7/26/2019 Parteneriatul Post Divort

1/2

Parteneriatul post-divort intre parinti - o utopie?

Ruxandra Popescu

Aceasta propunere pare, intr-adevar, o utopie in ochii multora dintre parinti pentru ca, in

urma divortului, de cele mai multe ori, durerea si confuzia tind sa persiste, iar fostii soti

privesc cu neincredere incercarile de a se mai pune de acord in vreo privinta, tinzand sapastreze distanta. Recasatorindu-se, continua sa simta ca vechiul partener este o

amenintare, prin copilul pe care il au impreuna, la adresa stabilitatii vietii lor.

Discutarea temei propuse pleaca de la consecintele psihologice ale reglementarii juridice

privind atribuirea custodiei unui singur parinte, o adevarata problema pentru dezvoltarea

armonioasa a copilului in masura in care putem observa, prin cazuri concrete extrem de

numeroase, cum aceasta reglementare tolereaza si conduce, in ultima instanta, la abandonfamilial, fara sa existe o alternativa.

Toata lumea stie ca divortul parintilor afecteaza echilibrul emotional al copilului, iar

efectele divortului asupra copilului pot continua sa se manifeste pe termen lung. ameniiau incetat sa gandeasca ca un copil inseamna doar o gura in plus de hranit si un sprijin la

batranete. !i sunt azi preocupati de dezvoltarea emotionala a copilului.

Parteneriatul postdivort intre parinti este o idee valoroasa care vine in sprijinul dezvoltarii

copilului in masura in care parintii sunt dispusi si incurajati sa coopereze. Aceeasi ideesta la baza reconsiderarii atribuirii custodiei unui singur parinte prin intermediul

legiferarii custodiei comune. "n fond, nu este nevoie ca parintii sa locuiasca impreuna si

sa se iubeasca pentru a impartii in mod egal responsabilitatea cresterii copilului. !ste

nevoie, insa, ca fiecare dintre ei sa accepte interior ca desi se separa, raman impreunaparintii copilului.

"nsa innaintea legiferarii sunt necesare nu doar sesizarea problemei, ci si elaborarea unorstrategii care sa urmareasca schimbarea mentalitatilor si, implicit, a practicilor curente

care, in cazul de fata, se refera la viata privata.

Primul pas in a sustine acest deziderat este sa tinem cont de ceea ce se intampla cu

copilul atunci cand unul dintre parinti pleaca de acasa, de multe ori abandonand interior

legaturile cu copilul sau, innainte de a pleca, odata ce divortul s-a pronuntat, sau dupa un

timp si sa actionam in cunostinta de cauza.

#opilul isi formeaza relatiile de atasament fata de parinti, in masura in care ei sunt

prezenti in viata lui. Acestea sunt de o importanta vitala pentru puiul de om ca si pentrucelelalte vietuitoare fiindca, la inceput, permit supravietuirea biologica. Atasamentul are,

prin urmare, o baza biologica, dar natura, substanta sa este emotionala, fiind descrisa ca o

legatura afectiva cu parintii ce-i ofera acestuia siguranta de care are nevoie in dezvoltareasa psihica.

$ucrurile decurg de la sine intr-un mediu familial relativ stabil in care aceasta legatura cu

parintii sta sub semnul sigurantei % aici prezenta celor carora le-a revenit sarcina cresterii

7/26/2019 Parteneriatul Post Divort

2/2

copilului este constanta. "n schimb, alterarea comportamentului de ingrijire oferit de catre

persoanele prezente in mod constant in viata copilului inca de la inceput, fie separarea

prelungita de acestea, indiferent daca este vorba despre schimbarea serviciului mamei,dizarmonia maritala, abuzul sotilor, separarea sau divortul parintilor, duce la stres asociat

cu respectiva &figura de atasament& 'corespondentul psihic al persoanei reale pentru

copil(.

Atasamentul fata de parinti, odata format, tinde sa fie rezistent la schimbare. Pe de alta

parte, stresul legat de comportamentul parintelui conduce la conflictualitate, dar nu este oconditie suficienta pentru a afecta pe termen lung dezvoltarea copilului. !ste nevoie de o

subminare a increderii copilului in faptul ca persoana numita &tata&, sau &mama& continua

sa-i fie parinte % sa fie accesibil si sa raspunda, intr-o oarecare masura, nevoilor lui

afective.

Prin urmare, in ciuda disparitiei parintelui, a comportamentului sau abuziv, ori a

respingerii copilului, acesta ramane &legat& de parinte. !l are in continuare nevoie de

prezenta parintelui, continuitatea relatiei, fiind o garantie a faptului ca acesta ii ramanetata)mama, chiar daca parintii s-au despartit. #hiar si faptul ca acesta il neglijaza uneori

sau reduce contactele si suportul afectiv pentru o perioada de timp poate fi mai usor desuportat decat disparitia lui, absenta totala. "n primul caz copilul are o suferinta despre

care poate comunica ceva, permitandu-i-se confruntarea cu parintele, chiar daca aceasta

suferinta ii submineaza increderea in sine. "n al doilea caz ramane un gol interiior, o lipsade necuvantat, iar revolta lui inloc sa loveasca o fiinta umana, se intoarce inapoi asupra

sa.

Din ce in ce mai multe cupluri se adreseaza serviciilor calificate, in special celorpsihologice, pentru a-si &salva& relatia. *u am auzit niciodata, insa, de un cuplu care sa se

fi adresat unui psihoterapeut, ori consilier in speranta de a preveni efectele nedorite ale

divortului asupra copilului lor. #eea ce nu inseamna ca nu exista...