Anu] V. Gherla, 1 Ianuarie 1923. Wu] î.

ORGAN OFICIAL AL DECEZEI SE GHERLA ssasa CU UN ADAâS NEOFICIAL. s-ssa

/Uninamessfa! pe uit an 30 lei. Apare de 2 ori pe lună înserţsuni se primesc după înveeală.

Nr. 4798—1922.

Pastorală pentru naşterea Domnului. Veneraţi Fraţi şi Prea Iubiţi FU! •' •

S~a apropiat împărăţia luiDumnezeu: întoarceţi-vâ şi credeţi în Evanghelie"1)

Aceasta-i chiemarea ce se îndreaptă fiecărui suflet din partea Celui ce „la plinirea vremii" a fost trimis de Tatăl în lume, ca tot cela ce va crede într'ânsul sâ nu peară ei să aibă viaţă de veci.

Suflet trudit şi însetat de viaţă, în-toarce-ţi privirea spre leagănul sărăcăcios din peştera Betleemului şi primeşte Evanghelia ce ţi-se vesteşte. îmbracă lumina razelor ce se revarsă din ieslea primitoare a Celui neîneâput în nesfârşirea cerurilor. "

Muritorule ' crede în Evanghelie. Este Evanghelia Ta. Bunăvestirea este pentru tine. Crede," ca să întri la viaţă.

Şi pentruca această credinţă să poată intra în sufletul tău, întoarce-te de pe cărarea răului, părăseşte calea păcatului, schimbă-ţi sufletul tău, pocăjeşte-te.

Pocăinţă se cere ca pregătire pentru împărăţia lui Dumnezeu. Această pocăinţă este părere de rău, este durere pentru păcat. Această pocăinţă este schimbarea sufletului, îndreptarea lui

') Marc I. 15.

spre bine. Este mărturisii ea şi z m e -renia Vameşului,, iară nu îngâmfarea Fariseului din Scriptură.

Această pocăinţă deschide uşa raiului şi Te face părtaş al împărăţiei lui Dumnezeu, carea azi simţim t o t mai mult că s-a apropiat de lieşte carele din noi," când cu zmerenie plecăm ghenunchii sufletului nostru înaintea-Unuia-născut Fiu alui ' Dumnezeu făcut om, pentru noi şi pentru a noastră mântuire,

IntoarceţirVă dară dela fărădelegile voastre şi credeţi în Evanghelie, căci s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu-

întoarcere*de pe cărarea de panâ-acurn, schimbarea căii ni-se cere, căci calea pe "care umblă lumea nu este ca^ lea împărăţiei cerurilor, nu duce la. împărăţia lui Dumnezeu.

Lumea crede, dela mie la mare, ca împărăţia lui Dumnezeu este mâncare şi beutură, chiar aşa cum a crezut şt-înainte de aceasta cu noăusprezece veacuri şi mai bine. Dară împărăţia iur Dumnezeu nu este mâncare şi beutură. A spus-o marele Apostol al neamurilor. Nici noi nu putem spune altceva, decât ceea ce am primit: ncă nu este împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi

Pag. 2. CURIERUL CREŞTIN. Nr. î .

beat ara, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Spiritul Sfânti"?)

Această împărăţie alui Dumnezeu s-a apropiat de neamul omenesc când s-a născut Fiul lui Dumnezeu în lume: împărăţia dreptăţii. El â venit să plinească voia Tatălui, carea a fost călcată.prin nâcat. El .a venit să plinească

.dreptatea faţă de Dumnezeu pentru ca să şteargă nedreptăţile noastre. El a venit să înstăpânească, dreptatea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni şi astfel să. pogoare pe pământ împărăţia sfinţeniei lui Dumnezeu, a dreptăţii Lui. Pentru această dreptate a binevoit a se aşeza în ieslea din Betieem şt a călca, viaţa întreagă cărarea durerilor şi a suferinţelor, până la urcaţea Calvarului, periîruca prin crucea nedreptăţilor noa-«tre să vestească, până la sfârşitul veacur i lo r că împărăţia lui Dumnezeu ou este mâncare şi beuturâ, ci dreptate.

Dreptate faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni din care se naş te : pacea şi feucuria, Asta-t împărăţia lui Dumnezeu, „Pe pământ pace".

Alta spune, lumea şi. înţelepciunea ei. Nu vede decât mâncare şt ţbeutură şi bogăţia lor înir'o formă sau alta, .

Pentru a ajunge la ele uită pe Dumr "oezeu, calcă legea Lui, nesocoteşte pe aproapele său şi necinsteşte^-dreptul lui. Nelinişteşte. învrăjbeşte.

Nu zoala si truda pentru cele trebuincioase se împotrivesc împărăţiei lut Dumnezeu, ci nedreptatea căilor. Căci munca este sfântă. Domnul singur a «flnţit-o. Dară a-Ţi uita' de Dumnezeu ş i de legile lui, în munca ta, şi a păgubi pe aproapele tău îri orice chip, aceasta se împotriveşte împărăţiei lui Dumnezeu, carea este dreptate şi pace.

întoarcere ni-se cere, schimbare a sufletului dela nedreptate la dreptate, pentrucă să domnească întru noi pacea ^i bucuria: împărăţia lai' Dumnezeu.

Azi cântăm cu atâta stăruinţă, „pe păr-m&tâ pace" şi nu- i pace pe pământ.

*) Rdin. *IV. 17.

Nu-i pace, pentru că domneşte nedreptatea. Nedreptatea faţă de Dumnezeu şt nedreptatea fata de oameni. Oamenii urăsc pe Dumnezeu şi se ' urăsc unii pe alţii. Şi nu este mai mare nedreptate decât această Ură.

Ura domneşte întru toţi. Din ură fac râul şi fărădelegea. Prin ură cred să facă chiar şi binele. D;;r ce se naşte din ură nu este bine. O c i ura în sine este păcat şi fărădelege.

Această stăpânire a urii trehue ;coasă din lame. Trebue scoasă, desrădăcinată din suflete,pentru ca lumea să poată ajunge la pace, pentru ca să poată intra în suflete bucuria păcii. Spre aceasta trehue să se îndrepte toată străduinţa sufletului creştinătăţii, ca prin dragoste a-devăratâ, ' dusă în viaţa de toate zilele, să se sfarme domnia urii, carea s-a înstăpânit în lume. Lumina cărării creştinului adevărat sunt cuvintele Domnului Isus: „poruncă nouă vă dau vouă ca sâ Vă iubiţi unii pe alţii precum v-am iubit eu pe voi". Aceasta- i legea nouă a eteştinătăţii. Accasta-i Evanghelia ce ni-se vesteşte în ieslea Betleemului. Nu sunt adevăraţi creştini-ceice se u -răsc unii pe alţii. Nici lumea nu-i poate cunoaşte de creştini, pentrucă Dom-nul spune : „întru aceasta va cunoaşte lumea că sunteţi ucenicii mei', daeă vă iubiţi unii pe alţii",

Acesta-i focul dumnezeiesc pe care a venit să-1 aprindă Isus Mântuitorul îit lume. Acesta-i focul chiemat să mt-stuiască cătuşele păcatului, să mis lu -iască toata nedreptatea din lume. Dragostea ne-o propovăduieşte Domnul în ieslea Betleemului, dragostea pe sfântul lemn al crucii, pe Calvarul durerilor Sale înfricoşate. Aceeaşi Evanghelie împreună Betleemul cu Calvarul.

Prin această dragoste s-a rescum-părat neamul omenesc. Prin această dragoste şi numai pe această cale se pot desrobi şi mântui popoarele cari se perindă în decursul veacurilor.

Pentru plinirea acestei rescurn parări ş-a întemeiat Domnul Biserica sa. Vestitoare a dragostei Sale dumneze-

Nr. 1. CURIERUL CREŞ' Pag. 3,'

ieşti a aşeza to pe Ea; plinitoare a toată dreptatea. Pentru aceea se.întunecă mărirea ei dumnezeiasca, când, prin grea fărădelege, s- ar abate dela propovăduirea acestei dragoste. Şi pe cum acela care nu-şi iubeşte pe aproapele său nu este1 urmaşul Domnului, cu atât mai puţin Va putea fi biserica Domnului, carea nu vesteşte dragostea Lui.

Clerul şi poporul credincios va câştiga dara iot mai multă strălucire Bisericii iui Hristos, prin o viaţă plină de dragoste creştinească. Nimic în lume să nu rie în stare să turbure legăturile sfinte ale dragostei, cari trebue să fie vii între turma cuvântătoare şi aleasă alui Hristos şi păstorii ei. Preoţii Domnului, înainte de toţi, î-şi vor acfuce pururea aminte, că împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi beutură.

Dară credincioşii, Domnului la rândul lor, aducându-şi aminte că împărăţia Domnului este dreptate, vor pHni cu dragă inimă dreptatea cuvântului dumnezeesc: că celce slujeşte altarului de pe altar va trăi. Toate însă în marginile dragostei creştineşti. Purtaţi sarcina unul altuia şi astfel veţi plini legea lui Hristos.

G.eşit însă va fi acela, care într'o formă sau alta, va turbura legăturile sfinte ale dragostei creştineşti. Nici unul să nu-şi facă singur dreptate. Aveţi calea deschisă la acela care este rânduit de Părinte al tuturor şi care nu va lăsa nedreptate nici într-o parte. Aşadarâ vă zic cu Sfântul Pavel: „Pentru mâncare nu strica lucrul lui Dumnezeu."3) Zic mâncare pentru toate cele trupeşti ale voastre. Pentru a-cestea să nu sufere credinţa voastră. Nu primejduiţi sufletul, pentru mântuirea căruia Hristos Domnul a venit în lume şi s-a lăsat ridicat în Cruce. Şi spre aceasta cu atât mai vârtos Vă îndemn, Veneraţi Fraţi şi Preaiubiţi Fii, căci vrăjmaşii Bisericii Domnului pândesc prilejul neînţălegerilor, între credincioşi şi păstori, pentru a duce în rătăcire pe unul sau pe altul.

Aceste legături nestricăcioase ale dragostei, vor fi tăria Bisericii lui Hr i stos -şi cu această tărie va lucra şi pentru îndreptare-i şi însănătoşirea alţora< „Deci cele ce sunt file'păcii să le urmăm şi cele ce sunt spre zidire unuia cătt'ă altul-Ui) Aşa să zidim biserica sufletelor noastre, Biserica viie şi însufleţită alui Hristos, carea'sunteţi voi, urmând.pururea eelea ce sunt spre pace. Dacă această pace va domni n e turburată în sufletele noastre, tăria Bi sericii Domnului este neînvinsă în lupta ce este chiemată să o poarte împotriva domniei păcatului din Ityme,

Toate valurile răului, ce' s-ar izb* de sufletul Ei sănătos, se vor zdrobit fără să o poată clătina în munca sa;, izbăvitoare, ce împlineşte la cuvântul Domnului său. Pe cărarea propovăduirif binelui nimic nu poate să-o înfrice r când î-şi ştie aşezată nădejdea sa în Domnul veacurilor, care ne-a îndemnat să îndrâzim căci Ei a învins lumea.

A învins-o, însă prin dragostea fără d e margini, ce i-a purtat-o şi pe care prin? jertfa vieţii sale i-a dovedit-o. Prin? dragostea carea se jertfeşte pe sine, o vor învinge şi preoţii Lui ş i credincioşii Lui- Aceasta să fie tăria voastră. „Binecuvântaţi şi nu blăstă* maţi."*) Păstraţi sufletul Vostru cura t neatins de valurile înveninate de ură , ale frământărilor atât de dureroase, cari desbină fraţii, şi cu credinţa lui Hristo» în suflete, păşiţi peste aceste valuri,, privind pururea spre lumina Evangheliei blândului Isus, îmblânzitor de patimă, care tuturora ne spune, „invă-ţaţi-vă dela mine că suni blând şi zmerit cu inima şi veţi afle odihnă sufletelor voastre".6) Intru această o-dihnă a sufletelor veţi afla împărăţia lui Dumnezeu. Căci „împărăţia lui Dumnezeu, zice Domnul, întru voi este."*)

') Rom. x»v. 20,

«) Rom. XIV. 1Q. *> Rom. XII. *»4. •) Mt. XI. 2y. ') L c XVII. 21.

;. 4. CURIERUL CREŞTIN Nr. L

Să se renască azi to t sufletul creşti-«esc întru sufletul lui Dumnezeu, în-

Nr. 1. CURIERUL CREŞTIN. 5.

Oii. Ândreiu Centea paroh în Săi--dsig este numit protopop onorar.

Din şed. cons. 12 Dec. 912. . Nr. 4656. ,

On. Sever Groze paroh în Herina e etmţfomt, — pr&wtoute cu Următoarele documente:

1. Al»61nt6rul teologic. 2. Aîestatde s irvidu dela oficiul protopopese. 3. -Estras autentic din protocolul $cotar despre

•eatenrz&Jrea elevilor şcolari, tn anul scolastic 1921/22; la eaz, $k şecs la în amft Scolastic trecut n'a funcţîo*

,«at, atestat oficios că pruncii-totufi.aufostcatehkaţi. 4. îîsrras autentic din protocolul predicilor d«

f>e i n u l ~M22. La fv&rftt înaintate ftra tewte C o n t e n t e nu

.«e va reflecta.

Preoţi-învă$ători.

Directoratul general *ăl Mîrn'steruiui instrucţiunii publice dfn Cluj prin ordinul circular W. 5 7 0 0 — l t ^ opreşte angafatea preoţBor şi ca "mvăţ&tori.

In cazuri de absolută Hpsă însă se permite ca preoţii -să Re şi învăţători, precum spune citatul ordin O c u l a r :

. „*Dar dupăce sunt comune de învâţâ-mântu l "priiiiar nu se poate continuă t iumai cu angajarea pr-ebttiluL -~ •sub-'

tem dispuşi în cazuri excepţionale, la cererea susţinătorului de şcoală din caz în caz, după apreciarea împrejurărilor locale, a acorda învoirea prealabilă pen-angajarea preoţilor în învăţământul primar.

Cererile de aceasta natură se vor adresa Ministerului Instrucţiunii, Directoratului Genera], Cluj, şl înzestra cu următoarele documente:

1) diplomă de preot, 2) diplomă de învăţător, 1 3) certificat comunal, că respecti

vul este cetăţean român, bucurânrju-se de. toate drepturile civile ţ i politice.

4) certificat comuna^ că învăţământul primar, în lipsa de învăţător stagnează mai mult decât un ân.

Petiţiile înfocmite, conform dispoziţiilor de friai sus, sunt de a-se p re zintă comitetului administrativ, care după ascultarea revizorului şcolar le trimite presidial «*t©ritâţilor -în drept cu opinie «motivată.

Comitetele administrative judeţene şi cele orăşeneşti sunt ipdrumate^ca dela 1 Septemvrie 1922 să oprească funcţionarea în învăţământul primar a ,a-cetpr preoţi, cari nu posed aprobarea noastră prealabilă.* ,

Onorat Frăţiile Voastre deci în cazurile când trebue să yf angajaţi şi ca învăţători, veţi avea a vă conforma celor de mai sus, — înaintând pe calea a-cestui Ordîharîat cererile în acel scop.

Din şed. cons. Io* Dec. 1922, Nr. 4645.

; 2

Pag. 8. CURIERUL CREŞTIN. Nr, 1.

Decemvrie 1922, în anul 81 al vieţii, şi 58 al preoţii sale. 'Nr. 4797:

Alexandru Peter preot în penziune, fost paroh în Hideaga, repausat în 11 Decemvrie 1922 în anul 75 al vieţii şi 50 al preoţiei sale.

Onorat Frăţiile Voastre să aduceţi pentru repausul adormiţilor în Hristos Fraţi rugăciunile îndatinate la altarul Domnului.

Din şed. cons. 12 Dec. 1922. . - , Nr. 4660-

pentru posturi de învăţător.

1. Postul de cantor-înyăţător din filiala Âleuş (D. Valcăului)cu retribu-ţiunea: 1) cvartir şi grădină, 2) 200

Lei dela credincioşi, 3) 4 jughere pământ arător, şi pomăt, 4) 1 litre bu^ c^te dela fiecare, familie, 5) Stole îndatinate, 6) lemne pentru încălzit.

' Nr. 4534.

Termenul concursului se fUxeazâ cu f Fehruarie 1923.

Petiţiile -Impreitnă cu extrasul.niatricular de bo -* tez, diploma de învăţător, atestatul de serviciu şj moralitate să se înnainteze . senatului scolastic. Aceste* făcând alegerea, va înnainta aci toate actele; prin protopopul districtual. In toate locurile unde e, de* lipsă transcrierea ajutorului de stat.'fă se înnainteze' încă: atestatul de ccmpetinlă comunală, tabela de cva^ lificare a învăţătorilor petiţionari, libelele de pla&h-a învăţătorului ales, şi petifa senatului scolastic-pentru transcrierea ajutorutai de stat. Protopopul* districtual să ne raporteze tot atunci, că' învitătonif" de mai înnainte în ce zi si din ce cauză şi-a pară- * sit postul, că. ajutorul xle stat până când 1-a ridicat^, şi că învăţătorul nou ales în care zi şî-a o c u p a i postul.

Episcop Dr. luliu Hossu.

3 î ? a , r t e a . r x e o f i c i s t l ă , .

Despre creiarea şi guvernarea lumei. (Cateheză după „Catehismul mic")

Iubiţi copilaşi! In ora trecută v'am vorbit despre

bunul Dumnezeu, că Cine este, unde e s t e , . . . . şcl. voi aţi ascultat şi aţi învăţat acele, precum se cuvine şcolarilor burii şi sîrguîncioşi; tu, George, aşa e că ştii, ca numai un Dumnezeu este? Şi câte feţe, persoane sunt în Dumnezeu? C,iim se "numesc cele trei Feţe cu un nume? Ştefane!

Văd, I. C , că toate Ie ştiţi foarte bine, ce v'am vorbit în rândul trecut, şi mă bucur foarte, că voi sunteţi aşa de buni. Dacă veţi fi buni şi astăzi şi veţi fi ascultători, vă v6iu vorbi despre un lucru Şi mai ' f rumos, — despre a-ceea, că ce a făcut, ce a: isprăvit bu-, nul Dumnezeu.

. 1 . C , Noi ştim, că Dumnezeu este de faţă, prezent, în tot locul: în ceruri, pe pământ, pretotindenea (1. , 2.), adecă El este domnul lumii întregi (1. , 1.). pentrucă cerul, stelele, şi toate câte le vedem, le numim lume. Acestora toate (univers) le este domn Dumnezeu,

1. Aşa e, I. C . aţi voi să ştiţi, cum de a ajuns Dumnezeu de domn, stă

pân al lumii? Vă voi povesti. vou | . -Lumea n-a fost totdeauna. Fost-au vremuri, când nu era pământu.', nici ceriul, nici Soarele, nici stelele, n-a fost nimic, ci numai Dumnezeu. Nu era n i mic şi atunci Dumnezeu le-a fâcut toate câte s u n t I. C , dacă cineva la c e ceva, lucrul ce-1 face este al lu i ; maestrul dacă face ceva, este proprietateai-lui, el este domnul, stăpânul lucrului fâcut şi numai dacă-1 vinde altuia, devine acel lucru proprietatea c u m p ă r ă torului. Şi Dumnezeu, fiindcă a făcut lumea, e stăpânul lumei: Dumriezetf însă m-a vândut, n-a dat ltimea nimănui, — căci cine ar fi aşa de avut, car să poată cumpăra lumea întreagă! — deci va rămânea stăpânul lumei pururea..

Şi oamenii făuresc multe lucruri* tâmplarul face din lemn rhasi, cisrria-rul din. piele face cisme, faurul din fier face potcoave, însă oamenilor totdeauna Ie trebuieşte ceva din ce să facă: lemn, piele, f i e r . . . . şcl.; această o ntf-mim facere, făurire, măiestrie.

Dumnezeu înşă n-a avut nimica r din ce să facă, căci era numai el s in* gur şi cu toate aceste a făcut lumea.. Când cineva din nimica face ceva, a-ţunci zicem căcreiază. Aşa dară D u m nezeu a creiat lumea. Ce a făcut Dzeu ?

Dumnezeu, a creiat lumea, (par-, -tea. întâiu a ' întrebai ii 1.). Numai Dum

nezeu, poate cfeia, oamenii dacă măiestresc ceva» zicem că au făcut.

întrebări : Au oamenii trebuinţă de ceva ,dacâ fac un lucru? - Tâmplarul din ce face masa? Cismarul cisma... şcl.? A fost ceva afară cie Dumnezeu?, Din ce a făcut Dumnezeu lumea?, Cum numim noi facerea din •nimica? P o a t e omul sâ creieze? Pentruce

"j(nu poatej ? Cine poate creia? . Ce socotiţi, cum a creiat Dumne

zeu lumea? Voi povesli şi asta, dacă •veţi sta în tăcere şi veţi avsculta.

Tâmplarul, cismarul,'faurul lucrează, găureşte, ciopleşte, ciocăneşte şi numai aşa poate să facă ceva şi tocmai pentru această numim opera lor facere. Dumnezeu însă nu a creiat în acest

jmod, ci numai a voit, ca să fie şi s-a făcut (creiat) lumea. A$a e, Ştefane,

şi tu dacă voieşti, î-ţi ridici mâna, vcieşti şi-ţi închizi ochii. Aşa, numai în grad (mod) mai .desăvârşit, şi Dumnezeu a voit vmimai şi s-a creiat lu« «aea; deci dara pumnezcu cu voinţa sa a/cVeiat lumea (partea întâiu a părţii doua întrebării 1.). Cu ce a creiat deci

; Dumnezeu lumea? Cu voinţa sa. Bunul Dumnezeu numai voieşte şi

îndată se face lucrul voit? a voit nu mai să fie cerul şi s-a făcut c e r i u . . . . şei. Ce socotiţi, dacă Dumnezeu ar voi să mai fie o lume, ar putea să o facă? ai n încă o lume ? Abunăseamâ. Dar dacă af voi, ca sâ se surupe lumea, * r putea-o face? Cu siguranţă! Deoarece Dumnezeu toate le poate face. pentru aceea zicem că este atotputernic. C u m zicem ? Atotputernic! Mai înainte am zis că Dumnezeu face cu voinţa sa. Şi fiindcă Dumnezeu cu vc-iftţa sa toate -le poate face, pentru aceea zicem că Dumnezeu cu voinţa sa atotputernică le face toate. Cu ce a creiat iieci lumea? Lumea a creiat-ocu voinţa să atotputernică. Acum dară dacă Vă întreb, că cine a creiat lumea? atunci trebue să răspundeţi: Lumea a c re-iat-o Dumnezeu cu voinţa sa atotputernică.

2. Dumnezeu ar fi putut să.creieze lumea şi într-o clipită, «pentrucă este

atotputernic şi cu toate aceste n-a făcut aşa, ci a creiat lumea în şase zile. In câte. zile a creiat Dumnezeu lumea? Dumnezeu a creiat lumea în şase zile.

Pentruce a creiat Dumnezeu lumea în şase zile, ce socotiţi, I. C ? Pentru aceea, ca şi noi asemenea să facem, ca să lucrăm şase zile, Luni, Marţi, Mie rcur i— şcl. şă-mergem la şcoală şi sâ învăţăm, iar în ziua a şeaptea, Dumineca, să ne odihnim şi să dăm mulţumite lui Dumnezeu, pentrucă a creiat toate. Aşa a făcut şi bunul Dumnezeu, în ziua a şeaptea n-a creiat nimica; aşa trebue să facem şi noi, copilaşii mei, pentrucă El este părintele nostru ceresc şi aşa voieşte El.

3. V'am spus deja, că Dumnezeu cu voinţa sa a creiat lumea. Tâmplarul înzădar va sta în faţa lem--nului şi va voi. şi ori câ t .de tare, ori cât va voi, ca din acela să se facă masă, tot nu se va face. Aşa că n u ? Trebue să taie lemnul, să cioplească, să ciocănească, cu un cuvânt trebue să lucreze acel lemn. ,

Şi bunul Dumnezeu aşa a creiat lumea aceasta? Nu, I. C , bunul Dutn-nezeu n-a trebuit să lucreze, buau l Dumnezeu n-a făcut nimica, ci otirnai a voit, ca să fie lumea şi s-a făcut. A voit numai să fie ceriul şi s^a făcut; a voit să fie arborii şi s-au făcut;, a voit şi s-aii făcut toate. Cum a creiat deci Dumnezeu lumea? Dumnezeu a voit numai să fie şi s-au făcut toate.

s. întrebări: Ce trebue să facă omul, când

voieşte să făurească ceva?, Şi Dumnezeu a trebuit să lucreze ?, Cum a creiat Dumnezeu toate, lumea ?

4. I. C , Dumnezeu a voit să fie lumea şi s-a făcut. Ce socotiţi, dac* ar voi să nu fie, atunci nu ar fi ? A-bunăseamă că nu, pentrucă Dumnezeu toate le poate face, căci voinţa Lui este atotputernică, ce numai voieşte, se face îndată. Ziceţi frumuşel după mine : Dumnezeu toate le poate face, câte voieşte.

Pag, 8. CURIERUL CREŞTIN Nr. 1,

Augustine, zi numai/ Ce poate fa- ' c6 Dumzezeu ?

5. Ara auzit deja I. C , că Dum-, nezeu în şeasâ zile a creiat lumea din nimica cu voinţa -sa atotputernică, a voit numai să fie toate şi s-au făcut toate, pentrucă El toate le poate face, câte le voieşte. Dar ce socotiţi, ce ar fi iost de lume, dacă Dumnezeu nu s-ar fi îngrijit şi pe mai departe de ea? Aşa e, că dacă puii cei 'mici ies din ouă, mama Voastră le dă hrană, ? pe

\ seară îi aşează îh cuibuţi călduros, are grije.de ei, să nu li-se facă ceva stri-1 căciune, cu un cuvânt se îngrijeşte de pui, căci altcum s-ar prăpădi. Aşa face şi bunul Dumnezeu cU lumea, ca să nu ,p ia ră ; şi acum are grijă de ea.

Ce face. Dumnezeu şi acun* cu lumea? Dumnezeu şi acum are grijă de. lume.

Cum se îngrijeşte însă Dumnezeu -tipărituri periodice, etc.

Pmtem servi cu potire, aranjament complet a-matgam de argint' cu cupă ele argint, aurit iii Mc veritabil şi format frtt-" mos, fabricat din timp de îna-* : intearâsboiului, cu preţ foarte avantagioffc

Noutăţi literare, căiţi (ţa rficvl* zîte de-. eerţ»î ;«$orament;f^!i^''1io{Kii'

Comandel'e pe iţale. petală le §u|jraUg. pw4fft|P ou reîntoarcerea pastei. v

Aducem la cunoştinţa O-nilor preoţi şi învăţători, că şunţam în pô » sibilitătca f servi cu sigilii şi stam--pfle prejătiie aoUd ^i din cauciuc d r c e t a t e a «superioară, despre ce s e im garantă^

Pregătim figUu de tot soiul şl ftiy patul; , pentru pfteii parohiale, ŞJCOU ot» emojema statului ori fără, pentru r e u niuni, ţooperaiive, sigilii