Ï11VIІЛІІ P R O P R I E T A R :

SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E ;

autorităţi şl instituţii 1000 lei de oneare 500 particulare 250 ,.

REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA

BUCOIEŞTI I Str. Brezoianu 23-25

TELEFON 3.30,10

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

A N U L L • Nr. 33

SÂMBĂTA 9 August 1941 Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU

Dragoste si Moarte j

de LATJRENŢIU FULGA Nu se poate iubi decât ac­

ceptând majoratul morţii. Nu se poate muri decât ispăşind blestemul iubirii.

Intre aceste extreme obiec­tive, stă raţiunea oricărei vieţi. Căci dacă prin naştere, acest act sublim de tragic, nu pu­tem înlătura nici caracterele unei heredităţi decadente, пісг nostalgiile primare ale unui paradis obsedant — nu ne mai rămâne decât simbolul unei fericiri supreme prin Iubire şi simbolul dispreţului vieţii prin Moarte.

Pe cât iubim mai intens, re­nunţăm la viaţă — pe cât trăim mai adânc, intrăm în moarte. Deaceea câteodată nu ne pasionează dement valorile de muzică, artă ori revoluţie — pentrucă revelaţiile lor sunt numai de o clipă, pe când per­manentă nu ni se pare a fi decât VIAŢA. Punem mai mult preţ pe prezenţa reală a unei femei sau pe trăirea desăvârşită a oricărei expe­rienţe, decât pe orice extaz nobil de natură divină sau spi­rituală.

Nu se denunţă de aici un ra­port categoric între carne şi spirit? nu raport de opresiune ci de coaliţie. Chiar surghiu­nul ceasurilor de singurătate, chiar magia unei perfecţiuni artistice, Ca Şi coşmarul înde­plinirii zeieşti — capătă un echivalent imediat în reacţiu-nea trupului. Carnea este ast­fel eliminatoriul acestor tra-gisme, care nu mai pot încă­pea în cuşca duhului.

Cine o ceti vreodată sugru­mat şi el singur — răstignirea lui Isus, e cu neputinţă să nu plângă. Cineva care l-a văzut pe Moissi jucând, declara că o atmosferă ciudată sălăşluia în sală şi îi clocotea fruntea să se spargă. Tot a\şa, iubind de­finitiv şi esenţial o femee, a-vem certitudinea unei biruinţe spirituale.

Relaţiile acestea nu ţăr-muesc voluptăţi deosebite, ci numai determină efecte a că­ror confuzie ne face să credem că una este derivatul celei­lalte. Carnea este un sublimat frenetic al spiritului, după cum spiritul este un nimb al frumuseţilor cărnii. A jertfi însă conştiinţa pură pentru un. fast incircumstanţial, înseamnă a cădea în cea mai perfectă platitudine. Ei şi? „o! superbe platitude!"

Idealul nostru uman nu пг reţine delà iubirea minoră, ci dimpotrivă ne-o obligă pentru a depăşi triumfal strategiile morţii. Deaceea, chiar prin inferioritatea substanţialităţi: noastre corporale, ne sugestio­năm şi mai mult în libertatea acestui act unanim: iubire şi moarte!

Cărţile adesea ne neliniştesc, dar niciodată nu ne satură pentru totdeauna. Nu sunt cărţi, care să ne determine la sinucidere, la asceză sau la ne­bunie. Fugim din noi un timp oarecare, aparţinem cărţii în­tr'o înjumătăţire aproape cor­porală, dar apoi ne trezim. Am vrea după aceea să fim Ham­let, Rascolnicoff sau Lafcadio — pentrucă ne aducem aminte de ei, tocmai în clipele în care numai ei ar fi putut acţiona altfel decât aşa cum am făcut noi. Dar până a deveni pseudo-eroii unor cărţi răsbunătoare, fii tu! Trăeşte-te numai pe tine! Adesea, în conţinutul jurnalistic al biografiei tale şi in istoria imediată din preajma ta, sunt faple şi aventuri de înaltă tensiune — care nu se pot egala cu acelea ale cărţi­lor.

Aşa dar — arta nu este viaţa oamenilor întâmplători, pen­trucă aceştia sunt insuficienţi pentru artă. După cum muzica nu se poate transmite integral prin instrumente, pentrucă ele sunt unelte de-ale noastre şi nu posibilităţi ale divinităţii.

(Urmare în pag. 2-a)

MARIA CABADAIEFF-DRAGAN „Cioban cu oi"

Să vorbească „bătrânii" Nu de mult, am avut ocazia să

mă opresc asupra celor două volu­me care eonstituesc Opera poli­tică a lui Miihail Eminescu, cule-

• gere trudnică de vast material, rea­lizată recent de d. I. Creţu, cü' a-tât mai meritoriu cu cât cea mai mare parte din articolele politice publicate de poet în Timpul n'au fost semnate şi d-sa socoteşte că a izbutit să identifice un foarte mare număr din cele rămase necu­noscute până acum Nu e nevoie să mai insist ce preţioasă contri­buţie constitue pentru istoria noa­stră literară operaţiunea de desco­perire a paternităţii unei serii în­tregi de articole, mai ales când esle vorba de Eminescu. După examinarea făcută, mi-am îngă­duit însă exprimarea îndoielii că toate articolele publicate ar fi în­tr'adevăr ale poetului. Mai rceent încă, am putut privi şi mai atent seria de articole publicate anonim în T impul din 1878 şi intitulate Bucovina si Basarabia, pe care d. Creţu le atribue tot Iui Eminescu. Cu acest prilej, mi-am sporit con­vingerea interioară că seria acea­sta de articole nu aparţine poe­tului.

Scriirtd aceste rânduri, nu mă gândesc să fac imputări d-lui Cre­ţu, nici să reiau această discuţie. Se cunosc greutăţile problemelor de atribuţiune şi dacă se poate spune cu dreptate că d-sa n'a fost tocmai riguros în critica elemen­telor care duceau la idenificare, nu e mai puţin adevărat că nici nu-i stăteau la îndemână altele mai sigure pentru articolele a că­rora paternitate nu fusese stabi­lită până acum. Căci, ce mijloace de identificare stau la dispoziţia oricărui cercetător care urmăreşte asemenea probleme ? In lipsa unor dovezi concrete, rămâne ca singur mijloc cert o severă observaţie formală, mai puţin a unor expre­sii, cât a grafiei, a punctuaţiei, a morfologiei şi sintaxei particulare, a stilului, raportâbdu-ne totdeau­na însă, pentru comparare şi con­cluzie, la texte sigur autentice şi din absolut paralelism temporal. Este, fără îndoială, o operaţie nu uşoară, nu totdeauna posibilă şi, până la sfârşit, lăsând în spiritele

mai pozitiviste o urmă de neîncre­dere asupra identificării realizate.

Incontestabil deci că cea mai sigură, cea mai general valabilă identificare este cea făcută pje,.. bază de documente.' O scrisoare* particulară, o pagină de memorii, un rând dintr'un volum de însem­nări zilnice, o amintire pot releva lucruri remarcabile, pot identifica autori anonimi, pot scoate în lu­mină colaborări nemărturisite sau surise de idei, cum s ' a întâmplat de atâtea ori. Din păcate, aceste contribuţii preţioase au lipsit mai totdeauna la noi. încât, ceea ce acum două decenii e r a poate încă posibil, acum, când toţi contempo­ranii lui Eminescu s'au dus, e s e cu neputinţă de realizat şi o bună parte din ргояа politică emines­ciană ne va rămâne nesigură sau pe veci îngropată şi neştiută. Este aici un ireparabil al cărui drama­tism iubitorii de literatură nu se poate să nu J l simtă.

Ceea. ce s'a întâmplat cu proza politică a lui Eminescu s'a putut întâmpla cu atâtea- alte opere, cu atâţia alţi scriitori, fără ca până acum să ne dăm seama poate. A-bia mai târziu vom simţi că lip­seşte „ceva", fără să putem pre­ciza anume ce şi de unde. Sunt a-tâtea fenomene, fie în domeniul literaturii, fie în alte domenii, la care colaborează direct sau indi­rect şi alţii decât cei ce stau pe primul plan. Câteodată cei din umbră au jucat un rol mai însem­nat de cât cei ce sunt socotiţi pro­tagonişti. Iar mai târziu, când fe-nemenelor li se va scrie istoria şi vor fi judecate, „ceva" nu se va po­trivi, „cava" va fi ciudat, răsărit în chip neaşteptat aparent, pentrucă nu vom fi ştiut tt*:ul în fond.

Este şi nedreaptă şi nefolositoa­re această îngropare involuntară, care aruncă într'o umbră defini­tivă bogăţii spirituale reale, forţe dinamice preţioase, a cărora ac­ţiune, poate modestă, poate sub­terană, poate anonimă pentru cei mulţi, a constituit la un moment dat un factor determinant. Cu si­guranţă că şi acum se găsesc ase­menea factori însemnaţi şi necu­noscuţi, în literatura ca şi în poli­tica noastră, în filosofia ca şi în ştiinţa noastră. Mâine, pe de o parte rolul lor va fi uitat, iar pe de alta, cercetătorul obiectiv nu va putea reconstitui istoria credin­cioasă a (fenomenelor, pentrucă nu va avea toate elementele necesare identificării acestor factori.

De aceea, cei ce au lucrat, au colaborat, au văzu); sau au auzit

de C . C . N I C O L E S C U

sunt datori să vorbească, să scrie amintirile lor. Nu interminabilele conferinţe sau nenumăratele pa­gini în care neînsemnata persoană a fiecăruia este socotită ca centru al univresului, dur să se dea real­mente ceea r>_- poate constitui o contribuţie la istoria evoluţiei spi­rituale a acestei ţări, orice amin­tire personală, orice document care ar lumina oameni şi feno­mene. Toţi „bătrânii" vieţii noas­tre româneşti au obligaţia de a-şi da contribuţia. Scriitorii în pri­mul rând — în ce ne priveşte — sumt datori să scrie cu sinceritate istoria spirituală a vieţii lor, să facă amănunţita relatare a germi­nării şi realizării operelor lor, să recunoască influenţele ce le-au suferit, să indice oamenii a cărora apropiere a avut urmări în desvol-tarea lor, să arate lucrurile ano­nime sau uita'te pe care le-au pu­blicat sau la care au colaborat, să comunice tot ce ştiu în legătură cu confraţii lor. Iar cei mai tineri să-şi ţină la curent caete de însem­nări zilnice, din care să se vadă mai târziu mu mumai dinamica vie­ţii exterioare, cât mai ales fră­mântările lăuntrice, problemele de conştiinţă artistică, lecturile cu in­fluenţele sau reacţiunile produse de ele. Cine nu crede în importan­ţa acestor mărturii, să ia cele două volume de însemnări zilnice ale lui Maiorescu, care sunt totuşi necom­plete, înlcă la începutul lor, ameste­cate cu multă politică, şi se va con­vinge.

Dacă cei de astăzi nu vor înţele­ge folosul ce va ieşi. din această îndatorire ce o au pentrucă au a-vut norocul să fie nişte protago­nişti ai spiritualităţii noastre, să trăiască în preajma unor oameni aleşi saju să cunoască unele amă­nunte pe care nu le ştie oricine si ale căoir efecte n'au fost strict in­time, nu peste multă vreme cei ce vor urma vor avea tot atâtea greu­tăţi în legătură cu anumite detalii din opera d-lor Sadoveanu sau Re­breanu câte au cei de acum să iden­tifice paginile lui Eminescu sau să precizeze care din cele două ver­siuni aiîe Ţiganiadei este ultima realizată de Budai-Deleanu.

„Bătrânii" să vorbească, deci!

F ranz Grillparzer, celebrul d r a m a t u r g german, autor, p r in t re altele, a dramei

istorice ..Königs Ottokar Glück und Ende", (Soarta şi sfârşitul Regelui Ottokar), se pronunţă undeva despre istorie, în felul următor :

.,Ce este istoria, decât felul în care spir i tul omului în tâm­pină evenimentele care sunt pen t ru el de nepătruns; felul în care el leagă ceeace se po­triveşte Dumnezeu ştie cum; felul în care înlocueşte ceeace este d e neînţeles cu ceva com­prehensibil ; felul în care el îşi împrumută concepţiile, de o finalitate exterioară, unui tot care nu cunoaşte decât finali­ta te interioară; felul în care el admite hazardul acolo unde funcţionează o mie de cauze mărunte?

Tot omul îşi are finalitatea sa par t iculară , în aşa fel încât mii de direcţii aleargă unele lângă altele în linii curbe ori drepte; ele se întretaie, se în-lănţuesc priindu-şi sau împo-trivindu-se una alteia, înnain-tează şi dau îndărăt , şi iau în felul acesta, una alătur i de alta, caracterul de hazard, fă­când astfel imposibilă demon­strarea unei finalităţi dec i sve în evenimentele care ar îmbră­ţişa omenirea întreagă, dacă lăsăm la o pa r t e influenţele fenomenelor naturi i" .

Gril lparzer vorbea de istorie, adică de posibilitatea de a in­terpreta fenomenele aparţ i nând trecutului omenirii.

Concluzia s a sceptică i n a t ă întrebarea dacă asupra feno­menelor prezente ale acţiunii umane în genere, avem mai mulţi sorţi de a ne pronunţa just. Nu cumva în tâmpinăm e-venimentele a căror finalitate intimă ne scapă, cu cadrele nestabilite ale prqpiilor noas­tre finalităţi?

Impenetrabi l i ta tea faptelor istorice nu este de-opotrivă impenetrabi l i ta tea faptului po­litic actual?

Şt im doar, decând Nae Ione­scu şi gândirea lui răscolitoare au intrat între categoriile ju­decăţii noastre, că istoria este semnul unor finalităţi, ale că­ror încarnăr i organice ascultă de legi s t ră ine individului.

Impasul în care s'ar găsi, realizând gândul acesta, spiri­tul partizan, ar fi preludiul trecerii înspre criticism. Numai că spiri tul par t izan nu-şi pune întrebări de felul acesta.

J ONNATHAN SWIFT, acest Gulliver în ţara pi­ticilor intelectuali care

n'au înţeles din scrisul lui de­cât că există intenţii satirice şi situaţii hilare, care să le scuture burţile în hohote, scrie undeva despre o baracă de bâlci, care purta deasupra uşei

inscripţia: „Aici se poate ve­dea elefantul cel mai mare din lume, cu excepţia lui însuşi". Hilara întorsătură de frază a inscripţiei cuprinde însă mult Skepsis filosofic. Cel mai mare dintre elefanţi va avea totuşi întotdeauna un adversar: pro­pria sa măsură — pe care nu Şi-o va putea întrece nici­odată.

In cazurile bine cunoscute de „elefantiasis" psihologic, de hipertrofiere megalomană a eului, admiraţia pe care „N'importe qui" vrea s'o stâr­nească în cugetele celorlalţi, va avea o frână, matematic funcţionând, întru inhibiţia a-plauselor: comparaţia cu pro­pria măsură a celui ce se o-jeră admiraţiei.

Căci, în definitiv, cel mai mare elefant din lume este cel mai mare elefant din lume pentrucă încă nu există un alt elefant care să-l întreacă. Intre existent şi posibil, com­paraţia desavantajează întot­deauna realitatea.

G oethe, vorbind despre vorbele unui grădinr de Curte legendară, ni le re­

latează paradoxal de just: , ,Putem uneori forţa natura,

dar n'o pu tem constrânge". Este prea mustoasă de sen­

suri contradicţia aparentă, ca să mai sufere vreun comenta­riu.

N e amintim de vorbele fe­nomenalului personagiu din Maeştrii Cântăreţi a

lui Wagner: Hans Sachs. Acest „Schuisster und Dichter dazu", cum este consfinţit în d rama muzicală pomenită, are odată formularea de o intuiţ ie pro­fundă a adevărului : ...„toate lucrurile mari, spune el, nu progresează fără puţintică i-luzie".

Rolul de ferment al oricărei acţiuni omeneşti pe care inspi­ratul acesta, biet ciobotar că­ruia filistinismul cultural nu i-ar fi permis desigur să-şi r i ­dice nasul mai sus de san­dală („...ne sutoir u l t ra crepi-dam" a fost rostit de Apelles pen t ru uzul filistinilor ra ţ io­nalişti din România secolului nostru !) — îl intueşte nedrep­tăţitei, hulitei iluzii, este în fond toomiai ceeace postu­lează oricare idealism volun­tarist. De altfel, adevărul ace­sta îl încearcă şi detractori i săi: fără să se creadă Auguste Comte, nici un dascăl de pozi­tivism ar iera t n 'ar agita ma­gistral ferula de belfer, ca pe un sceptru al magnificenţei rectorale academice.

„Puţintică iluzie" intră aşa­dar şi în autocritica propriei tale ,,lucidităţi". Şi o ţâră de sentimentală suiprapreţuire stă la baza până şi ,a celei mai lu­cide afirmări a raţ ionalismului dorit.

LAFCADIO

Delimitări logice: Misticismul Se abuzează de câitva timp, şi

nu întodeauna cu părintească în. găduinţă fată de ceeace el cu­prinde, de termenul „misticism".

Problema cauzelor abuzului si implicaţiile sole de alt ordin de cât cel al cugetării, nu ne intere­sează. Că se combate în incrimi­natul „misticism" un mod de viaţă, o credinţă ori un sistem de critică literară, sunt fapte care nu ating preocupările noastre, nici nu ne suscită interesul. Soco­tim de prea muit timp că oamenii aparţin, cu sau fără vrere, mai mult prin structură decât prin de­liberare, unui feu de a fi, care le este preexistent şi determinant şi dinlăuntrul căruia — oricâtă spuză de obiectivitate şi-ar trage pe turta teoretică — nu pot evada. Aşa cum cineva este blond, este ciclotimie, este mediteranian sau nordic, este târgoveţ, este finlan­dez, fără ca atributele acestea să le fi câştigat în urma unei deli­berări, tot în acelaş chip el este filo... — sau este anti — c a prefix, este ...—fob sau ...—iii, ca sufix, este adică pro sau contra, faţă de fiecare aporie atitudinală, mai înainte chiar de a avea timp să se pronunţe. Apartenenţa este predeterminată prin complexul

de ION FRUNZETTI

condiţiilor de toate ordinile, în virtutea cărora fiinţează individul respectiv.

Nu ne interesează aşa dar, de ce d. X, în sferă politică, gân­deşte într'un fel anumit; dacă este consecvent faţă de modul său de a gândi estetic sau etic sau logic, stilul gândirii politice a lui X este justificat intern şi ireduc­tibilitatea atitudinii sale neîndo-ioasă. Discuţia devine deci inutilă, dacă nu primejdioasă. Intransi. genţele suint lesne previzibile.

Dacă însă nu vedem rodnicia cercetării cauzelor apartenenţei sau protivniciei cuiva faţă de o idee, atunci când e vorba de buna sa credinţă în discuţie lucrurile se schimbă.

Se ştie că unul din modurile de a nu fl oneist-teoretic, este păstrarea voită a unui echivoc, pentru a-1 putea specula.

Cuiburile de mitralieră cu mar­ca de fabrică a „raţiunii" pe ţeava, împroaşcă periodic şi co­pios ..misticismul" în literatură, luând în bătaia puştii, obiective care numai cu greu ar putea fi socotite că fac parte din aceeaş categorie.

(Urmare în pag. 3-a)

UNIVERSUL^ LITERAR 9 August 1941

Cronica dramatică TEATRUL LUPTA ŞI LUMI-

NA : „MUŞCATA DIN F E . REASTRA", de VICTOR ION

POPA

Relua rea piesei d-lui Vic­t o r Ion. P o p a a fost î n t â m ­p i n a t ă de acelaşi n e d e s m i n -ţ i t succes, ca re a însoţ i t î n ­t o t d e a u n a car ie ra aceste i „un fel de comedie" — c u m o în ­t i tu l ează au to ru l .

Succesul e de la s ine î n ţ e ­les. P iesa d-lui Victor I o n Popa a i n t r a t de m u l t î n r e ­per tor iu l pieselor de ca l i t a t e a le t e a t r u l u i r o m â n e s c . Si d u p ă c u m „Veler im şi Veler D o a m n e " r ă m â n e o o p e r ă de cu lme, a r o m a n u l u i r o m â ­nesc, a şa „Muşca ta din fe ­r e a s t r ă " este u n a d in cele m a i b u n e piese ale l i t e ra tu r i i d r a m a t i c e or iginale .

E i nu t i l s ă m a i facem aici a l t e aprecier i pr iv ind t a l en tu l şi p r iceperea d-lui Victor Ion Popa , u n a n i m recunoscu te şi a t â t de p re ţ ioase t e a t ru lu i r o m â n e s c ; n e vom m ă r g i n i deci s ă n o t ă m că i n t e r p r e t a ­r e a şi p u n e r e a î n s c e n ă au fost l a î n ă l ţ i m e a t e x t u l u i de exce len tă ca l i t a t e ai come­diei.

D_l Al. Giugaru r o m â n e a-celaşi m a r e comic — p o a t e un i c î n p r i v i n ţ a n a t u r a l e ţ i i sale, (care c u m scr ia c ineva, a fost l u a t ă m u l t ă v reme d r e p t „ t a l en t " , în t i m p ce n u e ra decâ t „geniu comic" ) . T o a t e rolur i le i n t e r p r e t a t e de d-sa devin m a r i b i r u i n ţ e pe r ­sona le .

D. I o n M a n t a a desăvârş i t o exce l en t ă compozi ţ ie î n ro ­lul p reo tu lu i . N ' a fost o su r ­p r i ză : d. M a n t a n e . a î n v ă ţ a t — î n c ă din „Volpone" în care a izbut i t o a d e v ă r a t ă c rea ţ ie — să-1 cons ide răm ca u n a c ­to r de m a r i posibi l i tă ţ i .

N u m a i cuv in t e de l audă p e n t r u d o a m n a Florica Ste-rescu, ca şi p e n t r u d o a m n a Joujou Paveíescu, ca re , în r o ­lul de t r aves t i al elevului de liceu, sport iv şi „ a n t i r o m a n -t ic" , a r eco l ta t aplauzele şi s i m p a t i a sălii .

Excelent a fost d. Va len t in Gustav în rolul lui R a d u . Un ac to r pe care a m vrea să-1 vedem m a i des.

D. Ion Gheo rgh iu a fost s impa t i c şi a m u z a n t în sch i ­ţ a sa, vag bufă, ia r d. Popa Mija a emo ţ iona t şi a smuls ap lauze şi h o h o t e de r â s . U n ac to r ex t r em de i n t e r e s a n t şi cu o f rumoasă g a m ă de p o ­s ib i l i tă ţ i .

Cuv in t e de l audă p e n t r u d o a m n a Emilia Predescu.

INTERIM

PROGRAMUL TEATRULUI NATION Ab

va fi tipărit anul acesta, sub forma unei reviste lunare şi se va bucura de colaborarea per. manentă a fruntaşilor scrisului şi teatrului românesc.

Ştim că ideea aceasta a mai fost pusă cândva în circulaţie, căpătând chiar un început de în­făptuire.

De astă dată, nădăjduim că autoritatea d-lui Liviu Rebreanu va face să dăinuiască revista a cărei apariţie o vestim, până când programul Teatrului Na­ţional va deveni programiul spec­tatorului român din tot cuprin­sul ţării.

Dragoste şi Moarte (Urmare din pag. l-a)

Poezia nu e cuvinte, ritm, me­lodie — ci umblătură chinuită prin intermedii pure; poezia este prometeizarea facultăţilor nebuloase ale unui singur om. Toate aparţin artistului, acest semizeu — care nu poate fi identic cu tine.

Dar şi tu poţi fi artistul pro­priei tale existenţe, dacă îi speculezi extravaganţele şi a-попгаііііе. Adesea, viaţa omu­lui oarecare e mai diversă şi mult mai complicată. Pentrucă lor, deşi le lipseşte geniul sau harul, le revine în schimb des­tinul илог vieţi cumplite. Chiar banalitatea, pe care o ignorăm şi o urâm, e foarte dramatică.

In schimb, ceeace ne vine greu să ştim, oamenii banali au mai mult darul de a-şi inbi trupurile. Şi asta este extra­ordinar de mult. („Daţi-mi a-cum sufletul unui sclav din suita împărătească a lui Ram-ses al doilea sau împrumuta­ţi-mi inconştienţa geografică a unui marinar depe corabia lui Columb — şi vă creez o nouă civilizaţie egipteană sau vă descopăr o nouă Americă").

Sunt oameni cu trupul prea indicat spre orizontalitate, de­aceea fericirile lor sunt umile dar frecvente. Căci ei exclud orice iubire laterală, afară de

aceea a cărnii căreea se sa­crifică..

Să se plimbe cineva din zori până dimineaţa pe străzile Capitalei, să nu înfrunte ni­mic, să nu determine nimic, să lase totul să decurgă aşa cum e scris — şi se va convinge că nu există carte mai dinamică, mai fecundă, mai pasionantă — decât cartea străzii, cartea existenţelor întâmplătoare.

Oare cu ce se deosebeşte e-roul din cărţi de oricare ano­nim ce-şi ucide amanta sau copiii? care este limita dintre odisseia antică şi experienţa oricărui soldat german împins dela Narwick în Creta? Peste tot, în nadirul zilei şi în peş­tera miezului de noapte, ne urmăreşte strigoiul propriei noastre cărni, sublimul şi ab­jectul acestei singure certitu­dini! Căci iubirea corporală sublimează toate pasiunile (de artă, poezie, aventură). In cli­pa aceea de potentă vibrantă, se uită toate amintirile, nostal­giile, toate iluziile. Există acest prezent concret, demn de ori­ce altă revelaţie.

Atunci dacă s'ar putea muri definitiv, în momentul acelei sfâşieri moleculare şi a anu­lării spiritului. Atunci moartea ar fi cu adevărat un triumj. Dar şi aşa moartea le cuprinde pe toate şi le desfiinţează.

Iubirea şi Moartea sunt prea eterne, ca să ne mai înspăi­mânte. Istoria, civilizaţia, vii­torul nostru decadent — toate provin sau vor proveni din în­cleştarea şi paralelizarea tru­purilor. Chiar Artichrist va fi o stârpitură a iubirii, iar noi nişte bieţi strigoi ai morţii!

LAURENŢIU FULGA

Teatrul Naţional din Iaşi la lucru

Actorii Teatrului Naţional din Iaşi, sub direcţia de sce­nă harnică şi pricepută a ta­lentatului director de scenă N. Massim au pregătit încă din primăvară repertoriul vii­toarei stagiuni.

S'a repetat „Femeia îndă­rătnică*' d e 'Shakespeare cu Margareta Baciu şi Ştefan Ciubotăraşu, „Sfânta Ioana" de Bernard Schaw cu Elena Petrăchesou, „A v a r <u 1" de Molière eu C. Ramadan, toa­te în regia d-lui Massim.

I n regia d-lui Fernando de

E c r a n u l

Nevoia unui îndreptar a/l vieţii noastre artistice, fiind tot aşa de simţită în rândul spectatorilor ca şi în rândul oamenilor de tea­tru, socotim că în împrejurările actuale, apariţia unei reviste care să înfăţişeze efortul dra­maturgilor, pictorilor decoratori, regisorilor, muzicanţilor şi tutu. ror slujitorilor scenei, capătă semnificaţia unui luminos act de cultură.

Iată pentru ce aşteptăm acum cu nerăbdare sporită, deschiderea stagiunii Teatrului Naţional, tri­miţând poetului Teodor Scarlat, secretarul literar al viitorului program, urarea noastră de iz­bândă.

DOMNUL GRI GORE MĂRCULESCU

artistul pe care de atâtea ori l-am aplaudat, ca interpret al marelui repertoriu, pe scena tea­trului Naţional, e de câtăva vre­me interpretul simţimântului care înfrăţeşte azi în eroism şi în jertfă întreaga suflare româ­nească.

Domnia-sa cutreeră ţara, în fruntea unei echipe strălucite, purtând din triumf în triumf, co­media reputatului autor german Franz Schönthan, cunoscută la noi sub titlul „Ginerele d-lui Prefect" şi jucată de nenumăra­te ori pe scenele româneşti, în localizarea atât de reuşită a ma­estrului Paul Gusty.

Şi la fiecare popas, d-1 Măr-culescu, rosteşte înainte de spec­tacol, cuvântarea pe care o re­producem aci, ca pe un docur-

ment de preţ, la îndemâna celor ce vor spori cândva ou pagini noi, istoria teatrului românesc, atât de bogată în fapte patrio­tice.

Transcriem : Onorată asistenţă,

înainte de a ridica cortina, do­rim să vă împărtăşim câteva cu­vinte — nu ca o justificare a prezenţei noastre oci—căci după cum foarte bine ştiţi şi Domniile Voastre, în toate ţările cari su­feră de urmările rasbokdui — mişcarea teatrală n'a încetat, ba dimpotrivă. Pentru acest lucru D-l Director General al Teatre­lor, eminentul romancier şi aca­demician D-l Liviu Rebreanu, ne-a trimes cu această reprezen­taţie de înveselire şi destindere, socotindu-o ca împlinirea unei adevărate misiuni.

Când o ţară duce un răsboi Sfânt, cum este al nostru, viaţa, — bine-înţeles fără aspectele ei frivole — trebue să continue.

Aceasta este seninătatea omu­lui, tare pe credinţa lui şi sigur de biruinţă-

Dar un lucru se impune, ca o sfântă datorie: nimic nu putem începe, nimic nu putem porni să înfăptuim, fără a ne purta gân­dul la bravii cari-şi varsă sân­gele şi-şi sacrifică tot ce omul are mai de preţ, pentru cea. mai sfântă dintre cauze.

Cinste lor, cinste Neamului care a dat asemenea viteji.

Chiar dacă noi actorii, ne vom strădui să vă purtăm acum în­tr'o lume mai senină, sau ne vom trudi să înflorim zâmbetul pe feţele Dvs. Xnţgrijate; să se ştie că toţi de aci, public şi in­terpreţi, înlănţuiţi în aceiaşi co­munitate de simţiri, nu vom uita o clipă er aii cari duc răsboiul sfânt pentru desrobire şi civili­zaţie.

De aci, pe aripile gândului, care-i însoţeşte pretutindeni, le trimetem îndemnul nostru de îmbărbătare pentru toate încer­

cările lor; căci nimic temeinic nu se poate înfăptui astăzi si ni­mic nu înobilează mai mult, de­cât suferinţa.

Iar celor care au plecat din lumea aceasta, pentru ca o altă lume românească, desăvârşită, să renască din sângele lor,le trime­tem semnele recunoştinţei şi ve­neraţiei noastre.

Pentru odihna sufletelor lor, vă rugăm să păstrăm un moment de tăcere.

Gândul nostru se îndreaptă acum cu recunoştinţă către Con­ducătorul Statului, D-l General Ion Antonescu, care în fruntea oştirilor poantă stindardul româ­nesc din biruinţă în biruinţă pe pământul nostru în veci desro-bit.

Eri Bucovina, azi întreaga Ba­sarabie.

închei aceste cuvinte, aducând tânărului nostru Suveran, Ma-jestăfei Sale Regelui Mihai I, urările noastre fierbinţi, ca Dom­nia Lui să se întindă asupra tn-tregei suflări româneşti, într'o Românie deapururi fericită.

„ŢĂRANII",

e titlul piesei cu care se va inau­gura viitoarea stagiune a Stu­dioului.

Premiera acestei piese, va con­sacra — ni se spune — un au­tentic autor dramatic.

Pe d-l Andrei Corteanu.

40 DE ANI DE TEATRU,

se deapănă, cu toate luminile şi umbrele lor, în cartea de amintiri a regretatului Petre I. Sturdza. Dar spovedania acestui artist de obârşie domnească, este pildui­toare, mai cu seamă, prin cre­dinţa sa în nobila misiune a teatrului, care l'a învrednicit să-şi cucerească într'o lume plină de prejudecăţi, lângă blazonul familiei din care obârşea, un blazon propriu.

Tinerii noştri actori, câţi se îmbulzesc azi pe treptele gloriei, au datoria să citească atenţi car­tea lui Petre Sturdza.

S. D.

P R E I S T O R I C E

Cruciatti, s'a repetat „Fiica Iui Iorio", cu T. Călin.

Repetiţi i le vor începe efec­tiv pe ziua de 18 August. Din repertoriul românesc se vor relua „Vlaicu Vodă", „Crucia­da copiilor" de Lucian Blaga şi „Acolo, departe"... de Mir­cea Ştefănescu.

Repertoriul clasic va fi pre­zent prin „Wilhelm Tell" de Schiller, „Mincinosul", de Goldoni, etc.

Se va relua marele succes din stagiunea trecută : „Meş­terul Manole" de Lucian Blaga.

CINEMA SCALA : „BESTIILE ROŞU"

Mi-ar plăcea teribil de mult ca filmul prezentat de Cinema „Scala" să poată fi văzut de cei de pe front. Să sperăm că va fi reluat la sfârşitul războiului. De­altfel cinematografele din Basa­rabia şi Bucovina n'ar putea găsi un film mai nimerit pentru re­deschiderea stagiunei.

Mărturisesc că nu m'am dus cu prea multe speranţe la pre­miera lui. Poate, din cauza re­clamei. N'aşi putea explica, dece mi-a intrat în cap că un film căruia i se face multă reclamă, trebuie să fie slab.

„Bestiile roşii" e nu numai ma­gistral regizat ci şi bine jucat. De subiect nu mai vorbesc. Mi-ar fi plăcut însă, ca în alegerea in­terpreţilor, regisorul să caute pentru rolurile antipatice, nişte actori cari să ne înfăţişeze nişte bolşevici, cu un fizic ceva mai fioros...

Camila Horn este, fără discu­ţie, o actriţă ale cărei posibilităţi se vădesc a fi extrem de va­riate. Sperăm s'o revedem cât de curând. Alături de ea contri­buie la succesul filmului Theodor Loos, Werner Hinz, Fritz Kam­pers.

Aplauzele spectatorilor la „sce­nă deschisă" vorbesc dela sine acestui film ideologic de actua­litate. -

„CAPRICII"

Succesul filmului nu-i datorat numai fermecătoarei Ann Sheri­dan, cum se afirmă, „prin târg". In „Capricii" ne este înfăţişat un subiect, a cărui profunzime e „camuflată" de o serie de întâm­plări vesele, ce par a nu avea altă menire decât aceia de a dis­tra ochiul.

Regina sex-appellului are însă într'această comedie, plină de în­văţăminte pentru „generaţia de azi"— o siluetă mult mai puţin plină decât în filmele anterioare.

Pe-atunci nu era oare încă de­cretată ca cea mai ispititoare fiică a Americei ?

Marsha Hunt, actriţa pe care o compătimeam într'una din cro­nicile trecute de a se fi speciali­zat numai în roluri de femei ne­norocite, ne.arată că ştie să şi râdă, în frântura ei de „rol feri­cit". Ca şi spectatorii, cari stau să mai vadă odată filmul.

(Cei pricepuţi în materie de ski s'au întrebat însă dece la pu­ţinele coborîri cari nu erau luate din diverse jurnale germane, sgo-motul făcut de skiurile cari a-lunecau pe „zăpadă moale" era a unor „beţe" ce evoluiază pe „zăpadă îngheţată".

ADRIANA NICOARĂ

в-t-nabt».

Cronica muzicală „li-jj!,, ""«'•'"" '•«'»• ' HffiMHH1

BĂTRÂNA : Nu mai ştiu ce să mai inventeze oa menii din ziua de

azi; uite-1 pe ăsta : merge In două picioare!

ORGANIZAREA MUZICALĂ A R O M Â N I E I , O NECESITATE

NAŢIONALĂ

Statistica este /câteodată mai elocventă decât ©ele mai meşte­şugite argumentări.

Câteva cifre, câteva concluzii directe şi orice replică este ex­clusă.

Ca de pildă, în privinţa vieţii muzicale a aproape întregei noa­stre provincii, dacă lăsăm să vorbească... borderourile drep­turilor de autor din arhiva so­cietăţii, compozitorilor români.

Alegem un oraş, altul, multe altele: Tecuci, Râmnicul Sărat, Bârlad, Botoşani, Călăraşi, Sla­tina, şi aproape oricare altul, afară de un infim număr de oraşe mari relativ privilegiate. Deschidem scriptele respective, serii de pomelnice de execuţii muzicale care comportă vărsă-m i n t e de drepturi de autor, în­casate, precum o dreaptă lege hotărăşte, de agenţii societăţii, şi citim, invariabili: cinematograf, restaurant, „petrecere", serată, bal şi iarăşi cinematograf, şi ia­răşi serată şi bal, şi alt nimic.

Iată viaţa muzicală a provin­ciei. Iată viaţa ei artistică. Iată un aspect categoric al orziontu-rilor ei culturale şi spirituale. Restaurant/ serată, bal !

Cuvintele concert, concert sim­fonic, operă, operetă, balet, sunt condamnate să nu facă parte din vocabularul deprimant al acestor triste borderouri.

Este o stare de lucruri care nu se poate îndrepta singură. O acţiune energică, luminată, per­severentă şi sistematică trebue pornită in cel mai scurt timp. Neamul românesc, care a germi­nat atâtea talente, care e apt să asimileze din plin roadele celor mai alese ogoare ale culturel, tineretul setos de a înţelege şi simţi bucuriile celor mai fru­moase făuriri ale cugetului ome­nesc, merită un mediu superior, un mediu prielnic des voi tării lui spirituale, înălţării lui printre marile popoare de cultură şi înaintat nivel de viaţă intelec­tuală şi artistică.

Un centru de muzicalizare a ţării, trebue creat. Locul lui pare să fie la Ministerul Propagan­

de ROMEO ALEXANDRESCU

dei, căci inimic nu va însemna o mal strălucită valoare în preţui­rea lumii înconjurătoare decât această acţiune de organizare a muzicii in România. Urmând exemplele Italiei şi Germaniei, se pot crea prin intermediul şi sub oblăduirea acestui centru de organizare, o serie de asociaţii muzicale regionale, grupate în zeci de oraşe, astăzi complet a-morfe pe tărîm muzical, mâine putând fi mici focare de activi­tate muzicală vii şi înfloritoare.

Abia atunci, schimbul de ar­tişti, acela căruia îi revine mi­siunea de a stabili atât de adânci şi preţioase legături între noi şi marile popoare ale Axei, mijloa­ce de apropiere sufletească din acelea pe care numai arta le poate desvăiui, va putea fi des­făşurat în toată amploarea şi cu toate binefacerile lui.

Astăzi, resursele ne sunt cu to­tul limitate. Schimbul artistic nu poate înflori. Şi cum ar putea oare să fie altfel, atâta vreme cât, orice oaspete străin, după ce a trecut prin Bucureşti, Timi­şoara, Arad, Iaşi, Braşov şi Si­biu, a epuizat România muzicală?

însăşi artiştii noştri nu pot avea continuitate în carieră. Nu au unde da concerte. Pierd obiş­nuinţa estradei. Vegetează şi sunt expuşi declinului şi pieirei.

Muzica românească este în joc. Şi, cu ea, un mare blun naţional, care riscă să se irosească, să se înăbuşe.

Se impune de aceea o organi­zare muzicală a României, pen­tru ridicarea Spiritualităţii ar­tistice româneşti, pentru promo­varea valorilor noastre din arta muzicii, pentru înzestrarea ţării noastre bogate cu o cultură fără lacune, demnă de virtuţile ce-ftu fost hărăzite neamului româ­nesc şi de rolul pe care este che­mat a-1 deţine în Europa a că­ror zori de regenerare se înalţă, sub ochii noştri.

9 August 1941 UNIVERSUL LITERAR

N o t e germane • « ^ Ы с в Л „COMUNISMUL"

se numeşte o valoroasă lucrare de d- Franz Schuttack. Prin ea, autorul realizează o acerbă şi perfect susţinută critică la adre­sa U.R-S.S.-olui. Documentat, dăruit cu un stil plăcut, d. Franz Schuttack împlineşte un mare gol în demascarea celei mai si­nistre ideologii din istoria ome­nirii: comunismul.

„CÂNTECUL CERTEI INTRE VIAŢA ŞI MOARTE",

opera unui poet necunoscut din secolul al XVI-lea, merită să fie cunoscut şi în traducere româ­nească:

„Aşa vorbeşte viaţa: Lumea-i a mea, pe mine mă preţuiesc flo­rile şi sburătoarele, eu sunt ziua şi lumina soarelui. Aşa vor­beşte viaţa: Lumea-i a mea.

Aşa vorbeşte moartea: Lumea-i a mea, strălucirea ta e numai o splendoare vanitoasă, stea şi lu­nă se cufundă 'n veşnică noapte. Aşa vorbeşte moartea: Lumea-i a mea.

Aşa vorbeşte viaţa : Lumea-i a mea, şi — cu toate că faci si­crie de marmoră — totuşi nu poţi închide într'un sicriu dra­gostea. Aşa vorbeşte viaţa : Lu­mea-i a mea.

Aşa vorbeşte moartea: Lumea-i a mea, eu am făcut o mare groapă, am născocit ciuma şt războitul. Aşa vorbeşte moartea: Lumea-i a mea.

Aşa vorbeşte viaţa: Lumea-i a mea, şi fiecare mormânt trebue să fie o brazdă de ogor, sămânţa mea eternă cade în ea. Aşa vor­beşte viaţa: Lumea-i a mea-

O poezie simplă, profundă, pe care-ar fi putut s'o semneze şi-un Rainer Maria Rilke.

PÈRE DIDÓN.

un scriitor elveţian, citat în zia­rul „Ţara" al poetului Gr. Popa, scrie următoarele despre omul german : „Germanul e pierdut în azurul insului său şi totuşi, în a-celaş timp, se sbate foarte îngri­jorat pentru interesele sale, pe care le rânăueşte cu multă înţe­lepciune. In gândurile sale ou-

fipt în realităţi, şi urmează ca­lea omenilor cumpăniţi şi sănă­toşi".

Pentru ilustrarea acestei afir­maţii, exemplificăm cu „Her­mann şi Dorothea", una din cele mai profunde şi închegate opere ale lui Goethe. O caracterizare mai nimerită decât aceea a lui Père Didon pentru omul german, întruchipat în Hermann, flăcăul cântat de Goethe, nici că s'ar pu­tea afla.

„FAUST",

opera într'adevăr nemuritoare a marelui poet dela Weimar, is­piteşte tot mai mulţi scriitori ro­mâni. După traducerile lui Nă­dejde, Ion Gorun, Soricu, iată

Fr. Schiller

prinzătoare şi înamurgite, în clar obscurul visărilor sale, el ideali­zează totul, cu o îndrăzneală şi o putere fără margini, pe când în rosturile mărunte ale vieţii de toate zilele, rămâne adânc în-

Goethe

una nouă — republicare perfect pusă la punct — de d-na Laura Dragomirescu, apărută în colec. ţia ,,Convorbirilor literare1'. Ne gândim dacă înzestrata autoare a acestei versiuni româneşti n'ar realiza un mare act de cultură traducând şi trilogia walleustein-iană a lui Schiller, pe care „Tea­trul Naţional" ar trebui s'o re­prezinte neapărat în una din vii­toarele stagiuni.

LITERATURA GERMANĂ

găseşte un viu ecou în revistele româneşti. „R. F. R.'', de pildă, îi consacră o bună parte din croni­cele sale. Tot ea a publicat des­tule traduceri din lirica germa­nă, datorate d-lui Philippide- In numărul pe Iunie al „Revistei Fundaţiilor Regale", d. V. Beneş publică un instructiv şi foarte frumos scris esseu, întitulat: „Măştile de sub „Schrecken-stein", pe care-1 prefaţează cu sugestivul „Krumme Linie — Sieg der freien Natur über die Regel" al lui Novalis. Intenţia apologeti­că a d-lui V. Beneş faţă de ro­mantismul german se conturează nu numai printr'o reală forţă dialectică, bine sttrânsă în cop­cile unui rigorism aproape ştiin­ţific, ci şi prin afinităţile pe cari autorul şi le manifestează în creaţiile originale.

In acelaş număr, d. Wolf von Aiicheburg semnează un studiu documentat asupra lui Franz Grillparzer, unul din cei mai im­portanţi dramaturgi germani.

TRADIŢIE ARTISTICA

In Germania, găsim numeroase familii de artişti. O puternică tra­diţie leagă de multe ori generaţii întregi din aceeaşi ramură de o artă oarecare. Familia Bach ofe­ră un exemplu strălucit în acea­stă privinţă. Unul din fiii mare­lui Johann Sebastian Bach a fost un muzician desăvârşit — numai că un temperament nenorocit a făcut ca viaţa lui să se termine fără ca el să-şi poată arăta mă­sura talentului. E interesant că sora pianistului filosof Schopen­hauer a fost o delicată poetă- Nă­scută la Hamburg în anul 1797. a murit în anul 1849. A frecven­tat cu asiduitate cercul literar al lui Goethe, căruia i-a şi dedicat o poezie de adâncă veneraţie.

TEATRUL CONTEMPORAN

din Germania înregistrează mari succese — mă refer şi la suc­cesul de artă, nu numai la cel de public, care e incontestabil. Re­gretăm că teatrele noastre par. ti cui are reprezintă piese evreo-maghiare în loc să apeleze ht dramaturgia germană contempo­rană. O piesă de Johst sau de Jaray ar avea cel puţin tot atâta succes cât un— Vaszary. Dar unii directori de teatru se crampo­nează de ideea că publicul româ­nesc e incapabil să înţeleagă o piesă bună. Numai că publicul se va răsbuna într'o buhă zi şi nu se va mai duce la teatrele unor astfel de directori.

PARAFRAZA LA UN VERS DE RILKE

„Ich glaubte dich viel weiter*', — scrie Rainer Maria Rilke, dis­perat de reversul idealurilor rea­lizate.

Fantastic deşirându-şi lung umbra din perete, Se înălţa din perne şi boală Don Quichotte. Ardeau ca jarul ochii bătrânului netot, Dur se-arouia profilul său aprig de erete.

In cuşca îmbâcsită în care, cot la cot Cu Sa'ncho, cu mojicii, sfârşea pe îndelete, El — ce slăvită luptă cu morile o dete — Spre-amurgul din fereastră se întinsese tot.

Căci dorul său din urmă îi arăta prim zare, Strălucitor de tânăr în zale suntăoare Alt Don Quichotte, mai mândru, de acelaş vis atras, Ce părăsind pământul şi răii toţi şi bunii, Schimbându şi Rosinanta pe'naripat Pegas, Cu lancia poeziei lovea în scutul lumii.

ION PILLAT

năvicioasă cu mâini lungi şi albe, ca făcând parte din însăşi mu­zica executată, încordate şi ner­voase, acum calme parcă mân­gâind sunetele, puternice uneori. Heine îi spunea „la morte vi-vente".

Călătoria în Europa a durat şase ani ; aplauzele şi entuzias­mul publicului l-au costat mult. Căci executând, Paganini nu ră­mânea pasiv ci trăia în intensi­tate fiecare acord, se sfâşia. Cele aproape o sută de concerte l-au extenuat spiritual şi fizic ; obo­sit, Paganini mai trăeşte încă şase ani. Compune Concerte, va-riaţiuni, Capricii.

ote italiene NICCOLO PAGANINI

Dela moartea acestui vrăjitor de strune, au trecut 100 de ani ; s'a stins în 1840 după o viaţă tumultoasă, căreia soarta i-a dat din belşug o glorie şi o popu­laritate necunoscută până atunci în câmpul artei. Cucerind rând pe rând oraşele importante ale Italiei, — Roma şi Napoli au în­semnat pentru evoluţia senti­mentală a lui Paganini experien­ţe hotărîtoare — în urma nume­lui său care trecuse de mult din­colo de Italia, maestrul păşeşte şi el frontierele patriei. Primul concert îl dă la Viena în 1828, patronat de autoritatea prinţului

Metternich. Se opreşte aici câte­va luni unde se desparte de cân­tăreaţa Antonia Bianchi, soţia lui, rămânând numai cu micul său fiu Achille. Durerea sau de­monul triumfului îl îndeamnă să colinde toată Europa : Berlin, Monaco, Praga, Varşovia, Paris, Londra, Bruxelles, marchează tot atâtea victorii. Sălile de concer­te erau neîncăpătoare, publicul entuziasmat nu mai păstra nicio convenienţă, de şi critica oficială îi e ostilă.

Paganini e atotputernic, e a-semeni unui zeu care însufleţeşte coardele viorii. Figura îi era şi ea stranie, neobişnuită ; înalt şi foarte slab, de o paliditate bol-

Niccolo Paganini

Incarnarea spiritului romantic în arta executării la vioară, Pa­ganini posedă ceva din Berlioz, fiind în acelaş timp coresponden­tul a ceeace a fost Liszt pentru piano.

Un eveniment de importanţa celui de anul trecut, n'a putut trece neobservat în Italia, ţara muzicii. Paganini a fost come­morat cu mare fast în Genova, oraşul său de naştere (1782). S'au ridicat în acelaş timp nenumă­raţi cercetători, doritori de a ex­trage din documentele vremii cât

mai multe şi interesante note privitoare la viaţa şi activitatea sa artistică. Căci Italienii nu văd în Paganini numai o figură tre­cută în legendă, ci un geniu de intensă umanitate, iar în călă­toria triumfală prin capitalele Europei ei recunosc una dintre cele mai impozante afirmări a artei şi geniului italian.

„NUOVA RACCOLTA DI CLAS-SICI ITALIANI ANNOTAIT'

e o colecţie de noui ediţii ale cla­sicilor italieni, editate de Casa Einandi, din care au apărut până în prezent două volume : „Ri­mele" lui Dante şi „Citta del Sole" a lui Campanella.

Nu s'a făcut aceasta pentrucă ar fi lipsit o colecţie a clasicilor italieni, ci, pentrucă editorul — Giullio Einandi — nemulţumin-duse numai cu notele explica­tive date textelor, note care în­trec de muie ori însăşi opera în ceea ce priveşte volumul lor, a t;ott să ofere publicului univer­sitar — pentru care se îngrijeşte în deosebi editorul — altceva. Transcriem, fără a încerca să mai comentăm, câteva rânduri dintr'o mărturisire a lui Guilio Einandi; „Era necesară o înca­drare a fiecărei opere în timpul şi activitatea autorului său, pre­cedată de o substanţială intro­ducere; pe de altă parte o notă finală asupra condiţiei textului şi asupra ediţiilor înaintaşe tre­bue să uşureze orientarea celui care se aprofundează în exame­nul filologic al operii.

Ca o călăuză credincioasă pen­tru încercările critice anterioare, fiecare volum cuprinde o biblio­grafie esenţială ; în timp ce pen­tru a facilita consultarea volu­mului însuşi se prevăd diferite indice, totdeauna potrivit cu ti­pul operei şi a comentariului".

SORACTES

Snzi am treizeci de ani

C Â N T E C E N O U I

Câteva nedumeriri

Rainer Maria Rilke

Oare, dacă azururile cerului ar fi mai aproape de noi, am mai reuşi să avem momente de dra­goste, de bunătate, de nostalgie?

Elanul eternităţii rămâne vala­bil numai în parantezele unui timp limitat.

MIRCEA STREINUL

Lingă leat şi bolovani Azi am treizeci de ani. Destinu-i pasăre'n vint Glasul meu e de pămînt.

Vin din lut (nu prea departe) Braţ la braţ cu sora moarte Şi m'aud plîngînd în om Bînă'n cel mai sterp atom.

Mieii visului meu drag Sar la mine peste prag. Din cenuşă şi sudalmă

]Le dau stelele în palmă.

Seara mi-i întorc sătui Prin tristeţea nimănui Şi-i adă.p din somnul mas La fântâna fără glas.

Numai lacrima-mi tăcuta, îmi tot adânceşte cuta. Numai vremea, numai apa, îmi tot adânceşte groapa.

ION SOFIA MANOLESCU

Mai

Delimitări logice: Misticismul Astfel, toate confuziile logice,

toate deficienţele dialectice şi toate neajunsurile intelectuale ale unuia sau altuia dintre autorii trecuţi prin purgatoriul critic al r a ţ i o n a l i s m u l u i integral, sunt eti­chetate drept „misiticism".

Pentru a respecta spaţiul strâmt pe care ni-1 permite pagi­natorul, şi pentru a nu lărgi inu­til discuţia, renunţăm la enume­rări şi exemple, identificând toate cele de mai sus în categoria „sub-logicului".

Detractorii misticismului nu­mesc aşa dar astfel, ceeace nu ajunge până la formularea lo­gică Procedând astfel, dacă o fac din rea credinţă, atacurile lor nu sunt valabile, din lipsă de obiect. Dacă o fac din deficienţe ale funcţiei teoretice, cad ei înşişi în categoria de ei numitului „mis. ticism". Dacă în fine n'au proce­dat, din cine ştie ce pricină, deşi ar fi avut posibilitatea, Ia defini­rea conceptului, suntem dispuşi să o facem noi, pentru a evita confuziile de aici încolo. (Nu e într'adevăr, plăcut să vezi ames­tecaţi în aceeaşi căciulă pe Sfân­tul Augustin şi pe Gâgă Iones­cu). Termenul ,.misticism" poate desemna o metodă de cunoaştere, înscriindu-se deci în ordine epis­temologică, — poate apoi însemna un sistem soteric şi poate însemna un fond temperamental.

Ca metodă epistemologică, mis. ticismul este — uzual — cunos­cut drept afirmarea putinţei sur-prinderei supra-raţionale a esen­ţei ultime a realităţii.

(Urmare din pag. I-a}

Ca exerciţiu soteric, este cre­dinţa în contopirea individului cu Totul Absolut, prin extazul conştiinţei.

Ca fond temperamental, misti­cismul este totalitatea înclinări­lor psihice înspre cunoaşterea supra.raţională ori înspre mân­tuirea individuală prin pierderea în „divin".

Nici odată însă misticismul n'a fost, nici n'a fost luat drept un 'imbaj, un mod de expresie. Gân­ditori de structură mistică au uti­lizat cu deosebită abilitate dia­lectică deplină a raţiunii.

Raţiunea este un mijloc de in­vestigaţie şi comunicare a rezul­tatelor ei. Poţi stăpâni perfect mijloacele raţiunii, punându-le să slujească unei convingeri mis­tice. Misticismul nu este anti.ra-ţionalist, ci supra-raţionalist, în sensul că el nu exclulde raţiunea, ci dimpotrivă, 0 utilizează, însă fără să-i acorde roluri pe care nu le poate deţine.

Misticismul nu e ignoranţă, acolo unde este posibilă cunoaşte­rea. Dar este afirmare a ignoran­ţei raţionale în sfera de domira-ţie a resemnatului „ignorabimus". Şi mai este încercare de aprofun­dare a misterelor recunoscute ca mistere. Un soiu de încorporare a necunoscutului, pentru a putea opera cu el.

Mistic nu este cel ce nu ajunge până la raţiune, ci cel care nu se mulţumeşte cu ea, constatându-i bancruta universală, în încercă­rile care-i depăşesc forţele. Rea­lismul slăvit nu este al raţionalis­

mului care se încăpăţânează să creadă într'o utaealtă verificat ne­putincioasă dela anumite limite înainte. Realist este gânditorul care delimitează treburile raţiuni de cele ale credinţei, când e vorba de investigaţie, cerând fiecăreia ce poate da, şi neamestecându-le planurile.

Cine abordează atitudini false, crezând pur şi simplu, când poate verifica experimental şi induce logic, este tot atât de culpabil ca şi cel ce raţionează, acolo unde n'are ţărmuri de experienţă.

Şi unul şi altul sunt deficienţi. Primul, „misticul" 'in limbajul

demascat la început, este incapa­bil de utilizare a naţiunii. Cel de al douilea este incapabil să-şi dea seama de inadecuarea mijloacelor sale. Sunt oare ,.mistici"? Româ. nul zice că sunt sărăntoci cu du­hul. Dând logicei ce este al logicei şi misticei ce este al misticei, im. plinim un postulat al raţiunii: suium cuique. Neintervenţionismul trebuie înţeles, nu ca o neputinţă a logicei şi misticei de a se ajuta reciproc, dar ca o interdicţie a fiecăreia de a încălca domeniu] celeilaiteia, când e vorba de cu­noaştere.

Când e vorba de expresie, pu­tem reda aforistic silogismele ra­ţiunii, fără să fim pentru asta mistici, după cum putem trans­pune silogistic convingerile ira­ţionaliste ale misticismului nos­tru, fără să fim mai puţin mis­tici totuşi.

ION FRUNZETTI

Suspine dulci din muguri scoate Maiul Ca depe buze crude de copil. Dă fuga, măi ştrengarule, April, Că a'nceput să-ţi cânte singur naiul!

Mânzul de vânt, în crâng scăpat din hamuri. Nechează, fără frâu şi fără şea. Ce uriaş motan se va juca Cu motăcem atârnată de ramuri?

Răspântii largi clipesc din gene Şi se gătesc frumos cu flori de măr; Ţi s'a oprit o briză mică'n păr Şi-a adormit pe fruntea ta, de lene-

Pe podul mic te simt de tot aproape Şi lunecăm pe pârtii de ispită. Cerul ne-aruncă-o cracă înflorită Ca să ieşim, căci am căzut în ape.

VASILE CULICÄ

J"inat Pe pluşur i moi de ape şi de volburi Ne-om odihni odată albe tâmple, C u m lenevesc amurgur i le 'n colburi La 'ncrucişarea d rumur i lo r simple.

Mătăsur i negre mângâia-vor , blând, Uscata carne 'nt insă peste oase; In ochi vor creşte ierbur i somnoroase Şi păsăr i mar i de ceramici p r in gând.

Un alt parfum n e va înconjura Mai straniu, mai puternic şi mai fin, In inelar sclipi-va u n rubin, Bră ţă r i de-argint pe m â n a ta...

Şinmi vor pă rea p u ţ i n sau deprisos Aceste flori de negura tec lux; Oceane m a r i scădea^vor în reflux, Iar noi ne-om pierde 'mbrăţ işa ţ i , ma i jos...

ŞTEFAN AUG. DOINAŞ

Nu ne putem da seama prea bine dece tinerii poeţi se sbat într'un univers atât de restrâns, nu ne putem da seama, deoarece probabil că suntem încă prea aproape de ei. Simţim însă foarte deseori că micul lor univers este într'adevăr mic, că for­mele lor te sufocă, melodiile lor suint ma i mul t de greere, când de mul tă vreme poe­tul ar fi trebuit să înceteze de-a imita pe acest s impatic cântăreţ. Suntem prea să­raci şi 'n afară de cei câţiva cari îşi fac loc în aceste co­loane, nu mai vedem alte personalităţi. Poeţii ş i -au a-sastaat posibilităţile, rezu-mându-se doar la câteva „teme", care a u început să semene cu acele terenuri vi­rane, pline de praf ş i de ni ­mic.

Dece oare ? Dece, când în juru-ne viaţa e atât de di­namică, dece, când inima ţării bate cu totul altfei de cât debilul lor cord? Să nu ne su im ou toţii pe baricade, însă să deschidem ochii, mari, sinceri, pentru a ve­dea mii şi mii de lucruri noui, d© care va trebui să n e apropiem cu o altă înţelege­re poetică, dându-le tuturor, marele şi noul suflu liric pe care îl merită.

Tineri poeţi, oare vă daţi voi s eama că omenirea aş­teaptă de astă-dată şi altce­va dela noi ? Cheia magică de care este nevoie, o ţine fiecare dintre noi, dar prea puţini sunt aceia cari ştiu ce au de făcut cu ea. Poesia timpului nostru va trebui să-şi schimbe faţa. Ermetici, elegiaci, oricum aţi fi, nu uitaţi nici o cl ipă că lumea n u este numai aceea pe care vreţi s'o vedeţi în jurul vos­tru. Ea este cu mult mai mare, ea este cu totul alta. Şi aduceţi-vâ aminte că bă­trânul poet german, Eichen­dorff, a spus :

„Doarme un cântec în toate lucrurile

„Care visează mereu, „Şi lumea prinde să cânte, „De-ai să afli cuvântul magic".

Aflaţi cuvântul magic, fa­ceţi să cânte toate lucrurile, fiţi poeţi, fiţi mai poeţi de cât au fost toţi marii voştri înaintaşi, pentrucă altfel vă veţi înneca în propria voas­tră bogăţie verbală, care —

ea singură — nu a fost şi nu va fi niciodată esenţa poe­siei !

Intre cele câteva grave a-corduri bărbăteşti care au răsunat în cadrul acesta, poate că lectorii noştri vor fi auzit şi câteva muzicuţe. E vorba de puţinele poetese pe care le -am publicat, dând loc unor melodii care au mai mult sunetul şi savoarea u-nor poesii de album, decât a liricei adevărate. Fără a ne teme de o exagerare, putem afirma că aceste poetese sunt numai în flirt c u ver­sul şi nici nu cunosc rostul unei adevărate şi fierbinţi poesii femeeşti — nu f eme . nine ! Tonul spre care merg ele e un ton minor, in tenţ ia însemnării de faţă nu este alta decât de a arăta că pâ­nă în clipa în care scriem a-ceste rânduri, nu ne-a fost dat să ne întâ lnim cu o poe­tă care să atace cuvintele şi înţelesurile cu gravitatea ne­cesară unui asemenea act. Nu numai puţinul dat la lu­mină, dar şi corespondenţa din sertar, n e s tă mărturie că poeta nu este creatoare, ci mai mult pisicuţă peltică şi alintată. Intre scriitoarele cu nume, dela Elena Farago la Madeleine Andronescu, au fost câteva condee care s'au realizat. Sunt versuri pe ca­re nu numai că le preferăm, dar le s imţ im vibrând în carne, noui, ca un torent de sânge şi de durere. Dar in rest, poate fi oare vorba de p o e t e ? Nu, nu poate fi vor­ba, de cât de gingaşe flaşne­te, care încă nu au ajuns la înţelesurile cele mai adânci ale lucrurilor, cu toate că iscălesc în revistele zilei, cu toate că au scris maldăre în­tregi de vechi noutăţi . Iată dece aşteptăm o revelaţie. Aici sau aiurea, indiferent unde, dar pândim apariţia femeii care să ştie că înain­tea ei au scris şi altele, tra­gic, profund, învâlvorat. A-pariţia ei va trebui să fie flacără şi nu va mai trebui să ne ducă cu gândul la pan­tofii ei de casă cu moţ de puf, nici la cutia ei de pu­dră sau la graţiile din cafe­nea. Dar unde va isbucni oare gheizerul acesta ?

Şi restul nedumeririlor fă­ră de răspuns, pe altădată !

ŞTEFAN BACIU

UNIVERSUL LITERAR 9 August 1941

°VL f l o t t u l Om

Convorbirea cu poetul D. IOV a însemnat din capul locului — o intrare în vis!... In răstimpul de câteva ore am trăit neasemuit de lumi­noase amintirile ce ne-au îmbătat inimile la fel de tare, amândurora. Ceasul nu mai era al regretelor, căci drumurile de atunci s'aw întors mai albe iar noi ne-am regăsit pe marginea înflorită a celui dintâi, feri­ciţi... Aveam pasul în ca­denţă şi un obiectiv unic : Basarabia !

Intru slava aceleiaşi mult adorate Basarabii, poetul Iov şi-a închinat clipele şi entuziasmul celor mai fru­moşi ani. Meleagurile pro­vinciei îl cunosc toate ca pe un statornic prieten bun. Zarea cerului moldovean, boltită dinspre cerdacul că­suţei din Sor oca, până în sppe Hotin şi dincolo spre mare, a pogorît, iluminân-ă/a-l, de]asupra gândului şi caetului său de versuri ade­seori, mângâinău-i fiecare vis de artă. Şi arta poetului n'a cunoscut aVte îndem­nuri. Delà răscolitoarele nostalgii ale C o v o r u l u i B a ­s a r a b e a n şi până la paginile recentului volu'm de proză P r i v e l i ş t i d i n B a s a r a b i a , în •care neîncetată dragostea s'aprinde întreagă dar cu încântătoare discreţie, ceea ce face să ne pătrundă mai mişcător; totul imprimă im­presia certă că singura, dis­ciplină din viaţa sa este pre­dilecţia (exclusivă) pentru acest pământ. Intr'un cu­vânt, cântăreţul sufletului basarabean în sensul cel mai mare şi cel mai bum. Pentru Basarabia poetul D. Iov a ars, necumpănitor, lu­minosul său holocaust...

Nu sunt în stare să în­semn aici nici urmă din lu­mina, transfigurarea, bucu-

In primul rând, — Sufletul scriitorului şi destinele neamului — Amintiri despre Soroca — Debutul literar

— Scriitorul favorit—Cartea cea mai dragă—Proiecte—Cea mai frumoasă amintire — O datorie de împlinit m

s t r a j ă l a h o t a r e , c u d e a l u - „Cărţile Poştale" a u a v u t A u v e n i t r i le p o d g o r i t e î n s p a t e , c u u n deoseb i t e cou î n cei 30 s t â n c i m a e s t o a s e s t ă p â n e p e de a n i de c â n d le t o t p u b l i c , ză r i , c u l ivezi b o g a t e , c u p ă -

S C R I I T O R U L F A V O R I T

'cănească. Cum se putea să nit r&cwnosc în moş Pintilie un om de-al scrisului d-lui Iov? — lucru pe care mi l-a confirmat mai târziu auto­rul însuşi. ' Nici n'am băgat de sea­mă cum a coborît amurgul, ca în poezie — violet, peste Soroca, rai dintr'un nuc al căsuţei cu cerdac, cântecul privighetorilor a pus stăpâ­nire pe bitme. Şi iarăşi totul e bătut de lună şi de tăce­re. Numai din când în când undueşte pe o aripă de vânt mai taricel — presimţire a Nistrului apropiat — svon mobcom, binecuvântat de ţarină românească, îmbelşu­gată. Exact ca în scrierile d-lui D. Iov, fiindcă arta sa "şi găseşte în felul acesta o 'expresie din cele mai calde, mai esenţiale, având totoda­tă o încredere fără margini în resursele ei.

Ceea ce dovedeşte dealt­fel şi destăinuirile d-sale, aici de faţă. GEORGE DORUL DUMITRESCU

S U F L E T U L S C R I I T O R U ­L U I Ş I D E S T I N E L E

N E A M U L U I

E u soco t e sc c ă f i e c a r e s c r i i t o r t r e b u e s ă m e a r g ă p e a c e i a ş l in ie c u n ă z u i n ţ e l e n e a m u l u i s ă u . M a i a l e s î n a-4 u m i t e v r e m u r i , c u m s u n t a c e s t e s f i n t e p e n t r u n o i t o ţ i . D a r t r e b u e să f a c o t r i s t ă m ă r t u r i s i r e : î n a n i i d i n u r ­m ă sc r i i to r i i , n u t o ţ i , b i n e î n ­ţ e l e s , a u a b s e n t a t de l à d a t o ­r i a p e c a r e le-o i m p u n e a ţ a r a .

B A S A R A B I A N O A S T R Ă

S u n t l e g a t de B a s a r a b i a p r i n t o a t e f ibre le i n i m i i m e l e . N u m i - a fos n i m i c m a i d r a g d e c â t B a s a r a b i a . N ' a m i u b i t m a i c u a p r i n s ă p a t i ­m ă a l t c e v a d e c â t p ă m â n t u l a c e s t a d i n t r e P r u t ş i Nis ­t r u , c u t o t f a r m e c u l l u i , c u o a m e n i i l u i b u n i , p r i m i t o r i ,

V i s sa r ion , I o n M i n u l e s c u , G e o r g e G r e g o r i a n , C. A r d e -l e a n u , I o n M a r i n S a d o v e a -n u şi a l ţ i i , v o r b i n d d e s p r e B a s a r a b i a . L a S u c e a v a , c â n d a m s p u s : „Azi se î m p l i n e s c 23 de a n i d e c â n d B a s a r a b i a s ' a u n i t c u P a t r i a - m a m ă " — î n t r e a g a a s i s t e n ţ ă , f o r m a t ă d i n B u c o v i n e n i c a r e î n 1917-1918 a c t i v a s e r ă aco lo , a u î n ­c e p u t s ă p l â n g ă . L a T u r d a , l a A l b a - I u l i a , l a S ib iu , l a D e v a , l a P i e t r o ş a n i , l a P i a ­t r a N e a m ţ , B a c ă u , F ă l t i c e n i , C ă l ă r a ş i şi I a ş i p r e t u t i n d e n i a m î n ţ e l e s c â t d e i u b i t e s t e s t r ă v e c h i u l p ă m â n t b a s a -r a b . A u l ă c r i m a t c u m i n e o-d a t ă , î n t i m p ce r o s t e a m

Casă ţărănească în Basarabia

ria fierbinte, lacrimile ce-i inundau ochii, vorbindu-mi; cuvântul „Basarabia" avea în glasul scriitorului şi în acel ceas un accent aproape religios. A însemnat mai mult decât o confesie. Ru găciune. Rugăciune pentru sufetul Basarabiei reînviate.

I-tim vizitat orăşelul de reşedinţă şi de poezie, ţn-tr'un amurg de August, a-cum câţiva ani, când aceleaş tentaţii şi încântări mă mâ-цаи să ascult pe aceleaş drumuri, un cântec la fel... Scriitorul era plecat, dar îmi rămăseseră în schimb dasa şi Soroca — amândouă bunuri numai ale sale — pentru mine...

înainte de a intra în târg, pe drumeagul coborînd pan­ta — priveliştea s\a desfăşu­rat într'un luminos pastel de verde, negru şi alb: pomi, case, acoperişuri. Culorile, cele dintâi, ale autenticului sat românesc. Până şi moş Pintilie, cel care m'a însoţit •spre locuinţa poetului, avea iţari albi şi plete de plăeşi sub o căciulă zdravăn mo-

N. I. H e r e s c u , I . A. B a s s a r a b e s c u , I. M i n u l e ­s cu , E u g e n B o u r e a n u l , G. G r e g o r i a n , N. D u n ă r e a n u , M i h a i l S o r b u l j l o n B u z d u ­g a n . I n g a r a F i o r e ş t i i - am

M i h a i l S a d o v e a n u . T o t ce p r i m i t c u m u z i c a m i l i t a r ă , sc r ie a c e s t o m m ă f a r m e c ă , ş i a u t o r i t ă ţ i l e t o a t e . P r i m a -S c r i s u l lu i p e n t r u m i n e e s t e n i l , M i h a i l ' G e a n g u , a ofer i t

fec t , m i - a m l e g a t s u f l e t u l u n r e c o n f o r t a n t . C â n d s u n t p r e ş e d i n t e l u i H e r e s c u p â n e d e a c e s t j u d e ţ de m a z â l i şi a m ă r î t , i a u o c a r t e de S a d o - щ s a r e . A u r m a t o „ g u s t a r e de r ăzeş i . v e a n u ş i -o c i t e sc . C â n d s u n t b a s a r a b e a n ă " c o m p u s ă d i n

S t a m î n t r ' o c a s ă p e dea l , b o l n a v , m ă v i n d e c c i t i n d zeci de fe lur i de b u c a t e , î n t r e vii, l a i n t r a r e a î n o r a ş . „ H a n u l A n c u ţ e i " . D i n ce le т п d r u m l a G u r a C a m e n -A v e a m u n c e r d a c d e 32 de 6000 v o l u m e r ă m a s e l a S o -p a ş i l u n g i m e . I n c e r d a c u l a- r o c a , n u m a i v o l u m e l e lu i

d u r e a T r i f ă u ţ u l u i şi c u ch i ­l i a s ă p a t ă î n p i e p t u l de p i a ­t r ă , m a i s u s de p o d u l Be-k i r u l u i .

C a fos t de d o u ă or i p r e -

ca , a u e ş i t ţ ă r a n i i , şcol i le , p r eo ţ i i , corul C ă m i n u l u i

c e s t a a s t a t O c t a v i a n G o g a , S a d o v e a n u l e - a m l u a t , c u C u l t u r a l . A ş a de f r u m o s a M i h a i l S a d o v e a n u , C i n c i n a t c â t e v a l u n i î n a i n t e , c â n d b ă - c â n t a t s ă t e a n c a P r o f i r i t a P a v e l e s c u , N. D u n ă r e a n u , n u i s e m o c u p a ţ i a c o m u n i s t ă . M a n o l a c h e *că I. A. B a s s a r a -S t e f a n C i o b a n u , M a r e ş a l A-

CEA M A I F R U M O A S A A M I N T I R E

T o a t e a m i n t i r i l e s u n t f ru ­m o a s e . Ale m e l e cele m a i m u l t e se l e a g ă de B a s a r a b i a .

C ă l ă t o r i a c u v a p o r u l p e N i s t r u , de l à T i g h i n a l a So­r o c a şi î n a p o i , î n v a r a l u i

b e s c u şi I. M i n u l e s c u p l â n ­g e a u c u h o h o t e .

Ce a fos t la S o r o c a m i - a r p l ă c e a să -ş i a m i n t e a ­s c ă c â n d v a a l ţ i i . D a r e u a m fost cel m a i fer ic i t p o a t e că a m p u t u t o s p ă t a î n c ă s u ţ a m e a c u c e r d a c p r i e t e n i a ş a de d i s t i n ş i . I n c a m e r a m e a de l u c r u , u n d e e r a si bibl io-

•УЧ:--.л^ 4-.-

1918, c u u n g r u p de s c r i t o r i , şi a r t i ş t i , c â n d ţ i n e a m şeză- t e c a ' u n P s r e t e e r a P l m c u

t o r i şi î n f i i n ţ a m bib l io tec i p r i n s a t e l e m o l d o v e n e ş t i .

U n a d i n cele m a i s c u m p e a m i n t i r i e s t e a d u c e r e a sc r i i ­t o r i l o r r o m â n i la S o r o c a , B ă l t i s i C h i ş i n ă u . D a r m a i t u a ic i n e ţ i i î n s a m ă . . .

p o r t r e t e l e t u t u r o r s c r i t o r i -lor.

— T a t ă Iov, s p u n e M i n u ­lescu, no i la B u c u r e ş t i n e î n c ă e r ă m si n e b â r f i m — si

a l e s la m i n e l a S o r o c a , A fost a s t a î n 13 Apr i l ie 1940.

I n t r ' a d e v ă r , m a r e p l ăce r e a v e a m c â n d d i m i n e a ţ a s ă r u ­

t a m c u pr iv i r i l e figurile s c r i i t o r i l o r d i n p e r e t e .

Ş e z ă t o a r e a a s t r â n s l u m e şi d i n a l t e j u d e ţ e . A fost o mi­n u n a t ă şi n e u i t a t ă s ă r b ă t o a ­re . Loca ln i c i i î m i s p u n e a u c ă v a c o n s t i t u i a c e a s t a o a-m i n t i r e d i n t r e cele m a i t rai­n ice .

L a b a n c h e t , l i s t a de buca­t e î n t o c m i t ă a fost : Ţuică d i n p ivn i ţ e l e lu i N. D u n ă ­r e a n u — I n t r ă r i c a p e n t r u O a m e n i î n t o a t ă f i r ea — P e ş t e p r i n s cu s b i l ţ u l — F r i p ­t u r ă de mie l t ă i a t l a p o a r t a d i n u r m ă — F r i p t u r ă de c u r c a n r ă m a s ă de là m o a r t e a f r a t e l u i m e u — T o r t u r i din L i r i c a l a t i n ă — C r e m ă pe foi de C ă r ţ i p o ş t a l e — Vin d i n p o d g o r i i d e a r a m ă .

I n s e a r a ace i a a m p r o p u s r i d i c a r e a u n u i b u s t l u i Emi­n e s c u p e m a l u l N i s t ru lu i . T o ţ i s ' a u a s o c i a t .

I u b i t e p r i e t e n H e r e s c u : A-v e m a s t ă z i d a t o r i a s ă n e ţi­n e m de c u v â n t ! . . .

C A R T E A C E A M A I DRAGA

G r e u de p rec iza t ! . . . Mede­lenii l u i I o n e l T e o d o r e a n u şi Uliţa copilăriei ş i m a i ales Adela de I b r ă i l e a n u . Apoi poezi i le lu i A n g h e l d i n vo­l u m u l In grădină.

P R O I E C T E

I n E d i t u r a N a ţ i o n a l a Gh. M e c u a a p ă r u t zilele aces t ea v o l u m u l Privelişti basarabe-ne, î n c a r e a m p u s t o t ce a m v ă z u t şi s i m ţ i t î n B a s a r a b i a . P r i e t e n u l m e u T o r o u ţ i u de a n i de zile m ă î n d e a m n ă să-i d a u s p r e p u b l i c a r e „Căr ţ i l e p o ş t a l e " .

P o a t e m a i t â r z i u u n vo­l u m de poezi i s ă se î n c h e g e s u b t i t l u l Covor basarabean. S u n t g a t a : P ă ţ a n i a l u i Ni-culai Arventiev, Bărbieria din Hârlău, r o m a n u l Vulpea din baltă.

Cetatea Soroca

a ş e z a ţ i ş l c h i b z u i ţ i l a vo rbă . A m c o l i n d a t t i m p de 22 de a n i s a t c u s a t , de aco lo de

s u s , de l à P â r â u l N e g r u , c a r e f ace g r a n i ţ ă , p â n ă la Vâl -cov. A m c e r c e t a t t r e c u t u l B a s a r a b i e i şi l - am î n f ă ţ i ş a t p r i n m a i b i n e d e d o u ă mi i d e a r t i c o l e p u b l i c a t e p r i n t o a t e r ev i s t e l e şi z i a r e l e n o a s t r e . P r i n n e n u m ă r a t e c o n f e r i n ţ e l a R a d i o a m c â n ­t a t f r u m u s e ţ i l e a c e s t u i ţ i ­n u t şi a m reliefat t r e c u t u l l u i de v i te j ie , d e b a l a d ă , de poez ie , d e r o m a n i t a t e .

I n a n u l t r e c u t , de r e f u g i u , p e l â n g ă b r o ş u r i l e „ B a s a ­r a b i a , p ă m â n t r o m â n e s c " şi „ B u c o v i n a " , a m p l â n s - o î n v e r s u r i , s m u l g â n d f i eca re s t r o f ă d i n i n i m a m e a î n d u ­r e r a t ă . P r i n v o l u m u l de p r o ­ză p e c a r e l - a m b o t e z a t „ P ă ­ţ a n i a lu i N e c u l a i A r v e n ­t i ev" , a m c ă u t a t s ă a r ă t ce a m p i e r d u t n o i p r i n f u r t u l ce n i s 'a f ă c u t .

C â n d c e n z u r a o p r e a t i p ă ­r i r e a poez i i lo r m e l e d e s p r e B a s a r a b i a , a m c o l i n d a t t o a ­t ă ţ a r a , î m p r e u n ă c u Al. C a z a b a n , G h . B r ă e s c u , I . C.

„Au î n f l o r i t c a s t a n i i l a So­r o c a " . L a L u g o j s a l a a fost a ş a de m i ş c a t ă c ă e u î n s u m i m i - a m p i e r d u t ş i ru l . L a T u r -n . î - S e v e r i n , î n b a n c a î n t â i a , u n g e n e r a l p l â n g e a . A m a-f l a t l că-l c h e a m ă M i t r ă n e s c u şi c ă s ' a p u r t a t c u a d e v ă r a t o s t ă ş e ş t e , c â n d c u r e t r a g e ­r e a d i n B u c o v i n a .

P e n t r u „ B a s a r a b i a n o a s ­t r ă " a m a v u t c i n s t e a s ă f iu î n s ă r c i n a t a vorb i la R a d i o , l a 27 M a r t i e î m p l i n i n d u - s e 23 de a n i de l à U n i r e . A m vor­b i t , p r i n t r e a l t e l e , şi d e s p r e Moldova p â n ă l a BÚjg. A m v o r b i t D u m i n e c ă şi Jo i , Le­g a ţ i a s o v i e t i c ă a p r o t e s t a t l a M i n i s t e r u l de E x t e r n e . C u m c o n f e r i n ţ a fusese a p r o ­b a t ă d e d. G e n e r a l A n t o n e s -cu , L a v r e n t i e v a fost s f ă t u i t s ă se a d r e s e z e C o n d u c ă t o ­r u l u i S t a t u l u i . Dea l t f e l a-ces t L a v r e n t i e v m a i p r o t e s ­t a s e o d a t ă î m p o t r i v a m e a , c â n d la B r e a z a , l a o s e r b a r e , c i n e v a d e c l a m a s e v e r s u r i a le m e l e .

D a r s ă l a s s ă s e aşeze col­b u l p e a c e s t e a m i n t i r i , c a m a i f r u m o a s e s ă - m i p a r ă d a c ă v a fi s ă le r ă s c o l e s c î n t r ' u n t â r z i u .

A M I N T I R I D E S P R E S O R O C A

De u n d e s ă î n c e p ?... I n cel m a i f e r m e c ă t o r o răşe l a l B a s a r a b i e i a m t r ă i t 20 de a n i . S c r i s u l m e u i-a d a t n u ­m e l e de Sinaia Basarabiei.

Ce m i n u n a t o r ă ş e l p e m a ­lu l N i s t r u l u i , c u p o d i ş u l P o -dol ie i î n f a ţ ă , c u C e t a t e a

v e r e s c u , E u g e n G o g a , G. M. V l ă d e s c u , D. C i u r e z u , Mi­h a i l M u n t e a n u , N i e u l e s c u -B a s u ş i - a t â ţ i a c t o r i , ş i - a t â ţ i p i c to r i , c ă g r e u n u m ă r să - i c u p r i n d ă . De j a i c i , t i m p d e 2 zile, a a s c u l t a t I o n P e t r o v i c i p r i v i g h e t o r i l e , î n M a i , u i ­t â n d că , m i n i s t r u f i ind , a r e u n p r o g r a m de î n d e p l i n i t . I n c a s a a c e a s t a de p e d e a l a m b ă u t , î n t r ' o i a r n ă g e r o a ­s ă , c u M i h a i l S a d o v e a n u şi b u n u l r o m â n , f o s t u l m i n i s ­t r u S e r g i u N i ţ ă , m u l t e d a ­m i g e n e d e v i n d e C u h u r e ş t i .

P u n c a p ă t a m i n t i r i l o r : Mi s ' a u î m p ă i n j i n i t ochii . . .

D E B U T U L L I T E R A R ?

A m î n c e p u t s ă s c r i u d i n ş c o a l ă l a „ N e a m u l R o m â ­n e s c " , a p o i l a „ U n i v e r s u l Li­t e r a r " , poez i i de d r a g o s t e , ce ia ce -mi a d u c e a zeci de sc r i so r i s ă p t ă m â n a l de l à ci­t i t o a r e , s p r e m a r e a b u c u r i e a l u i A l e x a n d r e s c u - D o r n a , c o n d u c ă t o r u l „ U n i v e r s u l u i L i t e r a r " d e p e a t u n c i . U n a c a r e - m i s c r i a d e s şi î n f l ă c ă ­r a t e r a ch ia r . . . s e r v i t o a r e a p r o p r i e t a r u l u i , d u p ă c u m a m a f l a t d u p ă v reo 2 an i ! . . .

C e a d i n t â i b u c a t ă de p r o ­ză a a p ă r u t l a „ R a m u r i " , t r i m i s ă de m a r e l e m e u p r i e ­t e n ş i î n d r u m ă t o r G. T u t o -vean 'u : „ F ă r ă s t ă p â n " , ş i -a a p ă r u t î n v o l u m u l „ I n l u n ­ca T r o t u ş u l u i " e d i t a t de C a s a Şcoa'lelor.

A m sc r i s l a t o a t e rev i s t e le d i n ţ a r ă şi m a i l a t o a t e z ia ­r e l e . ' C r e d c ă p o t a f i r m a :

C A

Popas basarabean

I n t r ' u n u l d in in te resan te le sale etsseuri, D M I T R I ME­R E J K O W S K Y , a f i rmă că s u n t m u l t e d rumur i l e ca re duc la D u m n e z e u , d r u m u r i con t r a ­rii, pozitive, sau c h i a r nega ­t ive. „Lup ta lui Iacob î m p o ­t r iva lui Dumnezeu , c â r t i r e a lui Iov .nec red in ţa lui Torna, n u s u n t oare aces tea adevă ­ra t e l e d r u m u r i c ă t r e D u m n e ­zeu ? — se î n t r e a b ă M e r e j ­kowsky.

Af i rma ţ i a şi î n t r e b a r e a lui Dmi t r i Merejkowsky, m e r i t ă o deosebi tă a t en ţ i e .

Am fost şi s u n t e m to ţ i o-b i şnu i ţ i să c redem că p u t e m a j u n g e la Dumnezeu pe calea Binelui , a Lumini i , a Adevă­rulu i ( toa te aces tea cu m a ­ju scu l ă ) , — şi i a t ă - n e a c u m in f a ţ a unei „ispi te" — în sens c reş t in —, pe care să n u ne g r ă b i m s ă o socot im că vine delà S a t a n . T rebue însă ca gând i r i i lui D. M. să n u i se dea o i n t e r p r e t a r e greş i tă .

Da, Binele este u n a d in că­ile care duc la D u m n e z e u . Bi­nele, aşa c u m l_a p ropovădu i t I isus, r id ică omul pe t rep te le super ioare ale Div in i tă ţ i i . Lu­m i n a , Adevărul , Iubi rea , D r e p t a t e a s i m t şi ele t r ep te , d r u m u r i de a t inge re a lui Dumnezeu .

Aces ta e u n luc ru a s u p r a că ru i a n u m a i e nevoe să s t ă r u i m . Căci î n concepţ ia c o m u n ă , e des tu l s ă zici P r i n ­cipiul Binelui — ca să ai i-m e d i a t în m i n t e ideia de Dumnezeu . Sau invers , — spui Dumnezeu , şi î ţ i a p a r e în gând i re Binele. Şi p r o n u n ţ i cuvin te le „ rău" , „ în tuner i c" , „minc iună" , „ n e d r e p t a t e " , ,u-r ă " — a v â n d în f a ţ a t a ima­g inea lui S a t a n , aşa c a m poţ i s'o in tu ieş t i cu g â n d i r e a şi i m a g i n a ţ i a t a .

D a r oa re a cea s t ă „clasi­f icare", este ea def ini t ivă, e valabi lă o r i când şi o r iunde ? Nu c u m v a se pot a m e s t e c a i-deiie înş i ra te m a i sus ? Nu c u m v a une l t e l e lui A h r i m a n po t sluji p e n t r u a a junge l a O h r m u z ?

E t o c m a i p rob lema pe care o a t i n g e în t r e a c ă t Mere j ­kowsky în al s ă u „MuIfle^Roi" c u m n e . a m explica altfel e -x i s t e n ţ a a t â t o r sec te re l ig i ­oase ca r e împânzesc î n t r e a ­ga l u m e civil izată, cu p r e c ă ­de re „pravos lavnica Rusie" , — decâ t p r i n c r ed in ţ a CÁPA-TATA ia r n u m o ş t e n i t ă , că

s u n t m u l t e d r u m u r i l e ca re duc la Dumnezeu ? !..

Des tu l s ă n e a m i n t i m de cu l tu l lui Dyonissos, cu îns ­p ă i m â n t ă t o a r e l e lui orgii (vezi : V. IVANOV : LA RE­

L I G I O N DE DYONISSOS" — şi H. SANIELEVICI : „IN SLUJBA S A T A N E I ? " ) , cu a-cea „bă lăc i re în p ă c a t " d in ritualurile secte lor ruseş t i — ca să n e d ă m s e a m a că acea­s t ă c r e d i n ţ ă a p r i n s r ădăc in i pu t e rn i ce ca re nu pot fi uşor smulse .

Şi i n t e r e s a n t e fap tu l că aceas t ă concepţ ie a aflări i , a cunoaş te r i i lui Dumnezeu , n ' o găs im n u m a i în „b inecre-d inc ioasa" Rusie, ci şi în ve-qhile Religii a le Asiei. I a t ă de p i ldă Ind ia . I n doc t r ina YOGA, cele două e x t r e m e : ascet ismul şi e ro t i smul , s u n t căi de cunoaş t e re , s u n t m i j ­loace de desăvârş i re . Yogh i -nul , cel ce t i n d e la pe r fec ţ iu ­ne , a re de a les î n t r e abs t i ­n e n ţ ă , î n t r e asce t i sm — şi î n t r e orgie, da r a cea s t ă or­gie a re u n sens cu to tu l supe­r ior ideiei pe care ne-o facem noi . Cele două e x t r e m e coexi­s t ă , ele n u se p o t î n l ă t u r a u -n a p e a l t a , p e n t r u c ă a m â n ­două s u n t căi de cunoaş t e r e şi deci de desăvârş i re , la fel de pre ţ ioase .

Despre aceas tă po l iva len ţă în doc t r ine le ind iene , e rud i ­tu l nos t ru o r i en ta l i s t MIR­CEA ELIADE, a scr is u n ex ­t r e m de i n t e r e s a n t cap i ta l : L 'ÉROTIUQE MYSTIQUE, în a s a l u c r a r e despre YOGO.

Şi î n a l te filosofii s au doc­t r i ne mist ice , găs im aceas t ă concepţ ie a p lu ra l i t ă ţ i i căilor de cunoaş te re şi de a junge­re la D u m n e z e u —• astfel că a f i r m a ţ i a lui Merejkowsliy d i n care a u purces note le de fa ţa , — c a p ă t ă o t emein ic ie des tu l de p r o n u n ţ a t ă .

F a p t u l că a cea s t ă doc t r ină a r e m u l ţ i adepţ i , t r e b u e s â n e dea de gând i t . Am s t a t de vorbă , î n t â m p l ă t o r , c u u n „credincios" din aceş t ia , — şi din cuvintele pe ca re le spunea , vedeam bine c â t de convins e el că merge pe „ d r u m u l cel b u n " , cu t o a t e că e ra cunoscut ca f ă c â n d p a r t e d i n t r ' u n a d in cele m a i f ana ­t ice secte — sec t ă al căre i r i ­tua l e cu to tu l desgus tă to r şi îngrozi tor în acelaşi t i m p .

E ra convins omu l nos t ru că „rel igia" lui — DIN CARE NU LIPSEA I ISUS HRISTOS — îl duce, în m o d absolu t si­gur, la „ m â n t u i r e " . Şl l -am î n t r e b a t pe aces t om : „Bine, d a r î n v ă ţ ă t u r a lui I isus, aşa c u m reiese ea din Evanghel ie , e cu to tu l deosebi tă de felul d u m i t a l e de v ie ţu i re . Cum î ţ i explici aceas t a ?" „Fieca­re i n t e r p r e t e a z ă după c u m îl l uminează pe el HARUL — (a a p ă s a t pe acest c u v â n t ) pe care îl a re . Noi a ş a c r e d e m ; că aces ta e „ d r u m u l " —, m i - a r ă s p u n s el.

Să fie oa re o i n t e r p r e t a r e cu to tu l a p a r t e d a t ă cuvân ­tu lu i d in Apocal ipsa lui l oan . „Dar f i indcă eşti „căldicel n ic i rece, nici în clocot, a m să te vărs d in gura m e a " (A-poc. 3 : 16) ?

Acea p re ţu i r e a ex t remelor , e u n c a r a c t e r c o m u n mu l to r doc t r ine .

Căci l a c a p ă t u l aces tor „ e x t r e m e " — s t ă Dumnezeu . I a r d r u m de mij loc n u exis tă . Sau d a c ă exis ta — p e n t r u c ă as tăz i cred că m e r g pe el 90 la s u t ă d in o a m e n i — el nu valorează.

Nu se af lă pe „d rumul m â n ­tui r i i" decâ t cel ce u r m e a z ă d r u m u l LUMINA, — sau d ru ­m u l INTUNEREC.

D a r n u m a i o s i n g u r ă cale . Cel ce m e r g e şe rpu ind î n t r e cele d o u ă d r u m u r i , n u poa t e a t i n g e „ m â n t u i r e a " .

P o a t e câ şi Mere jkowsky s'a g â n d i t la a cea s t a c â n d s'a î n t r e b a t : „Lupta lui Iacob împo t r iva lui Dumnezeu , m u r m u r u l lui Iov, nec red in ţ a lui Torna, n u s u n t aces tea a-devă ra t e l e d r u m u r i că t re D u m n e z e u ?"

S ă a legem a t u n c i calea I n -tune recu lu l p e n t r u c ă , — de m u l t e ori — e m a i p l ăcu t ă şi m a i u ş o a r ă ? R ă s p u n s u l la a cea s t ă f i rească î n t r e b a r e ni-1 d ă to t MEREJKOWSKY, în u l t imele r â n d u r i ale esseul'ui s ău :

„AVEC LE C H R I S T VERS LA LIBERTÉ, ET NON CON­TRE LE C H R I S T !

LE C H R I S T — ET SEUL LE C H R I S T — LIBÉRERA LE MONDE.

AVEC LE CHRIST CON­T R E L'ESCLAVAGE", (p. 92).

...Şi CRISTOS, e LUMINA !

TRAIAN PALOŞANU

9 August 1941 UNIVERSUL UTERAR 5

î Cronica l i terară

A N A L U C A : C i o p l i t u r i , v e r s u r i

0 cronică bizară din Evul Mediu Dupa Guiseppe Lipporini

Cu păr blond ca un caer, Pe sub masa „Sfântului Aier".

(pag. 19)

se desfăşoară eu verdeaţa sa, printre două râuri spumegă nde! Se zăresc în jos, ca într'una din acele vederi panoramice prefe­rate de pictorii şi cartografii de odinioară: Reggio, Modena, Par

Noul volum de versuri, al la clipele vii sau al desprin- Să mă duc la biserica din uli-d-nei ANA LUCA, apărut derii din rădăcina lor : [cioară, recent, constitue O hotărîtă . „. Printre cei bătrâni,

Za. ••• " л. ci ~m Mă sfărâm şi iarăşi ma adun, Cu ,jciuboţica cucului in surpriza, meat îl recenzam P o a t e m ă ^ p o a t e ^ r â z [ b u n > [ m ă n i > _ CU teama de a nu fi prevăzut Vreau sa- distrug pe cineva în Suav mănuchi, — această evoluţie a autoarei, _ [efigie, Să trec în genuchi, în prima culegere, Candelă, (pag. 18) despre care am scris cronica . . . . . , . , „, noastră, anul trecut Fireşte, JSTJ™ + este o eroare pentru critica щ Q p r a | 0 t a c ă m a g i c á j împo-sa aşeze un raport necesar ^ ѵ а ѵ і е щ . Pentrucă'cel ca- ză în această pendulatie, am r*?*? J între calitatea a doua cărţi r e œ r i s i p e ş t e j f u g i n d d i n z i c e de negru şi alb, sau de Й Е Й е Г л Е З Г а Г E ^ T l e consecutive, ale aceluiaş au- propria-i făptură, lăsând în stabilitate şi lunecare, neu- Montechiangeio şi turnurile sale, tor. Pentrucă este posibili şi i o c zădărnicia, îsi ucide prin tralizând fórtele ce desbină а р а г е ^ п с л întinsă şi albăstrie drumul contrar, dela o operă g â n d u i acestei zadarnicii, în. sufletul .atunci când se de- pţtrar^, " „ ^ p a l u r i i e ^ ' a e ^ reuşita, la una nereuşită, tors asuprâ-şi, chipul real, cide să se supue smerită unei seivapiana. r>e cealaltă parte, Fără a fi spus, la apariţie ascuns ca sub o efigie. soarte depăsitoare sau îm- dincolo d e ooUneie albe ca za-că volumul „Candelă", nu simţirea continuă deci să blânzind Necunoscutul cu 1 ? ™ ^ " ^ ^ ' a e r i e Ä este isbutit, după cum nici se manifeste, în chip nega- reveria. Iată ce vede poeta Аіыпеа, către Scandiano cei

' bogat in cântece. Aici s'a retras, în tăcerea din

urmă, prin anul 1281, un smerit

Dacă aţi cunoaşte mănăstirea lecţie a editurii „Carabba" din râtul Frederich II. Fragmentul Dar n'a fost în stare, — adaogă Montefalcone, mare şi frumoa- Lanciano: Scriitorii italieni' şi acesta, precum atâtea altele, cu cronicarul, — fiindcă in acea ca­să, la poalele dealurilor din Reg- străini (colecţie în care s'a ti- anumite ciudăţenii, îl înrudesc dere şi-a rupt un picior", gio, în mijlocul unui amfiteatru părit şi „Neamul Şoimăneştilor" pe Salimbene, la distanţă de Povestitorul acesta care se cu turnuri şi castele, în faţa în- al lui Mihai Sadoveanu, în tra- veacuri, cu Benvenuto Cellini desfăta scriind, la bătrâneţe, în tinsei câmpii a Ghiardoului, care ducere italienească). (gravor, sculptor şi turnător în frumoasa Iui sihăstrie, trăise în-

Cartea se chiamă Bizara cro- bronz al vestitului Perseu, aflat tr'un secol tulburător şi aventu-nică a Fratelui Salimbene. şi astăzi la Florenţa; autorul ros, crud şi sublim.

Salimbene este un povestitor Vieţei scrisă de sine însuşi, bo-ciudat plin de gust, şiret... Cro- ™ aventuri, amintiri colo-nica lui e plină de figuri" şi fi- r a t e 9 1 impresii dm Renaşterea gurine, plăcute, dar şi bizare, italiană), precum îl înrudesc

ma, cu turnurile şi clopotniţele R e a l i s m u l > с а ш а viguros, când oarecum şi cu galantul Casa-lor ascuţite. In spate se ridică creştetul înălţimilor, până Ia

Viziunea autoarei exceiea- stânca solitară pe care se cuibă-ruinele Canossei, printre

de castani şi de stejari.

acum nu afirmăm acest lu- tiv, şi lucrează în numita, c â n d s t i e ^ privească în fa cru, constatăm în schimb, chiar când credem că nu a- ^ a сгющ ;

neşovăitor că autoarea rea- 7 e m nici un sentiment viu, ' Uzează surprinzător, expre- 1 1 1 n°i> pentrucă nu ne dam M'am uitat în ochii lui deschişi sia unei sensibilităţi de seama, cum coborîm treptat, De lăcomii şi de uimiri, largi dimensiuni Dacă bu- Pecetluiţi sub efigia tăgadei L a vioriul tâmplelor de ma-năoară am caracteriza unul d e n o i « f 1 n e * alunecam din aspeotele acestei simţiri, s P r e n e a n t . cu eticheta de „fior al mor- J=>ar d-na Ana Luca fuge ţii", trebuie să Щ Л ^ ^ . ^ ^ ^ ^ neapărat acest fior ca o re- l o c a e ö l e s t e m . I a c a n л

vulgar şi mistic în acelaş timp, plin de mari figuri : dela San Francesco şi San Domenico, până la Fede­rico Seconde, împăratul Siciliei, dela Fratele Elia, la Sfântul

ingenuu, ne face adeseori să nova. Când este preocupat de Torna d'Aquino, la sfântul rege zâmbim şi ne satisface. Astfel faptele şi de oamenii din epoca Ludovic, şi până la Alberioo Ro-volumul lui Bernini este cu ade- sa, ne dă portrete amănunţite şi m a n o , tiran fioros şi crud Pagi-vărat preţios, cu introducerea stufoase asupra fratelui Elia, п ц е despre cruzimea acestuia şi sa limpede şi bine informată, şi Frederich II (regele Siciliei) sau îndeosebi rândurile în care vor-cu versiunea căreia a ştiut să-i Segalello; ne povesteşte pe deo- beşte despre femeile silite să ia dea un oarecare colorit arhaic, parte scene pioase, religioase, pe parte la cazna iubiţilor lor. fiind într'o cumpănită măsură. I-a fo- de alta istorii ale tiraniei şi cru- trimise apoi despuiete, ca să ră-losit la traducere faptul că şi el zimii; şi deşi uneori este atât de tăcească pe câmp, dealungul este din Parma, cum a fost şi migălos, spunându-ne că în cu- râului, sunt fără seamăn. Salimbene. Căci latina bunului tare an a dat moartea în pisici, Lumea religioasă, nu mai pu-frate este, cum se spune, gro- — n a m gatti inifirmabantur.. et ţin decât cea mireană, era tur-solană; un amestec de latină şi moriebantur, — sau că în alt an burată de preziceri şi erezii : de dialect; un dialect şlefuit de mureau atâtea găini, încât o sin- ioachimiţii predicau sfârşitul lu-artist într'un chip original. Dar gură femeie din Cremona a pier- mii şi apropiata venire a lui An-dacă în multe cazuri poate fi dut, în puţină vreme, patruzeci tichrist. Salimbene însuşi încli-înţeles şi de cei cari nu ştiu la- ş i o p t . c ă ^jată iarna a fost n a ^ T e ioachimism, dar pe tina (astfel, despre Bernardo di

sa

[jolică, La petalele obrajilor de tran­

dafiri, Şi odaia'n care ne aflam cu-

[prinşi A început să se scufunde,

• • - u a i .i i ,wm, H W , » ^ — atât de rece încât' lupii intra- u r m ă a evitat secta aceasta УЖЬДиГ iff". ** - i ü " ^ Qumtavalle ne face cunoscut că b a n t e v i U l i ^ d e n Q c t e ( i n t r a u când a văzut că Antiehristul a-fuit intimus meus arnicus sau, noaptea în oraş): totuşi povesti- nunţat întârzie să apară. Se despre un altul care-şi păzea rea lui devine cu adevărat operă iveau nenumăraţi apostoli min-pielea, ne informează că pelli de artă când vorbeşte despre cinoşi, urmaţi de credincioşii lor. suae timebat), el devine greu de а і л е ІДЗЦЯІ punându-se în pri- Altfel» Gherardino Segalello, înţeles chiar şi pentru învăţaţi, m u l p l a n ajungând el însuşi dascălul lui Fra Dolcino, cu felul când desfăşoară vigurosul fond e r o u • evenimentelor. Atunci îşi uraniu de a dovedi castita-

răsară, din acelaş suflet tor- Adânc, adânc, cu pereţii 'grei

şi aventuroasă cunoscuse oameni şi ţări, trăise multă vreme în Franţa şi avusese prilejul, dese­ori, să se apropie de puternicii pământului.

La şaizeci de ani, recunoscător Domnului Dumnezeului său, care-i îngăduise atâtea să vadă Ш 1 m e r i t ă л f i e s o ^ şi sa săvârşească, el a început sa ^ p r o z a t < > r î n l i m b a v u i s a r ă ,

in limba cea vorbita.

dialectal, prin care în loc de ^ ь i v e a l ă f i r e a M f a n tez i s tă

f S Í ^ i f r r S f ^ H f t u r a t > l i m P e ^ e a priveliştei CuZechZTliv^e scunde, aeopomva, ехсіаташ ae d e primăvară, ou. puteri de Cu mobilă, cu cărţi, cu covoare, spaima, un fel de geamăt expansiune suficiente ca să . . . . . • . . . inefabil, dar şi cuvinte de corecteze tristeţea cât de Şi noi erajn bătrâni, încredere şi de chemare a mare . puterilor vieţii. Iată un ast- , . . fel de apel, pronunţat de a Ninge asupră-mi, înflorit me

[rişor, Vânt uşor, Aripă albă, Să mai fie Paşti, ca odinioară,

celaş glas care se înfioară şi care afirmă bucuria de a trăi :

Floare de mătrăgună sau de [cucută

De vânturile pustiei bătută, Sau blestemată floare de ur-

[zică, Iubitule, frăţioare, nu mă lăsa

[singurică, s (pag. 28)

Remarcabil în multe pri­vinţe, este mânuirea, ca un instrument generator, a câtorva termeni, pe care îi putem socoti centre,concre­te ale gândirii poetice. Un astfel de cuvânt încărcat cu putere de concretizare este adverbul acum. pe care au­toarea îl lasociază cu „aca­să", ceeace însemnează con­cretizarea simţirii după ce­le două coordonate a tim- n e o b o s i t u l cercetător al foicio-pului Şi spaţiului, prin în- r u l u i românesc de dincolo de tâlnirea lor. Este drept Că Carpaţi — din Banat în special nu de multe ori elementele — a scos de curând cel de-al lui acum se întâlnesc CU e- treilea caiet din ciclul „Studii a-lementele lui aici, astfel în- s u P r a folclorului bănăţean", în­

titulat Ghicitorile bănăţene.

scrie amintirile propriei sale vieţi; şi ne-a lăsat astfel una din cărţile cele mai plăcute şi mai preţioase ale literaturii italiene, în limba aproape vulgară 1). Este Cronica de care mulţi vorbesc, dar prea puţini au citit-o, şi care poartă pe frontispiciu nu­mele autorului ei: Fratele Salim­bene din Parma.

Ca s'o citeşti, de altfel, nu e uşor. Originalul se află mimai in publicaţiile erudite, pe care trebue eă le scotoceşti în fundul bibliotecilor, şi cam greu este să găseşti versiunea pe care a fă-cut-o Cantarelli, după un ori-

turi", Ca pe O importantă gmal, pe la 1832. A fost acum surpriză ,atât în Cariera au- câţiva ani tradusă şi în germa-toarei cât şi pentru îndrep ^ А Х Г А а і А tarile ШТСеі de azi. Oare a m Parma, Ferdinand» Bernini, Simţirea nu este iSVOrUl Cel a publicat o culegere populară, bun ? Cât pentru expresie, într'un volum din cunoscuta co-încetul cu încetul, va găsi măsura Sa, inversă celei CO- ») in Evul Mediu începuse să mune. se facă trecerea dela limba la­

tină, — în scris, — la cea vul-CONSTANTIN FANTANERU gară. la limba vorbită...

Bătrâni de zeci de mii de ani,

încremeniţi afund, afund Al veacurilor viitoare prund...

(pag. 94)

Consemnăm prin urmare volumul de versuri „Ciopii-

Cronica lui Salimbene, totuşi, nu este o operă istorică. Nu pu­tea să fie, date fiind obiceiurile şi ideile timpului. Dar în ceeace priveşte arta, ea îşi are impor- m/ß* tanţa ei, întrucât este o carte de amintiri personale. Seria pove­stitorilor italieni, de amintiri per­sonale, de autobiografie, cu Sa­limbene începe. Si începe cu fiul lui Guido degli Adami, ţinut în braţe la botez, în Octombrie 1221, de către Messer Baliano din Si-don, mare baron francez, care venise de peste mare la împă-

tea, este întâmpinat de Sali m şi pornirea"" către lăudoro^enie, b e n e c u • străjnicie ce se poto-foarte pitorească, prin care se l e * t e & devine dragoste şi ad-apropie de Cellini. miraţie faţă de smeritul cismar

.„ . . „, „ Asidente, pe care însă Dante in-Se făcuse frate (calugăr fran- l r a n s i s e n t c u m b a

ciscan) minorit, împotriva vom ţei tatălui său. Negreşit că, ase­menea fiecărui moment autobio-

el accentuiază asupra faptului acesta şi-1 dramatizează, spre a se arăta mai apropiat de fiul lui Pietro Bernardone, de Sfântul Francise din Assisi, în al cărui ordin călugăresc intrase.

Faţă de superiori este uneori îndrasneţ şi obraznic, făcanuu-ne însă a crede că după ani şi ani, scriindu-şl amintirile in singurătatea oela Montefalcone, el ne-a povestit că a spus ceea­ce în faţa mai marilor săi abia

în bolgia ghicitorilor. Era tim­pul când, la semnalul predice) unui inspirat din aceştia, mulţi­mile obosite de războae se ridi­cau cu ardoare mistică şi sărbă­toreau, după ce depuneau arme­le, — zilele de linişte şi de pace, de bucurie şi de desfătare, de veselie şi de exultantă, mergând în procesiune, cu crengi de co­paci şi cu candele aprinse...

La Parma, în fruntea tutu-or, se afla fratele Benedetto, cu trompeta lui răsunătoare ce-i slujea la chemarea şi la strân­gerea credincioşilor. Mai târziu,

Note româneşt i D. LUCIAN COSTIN,

cât din formula vie, acum sunt aici, să ţâşnească stră-vezimea diamantului fără spaţiu şi timp.

Această localizare este cu

După cum declară autorul, munca depusă în strângerea ma­terialului s'a concentrat în deo­sebi asupra Banatului românesc şi celui jugoslav şi numai com-

lalte provincii. Niciodată nu se va putea spune că un atât de bogat şi interesant filon — cum este folcorul — se va epuisa, de­oarece retorta în care se fră­mântă şi ia naştere creaţia э-

putinţă totuşi ,atunci Când parativ a făcut ^apel jşiJs. cele-viaţa, care este pretutindeni dar rareori aici, se întâl­neşte cu moartea, despre care multă vreme credem că va fi cândva şi niciodată acum. Când deci necunoscu- ceasta, sufletul poporului, nu va tul ÎSi anunţă apropierea, sta niciun moment inactivă. Ca­se adună ca Să se apere, pu- <-acteristicile_ ce individualizează terile care refuză disparité, ? h c f n l e b a n a t f n e s e т в &™ с -

*w* 1 ' in forme uşor de recunoscut, m şi înviind într'un aprig aici, mai toate colţurile ţării. De-aci, Se Concentrează în prezen- dovada unei forţe de pătrunde-tul unei afirmaţii SUprafi- г е И circulaţie a ghicitorilor pe r e s ^ . întregul cuprins al ţării.

Strădania d-lui Lucian Costin va fi folositoare, în egală măsu­ră, specialiştilor cât şi marelui public, dornic să cunoască mani­festările de artă, atât de bogate şi în celelalte domenii, ale bănâ-

Ascultă strigătul clipitei dată ţenilor. [mie,

Din toată veşnicia, acum, în-[tăiadată,

Şi dwpă ceasul ăsta, niciodată! Din ceasul ăsta de dor,

înalţ spre tine, ţipătul fiin [ţei mele,

Sunt, sunt, sunt, Sunt, aici, pe pământ ! Slavă Ţie

(pag. 10)

DINU CONSTANTIN: DIMEVEAŢA

BUNĂ

Strigăt de bucurie cu care un copil îşi întâmpină sufletul ce prinde aripi şi &e 'nalţă mirat spre miragiile unui răsărit de

CU astfel de Versuri des- s o a r e > ' eliberare, puţin stângace

lumina tainică a unei lămpi, în­tre o lecţie de algebră şi alta de latineşte, neurmărind altceva decât ecoul propriei sale însin­gurări, îşi arată calităţile şi de­fectele sale: sinceritate şi avânt puse în slujba prea plinului su. fletesc ce se cere golit fără tea­ma de-a se frânge sau de-a po­ticni sub pecetea vreunui ver­dict.

Debut al unei minţi fragede, dar bine orientată spre ce e sim­ţire suavă, cartea lui Dinu Cons­tantinescu, păstrează mireasma florilor de câmp nepretenţioase dar cu atât mai frumoase în sin­gurătatea şi modestia lor. Ea ne mai indică şi legitimatele posi­bilităţi de viitor în literatură ale acestui tânăr dotat, dacă nu ar fi fost întrerupte prin moarte la şasesprezece ani.

I. MANIU : DIN LUMEA SOVIETICĂ

Notele de călătorie pe care d. I. Manu le-a publicat într'un mic volum apărut în editura „Universul", constituesc un pre­ţios ghid de descifrarea unui stat-enigmă căruia astăzi i se sfâşie vălul de mister sub care s'a complăcut din 1919 încoace.

Desigur, o călătorie în ţara a-ceasta a necunoscutului de până ieri punea o seamă de probleme în legătură cu spiritul de obser­vaţie a celui ce încerca să va­dă şi dincolo de paravanele măe-strit aranjate, dincolo de

delele grijuliu lăsate de condu­cătorii bolşevici, răsbăteau în­totdeauna semne ciudate, anu­mite mici sunete desarticulate ce se încredinţau, nude, imagi­naţiei.

Şi d. I. Manu a ştiut să prin­dă aceste svonuri şi să le con­tureze în scrisul său personal, dându-ne o imagine — pe cât a fost posibil — cât mai apropiată de realismul tragic astăzi în „Alegere de stariţă" pe care edi-

Autorul, oare a trăit o bună bucată din acest timp în Cer­năuţi, cunoaşte ca puţini alţii pulsaţiile acestui centru din pro­vincia românească dela Nord şi lucrearea sa va fi, sperăm, o icoană adevărată a muncii con­structive româneşti desfăşurată sub cele mai bune semne în ţara fagilor.

E CUNOSCUTA

priza pe care au avut.o mai totdeauna la cititori romanele d-lui Damian Stănoiu. JVouile difii din „Camere mobilité'' şi

va fi îngăduit ; lucru care şi as- a u venit zilele Flagelanţilor. Dar tăzi este ш Urea multora dintre cuvioşia aceasta exagerată (de­not De cateori izbuteşte să ne y o ţ . c a r i a u ^ i i e b i t u ţ l c u

pună ui iaţa propria-i fiinţă, se n u e l e t — m ^^sviM cu no-simte in ei mulţumirea omului ^ n u a p l a c l l t l u i ^ a v i c i n o ,

seniorul Cremonei. Atunci, pen­trucă patima aceasta sa nu trea­că şi in principatul său, „puse sâ se înalţe spânzurători pe ma­lul Fadului, astfel că dacă va trece vreunul um llagelanţi, să moară în furci".

Este realismul care alternează cu misticismul. Şl în atmosfera aceasta .uluitoare de pasiuni şi de aprinsă dragoste, josnică prin gusturile ei, dar euDiimă prin năzuinţele către infinit, se pre­gătea începutul artei noui şi a nouei literaturi. Când Fra Salim­bene murea, dupa 1287, Dante începuse să cânte, pe malurile Arnuiui, nouiie rime de dra­goste.

Printre memoriile 'lui Salim­bene se află o pagină celebră, cu care am voit să ne luăm ră­mas bun dela el. într'o zi, pe când se afla în Pisa, stând de vorbă cu un tovarăş, cerşea pâi-

caruia îi place sa minuneze pe ascultător sau cititor.

O veselă lăudăroşenie mani­festă odată, — oeşi era călugăr, — când ne povesteşte despre frumoasa fiica a cardinalului Octavian Ubaldini şi despre drăgăstoasa prietenie ce aceasta îi arătase. Dealtfel frumuseţea femenină nu-1 înspăimântă, dar nu-1 îndreaptă totuşi spre pă­cat. Despre o femee germana, care era iubita lui Giuliano da Sezzo spune că frumuseţea ei era aşa de mare, „că prea s'ar socoti sever cine n'ar admira-o". Şi despre doamna Fior u unva, — domina Flos Olivae, — soaţa lui Nazarío Ghiradini, scrie că a fost pulchra domina, pinguis et carnosa, et mihi familiáris et devota. Nu mai este nevoie să traducem.

Şi aşa cum îl atrăgeau femeile, tot astfel îi plăceau bucatele cele

parte cunoscut lumii civilizate. Interesantă prin documentul ve­rificat, această carte se impune atenţiei tuturor celor ce vor să cunoască aspectul Rusiei sub un regim care, după douăzeci de

twro „Cartea Românească" le-a scos de curând, chiar în aceste vremuri când atenţia cititorilor se prinde mai uşor de un comu­nicat oifdal de pe front decât de

bune şi vinurile spumoase, de nea (se ruşinează de asta, dar o care nu se lipsea. După treizeci mărturiseşte totuşi : aşa porun-de ani dela cele întâmplate, îşi eise doar Sfântul Francise, ca amintea bine lista bucatelor dela tr&ţii să nu aibă nimic, fără de

ani de svârcoliri, este azi in plină m l u i l cărti aşezată cuminte într'o vitrină, dovedesc, semn îmbucvjrător, că — repetăm, — în ciuda vitregiei vremurilor se găsesc încă destui amatori de cărţi bune şi confirmă încrede­rea pe care oamenii de litere

prăbuşire.

D. GEORGE IONAŞCU,

cunoscut publicului cititor prin volumele sale de versuri de o aleasă sensibilitate, lucrează la

un ospăţ, oferit fraţilor francis­cani, în Franţa, de către regele Ludovic cel Sfânt, când acesta se pregătea să plece în Cru­ciată :

,,Mi s'a dat întâi pâine albă, şi vin şi s'a adus... din belşug, şi din cel bun... Pe urmă ni s'au mai adus peşti, raci şi tipuri (pastillos anguillarum), orez cu must de rodii, turte şi prăjituri (turtas), şi fructe câte ne-a pof­tit inima.

Discută apoi despre vinurile

ceeace ar căpăta dela cei avuţi). Au ajuns astfel, tot cerând de pomană, la o curte cu porţile deschise, şi au intrat amândoi înăuntru.

„Erau acolo leoparzi şi alte fiare de peste mare, pe care bucuroşi le-au privit multă vre­me, căci, cu mulţumire te uiţi la ceeace e neobişnuit şi frumos. Mai erau acolo fete şi flăcăi, la vârsta cea mândră fiind, ale că­ror nestemate frumoase şi a că­ror drăgălăşenie a obrazului fă­ceau să crească frumuseţea şi

un roman de largi proporţii, în trebue s'o acorde pe viitor unor albe şi roşii din Auxerre, ca un plăcerea. Şi aveau în mâini, a-care va fi prezentată viaţa plină cwitingente din ce in ce mai nu­de sbucium creator a Bucovinei, meroase şi mai credincioase sori­şi a centrului său, Cernăuţii, în s u j u j primii douăzeci de ani dela Unire. c. POSTELNICU

bun cunoscător. Ne face portré- t a t l e t e i e , cât şi băeţii, lăute şi tul fratelui Giovanni da Kaven-

„BREVET DE Р П І О Т "

cartea d-lui Ion Vediciu, recent apărută în vitrina librăriilor, cu­noaşte o bună primire în^public, care îi asigură un succes meri­tat.

Carte în care aviaţia română

„LUPUL DIN ŢARA HUŢULILOR"

e prezentată publicului pentru care prima dată într'o povestire lite-

însă mintea cu greu ar fi bănuit rară şi vie şd adevărată, „BRE-realiattea dureroasă. Peste per- VET DE PILOT" înlesneşte ce­

titorului să cunoască, la el aca-

chidem volumul d-nei Ana Luca. Rând pe rând, autoa­rea populează şi devastează cosmosui, pe care sensibili­tatea sa înfiorată l-a creat,

poate, dar avântată către piscuri de poezie şi gândire, — iată ce înseamnă bucăţile •strânse ' în-scoarţele cărţii acesteia apărută de curând.

Jurnalul unui tânăr, aproape după acest ritm al aderenţei copii, de 14—15 ani, migălit sub

să, pe bravii noştri zburători, care în actuala campanie s'au ri­dicat prin faptele lor de arme, la culmi de eroism.

Pentru oamenii în vârstă, deo­potrivă oa şi pentru tineretul că­ruia i-a fost închinată, ,.BREVET DE PILOT" constituie o lectură plăcută şi folositoare.

De curând a apărut un nou ro­man de d. Mircea Streinul. Lu­crarea se numeşte „Lupul din Ţara Huţulilor". Acţiunea se desfăşoară în cadrul pitoresc al munţilor bucovineni^ în lumea aspră şi sălbatică a Huţulilor. Oameni dârji, pasionaţi, oameni cari luptă cu fiarele codrilor şi cu vitregiile unei naturi pline de neguri şi orcane, însufleţesc pa­ginile acestui roman care încear­că să descrie o fărâmă din su­fletul Bucovinei străbătut de

na, gros, mare la trup şi tuciu­riu, adăogând că nu mai văzuse vreodată un om care „să mă­nânce cu atâta uşurinţă ca el".

Portretele vin unul după altul, făcute cu trăsături originale şi curioase. Iată, avem în faţă pe Filippo Fontana, arhiepiscop din Ravenna, care rătăcea prin vila sa din Argenta, „cântând din­tr'un colţ într'altul, spre lauda glorioasei Fecioare ; iar tot me­reu bea când era vară, şi în fic-

citere şi alte instrumente muzi­cale, din care scoteau dulci su­nete, prin mişcări dibace. Niciun alt sgomot ; nimeni nu vorbea : toţi ascultau în tăcere. Iar cân­tecul era atât de nou şi de fru­mos, fie din pricina cuvintelor, fie prin felurimea glasurilor şi a chipului cum cântau aceia, că mima se umplea de bucurie. N'au grăit nimica, şi nici noi nu le-am spus ceva : n'a încetat gla­sul sau muzica instrumentelor, cât timp am rămas noi acolo ; a

care ungher ial palatului avea ţ i ^ t multă vreme şi nu ne \ e un urcior cu vin bun şi rar, ţi- n e a s a n e desllpim din loc", nuit la apă rece ca ghiaţa". Viaţa frumoasă şi liberă poa-

Pare că auzim pe meşterul te, eliberată mai ales de auste-Morando da Pădova, cântând ritatea şi de stricteţea absurdă a vesel laudele vinului : moralei excesive triumfa încă

Vinurn forte, vinum purum. de pe atunci, cu nobilele ei gin-Reddit Rominem securum... Să ne gândim că ne des-

« , » Í T Í , _. » Î j part două veacuri de viitoarea Şi îndrăgostit de muzică şi de R c n a ş t e T e . . .

cântece cu ce delicateţă ne ta- Ş i t e ^ f r a | t e l e 8 а Ш п Ь е п е faţişează chipul fratelui Vita da m ^ £ m w l ţ ^ P a r a i t t l l l I u i . Pisa: suav cântăreţ, cu glas gin- d a j . п щ ^ g e £м mai degrabă

atâta sbucium. „Lupul din Ţara gaş Şi subţire, care ,odată, cântă — „ д а щ i a sfârşitul unei zile atat de plăcut, incat o călugări- rti r w a r n o r n n ?

Huţulilor" a apărut în editura ţă care-i asculta, epre a-1 ur- decameron : „Imprimeria Bucureşti". mări, se aruncă pe fereastră. C. N. NEGOIŢA

UNIVERSUL LITERAR 9 August 1941

(S Doua schiţe de Sărmanul Klopştock — „Da din ce s'a hiat Vruse eu Pintilie

de i-a furat fata omului? — „Dintr'o cojoacă! — „Dintr'o cojoacă, dintr'o cojoacă, da

cojoaca a fost cu tâlc! — „Şi cum vine asta! — „Vne aşa că, într'o bună zi, Vruse s'.a

pomenit eu Pintilie că opreşte boii în bă­tătura cârciumii. Vruse avea spânzurate în cui afară, în pridvor, două blăni de miel.

— „Cam cât să-ţi dau pe ele, negustor Vruse?

— „Pe blăni? — „Păi pe miei? Miei s'a mâncat! — „Păi la urma urmei pieile tot după

mici sunt luate! — „Or fi fost da s*a isprăvit! — Să-mi dai 15 poli. — „Bai mai bine să-iţi dau pe éle 100 de

vsrze că tot e varza acum în sezon. — „Blăni pe verze, aşa ceva negoţ nu

fac ! — „Atunci să-ţi dau pă ele preţ ca la

10 poli-— „Din 15 poli nici o lăţcae mai jos! — „Aşi da şi 15, la urma urmelor, d-ir

mă gândesc cu ce m'aleg din ele? — „Cu un cojoc. „Cam greu cu un cojoc — nu s'ajung

mânecile ! — „Atunci cu un pieptar. — „Cam Ie asta m'am gândit şi eu, cu

un pieptar, da vezi că în pieptaru ăla, ca să-1 vezi gata, mai intră şi cusutu şi unde mai pui că aşa gros cum sunt, miramaşi că m'aşi alege şi cu pieptaru!

— ,,Ia şi pe bălane ! Bălana era o a treia piele care se usca

In soarele auriu de Septembrie în cuiul cârciumii lui Vruse din Gulia.

— S'o ieu dar vezi, mă gândesc cât să mă mai coste şi ea?

— încă cinci poli pă d'asup;v?a — cu to­tul douăzeci de poli una peste alta.

— Scump, dar nu face! — • „Cum nu face? tu oa mare negustor

ce te găseşti, de schimbi boii după modă. să nu poţi să dai paralele lastes?

— „Da ce socoteală să aibă boii mei cu blănurile d-tale ?

— „Aşa numai ea să ne tocmim ! — „Atunci mai zi odată, cât? — Aşa cum am zis — una peste alta,

douăzeci de poli! „Tfirgu s'a oprit aici. Boii oftau pe nările late, iar pieile lui

Vruse tânjeau în lumina aprinsă a «sfin­ţitului.

K ч :.

Pintilie veni domol spre marfa spânzu­rată în soare, o întoarse şi pă faţă şi pă dos, suflă prin ţuguiul buzelor în părul ţeapăn al miedului, plimbă nedumerit pal­ma scorojită deailungul şirei spinărei mor­tăciunilor, o privi o vreme în gol, oftă din adâncul chimirului şi intră îndoit în pră­vălie.

Inserarea îmbucă pieile în întuneric. In geamul cârciumei fulgeră pripit o

lampă. înăuntru tocmeala conteni. într'o vreme toate trele pieile trecură

pe mormanul verzelor din car şi jugul schinci în ceafa boilor. Vnuse piti paralele în flanelă şi caru lui Pintilie se afundă în holdele Omeştilor.

De când cu afacerea cu pieile, vărzarul Pintilie prinse pică pe Vmise. Ba chiar se socotea cum s'ar putea despăgubi — prea era mare păcăleala eu blănile !

Printre poşidicul de copii, cârciumarul Vruse se grozăvea cu cea mai mare dintre fete, Veronica, fruntea frumuseţii din Gu­ba, — o mândreţe !

Fata mai avea pe deasupra şi educaţie. Urmase la Pompilian un timp, dar Vruse şi-a luat repede seama — prea multă carte ar fi înstrăinat-o de dragostea de casă ! Si a adus-o în prăvălia din Gulia, la tij-ghea, să dirijeze afacerile.

Pintilie, flăcăul plin, harnic şi cu ceva agonisit, 'a pus ochii pe ea.

înainte de Porry>ilian tinerii se întâni-seră în porumb, lângă pluta lui Buzaver-că aşteptând blagoslovenia părintească.

Dar Vruse s'a împotrivit dârz — prea era mocofan Pintilie pentru o fată cu car­te, ou toată faima lui în set-

Fata s'a incuiminţit, dar Pintilie tot i-a pregătit un cui lui Vruse, aşteptând doar prilejul. Veronica tânjea cai şi prilejul.

Veni întâmplarea eu pieile de miel. Colac peste pupăză, vărzarul Pintilie,

peste refuzul cârciumarului de a-i da pe Veronica în căsătorie, se mai crezu pe dea­supra şi jefuit cu blănile. Preţui 1-E- înumă-rat ce-i drept, până într'o para, dar numai el ştie cum l'a înumărat — cu noduri !

După târg, omul s'a gândit că momentul era venit.

Un ţignal tras din rărunchi în răscru­cea de lângă pluta lui Buzavercă, aduse pe Veronica în porumb. Carul aştepta goii, înclinat într'un răzor de levănţică. Pinti­lie înşfacă fugara de pestelci, îi prinse buzele arse de grozăvia stratagemei în muşcătura dinţilor cari îi clănţănea în gingii cu ţăcănituri de înfrigurare, roti ho­ţeşte privirea pe toată revărsarea răco­roasă a porumbului şi ginerde îşi urcă mireasa în car.

Boii urni încărcătura din loc şi „nunta" sp cufundă în noapte.

Aci povestitorul îşi îndopă luleaua, râ­zând cu gura închisă.

— „Şi Vruse? întrebă un curios. — „Vruse încotro avea să apuce? le-a

sărutat cununiile! După asta, socru a mai dat din colţ în colţ şi la urma urmei i-a făcut vărzarukii foaie de zest.-e în regulă, prin Tribunal.

— „Vorba e că a pus rumânu mâna pe bani şi pă fată ?

— „A pus că a pus ! Pintilie s'a lăsat de vărzărie, a vândut boii şi a deschis cu banii luaţi pă ei şi cu firimitură din zes­

tre, o fabrică de sifoane în „Trestieni" — „Da cununie Ia biserică a făcut? — „In legi! Prostovaniul ajuns, s'a cu­

nunat în mondir nemţesc! — „Da cu cojoaca cum a rămas?! A mai

dat să-i facă pieptar după ce şi-a făcut mondir nemţesc?

— „A rămas că Vruse a întors ginere-'ui preţu pieilor cu vârf şi îndesat.

— „Dar cu răzbunarea cum a rămas? întrebă din nou întrerupătorul cel curios.

— „După furtişagul fetii, Pintilie s'a lă­sat cam greu! Vărzarul pretindea, mai în urmă, zestrea întreagă că, dacă nu, îi lasă pe Veronica în prag, mimai aşa ca s'o facă de râs !

— „Şi Vruse cum a cârmit-o? — „A întărit foaia şi i-a dat »zestrea

întreagă"! — „Şi pieile ! — Păi dacă omu dobândise haină nem­

ţească, ce era să mai facă cu cojoaca? A spânzurat Ia loc toate irele pieile, în

cuiul cârciumii de unde le cumpărase ! — „Şi Vruse ? — „Vruse le-a vândut a doua oară'!

— Nu mai merge ! M'am codit e u cât m 'am codit, da r văd că n ' a m încotro — trag ulucii şi pace ! Ţiganii mi -au dijmuit toţi bobocii- Eu n u m ă îndur să t rântesc unu pă varză şi hoţomanii mi-i înghe­suie în şatră. Dacă v iu cu j andar i i şi îi prinz. tâlhari i , ori schilodesc l ighioanele ca să r u semene cu ale mele adecă ou alea furate, or i le bagă în oala cu fier­tu r i ca să l i se piarză de u rmă. D'aia nici nu mai merg cu ei la „post", că dacă s'a dus pasărea, ce să ma i fac anche tă şi ce să mai îmi ţie mie dă cald procesul lor verbal! Lipsă!

— Aşa e când ai căta ! — Trag ulucă şi pace — curm zavistia,

r ămâi cu gâştele în t regi şi nici cu lumea nu mă mai pui r ă u !

— Atunci fă aşa Chirane , — t rage ulucă.

— E ca şi trasă : ui te lemnăr ia în ră­zoare — 1400 franci cubu, bez pa rma lâ -cii, bez catranu, bez cuile, bez p la ta dul ­gherului care le înal ţă ! Da ba rem pui hotar odată zaverei, — zău aşa !

Picherul Chiran t recu mâneca cămăşii pe fruntea înt insă. Nevoile e rau prea mar i pen t ru puter i le lui. Căldura şi grija închelberi tului ulucilor îi îngrămădea

„Am fugit de Dumnezeu..." „Сітіе ar îndrăzni să

spute că soarele e fals?" (Virgiliu).

î n d â r j i t de ne îndui ra rea Lui , a m fugit d e El ca u n p ă ­g â n şi s i l i t s ă - m i a s t â m p ă r gr i j i le d u p ă p ă m â n t e ş t i l e o-r â n d u i r i , a m r e n u n ţ a t să - I m a i d ă r u i c red in ţă . . .

P o a t e că aşa m ' a v r u t : t r u d n i c şi nevo i a ş d in o r fana m e a copi lă r ie şi p â n ă la v â r ­s ta de s cu t a ţ ă r i i , ca s ă -mi d r ă m u i a s c ă p ă r i n t e ş t e a s -p r a - m i r ă b d a r e , r u p t ă d in a-d â n c u l g r e u al m u n c i i de f ie­ce zi...

L a v â r s t a de c r u d ă c h i b z u -i re , v i a ţ a m e a desp r in să — p a r c ă — d in m u c e n i c i a u n e i v ie ţ i d e sfânt , mi^a des luş i t g r e u calea sp r e l acu r i u n d e rrmnica o v o i a m folos d e î n ­ţ e l epc iune şi u n d e l u m e a n o u ă de oraş în c a r e a m p ă ­t r u n s , v ă d u v i t ă de s e n t i m e n ­te omeneş t i , m i - a a r ă t a t delà î n c e p u t n e î n d u p l e c a r e a în t oa t e t i ne reş t i l e mo le î n c e r ­căr i .

P e u r m ă a fost m a i greu. . . D in ce în ce m a i g reu , de

p a r c ă v i a ţ a - m i e ra fura tă , i a r b l e s t e m u l a ce s tu i păca t m ă u r m ă r e a cu z ă b a v ă în de f in i ­t iva lu i împ l in i r e .

O t r u d ă ce p ă r e a zada rn i că , — în c i u d a an i lo r anevo ios scurş i , — îmi apăsa to t a v â n ­t u l n ă s c u t î n d r ă z n e ţ , o d a t ă cu t e r m i n a r e a t â rz i i lo r an i un ive r s i t a r i , î ncâ t to t e l anu l şi p l a n virile s 'au g h e m u i t î n ­f rân te , î n t r ' o c a m e r ă m o d e s t ă cu d u l a p u r i m a r i , scă r i î na l t e ş i dosa re miuite, u n d e a j u n ­sesem să îndep l inesc funcţ ia de t e M .

A ş a dar , d i n to t ce m i n ­t e a - m i p r e g ă t i s e t e m e i n i c in zi lele şi nop ţ i l e an i lo r în şir, a v a r i în p e t r e c e r i , f ap tă de m o d e s t î n d r u m ă t o r , i a t ă c u m u n e l e fălise regul i , t ocma i î n zilele de p r o m o v a r e a t i n e ­re tu lu i , m ' a u î m p i n s sp r e p i v n i ţ a c u t ip icur i şi c anoa ­n e b iu roora te ş t i .

E r a destul . . . E r a d e s t u l p e n t r u u n su ­

flet d ă r u i t t a ine i unea s f in te şi n e s d r u n c i n a t e c red in ţe , ca s ă - m i v ă d şi s ă - m i simit î n ­f r ânge rea to t a l ă a u n e i v ie ţ i d e s b u c i u m şi obidă, de o î n ­de le tn ic i re , — c ă r e i a i se o-p u n e a or ice s imţ d e o n e s t i ­t a t e .

Şi p e d e a s u p r a a t â t o r l i p ­su r i şi f r ă m â n t ă r i î n d u r a t e p â n ă d incolo de ce p o a t e o-m u l r ă b d a , u m i l i n ţ a i sgonir i i şi celei d in <urmă î n g ă d u i n ţ i în suf le tu l o m u l u i : Speranţa, m i - a î n f r ân t d u r e r o s p u t e r e a c red in ţ i i m o ş t e n i t ă d in j e r t ­fele moş i lo r şi s t r ămoş i lo r noş t r i , ş i a m fugit de El...

A m fuSit de D u m n e z e u , nepu t inc ios şi laş , t r u f a ş şi gol, ca or ice o m d e s m e t k . . .

P â n ă când. . . P â n ă când cu t r e i l ov i tu r i

p u t e r n i c e î n poairta s ă r ă c ă ­cioasei m e l e locuin ţe , c u r i e ­ru l ven i t m i - a da t ordinul de chemare.

S o l d a t u l r eze rv i s t Nicolae

Ganea , c o n t i n g e n t u l 1929 e ra mobil izat . . .

L - a m p r i m i t cu fr ică şi l^am c i t i t cu t e a m a încol ţ i tă în i n i m a f iecărui o m s t ă p â ­n i t de necunoscu t . A m v ă z u t însă cu m u l ţ u m i r e c u m două l i t e re mic i , conven ţ iona le , t. şi r. a d ă o g a t e i m e d i a t l ângă g r a d u l de solidat, s epa ra ca n i căe r i î n t â l n i t p â n ă a tunc i , o m u l ou m a i m u l t ă ş t i in ţă de car te , de cel c u m a i p u ţ i n ă .

P â n ă a tunc i , în funcţ ia de „ te la l ' , nici m ă c a r aceas t ă n o t ă de m e r i t a t ă d i s t inc ţ i e a m u n c i i i s tov i toa re d i n săl i le d e oursuiri şi bibláioteci, n ' a m în tâ ln i t . E r a m şi c o n t a m doar a t â t : Nicolae Ganea , te la l clasa I I I -a ; c a şi Ş t e f an P o -pescu, r e p e t e n t al u n e i şcoli de contabi l i .

I n aceas tă func ţ i e s i m b r i a t ă cu 2.800 lei , î ncasa ţ i l u n a r cu s e m n ă t u r ă de p r i m i r e , în r e ­gulă , a m păz i t c r ed inc ios op i ­se şi d o s a r e c u migă loase so ­coteli de j i t a r şi u n d e căs -n imdu-mă să u ş u r e z p e cât p u t e a m ce r in ţe l e ex i s t en ţe i , m ' a m făcu t j u d e c ă t o r u l lui Dumnezeu . . .

P o r n e s c la d r w n eu acea­s tă r e m u ş c a r e în suflet . . .

E p a r c ă o r egăs i r e a to t ce î n l ă t u r a s e m . S a u o î n c e r ­ca re d e t a in ică m u s t r a r e o p o r t u n oobor î tă s ă - m i î n l ă ­t u r e frica !...

Ca civil, m ă feresc cu t e a m ă la or ice sgomot s u s ­pect , î m b r ă c a t so lda t , m ă a-propi i de în ţe l e su l da to r ie i . Cu cât a j u n g s ă - m i c o m p l e ­tez e c h i p a m e n t u l , cu a t â t m ă s i m t m a i în s i g u r a n ţ ă .

S u n t î n t r ' o echipă de m i -t r a l io r i . In a r m a aceas ta s imt s i g u r a n ţ a u n e i cl ipe î nă l ţ ă toa r e , m a i m u l t decâ t o v i a ţ ă î n t r e a g ă de obos i toa­re con t empla re . . .

P o r n i m tăcu ţ i , s im ţ ind doa r ghesu l amin t i r i l o r a n ­co ra t e t e m e i n i c în suf le t , la f iecare l an de g r â u s au la f iecare f â n t â n ă î n t â l n i t ă . Sp ice le „col i l ie" l e g ă n a t e de v â n t î n l u m i n a d e a r g i n t a soa re lu i , t ă m ă d u i e ş t e f r ă ­m â n t a r e a n o a s t r ă l ă u n t r i c ă p r i n domoa la lor fâş iere ca o c h e m a r e a p ă m â n t u l u i p e n t r u d e s r o b i r e a şi paza lui. . .

P e aceas tă cale de n e g r ă i ­te v o r b e , î n v e ţ i că v i a ţ a în h o t a r e l e ei a r v u n i t e ce ru lu i ,

î ţ i dă î n ţ e l e p c i u n e a t â rz ie a c u n o a ş t e to t ce es te şi î n ­s e m n e a z ă ea: sacr i f ic iu .

I fosele d e om cu c i u d a t e amb i ţ i i ş i d e ş e r t ă c i u n i s u n t d u r e r o s c o m p ă t i m i t e , a t u n c i când îi î n ţ e l eg i a d â n c a -ceas tă a d e v ă r a t ă m e n i r e a ei.

Ma i a v e m p u ţ i n d r u m p â n ă la p u n c t u l u n d e m i s i u ­nea n o a s t r ă se t ă l m ă c e ş t e t e chn i c : r e c u n o a ş t e r e .

Ia tă , s u n t e m descoper i ţ i de i n a m i c .

Z a d a r n i c ai î n cap , o r â n ­d u i t e şi p ă s t r a t e oa î n t r ' u n raft , t oa t e doc t r in i l e m a r i l o r în ţe lep ţ i , că n u po ţ i l impez i s i tua ţ i a m a i folosi tor ca u n m o r m a n d e bă lă r i i . Şi cu câ t t e şti i fu r i şa t m a i b i n e , cu a t â t ^ p ă t r u n z i m i n u n e a b i n e ­făcă toa re a u n u i a s e m e n e a adăpos t .

T r a g e m r ă z b u n ă t o r şi t o ­tuş i d i n p a r t e a cea l a l t ă n i s e r ă s p u n d e ser ios. Ţ ă c ă n i t u l r e g u l a t şi p u t e r n i c al a r m e i n o a s t r e în l e sneş te fu r i ş a r ea câ to rva în a d â n c i m e .

Al p a t r u l e a , d u p ă Voicu Tăn ase , s u n t eu. . .

O clipă, două, t r e i , p a t r u , cinci, şase. . . L e n u m ă r ca p e filele d e ca l enda r , d o r n i c d e s ă r b ă t o a r e . N u p r e a m i - a m s t i m u l a t n ic ioda tă s e n t i m e n ­tu l aces ta d e d ă r u i r e a su f l e ­t u lu i şi t o tuş i a c u m m ă s imt p ă t r u n s de u n î n d e m n v i j e ­lios al s ânge lu i .

G a t a !... P ă r ă s e s c cu ibu l a rme i , l ă ­

s â n d în u r m ă ţ ă c ă n i t u l a-cela de ca re t e ş t ia i oc ro t i t şi m ă p o m e n e s c l u n g i t î n ­t r ' u n ş a n ţ la câ ţ iva pa ş i î n u r m a l u i Voicu T ă n a s e şi la m a i m u l ţ i d e cei la l ţ i doi .

S t r ă b ă t â n d v i a ţ a d e pace , p a r i neno roc i t la o r ice p r e ­s u p u s ă p ied ică . Aic i s i m t c u m g loan ţe l e î m i ş u e r ă n ă s d r ă v a n e p e la u r ech i , i a r schi je le , scobind , îm i a r u n ­că p ă m â n t u l î n fa ţă , de là câ teva p a l m e d e locul m i r u ­lu i şi n imic n u m ă î n s p ă i ­m â n t ă .

In aceas tă a p r o p i e r e d e h o t a r a l v ie ţ i i , o f loare î m i z â m b e ş t e d e s m i e r d ă t o r , ca să -mi t r ezească a m i n t i r i d e acasă.. .

Acolo, acasă, pe m a s a d i n m i c u ţ a n o a s t r ă su f r age r i e , V. p u n e a zi lnic , î n t r ' o b a r -dacă , f lori cu l e se d i n c u r t e a

m ă r g i n a ş e i n o a s t r e gospo­dăr i i . E r a î n v i a ţ a d e - a t u n c i o t i h n ă t u r b u r a t ă doa r d e m e n d r e l e u n u i om m e r e u nemul ţumit* d e viaţă . . .

M ă g â n d e s c : să a m flori le de c â m p p e m a s ă ; să a m — aşa c u m s e p u t e a găs i î n t r ' o casă m o d e s t ă — o m â n c a r e pe masă , să a m l â n g ă m i n e n e v a s t ă d r ă g ă s t o a s ă şi g r i ­j u l i e la f iecare d o r i n ţ ă a m e a şi to tuş i să m ă î n c r u n t şi să m ă î n c u m e t a m ă r ă s -v r ă t i c o n t r a lu i D u m n e z e u , n e m u l ţ u m i t că a m p r e a p u ­ţ in , i a t ă d e s v ă l u i r e a c â r d ă -şeniei d e t o t d e a u n a ca r e t r ă e ş t e a scuns î n t r e d iavol şi om.

A m fost om, cu f i re şi a-p u c ă t u r i de o m şi n i m i c m a i m u l t .

A c u m s u n t u n o m p r i n s în v â r t e j u l aces te i ' namiez i d e C u p t o r a a n u l u i d e ve şn i că p o m e n i r e , 1941, d e t a i n a m ă r e a ţ ă a u n e i î n ţ e l ege r i de s f ă t ă toa re p e p o g o a n e l e cu spicele în au r , f r ă m â n ­t a t e de l u p t e p e n t r u i z b â n d a năde jd i i lo r noas t re . . .

A m r e g ă s i t p e D u m n e z e u . . . Şi d i n aceas tă c l ipă , m i - a m

î n t e m e i a t o n o u ă şi c u r a t ă c redin ţă . . .

C â n d m ' a m r id ica t să fac nou i s a l tu r i , a m î n t â l n i t p r i ­m u l dol iu î n fami l ia m a r e a a r m a t e i : Voicu T ă n a s e e r a m o r t . A d o r m i s e u n suf le t b u n d e c a m a r a d voinic , p e o b l ă d u i t a câmpie , p e n t r u ca r e nici t i m p d e c r e ş t i nea s ­că î n c h i n ă c i u n e n u - ţ i l asă să- i faci, ţ i u i t u r i l e d u ş m a r e .

Dosesc d o a r p e s u b g e n e o l a c r i m ă p e n t r u c a m a r a d u l Voicu T ă n a s e ş i -mi d u c n ă ­de jdea , poa t e , a u n e i a p r o ­p i a t e î m p e r e c h e r i de suf le te sp r e î n a l t u l c e r u l u i .

î n t â m p i n u n foc v i u d e c l ăn ţăn i t m e t a l i c . D e - a b i a po t r o t i p e s u b m a r g i n i l e căşcii ochii , ca s ă - m i u r m e z camaraz i i d i n f a ţ ă şi să - i o r i en tez p e cei d i n u r m a m e a . S t a u g h e m u i t d u p ă o b r a z d ă d e r ăzo r ş i p â n d e s c m o m e n t u l . U n u l , două , t re i . . . sar.. .

Şi to t aşa , cu v ă p a i a d e foc în fa ţă r ă m â n n e d u m e r i t că n u s u n t a t i n s d e c â t p r i n c â t e v a c u t e a l e v e s t o n u l u i .

Păgânia-mi f ă p t u r ă î n l ă ­t u r ă a c e s t e c i u b u c u r i d e m e ­ta l u c i g ă t o a r e d e su f le te ? Sau. . .

A m în ţe les . . . D u p ă câ tva t i m p d e l à r e ­

z u l t a t u l mi s iun i i n o a s t r e , s a ­t u l S... p u r t a s e m e ţ p e m u ­chea u n u i zid d e ce ta te , s i m ­bolu l na ţ iun i i . . .

Şi î n su f le tu l m e u a co­borât o l in i ş t i t ă î n c r e d e r e şi s igu ran ţă . . .

D e - a c u m , D o a m n e , ce a l t ­ceva p o a t e fi m a i m ă r e ţ , d e ­câ t ceeace s imt şi văd? . . .

N i m i c .

ION MINCU-LEHLIU Iu l i e 1941.

broboanele de sudoare, dungându- i faţa cu dâ re roşii d e mânie .

— Da b a r e m fac ceva să se ducă po­mina !

— Să se ducă, nene Chirane, că n u de­geaba îţi iei bucăţica dă la gură !

Isprava picherului Chiran nu era a tâ t de grozavă, p e câ t era de gălăgioasă la r ­ma cheltueQilor cu ulucile. Omul îşi luase nădejdea delà orice îmbună tă ţ i r e înău-trul gospodăriei. Tot prisosul agonisirilor îl e runca acum în uluci . Victoriţa, nevâs -tă-sa cu cununie , — renun ţase şi ea la „balul suptofiţerilor reangaja ţ i " numai să apuce să vadă şi ea cu ochii uluca r i ­dicată dinspre ţ igani — i se potopeau fe­meii oră tăni i le c u chiui ta . Nu e vorbă, a trimes ceva p e n t r u tombolă — o pupăză lucrată în inişor, au igllţa — şt s'a scu­zat la sediul pa t rona ju lu i că e ocupată cu... menajer ia ! Pa ra le l e după toaleta ba­lului le-a băgat şi ea ca şi Chiran, tot în uluci. Şi aşa s'a t ras temelia. Mâr ţână dulgherul d in Flămânzeni , a înt ins sfoar.4 pe hotar pen t ru ca scândura să cază dea-dreptu l în linie. Megieşii s'au apropiat gânditori de sfoară, pre t inzând ca p a r m a -lâcii să cadă tot pe linia veche- P lu tonie­rul Balotă invi ta t ca „Arbitru" dă la jan­darmer ie îşi dă cu ideia că lemnăria poa­tă călca o muche de cuţit în bă tă tu ra ţ i­ganilor, căci paguba n 'o fi ea a t â t de mare , mai cu seamă că toată cheltuiala cădea în spinarea lui Chiran. Lucrarea e nouă şi profită tu tu ror împricinaţi lor. Paracl iserul Oană, r ă m a s de là feştanie, era de păre re ca sfoara să cază d rep t pe mima butucilor. Dar broboanele de mâ­n ie năjpădea Éruntea p icherului Chiran, încrunta tă şi aprinsă d e parcă ar fi fost bă tu tă cu urzici. Dacă bulamaci i cădeau în curtea picherului , faţa nouă şi curata a uluci lor avea să se a ra te în ograda duş­manilor. Dacă la ţur i le cu pa r i cu tot, se înfigeau însă în ograda ţiganilor, atunci toa tă , frumuseţea scânduri lor albe şi lus­t rui te şi-ar fi îndrep ta t lumina în gră­dina lui Chiran. Dar atunci lăeţii aveau să sară cu târnăcoapele pret inzând că li se schimonoseşte pământu l şi ei n 'a-veau zor de u lucă — întărea plutonierul Balotă cu pa lma răşch i ra ţ i pe dragonul săbiei. Nici una nici alta ! Să înceapă lu­crarea şi mai la u r m ă se va vedea cum or eşi t rebur i le se rătoi paracl iserul Oanţă jumuîindu-TŞi ciocul d e fante cu cangea unghiilor rumen i t e de tu tun . Şi lucrarea se .înfiripă KM nedumer i re , pe placul omu­lui bisericii. O sticlă cu drojdie îşi iriza lumina a lbă a otrăvii î n undele domoale ale dimineţ i i . Lumea ciocni cu hotărâre pahare pline. Ţiganii pi t i ţ i în porumb, pândeau cu a r ţ ag închegarea uJuelor. Mâr ţână t rase tesla d in chimir, scuipă

zgomotos în pa lmă şi începu alinierea. Deocamdată ilucrurile .rămaseră tot aşa — butucii t r ebu iau să cadă, pen t ru u n moment în curtea duşmană după ideia p i ­cherului Chiran. Şi vrăjmaşi i de alătur i se tăvăleau d e râs în burueni . Scânduri le fulgerau una câte u n a albe, în palmele dulgherulu i orânduindu-se în dunga fu­mur ie a sforii. Tesla împlânta cuiele lu­cioase în in ima lemnulu i proaspăt ,

curmând dihonia d in t r e oameni. După cea dintâi duzină de ciocane de drojdie, uluca picherului Chiran luci fcămfoitoare în florile albe d e salcâmi. Tesla lui Mâr­ţână îşi înăl ţă lumini le oţalului în soare şi de ,acoo apoi îşi t r imetea ap-ig t răsne­tele în capsele f ierbinţi ale cuielor-

Grilajul sporea dar şi cumetr ia ţiganilor nu se lăsa ma i prejos în ascunzătoarea boziilor. P icheru l Chi ran nu se desmet i -cia cu nici u n chip d e bucuria înăbuşi tă a duşmanilor . O a l tă duz ină de rachiur i se fitui şi uluca se hotărnici din cap în cap, dealungul liniei gâicevite. Bucuria oamenilor de dincolo, împuia lumea. P i ­cherul Chiran pleznea d e nedumer i re . Dar în t r 'o v r e m e Chiţoran, no ta ru l Flămânze-nilor, care cinstise la amândouă gospodă­riile, se ivi deodată în pâr leazul p iche­rului .

— Dar ce-i cumetria aia acolo la voi în burueni , măi nene Chi ţorane ?

— Iaca ce să fie, m ă i ve r e picher ? Se sbat ţ iganii de bucur ie d e nu- i ma i încape albia pământu lu i ! Zice că aşa cum a i în­tors tu par i i cu faţa sp re ei, ar veni odată şi odată că u luca a r fi r idicată de ei, adi­că că u luca ta r idicată cu sudoarea şi munculi ţă ta, a r deveni înt r 'o v reme ede-cul lor, făcut cu p a r a u a lor — o... „servi­tu te de vedere" amesteca tă cu o cotropire, după cum a m auzit şi eu ca pros tul pe Domnul P i m a r ! De, Domnul Pr imar , ca să zic, bea mai adineauri cu toţii la un loc. în iarbă — p r i m a r u l ţ igan tot d 'ai lor. El îi înva ţă la toate — o fi şti ind el ceva pr imarul , nene Chirane! Dumireş te- te bi­ne zău aşa, că prea se topeau ţiganii de râs când au văzut uluca gata !

— Aşa e socoteala ? — Pări... cam aşa n e n e Chirane ! — Mârţane, doboară la pământ uluca,

că fac pr imejdie d e moa r t e şi ducă-se o-rătăni i le pe apa Sâmbet i i cu bobocii lor cu tot.

TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938.