass-media

SOCIETATEA- macrosistem

Exosistem: conditiile de lucru ale parintilor

Sat/oraş

Egalii

Familia

Scoala COPILUL

pe_1.ppt

Documents