PARTEA A II-A: METODE SI FAPTE I. "Ordinea" straturilor Celor obiºnuiþi cu felul strict logic ºi faptic, în care sunt construite celelalte ºtiinþe, precum astronomia, fizica sau chimia, raportul istoric pe care l-am studiat li s-a pãrut cu siguranþã de necrezut. Dar ni se vor înfãþiºa ºi alte condiþii de necrezut, când vom cântãri teoriile geologice care încã mai predominã. Rãspunderea principalã pentru aceasta o poartã metodele vechi folosite în domeniul geologiei. Cuvintele lui Sir Henry Howorth sunt tot atât de adevãrate acum, ca atunci când au fost scrise, cu o jumãtate de secol înainte: "Este un fapt singular ºi de luat în seamã cã, în timp ce celelalte ramuri ale ºtiinþei s-au emancipat din plasa gândirii metafizice, ºtiinþa geologiei rãmâne încã prizonierã teoriilor ‚a priori'". (The Glacial Nightmare and the Flood, vol. I [1893], Prefaþã, p. vii). Termenul "teorii a priori" înseamnã teorii de la care se începe în mod conºtient, sau cel mai adesea inconºtient, ºi din care se trag concluzii. Aceasta este o metodã a pãrerii ipotetice, a presupunerii, sau o metodã metafizicã poate da doar rezultate ca acelea care rezultã din urma pãrerilor. Dupã cum am vãzut din istoria geologiei metodele speculative sau conjuncturale au predominat mereu pânã acum. Werner a crezut, sau a presupus, cã rocile s-au format prin precipitarea chimicã din soluþia aflatã într-un ocean universal ºi, natural, ar trebui sã urmeze anumite rezultate. Cuvier ºi "Straturi" Smith au crezut, sau au presupus, cã fosilele vor fi întotdeauna aflate în aceeaºi ordine relativã, ca în Franþa ºi în Anglia. Ei au mai crezut, sau presupus, cã fosilele nu au existat în acelaºi timp, ci numai câteva soiuri o datã, în serii, cu lungi intervale de timp între ele. El i-a oferit lumii o formã biologicã a teoriei foilor de ceapã, în care, în locul mineralelor index, fosilele index slujeau pentru a ne spune vârsta fiecãrei grupe de roci nou-descoperite. Hutton ºi Lyell au crezut, sau presupus, cã procesele prezente pe pãmânt, din aer ºi din ocean au predominat întotdeauna în trecut, fãrã nici o întrerupere datoratã unui eveniment neobiºnuit ca potopul. Deci, proiectând înapoi, în trecut, aceste procese ale timpului prezent, ei spuneau cã pot explica totul cu privire la roci ºi la fosile, potrivit cu acest principiu al uniformitãþii. Rezultanta combinatã a tuturor acestora este, natural, teoria evoluþiei organice, care are suportul ei principal în presupusa acurateþe a ordinii seriale a fosilelor. Tabelul alãturat va ajuta la explicarea acestei ordini seriale. Pentru cititorul care s-ar întâmpla sã nu fie familiarizat cu subiectele geologiei, trebuie sã se explice cã pãrþile importante ale acestui tabel, în ce ne priveºte, sunt primele douã coloane, grupele ºi sistemele.

Acestea sunt privite ca prezentând lista modurilor succesive de viaþã care au locuit pe globul pãmântesc din vremurile cele mai timpurii, probabil un milion de ani înainte, pânã în prezent. Bineînþeles, tabelul acesta se citeºte începând de jos în sus. Unele dintre numele sistemelor, cum ar fi Cambrian, Devonian ºi Jurassic, sunt derivate de la numele þinuturilor unde s-au gãsit grupe reprezentative din aceste fosile. Altele, de exemplu Carbonifer ºi Cretacic, sunt numite dupã materialele care caracterizeazã rocile acestor sisteme. Atunci când s-au adoptat fosilele ca adevãrata cheie pentru vârsta rocilor, s-a considerat cã este de cea mai mare importanþã sã se determine capãtul seriilor, primele, sau cele mai vechi fosile. Cu mai bine de un secol în urmã, doi oameni de ºtiinþã englezi Sedgwick ºi Murchison au plecat în cãutarea acestor prime fosile. Când unul dintre ei a descoperit în Wales (Þara Galilor) unele care pãreau a fi ce se cãuta, rocile ºi fosilele pe care le conþineau au fost numite cambriene, dupã vechiul nume al þinutului Wales. De atunci, ori de câte ori s-au descoperit fosile asemãnãtoare în oricare parte a lumii, au fost la rândul lor numite cambriene ºi s-a spus cã sunt de aceeaºi vârstã cu acelea gãsite în Wales. Aceasta este metoda prin care fosilele index, ca acelea din þinutul prim sau reprezentativ, sunt folosite pentru a determina vârsta geologicã a fiecãrui nou þinut cercetat. Acum ºtim cã a fost doar o întâmplare geograficã prin care Sedgwick ºi Murchison au aflat aceste feluri aparte de fosile într-o poziþie de adâncime, sau sprijinindu-se pe cristalinele vechi, primitive în Wales. Dacã ar fi început în Georgia ºi în Statele sud-estice ale Statelor Unite, în loc de Wales, ei ar fi gãsit fosile cretacice în aceeaºi situaþie de adâncime, straturile având toatã înfãþiºarea ºi toate caracteristicile fizice ale celor mai vechi de pe pãmânt ºi cu mult mai mare extindere decât cele din Wales. Sau, dacã ar fi început lucrarea în California de Sud, ar fi aflat fosile terþiare în aceeaºi poziþie de adâncime ºi prezentând aceleaºi semne de mare vechime. ªi aºa mai departe, în diferite pãrþi pe întreaga faþã a globului.

Tabelul clasificãrii geologice

Noi ºtim acum cã fosilele fiecãruia dintre marile sisteme apar undeva în lume în aceastã aceeaºi poziþie de adâncime, de unde rezultã în mod inevitabil faptul cã nu existã fosile de adâncime, sau cele mai vechi pentru lume ca un întreg. Aºadar, nu existã o cale logicã sau temeinic ºtiinþificã pentru a începe lunga serie de forme de viaþã succesive, sau aºa-numita columnã geologicã. Neavând un început logic sau ºtiinþific, valorile istorice pentru toate celelalte formaþiuni sunt ºi ele viciate. Sedgwick ºi Murchison ºi ceilalþi pionieri în domeniul geologiei au fost multã vreme familiarizaþi cu foile de ceapã minerale ale lui Werner ºi atitudinea aceasta mintalã s-a þinut de ei. Atunci când au adoptat fosilele ca proba cea mai bunã pentru vârstã, a fost uºor ºi natural ca ei sã meargã mai departe cu aceeaºi idee generalã, substituind doar fosilele index mineralelor index ale lui Werner ºi autosugestionându-se cã ordinea relativã în care au gãsit cã apar fosilele în Wales ºi Anglia se va dovedi adevãratã pentru tot restul lumii. Pânã ºi marele baron Cuvier nu pare sã fi recunoscut non-sensul neºtiinþific al unei asemenea idei. ªi astãzi, aceastã pãrere cu totul neîntemeiatã a foilor de ceapã fosilifere universale încã ne mai însoþeºte. Dar întreaga metodã cu care lucrau toþi aceºtia este greºitã din temelie ºi neºtiinþificã ºi are soarta de a produce rezultate false ºi neºtiinþifice. Trebuie sã existe o metodã mai bunã, o cale mai sigurã ºi mai de încredere de a studia evenimentele înscrise în roci. Dacã putem descoperi aceastã metodã mai bunã, putem fi mult mai siguri de rezultatele noastre în comparaþie cu sistemul prezent de presupunere ºi de începuturi ipotetice. În orice studiu restrâns sau local al formaþiunilor geologice, nu are importanþã dacã începem sã examinãm o grupã de depozite de jos sau de sus. Singura metodã sigurã sau ºtiinþificã de a studia lumea ca un tot ºi de a scoate la ivealã ce s-a întâmplat în trecutul îndepãrtat este de a lãsa la o parte orice prejudecatã teoreticã ºi orice idei preconcepute ºi de a aborda problema în spiritul candid ºi onest al unui judecãtor de instrucþie care face o anchetã. Ancheta trebuie sã fie nu cu privire la felul cum au apãrut straturile în Franþa sau în Anglia, ci cu privire la pãmânt ca un tot pentru a scoate la ivealã ce s-a întâmplat cu globul în trecutul îndepãrtat pentru producerea rocilor stratificate ºi a conþinutului lor de fosile. Mai întâi trebuie sã aflãm tot ce putem cu privire la forþele naturii care predominã astãzi. Apoi, trebuie sã ne familiarizãm cu locul ºi condiþia în care se gãsesc fosilele pe întreaga faþã a globului. În cele din urmã, dupã ce ne-am informat în felul acesta cu privire la prezent ºi la trecut, dacã adoptãm atitudinea mintalã a unui judecãtor de instrucþie onest, nu poate fi îndoialã cu privire la felul verdictului pe care îl vom da. Iar rezultatele unei astfel de investigaþii vor fi vrednice de încredere. Metodele prezentate folosite în geologie au toatã incertitudinea ºi netemeinicia alchimiei ºi astrologiei din Evul Mediu. II. Înºelãciunile argumentului provenit din geologie O altã metodã netemeinicã este modul cu totul artificial în care au fost constituite detaliile clasificaþiei geologice. Prin aceasta înþelegem detaliile numeroaselor subdiviziuni ale sistemelor arãtate pe tabela însoþitoare, de la Cambrian, Ordovician, Silurian pânã sus la Cuaternar sau Pleistocen, totalul acesta fiind adesea numit columna geologicã.

Am amintit mai înainte metoda folositã pentru a determina datele diferite ale fosilelor, ºi anume, prin compararea cu dezvoltarea embrionarã a animalelor similare vii. Pe temeiul acestei reguli sau legi, cum a numit-o Aggasiz, orizontul sau despãrþitura geologicã unde este instalat un depozit de fosile nou descoperit este determinat prin compararea acestor fosile cu diferitele stadii din dezvoltarea embrionarã a reprezentanþilor lor vii cei mai apropiaþi. Pe temeiul acestui sistem au fost construite multe mii de subdiviziuni foarte minuþioase ale clasificãrii, fiecare dintre ele presupunându-se a reprezenta o adevãratã perioadã cronologicã în care au trãit aceste fosile caracteristice ºi, într-un sens, desigur cã au trãit singure, deosebindu-se de celelalte fosile index mai de sus sau mai de jos. Un specialist în anumite fosile a divizat sistemul Jurassic, în care se aflã unele dintre cele mai importante fosile index, în 45 de vârste, ºi pe acestea din urmã, în 400 unitãþi biologice de timp, Jurasicul fiind numai unul din duzina de sisteme aºa cum se aratã pe tabel. Dupã cum se poate presupune, cei mai mulþi geologi de teren nu sunt în stare sã determine aceste minuþioase deosebiri. Ei pot sã descrie straturile aºa cum se gãsesc ºi pot sã prezinte o idee generalã de "evidenþã" fosilã, dar pot ezita sã determine subdiviziunea exactã la care aparþin. Aºa cã, ei împacheteazã unele din cele mai bune specimene ale lor ºi le expediazã la sediul Inspectoratului Geologic, sau la vreun expert de la muzeul unei universitãþi pentru a fi cercetate acolo. Rezultatul a fost cã decizia finalã a vârstei exacte a fiecãrui grup de depozite nu se sprijinã pe oamenii de pe teren, ci pe specialiºtii în fosile de la muzee. Bineînþeles, existã unele dispute, dar pentru rezolvarea lor existã un comitet permanent la biroul Inspectoratului Geologic, care funcþioneazã de aproape un secol. Aceasta este curtea supremã pentru geologii americani. Oricare fel de dovadã de pe teren poate fi îndepãrtatã prin dispoziþii sau explicaþii, dacã fosilele sunt contra ei. Aceasta este puterea prejudecãþii teoretice. O dovadã în plus în ce priveºte caracterul cu totul artificial al clasificaþiei geologice se vede în faptul cã, totalul straturilor purtãtoare de fosile de jos pânã sus, columna geologicã totalã, cum este numitã, este estimatã acum la aproape 15.250 de metri sau aproximativ 152 de kilometri. Desigur cã nu existã niciunde pe pãmânt o grosime atât de mare de roci stratificate sau formate de apã. Cea mai mare grosime a rocilor stratificate în orice localitate este numai un mic procent al acestui total, iar grosimea medie ar fi probabil considerabil mai micã decât unu la sutã. Acest total general este o chestiune pur artificialã, el este calculat în muzeu sau în bibliotecã, asamblând cele mai bune exemple sau þinuturile-tip, de ici ºi de acolo, de pe tot globul, pentru a face acest total. Totuºi, profesorii de ºtiinþã încã insistã cã toate aceste mãrunte subdiviziuni au adevãrate valori de timp ºi cã fiecare reprezintã un tip de viaþã care a ocupat în mod exclusiv pãmântul pentru timpul dat, fie înainte, fie dupã alte feluri de viaþã cu care este în legãturã. Fãrã îndoialã, este extrem de convenabil sã fim capabili sã fixãm date pentru fiecare grup de depozite pe întreaga faþã a pãmântului, prin fosilele pe care le conþin. Dar este la fel de clar cã marea majoritate a acelora care fac acest lucru, sau acceptã aceastã datare când este fãcutã de alþii, nu se gândesc deloc la ce fac. Cu siguranþã, este nerezonabil sã considere fiecare dintre aceste mãrunte subdiviziuni, ca un fel de foaie de ceapã biologicã, în care fosilele index tipice au ocupat lumea exclusiv pentru o perioadã. Un om ar trebui sã aibã o cunoaºtere supranaturalã a trecutului pentru a pretinde cã ºtie care au fost

oricare dintre acele condiþii nenaturale ale vieþii pe pãmânt, deoarece nu poate ajunge la o astfel de cunoaºtere prin vreun proces ºtiinþific de raþionament. Sã stabilim acest fapt aici, o datã pentru totdeauna: Nici o fosilã nu are valoare intrinsecã în ce priveºte timpul, afarã de cazul cã a ocupat pãmântul exclusiv în cursul perioadei ei de existenþã, adicã, trebuie sã fim siguri cã nici o altfel de vieþuitoare nu trãia în acelaºi timp în vreo altã parte a pãmântului. Aceasta este semnificaþia teoriei care descrie foile de ceapã biologice, asemenea foilor de ceapã minerale ale lui Werner, probabil de un caracter mai transcendental, aºa cum remarca Herbert Spencer. În mod instinctiv, oamenii de ºtiinþã cautã întotdeauna sã gãseascã o metodã de clasificare ºi de manipulare a oricãrei mari corelaþii de realitãþi complicate. Sistemul de clasificare a rocilor de pe întreaga faþã a pãmântului prin fosilele pe care le conþin s-a dovedit convenabil ºi la îndemânã. Dar adevãrul clar ºi sincer este cã sistemul este cu totul artificial. Diferitele feluri de fosile nu au valori intrinsece de timp. Întreaga lume cultã a fost înºelatã de simplitatea ºi comoditatea acestei metode de clasificare ºi a dat valori de timp grupelor de fosile care sunt numai unitãþi de clasificare a vieþii înainte de potop, fãrã nici o valoare intrinsecã în ce priveºte datarea. Cu alte cuvinte, diferitele fosile nu pot sã aibã valori de timp pentru istoria lumii, doar dacã susþinem existenþa unei forme de evoluþie cu care sã începem: ºi atunci cum putem pretinde cã dovedim ceva ce am susþinut deja cã este adevãrat? Uneori, un începãtor în ale geologiei sau cineva care nu a gândit mult asupra logicii acestei probleme va tãgãdui net cã fosilele sunt întotdeauna folosite drept criteriu final pentru a decide "vârsta" vreunui grup de depozite. Unul ca acesta poate cunoaºte metodele bunului simþ folosite în determinarea locului unde se aflã cãrbune sau petrol, sau poate îºi aduce aminte cã multe rapoarte de pe teren sunt scrise într-un fel bun ºi obiectiv cu referire restrânsã, sau chiar fãrã nici o referire la vreun fel oarecare de teorie. Dar el uitã cã nu este posibilã o metodã de a compara rocile de pe laturile opuse ale unui ºir de munþi, sau de pe þãrmurile opuse ale unui ocean, sau din pãrþi îndepãrtate de pe pãmânt, decât prin fosilele pe care le conþin. Metodele locale pot fi strict obiective, dar ori de câte ori condiþiile locale sunt puse în seama categoriilor mai mari, cum ar fi Cambrian, Cretacic sau Terþiar, sau grupelor Paleozoic, Mezozoic sau Cenozoic, numai fosilele sunt baza clasificãrii. Nu existã alt mijloc. Mãrturia a doi geologi de frunte ar trebui sã fie îndestulãtoare pentru a tranºa subiectul. Prima este din partea lui Amadeus W. Grabau, multã vreme asociat cu Columbia University, ºi co-autor cu H.W. Shimer al lucrãrii extrem de tehnice "North American Index Fossils (1909-1910). Citatul urmãtor este dintr-o lucrare însoþitoare. Grabau zice: "Diviziunile primare ale scalei timpului geologic (paleozoic, mezozoic, cenozoic) sunt, aºa cum am vãzut, bazate pe schimbãrile în viaþã, cu rezultatul cã numai fosilele determinã dacã o formaþie aparþine uneia sau alteia din marile diviziuni" (Principals of Stratigraphy, [1913], p. 1103). Declaraþia aceasta este cu privire la cele trei "diviziuni primare", sau grupe, aºa cum sunt ele numite. Dar lucrul acesta este la fel de adevãrat când este vorba de urmãtoarele diviziuni ale tabelei de clasificare, sau cele douãsprezece sisteme, Cambrian, Ordovician,

Silurian, etc. Mãrturia urmãtoare lãmureºte acesta lucrul ºi este fãcutã de Henry Shaler Williams, pe care James D. Dana l-a ales pentru a-i urma la Yale University: "Caracterul rocilor, compoziþia lor, sau conþinutul lor mineral, nu are nici o legãturã cu lãmurirea problemei cu privire la sistemul specific de care aparþin noile roci. Numai fosilele reprezintã mijloacele de corelare" (Geological Biology [1895], p. 38). În felul acesta, este clar cã ºi atunci când condiþiile asociate sunt observate ºi considerate local cu privire la orice grupã de straturi nou-descoperite, numai fosilele determinã "vârsta" lor sau poziþia lor în schema mondialã a geologiei. Aºa cum vom vedea de îndatã, adesea, chiar ºi situaþia lor stratigraficã, mai sus sau mai jos de alte straturi, este adesea cu totul trecutã cu vederea pentru a urma presupusa evidenþã infailibilã a fosilelor în ce priveºte "vârsta" geologicã. Probabil aici este un loc potrivit pentru a considera un aspect foarte subtil al dovezilor pe care se presupune cã le oferã prezenþa fosilelor index cu privire la vârsta relativã a straturilor în care apar. Aici intervine suprapunerea straturilor. Care sunt concluziile care se pot trage, când gãsim diferitele fosile distincte A, B ºi C în ordine ascendentã într-o grupã de straturi? Geologii cred cã A a trãit ºi a murit înainte ca B sã fie existat ºi cã, în mod similar, B a dispãrut ºi C a apãrut. În alte cuvinte, suprapoziþionarea este presupusã a dovedi vârstele relative ale fosilelor despre care este vorba, sau cã diferenþa de vârstã este doveditã dincolo de orice îndoialã prin simplul fapt al suprapoziþionãrii. Dar este adevãrat acest fapt? Sã presupunem cã mergem în delta vreunui fluviu mare ca Mississippi ºi facem niºte sãpãturi acolo. Gãsim o articulaþie de genunchi de la un cal nu la prea mare adâncime, apoi þeasta unui câine numai la câþiva metri mai adânc, ºi apoi, ceva mai jos, scheletul unei pisici. Am fi îndreptãþiþi sã tragem concluzia cã fiecare dintre aceste animale a trãit într-o epocã distinctã a istoriei omenirii, venind fiecare unul dupã celãlalt în timp? Sã mergem acum la un afloriment montan unde gãsim ºist argilos, gresie ºi pietriº consolidat, sau conglomerat, în ordine ascendentã. Nu poate fi nici o îndoialã cã ordinea aceasta reprezintã timpurile relative în care au fost aceste trei tipuri de roci. Nu avem nici un mijloc de a afla lungimea timpului dintre ele, dar trebuie sã fi fost timp suficient pentru a schimba curenþii care au adus un strat ºi curenþii care au depozitat stratul imediat superior. Dar ne aratã aceastã diferenþã legatã de timpul depozitului vârstele relative ale materialelor din care sunt compuse aceste straturi? Categoric, nu ne spune nimic, deoarece aceste materiale, noroiul din care a fost fãcut ºistul, nisipul ºi pietriºul, care atunci când s-au consolidat au devenit conglomerate, existau foarte probabil în acelaºi timp, pânã când curenþii schimbãtori le-au adus aici în aceastã ordine relativã de suprapunere. Mai înainte, ele au fost într-o oarecare relaþie orizontalã împrãºtiatã, acum sunt într-o relaþie verticalã. Dar materialele au fost dupã toate probabilitãþile contemporane în starea lor de mai înainte. Deoarece aceastã suprapunere poate sã ne spunã doar ordinea în care au fost realizate depozitele, ea nu are nici o legãturã cu timpul sau ordinea relativã în care au apãrut aceste materiale. Orice persoanã sincerã poate fi de acord cu acest fapt.

Dar sã presupunem cã gãsim niºte fosile. Sã presupunem cã gãsim niºte trilobiþi în ºistul argilos sau în stratul cel mai de jos, niºte oase de dinozaur în piatra de gresie ºi niºte dinþi ºi oase de mastodont în conglomeratul din partea de sus. Lucrul acesta ar schimba imediat întregul aspect al situaþiei pentru fiecare geolog modern. Cu un singur glas, geologii ar declara cã trilobiþii au dispãrut complet de pe pãmânt cu milioane de ani în urmã, momentul apariþiei dinozaurilor, iar aceºtia din urmã au dispãrut cu totul înainte sã fi existat mastodonþii. Ei spun cã este iraþional sã sugerezi cã ar fi fost cu putinþã ca toate acestea sã fi existat în acelaºi timp, în aceeaºi lume. Dar cum au aflat ei toate aceste lucruri? Ce informaþie externã au ei asupra acestui subiect? Întrucât unica informaþie pe care o avem asupra oricãruia dintre aceste animale este ceea ce putem afla din roci ºi, întrucât acum este clar cã geologii au interpretat greºit raportul rocilor, ar trebui sã fie peste mãsurã de clar cã este timpul sã reconsiderãm întregul subiect. Adventiºtii cred cã trilobiþii, dinozaurii ºi mastodonþii erau cu toþii contemporani sau trãiau în aceeaºi epocã a istoriei lumii, ºi cã au fost nimiciþi împreunã, aproximativ în acelaºi timp. Cum poate geologul evoluþionist sã prezinte fapte ºtiinþifice reale care sã poatã rezista unei examinãri critice ºi arate cã ei se înºealã? Ne dãm seama cã întotdeauna vor fi unii care vor crede oricum în evoluþie, fãrã sã þinã seama de nici un fapt geologic sau biologic. Ei sunt ca Henry Adams care ne spune în autobiografia lui cã era evoluþionist "din instinct", cu multã vreme înainte de Darwin. Dar o asemenea credinþã nu are nimic de-a face cu ºtiinþa în mod real. Ea este pur ºi simplu raþionalizarea unei idei pe care cineva vrea sã o creadã, o formã de auto-hipnotism pentru un scop. Este unicã a formã a teoriei cu care nu are sens sã intri în discuþie pe bazã de realitãþi ºtiinþifice. Deoarece este o credinþã care nu þine seama de realitãþi, afirmaþia reprezintã definiþia din dicþionar a superstiþiei. III. Dovezile universale ale potopului Dar este timpul sã începem examinarea pãmântului ca un tot. În loc de a începe cu un început imaginar, vom lua pãmântul prezent aºa cum îl gãsim ºi vom vedea dacã putem afla ceva cu privire la trecutul lui, sau dacã putem afla ce s-a întâmplat cu el în trecutul îndepãrtat. Dacã ar face o anchetã asupra acestei lumi bãtrâne, un judecãtor de instrucþie onest ºi inteligent ar începe prin adunarea faptelor reale posibile cu privire la situaþia prezentã în ocean ºi pe uscat ºi îndeosebi orice particularitate sau stare geologicã ce leagã prezentul cu trecutul. Începând în felul acesta, cu prezentul, ºi pãºind înapoi în trecut, este posibil sã nu aflãm tot ce dorim, dar ceea ce totuºi vom afla va fi temeinic ºi de încredere din punct de vedere ºtiinþific ºi nicidecum asemenea rezultatelor ipotetice sau conjuncturale care formeazã atât de universal o parte din sistemul popular prezent. Câteva trãsãturi clar vizibile de suprafaþã ale pãmântului ar trebui sã atragã prima noastrã atenþie. 1. Vechile linii de þãrm sau de plajã. - Acestea se gãsesc înconjurând toate continentele la înãlþimi variabile, cele superioare fiind parþial ºterse prin intemperii sau eroziuni, sau pot

fi recunoscute numai de un observator cu experienþã pe versanþii munþilor. Acestea mai sunt numite ºi þãrmuri ridicate, iar geologii le numesc adesea escarpe. Unele dintre ele sunt numai la câteva picioare deasupra nivelului actual al mãrii în timp ce altele sunt la înãlþime de o 150 sau mai multe sute de metri. Douã din cele mai uºor de distins se vãd pe coasta Atlanticului a Statelor Sudice la respectiv 7,5 ºi 35 de metri deasupra liniei prezente a coastei, ºi au fost urmãrite pe distanþã de câteva sute de kilometri. Pe coasta de sud a Californiei se recunosc numai puþin de 10 ridicându-se una peste alta ca o scarã imensã, cu faþa spre ocean, ºi nici o persoanã inteligentã nu poate da greº în a le interpreta ca stadii succesive ale scãderii nivelului oceanului sau ale ridicãrii uscatului, fapt care ar duce la acelaºi rezultat. Aceste vechi linii de þãrm au fost de multã vreme cunoscute în Europa apuseanã ºi în America rãsãriteanã, dar numai de curând au fost studiate ca fenomene de însemnãtate universalã, întrucât apar pe toate coastele globului terestru. Daly, de la Harvard, în 1934 (vezi R.A. Daly, The Changing World of the Ice Age [Yale University Press, 1934], p. 271) a atras atenþia la unele exemple aproximativ la 6 metri înãlþime, care apar aproape aproximativ la aceeaºi înãlþime în multe pãrþi mult distanþate între ele pe faþa întregului pãmânt ºi el îºi prezenta opinia cã ele reprezintã o scãdere universalã a nivelului oceanului în urmã cu numai 3.000 sau 4.000 de ani. Acum, profesorul P.H. Kuenen, de la Universitatea din Groningen, Olanda, una dintre autoritãþile cele mai eminente din lume, declarã cã lucrarea lui Daly este bine atestatã (Marine Geology [1950], p. 537, 538). Cu aceste foste linii de þãrm ale oceanului cu un nivel în coborâre ar trebui sã fie asociate terasele înalte ale râurilor care apar în trepte pe laturile vãilor marilor fluvii ale lumii ºi alte multora din râuri. În Europa apuseanã terasele superioare ale câtorva fluvii au fost urmãrite pânã la gura fluviilor acestora, unde se vede cã se contopesc cu vechile plaje ale oceanului la aceeaºi înãlþime, dovedind cã au o cauzã înruditã sau comunã. Explicaþia evidentã este scãderea nivelului oceanului universal. Unele din terasele înalte ale fluviului Mississippi se pot vedea clar pe înãlþimile mai mici ale Munþilor Stâncoºi în multe locuri, la înãlþimea de pânã la aproximativ 1640 metri peste nivelul actual al oceanului. Pentru a face aceste terase sau pentru a avea apã la nivelul acesta, întreaga vale a lui Mississippi ar trebui sã fie plinã. 2. Bazinele interioare. - O altã caracteristicã vrednicã de reþinut a suprafeþei pãmântului este existenþa unei mari suprafeþe în formã de bazine rãspândite pe faþa tuturor continentelor, aceste suprafeþe neavând decât un drenaj interior, fãrã scurgere spre ocean sau având numai o ieºire veche la un nivel superior. Aceste bazine interioare, cum sunt ele numite, sunt înconjurate de dealuri ºi munþi, apa lor neputând curge spre ocean, ci stã în formã de lacuri, sau seacã prin evaporare în cea mai mare parte a anului. Toate aceste bazine interioare sunt înconjurate pe partea interioarã cu vechi linii de þãrm, arãtând la ce nivel a stat odatã apa, atunci când bazinele erau pline. Milioane de americani au vizitat Marele Lac Sãrat ºi au vãzut unele din aceste linii de þãrm la aproximativ 350 de metri deasupra nivelului actual al lacului, acest vechi lac lãsând semne de hotar atât de evidente, încât a primit numele de Lacul Bonneville. Un alt lac vechi sau fosil a fost Lacul Lahontan, situat la vest de Bonneville, ºi împreunã cu cel dinainte constituie pãrþi a ceea ce geografii numesc Marele Bazin care a ocupat zone din Utah, Idaho, Oregon ºi California.

Marea Caspicã este ceva enorm, aproximativ de douã ori cât toate Marile Lacuri din America de Nord luate la un loc. Totuºi, este numai un lac pe jumãtate secat într-un bazin interior ºi mai mare, numit Mediterana Euro-Asiaticã sau Oceanul Sarmatic. Deºertul Gobi din China este un alt bazin interior ºi a fost pe vremuri în cea mai mare parte un lac. Deºertul Thar, la est de Indus, este un alt exemplu, cu lacuri vechi similare în pãrþi ale Saharei ºi în alte pãrþi ale Africii. Australia are ºi ea bazinele ei interioare, deoarece ele apar pe fiecare continent, iar suprafaþa totalã a acestora a fost apreciatã la aproape un sfert din întreaga suprafaþã a uscatului de pe întregul glob. Dacã ar fi toate pline de apã simultan, ele ar constitui o dovadã foarte clarã ºi pozitivã a universalitãþii anterioare a potopului. Existã o bunã dovadã cã aceste vechi bazine de lacuri au fost pline cu apã nu prea demult. J. Claude Jones, de la Universitatea din Nevada, a fãcut o inspecþie atentã ºi un raport îngrijit cu privire la lacurile antice care ocupau mai înainte o parte atât de mare a statului acum arid. Concluzia lui a fost cã "istoria Lacului Lahontan s-a petrecut în întregime în decursul ultimelor câteva mii de ani." Dupã pãrerea lui, extinderea maximã a acestui lac preistoric n-a fost cu mai mult de 2000 de ani în urmã. Este raþional a trage concluzia cã, dacã s-ar face o lucrare la fel de îngrijitã cu privire la multele alte lacuri antice, ele ar prezenta dovezi cã au fost pline cu apã nu cu multã vreme înainte, deoarece unele din ele nu au numai schelete de balene, de foci ºi de alte animale marine pe þãrmurile lor, ci ºi foci vii ºi alte vietãþi marine, ca în cazul lacului Baikal ºi al Mãrii Caspice. 3. Mumiile arctice îngheþate. - Toatã lumea ºtie ceva despre elefanþii fosili (mamuþi) gãsiþi depozitaþi la rece în pãrþile arctice ale Siberiei ºi Peninsulei Alaska. Puþini par sã aibã o idee corespunzãtoare cu privire la numãrul lor incredibil, deºi unele din insulele arctice, mult în interiorul Cercului Arctic, sunt compuse în principal din oase de elefant ºi oase de alte animale cu destul nisip ºi destulã gheaþã pentru a le cimenta laolaltã. Dar ce nu ºtie nimeni este cã uriaºe grãmezi de buºteni sau trunchiuri de copac, toate despicate, frânte ºi îngrãmãdite în cea mai mare confuzie se gãsesc asociate cu aceste resturi fosile de elefant. Aceste trunchiuri de copaci sfãrâmaþi ºi în dezordine se adaugã în mare mãsurã la celelalte dovezi cã o catastrofã acvaticã sãlbaticã a stat la baza acestei stãri de fapt. 4. Fisurile umplute cu oase. - În Anglia ºi în multe alte pãrþi ale Europei, aºa cum sunt descrise de Sir Joseph Prestwick ºi de alþii, se gãsesc mari fisuri verticale sau crãpãturi, în pãmânt, pline pânã la refuz de oase. Fisurile mãsoarã de la câþiva centimetri pânã la câþiva metri în curmeziº, mulþi kilometri în lungime ºi nimeni nu ºtie cât de adânci. Oasele sunt toate frânte, de datã recentã, cu margini de fracturã ascuþite, nu roase sau zdrobite de animale. Animalele reprezentate sunt, de obicei, cele mari din latitudinile tropicale, ca elefanþi, hipopotami, rinoceri, cãmile ºi altele asemenea lor, care au dispãrut, cel puþin local, deºi sunt reprezentaþi ºi cai, lei, reni, urºi ºi altele. În cursul cutremurelor de pãmânt violente, adesea în pãmânt se produc mari fisuri, dar de obicei se închid dupã câteva ore sau zile. Dacã aceste fisuri de demult s-au deschis pe când curenþii oceanului purtau pe deasupra lor mari cantitãþi de oase, oasele le-ar fi împiedicat sã se închidã ºi ele s-ar fi pãstrat în acest caz aºa cum le gãsim astãzi.

5. Marile grãmezi de pietriº. - În multe pãrþi ale lumii, la mare depãrtare unele de altele, apar mase uimitoare de pietre, uneori rotunjite, dar alteori sfãrâmate, sub forma unor grãmezi de bolovani, în mãrimi începând de la acea a unui ou, pânã la ale unei albii de spãlat sau ale unei camere de casã ºi întinzându-se adesea pe suprafeþe de multe mile. Ele au adesea înfãþiºarea unui vechi þãrm de mare bãtut de furtuni, cu excepþia cã pe þãrmurile sau pe plajele moderne toate pietrele sunt roase ºi rotunjite, pe când în colecþiile antice multe dintre pietre sunt frânte ºi prezintã ascuþiºuri proaspete. Aceste grãmezi antice de bolovani sunt acum undeva la un nivel înalt ºi uscate, adesea în asemenea situaþii încât chiar ºi geologii experimentaþi nu pot sã înþeleagã de unde ar fi putut veni apa care le-a adus. Aceste stãri nu sunt în nici un caz restrânse la aºa-numitele regiuni glaciale. Grecia ºi Creta, precum ºi pãrþi din Africa de Nord sunt în mare mãsurã acoperite cu o masã groasã de pietre sfãrâmate numite brecii. Grãmezi monstruoase de bolovani apar în locuri diferite din California de Sud ºi acum un secol Louis Agassiz le raporta ca existând în valea Amazonului, adicã la Ecuator. Agassiz a strigat: "Gheþari", dar puþinii oameni de ºtiinþã de atunci au fost în atât de mult sclavii unei teorii fanatice, încât nu au încercat sã îºi imagineze gheþari continentali sub soarele arzãtor tropical la nivelul mãrii sau mai jos de acesta. De ce nu am lega toate aceste trãsãturi caracteristice de suprafaþã ale pãmântului într-un unic tablou consistent? (1) vechile linii de þãrm, (2) bazinele interioare, (3) mumiile arctice îngheþate, (4) fisurile umplute cu oase, (5) grãmezile monstruoase de vechi pietre sau bolovani. Desigur, geologii în general sunt nerãbdãtori sã dea date foarte diferite unora din evenimentele mondiale de care s-a vorbit mai înainte. Dupã cum am vãzut, ei doresc sã înceapã departe în trecut aproape de punctul pieritor al unei veºnicii trecute, ºi apoi sã se îndrepte spre prezent prin intermediul unor stadii lente ºi scurte. Ei doresc sã considere toate convulsiile violente ale trecutului (iar rocile raporteazã multe catastrofe de felul acesta) ca având loc în serii, câte puþine la fiecare moment, aºa încât sã poatã ajunge la prezent, adicã, vorbind din punct de vedere geologic, la începutul istoriei umane, cu puþin sau nimic de fãcut. Astfel, ei pot îmbina trecutul cu prezentul, încet ºi uºor, pe temeiul uniformitarismului lui Lyell ºi prin lente schimbãri seculare. Aceastã metodã de explicare a evenimentelor trecute este o curat ipoteticã sau conjuncturalã, precum pseudo-ºtiinþele Evului Întunecat. Ea are prea puþin în comun cu ºtiinþele inductive, solide ale chimiei, fizicii ºi astronomiei. Ea ne spune ce putem presupune cã s-a petrecut. Ea nici mãcar nu pretinde cã porneºte de la prezent, în spiritul unei investigaþii oneste, care ia în calcul toate dovezile reale în ansamblu pentru a descoperi ce trebuie sã se fi întâmplat pentru a produce aceste rezultate. Este greu sã vezi cum un gânditor onest, lãsând la o parte toate prejudecãþile, poate privi la tot ºirul de dovezi reale enumerate aici fãrã de a fi prins de convingerea de care nu poate scãpa, cã o catastrofã mondialã oribilã a lovit planeta noastrã cândva în trecut ºi cã timpul când aceasta se va fi petrecut nu poate sã fi fost cu multã vreme înainte. Motivele acestui evident caracter recent sunt cã toate realitãþile pe care le-am luat în considerare sunt caracteristici de suprafaþã, vorbind din punct de vedere geologic, ele nu sunt evenimente antice, ci recente. Toate sunt foarte clar evenimente înrudite, sau strâns legate unele de altele ºi de lumea în care trãim acum.

Probabil cã cineva va obiecta cã nu se gãsesc resturi omeneºti în legãturã cu oricare din cele cinci elemente înºirate aici. Nu suntem gata sã încuviinþãm cã acesta ar fi un fapt real, dar protestãm, spunând cã ºi dacã ar fi o realitate, ar fi lipsitã de importanþã ºi chiar neconcludentã. Aceastã obiecþie este un ecou al aceleiaºi vechi teorii a unei lungi serii de creaþiuni succesive, omul fiind ultima din aceste serii, totul întinzându-se pe o perioadã de multe milioane de ani. Negãm întreaga mulþime de presupuneri nedovedite ce stau în spatele acestei teorii, deoarece adevãrata ºtiinþã nu cunoaºte nimic cu privire la vreo lume sau vreun stadiu al lumii, în afarã de aceea în care omul trãieºte sau a trãit. Nu existã nici o dovadã ºtiinþificã de încredere cum cã vreo formã de viaþã, chiar ºi trilobiþii ºi dinozaurii, au trãit înainte de om. Însã omul, cunoscut oamenilor de ºtiinþã sub numele de Homo Sapiens, este numai una din multele mii de specii care trãiesc pe pãmânt, dintre care, practic, fiecare este gãsitã în formã fosilã undeva în raportul rocilor. De-a lungul multor decenii lumea a fost înºelatã prin argumentele trucate cu privire la speciile dispãrute. Sa declarat cã toate fosilele sunt resturi ale speciilor dispãrute, ºi cã, prin urmare, rocile prezintã un tablou al unei lumi-fantomã sau pre-umanã, o lume cu totul diferitã de cea în care trãim acum. Dar toate aceste lucruri sunt neadevãrate. Mii dintre plantele ºi animalele cu care suntem asociaþi zilnic se gãsesc undeva în formã fosilã, ºi nu existã o metodã cu adevãrat ºtiinþificã de a dovedi cã unele din aceste fosile sunt mai vechi decât altele. (Cititorul interesat va gãsi douã capitole care se ocupã cu aceste subiecte, "Specii Dispãrute" ºi "Omisiuni" în Evolutionary Geology and the New Catastrophism, de Geo Regie McCready Price, Pacific Press, 1926.) Cu un secol în urmã, Buckland a început moda de a vorbi despre leul de peºterã, hiena de peºterã ºi ursul de peºterã, declarându-le pe toate ca dispãrute. Iatã ce spune unul dintre autorii moderni buni despre urºi: "Un imens numãr de nume au fost date la ceva ce, dupã toate posibilitãþile, reprezintã aceleaºi specii, precum în cazul Ursului de peºterã din depãrtata antichitate". (Frank E. Beddard, Mammalia, în Cambridge Natural History, vol. 10, p. 445). Flower ºi Lydekker, cele mai mari autoritãþi în domeniul acesta, în lucrarea lor "Mammals Living and Extinct", oferã dovezi convingãtoare cã mamutul (Elephas primigenius) este sau trebuie sã fie pus pe aceeaºi treaptã a speciei cu elefantul indian modern (Elephas indicus). ªi aºa am putea merge mai departe la nesfârºit. Bineînþeles, sunt multe triburi întregi care au dispãrut. Dar, din când în când, oceanografii dragheazã din adâncul apelor câte o fiinþã despre care se presupune cã este dispãrutã, fosilele ei fiind lãsate în straturile clasificate ca vechi de multe milioane de ani, nu în vreuna din formaþiunile aºa-numite "mai tinere". Cu alte cuvinte, se gãseºte în formã fosilã într-unul din sistemele Paleozoice, sã zicem, a sãrit peste toate celelalte, dar este vie astãzi. Sunt mii de astfel de exemple. Este cu totul posibil ca unii trilobiþi sã poatã fi gãsiþi încã ºi în oceanele din zilele noastre. Este necesar sã stabilim o datã pentru totdeauna cã lumea fosilã nu a fost o lume fantomã sau pre-umanã, ci doar un stadiu mai vechi al aceleiaºi lumi de plante ºi animale în care trãim astãzi. Astfel, problema a ceea ce s-a petrecut în vremurile de demult pentru

a îngropa aceste specimene în rocile stratificate devine o foarte interesantã ºi de cea mai mare importanþã în efectele ei asupra problemelor majore din ºtiinþã ºi religie. Cele cinci fapte reale importante prezentate mai înainte - vechile linii de þãrm sau plaje înalte, semnele de nivel înalt al apelor în jurul bazinelor interioare, mumiile arctice îngheþate, fisurile umplute cu oase ºi grãmezile imense de pietre sau bolovani vechi, aflate mult deasupra oricãrei ape miºcãtoare din timpul prezent - aratã clar cã un eveniment aparte, distrugãtor, cauzat de apã care s-a miºcat pe scarã enormã, s-a petrecut nu cu prea multe mii de ani mai înainte. În limbaj ºtiinþific, un astfel de eveniment, este numit cataclism sau diluviu, adicã, un potop. La acest stadiu al studiului nostru, nu suntem încã pregãtiþi sã extindem acest cataclism înapoi în istoria pãmântului, în aºa fel încât sã includã distrugerea ºi îngroparea plantelor carbonifere, a dinozaurilor ºi a tuturor celorlalte fosile. Ne sunt mai întâi necesare multe alte fapte reale. Pentru acelaºi motiv, nu suntem încã pregãtiþi sã afirmãm cã acest potop, sau cataclism, trebuie sã fie echivalentul ºtiinþific al potopului raportat în Biblie. O asemenea declaraþie acum, înainte de a lua în considerare aceste realitãþi suplimentare, ar putea sã prejudicieze cazul, pãrând sã dea impresia cã aceste fenomene de suprafaþã au fost tot ce a realizat, de fapt, potopul Bibliei. Ce încercãm noi aici sã facem este sã reþinem ca o certitudine ºtiinþificã absolutã faptul cã un eveniment cosmic de felul acesta s-a petrecut cu adevãrat nu cu multã vreme în urmã. Mãcar atât este sigur. IV. Dimensiunile marelui cataclism Apoi trebuie sã determinãm dimensiunile acestui eveniment, sau ce a fãcut el în direcþia uciderii speciilor ºi schimbãrii feþei pãmântului. Geologii, în general, par a se opune întregii idei sugerate aici, de a se face o anchetã ºtiinþificã sau post-mortem asupra lumii ca un tot, pornind de la prezent, sau de la cunoscut, ºi mergând înapoi în trecut, sau spre necunoscut spre a vedea ce s-a petrecut pentru a produce schimbãrile geologice înscrise în roci. Un mare numãr dintre aceºti oameni de ºtiinþã au fost dispuºi sã admitã ceva de felul unui diluviu pleistocen, ca fiind cauza fenomenelor de suprafaþã menþionate mai sus, dar ei protesteazã cu putere, spunând cã nu trebuie sã extindem acest eveniment mai departe în trecut pentru a-l face responsabil ºi pentru celelalte schimbãri geologice. Cu indignare, ei întreabã dacã suntem atât de ignoranþi, încât sã nu cunoaºtem cã trilobiþii, plantele carbonifere, dinozaurii ºi toate celelalte forme de viaþã reprezentate de fosile au trãit cu multã vreme înainte de diluviul Pleistocen. Ei întreabã ce drept avem noi sã presupunem cã acest cataclism reprezentat de vechile linii de þãrm, bazinele interioare, elefanþii din arctica ºi tot restul faptelor au fost rãspunzãtoare ºi pentru celelalte schimbãri geologice? Iar noi replicãm: de ce nu? Dacã un bandit înarmat este prins cu mâinile pline de sânge, omorând un membru al unei familii la poarta casei, ºi îi gãsim pe ceilalþi membrii ai familiei morþi înãuntru, ar pãrea cã este nevoie de un alibi prea pozitiv pentru a îndepãrta bãnuiala cã persoana aceasta i-a omorât ºi pe ceilalþi. Aceasta ar pãrea sã fie metoda naturalã de raþionament, metoda bunului simþ. Ar fi ºi unica metodã de ºtiinþã solidã inductivã. ªi aceasta este tot ceea ce dorim sã facem aici.

De o jumãtate de secol, adventiºtii de ziua a ºaptea au publicat continuu argumente ºtiinþifice solide contra datãrii diferenþiate a fosilelor, fundamentul erelor geologice populare. O oarecare discuþie a acestui subiect a fost fãcutã ceva mai înainte, iar în continuare se va prezenta ºi mai mult. Aici, totuºi, vor fi enumerate câteva puncte în care fosilele sunt în mod esenþial la fel, ºi, prin urmare, în care ar trebui sã fie tratate ca o unitate, sau ca aparþinând aceleiaºi perioade a istoriei pãmântului. Astfel, distrugerea ºi îngroparea lor trebuie sã fi avut o cauzã comunã mondialã. 1. Anormalitatea în ceea ce priveºte abundenþa. - Fosilele, ca regulã generalã, sunt anormale în ce priveºte abundenþa lor, deoarece în lumea noastrã modernã sunt îngropate numai specimene împrãºtiate ºi, de obicei, fragmentare. În prezentarea de dovezi pentru susþinerea aceasta, cineva cu greu ºtie de unde sã înceapã ºi unde sã încheie. În mod esenþial, toate brahiopodele ºi crinoidele cu tulpini ale lumii noastre moderne trãiesc în apele liniºtite ºi netulburate ale celor mai adânci zone ale oceanului, unde nu sunt curenþi pentru a forma depozite stratificate de nici un fel. Totuºi, în Pennsylvania, Illinois, Anglia, China ºi în multe alte locuri, ele formeazã pietre calcaroase dense care alterneazã cu straturi ce conþin plante de uscat, aceste pietre calcaroase extinzându-se kilometru dupã kilometru ºi fiind pline cu fosile ale acestor animale. Nenumãrate milioane de peºti vertebraþi constituie principala sursã de þiþei în multele ºi extinsele ºisturi petrolifere ca acelea din Colorado, Scoþia ºi din alte locuri, îndestulãtoare în cantitate de a aproviziona lumea întreagã cu petrol, dacã preþul de extracþie s-ar putea reduce. John Muirhead Macfarlane, profesor la Universitatea din Pennsylvania, a scris chiar ºi o carte, publicatã la Macmillan Company, intitulatã Peºtii, izvorul petrolului (1923). În diferite pãrþi ale zonei Munþilor Stâncoºi din Statele Unite, ceea ce este cunoscut printre geologi ca fiind mamifere terþiare (titanotheres, etc.) apare într-un numãr aºa de mare, încât Dana spune cã pãrþile acestea au fost "literal terenuri de îngropare terþiare". În unele din statele sudice, oasele de animale sunt exploatate pe scarã comercialã pentru fosfatul pe care îl furnizeazã, ºi astfel de cariere de oase se gãsesc ici ºi colo pe întreaga faþã a pãmântului. În Alabama ºi în alte pãrþi din sud, unde se extind straturile Jackson, vertebrele de balenã Zeuglodon, lungi de 45 cm ºi 35 cm în diametru erau pe vremuri atât de numeroase, încât fermierii le foloseau pentru a face ziduri sau împrejurimi, sau le ardeau ca sã elibereze locul de ele. Un om de ºtiinþã povesteºte cã în vremurile mai timpurii, oasele de dinozauri erau atât de abundente în unele pãrþi din Wyoming, încât ar fi putut sã strãbatã un teren de 10 acri, cãlcând de pe un os pe altul, fãrã sã atingã pãmântul. Am putea merge mai departe aproape la nesfârºit. Practic, toate felurile de fosile sunt anormale în ceea ce priveºte abundenþa lor. 2. Anormalitatea în ce priveºte conservarea. - Fosilele sunt adesea conservate în mod uimitor. Lucrul acesta este adevãrat cu privire la frunzele de plante asociate cu straturile de cãrbune, adicã în ºisturile de deasupra lor, cu privire la fluturi ºi la alte insecte, cu privire la scoicile atât de fragile, precum cele de brahiopode ºi de moluºte subþiri ca hârtia,

cu privire la crinoide (crini de mare) ºi la alte structuri delicate. Cititorul ar trebui sã-ºi aducã aminte cã aceste specimene excelent conservate apar adesea în formaþiuni care prezintã alte dovezi de acþiune violentã sau anormalã, uneori numai la o micã depãrtare. La fel ºi în cazul fosilelor marine, cum ar fi trilobiþii, brahiopodele, stridiile ºi peºtii, dovada evidentã este pretutindeni uniformã pe glob, arãtând cã au fost toate îngropate de vii. 3. Schimbarea climei - Timp de peste un secol chestiunea climatului antic al pãmântului a fost dezbãtutã într-o direcþie sau alta, adesea cu multã cãldurã, dar cu puþinã luminã. Întreaga problemã ar fi mult simplificatã, spunând cã, în ciuda marii cantitãþi de greºitã informare cu privire la o presupusã erã glaciarã, un fel de climat este evidenþiat de fosile, sau de orice dovadã asociatã cu fosilele. Acest climat antic a îngãduit ca magnolia, viþa de vie, arborii de pâine, Sequoia ºi zeci de alþi arbori ºi plante temperate ºi semi-tropicale sã prospere luxuriant în Groenlanda, îngãduit ca reptile cu sânge rece sã trãiascã la Spitzberegen, a încãlzit oceanul suficient pentru a permite coralilor sã prospere chiar în jurul Polului, ºi a asigurat hranã îndestulãtoare ºi o absenþã de nopþi îngheþate pentru a suporta elefanþii prin tot þinutul arctic. Trebuie sã ne amintim cã aceste stãri blânde au predominat într-o zonã în care nu era mai multã cãldurã decât cunoaºtem noi acum la tropice. Din moment ce pânã acum nu s-au descoperit niciunde fosile de plante sau de animale oprite din creºtere sau pipernicite, avem dreptul sã credem cã acest climat blând, dãtãtor de sãnãtate, de atmosferã primãvãraticã a predominat fãrã întrerupere pânã când - ei bine, ce s-a întâmplat de a aºezat într-o permanentã îngheþare adâncã nenumãraþii elefanþi, rinoceri, bizoni, cai, ºi dupã cât se pare orice vieþuitoare din întreaga regiune arcticã? Nu suntem încã pregãtiþi sã ne pronunþãm cu privire la cele ce s-au petrecut cu climatul. Încercãm doar sã spunem cã acest minunat climat edenic a predominat cândva, dar cã acum existã condiþii foarte diferite. ªi schimbarea de la unul la altul trebuie sã fie un factor de foarte mare amploare în determinarea verdictului nostru final cu privire la fosile. 4. Mai mari ºi mai bune decât cele de astãzi. - Când privim la fosile ca un tot, gãsim cã ele apar ca fiind mai mari ºi mai viguroase decât reprezentanþii lor vii moderni, lucrul acesta fiind vãzut în mod izbitor la numeroasele cazuri în care genurile sau speciile antice sunt identice cu speciile moderne, cum ar fi urºii, leii, hipopotamii, bizonii, renii ºi elefanþii (mamuþii). Nu este nici o îndoialã cã climatul superb al lumii antice, cu bogate rezerve de alimente ºi alte condiþii optime, avea mult de a face cu splendida dezvoltare pe care o prezintã fosilele. De aceea, condiþiile optime pentru plante însemnau acelaºi lucru pentru animale. Însã faptul revelator cu privire la toate acestea este cã aceastã splendidã dezvoltare este caracteristicã pentru toate fosilele, iar când trecem dincolo de linia de demarcaþie în era noastrã modernã, schimbarea în fosile este tot atât de bruscã ºi tot atât de completã ºi permanentã cum este ºi în privinþa climatului. O schimbare coincide cu cealaltã ºi, fãrã îndoialã, cã are legãturã cu cealaltã. 5. Straturile inferioare în alternanþã. - Toþi cercetãtorii experimentaþi ai rocilor ºi ai fosilelor recunosc numeroase ºi profunde deosebiri între straturile inferioare (din punct de vedere stratigrafic) ºi cu adevãrat vechi (nu întotdeauna Paleozoice sau Mezozoice), care

încã rãmân ca fiind depozitate primele, ºi cele superioare, care au fost în aºa de multe cazuri modificate din nou de curenþi ulteriori. Printre aceste depozite primare, aºa cum remarcã Sir Archibald Geikie, "nici o caracteristicã nu apare mai continuu decât alternanþa diferitelor sedimente". Probabil cea mai frecventã formã a acestei alternanþe este aceea a sedimentelor sau fosilelor din adâncimile oceanelor, cum ar fi crinoidele, brahiopodele, globigerinele ºi radiolarii, pe care le gãsim interstratificate cu materiale de uscat, nu numai plante, ci ºi nisip mare ºi pietriº, deoarece ºtim acum cã în apele adânci ale oceanelor noastre moderne nu existã sedimente de substanþe mai puþin fine ca nisipul ºi pietriºul, chiar dacã ar fi putut fi duse de curenþi inexistenþi, deoarece curenþii afecteazã numai cele câteva sute de metri de la suprafaþã. Formaþiunile Carbonifere din Pennsylvania, Illinois, Anglia, China ºi din alte pãrþi sunt bune exemple pentru aceasta. Vinele actuale de cãrbune, groase sau subþiri, pot sã fie în numãr de la 50 pânã la 100 sau mai mult, ºi, desigur, au fost compuse din vegetaþie de uscat. Ele alterneazã întotdeauna cu probabil de douã ori pe atâtea straturi de ºisturi, gresii ºi calcare, ultimele fiind compuse mai ales din brahiopode ºi crinoide ºi resturi mãrunþite ale acestora. Dupã cum s-a afirmat deja, reprezentanþii moderni ai acestor animale trãiesc în pãrþile adânci ale oceanelor la un kilometri ºi jumãtate sau mai adânc, unde nu sunt curenþi care sã tulbure calmul etern. Ar fi nevoie de o colosalã convulsie a naturii pe o scarã globalã pentru a le întrepãtrunde în straturi de o sutã sau chiar mai multe cu materiale de pe uscat. Explicaþia lui Lyell în ce priveºte straturile de cãrbune era cã plantele ºi copacii care formeazã cãrbunele au trãit în locuri de felul mlaºtinilor sau al turbãriilor, ºi cã în cele din urmã ele au fost îngropate acolo unde au crescut, sau in situ. El a susþinut cã dupã ce s-a acumulat o mare cantitate de material din plantã, locul s-a afundat sub nivelul mãrii ºi a fost acoperit, dupã fiecare caz în parte, de mâl sau, respectiv, mâl calcaros. Apoi, dupã o lungã perioadã, locul acela s-a înãlþat iarãºi, exact la nivelul cuvenit pentru a forma o nouã mlaºtinã sau turbãrie. Acest proces ar fi urmat sã se repete de 50,100 sau 125 de ori în unele locuri, deoarece acesta este numãrul de vine de cãrbune care se gãseºte în anumite locuri. Aceastã demodatã teorie a turbãriilor a trebuit sã fie abandonatã de geologii mai avansaþi, deºi în America a continuat mai multã vreme ca în Europa. E.C. Jeffrey, de la Departamentul Botanic al Universitãþii Harvard, face haz de înapoierea acestei þãri în aceastã privinþã, astfel: "Mã întreb cu uimire dacã Statele Unite vrea sã aibã nedorita întâietate de a fi ultima þarã care mai aderã la ipoteza in situ a originii cãrbunelui.... S-a observat cu mult spirit cã Oxford este locul unde bunele teorii germane se duc atunci când mor. În ce priveºte paleobotanica, Statele Unite par în prezent sã rivalizeze cu acea veche instituþie de învãþãmânt". (Science,3 oct. 1930, p. 345). Vegetaþia care compune cãrbunele a fost tot pe atât de adevãrat transportatã sau dusã de apã în poziþia ei prezentã, dupã cum a fost cazul ºi cu materialele calcarelor ºi ale ºisturilor. Toate au fost transportate în locul unde se aflã acum, diferitele curente aducând materiale felurite din direcþii diferite.

Teoria turbãriilor este în mod vizibil ºi mai absurdã în cazul cãrbunilor cretacici ºi terþiari din Alberta, Dakota, Germania, Argentina, Australia ºi din multe alte locuri, deoarece au fost fãcuþi din arbori precum stejari, ulmi, nuci, fagi, sequoia ºi zeci de alþi arbori asemãnãtori care nu cresc în mlaºtini sau turbãrii. Calcarele acestor cãrbuni sunt adesea compuse din stridii sau corali, care nu trãiesc atât de adânc în ocean, precum crinoidele ºi brahiopodele. Totuºi, încã ar fi necesare unele condiþii cu totul nemoderne, în care sã fi fost transportaþi corali ºi stridii în zeci ºi sute de alternãri cu mase de copaci de pãdure, aºa cum gãsim în aceste zãcãminte. Acest fapt general cu privire la o alternanþã a depozitelor este de o însemnãtate majorã, atunci când ne gândim la problema fosilelor. El a fost pus pe aceeaºi listã cu celelalte realitãþi de felul acesta, care sunt prezentate aici, deoarece pare a fi de aceeaºi importanþã. Aceste depozite de materiale aduse din diferite direcþii trebuie sã fi fost fãcute de o ridicare ºi scãdere alternantã a apelor oceanului pe o scarã enormã, iar acea ridicare ºi scãdere a apelor noi o numim flux ºi reflux. În consecinþã, avem acum proba obiectivã cã fluxul ºi refluxul oceanului, probabil de o magnitudine de sute sau de mii de ori mai mare decât cele de astãzi, trebuie sã fi fost cauza acestui fenomen geologic petrecut cu multã vreme înainte. Cât despre ce ar fi putut sã fi cauza acestor fluxuri enorme, este de ajuns sã ne amintim cã fluxurile noastre prezente se datoreazã influenþei gravitaþionale a lunii ºi soarelui, îndeosebi a celui din urmã. Orice tulburare astronomicã a miºcãrilor pãmântului ar tinde sã producã o "împleticire" în rotaþia pãmântului, care ar continua pentru o perioadã, exact aºa cum face un titirez când este deranjat ºi tinde "se ducã la culcare". În cursul acestei perioade, douã valuri enorme ar mãtura globul de jur-împrejur în fiecare zi, ajungând la un maximum la fiecare 150 de zile, cu fluxuri înalte, probabil, de mii de metri, înãlþimea lor ºi perioada de 150 de zile ca un maxim, depinzând de anumite condiþii în ce priveºte rigiditatea pãmântului ºi alþi factori. În legãturã cu acest fapt, trebuie sã fie fãcute douã observaþii: (1) Axa pãmântului are o uºoarã înclinare, cunoscutã astronomilor sub denumirea de variaþia în latitudinea terestrã, care ar putea foarte bine sã reprezinte una din ultimele urme ale unei tulburãri a miºcãrilor pãmântului petrecutã cu multã vreme în urmã. (2) O perioadã de 150 de zile este de douã ori menþionatã în raportul Genezei cu privire la potop (cap. 7,24 ºi 8,3). Toþi comentatorii Bibliei sunt de acord cã "adâncul cel mare" din Geneza 7,11 înseamnã oceanul, astfel, deschiderea fântânilor adâncului celui mare trebuie sã însemne o tulburare a oceanului care ºi-a adus apele peste uscaturi în valuri de flux gigantice, sau ceea ce geologii numesc valuri de translaþie sau tsunami. Este, de asemenea, clar cã o miºcare de flux ºi reflux este indicatã în capitolul 8,3.5, aºa cum este arãtat în exprimarea biblicã "ducându-se ºi înapoindu-se", ºi "ducându-se ºi scãzând" (versiunea englezã - n.trad.). În felul acesta cunoºtinþele noastre geologice moderne ne ajutã sã înþelegem raportul biblic. Câteva date generale cu privire la uscat ºi la oceane ne vor ajuta sã clarificãm aceastã parte a problemei. Înãlþimea medie a tuturor locurilor uscatului sau a tuturor continentelor, este de aproape 762 metri sau aproximativ douã treimi de kilometru, iar suprafaþa lor este de trei zecimi din suprafaþa totalã a globului, oceanele acoperind celelalte ºapte zecimi. Media adâncimii oceanului este de aproape 3660 de metri. Dacã tot

uscatul s-ar scufunda, nivelul oceanului s-ar ridica cu 250 de metri sau aproape 800 de picioare. O înãlþare cu 46 de metri a nivelului oceanului ar îneca aproape o pãtrime din toate continentele. În consecinþã, nu avem decât sã postulãm o uºoarã ridicare a fundului oceanului, încât sã înece o parte a uscatului, apoi mari valuri ale fluxului sã se reverse de douã ori pe zi de jur împrejurul pãmântului, ca sã realizeze toate schimbãrile stratigrafice raportate în straturile fosilifere. Astfel, presupusa imposibilitate a unui diluviu universal piere ca un vis urât. V. Continuarea discuþiei cu privire la datarea fosilelor Încã un aspect al subiectului general trebuie sã fie cercetat înainte de a fi pregãtiþi sã luãm o decizie finalã cu privire la fosile, sau cu privire la ce s-a petrecut în trecutul îndepãrtat. Lucrul acesta are de-a face cu respingerea sistemului de multã vreme popular al datãrii diferenþiate a fosilelor, plasându-le într-o lungã serie care cuprindea multe milioane de ani. Acesta este, pe departe, cel mai important obstacol în faþa acceptãrii concepþiei despre un deluviu universal. Dacã toate fosilele diferite au trãit contemporan în aceeaºi erã a istoriei lumii, n-ar putea fi nici o umbrã de îndoialã cu privire la interpretare. O catastrofã mondialã universalã pe scara cea mai mare ar fi singura concluzie posibilã. Aceasta a fost exact ideea pe care John Woodward ºi ceilalþi au susþinut-o pânã pe la începutul secolului al XIX-lea. Pe la data aceasta a început sã fie larg acceptat sistemul mineralogic al lui Werner cu privire la alcãtuirea pãmântului ºi, în felul acesta, o serie foarte clarã ºi precisã de datãri diferenþiate a fost întemeiatã ca ºtiinþã vrednicã de încredere. În cursul câtorva decenii, sistemul de fosile index al lui Cuvier a înlocuit schema de minerale index a lui Werner ºi, de atunci, a fost acceptat pretutindeni în lumea civilizatã. Începând cu o jumãtate de secol în urmã, adventiºtii de ziua a ºaptea au editat o serie de cãrþi care se ocupau îndeosebi cu subiectul geologiei. S-au prezentat câteva lanþuri de argumente, arãtând mai întâi nesigura ºi neºtiinþifica fundamentare a acestui sistem de a data rocile dupã fosile, ºi al doilea, dând câteva ºiruri de argumente contra datãrii diferenþiate. Se va prezenta acum o scurtã rezumare a cazului. Mai întâi trebuia ca terenul sã fie curãþat de câteva concepþii greºite. Acum nu se formeazã zãcãminte stratificate de nici un fel în apele profunde ale mãrilor ºi ale oceanelor. Nu au loc schimbãri care se pot recunoaºte în ce priveºte nivelul relativ al uscatului ºi al apei în jurul coastelor. De unde reiese cã, chiar dacã s-ar forma fosile în oceanul adânc, în prezent nu existã o metodã operaþionalã prin care fundul mãrilor ºi al oceanelor sã se transforme în uscat pe o scarã mare. Eduard Suess, din Viena, unul dintre cei mai eminenþi geologi ai lumii, a declarat urmãtoarele cu privire la coastele Scandinaviei, care au fost mãsurate ºi supravegheate timp de 200 de ani: "Deplasãri susceptibile mãsurãrii nu au avut loc în perioada istoricã". La fel spune ºi Douglas Johnson, care a condus o comisie specialã pentru a studia acelaºi subiect în America: "În prezent, toate argumentele cu privire la schimbãri în nivelul relativ al uscatului ºi al apei

pe temeiul schimbãrilor observate la nivelul mediu al mãrii sunt de pus sub semnul întrebãrii" (Science,7 ian. 1927, p. 4). Astfel argumentul principal al lui Lyell ºi al adepþilor sãi pânã în zilele noastre este vãzut ca fiind fãrã temei. Ei au vorbit cu putere ºi îndelung despre regiunile de coastã care urcã ºi coboarã constant. Ei au vorbit despre pãmântul nostru "neliniºtit", despre o "crustã care pulseazã" ºi au susþinut cã aceste schimbãri de astãzi sunt explicarea tuturor schimbãrilor geologice ale trecutului. Dar noi vedem acum cã relaþiile dintre uscat ºi ocean sunt, la urma urmei, remarcabil de stabile, iar prezentul nu poate sã explice trecutul. Ceea ce va constitui probabil ultimul cuvânt în domeniul acesta pentru multã vreme este dat de Philip H. Kuenen. Probabil cã nu existã o autoritate mai înaltã în privinþa geologiei marine în lumea întreagã. Dupã afirmarea multelor incertitudini în încercarea de a determina nivelul mediu al mãrii ca mijloc de a decide dacã uscatul se înalþã sau se scufundã, el declarã: "Volumul de date vrednice de încredere este încã mic ºi de abia dupã mulþi ani aceastã linie de apropiere [aproximare precisã] de problema noastrã va putea fi urmatã cu încredere" (Marine Geology [John Wiley & Sons, 1950], p. 533). Toate acestea confirmã ceea ce am aflat deja pe alte cãi, ºi anume cã operaþiunile prezente ale naturii nu pot explica trecutul. Rocile ºi fosilele dovedesc cã trecutul a fost diferit, deosebit într-un fel radical ºi pe o scarã colosalã de procesele de pe uscatul ºi din oceanul nostru modern. Mulþi sunt gata sã recunoascã aceste stãri anormale cu privire la exemple specifice ici ºi acolo, însã cred cã evitã forþa cumulativã a acestei realitãþi, prin vechiul mijloc familiar de a aranja aceste exemple anormale într-o serie ºi tãgãduind cã ele au apãrut simultan în diferitele pãrþi ale pãmântului. Aceastã datare diferenþiatã a fosilelor în ordinea serialã depãºeºte cu mult cea mai anti-biblicã idee în legãturã cu geologia modernã. Dupã cum s-a ºi arãtat, aceastã ordine serialã a fosilelor a fost multã vreme exploatatã atât de oamenii de ºtiinþã, cât ºi de clerici, ca duplicat sau parabolã a zilelor mozaice ale creaþiunii. ªi s-a arãtat, de asemenea, cum Ellen G. White a denunþat-o ca "necredincioºie în forma ei cea mai insidioasã ºi, prin urmare, cea mai primejdioasã". Obiectivul nostru aici ºi acum este de a examina aspectele sale ºtiinþifice, deoarece, dacã ideea aceasta este netemeinicã, ar trebui sã fim în stare sã gãsim unde ºi cum este netemeinicã din punct de vedere ºtiinþific. Atmosfera de mister care înconjoarã întotdeauna istoria felului în care a apãrut aceastã idee de a data rocile prin intermediul fosilelor nu se datoreazã dificultãþii de a înþelege ideea. Fondatorii ºtiinþei geologiei au considerat cã au descoperit posibilitatea de a data fosilele dupã poziþia lor în roci. Apoi au inversat acest proces, datând toate rocile nou descoperite dupã fosilele pe care le conþineau. Pentru oamenii culþi a existat dificultatea de a vedea dacã acest cerc vicios de raþionament poate fi fãcut pe temeiul uneia dintre ºtiinþele principale. Nu. Misterul care învãluie mereu istoria tranziþiei de la minerale index la fosile index este o inovaþie protectoare. Dar de ce sã continue misterul acesta, dacã nu este nimic de ascuns? Sã fie luminã, ºi mai multã luminã. Respingerea completã a valorii temporale a fosilelor va fi prezentatã sub trei titluri.

VI. Realitãþi care resping fosilelor pretenþia valorii temporale Prima grupã de realitãþi. - Aceasta are de-a face cu felul în care fosilelor primare sau "mai vechi" li s-a dat aceastã poziþie, fapt menþionat în schemã. Atunci când au gãsit fosilele pe care le considerau a fi cele mai vechi fosile ºi le-au numit cambriene, au încercat primii geologi sã dovedeascã faptul cã aceste forme cambriene de viaþã au fost cândva universale pe întreaga faþã a globului? Nu au încercat. Au încercat ei sau alþii de atunci sã încerce sã dovedeascã faptul cã în aceastã aºa-numitã erã Cambrianã, animalele ºi plantele cretacice nu trãiau contemporan în Georgia de acum, iar cele terþiare în California de sud de astãzi? Nici o dovadã de felul acesta nu a fost încercatã pânã acum. Aceastã datare diferenþiatã ar fi putut sã aparã ca o idee strãlucitã acum un secol ºi jumãtate, dar acum pare a fi copilãreascã ºi neºtiinþificã. Dupã cum s-a spus mai înainte, în Georgia ºi în California de Sud, aceste feluri de viaþã diferite se gãsesc acum în aceeaºi poziþie de adânc ºi cu toate semnele fizice ale antichitãþii, care s-au gãsit de prima datã asociate cu Cambrianul în Wales. În consecinþã, dacã aceastã parte a ºtiinþei ar trebui sã fie luatã din nou cu totul de la capãt ºi dacã întemeietorii ar urma sã porneascã în fiecare dintre cele douã locuri amintite, sau în zece alte pãrþi, ce s-ar alege fie în America, fie în strãinãtate? S-ar ajunge în mod inevitabil la concluzii diferite ºi istoria în continuare a ºtiinþei ar fi fost diferitã. Cum s-ar putea o dovadã mai clarã? Desigur este evident cã straturile cambriene din Wales nu au nici un singur semn fizic de antichitate, care nu se gãseºte ºi în straturile cretacice din Statele Unite sud-estice ºi în cele terþiare ale Californiei de sud. Evident, nimeni nu poate dovedi cã toate cele trei grupe de vieþuitoare nu au fost contemporane. Dar mai sunt încã douã serii de realitãþi care oferã mai departe dovezi cã toate fosilele au fost contemporane, nu trãind în serii doar câteva într-o perioadã, cum s-a susþinut timp de mai bine de o sutã de ani. A doua grupã de realitãþi. - Aceasta are de-a face cu principiul conformitãþii, un termen care trebuie sã fie definit. Când un strat sedimentar este depozitat peste unul anterior, fãrã ca stratul aflat mai jos sã fie tulburat în poziþia lui orizontalã, sau fãrã ca suprafaþa lui sã fi suferit nici cea mai uºoarã eroziune, cele douã se spune cã sunt conformabile, ºi cã în stratificare existã conformitate. Una se potriveºte, sau se conformeazã celeilalte, aºa cum mãnuºa se potriveºte mâinii. În felul acesta, conformitatea este dovada cã cele douã straturi au urmat unul dupã altul, fãrã multã întârziere, sau în succesiune rezonabil de rapidã. Cu alte cuvinte, nu este loc pentru una sau mai multe "ere" geologice între douã straturi conformabile. Dar, uneori câteva sau mai multe "ere" lipsesc fãrã de urmã, ºi cele douã straturi ce se conformeazã sunt exact la fel în compoziþie. Adicã, cele douã straturi sunt compuse din acelaºi fel de ºisturi sau calcar, de exemplu, ºi apar exact ca o singurã formaþie, nu ca douã. În asemenea împrejurãri, linia dintre ele poate fi recunoscutã ca fiind

de importanþã majorã numai dupã speciile cu totul diferite ale fosilelor de sus ºi ale celor de jos. Astfel de exemple au fost numite "conformitãþi înºelãtoare" de un geolog renumit, William Berryman Scott. Numele este cel puþin pitoresc. Dar putem la fel de bine întreba, cine este cel înºelat de ele? Aceste "conformitãþi înºelãtoare" sunt ceva obiºnuit ºi se gãsesc aproape pretutindeni. Multe rapoarte geologice descriu cu naivitate copilãreascã, cât de desãvârºit apar ca o singurã formaþie cele douã straturi "separate de ere" în toate înfãþiºarea lor fizicã. Unicul motiv pentru care sunt considerate ca fiind douã, ºi constituind astfel "ere" diferite, este faptul cã ele conþin fosile considerabil diferite. Cititorul interesat va gãsi exemple specifice în diferitele lucrãri tehnice despre geologie, care au fost publicate de casele de editurã adventiste în cursul ultimei jumãtãþi de secol. Felul în care geologii trateazã aceste "conformitãþi înºelãtoare" este o bunã ilustraþie a sistemului dogmatic de gândire în care trãim. Nici o altã interpretare posibilã a fosilelor nu apare în mintea geologilor, decât aceea care le-a fost datã ca învãþãturã. Aºa cã, atunci când se gãsesc fenomene care aratã cã multe milioane de ani din schema lor rãmân pe dinafarã, fãrã urmã, evident, adunând "erele" lor, ei trateazã simplu aceste fenomene drept curiozitãþi, în loc de a decide cã cele douã fosile foarte neasemãnãtoare trebuie sã fi fost contemporane. Din câte cunoaºtem, nici un geolog nu a încercat sã explice aceste realitãþi ale "conformitãþilor înºelãtoare" în termenii erelor succesive ºi geologilor le este greu sã vadã cum este posibilã o astfel de explicaþie. Realitãþile acestea cu privire la "conformitãþile înºelãtoare", ca o clasã distinctã de fenomene, au ajuns sã fie cunoscute numai de curând. Dar aceste fenomene larg rãspândite sunt de cea mai mare importanþã ºi nu trebuie sã fie ignorate de oricine doreºte sã înþeleagã adevãrul cu privire la fosile ºi roci. Ele ne spun clar cã specii de animale ºi de plante diferite în mare mãsurã trebuie sã fi trãit contemporan, ºi nu foarte mult despãrþite geografic în lumea anticã, întrucât curenþii variabili puteau sã le depoziteze unele deasupra altora, într-o succesiune comparativ rapidã, probabil cu un interval de timp nu mai mare decât timpul dintre douã fluxuri succesive. Ideea cã numai o serie de vieþuitoare a existat la o anumitã datã - sau cã diferitele specii de animale ºi plante au trãit numai în serii - ºi cã nu au existat districte sau zone biologice distincte - este o pãrere copilãreascã, neºtiinþificã. Lumea modernã, singurul fel de lume cunoscutã ºtiinþei, este o lume echilibratã de forme de viaþã interdependente, cu forme de viaþã în mare contrast unele cu altele ºi unite într-o þesãturã de existenþã reciprocã. Teoria geologicã prin care numai un numãr limitat de feluri de vieþuitoare au existat la o anumitã datã nu a pãrut rezonabilã niciodatã pentru oamenii de bun simþ. Iar acum, aceste exemple de "conformitãþi înºelãtoare", gãsite în toate pãrþile lumii, cu tot soiul de forme contrastante de animale ºi plante, îngropate în aparentã succesiune rapidã, dovedesc obiectiv ºi concludent cã cea mai mare varietate de diverse soiuri au existat contemporan în lumea anticã, exact aºa cum cere teoria potopului. A treia grupã de realitãþi. - Aceasta poate fi numitã "conformitãþi înºelãtoare în revers" ºi completeazã demonstraþia cã fosilele au fost contemporane ºi nu în serii succesive. În multe locuri, ºi acoperind mari suprafeþe orizontale, fosilele "noi" sunt dedesubt, iar cele

"vechi" deasupra, ºi totuºi cele douã grupe de structuri apar exact ca ºi cum ar fi fost depozitate în ordinea aceasta ºi ca ºi cum ar fi o conformitate naturalã între ele. În diferite împrejurãri, geologii experimentaþi le-au raportat mai întâi ca potrivindu-se, conformându-se în mod natural. Apoi s-a vãzut cã fosilele erau exact reversul rigidei ordini "invariabile" recunoscute de geologia curentã. Sute ºi chiar mii de kilometri pãtraþi sunt în aceastã stare "rãsturnatã", de exemplu în Alpi, Appallachii de sud, Stâncoºii canadieni ºi americani ºi în alte locuri binecunoscute. Ca preliminar la scurtul nostru studiu al acestei conformitãþi înºelãtoare inversate, poate cã sunt necesare câteva cuvinte cu privire la presupusa ordine sau secvenþã invariabilã, în care se gãsesc fosilele pe întreaga faþã a pãmântului. Atunci când geologii au început sã treacã de la mineralele index la fosilele index pentru a data vârsta rocilor ºi aveau, aºa cum am vãzut, ca reper al lor mintal, foile de ceapã din felurite minerale ale lui Werner. Cu acest fundament al mineralelor succesive, întotdeauna în aceeaºi ordine, pretutindeni pe glob, era numai firesc pentru ei sã creadã cã ºi fosilele index sunt în aceeaºi ordine invariabilã. Când au gãsit în Anglia nevertebratele dedesubtul peºtilor ºi straturile de cãrbune cu amonitele gigante chiar mai sus, iar reptilele ºi creta ºi mamiferele obiºnuite de uscat în straturile de la suprafaþã au considerat cã teoria lor era confirmatã dincolo de orice întrebare rezonabilã. În aparenþã, ei nu erau la curent cu cele scrise de Dr. John Woodward cu o sutã de ani înainte, ºi anume cã, dacã un potop care încercuieºte globul ar fi lovit un pãmânt populat cu o mare varietate de vieþuitoare, gravitatea specificã ar impune ca, mãcar în cele mai multe cazuri, scoicile sã fie îngropate înaintea peºtilor vertebraþi, iar mamiferele de uscat ºi pãsãrile la urmã de tot. Viermii ºi gândacii ºi alte insecte cu înveliºul tare ar fi de obicei în straturi inferioare faþã de muºte ºi lãcustele. Cu cunoºtinþele noastre sporite, putem spune cã animale de soiul trilobiþilor, crinoidelor ºi brahiopodelor, dintre care cele mai multe trãiau pe fundul adânc al oceanului, în mod necesar trebuiau sã fie printre primele care sã fie îngropate în orice acþiune anormalã de flux, una dintre caracteristicile importante ale diluviului. Bineînþeles, argumentul cu privire la o ordine invariabilã a fosilelor ar trebui sã fie uºor de respins, prezentând exemple bune într-o ordine contradictorie, aºa cum intenþionãm sã facem acum. Geologii moderni, totuºi, refuzã sã se convingã. Se pare cã ei au tradus faimosul aforism al lui David Hume despre miracole, într-unul al lor, cu consecinþa cã nici o altã ordine a fosilelor diferitã de cea din Franþa ºi Anglia nu este posibilã, prin urmare, nici o cantitate de dovezi nu poate dovedi niciodatã o ordine diferitã de aceea din Europa de Vest. Pe de altã parte, argumentul cu privire la o ordine invariabilã a fosilelor nu poate avea nici un sens logic, decât dacã presupunem în mod tacit ceva de soiul teoriei foilor de ceapã, cu doar un numãr limitat de fiinþe care au trãit la un anumit timp, urmat de o altã grupã limitatã pe întreaga faþã a globului, ºi aºa mai departe de jos pânã sus. Dar o astfel de teorie cuprinde în sine atât de multe absurditãþi, încât nu poate rezista la o examinare din partea persoanelor culte moderne. Întorcându-ne la ipoteza potopului ºi la observaþia doctorului Woodward, ne-am aºtepta firesc ca, uneori, ordinea naturalã de depozitare sã fie inversatã, deºi nu prea adesea. ªansele ar fi în mare mãsurã în favoarea ordinii geologice tradiþionale, iar excepþiile de la aceastã ordine nu ar trebui sã fie aºteptate într-o proporþie care sã se apropie de jumãtate-jumãtate. Totuºi, o inversare ocazionalã a ordinii populare de la

Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, pânã la Terþiar ºi Pleistocen ar fi de aºteptat pe temeiul ipotezei potopului. Acum aproape 100 de ani, Barrande, în Boemia, a gãsit oarecare fosile în afara ordinii lor "naturale" ºi le-a numit "colonii pionier". Mult mai târziu, E.O. Ulrich, de la inspectoratul geologic al SUA a scris mai mult despre "faunele recurente", sau situaþiile în care grupe de fosile care fuseserã deja atribuite unui strat precis într-un anumit sistem sunt descoperite apãrând iarãºi ºi iarãºi în locuri "nepotrivite", adicã întrepãtrunse cu formaþiuni ale unei "ere" în mod clar diferite. Una din faunele acestea dezordonate avea trei recurenþe, iar alta cinci (vezi Revision of the Paleozoic Systems, E.O. Ulrich, în Bulletin of Geological Society of America, vol. 22 [Septembrie 1911], p. 298-302). Exemplele tocmai menþionate de fosile în ordine "nepotrivitã" - "colonii pionier", "faune recurente", etc. - sunt pe o scarã redusã în locuri comparativ obscure. Când sunt implicate calcare sau gresii de mii de metri în grosime, extinse de-a lungul a mari pãrþi ale Alpilor, Grampianilor, Appalachilor de sud, Stâncoºilor ºi de-a lungul multor altor zone binecunoscute, într-o ordine care contrazice categoric ordinea tradiþionalã, se cer explicaþii mult mai riguroase, dacã trebuie sã fie salvatã dogma geologicã a unei ordini invariabile a fosilelor. Pentru o astfel de inversare a ordinii tradiþionale învãþatul Henry Alleyne Nicholson, de la Universitatea din Aberdeen, cãuta sã pregãteascã în felul urmãtor mintea studentului: "Se mai poate spune chiar cã, în oricare caz în care ar pãrea cã este o clarã ºi decisivã discordanþã între dovezile [fosile] fizice ºi cele paleontologice, în ce priveºte la vârsta unei anumite serii de structuri, prima este cea care trebuie sã fie pusã la îndoialã, mai degrabã decât cea de-a doua" (Ancient Life-History of the Earth [1897], p. 40). Pe româneºte, aceasta înseamnã cã dovezile prezente în fosile trebuie sã fie întotdeauna tratate ca superioare dovezilor fizice, ori de câte ori cele douã apar ca aflându-se în conflict. Adicã, ori de câte ori fosile "vechi" se gãsesc în straturi deasupra fosilelor "tinere", dovada fizicã trebuie sã fie înlãturatã prin vreo argumentare oarecare, aºa încât sã fie salvatã ordinea invariabilã a fosilelor de mult acceptatã. Deoarece fosilele trebuie sã fie întotdeauna ºi pretutindeni adevãratul test al vârstei. Partea uimitoare a istoriei este cã de un secol ºi jumãtate geologii de pe întreaga faþã a globului au urmat aceastã metodã non-ºtiinþificã de gândire. Într-o parte anterioarã a acestui articol s-a arãtat cã þesutul sau conþinutul mineral al unei grupe de roci nu are nimic de-a face cu locul din scara timpului în care trebuie sã fie plasate rocile. Numai fosilele reprezintã criteriul pentru vârstã. Acum, geologul Nicholson ne informeazã cã nici poziþia stratificatã mai sus sau mai jos faþã de anumite alte structuri nu are nimic de-a face cu aceastã chestiune, numai fosilele reprezintã criteriu pentru vârstã. Ca o ilustrare a cât de departe sunt pregãtiþi sã meargã geologii de frunte pentru realizarea acestei politici, avem urmãtoarele declaraþii ale lui Sir Archibald Geikie, preºedintele Inspectoratului Britanic de Geologie: "Putem chiar demonstra cã în unele terenuri muntoase, straturile au fost complet rãsturnate, dacã putem arãta cã fosilele din straturile care acum sunt superioare s-ar

cuveni sã se afle dedesubtul acelora din straturile de sub ele" (Text-Book of Geology [1903], vol. 2, p. 837). Iatã o altã declaraþie a aceluiaºi autor de grad superior, care aratã cum se realizeazã în rapoartele de pe teren acest test suprem al fosilelor. Este cu privire la unele stãri din Alpi: "Cu greu s-ar putea presupune cã straturile au fost în realitate inversate, decât pentru dovada cu privire la adevãrata lor ordine de succesiune oferitã de fosilele incluse în ele.... Porþiuni ale straturilor din Carbonifer apar ca ºi cum s-ar întrepãtrunde în mod regulat cu roci din Jurassic ºi, într-adevãr, nu ar putea sã fie separate, decât dupã un studiu al rãmãºiþelor organice cuprinse în ele" (Ibid. , vol. 1, p. 678). Cu o astfel de fãþiºã repudiere a celui dintâi principiu al ºtiinþei inductive ºi cu o aºa neruºinatã manifestare de fanatic devotament faþã de un crez cu privire la fosile, puþin ar mai rãmâne din îndoiala cã, pentru o perioadã considerabilã, geologii de teren vor continua pretutindeni sã gãseascã doar ceea ce cautã, ºi anume confirmãri ale crezului lor. Nu ar fi în stare credinþa lor sã mute chiar ºi munþii, ca sã le facã sã se conformeze? Timp de câteva decenii, teoria clãtitelor rãsturnate a fost invocatã pentru a explica exemplele care arãtau din când în când fosile în ordine "nepotrivitã". Însã dupã multe discuþii, aceasta a fost pãrãsitã. Teoria prezentã este cã, atunci când fosilele sunt în ordinea nepotrivitã, straturile cele mai "vechi" au fost înãlþate din adâncul dedesubt ºi împinse în întregime de-a curmeziºul straturilor "noi", pe distanþã de atâþia kilometri, cât ar fi fost cazul, de la 7 sau 10 pânã la 30 sau mai mult, pânã la poziþia în care le gãsim acum, cele mai "vechi" deasupra, iar cele mai "noi" dedesubt. Dovezile cele mai clare cã cele douã grupe de straturi au fost depozitate exact aºa cum le gãsim nu-i descurajeazã pe speculanþi nici în cea mai micã mãsurã. Cele douã grupe pot fi orizontale kilometru dupã kilometru ºi linia de contact dintre ele, numitã de teorie "plan de compresie", poate sã acþioneze "exact ca linia de contact a douã formaþiuni aproape orizontale" (R.G. McConnell). Cele douã formaþiuni pot "sã parã cã se succed una pe alta în mod conformabil". Straturile ce se aflã dedesubt pot fi foarte moi ºi sã nu prezinte nici o urmã de alunecare peste ele a straturilor tari de deasupra. Dar cum pot sã reziste asemenea fapte împotriva devotamentului orb faþã de crezul cã fosilele trebuie sã fie gãsite întotdeauna în aceeaºi ordine observatã în Europa apuseanã acum un secol? Primul exemplu de felul acesta a fost în nord-vestul extrem al Scoþiei. Alpii ºi aproape jumãtate din Elveþia au necesitat mai mult timp, iar diferiþii specialiºti în acest domeniu încã nu au cãzut de acord cu privire la felul în care s-a întâmplat cu adevãrat. Appallachii de sud au fost dupã aceea descriºi, iar apoi Stâncoºii din Alberta ºi Montana unde stãrile rãsturnate acoperã o suprafaþã de 16000 de kilometri pãtraþi. Sunt raportate ºi alte zone de ici ºi de colo de pe întregul glob. Astfel aceste "greºeli de compresie" sunt acum un lucru obiºnuit în literatura geologicã, tot aºa cum erau epiciclurile astronomiei acum câteva secole ºi sunt folosite pentru acelaºi scop, ca subterfugii spre a înlãtura prin argumentare dovezi evidente. Desigur, oricine are cunoºtinþã chiar numai de cele mai elementare principii ale fizicii ºi doreºte sã pãstreze relaþii bune cu principiile inducþiei, nu va avea îndrãzneala de a spune cã toate ºirurile frontale ale Stâncoºilor din Alberta ºi Montana, în lungime de vreo 700

kilometri ºi constând din calcare ºi cuarþite tari, au fost împinse corporal pe distanþã de kilometri de-a curmeziºul ºisturilor Cretacice moi de dedesubt, fãrã sã dãuneze acestora din urmã în nici o mãsurã, cât de micã. Cele douã grupe de straturi au toate aparenþele fizice de a fi fost depozitate în perfectã conformitate naturalã în ordinea în care le gãsim acum. Dacã au fost depozitate în aceastã ordine, stratul Cretacic mai întâi ºi cel Cambrian ºi Paleozoic dupã aceea, atunci fosilele nu au fost consecutive, pornind în sus de la Paleozoic, aºa cum au susþinut geologii ºi, având în vedere faptul cã structurile se gãsesc în diferite raporturi, putem trage în mod rezonabil concluzia cã fosilele au fost contemporane. Dar dacã lucrurile stau astfel, numai ceva de genul unui cataclism cosmic este explicaþia onestã a datelor considerate. Combinarea celor trei grupe de realitãþi enumerate mai sus constituie argumentul ºtiinþific împotriva erelor geologice populare, bazate pe datarea diferenþiatã a fosilelor. Împreunã, ele dau o demonstrare ºtiinþificã a faptului cã fosilele au fost contemporane ºi trebuie sã fi fost îngropate de un dezastru gigantic mondial. Aceste realitãþi ºi acest lanþ de argumente sunt publicate la data aceasta în lume de aproape o jumãtate de secol ºi, dupã câte ºtim pânã acum, nu li s-a dat nici un rãspuns. Ele pot fi rezumate dupã cum urmeazã: 1. Structurile Cambriene nu sunt unice în ce priveºte poziþia sau semnele de antichitate, deoarece în aceste locuri sisteme de felul Carbonifer, Cretacic sau Terþiar sunt în adâncime, sau se sprijinã direct pe vechile straturi cristaline sau primitive ºi prezintã aceleaºi semne de vechime ºi tot atâtea la numãr ca ºi Cambrianul din Wales, sau din oricare alt þinut. 2. Nenumãratele exemple de "conformitãþi înºelãtoare", cu blocuri mari de "ere" absente, fãrã nici un fel de urmã, aratã cã în acele locuri aºa-zisele ere nu au existat. Aceste forme de viaþã cu totul diferite unele de altele au fost, în mod clar, contemporane. 3. Numeroasele cazuri notorii de "greºeli de compresie" completeazã dovada cã fosilele au fost contemporane, nu consecutive. Ele nu sunt decât "conformitãþi înºelãtoare" inversate ºi au fost depozitate aºa cum le gãsim. Fabulele fantastice invocate pentru a le explica sunt cu totul neºtiinþifice în spirit ºi de necrezut cu privire la realitate. Un adevãrat spirit ºtiinþific ar lua aceste conformitãþi inversate la deplina lor valoare vizibilã ºi aceasta ar însemna cã ele au fost depozitate aºa cum le gãsim. Teoria "greºelilor de compresie" este un subterfugiu pentru a înlãtura prin explicaþii o dovadã care pune în încurcãturã. Aceste trei categorii de realitãþi, combinate cu datele prezentate mai înainte, dovedesc în mod copleºitor cã fosilele reprezintã o lume, o stare mai veche a celei prezente, dar o lume care, în cuvintele apostolului Petru, "a pierit... înecatã de apã." (2 Petru 3,6).

PARTEA I: SCHITA ISTORICA I. Problema generalã De un secol ºi jumãtate, presupusul dezacord dintre ºtiinþã ºi Biblie a sporit fãrã încetare într-un tempo crescendo ºi se datoreazã aproape în întregime dezvoltãrii ºtiinþei geologiei. Dacã s-au fãcut greºeli grave în teoriile de mai sunt încã acceptate cu privire la roci ºi fosile, înainte de a încerca sã le cercetãm, ar trebui sã privim mai întâi istoria modului în care au apãrut aceste greºeli. Deoarece istoria, care este, de fapt, raportul experienþelor prin care a trecut omenirea, dispune adesea de un mijloc de a corecta greºelile pe care le-am fãcut fie individual, fie colectiv. Problema generalã a relaþiilor dintre ºtiinþã ºi religie poate fi împãrþitã în douã subdiviziuni majore: a. Calitatea de creator a lui Dumnezeu sau dovezile din naturã cã o Inteligenþã atotputernicã ºi înþeleaptã a creat universul, cuprinzându-ne ºi pe noi, ca fiinþe cu rãspundere moralã supuse guvernãrii Lui. b. Grija providenþialã a lui Dumnezeu faþã de universul pe care l-a fãcut, sau dovezile conducerii Sale neîntrerupte asupra naturii. Nenumãratele dovezi de intenþie sau plan constituie cele mai bune dovezi ale unei acþiuni de creaþie originale. De la cerurile înstelate ºi pânã la iarba ºi florile de la picioarele noastre ºi la adaptãrile evident plãnuite ale celulelor, enzimelor ºi hormonilor din care sunt alcãtuite corpurile noastre, aceste dovezi ale unei plãnuiri inteligente pot fi negate sau ignorate numai printr-o voinþã hotãrât necredincioasã, influenþele degradante ale anilor de educaþie greºitã fiind rãspunzãtoare pentru aceastã necredinþã. Ici ºi acolo, prin lumea celor vii, gãsim câteva dezacorduri supãrãtoare, cu toate cã raportul Bibliei în ce priveºte rezultatele directe sau indirecte ale pãcatului explicã cu uºurinþã toate acestea, aºa cum se aratã în parabola neghinei semãnate între sãmânþa bunã, a cãrei explicaþie este datã prin cuvintele: "Un vrãjmaº a fãcut aceasta" (Matei 13,28). Calitatea de creator a lui Dumnezeu este vãzutã cu cea mai mare claritate în legea naturalã, sau în regularitãþile ºi armoniile naturii, însã supravegherea sau conducerea Sa neîntreruptã se manifestã în chipul cel mai izbitor prin ceea ce noi numim miracole, sau acele evenimente care aparent depãºesc legea naturalã sau cunoaºterea noastrã despre legea naturalã prin care El S-a ocupat de manifestãrile morale ieºite din comun, pricinuite de faptele perverse sau rebele ale fiinþelor omeneºti. Multe din aceste intervenþii miraculoase sunt raportate în istoria biblicã a neamului omenesc, dar cele mai multe dintre ele n-au lãsat nici o urmã permanentã asupra lumii naturale pentru ca noi sã le putem

cerceta ºi în felul acesta sã putem confirma raportul. Excepþia remarcabilã este, desigur, potopul aºa cum este raportat în Geneza 6-9 care, evident, este cel mai mare miracol fizic ce a avut vreodatã loc în istoria omenirii. ªi, destul de straniu, tocmai exploatarea teoriei sucite a potopului, realizatã printr-o greºitã interpretare a rapoartelor, a fost folositã pentru a distruge încrederea în calitatea de creator a lui Dumnezeu precum ºi în controlul Sãu providenþial asupra lumii. Semnele vizibile a ceva catastrofal care trebuie sã se fi întâmplat cu multã vreme în urmã se gãsesc pretutindeni pe suprafaþa globului. Pretutindeni se vãd rezultatele unor volume enorme de apã în acþiune violentã, însoþite de semne ale cutremurelor ºi de izbucniri vulcanice care întrec puterea noastrã de pricepere. Fiecare ºir mare de munþi conþine diferite forme de viaþã oceanicã, precum scoici de brahiopode, crinoide sau stridii care au fost îngropate în sedimente depuse în mare cantitate de ape curgãtoare. Un mare numãr din aceste vechi depozite marine se gãsesc acum la multe mile deasupra nivelului prezent al oceanului, ºi falii sau fisuri în stânci, cu scufundãri sau deplasãri de sute sau mii de metri sunt cunoscute pretutindeni pe glob. Vechi revãrsãri de rocã eruptivã acoperã suprafeþe enorme acolo unde astãzi nu sunt vulcani. Vechii greci ºi romani cunoºteau ceva cu privire la stãrile acestea ºi ei au tras concluzia raþionalã cã în vremurile îndepãrtate trebuie sã fi avut loc schimbãri mari pe uscat ºi pe apã. Dar ei nu ºtiau nimic cu privire la situaþia din restul lumii ºi nu erau pregãtiþi sã se ocupe de subiectul acesta la scarã universalã. De asemenea, în perioada timpurie a studiului modern al geologiei, cercetãtorii nu au putut avea o cunoaºtere cuprinzãtoare a stãrilor de pe întregul pãmânt. Dar astãzi, în lumina a ceea ce cunoaºtem despre lume, dacã lãsãm deoparte orice prejudecatã sau idee preconceputã ºi cercetãm problema cu spiritul onest al unui judecãtor de instrucþie care face o anchetã asupra lumii ca un tot pentru a afla istoria ei trecutã, nu putem evita concluzia cã ea trebuie sã fi fost lovitã de un dezastru universal ºi cã timpul acestui eveniment nu poate sã fi fost cu prea multe mii de ani înainte. Istoria felului în care aceste semne impresionante ale unui dezastru mondial au fost greºit interpretate pentru a însemna stadii succesive în care lumea a fost creatã este unul din capitolele cele mai de necrezut ºi mai uimitoare din rapoartele ºtiinþei ºi gândirii omeneºti. Aºa cum vom vedea imediat, cercetãtorii timpurii ai geologiei, care nu s-au deplasat prea departe de propriile locuinþe, s-au grãbit sã alcãtuiascã teorii cu privire la crearea lumii, din fenomenele geologice din locurile restrânse pe care le cunoºteau, teorii pe care le-au ºi dedus în grabã ºi incorect din aceste suprafeþe restrânse. Aºa cã au aranjat aceste fenomene locale într-o cronologie artificialã pentru întregul pãmânt ºi au declarat cã trasau, nu ruinele unei lumi care a trecut printr-un dezastru cosmic, ci stadiile succesive în care a fost creatã lumea. Mai târziu, urmaºii lor au mai netezit tranziþiile abrupte ale acestor stadii succesive, în prezent geologia pretinzând cã ne dã ordinea exactã în care lumea, cu plantele, animalele ºi fiinþele ei omeneºti s-au dezvoltat foarte încet ºi treptat pânã ce au ajuns la stadiul de astãzi, întregul proces fiind asemãnãtor schimbãrilor presupuse a avea loc acum.

Pe mãsurã ce s-a dezvoltat renaºterea literarã, oamenii din Europa Apuseanã au început sã se intereseze de plante ºi de animale ºi, evident, de minerale ºi de fosile, precum ºi de alte lucruri din naturã. Începând cu aproximativ un secol înainte de Columb ºi de Luther, ei au irosit peste trei secole în dispute curioase ºi speculaþii fanteziste, înainte de a se pune o bazã solidã pentru adevãrata cunoaºtere a rocilor ºi a fosilelor. Mulþi chiar puneau la îndoialã faptul cã scoicile, oasele ºi frunzele aflate în roci ar fi cu adevãrat relicve ale unor fiinþe anterioare, sau dacã nu cumva trebuie sã fie privite ca niºte capricii iluzorii ale naturii, sau pietre modelate sau lucrate, fãcute de forþele creatoare ale naturii, care sunt fãrã încetare la lucru înlãuntrul pãmântului. Câþiva le considerã ca fiind dovezi ale potopului, dar nu s-au îngrijit prea mult sã extragã învãþãturile care trebuiau sã fie trase din astfel de dovezi. O mare parte din secolul al XVII-lea a fost ocupatã cu speculaþii pseudo-ºtiinþifice cu privire la originea lumii, în care unele noi pãreri cu privire la felul cum s-a produs potopul au fost ataºate la o teorie fantasticã despre pãmânt, sau la o pãrere imaginarã, presupusã "ºtiinþificã", cu privire la felul în care a fost fãcutã lumea, pentru cã nu s-a descoperit nici o metodã de a alcãtui o cunoaºtere vrednicã de încredere a lumii prin ºtiinþã strict inductivã. De aceea, singura cale pe care oamenii de ºtiinþã o cunoºteau pentru rezolvarea problemei geologice era pur ºi simplu "datul cu banul". Ce binecuvântare ar fi fost dacã aceastã metodã a datului cu banul cu privire la originea lumii nu ar fi supravieþuit în secolul al XIX-lea - da, încã pânã în cel de-al XX-lea! Ar fi bine sã luãm acum în considerare câþiva oameni care au abordat problema aceasta dintr-o perspectivã cu adevãrat ºtiinþificã ºi care au obþinut maximum de rezultate ce puteau fi aºteptate la timpul respectiv. John Woodward (1655-1722) a fost cel mai important dintr-un mare numãr de scriitori englezi din primul sfert al secolului al XVII-lea, care a încercat sã construiascã o ºtiinþã a geologiei în armonie cu ideea cã potopul a fost cauza principalã a schimbãrilor geologice. Woodward a fost medic ºi în cea mai mare parte a vieþii sale a fost profesor de medicinã la Colegiul Gresham, care mai apoi a fost încorporat în Universitatea din Londra. A fost ºi membru al Societãþii Regale, prieten al lui Sir Isaac Newton, ºi a fost înmormântat alãturi de Newton în Westminster Abbey. Aºadar, a fost respectat în viaþã ºi onorat la moarte. Ocupaþia lui era medicina, dar pasiunea lui era colectarea ºi catalogarea de fosile, lucru care a avut drept rezultat publicarea unui catalog de fosile engleze în douã volume, "O încercare de Istorie Naturalã a fosilelor din Anglia", care a apãrut dupã moartea lui. El ºi-a lãsat colecþia prin testament Universitãþii din Cambridge ºi a lãsat ca moºtenire un profesorat acolo care încã îi mai perpetueazã memoria. Principala lui lucrare teoreticã a fost vestitul "Eseu pentru o Istorie Naturalã a Pãmântului" (1695), care prezintã o admirabilã declaraþie cu privire la tot ce se cunoºtea pe atunci despre roci ºi fosile ºi

explicã faptele acestea în termenii unui potop universal. Un scurt extras trebuie sã fie suficient pentru a arãta stilul lui: "Primul pãmânt a fost adaptat la prima stare a oamenilor care erau locuitorii lui ºi pentru folosul cãrora a fost fãcut. Dar atunci când natura omeneascã, prin cãdere, a suferit o schimbare atât de mare, a fost nevoie ca pãmântul sã sufere o schimbare, pentru a-l acomoda mai bine la starea în care era pe atunci omenirea, ºi o astfel de schimbare a fost adusã de potop" (pagina 98). Dupã Woodward, pentru încã un secol, a existat o lungã serie de cercetãtori în Anglia, care prin învãþãtura datã de ei în instituþiile de culturã ºi prin publicarea de cãrþi ºi broºuri au pãstrat vie ideea cã potopul a fost un eveniment real ºi cauza principalelor schimbãri înscrise în roci. Nu toþi au fost atât de pricepuþi, atât de atenþi din punct de vedere ºtiinþific ºi atât de rezervaþi în ce priveºte speculaþia ca Woodward. Dar este o realitate faptul cã aproximativ de la 1700 pânã pe la 1800, oamenii de ºtiinþã din Anglia, ºi într-o mãsurã mai micã cei de pe continent, au susþinut teoria potopului ca fiind cauza fosilelor ºi a modificãrilor geologice. (Pentru mai multe detalii cu privire la aceastã parte a istoriei, cititorul interesat urmeazã sã consulte The Deluge Story in Stone (Istoria potopului în piatrã), de Byron C. Nelson, Augsburg Publishing House, 1931. De ce atât de mulþi moderni privesc la oamenii de ºtiinþã din vremurile acelea ca fiind puþin mai buni decât niºte nebuni, numai pentru faptul cã nu aveau televiziunea ºi bomba cu hidrogen? ) II. Fosilele index ºi teoria uniformitãþii Nu va fi necesar sã urmãrim lista scriitorilor care au susþinut geologia potopului. Câþiva susþinãtori târzii au continuat pânã la anul 1830, când Sir Charles Lyell a început sã publice concepþii ºi teorii ca acelea care sunt susþinute acum, cã procesele actuale din naturã au existat întotdeauna în trecut. Aceasta se numeºte teoria uniformitãþii ºi neagã realitatea unui potop universal. Aºa cum se poate presupune, nu se poate trasa o linie precisã între sfârºitul credinþei în geologia potopului ºi începutul concepþiei moderne, sau evoluþioniste. Cele douã se suprapun pentru un timp de aproape un secol. Dar acum va fi necesar sã retrasãm oarecum istoria ºi sã culegem începuturile teoriilor anti-biblice, care astãzi sunt susþinute atât de universal în toatã lumea civilizatã. Larg rãspândita miºcare scepticã care a precedat Revoluþia francezã, cunoscutã sub numele de iluminism, avea numai slabe fundamente în ºtiinþa naturalã ºi nici o bazã în geologie, deoarece geologia ca ºtiinþã nu exista pe atunci. Dar câþiva popularizatori ai ºtiinþelor în curs de dezvoltare, care se ocupau de plante ºi animale, cum ar fi Buffon, care fãcea speculaþii ºi cu privire la fosile, aveau, fãrã îndoialã, o oarecare influenþã.

Primul nume pe care trebuie sã-l luãm în considerare este acela al lui A.G. Werner (1749-1815), un profesor de la o ºcoalã a minelor din Freiberg, Germania. El a deþinut postul acesta vreme de peste patruzeci de ani ºi a exercitat o puternicã influenþã asupra ºtiinþei mineralogiei ºi geologiei în curs de dezvoltare, probabil mai mult decât toþi contemporanii lui puºi laolaltã. El n-a vizitat nici o altã þarã în afarã de vecinãtatea lui îngustã, iar schema lui cu privire la roci pentru tot restul lumii s-a bazat pe ceea ce a gãsit acolo, ºi, dupã cum se exprimã Whewell "chiar ºi din acel câmp restrâns a adunat prea în grabã". Dar el a fost un profesor cât se poate de entuziast, cu tot dogmatismul unui profet inspirat. Chiar s-a spus cã oamenii de vârstã mijlocie din Anglia, din America ºi din alte þãri au învãþat limba germanã pentru ca într-o bunã zi sã poatã migra la Freiberg, ca sã-l asculte pe apostolul noii ºtiinþe a rocilor. El ignora fosilele ºi îºi întemeia teoriile numai pe ceea ce pretindea el cã este ordinea în care se gãsesc diferitele formaþiuni de roci. El susþinea cã pãmântul a fost cândva acoperit de un ocean universal ºi cã apa conþinuse în soluþie toate materialele care acum intrã în componenþa rocilor. Aceste minerale s-ar fi precipitat unul dupã altul, având drept rezultat faptul cã toate felurile mai timpurii erau pretutindeni de jur împrejurul globului, încercuindu-l ca foile unei cepe sau ale anghinarei, de unde ºi schema lui ºi-a luat de atunci denumirea de teoria foilor de ceapã. Nu va fi necesar sã dãm detalii cu privire la ordinea în care s-au depozitat diferitele minerale sau suite de roci. Dar dupã cum ne spune Sir A. Gekie, el ºi entuziaºtii lui adepþi "erau tot atât de siguri cu privire la originea ºi ordinea rocilor ca ºi cum ar fi fost prezenþi la formarea crustei pãmântului." Întrucât straturile de minerale învelitoare ale lui Werner erau toate concentrice, succesiunea lor trebuie sã arate o cronologie absolut adevãratã, ºi atunci, chiar ºi mici porþiuni vor prezenta date vrednice de încredere ºi vor putea fi tratate ca minerale index, pentru a dovedi vârsta nu numai a lor, dar ºi a fiecãrei formaþiuni de rocã cu care se arãtau a fi într-o legãturã naturalã. Astfel, se va vedea ce loc însemnat ocupau mineralele index în aceastã teorie a foilor de ceapã. Între timp, un sistem foarte deosebit de geologie se dezvolta sub influenþa lui James Hutton (1726-1797) din Scoþia, care scotea în evidenþã importanþa geologicã a cãldurii interne a pãmântului ºi a acþiunii vulcanice, stãruind de asemenea ºi asupra acþiunii lente a eroziunii care mãcina þinuturile ºi forma roci noi din depozitele formate prin apa în miºcare. Din cauza locului proeminent pe care cãldura subteranã o deþinea în sistemul acesta, adepþii lui Hutton au fost numiþi plutoniºti sau vulcaniºti, fãcându-se aluzie la vechea mitologie greacã, în contrast cu discipolii lui Werner, care au fost numiþi neptuniºti. Timp de peste o generaþie s-a dat o bãtãlie straºnicã între aceste douã ºcoli rivale de geologie, pânã ce sistemul prezent, aºa cum a fost iniþiat de Sir Charles Lyell le-a înlãturat pe amândouã, deºi era aproape o continuare a vederilor lui Hutton, la care se adaugã anumite teorii despre fosile, care vor fi imediat explicate. Amestecarea teoriilor ºtiinþifice dã adesea surprize pe mãsurã ce le urmãrim în istorie. Este aproximativ la fel cu amestecurile de substanþe chimice. Hidrogenul este un gaz

foarte inflamabil, iar oxigenul este susþinãtorul principal al arderii. Dar când le unim pe cale chimicã, obþinem un lichid, apa, care este agentul principal pe care îl folosim la stingerea focului. Sau, dacã amestecãm sulf, cãrbune mangal ºi salpetru, toate acestea fiind solide, obþinem un gaz, ºi dacã nu suntem atenþi s-ar putea chiar sã nu scãpãm de acolo cu viaþã. Adesea pare sã fie la fel în istorie. Teoriile lui Hutton ºi Werner erau amândouã nelegiuite, sau cel puþin nu erau religioase, deoarece se ocupau cu evenimente din istoria pãmântului, despre care se presupunea cã au avut loc cu multã vreme înainte de crearea omului ºi se considera cã nu aveau decât o vagã legãturã sau nici o legãturã cu religia, sau cu raportul Bibliei despre creaþiune. Dar la cele douã teorii deja menþionate s-a adãugat încã una cu privire la fosile, iar unirea lor a produs o teorie fanaticã, ameþitoare, cu privire la crearea acestei lumi. Teoria aceasta, deoarece pretindea a fi "ºtiinþificã" ºi cã "armonizeazã" ºtiinþa cu Biblia, a înºelat întreaga lume fãcând-o sã accepte în final, în schimb, teoria evoluþiei organice. Prin urmare, adevãrata naturã a acestei false teorii a creaþiunii necesitã cea mai serioasã atenþie din partea noastrã. În primele zile ale secolului al XIX-lea, toate ºtiinþele naturale se dezvoltau rapid. În America ºi Anglia, ca în alte þãri, oamenii de ºtiinþã descopereau roci în situaþii care dovedeau concludent cã lui Werner nu i se dãduse o cunoaºtere supranaturalã a felului în care rocile vor fi gãsite în afara Germaniei. Pornind de la aceasta, geologii se strãduiau cu râvnã sã creeze un sistem mai bun de a le clasifica. Pe vremea aceasta, Georges Cuvier (1769-1832), mai apoi renumitul baron Cuvier, uimea lumea cu descrierile sale extrem de exacte ale straniilor fosile animale descoperite în carierele de gips din jurul Parisului. El era un geniu în compararea scheletelor diferitelor mamifere de uscat, de fapt, el a devenit fondatorul acelei ramuri a ºtiinþei cunoscutã sub numele de anatomie comparatã. El era convins de veridicitatea teoriei foilor de ceapã a lui Werner pentru clasificarea mineralelor ºi rocilor. Rezultatul a fost cã a ajuns sã aibã ambiþia de a extinde aceastã absurdã teorie a foilor de ceapã, la clasificarea animalelor ºi a plantelor. "Ce extraordinar ar fi [scria el în vestita lui "Cuvântare Preliminarã"] dacã acum am putea aranja produsele organizate [animale ºi plante fosile] ale universului în ordinea lor cronologicã, aºa cum putem face deja cu substanþele minerale mai importante" (citat de Karl von Zitell în History of Geology and Paleontology [Londra, 1901], p. 140). Aºa cã el a început sã-i dea teoriei foilor de ceapã încã o perioadã de viaþã, precum ºi o dezvoltare care sã includã fosilele întregii lumi, pe temeiul a douã premise cu totul false: a. Cã fosilele din toate celelalte pãrþi ale lumii vor fi descoperite întotdeauna în aceeaºi ordine în care au fost gãsite de el în jurul Parisului.

b. Faptul cã aceastã ordine pe verticalã dovedea un interval de timp original între aceste forme de viaþã. Adicã, ele nu au fost contemporane ºi nu au fost plasate în aceastã ordine verticalã de diferiþii curenþi ai unui potop universal, care mai întâi a adus o formã, ºi apoi alta, ºi le-a depozitat în felul acesta. Prima din aceste premise este, desigur, forma biologicã a teoriei foilor de ceapã, în timp ce a doua este o negare categoricã a potopului, care atrage dupã sine prezenþa mai multor forme de viaþã în acelaºi moment. Destul de trist, lui nu i-a fost dat sã vadã greºelile rãtãcitoare, ºi nici semi-adevãrurile izvorâte din metodele sale de gândire ºi argumentare. El credea într-o serie de catastrofe universale ºi gândea cã potopul lui Noe a fost, probabil, ultimul din multele care au lovit pãmântul de la începuturile lui. Dar insista cã fosilele din straturile inferioare reprezentau vietãþile dintr-un stadiu mult mai timpuriu din istoria pãmântului. Fosilele din straturile imediat superioare reprezentau epoca urmãtoare, ºi aºa mai departe pânã la straturile de deasupra. Întrucât susþinea cã în toate celelalte pãrþi ale globului, fosilele vor fi întotdeauna aflate în aceeaºi ordine relativã ca în jurul Parisului, de fapt, da naºtere la o nouã teorie a foilor de ceapã, în care fosile index luau locul mineralelor index folosite de adepþii lui Werner. Cu toate cã era un om religios, protestant ºi slujbaº într-una din societãþile biblice din Paris, Georges Cuvier a izbutit sã supravieþuiascã ororilor Revoluþiei franceze, venirii ºi plecãrii lui Napoleon ºi restaurãrii monarhiei. Cu fiecare revoluþie care a urmat, el s-a înãlþat tot mai sus, pânã când la moartea sa, în 1832, era în vârful sistemului ºcolar al Franþei ºi, fãrã îndoialã, cel mai de seamã om de ºtiinþã din lume. Un om extrem de remarcabil! El nu-ºi dãdea seama ce fãcea, deoarece era întotdeauna respectuos faþã de religie ºi faþã de ideile religioase. Dar moda ºtiinþificã a datãrii diferenþiate a fosilelor implica ideea unei lungi serii de catastrofe mondiale succesive, iar aceasta necesita un numãr similar de creaþiuni succesive ale diferitelor forme de viaþã. Aceasta ar însemna un fel de plan de creaþiune în mai multe etape ºi o contrafacere a celor ºase zile ale Genezei, "epocile" geologice succesive fiind considerate drept aspectul ºtiinþific al raportului Genezei. Oricât de incredibilã ar pãrea pentru un cercetãtor respectuos ºi inteligent al Bibliei, aceastã metodã de "armonizare" a zilelor creaþiunii cu erele geologice a captivat totuºi aproape instantaneu fantezia lumii protestante. Metoda a fost într-o vogã extraordinarã în perioada de început ºi de mijloc a secolului al XIX-lea, adicã pânã când s-a combinat cu teoria evoluþionistã completatã ºi a fost urmatã de aceasta. Hugh Miller ºi Louis Agassiz au fost doi dintre propovãduitorii mai bine cunoscuþi ai acestei minunate "armonii". Un alt susþinãtor proeminent al ei a fost W.E. Gladstone, de cinci ori prim-ministru al Marii Britanii. La punctul de culme al controversei cu privire la darwinism, Gladstone a susþinut aceastã metodã de "armonizare" într-un duel literar cu Thomas Henry Huxley ºi, desigur, a fost fãcut sã parã mãrunt ºi ridicol de dialectica isteaþã a omului pe care Darwin îl numea

agentul sãu general ºi care s-a auto-denumit buldogul lui Darwin. A fost o zi tristã pentru religia Bibliei, când aºa-ziºii ei prieteni au trãdat-o în felul acesta în faþa lumii. Un ecou întârziat al acestei metode de "armonizare", de echivalare a geologiei ºi a Genezei, s-a auzit la "procesul maimuþei" de la Dayton, Tennesee, în 1925, la care William Jennings Bryan a susþinut aceeaºi idee, având ca rezultat o zi plinã de evenimente pentru necredincioºi, nu doar în aceastã þarã, ci ºi peste hotare. Deoarece zi de zi amãnuntele acestui proces erau telegrafiate în toatã lumea, aºa cum puþine evenimente mai fuseserã date publicitãþii înainte. Contemporan cu Cuvier a trãit un obscur geodez din Anglia numit William Smith, poreclit de prietenii sãi Smith "Strate". Ambii s-au nãscut în acelaºi an, 1769, care a fost ºi anul de naºtere al lui Welington, Napoleon, Humboldt ºi o serie de alte personalitãþi. Umblând prin þinuturile de la þarã el prezentase o metodã uºoarã de a identifica ºi urmãri rocile de la un afloriment la altul, cu ajutorul fosilelor pe care le conþineau. El a fost atât de lipsit de culturã generalã, încât probabil nici nu a auzit de marele Cuvier, iar celãlalt fãrã îndoialã nu a auzit niciodatã de geodezul englez. Smith nu era preocupat de speculaþiile geologice ale vremii sale ºi nu cunoºtea destulã mineralogie pentru a identifica rocile prin mineralele lor index, dupã schema lui Werner, care era în vogã pe atunci. Dar regula lui stângace cu privire la ceea ce numim acum fosile index dãdea un rezultat satisfãcãtor ºi, întrucât avea nevoie de hãrþi pentru munca lui pe teren, a început sã le facã pentru partea centralã a Angliei, bazându-se pe cunoaºterea pe care o avea despre fosile. Când a observat cã prietenii lui erau interesaþi sã aibã astfel de hãrþi, le-a dezvoltat pentru a include toatã Anglia. Timp de mai multe secole, englezii au fost mult interesaþi de minerale ºi de minerit, dar în vremea despre care se vorbeºte aici, epoca lui Napoleon, oamenii lor de ºtiinþã erau încã împiedicaþi de patriotism sã adopte repede teoriile cu privire la fosile care porneau din Franþa. Totuºi, când aceleaºi idei au fost susþinute de unul de-al lor, n-au mai întârziat sã le adopte ºi înainte de a muri, Smith s-a vãzut aclamat ca "pãrintele geologiei engleze". Tranziþia de la mineralele index la fosilele index a fost lentã. Deoarece teoria foilor de ceapã era comunã ambelor sisteme, fundalul intelectual în ambele cazuri era acelaºi, ºi cele douã metode de a identifica ºi clarifica depozitele stratificate au fost folosite simultan timp de o jumãtate de secol. Conþinutul mineral, culoarea ºi alte metode de identificare de bun simþ sunt, desigur, încã întrebuinþate pe o scarã localã în toate pãrþile lumii, însã nu sunt de nici un posibil folos dincolo de un ocean, sau chiar în cele douã pãrþi ale unui lanþ muntos. Totuºi, oamenii au considerat cã pot sã clasifice rocile întregii lumi cu ajutorul fosilelor pe care le conþin. Aceasta este mai departe aceeaºi teorie a foilor de ceapã, deºi cu referire la fosile în loc de minerale, ºi cuprinde în sine aceleaºi pretenþii de cunoaºtere supranaturalã a trecutului, când numai câteva forme specifice de viaþã predominau pe întreaga faþã a globului pentru a fi urmate de o altã era, când o nouã grupã de plante ºi animale au fost universale. Aceasta este o metodã ipoteticã sau de conjuncturã, fãrã nici o asemãnare cu ºtiinþele inductive, ca astronomia, fizica ºi chimia.

Cititorul trebuie sã þinã minte cã aceastã teorie geologicã a multor catastrofe mondiale succesive era în realitate o contrafacere a schemei creaþiunii, pretinzând cã aratã prin aºa-zise realitãþi ºtiinþifice diferitele stadii prin care globul a fost pregãtit ca locuinþã pentru neamul omenesc. Aranjamentul diferitelor feluri de fosile în serii succesive, mai întâi o erã a nevertebratelor, apoi o erã a peºtilor, apoi una a reptilelor urmatã de o erã a mamiferelor ºi, în cele din urmã, era actualã, sau a omului, a fost fãrã încetare prezentat ca fiind o expansiune a zilelor succesive ale creaþiunii, erele geologice fiind tratate întotdeauna ca echivalentul ºtiinþific al celor ºase zile ale Genezei. Chiar titlurile unora dintre cãrþile publicate în Anglia ºi America în cursul acestei pãrþi a secolului al XIX-lea vor ilustra ceea ce vrem sã spunem. În anul 1844, o datã foarte interesantã, în Londra a apãrut o carte anonimã, intitulatã Vestigii ale istoriei naturale a creaþiunii, care a devenit de îndatã lucrarea cea mai discutatã a vremii sale în domeniul ºtiinþei ºi religiei. S-au depus cele mai mari eforturi pentru a pãstra în secret autorul ei, aºa cã a trecut prin ediþie dupã ediþie, fãrã ca lucrul acesta sã fie cunoscut, ºi abia dupã moartea lui Robert Chambers, binecunoscutul redactor al Enciclopediei ºi al altor lucrãri, publicul a aflat cã el era autorul. Teza principalã a Vestigiilor era o prezentare a faptelor, a presupuselor fapte ºi a speculaþiilor cu privire la geologie cunoscute pe atunci, stãruind asupra progresului ºi dezvoltãrii fosilelor de la nevertebrate prin peºti ºi reptile în sus, pânã la mamifere, ºi apoi la om. Ea susþinea cã felurile organizate mai simple s-au dezvoltat în mod natural, ajungând la tipurile învecinate de o treaptã mai înaltã "ºi aºa mai departe pânã la cele mai înalte" sau omenirea. Era deci o schemã deplinã a ceea ce noi numim acum evoluþionism, un termen care n-a fost inventat pe vremea aceea ºi care nu apare nici mãcar în Originea speciilor a lui Darwin, care a apãrut cu 15 ani mai târziu. Prima ediþie a Vestigiilor conþinea multe idei neclare ºi greºeli grave, mai ales în celelalte ºtiinþe, în afarã de geologie. Pãrþile care tratau rocile ºi fosilele erau în bun acord cu presupusele realitãþi ºi teorii cu privire la ele, aºa cum erau cunoscute ºi propagate pe atunci. Dar teoria ei neruºinatã cu privire la dezvoltarea naturalã a omului din animalele inferioare era prea mult pentru vremea aceea, din care pricinã, a fost aproape universal respinsã de oamenii de ºtiinþã de frunte, ca Herschell, Whevell, Owen, Huxley, Lyell, Sedgwick, Agassiz ºi mulþi alþii. Dar nu poate fi nici o îndoialã cu privire la enorma ei influenþã. Pe la 1860 sau la un an dupã Originea speciilor a lui Darwin, Vestigiile trecuserã prin 11 ediþii cu vânzarea a peste 25.000 de exemplare, o rãspândire enormã pentru vremea aceea. Prin însuºi titlul ei, spunea clar cã fosilele sunt relicve sau vestigii ale diferitelor stadii ale creaþiunii ca proces natural. III. Concepþia falsã cu privire la creaþiune pregãteºte calea pentru evoluþionism

Teoria mai multor creaþiuni ºi catastrofe succesive cunoscutã sub numele de teoria catastrofismului va avea nevoie de o atenþie deosebitã din partea noastrã. Deoarece ea însãºi ºi rezultatele ei nu sunt deloc bine înþelese, în ciuda poziþiei ei cheie în îndelungata luptã cu privire la ºtiinþã ºi religie ºi în ciuda faptului cã a lãsat o literaturã prodigioasã în care este expusã pe larg Cuvier a fost cel mai eminent om de ºtiinþã care a susþinut aceastã teorie, dar dupã cum am vãzut, ea a fost susþinutã în acelaºi timp ºi în Anglia ºi William (Straturi) Smith a fost numit pãrintele ei. Nu este necesar sã stabilim prioritatea în aceastã chestiune. Este suficient pentru scopul nostru sã ºtim cã, începând cândva în timpul Rãzboaielor Napoleoniene ºi continuând chiar ºi dupã ce Lyell a început sã atragã atenþia lumii, sau pânã la apariþia darwinismului, aproape fiecare geolog ºi aproape fiecare profesor sau promovator al ºtiinþei credea ºi propovãduia aceastã teorie a catastrofismului. Cuvier argumenta cã, întrucât nu s-au gãsit resturi omeneºti în legãturã cu fosilele de animale, chiar ºi cu cele mai "târzii", toate depozitele fosilifere trebuie sã fi fost alcãtuite înainte de apariþia omului. Nu ar fi necesar sã atragem aici atenþia la greºelile grave din acest fel de raþionament. El mai susþinea cã toate plantele ºi animalele fosile aparþineau unor specii dispãrute, ºi cã, prin urmare, nu puteau sã aibã nici o legãturã geneticã cu flora ºi fauna prezentã a lumii. Chiar ºi în 1861, în ultima ediþie a lucrãrii lui foarte populare, "Religia geologiei", Edward Hitchcook, multã vreme în legãturã cu Colegiul Amherst ºi timp de nouã ani directorul lui, susþinea ambele teorii ale lui Cuvier, împreunã cu multe altele, toate cãutând sã dovedeascã faptul cã lumea reprezentatã de fosile era un fel de lume fantomã, dispãrutã cu multã vreme în urmã ºi fãrã nici o legãturã vie cu lumea prezentã în care trãim. Cât despre potopul lui Noe, cei care aderau la pãrerile lui Cuvier admiteau mai mult cu condescendenþã cã, un astfel de eveniment a avut loc, probabil, deºi de o extindere ºi importanþã localã. El ar fi putut fi privit ca ultimul dintr-o lungã serie de astfel de evenimente, deºi, întrucât toate fosilele aparþineau unor lumi anterioare ºi toate schimbãrile geologice au fost realizate înainte de a fi început ordinea prezentã a lucrurilor, nu ar fi nimic care sã îl indice ºi, oricum, potopul lui Noe a fost un eveniment lipsit de vreo importanþã geologicã. În anul 1849, Hugh Miller a rãspuns la "Vestigii" cu o altã carte geologicã, "Urmele Creatorului", care a trecut prin 17 ediþii înainte de sfârºitul secolului, inclusiv cele din America, sub girul lui Louis Agassiz. Miller era redactorul unei reviste religioase din Scoþia ºi avea un stil literar fermecãtor. Cartea lui ºi scrierile editoriale au promovat foarte mult ideea cã erele geologice sunt echivalente ale celor ºase zile ale creaþiunii. În 1844, Gideon A. Mantell, un prieten apropiat al lui Lyell ºi un scriitor voluminos despre geologie, a editat lucrarea sa în douã volume "Medaliile creaþiunii".

În cursul deceniilor de la mijlocul secolului al XIX-lea, armonizatorii s-au bucurat de supremaþie în ce-i priveºte pe scriitorii ºtiinþifici. Toþi scriitorii populari de geologie, împreunã cu un mare numãr de clerici ai tuturor denominaþiunilor, pãreau sã se fi unit într-o conspiraþie care sã înveþe lumea cu privire la "armonia" dintre teoriile geologice curente ºi raportul Genezei. Iar aceastã "armonizare" a Genezei ºi geologiei a mers mai departe pânã ce, treptat, s-a contopit cu acceptarea aproape universalã a teoriei evoluþiei organice, pentru care, cum era firesc, a constituit o pregãtire naturalã ºi eficace. Louis Agassiz (1807-1873), care a fost numit pãrintele învãþãmântului ºtiinþific în America, era fiul unui cleric protestant din Elveþia ºi a fost unul dintre "armonizatorii" de frunte de aceastã parte a Atlanticului. El a fãcut ultimul retuº teoriei lui Cuvier cu privire la fosilele index, prin aºa numita lege a comparaþiei, prin care stadiile succesive din dezvoltarea embrionarã a animalului individual trebuie (spunea el) sã fie paralele, sau sã semene cu stadiile succesive, în care Creatorul, în trecutul îndepãrtat, a creat diferitele feluri de animale similare. De exemplu, un peºte în dezvoltarea lui din ou are mai întâi un schelet cartilaginos, care mai târziu se solidificã în os adevãrat. Deci, rechinii ºi mrenele fosile, care pãstreazã un schelet cartilaginos, trebuie sã fie precedat peºtii adevãraþi sau osoºi. Forma cozii ºi caracterul solzilor au fost de asemenea folosite de el pentru a determina cronologia relativã a peºtilor fosili. În cazul melcilor, cum ar fi amonitele ºi nautiloizii, scoicile cele mai mari, cu suturi complicate ºi ornamentaþie elaboratã, trebuiau sã fie mai târzii în succesiunea geologicã (sau în timpul creãrii lor), decât formele mai mici ºi mai simple. Agassiz nu a prelucrat detaliile pentru toate clasele de animale. Dar sugestia lui a fost adoptatã aproape instantaneu de toþi experþii în fosile din muzee ºi de geologii de teren. În curând, trilobiþilor, brahiopodelor, moluºtelor ºi tuturor celorlalte fosile li s-a dat o clasificare cronologicã minuþioasã, care înainte fusese imposibilã. Când este aplicatã la mamifere, regula lui Agassiz de comparaþie cu dezvoltarea embrionarã face din vârfurile dinþilor ºi din numãrul ºi aranjamentul degetelor unele din criteriile principale pentru judecarea vârstei relative. Aceasta este baza pentru presupusa aranjare cronologicã a cailor, cãmilelor, elefanþilor, etc. fosili, dupã cum se poate observa în toate marile muzee ale lumii, vizitate în fiecare an de profesorii ºcolilor elementare, însoþiþi de grupurile lor de elevi, care pot vedea în felul acesta cu proprii ochi ordinea relativã în care au venit la existenþã diferitele animale. Agassiz ºi contemporanii lui le-au numit creaþiuni succesive, dar de la triumful darwinismului, tuturor oamenilor de ºtiinþã le vine mai la îndemânã ºi le este mai convenabil sã considere cã soiurile mai "târzii" s-au dezvoltat în mod natural din formele mai simple sau "mai timpurii". Desigur, chiar aceleaºi reguli sunt folosite la clasificarea puþinelor ºi fragmentarelor rãmãºiþe omeneºti gãsite ici ºi colo.

Nu este oare un veritabil miracol al înºelãciunii, cã o þesãturã aºa puþin temeinicã de ipoteze ºi adevãruri pe jumãtate a reuºit sã înºele atât de multe milioane de locuitori pe pãmântului? Aproape din copilãria lui, Charles Lyell (1797-1875) a avut un simþãmânt al misiunii de a reforma geologia. El a urmat cursul universitar obiºnuit ºi apoi a studiat dreptul. Chiar a practicat un timp avocatura, dar era miop, ºi a vãzut cã are un handicap în profesia aceasta. El a petrecut tot mai mult timp în cãlãtorii ºi observaþii geologice ºi le-a spus prietenilor sãi cã, dacã ar putea ca scrierile ºi publicaþiile lui sã se plãteascã singure, ar putea sã meargã mai departe cu geologia. El moºtenise o avere particularã considerabilã, prin urmare, în 1830, când a tipãrit primul volum al lucrãrii plãnuite în trei volume "Principiile geologiei", ºi a vãzut cã s-a vândut destul de bine, a renunþat la avocaturã ºi ºi-a dedicat restul vieþii pentru a arãta cum pot fi folosite procesele care au acum loc în naturã pentru a explica schimbãrile geologice înregistrate în roci. La bãtrâneþe a ajuns unul dintre cei mai bine cunoscuþi oameni de ºtiinþã din toatã lumea ºi numeroºii sãi prieteni cu influenþã i-au asigurat un loc de înmormântare la Westminster Abbey. În mod instinctiv, natura sa scoþianã economicoasã s-a revoltat împotriva numãrului mare de catastrofe mondiale propagate pe atunci, deoarece nu erau ele oare o mare irosire de timp ºi efort? Aºa cã, el ºi-a dedicat viaþa calmãrii elementelor ºi introducerii a ceea ce el considera a fi o situaþie mult mai ordonatã în lumea naturalã. El nu fusese crescut cu multã credinþã în Biblie, dar a fost atent sã nu intre în antagonism cu credinþele ºi prejudecãþile religioase acceptate. Prin urmare, s-a opus "Vestigiilor creaþiunii" a lui Robert Chambers încã de la apariþia ei ºi chiar a refuzat câþiva ani sã accepte teoria lui Darwin despre originea omului prin dezvoltarea din anumite animale superioare. Mai târziu, când a vãzut cã toatã lumea îl urmeazã pe noul profet al evoluþiei, el s-a declarat un convertit la un naturalism categoric. De ce nu? Întrucât pregãtise atât de bine calea pentru ca lumea sã accepte naturalismul în locul supranaturalismului în orice altã privinþã, de ce s-ar împiedica la ultimul pas, originea omului? Nu este nevoie sã ne ocupãm de rolul lucrãrii lui Charles Darwin în încheierea procesului spre o schimbare radicalã în geologie ºi biologie, de la susþinerea unei lungi serii de catastrofe succesive - reînnoite printr-un numãr similar de creaþiuni - care a predominat la începutul secolului al XIX-lea, pânã la completa eliminare a oricãrui lucru cu caracter supranatural, care predomina pe la sfârºitul secolului. (Aceia care doresc sã urmãreascã mai departe aceastã parte a subiectului ar trebui sã cerceteze cele douã capitole despre Lyell ºi Darwin în A History of Some Scientific Blunders, de Geo Regie McCready Price, Fleming H. Revell Co.,1930. ) Nu este nevoie nici sã încercãm sã schiþãm felul anevoios, aproape frenetic, în care lumea modernã încearcã sã se salveze din confuzia ºi evidenta contradicþie a realitãþilor ºtiinþifice în care se gãseºte astãzi. Mendelismul, care dateazã de la începutul secolului prezent, a slujit la corectarea unora din erorile lui Darwin în biologie. Nici un om de ºtiinþã

bine informat nu poate crede acum în moºtenirea trãsãturilor dobândite, care avea un loc atât de proeminent în gândirea trecutului secol al XIX-lea ºi care este atât de esenþialã în mod logic pentru darwinism. Credinþa în continuul progres ascendent a fost ºi ea eliminatã aproape în întregime din crezul oamenilor de ºtiinþã obiectivi, ca rezultat al celor douã rãzboaie mondiale ºi al bombelor atomice ºi cu hidrogen. Însã, idei grosolane, neºtiinþifice cu privire la valoarea fosilelor index ca repere temporale încã mai predominã în geologie, în ciuda descoperirilor de pe toate continentele ºi din adâncul oceanului, care le contrazic hotãrât. De exemplu, douã dintre ideile principale ale lui Lyell, teoria despre balansul continuu dintre ocean ºi uscat ºi credinþa cã depozitele stratificate se formeazã continuu pe fundul oceanelor, au fost demult respinse de descoperirile fãcute în oceanografie, o ramurã a ºtiinþei care n-a început decât la un an dupã moartea lui Lyell. Acum va trebui sã cercetãm mai amplu aceste subiecte, precum ºi altele cu privire la geologie, pentru a vedea dacã un om cult poate sã creadã astãzi în mod cinstit într-un potop universal - nu în zece, sau într-o sutã, cum se spunea în urmã cu un secol. IV. Adventiºtii de ziua a ºaptea ºi evoluþia Înainte de a înainta cu studiul nostru la ceea ce se ºtie acum despre roci ºi fosile, ar trebui sã ne oprim o clipã aici pentru a vedea cum au fost salvaþi adventiºtii de ziua a ºaptea din labirintul înºelãciunilor ºi inconsecvenþelor cãrora le-au cãzut pradã atât de mulþi. Ca toþi ceilalþi, cu o sutã de ani în urmã, primii adventiºti s-au confruntat cu învãþãtura aproape universalã cã ºtiinþa în curs de dezvoltare a geologiei dovedise în mod concludent imensa vechime a plantelor ºi animalelor care au trãit cândva pe pãmânt. Ei s-au confruntat, de asemenea, ºi cu acceptarea aproape universalã a metodei "armonizãrii" raportului Genezei cu aceste realitãþi ºtiinþifice presupus dovedite, ºi anume, cã erele geologiei sunt doar echivalentele ºtiinþifice ale celor ºase zile ale creaþiunii, aºa cum sunt prezentate în Geneza. În fond, toate celelalte biserici protestante erau prinse în capcanã de acest argument care înºela cu atâta isteþime. Adventiºtii de ziua a ºaptea au fost salvaþi de la un naufragiu al credinþei similar, în parte, prin însãºi logica credinþei lor în Sabat ca memorial divin al unei creaþiuni reale, dar, probabil, mai mult prin avertismentul lui Ellen G. White care scria: "Afirmaþia cã evenimentele primei sãptãmâni au avut nevoie de mii ºi mii de ani loveºte direct la temelia poruncii a patra. Ea Îl reprezintã pe Creator ca ºi cum le-ar cere oamenilor sã þinã sãptãmâna de zile literale în amintirea unor perioade vaste ºi nedefinite. Lucrul acesta nu corespunde metodelor Sale de a proceda cu fãpturile create de El. Acest fapt face sã aparã ca nedefinit ºi obscur ceea ce El a fãcut foarte clar. Aceasta este necredinþã în forma ei cea mai insidioasã ºi, prin urmare, cea mai primejdioasã. Adevãratul ei caracter este aºa de mascat, încât este susþinutã ºi rãspânditã de mulþi dintre cei care pretind a crede Biblia" (PP 111).

Se spune cã logica este un giuvaer de preþ. Englezul vrea sã spunã în esenþã acelaºi lucru prin vechea zicalã care declarã cã atunci când ai dreptate, ai mai multã dreptate decât crezi. Tradusã în termenii concreþi ai poruncii a patra, în legãturã cu pretenþiile geologiei evoluþioniste, acest lucru înseamnã cã o ascultare loialã de porunca a patra ne va ajuta sã evitãm de a face orice greºealã pe care, altfel, am face-o cu privire la subiectul creaþiunii. Bine zicea William Ambrose Spicer, un alt adventist de seamã: "În legãturã cu întreg subiectul acesta al creaþiunii, este ceva care seamãnã cu o sârmã prin care trece un curent de înaltã tensiune: este primejdios a te atinge de el, sau a umbla cu el în alt fel decât acela prescris de Dumnezeu". Timpul de mai mult de un secol, care a trecut de pe vremea lui Cuvier ºi "Straturi" Smith, a lui Buckland ºi Chalmers, a lui Hugh Miller ºi Louis Agassiz, a îndreptãþit din plin declaraþia lui Ellen G. White, cã teoria lor era "necredinþã în forma ei cea mai insidioasã ºi, prin urmare, cea mai primejdioasã". Care alt singur factor a contribuit mai mult la producerea lamentabilei apostazii protestante, atât de universalã în prezent? Adventiºtii de ziua a ºaptea au dat dovadã de consecvenþã ºi discernãmânt în opoziþia lor faþã de valul crescând al filozofiei evoluþioniste. Având în faþa lor aceastã avertizare din partea lui Ellen G. White, ei au vãzut cã ar fi ineficient ºi lipsit de viziune sã iroseascã timp ºi energie pentru a se opune teoriilor biologice ale lui Darwin, acceptând în acelaºi timp uniformitarismul lui Lyell, plus datarea diferenþiatã a fosilelor propagatã de Cuvier ºi Agassiz. De aceea, atunci când s-au apucat de studierea serioasã a situaþiei ºtiinþifico-religioase, la începutul secolului al XX-lea, adventiºtii nu s-au oprit la jumãtatea drumului, ci au mers pânã la rãdãcinile controversei. De la începutul preocupãrii lor în domeniul acesta, adventiºtii au refuzat sã accepte aranjamentul în serie al fosilelor ca fiind ºtiinþã adevãratã. Ei au recunoscut uºor raþionamentul circular, implicat în întregul sistem al plasãrii fosilelor în epoci succesive, ºi nu le-a trebuit multã vreme pentru a aduna o abundenþã de fapte reale de pe teren, care mãrturisesc pentru confirmarea adevãrului unui potop universal.