T a s a poştală plătită In numerar, conform aprobării Nr. 13.837,1942. Preţul aces tui număr 7 Lei

ia 25 Aprilie 1943 Cenzurat

Nr. 17 Minim Mii n i . - i mu mumii m umninnnrL

U f ,ÎIM j * t j j *

ABONAMENTUL: Pe un an 360 L e i ; pe un Jumătate

de an 180 Lei; pe un sfert 90 Lei; pe o lună 30 Lei.

Abonamentele se plătesc nu­mai Înainte'

Tnscrisft în registrul publicaţiunllor periodice al Tribunalului Tflrnuva-Micâ sub Nr. 3—1933.

întemeietori: f Al. Lupeanu-Melin şi Inllu Maior Proprietar şi directori IULIU MAIOR

Redactor: SEVER BARBU Adresa: B L A J , jud. Târnava Mică. Telefon Nr. 63.

ANUNŢURI ŞI RECLAME Un ţ i ' Corp V, adici de lărgimea t doi milimetri, Lei 12, Lărgimea de

1 centimetru Lei 60.

Pastile, bucuria noastră Pastile sunt sărbătoarea biru­

inţei lut Isus asupra satanei, a vieţii asupra morţii, a binelui asupra răului. De aceea se bu­curi toată lumea cu acest prilej. De aceea e atâta veselie şi bu" curie, mai ales intre copiii cu adevărat buni şi în familiile cu adevărat creştine. De aceea cântă astăzi atât de frumos şi sf. noa< stră Biserică: •

,Ceriurilc cu cuviinţă să se veselească şi pământul să se bu/ cure şi să prăznuiaşcă lumea cea văzută toată şi nevăzută, câ Cristos s'a sculat, veselia cea veşnică*.

Toate cântările, toate ceremo­niile, toate mişcările preoţilor sunt aşa întocmite în minunata zi a învierii, ca să arete marea bucurie a creştinilor pentru în­vierea lui Cristos.

De aceea s'a şi aşezat acest praznic luminat pe Dumineca întâie după luna plină ce urmează după începutul primăverii, câni toate reînvie, ca şi noi să fim numai bucurie şi veselie şi să săltăm de bucurie în această z * minunată.

Câţi nu sunt însă astăzi, cari mi se pot bucura nici veseli ?! Câte văduve nu-şi plâng soţii jngropaţi pe cele câmpuri de luptei Câţi orfani nu şi deplâng *^ţu acoperiţi de glie străină! *-»ţi orbi nu^şi jelesc lumina

pierdută a ochilor! Câţi şchiopi şi ologi picioarele rămase pe acolo şi câţi sluţi manile tăiate pe urma rănilor pricinuite de cum' plita încăierare!

Fericiţi, cari nu au în fami­liile lor astfel de nenorociţi; şi nefericiţi în schimb ceice nu-şt mai pot întâlni pe dragii lor pierduţi, ologiţi, orbiţi, slutiţi ori îmbolnăviţi pe urma măce« lului acestuis1

Ceice vă puteţi bucura ş i v e seîi astăzi, împrumutaţi din f c ricirea voastră cel puţin un strop celor, ce nu au parte decât de ja !e şi de durere. Ajutaţi-i în amarul, şi necazul lor, fie cu de cele materiale, fie cu de cele sufleteşti. Nu suferiţi, ca lângă bucuria voastră să se ivească şi să dăinuiască atâta amar, atâta chin, atâta durere şi mizerie.

Iar, dacă nu este în putinţa voastră &'i ajuta şi a-i mângâia altfel: ziceţi cel puţin câte o ru/ găciune pentru ei, iar cei mai în stare plătiţi măcar câte o slântă liturghie pentru alinarea suferinţelor acelora. Şi o să fiţi şi mai fericiţi, şi mai veseli de/ cât aţi fost Căci numai m cazul acesta o să simţiţi cu adevărat farmecul cântării Paştilor: ,,A' ceasta este ziua, pe care a făcuM) Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într'insa .

Iullu Maior

C r i s t o s a . î n v i a t ! De Tlmlşan fosil plugar corn. Uricani

Biruind porţile întunerecului împăratul şi Stăpânul veşniciei s'a sculat din mormânt şi lu­mina învierii lui a strălucit şi străluceşte până la sfârşitul vea­curilor, când el va pune pe îngerii săi, să sune din trâm­biţă şi toţi morţii vor în«ia. Iar El, stăpânul veşniciei, va veni pe slăvile norilor, îmbrăcat în raze strălucitoare şi va şedea pe scaun, să judece pe toţi oa<

1 menii, să judece pe aceia care i l-au bătut, l-au batjocorit, răs ­

tignit şi l-au împuns cu suliţa.

A înviat Isus, aducând tuturor o veste scumpă.

A înviat Isus, biruitorul morţii şi toţi răstignitorii lui s'au cu­tremurat, când a auzit vestea că îsus cel răstignit de ei s'a sculat din mormânt cu puterea sa dumnezeească Dar această frică şi spaimă n'a ţinut mult, c§c i ei nu s'au căit de faptele lor cele rele, ci, fiind stăpâniţi de puterea răului, au căutat să tăgăduiască învierea Domnului. Ca să nu rămână ei de ruşine în faţa poporului, au atras cu bani pe paznicii mormântului, să tăgăduiască adevărul şi să răspundă tuturor numai cu minciuna. Dar fimd că adevărul nu stă în negura uitării, nici aceasta nu s'a putut tăgădui, şi astăzi, la nouăsprezece veacuri în urmă, glasul învierii Dom­nului este ascultat de zeci de milioane de creştini, iar răstig­nitorii săi s'au împrăştiat pe toată suprafaţa pământului şi nu mai po t . face nimica, ori­care le-ar fi încrederea de a fi Încercarea de a călca în pi­cioare legile creştineşti, capi adevărul este adevăr şi nu poate fi acoperit dc nici o putere lumească.

Nouăsprezece veacuri la rând Sfânta noastră Biserică Catolică a luptat încontinuu, şi a fost combătută şi prigonită de u-uneltirile diavolului. De când s'a născut şi până astăzi s'a aflat mereu în luptă cu duşmanii lui Isus şi întotdeauna a ieşit învingătoare. învinsă n'a fost niciodată. Lupta nu s'a sfârşit încă, ci şi astăzi este mereu prigonită, într'o mulţime de ţări, unde şcolile ei sunt închise sau transformate în cazarme r

bisericile dărâmate sau schim­bate în magazine, cârciume şi teatre, altarele profanate, preoţii şi credincioşii batjocoriţi.

In faţa acestor încercări, as­tăzi, când clopotele bisericilor noastre răsună tainic şi duios, veniţi, fraţilor, să ascultăm cu plecăciune glasul învierii Dom­nului. Gândiţi-vă întâi la pati­mile şi suferinţele sale, apoi Ia mărirea învierii, gândiţi-vă la cele trei zile cât a stat în mor­mânt şi apoi a înviat cu mărire mare.

Această înviere să se pe­treacă şi în sufletul fiecărui creştin. Această înviere a Dom­nului să ne fie şi o înviere a neamului. Mărturisesc cu c r e ­dinţă fermă că, după atâtea în­cercări şi suferinţă ce a avut de îndurat neamul nostru, astăzi nu ne putem aştepta decât la o înviere, şi această înviere o vom vedea cât de curând, dacă ne v o m uni cât mai mult în sânul Bisreicii noastre Catolice şi cu toţi întt'un glas vom răs­punde la glasul învierii Dom­nului cu un

„Adevărat a înviat/"

F a g . 2 O N I R E A P O P O R U L U I

GRĂUNŢE SUFLETEŞTI

învierea lui Cristos E cea mai mare zi de bu­

curie spirituală a creştinului. Cristos a înviat! In Ierusalim s'a întâmplat marea minune a învierii.

Mântuitorul lumii, Dumnezeu adevărat şi om perfect, a venit în lume pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Isus Cristos c a Dumnezeu s'a născut din veci, din Tatăl, iar c a om s'a întrupat în timp, din Preacurata Vergură Măria, care e mai mă­rită decât Heruvimii şi mai cinstită fără de asemănare decât Serafimii. Dela marea minune a întrupării Domnului numărăm anii. Mântuitorul lumii s'a născut şi a crescut într'o casă săracă. El , Dumnezeu adevărat, s'a născut în ieslea dobitoacelor. A trăit în sărăcie şi în ascul­tare, supunându-se Ia tot ce-i spunea Sfânta Fecioară şi Sfântul Iosif, îngrijitorul prea curat al celei mai eurate dintre fecioare. La 12 ani, pruncul Isus uimea cu ştiinţa sa pe cei mai învăţaţi oameni din acel timp. La 3 0 de ani se botează în Iordan dela loan. Atunci cerurile s'au deschis. Dumnezeu-Tatăl a grăit: „A-cesta este Fiul meu cel iubit întru carele bine am voit", iar Sfântul Spirit era acolo în formă de porumb.

L a 3 0 de ani Mântuitorul în­

cepe să propovăduiască dum­nezeiască învăţătură. îşi alege 12 învăţăcei şi cu ei cutreeră sate şi oraşe. Poporul îl ur­mează cu bucurie şi îi soarbe cu nesaţ învăţăturile. — „Ni-ciodatăţ'n'a vorbit om ca acesta*, — spune un martor al acelor vremi.

Fariseii — pe cari i-a c o m ­bătut, î m p o t r i v a cărora a strigat de 14 ori — Vai vouă — d u ş m ă n e s c pe Dom­nul şi vor cu tot preţul' să-1 piardă. Uneltesc cu tot cuvântul rău împotriva sa. Cu 3 0 de a r ­ginţi cumpără pej luda , fost a-

I postol al Domnului. Cu o săru­tare vinde pe Mântuitorul. Scris este în Sfânta Scriptură c ă — Vai de cel prin care vine smin­teala. — Iuda nu s'a bucurat de banii primiţi. Sufletul său era atât de neliniştit pentru marea nelegiuire săvârşită, încât a dus înapoi cei SO de arginţi şi apoi s'a spânzurat, Mântuitorul a fost chinuit de Miercuri până Vineri, până în trista Vinere a Pat i ­milor când s'a săvârşit pe Cruce între doi tâlhari. A p ă ­timit ca nimeni altul. A pătimit pe Golgota pentru noi toţi. Să -vârşltu-s'a pe Cruce, iar Iosif cel cu bun chip de pre lemn luând preacurat trupul său, cu giulgiu curat înfăşurându-1, în mormânt nou 1-a pus. Lângă crucea suferinţelor plângea sfâ­

şiată de durere Maica P r e a c u ­rată, fără să-i poată da vreun ajutor.

Trupul Domnului a fost pus în mormânt Vineri seara, închi­zând durerea Vinerei celei mari. La mormântul Domnului au pus soldaţi romani. Necredincioşii şi-au amintit c ă Mântuitorul spunea odată c ă în [trei zile va reclădi templul din Ierusalim. Se temeau că va învia, sau c ă vor veni cei cari cred în El şi îi vor lua trupul, spunând c ă a înviat. Dupăce ştiau că Isus e înmormântat, că mormântul e păzit de soldaţii romani, fariseii se credeau biruitori. Bucuria lor n'a ţinut mult. a treia zi Cristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-Ie.

Duminecă dimineaţa, pe când minoroslţelese duceau cu miasme binemirositoare la mormânt şi erau îngrijorate că oare cine le va îndepărta piatra din ta ţa mormântului, iată că văd cea mai mare minune. Piatra e a-runcată, soldaţii sunt uimiţi de cele văzute, iar în mormânt îngerul Domnului Ie spune „De ce căutaţi pe cel viu între cei morţi? — „In acea dimineaţă frumoasă de primăvară, cu. cerul senin, albastru, cu aer răcoritor, s'a petrecut marea minune a învierii. A binevoit dumne-zeescul Mântuitor , să săvâr­şească cea mai mare minune. A înviat din morţi şi raiul ni s'a deschis: A înviat din morţi, biruind moartea, căci precum a

înviat Mântuitorul, tot a

învia şi noi, în ceasul | ? ţ t ;

Atotputernicul va chema ^ oamenii la obşteasca j J ^ c a toţi să dea seama ^ faptele săvârşite în această •

Din nefericire sunt m ^ credincioşi cari îndrăznei 1

păcătuiască, spunând ^ 1

înviat Mântuitorul. Mare e

1

catul necredinţei! Orcine <** Sfânta Evanghelie se c o j de adevărul învierii. Acest! devăr îl mărturisesc toate T' curiie şi îl vor mărturisi 1 pururi, bucurându-se de m, minune a învierii. — B i Q v i ţ j lui Hristos văzând, să ne chinăm unui Domn IsusHrisi întru mărirea lui Damm Tatălui. Amin". - P r â z n r

Sfânta înviere să avem ^ în faţa noastră versul cei cântă acum în Sfânta Biserk; — „Să iertăm toate, peni înviere".

Iosif E . Nagah

Un îndemn Sinodul de primivară, det

Alba Iulia, a hotărît, ca ti preoţii, cari i-au fost elevi mat strului Iacob Mureşianu, să ds 5 0 0 lei pentru ridicarea ta monument la mormântul ti Ceice nu i-au fost elevi vor 4 câte 100 lei. Unul dintre a« preoţi ne trimite următorul apsi pe care-1 publicăm aici, cugâi dul curat de a avea răsunet mal mare:

FOIŢA „UNIRII POPORULUI"

Cristos a înviat ! Primăvară, cald şl soare, Şt ta stal trist, frătfoare.

Cămpu-i verde plin de fiori, Şl ta plângi adeseori.

Primăvara a sosit, Ce stat trist, frate Iubit?

Ori te-apasă ceva g/eu Frate pe sufktal iău ?

Ori eşti trlsU mat frăţloafe, Că-l lumea rea de sub soare?

Şl-ţi curg lacrimi pe obraz, CM în lumi mult necaz?

O, na ft trist, na, măi frate, Şt Inimă rea nu-tl face.

Priveşte natura, care, Se tmbrac&n sărbătoare.

Uite'n codru ce'nfrunzeşte. Câtă butur le este.

Păsărtle cântâ'ntt'ana, Dejăsmă şl pădurea.

N'au nimic şl totuşi iată. Cit de vesele s'arată.

Şl în cantul lor mereu, Preamăresc pe Dumneztu.

De ce, frate, n'am putea, Ca si fim şt noi a;a?

Tatăl ceresc grije are, Şt de noi de ori şl care.

Frăţloare, dragul meu, Increde-tt'n Dumnezeu.

FU vesel ca şl o floare, înflorită peUăcoare.

Vle'n lume vremuri grele, Nu te'ntpălmânta de ele.

Roagă^t* Domnului sfânt, El nl-e scut pe acest pământ,

El e primăvara vie, Ce dă la toţi bucurie.

Iată tainic sună toate, Qopotele'n miez de noapte.

Nu sta frate 'ngândarat Că: Hristos a înviat/

IAC0B SîJCIlî plugar, Valea-Largă - Turda

In dimineaţa învierii Afară creşteau zorii*, când

grupul de femei a părăsit casa Măriei lui Cleopa şi au luat-o tăcute pe uliţele Ierusalimului,

Trecuse da straja a treia din noapte şi zgomotosul Ierusalim era acum liniştit după marea săr­bătoare din ajun. Ia zori se mai vedeau licărind tocurile Gilileeni Ior poposiţi pe câmp Io carieri. Lumea venită de Paşti, dela mari depărtări, se liniştise şi se odih­nea acnm pe unde apucase.

Na sa auz sau decât paşii şi strigata! sentinelelor, cari, dia timp în timp, vesteau că este linişte şi nici un ladrăsnsţ na cutează să turbare pacea împă­răţiei măritatei şi puternicului cesar dela Roma.

Femeile mergeau tăcute şi gră­bite, ca şi când s'ar fi temnt de cineva. Boceau ca ele pânzeturi şi uleiuri mirositoare sâ ungă şi să înf fişare după datină trupul celai răstignit. Prea se făcuse în grabS şi în pripi total atunci, când a fost ioat fie pe crace.

Dapă ce au trecut de fortă­

reaţa Antonia, unde se auriaot continuu bleatsmeie şi P&8î

celor închişi, femeile s'an W liniştit puţin Sentinelele le 1$ sera să treacă, fără să le * întrebe, cine sunt. Se ga**[ numai, că cine Ie va ridica p tra grsa de pe uşs mormânt»1

Suflatul le era frânt deda«ţ şi cum mergeau pe străzile Po!' ale oraşului adormit, H-se că tot ce se întâmplase ca Do» nul lor n'a fost decât 'un ri» > grozitor, din care trebuiau & * deştepte. tf

Ia hoaţe mergea Mafia *7 dalena. Dacea In braţe an * cu mir ds nard de malt PJ Sa gâadea, cât ds fericită § l i, ea atanci, când i-a spălat P cioarele în lacrimile ei Ş* i"a

picioarele su pârul capni*' t

de frumos li vorbise el y \L împărăţia Lui, Câtă î°t e ! e | ! j arătase E i faţă de ea, o P» toasă, care şi» a stors trop ^ iubiri şi plăceri nevrednice- ^ ce departe erau toate * c ^ Azi Domnul şi Iovăţâtorol mort A fost ehiauit şi rfpj'ţ şeleşte.în rând cu cei mai 0

tâtfuri.

Nr. 17 U N I R E A P O P O R U L I Pag. 3

Dragă Colege, }ţi mai aduci aminte de

fostul tău profesor, marele ţtlăiestru al musicei româ­neşti Ictcob Mureşanu, care frin compoziţiile sale a fă­cut sâ tresare şi să cloco­tească în tine d s atâtea ori sivtţul de român, la nenu­măratele serbări din istori­cul Blaj?

Iţi mai aduci aminte, de câte ori ţi-a înălţat spre ceriu sufletul tău de român, n bătrâna catedrală din

Blaj? Iţi aduci aminte, câtă stră­

duinţă şi oboseală şi a pus, pentru a, înălţa musica şi cântarea românească ia înăl­ţimea ce i-se cuvine alăturea cu a altor popoarâ?

Dragă Colege, nu-ţi uita, câ artiştii neamului trebue apreciaţi, iar cei morţi tre­ime reînviaţi în suflete.

Nu-ţi uita, câ acel mare artist Iacob Mureşanu carp a făcut renume poporului său şi eu care te poţi lăuda că a fost unul dintre profesorii tăi iubiţi, îşi doarme somnul lin în cimitetul Blajului fără cruce la mormânt.

Nu-ţi uita a relua legă­tura spirituală cu marele său suflet prin aceea, că . prin obolul tău, fie cât de mic, vei contribui, a se ru dica un monument cum i-se cuvine la mormântul său.

Cred că prin aceasta vei

simţi o îmbrăţişare sufle­tească între line şi fostul Tău profesor.

Un fost elev al său

Două popoare plâng astăzi!

Da. două popoare plâng as-stăzi, mai jalnic decât altele. Plâng, pentrucă simţesc bles­temul lui Dumnezeu asupra lor, greu, îngrozitor de greu.

Ştiţi car i? Evreii şi Francezii. Evreii sunt fără ţară, iar Fran­

cezii cu ţara cuprinsă. Pentrucesufer însă aceste două

popoare? Evreii au cerut răstignirea lui

Isus şi şi-au bătut joc de el Iar când Pilat a declarat că nu este vinovat, şi, luând apă, şi-a spălat manile înaintea poporului zicând: „Nevinovat sunt de sângele acestui drept, voi veţi vedea", Evreii au strigat: «Sân­gele lui asupa noastră şi asupra fiilor noştri" (Matei 2 7 , 2 4 — 2 5 ) .

Şi aşa s'a întâmplat. La anul 7 0 după Cristos Romanii au cu­prins şi dărâmat Ierusalimul şl pe Evrei i-au dus prisonieri îm-prâştiîndu-i pretutindtnea.

Francezii, în revoluţia din 1 7 9 1 — 1 7 9 5 , şterg calendarul creştin şi religia creştină; In­troduc în locul ei ateismul (sau tăgăduirea lui Dumnezeu), re­ligia „egalităţii şi a libertăţii"; sdrobesc tot ce se află în bise­rici (cruci, potire, căiţi sfinte, sfeşnice); ridică pe altarul cate­

dralei Notre-Dame din Paris o femeie stricată şi cer, să i-se închine' ei toată lumea; expul-sează 46 mii de preoţi şi de călugări şi aproape pe toţi e-piscopii; mat şi omoară vreo câteva sute de preoţi; desfiin­ţează ordurile călugăreşti, pe călugări şi călugăriţe îi dau afară din ţară şi Lîşi bat joc şi de Papa. ^

0 zicală franceză spune însă, că cine mancă din Papa, moare.

Francezii au mâncat din el, adecă l-au batjocorit, şi iată ca au murit, ca popor liber.

Le scriem toate acestea cu cea mai mare durere creştinea­scă şi românească, amârîţi în suflet că tocmai pe cea mai veche fiică a Bisericii a trebuit s'o ajungă această soartă amară, dar o scriem, ca fiii poporului românesc să înţeleagă, că morile lui Dumnezeu macină încet dar sigur.

Pe Evrei i-a bătut Dumnezeu după 37 de ani. Pe Francezi după 150 de ani, Pe celelalte popoare cari şi-au bătut şi-şi bat joc de Dumnezeu, cum sunt Ruşii, îi va ajunge aceeaş soarte, poate ceva mai târziu, însă sigur, că morile lui Dumnezeu macină încet dar sigur, Iară cine mancă din Papa, moare cu siguranţă absolută.

Cănd scrieţi ort trimiteţi hani, arătaţî-ne totdeauna şi neapărat şi JTr. din stânga fâşii, eu care vă merge gazeta. Altfel nu putem remlvi scriso­rile J>. Voastre.

Programul serbărilor; ce se vor jinea în ziua dc 2 Malu 1943 cu ocazia sfinjiril drapelului Asociaţiei ReIugla|lIor din Valea-Jluluf,

Secţia Lupeni-H unedoara

I.

1. Sâmbătă 1 Mai d. m. orele 18,30 aşteptarea şi întâmpinarea în gara Lupeni a Comitetului Central Bucureşti, a delegaţiilor sosite deJa filialele judeţene şi a altor oaspeţi sosiţi; 2. orele 19 Şedinţa solemnă în Casa Culturală Română Unită.

II. 3. Duminecă 2 Mai orele 9

asistarea în corpore la Sf. LI* turghie în cele două biserici naţionale; 4. orele 11 procesiuni dela biserici până în piaţa din faţa Primăriei, unde se va des­făşura actul sfinţirii; 5. orele 11,30 sfinţirea drapelului cu­vântul preoţilor şi răspunsul celor în drept; 6. orele 12 ,30 parastas pentru ereil căzuţi în Frontul din Răsărit şi pentru eroii martiri din Ardeal; 7. o-rele 14 agapă frăţească în C a -sina Română.

III.

In Palatul Cultural 8. Duminecă 2 Maiu orele

17 conferinţă, după conferinţă concert, recitări, jocuri naţio­nale din Ardealul cedat. Con­certul va fi dat de asociaţiile corale din Ioc şi jur. Programul concertului se va publica ulterior.

Preşedinte: Secretar: ss. Pop Ioan ss. Şlpoş Teodor

La gândul patimilor Lui sim­ţea că o durere mare îi sfâşia inia a. Părea că na mai avea la criaai nici să plângă.

Şi femeile mergeau tăcute, apă­sate de gânduri iot mai dureroase. Ajunseră acem fn oliţa pc c s r e ca o zi msi in&inte I s s s îşi pur­tase crucea. Li se părea câ mm xâreac încă trme din s i ege le sfânt pe lespezile pietrilor. In ochi le sparn din nou chipul în­sângerat de lovituri §1 Mânfuito-r Q ioi şi ioims ii-se strânse d;n E b a de durere.

»De ce & trebuit Ei să mos iâ ? a

se întrebau ele. „ D e ce care Ei, care era «.şa de puternic şi bon, a trebuit să le îndure toate ace ­s t e a ? "

Ajunse Ia marginea crasului, privirile îi m îndreptară fârâ voie B&ie munte, unde ee Riss vedego. strejaiad încă cele trei cruci ab răstigniţilor.

**e clopotul de sticlă si ceru-•ni se stinge a a ede din urmă stele şi din mnnte ccborsu psîe a ş o a r e de pâc îe vineţii.

Apucară pe o cărare îngustă, P*inire fcofe d© smochini şi da­

fini, spre gridin» Ici Io&if d'D An matca, unde era mortr Antei cu trupul celei scump. Usotre mişcări de vânt legâc&n tufele înflorite, umplând totul de uo sven şi şepet dulce.

L a v cotituri, între tofe de mtrţi şi chpsrcşi, aăniă şi mor mântui Mflctuitoiulai. Părea In v&iuit fn fum şi luciri luminoase de eripi şi lumină păreau că erau In jurul foi. . „Ce se îdsrrplEEt ?" sc între­

bară femeile şi fiecare din ele alergară gri bite şi fnfrieste la mormânt. Dar mormântul era gol T/supui Domnclui no se s»si alia acolo.

— Doamne, Dosnice, se plânsei Magdalenei — nici mort cu vicsu să roi-te msi Isse. Ucde te-su psss Isueeel meu? Şi se e'ep&rtă printre smochini şi chi­paroşi, saşi pîSngă singură du­rerea. # r

— Femeie, de ce plângi ? — auzi ea deodstă no glas blând şi dulce, în înmiea strălucitoare a sosrelni Bta on om. „Femeie de ce plângi ? o întrebă e.«.

— Pentrucă 1-su luat pe Dom

rsol mea, şi na ştia unde l-au pas. De l-ai loat tu, spune-mi, unde l-ai pus.

— Miri i! — auzi ea din nou glasul ce-i suna sşa de cnnosect.

— Rbbboci! — şi căzând în gacucehi, voia săi îmbrăţişeze picioarele.

— Nu te atinge de mine, căci încă na m'sm suit la Tatăl meu. Ci te du Ia fraţii mei şi Ie spâne lor: „Mă voia ml ta Tatăl men şi la Tatăl vostru, Ia Dumnezeul mzu şi fa Dumnezeul vostru".

Nul mai văzu, dar II simţea. B'rriinţîR învierii lui se simţea în răsăritul Icminos al soarelui, în svonol şi legănatul ramurilor, In eânteeil desfătător al păsurilor.

Domnul a înviaţi Vestea por­ni» din grădina înflorită şi înso­rită a lui Iosif din Arimatca, gata sa cucerească o lume în­treagă.

Zarea cerată şi albastră, pă­durile de mirţi şi măslini păreau îmbrăcate fn veşmânt nou de bi­ruinţă, de bucurie şi veselie.

întreagă firea revărsa din ca bucurie şi veselie, părea că înalţă

spre ceruri cn cântec de măreţie în biruinţă, un cântec ce a cuce­rit veacurile: „Hristos a înviat ! \

S e v e r B a r b a

Poezie poporală Foaie verde lemn^elin Câte pietre sunt sub tren, Toate s lacrimi şi venin-Veninul e dela mame Care au feciori sub arme, Lacrimc-'S dela soldaţi De flăcăi şi de 'nsuraţi.

Hai, puicuţo, pân' la gară Şi neom mai iubi o vară Pân' ce-a sosi trenu 'n gara.

Iată trenul a sosit Şi noi nu neam mai iubit., N'a sosit ca să mat stea Ci a sosit ca să mă ia, Să mi treacă graniţa Dincolo în Ucraina.

Trăiţi, Domn'le Căpitane, Dă-mi drumul din concentrare,

. Căci mi'i dor de casă tare

Psg.

FI

Tuştea Comună de pe vremea

Romanilor Această comună in epoca daco-romaoă

purta frumosul nume romanic Tusculum, din care a'a format numirea de astăzi, Tuştea.

Există in comună o parte, numită Suseni, despre care povestesc bătrânii, că acolo a fost targa! — orsşul cn piaţă. Caseîe din aseastă parte, Suseni, sunt zidite din pia­tră săpată şi scoasă tot de acoio. Curţile 91" grădinile tiranilor din Suseni ascucd in pământ piatră, cărămidă şi marmoră de pe timpul, când Romanii an construit cástrele, fortăreţele din Tuştea, Hiţegel, Ciula-marc ţi Densas, spre mîazlncapterăsăritînfsţa Sarmiseghîtczîi.

Ţăranul Gh, Popa a săpat şi a af at in interiorul curţii sale, la adâiscime de 3 - 4 IB, ziduri de piatră, groase de 1—2 m. intr'o cuşcă, cazemată subterană, a dat peste oase mari de animale, intre cari pe­ste un dinte enorm de ceva namilă a tira purilor scurse. Din materialei de piatră scos, numitul şl-» zidit doua pivniţe. Curtea iui şt a altor vecini se crede a fi locui, pe «are a fost clădit templul cu toate aparta­mentele şi unele morminte A şi rămas tradiţia care se menţine, că in Suseni — tn târg *- a fost cSsdva o biserică mare

Un.al doilea ţăran, Aron Ghsorghíonl I , Şchiopul, eăpând in obor fundamentul pen­tru o casă, a găsit un sarcofag (sicriu de piatră) pe care neputându-1 desface, 1-a zdrobit in bucăţi. Pe unele bucăţi din ca­pacul, coperlşui sarcofagului, s'au putut descif a iiteriie D. M. O. etc. Intre curţile celor doi ţărani pomeniţi este curtea, zisă a Crndonilor, In care şl astîzi se văd les­pezile de piatră cioplită, afsră pe teren şi unele ieşite numai cu colţurile din pîmâot. Tradiţia e confirmată deci şi de săpătnri'e — urme arheologice — unilaterale şl ne­controlate, despre ce a fost Incunoştiinţat şi Muzeul Naţional din Deva.

Tuştenii sunt. creştini ia locnl lor. Nici intr'o altă comună din Ţara Haţegului nu se pistrează obiceiul ttrSmoşesc al mese­lor pentru săraci ca in Tuştea. Cu ocazia acestor meie, praznice (6 la au) săracii io-

C a m lăsat o sorioarâ, Şi-o nevastă ca o floare; De nevastă nu'mi prea pasă Căci ncvastă'mi mai găsesc Dar copiii greu sé cresc!

Kazdelnaia, Sept. 1942.

Culeasă de Slt. rez. SEICEANU T.

Adâncimea până la care se scufundă vasele

In csrcatile de special*taie se presupune că un vapor se scu­funda ca cea mai mare viteză, fiind până ia urmă tnrtit şi adân-eindu se Io nămol din canza apă­sării greutăţii aieralui şi a apei, eeeace î n g r e u i a z ă ridicarea vasului chisr depă un scurt in­terval. Dacă un vas se scufundă până la adâncimea de lGOO me­tri, apa deaatipra apssă cu 100 atmosfere adecă cu 103 kg, şi 300 gr. pe Hecare centimetru pătrat, Se înţeîege, cât de mare trebne să fie apărarea aieralui şi a apei la adaosimi da 10.000 metri. Na e de mirare că vasul este turtit complect.

calitsţor reuntoase (Luncanii, Merienii, Şte-ienii, Poienaril, Densuşenenli) dau năvală în Tuştea ca Ja o exsoziţie de biaefaceri care se dăruieşte tuturor. Nici un fel de sectarism re'igios nu a prins şi nu prlnds in Tuştea. E o massă compactă şi bine în­chegată de români, UBiţl In credinţă cu Roma străbună, dala care auftioştenit fiinţa etnică şi religia. /

In aaal 1942 s'au ridicat în parohie 2 mari cruci in amintirea aior doi fii, eroi căzuţi în lupta pentru Cruce şl reîntregire. Una lui Slmini: Lucacî, de 22 ani, mort la 29 Sept. 1941, in Ucraina, şi alta Ini Sa-muilă Merlen, de 32 au!, mort la 26 Iunie 1942 in Sevastopol.

Din colecta Intre credincioşi s'au procu­rat do! prapori negri, ia valoare de 20 000 lei.

Credincioşii loan Oheorghe, Petro An , drioni şi Ion Stănesc-Boroc au cumpărat un rând de sfinte ornate, multicolore, cu 2 fete, in valoare de 30 OCO lei.

Petru Iiian-Turcu a cumpărat şl împodo­bit biserica cu 14 icoana din devoţîunea Caiea Crucit, în valoare de 1 3 - 1 4 C 0 0 lei.

Mult încercaţii soţi de căsătorie Nuţu Gheorghioni si Măriuca născ. Meriaţoni, an dontt parohiei cea scai f nmoasă grădină ce au avat-o lângă biserică, Io mezainăcn cimitirul vechiu, ca să servească de cimitir nou. Valoarea gradinei donate nu se poate estima. Face cât o avere întreagă. După valuta actuală nu s'ar putea cumpăra nici cu un milion de Lei. Intre anii 1925—1930 rudeniile au îmbiat (oferit) pentru această grădină pretai de 200.000 Lei. Pronia c e ­rească insă a hotărit altcum. Donatorii au împlinit ultima dorinţă a răposatnlui lor părinte fost vlcecurator, Ion Meu'nţoni, « r e în 1931, când a adormit in Domnul, i-a obli­gat prin grai viu ca sâ-I execute dorinţa.

La Crăciunul annlui trecut din ofertele credincioşilor mărinimos! s'au ajutorat -9 mame sărace; primind fiecare 665 Lei şl bucate, dună Împărţeala tăcută de curata-râtul bisericii. Iatî şi numele acelor mame: Mărluţa Heljoni, Victoria Mtrîan, Elisabeta Lucacl, Măria Alexandru, Elisabeta Stanei, Sofia Dăbucan, Clara Stărimlnesc, Măriuca Baie 1. Suciu şi Elisabeta Bale l, Nesu..

„Unirea Poporului" are in Tuştea 16 abo­naţi Aproape in fiecare casă este Calen­darul de!» Blaj, cîrtile de rugăciuni: Izvo­rul Vieţii, Domnului să ne rugăm, Paracli­sul şl alte lecturi religioase.

Primul contact cu un creştin din Tuştea, te face să bănceştl conştiinţa trează, reli­gioasă şi mândria unirii cu Roma. Cantorul al doilea, Slon Alexandru e un neîntrecut ia cunoaşterea textelor din Sf. Scriptură a Vechiului şi Nou'ui Testament. Rar preot ori teolog, care l-ar gutea egala in această materie. Sectarii din comunele învecinate se tem de el şi-1 incur-jură, pentrucă ştie să-i combată şi să-i lovească Ia mir.

Părinţii călugări dela Obreja, cîri an bă­tătorit pe la Mănăstirea Prislopului nostru, de unde au coborit de atâtea ori în Tuştea, vor duce departe renumele de bani creştini al ţăranilor din localitate. In primul rând nu-i va da uitării păr. arhimandrit T. Bon-teanu, care a revenit cu atâta însufleţire apostolică la sinul adevăratei biserici. So­sind la Prislop slngur-s'ngurel, numai cu toiagul de pribeag in mân?, s'a convins ca oaspe nou, de cinstea şi dragostea creşti­nească, în care l-au primit şi Împărtăşit Tuştenii, ja cea dintâi cunoştinţă. Cum la sf. mănăstire nn era nimenea, na era nimic, ci totul o pustietate goală, Tuştenii i-au ajutat pe păr. arhm. T. Bon tea nu cu tot felul de jertfe materiale de a înjghebat iarăşi o mică gospodărie la Prislop. Cu cită duioşie nu s'a despărţit de Prislop si Tuştea, când a trebuit — la ordinul supe­riorilor — plece pe alte meleaguri acest porumbel alb al Domnului.

Se Increstează aceste ştiri in scopul de a se cinoaşte, că in Tuţtea pulsează şi rodeşte viaţa spirituală a celor-păstoriţi de preotul actual, care numără 30 da ani In v'a Domnului.

Agru la Mociar - Bihor Comuna Mociar a vrednicului Pâr. Eugen

Pantea a fost de curând martora unor fru­moase serbări.

Inimosul prim-pretor, dl Traian Sfârlea, preşedintele »Agru< Iui din Tinca, deschide şedinţa.

Dl Alexandru Văcărescu, preşedintele cer­cului sgrist din Holod şi jor, ţine o confe­rinţă, explicând evanghelia zilei.

Păr. Eugen Poteran, ţine o conferinţă >despre dragoste, răbdare, bunâtatec, care este ascultată e* laars atenţiune din partea tuturor.

InvăţStornl-director din Vfntiri, dl Toma Pantea a arătat canzele intrării României in războiul cu Rusia, răsplătit fiind cu aplauzele publicului.

Programul artistic compus din poezii, co­ruri, monoloage, piesa foarte instructivă >Familia şi Ţara* a fost foarte bine reuşită, spre lauda inv.-director local dl Petru Bcr, dîş şi a învăţătoarei dna Măria Bordaş.

Păr. protopop din Rogoz Cornel Marian în cnvâutul de încheiere arată rostul ace­stor şedinţe, festive in vrcmile războinice de astăsi.

N Preotul loca! Păr. Eugen Pantea mulţu­meşte celor prezenţi.

Terminată fiind şedinţa festivă, clopotele sunau dulce şi plăcut chemând preoţi şi mireni Ia biserică, uude nici nu mai Încape mulţimile. începe Binecuvântarea Euhari-stică, celebrată de Păr. protopop Cornel Marian (Rogoz), Păr. Liviu Moza (Holod) şi Păr. Eugen Potoran (Tinca). Răspunsurile le-au dat agiiştii din localitate sub price­puta conducere a ţăranului fruntaş, bidea Eugen Pantea — tata preotului local —, Păr. Liviu Moza în o predică bine pregttită şi adine pătrunzătoare, ne vorbeşte despre >Credinţa vie«.

ALEXANDRU VACÂKESCU

Din Sânbenedic-Alba Credincioşii Traian şi Ileana Gătea

din corn. Sânbenedic, au dăruit bi-sericei gr. cat din loc, în semn de curată iubire faţă de tronul dumnezeesc şi în amintirea neuita­tului lor fiu Ion dus dincolo de veacul acestor plângeri, 1 rând de ornate bisericeşti în valoare de 30 000 lei.

Rugăm, pe Atotputernicul ca, în iubirea Sa mare pentru oameni, să le primească acest dar ca pe o ru­găciune pentru cele de lipsă mântu­irii, iar fapta lor să fie un îndemn de curată iubire pentru toţi.

Pr. Simion Frâncu

Moartea unui fruntaş ţâran din Sânpaul

In ziua de 21 Martie a fost în­mormântat, în cimitirul comunei Sânpaul, fruntaşul sătean Gheorghe Şomfăleanu, fost timp de 20 ani primar al comunei de lângă graniţa Sânpaul. Trista ceremonie a fost un prilej de adâncă reculegere pentru cei cari l-au cunoscut. Prohodul a fost oficiat de către Părintele loan Roman protopopul temutului, N. Cosma paroh din Vidraseu, Gheor­ghe Oancea pieot locat, Niculaie Roman paroh din Chirileu, loan Moldovan preot Beşineu şi Emil Dămian paroh Bogata de Mureş cantori fiind 3 clerici dela Blaj.

După serviciul religios a luat cuvântul Păr. loan Roman, pro topopul tractului, Dl primpretor al plasei Iernut şi Dl. director F r . Naghiu, cari în cuvinte impresio-

&1) nante au făcut elogiul dec d mult regretat. \

L a trista ceremonie a i u

X

îrtreaga comună, pe car e a o* ^ rit-o în mod priceput şi j t t

S ^ timp de 20 ani. In afară i t S săi şi de întregul tineret au r

iot. parte toţi intelectualii dm au ţinut să aducă prin p r e z i ! ultimul omagiu celui dispărut.

După terminarea ceretn0 • trupul celui repausat a fost dn cimitirul din loc, unde a i 0 s t ' mormântat şi plâns de toţi c e j faţă cu lacrimi multe şi sincete î ind adurmitul în Domnul un M înţelegător, bun şi aplecat spreî voile tuturor.

.Ceeace a făcut Gheorghe Ş0ltj leanu in cei 20 ani de primat au fost fapte cari vor rămâne ^ tru multă vreme în memoria I0Cs torilor din Sânpaul.

Sub curatoratul său s'a ridicat! ca jul Domnului din comună, apr0j. numai pe cheltuiala sa, dăruindt» odată şi un clopot frumos. Totj a clădit casele parohiale dimptetu-cu zidirile gospodăreşti din jj muncind foarte mult atât pe tem moral şi cultural cât şi patriotic fiind de o iatelig«nţă zară.

Drept răsplată pentru serviciile a duse* ţării şi neamului, a fost de», rat cu mai multe decoraţii.

Dincolo de mormânt Gheorgbt i Şomfăleanu poate privi cu linişte si 1 deplină mulţumiri la faptele fa-moaşe pe cari Ie-a făcut în viaţi CE ajutorul bunului Dumnezeu

Fie-i ţărâna ujoară, memorii bi< \ necuvântetă şi viaţa sa pildă pec< tru urmaşi.

Emil Dămiai piroh - Bogat».

Pregătirea BISjenilor de sfintele Paşti

Rar vorbim despre Blaj, măcwc aici bate inima bisericii hoastre.lt schimb lăsăm, cât putem, si se vot bească în gazeta noastră cât rs» mult despre satele noastre şi «" de câte ori descoperim ceva ne bucurăm din inimă şi ia&W năm Ia bucurie şi pe cetitorii nojt"

De astădată însă avem ce voit" despre Blaj, şi despre Blăjeni, fiindci au premers cu pildă bună tuturor»'

S'au pregătit pentru sfintele săr­bători cu toţii, şi cei mici şi *ţ mari Toate şcolile au avut exercit spirituale în regulă, separat ele»'1

mici şi separat cei mai mari, fiindc* altfel trebue sa li-se vorbească unor» şt iarăşi altfel altora. Până şi şc°3)' ucenicilor de măiestri a avut, P' lC

îngrijirea dlui director Emil P 0 < /

naru, exerciţii Tot aşa şi fetele «*' traşcolare şi separat servitoarele,

Duminecă, în 11 April, s'au în& put exerciţiile spirituale pentru*1' reni în catedrală, pe cari le-a ţi° u

Păr. profesor Dr. Aurel Leluţiu. & Dumineca Floriilor s'au cumtotCi. în catedrală o mulţime de bârW şi femei, în frunte cu inspector* şcolar general Nicolae NegruPj advocatul Dr. loan Bianu, director» de bancă Victor Munteanu şi primpretorul Victor Micu.

Mai pe, urmă au făcut exei t 0

I T N I R E A P O P O R U L U I Nr. 17

Mersul războiului

Luptele continuă şi acum fără Insă să se fi înregistrat un eve­niment deosebit în cursul ace­stei săptămâni.

In Rusia nu se pot desfăşura lupte de importanţă mai mare din cauza ploilor de primăvară.

In Tunisia se dau lupte foarte

grele. Lupta submarinelor continuă

5 3 fie din ce în ce tot mai în­semnată. Un ziar american ocu-pându-se de lupta submarinelor a scris că bătălia din Atlantic va fi foarte hotărâtoare în anul 1943 şi toate fronturile vor de­pinde de rezultatul său.

Câţi evrei sunt în Statele-Unite?

După ultimile date statistice, se zise că în America ar fi 5 milioane de evrei. Din aceştia numai în statul New Jork sunt

2 2 0 6 . 0 0 0 . Din anul 1908 până I E 1940 au mers în America 1 .506.981. Intre aceştia nu sunt stimarăţi aceia care s'au bote­zat creştini.

împărţirea premiilor agricole pe 1942

în Bucureşti a avut loc dis­tribuirea premiilor agricole pe anul 1942, de către dl., prim-ministru Mibail Antonescu. Dsa a ţinut o frumoasă şi folositoare cuvântare, spunând că sprijini­rea agriculturii e o datorie a tuturor. Temelia morală şi na­ţională se razi mă pe agricultură.

Noui guvernatori ai Basarabiei şi Bucovinei

In Monitorul Oficial a apărut decretul prin care d. general de corp de armată Corneliu Dra-galina a fost numit guvernator al Bucovinei iar d. general de divizie Olimpiu Stavrat a fost numit guvernator al Basarabiei.

Iarăşi se vorbeşte de al doilea front.

Se ştie că Ruşii au cerut de m u l t Americanilor şi Englezilor

spirituale preoţii din Blaj, conduse Se pă r . profesor loan Miclea

Astfel nici o tagmă n'a rămas în * * I a J necurăţită şi neîmpăcată cu "uraaezeu de sfintele Paşti.

ca să creeze un al doilea front în Europa. Ei nu sunt mulţu­miţi cu frontul din Africa. Un gazetar englez scrie că după părerile engleze războiul s'ar prelungi până în anul 1945. din care cauză, Ruşii sunt tare ne­mulţumiţi că ei sunt nevoiţi să ducă singuri tot greul răsboiu-Iui. Ou toate acestea Ruşii aş­teaptă cu nerăbdare c a în pri­măvara aceasta să se deschidă cu adevărat frontul al doilea.

Pierderile Statelor- Unite delà începutul răsboiului

S'a anunţat din Washington că pierderile de oameni ce le-au avut Americanii delà începutul răsboiului se ridică la 75 .945 . Pierderile se împart astfel: Ar­mata de uscat 51 .247; Marina 24 6 9 8 ;

Plecarea evreilor în Palestina

Am scris într'un număr tre­cut al gazetei noastre c ă En­glezii au permis unui însemnat număr de Evrei să se stabi­lească în Palestina. Acest lucru însă nu e pe placul Arabilor cari s'au stabilit în această ţară. Arabii susţin că Evreii nu mai au ce căuta acolo, că Palestina nu mai e a Evreilor. Permisi­unea dată de Englezi a nemul­ţumit tare mult pe Arabi, care au protestat pe lângă Englezi.

Câte vapoare anglo-ame-ricane au fost scufun­date?

După ştiri sosite din Berlin, Anglo-Americanii ar fi pierdut până acum 85 .000 de vapoare, ceeace înseamnă totalul flotei comerciale aşa cum era Ia înce^ putui răsboiului. Adevărul ade­vărat al acestor scufundări nu-1 cunoaşte însă nimeni aşa de bine, ca fundul mărilor.

lutâlnirea dintre Duce

şi Fuehrer.

Intre 7—10 Aprilie 1942, Fueh-rerul Adolf Hitler s'a întâlnit din nou cu Ducele Benito Mus­solini. Fiecare din aceşti doi şefi de state au fost însoţiţi de mulţi alţi oameni de seamă ai ţărilor lor. La această întâlnire s'au examinat toate chestiunile în legătură cu răsboîul, hotărîţl

fiind amândoi, să continue răs boiul cu toate forţele până Ia biruinţa deplină. Această biru­inţă va trebui să asigure Euro­pei un timp îndelungat de pace şi bună înţelegere. Această în­tâlnire e a 7 a dela începutul războiului şi a 12-a în total. Ultima întâlnire a fost anul tre­cut între 2 8 — 3 0 Aprilie.

10,000 ofiţeri polonezi In-puşcaţi de bolşevici.

In luna Aprilie anul acesta, autorităţile militare germane din-tr'o localitate din Rusia au fă­cut săpături într'un loc, unde se spunea că sunt îngropaţi ofiţeri polonezi. De fapt s'au aflat 10.000 de ofiţeri îngropaţi îm­preună într'o groapă lungă de 28 metri şi lată de 16 metri. Mulţi dintre ei erau cu manile legate la spate şi cu gura um­plută cu rumegătură de lemn. Printre cel împuşcaţi se află şi un general. Recunoaşterea ofi­ţerilor morţi se face după dife­rite acte oficiale pe care le a-veau Ia ei. S'a socotit că nu­mărul de 10.000 înseamnă a-proape toţi ofiţerii polonezi prinşi de Ruşi

întâlnirea Mareşalului Antonescu cu Fuehrerul A. Hitler

In ziua de 12 Aprilie Fuehre­rul A. Hitler a primit pe M a ­reşalul Antonescu. pentru o în­trevedere de două zile. S'au discutat chestiuni privitoare la situaţia politică generală şi la lupta comună contra bolşevi­cilor şi a Anglo-Amerlcanilor. Amândoi oamenii de stat şi-au întărit hotărîrea de a continua lupta fără şovăire, prin mobili­zarea tuturor forţelor pentru nimicirea duşmanilor Europei. Mareşalul Antonescu a fost în­soţit de şeful cabinetului, colonel Davidescu, şi de alţi ofiţeri de stat major.

Această întâlnire este a 8 -a între cei doi conducători. Ul­tima întâlnire a fost acum trei luni, în zilele de 10 şl 11 Ia­nuarie 1943, la înaltul cartier general al Fiiehrului.

Nu uitaţi Tn rugăciunile uoastre de cel de pe front!

Scumpim şi noi gazeta începând cu ziua de 1 April,

toate garetele şi au scumpit a b c namentele.

La început am crezut că vom putea rămânea fără să scumpim ji „Unirea Poporului". Ridicân^ du'se însă atât preţul hârtiei cât şi a tiparului, neam con' vins că trebuc să ridicăm şi noi preţul abonamentului, ca şi toate celelalte gazete poporale, dela 260 la 360 Lei la an. Altfel ne tăiem creanga de sub picioare. După ce însă pe Ianuarie, ¥c bruarie şi Martie abonamentul nu l'am urcat, cetitorii noştri n'au să ne trimită decât 70 de Lei mai mult, ceeace este foarte puţin astăzi!

Abonamentul va fi deci pe un an 360 Lei, pe un jumătate de an Lei 180, pe un sfert Lei 90 şi pe o lună Lei 30.

Diferenţa dela 1 April până la sfârşitul anului fiind numai de 70 de Lei, abonaţilor vechi nu li se ridică gazeta decât la 330 de Lei la an.

Celor ce nu ne^au trimis încă abonamentul ne vom vedea ne< voiţi a le sista gazeta în cursul lunei Mai.

Vă rugăm, tnţelegeţi'ne greaua situaţie în care ne aflăm şi tri' miteţi'ne abonamentul acum». Altfel ne nenorociţi gazeta.

Ceice ne sunt prieteni, ne vor înţelege; iar de abonaţii ne­înţelegători ne vom scăpa înşine, sistându-le în curând gazeta.

De praznicul 'mmrii Domnului E sărbătoarea învierii, sărbă­

toarea bucuriei, Domnul a în­viat ,din morţi. Bucuraţi/vă erei ştini în acest praznic luminat, e ziua învierii e ziua mântuirii.

Domnul Isus cel înviat ne chiamă şi pe noi la o viaţă nouâ. Câtă bucurie în sufletele credincioşilor! Domnul vrea să fim cu Bl şi ne chiamă cu glas dulce, cu iobire, plin de bună­tate ne chiamă Isus. De ce si nu ascultăm glasul lui? De ce să nu venim la El, când ne a-şteaptă cu braţele deschise?

Iată el a biruit moartea, a sfăr-mat puterea diavolului şi ne-a deschis calea spre cer. Veniţi creştini, e zi de praznic, e zi de bucurie. Bucuria este a cre­dincioşilor Lui.

Veniţi creştini la Isus, să lă­săm toate şi să L iubim pe EI. El este învierea şi viaţa, bucu ria şi pacea adevărată. El este ocrotitorul şi scutul nostru de sub soare.

Veniţi, creştini, Isus, Isus Ne chiamă cu glas dulce. Ei pentru noi chin greu ţt-amer A suferit pe cruce,

Pag, 6 U N I R E A P O P O R U L U I 1?

Veniţi creştini, hus, Isus Ne thlamă ne 'ncetat. Ei noua raiul ne a deschis, Şi din osândă ne-a scăpat.

Veniţi, creştini, veniţi, veniţi, Ia acest praznic mare. Să ne 'ittoarcem la isas, Şi să-i cerem iertate.

Veniţi, creţtlnl, veniţi, veniţi, Ca glas duios de mamă, Isus, ce-a înviat pe toţi. La sânul lui ne chiamă.

- IACOB SUCIU plugar, Valea-Largă — Turda

„Răvaşul" dela Cluj — La 40 de ani dela por­

nirea iui — - Se împlinesc 40 de ani, de

când a început să apară la Cloj, in 1903, foaia săptămânală „Ră­vaşul". Apărea ca cn ghiocel de primăvară de sfânta sărbătoare : Banăvestirea I

Ia articolul !ntâ'"a al întâiului sumar scriam atur»ci:

„Deosebit de bine cade sufle­tului nostru, că foiţa aceasta, menită să propovăduiască ade­vărurile mântuitoare ale legii creştine !n mijlocul iubitului no­stru popor, iese la lumină toc­mai In preajma unei sărbători, care e aşa de frumoasă şi aşa de plină de mângăitor înţeles, cum e Bunăvestirea. Fie, din mila cea ne masor stă a iui Dum nezeu, ca ieşirea ei la lumină, lumina binevestitosre şi de mân­tuire aducătoare să fie...

„Fie, dela Dumnezeu, ca după bunăvestirea aceasta, ce o facem poporului nostru iubit, prin por­nirea acestei foi, să urmeze cât de curând, dacă nu întreagă mân­tuirea, cel puţin uşurarea greu Iul vieţii şi îndulcirea cât de cât & multului amar, de care popo­rul nostru parte are pretutit de­nia..."

Eram, se vede, destul de mo de şti şi grijulii. Ne dădeam sea­mă de toată vorba ce puneai pe hârtie, bine ştiind, cât suntem de pândiţi şi de urmăriţi. De aceea accentuam vorba:

„Noi nu vom amăgi pe nime cu nădejdi deşerte, că doară asi mâne va veni binele cel de toţi dorit; o, nu! Dimpotrivă vom spune necontenit, că pentru orice bine trebue să ne învrednicim prin o muncă stăruitoare şi răb­dătoare, După cum zice Aposto­lul, Intru răbdarea nosstrâ tre­bue să lucrăm mântuirea noastră. Şi mântuirea aceasta na e cu putinţă decât cu ajutorul lui Dumnezeu".

încheiam articolul nostru cu solia s ceasta:

„Venim la voi mânaţi de cn gând sfânt şi de o pornire cu­rată. Drsgostea ne îndeamnă şi dragostea ne va pătrunde fieşte care lucrare. Ptimiţi-ne cu dra­goste şi faceţi ca să răsune pre-tatindenia, Intre ai noştri, bună­vestirea : că s'a pornit la Cioj o

foaie, care cu adevărat pentru poporul nostru este, foaie bună, românească, ţărănească, creşti­nească,.."

„Răvaşul" ieşia la 4 pagiai de iormst msi msre şi costa 3 fii. nusnărd, 3 cor. 20 bani, ps sn, Avea mai multe despârţăminte: Foiţa Răvaşului — Cărţi din toate părţi —- Răvaşul Clujului — Ră­vaşe dela oraşe — şi Ds peste săptămână — Cărţi, ziare şi re­viste.

Ştirile celui dintâi număr aveau in frunte versuri cu titlul „Ră­vaşul" — scris de lacob Mure-şsnu, învăţătorul şcoalei confe­sionale române din Cin}, care era mare meşter in versuri de ocazie. Dăm azi câteva din ace­ste versuri:

Vine iarăşi primăvara Firea toată 'minereşte, Cântă paserile vesel Şi câmpia Înverzeşte.

De pe o floare pe altă floare Vesel sboară finturaşul... — Cu zorirea primăverii Răsărit-a şi „Răvaşui",

Să vestească adevărul, Şi credinţa s'o păzească, Sfetnic ca sz& iie 'n toate, In orice casă românească.

Călător in larga lume Caută s-şi afia sălaşul... — Tot Românul să grăbească, Să şi pxenunaere Răvaşul.

Intre ştirile dc peste săptă­mâna sunt de tot felul, despre procesele „Trlbonsi" (din Sibiu) Cari „se ţin lanţ", despre sinoade protepopeşti, unite şi ortodoxe; despre biserka nonă ce se va zidi în Gherla, despre mănăstirea >Nicula", despre danii la bis. cea nouă dir* Ciaj, şi fireşte, multe despre nous io sie din Ciaj, cum se poate ubons, cum sâ i-ss scrie, despre faptele vrednice a ne pune la răvaş, Dar găsim strecurată şi aceasta inforrn&ţe:

„Jumătatea postului a trecut şi acum puţin timp mai este până la marea serbâtoare a Pa ştii or, pentra csre bice trebae să nc pregătim cu sufletul. Sâ ne însemnăm deci cântarea asta a bisericei:

, Ogorând cugetele noistre cu dumnezeescui ptug ai dumne se es­eului post, sâ rodim spie de vir­tuţi, ca să nu flămânzim în veci".

La vp6fta' redacţiei* se pu­blică un vers mm iuug a lui Ia cob Moreşsnu, despre Răvaşul, din care dâm o singură strofa: Cei din Cluj, cetate mare, Unde Răvaşul spsre, Ne zic: Fraţilor români, Ce staţi cu manile 'n sân? Nu vedeţi câ lumea toată Astăzi m 'nvârteşte roată? Noi să fim mai nevoiaşi? — Grăbiţi cu toţii la „Răvaş" 1

Corn frunzăresc aceste întâie numere ale Răvsşolui meu dela Cloj, mă întreb, n'ar fi oare bine să se îngrijească acolo cineva să nrmi dea ţăranilor români o ssr-feî de foaie...? Dr. Elie Dăianu

C u v â n t a r h i e r e s c d e P a ş t i

f .P.S.Dr.Valeriu Traian Fren-ţiu episcopul Orăzii şi admini­stratorul apostolic al Arhidie-cezei, vorbeşte în cercularul de Paşti despre învierea morţilor.

Cercularul şi-1 încheie cu cu ­vintele:

„Veneraţi Fraţi şi iubiţi Fii! Pentru a învia împreună cu Cri­stos, este necesar să şi murim împreună cu el. Să murim a -decă patimilor, poftelor, des-mierdărilor, deşertăciunilor, do ­rinţelor de mărire lumească; lă­comiei de averi, pismei, duşmă­niei, desbinărilor, împerecherilor, certelor, murmurărilor, minciu­nilor, clevetelor, bârfelilor şi tuturor lucrurilor cari ar putea să împiedece apropierea şi uni­rea noastră cu Dumnezeu. Iar în locul acestora să ne silim a ne însuşi virtuţile cari li-se îm­potrivesc, c a blândeţea, mode­stia, pacea, împăciuirea, mulţu­mirea cu ce ai, bucuria de bi­nele altuia, cinstea, omenia, mila, răbdarea. Să preţuim mij' toacele pe cari bunul Dumnezeu ni le-a dat pentru învierea noa­stră sufletească în această viaţă, şi trupească şl glorioasă în ziua cea de apoi, adecă să deschi­dem cât mai adeseori, mormân­tul conştiinţei, curâţindu-ne su­fletul prin Mărturisire, pentru a ne putea nutri cât mai des, şi dacă se poate chiar în fiecare zi, — cum făceau creştinii din veacurile cele dintâi —, cu Pâ i ­nea vieţii, medicina nemuririi, arvuna învierii şi a măririi, cu Sfânta Cuminecătură, ca să avem viaţă de veci şi să ne învieze şi să ne preamărească în ziua cea de apoi.

„Cristos a înviat din morţi. Veniţi să bem băutură nouă fă­cătoare de minuni, nu din piatră stearpă, ci din izvorul nestrică-ciuniij din Cristos cel ce a rou-rat din mormânt, întru carele ] ne întărim".

Târgul şi statuia lui Iuda

în oraşul Iv^ngorod, bolşevicii au ridicat lai Iuda, deja de mult, o statuie uriaşe, ce sta sâ ame­ninţ© cerul cu pumnul Încleştat.

Iuda In statuie e preamărit, pentru trădarea faţă de Isus, pentru necredinţă In Isus şi pen­tru pofta lui după aur şi ergint, vâmând pe Isus. Cu mult mai nimerită era insă preamărirea Ini Iuda, dîcă statuia 1 ar fi ară-tu spâasurat de o creangă, ve­

nind ciorile să-i scobsască şi egraea, cu un şarpe ra8: ^ să-i încolăcească trupa] ^ du-se apoi cu creerii orssi! menea cap de om.

„Rădăcina tuturor relelor iubirea de argint" (I. T i a ' ? 10). Astfel de rădăcină a V !

lit în Iuda ps faţă tn C s J Simon ieproaoî, când el că partursul răspândit p c J Mântuitorului de Măria Mii lena mai bina era de se ţjy şi banii să se fi dat atj l ţJ Ori, nu de săraci îi ardea Iţj de el, pentrucă era hoţ şi ^ punga şi lua din ce se pn^, ea. „Nu stricaţi voia femeii, Isus cu blândeţă, că bun fr^ făcut cu mine". Âcesstă dojj pa Iuda l-a ruşinat adânc, i diavolul cu gânduri de râj| nare s'a Înstăpânit io ei ^ binelea.

Pentru faptul că Cristos ş nea fariseilor şi cărturarilor ţ catele pe faţă, aceştia în crai plănuiau cu arhiereul Caiafa, % 1 ar omori. Ori, pentru ca | priodă le trebuiau un ajutor, hi care ştia de aceste planari c minale, era ispitit mereu | diavol, că ce-ar fi să le dea > acest sjutor. Şi iată-1 hotârlt, E! plece In plină noapte pe alifii Ierusalimului, să le spână si! gata, să Ie ajute ca sâ-î piindl

In dram spre Caiafa se întrebi oare ce să cer pentru oatenei mea? Iatr'asts, mai mult pei buite, ajunse în faţa unei css mari. Bătu cu putere In ponţi mai alaa că zări prin crepife ceva lumină de felinar prin coitt Portarul numai decât întreabi Cine-i? — Eu, Iuda, uceniceiI Isus. — Dar ce vreai aşa tarat — Apoi aduc o veste îmboc: rătoare arhiereului I La cees portarul li şi deschise îndată f să între. Condus ds portar, n# decât Iuda se văzu înaintea sf hiereului Csiala, înconjurat 1

farisei şi de cărturari, cărora» spuns: „Cc vreţi să-mi daţii eu 11 voiu da vouâ?" Vel» aceasta i a umplut pe toţi * bucurie. Căci chisr dc oa ajJ ajutor aveau lipsă. Şi fără tocmeală i-ea şi pus 30 de »f»ţ în mână, preţul unui rob In >* gea Veche. Care învoiala s'a J

tâmpîat în Sâmbăta Iui L«* noaptea înspre Dumineca FwB

lor. Şi de atunci căuta priîe3 sâ-i prindă. In Joia Msfe ^ tea l-au şi prins. •

Toate aceste ansltiri l 8 6 2

(

ştia. Cât despre Iuda cu »oJ înainte ic spuse Apostolilor! »^ nu v'am ales ea ps voi doi«P zece? Şi unul din voi este ^ voi" (loaa 6, 10), Fireşte toţi II condamnăm ps I a " a

tru necredinţă, pentru P o ! L spurcată de bani, pentru » » , lui murdar. Chiar şi el i 9

aiăcutrău, căsi zise: »^ r e ?^ ( r vânsâad sârjgs nevinovat ţ3 ^ gând s'a spânzurat. Iar *>? ! | s^ dând parola cu el, ii r i d î

ţ i J j , , tuis unui acăţat cu m a s a 1

P a g . ? U N I R E A P O P O R U L U I Nr. 17

£>8 încheiere o întrebare: oare 3.©i suntem în stare să ne tră­i a » » s a n s v m d e m sniletnl, cia-s$ea şi cicdioţa, pentru a ne căpătui? Cred eă nul Apoi atunci ca ne rămâne altceva de iăcut, dlec&t să arătăm tn toate închi­stările şi laptele noastre, că vrem din tot sutletnl biruinţa binelui împotriva răului.

Pr . Oct. Fnllcea

tmle =

fi = s ă p t ă m â n i i

Dorim din toată inima noastră tuturor cetitorilor, colaboratorilor şi sprijini­torilor noştri sărbători fe­ricite. Cristos a înviat!

CuvMul papei. Ziarul Timpul : ne spune câ e posibil ca ia Paşti

Sfânta! Părinte Papa Pius X I I | &;ă vorbească la radio lumii în­

tregi, tutaror fiilor săi sufleteşti,

praznic bisericesc. In Dumi­neca Floriilor s'a consacrat la Bucureşti noua biserică din Strada Aqaiis. Această biserică are de patroa&ă cerească pe Prea Cn-R&IS Fecioară Msria. Marele praznic al consacrării a fost o zi de bucurie deosebit de mare pentru toţi fiii bisericii noastre ÂM Bucureşti. Bişerisa a fost consacrată de arhiereii noştri: L P. S. Sa Dr. Valerin Trslan Frenţin Administrator Apostolic ii Sfintei Mitropolii a Blajului, şi de P- S. Sa Dr. Vasile Aftenie, Episcopal Bucureştilor. In Ba­careşti avem 80.000 dc credin­cioşi. Să ne rogăm lai Dumnezeu,

pntem «vea. şi alte biserici acolo I

Săptămâna. La Bistriţa, Pa­riatele Ioan Costan tipăreşte lasia „Săptămâna", ana din toarte psţiaeie foi ale fraţilor din Ar­dealul de Nord. In namăral din 4 Aprilie se ocepă de minunata pastorală trimisă de P. S. Sa Or. Alexandru Rusa al Marsmu-refnloi ca priiejal Postalni Mare. Fîii Bafleteşti ai marelui arhiereu îşi arată toată dragostea lor pentru condacătoral bisericesc.

F o c îrjtr'un sat ds pe Yalea Someşului. Aflăm din „S&ptâ-raâaa* dela Bistriţa câ în co­muna grănicerească Rabra, de lângă Năaăud a fost foc mare, arz&nd mai multe case. Numita gesetă a şi început să adune bani pgntra ajutorarea celor pă-

Omdr mişelesc. Intr'o bană di­mineaţă s'a dus la Doamna I^ănceana, soţia unui inginer din Bicoreşti, o femeie, Reghin* Mureşan, şi î-a spus că vrea să-i J_âsdă ocâ. Doamna avea linsă de ouă şi i . a spu3 că le cam-

pătă. După câtva timp a venit iar la doamna Ivăncc&na cu un coş in care spunea câ are ouă. Tocmai atenei doamna Irănceann a foBt chemată la telefon. Re-ghina Mareşan a stat la spatele doamnei Ivăncesnu, i-a arunest o efoari» după gât şi a strâns o cu patere. Doamna a voit să se apere, dar a foat zadarnic, sfoara s'a rnpt, dar Reghin a Mareşan a îcgst-o din nou ca şalul de gât şi a strâns-o până a murit. A forat tot ce a găsit mai de preţ şT a plecat. Na s'a putut bacara de lucrările furate. A fost prinsă şi osândită la moarte. „Oelce scoate sabia din teacă, de sabie va pieri".

Condamn a ji la moarte. Curtea Marţială din Cernăuţi a osândit ia moarte patra tâlhari: Gh. Să punaru, Nicolae Manele, Elena Tadoss şi M. Pestenco. A îura e păcat grea. Se osândeşte fi pe pământ şi în cer.

Carte nouă. Părintele Simeon Chişin dela Academia Teologică din Cinj a tipărit o carte nonă >Paşte oile mele", pe care o re­comandăm taturor, fiind foarte folositoare. In ea găsim pilde de preoţi sfinţi din toate vremurile.

Yiaţa unei s/inte Păr. Emi-îian Lemeni, profesor la Aca­demia Teologica din Cinj, a scrii o carte despre Fericita Barto-Iomsa Cvpitaaeo, întemeietoarea Congregaţiei Surorilor de Ca­ritate. Cartea se întitulează „Floarea din Levere*.

larăş beţia Na e zi, să na auzi ceva de rău despre oamenii be­ţivi. La comisariatul 27 de poliţie din Bucureşti s'a das an om beat. A căzut, rapându-şi capul, în­dată a fost dos la spital.

nenorocire. O autocamionetă conduiâ de şoferul Gheorghe Ioan a călcat la Bacareşti, pe Strada Moşilor, în dreptnl oassi Nr. 234, o femeie de 26 de ani. Dasă la spitslal Colentioa, a ră­posat f odată.

alexandru /Vtillerand. La Vcr-sailtss, în Franţa; a murit Ale­xandra Miilerand, gazetar renumit, fost ministru, fost preşedinte al Franţei.

Să lucrăm pământul! Ia marea grijă pentru banul ssers al ţări», Ministerul Agricultorii sfâtae?te ps toţi locuitorii, aă are şi să samenc-cât mai mult. Sâ lucreze pământnî, ca să na rămână nici un petec de pămâat necultivat. Sâ ascultăm glasal binevoitor al mai mânios noştri!

Ce spun alţii despre qoi. Ne pare nespus $e bine când citim în foi străine lucruri bune despre noi. Iată ce scrie La Revac. — , Intre deosebitele popoare pe cari le-am cunossent, n'sm întâlnit nicional mai plia de omenie ca

poporal român. E an popor fer­mecător şi plin de putere, în­zestrat cn o patere mare de în­ţelegere, aşezat pe plaiurile du­nărene din cele mai vechi timpuri".

pentru un monument Ia mor­mântul marelui nostru compo­zitor Iacob Mureşan am primit tn timpul din urmă Lei 1000 dela dl Iu'.iu V . A'bini senior din Zlataa şi Lei 500 dela dl advo­cat Dr. Nicolae Costea din Ba­careşti, Banii i-am depus la Banca „Axsnte Severa", aşa că avem acuma cu total Lei 13.4000. Mulţumim din tot sufletul pentra darurile primite, dorind ca banul Damnezea să le răsplătească înmiit.

Crâşmele rm vor fi deschise Cumineca. Ministerul de Interne a dispas ca de Sâmbătă dela orele 12 până Dumineca la orele 12 crâşmele să fie închise. Nici na e bine altfell Damincca e ziua Domnalai. Oamenii trebuie aă se dacă la biserică, na să pi&rdă vremea şi banii şi sănă­tatea prin crâşme.

Bani de sticlă. Multe lucruri mai născocesc oamenii l In A se­rica se vor face bani de sticlă. Ss zice câ se vor face dintr'nn fel de sticlă care na se sparge.

f o c în. Halta. Satul Aggio din Italia a fost mistuit de flăcări. A srs tot satul. Peste 600 de oameni sa rămas fără adăpost.

In legătură cu apariţia gazetei de 1 ori la lună; aducem ta cu­noştinţa cetitorilor noştri că am fost, tmpreauâ ca dl Dr. Aagastin Popa,- directorat ziaraSai „Unirea" din Blaj, zilele trecute la Baca­reşti, unde ni-s'a promis deo­camdată că 2 luni încă patern apărea ca şi până asuma. Ia timpul acesta apoi vom mai merge la Bacareşti -şi, stând de vorbă cu D imnul Ministru, ne vom da toată silinţa să-1 con­vingem ce mare nedreptate ni-s'ar face. Nădăjduim să-1 putem con­vinge deplin.

ajutor Ia gazetă am primit dela cetitorii noţtrii Dr. Nicolae Costea advocat Bacareşti Lei 415, dna Mîria Harghiş preo­teasă văduvă BiaJ Lei 100 şi dela dl Ghejstn Teodor din B ia — Târnava Mică Lei 40. Ls

mulţumim, banal Damnezea să le răsplătească înmiit.

f)ouă cărţi dela Cluj. La Cin] harnicii noştri preoţi ?i profesori tipăresc mereu cărţi religioase pentru luminarea tuturor. Har­nicul Părinte N. Pura a tipărit de curând două cărţi — 1) Jran-sformismul -r- în care dovedeşte cât «unt de greşiţi cei cari în ră­tăcirea lor vor să spunS că viaţa n'a fost dată de Damnezea Sfân­tul, făcătorul a toată zidirea vă-zntâ şi ne văz a tă 2) Acela pe care

voi nu L ţtlţi — tâlcuirea pe înţelesul tutaror a marei taine a Sfintei Cuminecări. Mare taină este aceasta 1 Pânea şi vinul de pe Sf. Altar se prefac în îoaas trupal şi sângele Domnului. A binevoit Mântuitorul să fie prin­tre noi şi tn felul acesta, tn formă văzută. Cele două cărţi ale Pă­rintelui Nicolae Para dela Cmj sunt foarte folositoare,

Ce distanţă e până la soare? Până acum se credea câ dela pământ Ia soare sunt 149 500 000 km. învăţaţii socotind mereu an constatat că e distantă mai mare şi aname sânt 149.670.000 km!

Jrtulţumire. Desmetecfndu-ne abia acum din cumplita durere, suferită prin moartea în veci ne­uitatului nostru soţ şi tată, Ioan Ma3ca preot In Cipăn — pe a-ceastă cale mulţumim tuturor celor cari prin prezenţă, scrisoare sau în orice formă au încercat micşorarea durerii noastre. Cei, cari l-aţi ştiut şi cunoscut, ruga­ţi Vă pentru Ei, împreună cn noi — pe veci nemângăiata Lui fa­milie.

f jYtâdăras Yasile coadactor tehaic a încetai din viaţă, după o scurtă şi grea safarinţă tn etate de 41 ani şi în al 10 lea an al fericitei sale căsătorii, !n ziaa de 21 Martie 1943 în spitalul jude-ţan din Ds?a. Rămăşiţele pămân­teşti au fost aşezate spre veşnică odihnă, tn cimitirul rom. catolic dia Certej-Hondol după ritul Sf. Biserici române-nntte, Miercuri ta 24 Nartie 1943 la orele 15. Fie-i somnul lin şi amintirea eternă 1

Cunoştinţe folositoare

Camera Agricolă a. judeţului Târnava Mică

Haturile Orice iubitor de brazdă în

drumul ce-1 face, străbătând ho­tarele diferitelor comune, con­stată cu multă bucurie că plu­garii noştri se străduesc să-şi însuşească o mulţime de lucruri bune, ţinând pas cu lumea cu­noscătoare a unei agriculturi înaintate.

Astfel cei mai mulţi s'au con­vins de importanţa arăturilor de toamnă, de folosul ce-I dă grapa în lupta contra secetei, şi de gradul în care o recoltă bună depinde de îngrăşarea pămân­tului, alegerea seminţei şl tra­tarea el contra*diferitelor boale.

Te miră însă dela început haturile (brezde, răzoare, ml-zuine) mari pe care Ie vezi la capete şi între proprietăţi. —« Aceste răzoare, cari în cea mai mare parte sunt nelucrate, sunt

Nr. 17 U N I R E A P O P O R U L U I

pline de bălării, loc pentru în­mulţirea tuturor buruenilor vă" tămătoare şi adăpost pentru tot felul de animale şi insecte, cari produc pagube de neînchipuit plugarului nostru.

D a c ă socotim că plugarii no­ştri sunţ proprietari mici, cari au pământul împărţit pe tot ho­tarul, ne putem da bine seama de suprafeţele mari ce le pot ocupa haturile, cari îi pot re­duce simţitor câştigul.

Trebue să amintim aici că art. 15 din legea agriculturii pedepseşte pe agricultorul care nu-şi lucrează pământul, lăsân-du-I cuib a diferitelor boale, dupăcum am amintit mai sus.

Azi mai mult ca oricând, tre­bue să folosim şi cea mal mică-părticică de pământ. — Hatu­rile trebuesc curăţite de burueni şi însămânţate pe cât se poate cu diferite plante, c a floarea soarelui, sau în cel mai rău caz să fie bine lucrate şl cât mai

•înguste cu putinţă, fixând hota­rul cu pietri (bârne).

Plugari, folosiţi-vă şi de acest mijloc pentru mărirea suprafeţei de cultură, luptând totodată con­tra duşmanilor muncii voastre, asigurându-vă c ă hotarul .unei comuni cu haturi cât mai mici, lucrate sau chiar însămânţate şi deci fără burueni, face dovada unor agricultori harnici, cu dra­goste faţă de bunul lor şi a celor

.care îl înconjoară. lng. agr. loan Gherman

DOCTORUL S A T E L O R

Cancerul — Racul —

Omului îi este dat să vadă la lume un năcaz sau altul p e trivit locului unde trăeşte. Când eşti între tineret — ca medic — vezi boli de ale tinereţii ca de pildă cele „lumeşti"; iară când eşti între bătrâni, vezi boli de ale bătrâneţii, ca „arteriosclc roza" adică sângele îngroşat, vezi câte o „soacră, soacră, poa' mă acră" cu nervi mulţi şi rea ca „mama pădurii", dară mai vezi şi „cancerul".

Cancerul, pe sate zis „rac", este o boală a vârstei mai îna' intate, cam după 40 de ani. E drept că un fel de rac numit „sarcom" se află şi la tineri, ba chiar la copii, dar e lucru mai rar întâlnit.

Cu gândul de a fi de folos celor pe cari soarta i*a lovit de a se naşte rac în. trupul lor, vreau să le spun că, lecuit din timp prin operaţie, racul se vindecă. Da, da, racul lecuit la

timp se vindecă. Dar, ca să'l lecueşti la timp, trebue să'i cu" noşti şi să ştii ce e racul.

Ce € racul? Cancerul adică racul, privit cu

ochiul, îi zicem că este o mp ' mâlcă ori o bubă; dară dacă îl privim mai de aproape şi mai în amănunt, îi zisem că este o stare de „anarhie", adică de re* voluţie în trup. Iată de ce e revoluţie:

Trupul omului este făcut dintr'o mulţime nenumărată de părticele foarte foarte mici, zise „celule". Celulele, deşi sunt aşa de mici că nu pot fi văzute cu ochiul liber, ci numai cu a ju t e rul unui ochian măritor, crea' torui nostru — Dumnezeu — aşa le/a lăsat, ca fiecare să se nască, să trăias:ă, să crească şi să.se înmulţească după o anu­mită normă, aşa ca din buna creştere şi buna înţelegere a ce* lulelor în trup, fiecare îndepli' nindu-şi slujba, misiunea sa, omul să trăiască, să crească şi să fie sănătos.

Lâ unii oameni fără de noroc, într'o bună zi. din cauze încă necunoscute nouă pană azi, o celulă sau mai multe nu se mai supun legilor şi regulelor de bună înţelegere din trup şi nici nu mai muncesc — că celulele muncesc în trup currr muncesc albinele în rtup: unele celule, cele din crecr, au rostul de a judeca, cele din stomac de a mistui, cele din oase de a clădi omul —• celulele răsvrâtite, fac ce vor ele, numai, să'i zicem, dorm, lenevesc, mănâncă din truda celorlalte şi se înmulţesc adecă s^nt „cum e mutu mai voinic", sunt „tari şi mari".

Din înmulţirea celulelor răz­vrătite, cari se înmulţesc fără nici un rost în locul unde s'a născut gâlceava, se naşte mo* mâlca^ buba, racul. Aşadar racul este o momâlcă, e o bubă vă/ zută cu ochii, el este o stare de revoluţie, de răsvrătire a celu­lelor văzute numai cu microS' copul.

(Va urma)

Dr. Ioan Frăţtlâ

Metropolla Română Unită Bi*j. Administraţia C. Capitulară.

Nr. 429—1943.

Contabil Se caută, — bărbat sau fe

meie, care să conducă contabi­litatea în partidă dublă la Uzina Electrică 'a fondului Augustin Laday din Blaj.

Informaţluni la Administraţia Centrală Capitulară.

Blaj, la 5 Aprilie 1943.

I Capitlul Metropolitan-.

I 35 12 2)

Japonia Ţara soarelui răsare, Tara

minunilor

la nltima vreme tot mai mult se aude vorbindu-se de Japonia, mai ales dela izbucnirea ac? stai ţ a! doilea război mondial. înainte vreme, doar bâtrâoii mai ştiau de Japonia, cnm ii spuneau ei, care în anul 1905 ducea olnpti cu Rusia in săs&riîoi îndepărtat.

Japonia e o ţară dincolo de China, toată înconjurată cu apă, alcătuită dintr'o mulţime de in­sele, (Insula e o bncată de pă­mânt, înconjurată de toate păr-ţ>la ca apă). Sunt 4 insule mari, 500 insule mai mici şi vreo 8000 de insule mărunte de tot.

Japonia are o populaţie foarte nnmăroasă şi foarte îngrămădită, de cinci ori mai mare ca a Ro mâniei Mari. In fiecare sn a-ccestă populaţie creşte cn peste an milion de suflete. Din acea­stă eaeză nn -mai puteau trăi toţi în ţara lor şi atonei an în­ceput a se îndrepta spre conti­nent, adecă spre China, dela care a luat in 1894 o insnlâ numită Coreea, după războinl mondial nişte insule din Oceanul Pacific, care au fost ale Germaniei. Im periul Manciuriei Încă este sob influenţa Japoniei Acest lacra na-i prea place Rusiei, pentrncă linia lor ferată, numită transibe-riană şi care leagă Rusia cn portal Vladivostck, trece tocmai pe marginea Manciuriei.

Dela începutul acestui război Japonia a pas stăpânire pe o mulţime de alte insule pe care le-a luat dela Anglia, Statele-Unite şi Olanda. In prezent încâ na B'au terminat aceste lnpte, care se dau mai ales în insulele Solomon, Ia o depărtare de 6.000 Km. de ţara lor. Pe lângă acest război pe mare, Japonezii mal doc şi an război pe uscat ca Chinezii, dela care cuceresc alte şi alte teritorii.

Dar minunea cea mare na stă în cuceriri, ci In iuţaala ca care această ţară s'a ridicat. Până pe ia 1850 na aveau nici o legatară ca ţările culte şi civilizate. Vâ zând că alte ţări sunt mai Inain tate ca ei, au făcut an plan ca nici un alt popor. Şi-au trimis t>neri în străinătate ca să înveţe, care venind acasă s'au apucat de îacru. Aa chemat specialişti dia străinătate, la care îe-au dat plăţi foarte mari, iar dupăce an învăţat şi ei dela străini, pe a-ceştia cu vorbe frumoase i-au trimes iară acasă.

Astfel în mai pnţin de 1C0 de ani Japonia s'a ridicat Ia înăl­ţimea ţărilor celor mai cclte şi mai înaintate din Europa, cnm nu s a mai întâmplat cu nici o sită ţară din lame. De aceea a şi fost nomită „ţara minunilor".

(Va urma)

2(9,!

Poşta s a * Q t e } D-l Lazar Ioslf Petroşani. ftr

nli a'au primit Ia 1 III. Ş j & . a a * abonament. "Hj

Preot T. Folea, Iară. Am p r i a i t . bonatul cu Nr. 7202 mai are d 8

H \ Lei pe 1943; de zz\ începând t^*^'

Oficiul parohial Chizdia. Am p r S 1

şi i-am Introdus dopa cum aţi c e r , ' Donatul Lupulescu Niçoise Nr. 245 ^ după cum aţi scris D-.Voaatiă, 5"'' trodus banii, findcă nu l-am gSs'jt. t 8 ' ara extras şi abonaţii cari restet^! 1

şi anume: 10 156 Jupâncantu Gh. 10155. Ciosicl Pavel J 10 168 Ilvarlcl Avram 2\ !0.257 Inciulesca Nic.

11.877. Jupâneanţu V. şi Nr. 13.460. Inciuiescu Gh. pe i^'! Totodată vă anunţăm şi restanţa «1» s'au sistat ca data .de l lan, 15 anume: '

10.151 Vinuţ Moisă m

10.147. Evici Partenie ^ Peiru Mogoş, Giulus. Am priait «n'

çtalè; mai aveţi de aih.t&t 100 Lei pj,, şl 76 Lei pe 19 3, până la 1 Aprilie, ^ v'am sistat gazeta, total 175. '

Oficiul parohial Băgaciu. Mai in # trecute am primit o carte pojtalâ ds]lj;' natal Sălâgean Ioan C, Isaiiă, care ot-gă, să i schimbăm adresa ia Media;, 1 că la Blgaclu Vâ merg numai 15 ttt

plare. Preot P. Berlnde, Lupeni. Banii »'ja|,

mit; din 15 IV Vă merg 49 exemplare,! scrisoare nu s'a primit."

Haşegan P. 11433 fi Busuioc P. lli Am primit scrisoarea părintelui Iliel tean, in care ne comunic?, cumcS D-j stră aţi fi achitat abonamentul pe 1:: 1942. La noi n'aa sosit banii, decât pe.; abonimentul.Busaioc Lot 50 In analii luna. Febr., deci mai resteazâ pe annll! cu lei 150 si abonatul Haşegan restent: Lei 2C0 tot pe anul 1943. Vă mglmii trimite banii cât mai cărând.

Dr. N. Coslea, Bucureşti. Banii l-îmi trodus pe următorii ani: anal 1941 125, 1942 Lei 200 şi 1943 lei 260. Lei H mon. Mareşianu şl 410 Lei ajutor la ji»

Pr Nic. Şandru, Constanta Din 30* trimişi, Lei 1000 am predat Adm. Ct Caplt-ipectru Seminar, Lei 1000 peni» tlcele, Lei 700 calendare şi 300 U' Din banii primiţi acum Lei 1000 M aconto la Libr. petru cărticele şl * i-am introdus Ia abonatul Gh. ŞteW

Qh. Oancea. Am pi Imit sema de Lei-i-am repartizat ia Nr. 7398, 7403. 7401,( form indicaţilor de pe mandat. Nf.). l-am sistat.

Pr. Tri fu Dan, Ghllad. In Nr. 14 al i nu am afiat cazai de deces al S. M< rugam să ne claiificaţi. Trlodul încă o»1

pus sub tipar. Nu este nici hârtfef

vreme. I Dlui Cornel Neacsu, Bucureşti. Scri»°>!

D Va am prlmit-o prea târziu, ca sâ F citi din nou şl publica poezia. TreW ştiţi că avem trimise ia redacţie al« e J

caii, încât am putea face un voi»»' mare decât al colecţiei de un ari al »«' Poporului", iar ioc la „Foiţa* ive"1 »tJ

p u ţ i D ' -d Pr. Valerlu Crişan, Şercata. Scfl*

de pe front am dat-o de mult la , !

dar fiind prea lung*, încă n'a Incăp"1

Pr. VasilePopa, Aruncula, Am io t8 lj, la librărie pentru trimiterea coniac^ acolo -Vi-s'a sens cartă poştali . răspuns, căreia Vă rugăm să Vă con'0

Pr. Oct. Fullcea, Hărseni. Cele tr«» vor publics pe rând, Spat ul 9 fflic.' \ t \ încape tot ce dorim. Acatistele Vi-9 mis in 9 Aprilie dela Librărie-

Ziceţî, în fiecare zi, . o rugăciune pentru î f l t

rea ţării noastre 1

Tipografia Scrainarslai BI2I