EVANGHELIA

DUPÃ SFÂNTUL MATEI

INTRODUCERE

Autorul. Prima Evanghelie pe care ne-o prezintã tradiþia esteEvanghelia dupã sfântul Matei. Matei, sau Levi, aºa cum este numitîn Mc 2,14 ºi Lc 5,27, era vameº la Cafarnaum, ºi a fost chemat deIsus cu un singur cuvânt: „Urmeazã-mã!” El a lãsat totul ºi l-a urmatpe Domnul (Mt 9,9). A dat apoi un ospãþ la care au participat colegiilui, dar ºi Isus, împreunã cu discipolii sãi. Dupã acest fapt Evanghelianu ne dã nici o altã informaþie despre sfântul Matei. Dupã tradiþie, arfi murit ca martir în Etiopia. Relicvele lui sunt pãstrate astãzi laSalerno (Italia).

Limba. Evanghelia dupã sfântul Matei, dupã cum dau mãrturieautorii vechi, ar fi fost scrisã în aramaicã, dar a ajuns pânã la noi îngreacã. Este Evanghelia cea mai completã ºi mai bogatã în conþinutdoctrinar dintre primele trei ºi reflectã cateheza primarã apostolicã,motiv pentru care a fost cel mai des folositã de Bisericã pentru instru-irea catehumenilor.

Destinatarii. Aceastã Evanghelie a fost scrisã pentru evrei, pentrua le arãta cã Isus Cristos este „Mesia”. Prin genealogie, sfântulMatei intenþioneazã sã prezinte apartenenþa lui Isus la poporul ales,la familia regalã a lui David, ºi sã introducã viaþa ºi activitatea Mântu-itorului în complexul istoriei mântuirii. În felul acesta, în „Predicade pe munte”, fundament al noii împãrãþii înfiinþate de Isus, el esteprezentat ca noul Moise, care dã legea cea nouã. De-a lungul întregiiEvanghelii este acordatã maximã importanþã Vechiului Testament,considerat ca profeþie pentru noua împãrãþie.

Structura. Organizarea materialului Evangheliei aminteºte de celecinci cãrþi ale lui Moise. În afara copilãriei lui Isus (1,1–2,23) ºi apãtimirii, morþii ºi învierii lui (26,1–28,20), care formeazã pãrþi dis-tincte, restul materialului este structurat în cinci pãrþi clare, formatãfiecare dintr-o parte narativã ºi una didacticã, încheiate cu o formulãcaracteristicã: „Dupã ce a terminat Isus aceste cuvântãri...” (7,28;11,1; 13,53; 19,1; 26,1).

Locul. Evanghelia a fost scrisã probabil în Palestina sau în Siria.Lucrul acesta îl deducem din expresiile ebraice, care nu sunt expli-cate, întrucât se presupune cã sunt cunoscute (4,5; 5,22 etc.); dinobiceiurile ºi tradiþiile tipic palestiniene (5,23; 6,1-6.16-18 etc.), dinpreocuparea teologicã arãtatã prin folosirea frecventã a Vechiului Tes-tament, din accentuarea valorii Legii lui Moise (5,17.19; 12,5) pe careCristos o împlineºte ºi o desãvârºeºte (8,12; 13,52; 24,20).

Data. Se crede cã Evanghelia dupã sfântul Matei în limba ara-maicã a fost scrisã pe la anul 64 sau ceva mai înainte, iar cea care a

ajuns pânã la noi în greacã, în jurul anilor 70-80, întrucât se gãsescaluzii la distrugerea Ierusalimului (22,7) ºi este introdusã relatareacopilãriei, plinã de expresii cristologice (1,1–3,17).

Mãrturiile despre Evanghelia dupã sfântul Matei sunt foartevechi: scrierile sfinþilor pãrinþi din perioada apostolicã ºi imediaturmãtoare (sfântul Clement Romanul, sfântul Ignaþiu din Antiohia,Scrisoarea lui Barnaba, Didaheea, sfântul Iustin; mai târziu Papia,Taþian, Irineu, Origene etc.).

Teologia. Temele principale în jurul cãrora se poate grupa conþi-nutul doctrinar al primei Evanghelii sunt:– În Isus s-au împlinit profeþiile Vechiului Testament referitoare laMesia. Aºadar, el este Mesia cel aºteptat (1,23; 2,5-6; 2,15-18.23; 3,3;27,9-10.34-35 etc.).– Isus este întemeietorul împãrãþiei cerurilor. Totul se dezvoltã înjurul ideii împãrãþiei. Aceastã împãrãþie este Biserica lui Cristos, noulpopor al lui Dumnezeu, care va forma noul Israel. El va avea dimen-siuni universale pentru cã toate naþiunile sunt chemate sã facã partedin el (5,1-7; 28,19).– Pentru a face parte din aceastã împãrãþie este necesarã o dreptatesuperioarã aceleia a cãrturarilor ºi fariseilor (5,20), care trebuie sãajungã pânã la imitarea Tatãlui, care este în ceruri (5,48). Adevã-ratul exemplu vizibil al acestei dreptãþi este Isus, care trebuie urmat(10,24; 11,29; 23,8-10; 25,40).

Sfântul Matei îl prezintã pe Isus mai mult ca învãþãtor decât cafãcãtor de minuni, învãþãtor nu numai pentru evrei, ci ºi pentru oame-nii din toate timpurile ºi din toate locurile, cãrora Tatãl ceresc le adre-seazã porunca: „De el sã ascultaþi!” (17,5).

14

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL MATEI

I. COPILÃRIA LUI ISUS

Genealogia lui Isus (Lc 3,23-38)

11 Cartea genealogiei lui Isus Cristos,fiul lui David, fiul lui Abraham:

2 Abraham l-a nãscuta pe Isaac;Isaac l-a nãscut pe Iacob;Iacob l-a nãscut pe Iudaºi pe fraþii lui;

3 Iuda l-a nãscut pe Faresºi pe Zara din Tamarb;Fares l-a nãscut pe Esrom;Esrom l-a nãscut pe Aram;

4 Aram l-a nãscut pe Aminadab;Aminadab l-a nãscut pe Naason;Naason l-a nãscut pe Salmon;

5 Salmon l-a nãscut pe Booz din Rahab;Booz l-a nãscut pe Obed din Rut;Obed l-a nãscut pe Iese;

6 Iese l-a nãscut pe David, regele.David l-a nãscut pe Solomon,

din femeia lui Urie;7 Solomon l-a nãscut pe Roboam;

Roboam l-a nãscut pe Abía;Abía l-a nãscut pe Asafc;

8 Asaf l-a nãscut pe Iosafat;

1Cr 17,11

Gen 21,3.12;25,26; 29,351Cr 1,34

Gen 38,29-301Cr 2,4.5.9Rut 4,12.18-19

Rut 4,13.17-221Cr 2,10-12Rut 4,17.221Cr 2,13-152Sam 12,24

1Cr 3,10-14

a Verbul grec gennao folosit în aceastãgenealogie înseamnã: 1) naºtere natu-ralã directã („Abraham l-a nãscut peIsaac”); 2) naºtere indirectã („Iosia l-anãscut pe Iehonia”: Iosia era bunicullui Iehonia); 3) succesiunea la tron,care implicã transmiterea drepturilorregale ºi a promisiunilor mesianice.

b Menþionarea celor patru femei(Tamar, Rahab, Rut ºi Batºeba, soþialui Urie) este un fapt neobiºnuit în

genealogiile iudaice. Aceste patru femei(strãine sau pãcãtoase) fuseserã dejareabilitate de cãtre tradiþia iudaicã ceatribuie lui Dumnezeu iniþiativa lorpusã în slujba vieþii sau a continuitãþiidescendenþei.

c Cu siguranþã este vorba de Asa,(1Cr 3,10-14), regele Iudeii, ºi nu deAsaf (1Cr 9,15), care era un psalmistdin timpul lui David.

Iosafat l-a nãscut pe Ioram;Ioram l-a nãscut pe Ozia;

9 Ozia l-a nãscut pe Ioatam;Ioatam l-a nãscut pe Ahaz;Ahaz l-a nãscut pe Ezechia;

10 Ezechia l-a nãscut pe Manase;Manase l-a nãscut pe Amosa;Amos l-a nãscut pe Iosia;

11 Iosia l-a nãscut pe Iehoniaºi pe fraþii lui,în timpul deportãrii în Babilon.

12 Dupã deportarea în Babilon,Iehonia l-a nãscut pe Salatiel;Salatiel l-a nãscut pe Zorobabel;

13 Zorobabel l-a nãscut pe Abiud;Abiud l-a nãscut pe Eliachim;Eliachim l-a nãscut pe Azor;

14 Azor l-a nãscut pe Sadoc;Sadoc l-a nãscut pe Ahim;Ahim l-a nãscut pe Eliud;

15 Eliud l-a nãscut pe Eleazar;Eleazar l-a nãscut pe Matan;Matan l-a nãscut pe Iacob;

16 Iacob l-a nãscut pe Iosif,soþul Marieib, din care s-a nãscut Isus,cel numit Cristos.17 Aºadar, acestea sunt toate generaþiile: de la Abraham pânã la

David, paisprezece generaþii; de la David pânã la deportarea înBabilon, paisprezece generaþii, iar de la deportarea în Babilon pânãla Cristos, paisprezece generaþiic.

Naºterea lui Isus (Lc 1,26–2,7)18 Naºterea lui Isus Cristos însã a fost astfel: mama lui, Maria, era

logoditã cu Iosif. Mai înainte ca ei sã fi fost împreunã, ea s-a aflat

1Cr 3,15-16

1Esd 1,32 gr

1Cr 3,17.19Esd 3,2

2Rg 24,12-162Cr 36,10Ier 27,20

27,17.22

a Multe manuscrise ºi unele tradu-ceri româneºti au: Amon.

b Unele manuscrise au: Iosif, cu careera logoditã fecioara Maria, care l-anãscut pe Isus.

c Lista genealogicã este împãrþitã întrei secþiuni care reprezintã cele treifaze ale istoriei biblice. Primele douã

depind de izvoarele biblice luate dinversiunea greacã a VT, cu unele inexac-titãþi ºi lacune, ºi scot în evidenþã preo-cuparea juridicã a evreilor. Numele dinsecþiunea a treia sunt luate din regis-trele de familie care erau bine îngri-jite dupã exilul babilonian (Esd 7,5).

Mt 1,9 16

însãrcinatã prin puterea Duhului Sfânt. 19 Iosif, soþul ei, fiind drept ºinevoind s-o denunþe, s-a hotãrât sã o lase în ascuns. 20 Dupã ce cuge-tase el acestea, iatã cã un înger al Domnului i-a apãrut în vis, spu-nându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme sã o iei pe Maria, soþia ta,cãci ceea ce s-a zãmislit în ea este de la Duhul Sfânt. 21 Ea va naºteun fiu ºi-i vei pune numele Isusa, cãci el va mântui poporul sãu depãcatele sale”.

22 Toate acestea s-au petrecut ca sã se împlineascã ceea ce fusesespus de Domnul prin profetul care zice:23 Iatã, fecioara va zãmisli ºi va naºte un fiu

ºi îi vor pune numele Emanuel,care înseamnã: Dumnezeu-cu-noi.

24 Trezindu-se din somn, Iosif a fãcut dupã cum i-a poruncit îngerulDomnului: a luat-o la sine pe soþia lui 25 ºi nu a cunoscut-o înainteb

ca ea sã fi nãscut un fiu. ªi i-a pus numele Isus.

Vizita magilor

21 Dupã ce s-a nãscut Isus în Betleemul Iudeiic, în zilele regeluiIrodd, iatã cã au ajuns la Ierusalim niºte magie din Rãsãrit 2 ºi

întrebau: „Unde este regele nou-nãscut al iudeilor? Cãci am vãzut

1,25Lc 1,31; 2,21

Fap 4,12

Is 7,14

Is 8,8.10 gr

1,21Lc 1,31; 2,21

Lc 2,4-7Lc 1,5; 3,1

a Isus era un nume foarte obiºnuitla evrei pânã în sec. al II-lea d.C. ºi în-seamnã „Dumnezeu mântuieºte” sau„Dumnezeu este mântuire”. În NTîntâlnim mai multe persoane cu acestnume: Isus – Iosua (Fap 7,45; Evr 4,8);Iesu, fiul lui Eliezer (Lc 3,29); Isus –Baraba (Mt 27,16); Isus – Iustus(Col 4,11). Impunerea acestui numedin partea îngerului subliniazã misiu-nea rãscumpãrãtoare a lui Isus Cristos.

b Prin aceastã expresie, Matei insistãasupra conceperii minunate a lui IsusCristos, fãrã a da de înþeles cã maitârziu Iosif ºi Maria ar fi trãit împre-unã. Subînþelesuri de acest fel nu seaflã nicãieri în textele biblice ºi nu suntproprii gândirii ebraice ºi orientale.

c Localitate la 9 km sud de Ierusalim,cetatea de origine a lui David. În ebra-icã Beth lehem înseamnã „casa pâinii”.Este numit de evanghelist „al Iudeii”pentru a se deosebi de alte localitãþi cuacelaºi nume (Ios 19,15). Faptul cã Isus se

naºte la Betleem îi conferã demnitateamesianicã profeþitã de Natan (2Sam 7).

d Irod cel Mare, fiul lui Antipater,majordomul lui Ioan Hircan al II-lea,numit strateg al Galileii în 47 î.C., ridi-cat la rangul de tetrarh ºi apoi rege alIudeii de cãtre Senatul roman în 40 î.C.,s-a stabilit la Ierusalim în anul 37 î.C.Dictator sângeros, pe lângã copiii mame-lor din Betleem, ºi-a ucis soþia ºi doifii, iar la moartea lui a poruncit sã fieuciºi toþi funcþionarii ca sã fie totuºicineva întristat de moartea lui. Politi-cian abil ºi megaloman (ºi-a construitmai multe palate ºi fortãreþe), a renovatºi a extins templul. A murit în anul 4 î.C.Aºadar, naºterea lui Isus nu poate coin-cide cu primul an al erei creºtine (aºacum a fost ea calculatã în mod greºitde Dionisiu cel Mic în sec. al VI-lea), citrebuie datã înapoi, în anul 5 î.C.

e Cunoscuþi deja în VT (Ier 39,3), magiisunt membrii unei caste preoþeºti dinPersia ºi astrologi. Contextul nu ne

17 Mt 1,19

%

steauaa lui la rãsãrit ºi am venit sã ne închinãm lui”. 3 Când a auzitaceasta, regele Irod s-a tulburat ºi tot Ierusalimul împreunã cu el.4 Atunci i-a adunat pe toþi arhiereii ºi cãrturarii poporuluib ºi a cãu-tat sã afle de la ei unde avea sã se nascã Cristos. 5 Ei i-au spus: „ÎnBetleemul lui Iuda, cãci aºa este scris de profet:6 ªi tu, Betleeme, pãmânt al lui Iuda,

nicidecum nu eºti cea mai micãdintre cetãþile de seamã ale lui Iuda;cãci din tine va ieºi stãpânitorul care va conduce poporul meu, Israel”.7 Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul

când li s-a arãtat steaua. 8 ªi, trimiþându-i la Betleem, le-a spus:„Mergeþi ºi informaþi-vã cu exactitate despre copil ºi, când îl veþi figãsit, înºtiinþaþi-mã ºi pe mine ca sã merg ºi eu sã mã închin lui”.9 Dupã ce l-au ascultat pe rege, au plecat ºi iatã cã steaua pe care ovãzuserã la rãsãrit mergea înaintea lor pânã când, venind, s-a opritdeasupra locului unde era copilul. 10 Când au vãzut steaua, au fostcuprinºi de o bucurie foarte mare. 11 ªi, intrând în casã, au vãzut copi-lul împreunã cu Maria, mama lui. Apoi, cãzând la pãmântc, l-au ado-rat ºi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tãmâie ºi smirnã.12 Dupã ce au fost înºtiinþaþi în vis sã nu mai treacã pe la Irod, s-auîntors pe alt drum în þara lor.

Fuga în Egipt13 Dupã ce au plecat ei, iatã cã îngerul Domnului i-a apãrut în vis

lui Iosif ºi i-a zis: „Scoalã-te, ia copilul ºi pe mama lui, fugi în Egiptºi stai acolo pânã când îþi voi spune, pentru cã Irod are de gând sãcaute copilul ca sã-l ucidã”. 14 Sculându-se, a luat copilul ºi pe mamalui, în timpul nopþii, ºi a plecat în Egipt. 15 A rãmas acolo pânã la

Num 24.17

In 7,42

Mih 5,1-2

1Cr 11,2;2Sam 5,2

2,2

Lc 2,16

Ps 72,10.11.15

2,22

1,20; 2,19

permite sã precizãm cu certitudine nicinumãrul, nici numele ºi nici rangullor. Tradiþia creºtinã îi considerã regi,în numãr de trei (dupã darurile oferi-te) ºi îi numeºte: Gaspar, Melchiorºi Baltazar.

a În Orientul antic, steaua era sem-nul unui zeu sau al unui rege divinizat.Matei a pãstrat tradiþia referitoare lao stea pentru a scoate în evidenþã cali-tatea regalã ºi divinã a lui Mesia. Tra-diþia rabinicã interpreteazã profeþialui Balaam din Num 24,10 în sens mesi-anic. Astfel, steaua care apare la naº-terea lui Isus este un semn din partea

lui Dumnezeu cã s-au împlinit timpu-rile mesianice.

b Gruparea arhiereilor era formatãdin toþi cei care au ocupat funcþia demare preot împreunã cu capii celor 24de grupuri de preoþi. Cãrturarii eraucunoscãtorii ºi interpreþii Legii ºi aitradiþiilor ebraice.

c Popoarele orientale îºi exprimau re-verenþa în patru feluri: 1) îndoirea sim-plã a genunchilor; 2) îndoirea genun-chilor ºi întinderea mâinilor; 3) închi-narea cu fruntea la pãmânt; 4) pros-ternarea – întinderea cu faþa la pãmântîn semn de supunere totalã.

Mt 2,3 18

moartea lui Irod, ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus de Domnulprin profetul care zice: Din Egipt l-am chemat pe fiul meu.

Uciderea copiilor nevinovaþi16 Atunci Irod, vãzând cã a fost înºelat de magi, s-a înfuriat ºi a

trimis sã fie uciºi, în Betleem ºi în toate împrejurimile sale, toþi copiiide la doi ani în josa, dupã timpul pe care îl aflase de la magi. 17 Atuncis-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia:18 Un þipãt s-a auzit în Ramab.

Plângere ºi tânguire mare.Rahela îºi plânge copiiiºi nu vrea sã fie mângâiatã,pentru cã nu mai sunt.

Întoarcerea din Egipt19 Dupã ce a murit Irod, iatã cã îngerul Domnului i-a apãrut în vis

lui Iosif, în Egipt, 20 ºi i-a spus: „Scoalã-te, ia copilul ºi pe mama luiºi mergi în þara lui Israel, pentru cã au murit cei care cãutau sã iaviaþa copilului”. 21 El s-a sculat, a luat copilul ºi pe mama lui ºi aintrat în þara lui Israel. 22 Auzind cã Arhelauc domnea în Iudeea înlocul tatãlui sãu, Irod, s-a temut sã meargã acolo. Înºtiinþat în vis,s-a dus în pãrþile Galileii 23 ºi a venit sã locuiascã în cetatea numitãNazaretd, ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profeþi: „Se vachema Nazarinean”e.

Os 11,1

Ier 31,15

1,20; 2,12

Ex 4,19

2,12

Mc 1,9Lc 1,26; 2,39Is 11,1; 53,2

a Betleemul numãra în vremeaaceea aproximativ 1.000 de locuitori,deci copiii uciºi de Irod nu puteau fimai mulþi de 25-30. Tradiþia etiopi-ano-bizantinã vorbeºte de 144.000, darnumãrul este simbolic, dupã Ap 14,1.

b Rama – localitate la aproximativ10 km nord de Ierusalim, punct de adu-nare a prizonierilor evrei destinaþi de-portãrii în Babilon (Ier 40,1-4). Dupã1Sam 10,2, la Rama a fost înmormân-tatã Rahela. Într-o viziune poeticã, pro-fetul Ieremia (31,15) descrie plânsulRahelei (soþia lui Iacob ºi mama luiIosif ºi a lui Beniamin) care îºi vedeurmaºii plecând în exil din Rama.

c Arhelau, fiul lui Irod cel Mare, afost rege în Iudeea ºi Samaria întreanii 4 î.C. ºi 6 d.C. Tiran crud ca ºi

tatãl sãu, a fost depus ºi exilat în Galiade cãtre romani, din cauza teroarei pecare o instituise în regatul sãu.

d O micã localitate din Galileea situ-atã într-o zonã muntoasã la aproxi-mativ 30 km vest de lacul Genesaretºi 10 km nord-vest de muntele Tabor.Numele ei vine din ebraicã ºi înseam-nã „vlãstar”, datoritã vegetaþiei bogate,sau „foiºor”, datoritã aºezãrii ei pe ocolinã de pe care se poate vedea toatãvalea Esdrelon. Azi se numeºte An-Nasraºi are aproximativ 40.000 de locuitori,în mare parte arabi.

e Semnificaþia cuvântului e greu destabilit. Dacã îl corelãm cu Jud 13,5.7sensul este „consacrat lui Dumnezeu”(în ebraicã nazír). Dacã îl corelãm cuIs 11,1 sensul este „mlãdiþã” (în ebraicã

19 Mt 2,16

%

II. PREGÃTIREA ACTIVITÃÞII PUBLICEA LUI ISUS

Predica lui Ioan Botezãtorul (Mc 1,1-8; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-28)

31 În zilele acelea, a apãrut Ioan în Deºertul Iudeiia predicând:2 „Convertiþi-vãb, pentru cã s-a apropiat împãrãþia cerurilor!”

3 Acesta este cel vestit de Isaia profetul, care spune:Glasul celui care strigã în deºert:Pregãtiþi calea Domnului,faceþi drepte cãrãrile lui!

4 Ioan avea o hainã din pãr de cãmilã ºi centurã de piele încinsã lamijloc, iar hrana lui erau lãcustele ºi mierea sãlbaticã. 5 ªi veneau lael din Ierusalim, din toatã Iudeea ºi din tot þinutul Iordanuluic 6 ºi,mãrturisindu-ºi pãcatele, erau botezaþi de el în râul Iordand.

7 Vãzând cã la botezul lui veneau mulþi dintre farisei ºi saduceie,le spunea: „Pui de vipere! Cine v-a învãþat sã fugiþi de mânia carevine? 8 Faceþi, deci, rod vrednic de pocãinþã. 9 Sã nu credeþi cã puteþispune: «Îl avem de tatã pe Abraham» pentru cã vã spun cã Dum-nezeu poate sã-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea. 10 Secureaeste deja pusã la rãdãcina pomilor; deci, orice pom care nu face rodbun va fi tãiat ºi aruncat în foc. 11 Eu vã botez cu apã, spre convertire,însã cel care vine dupã mine este mai puternic decât mine; eu nusunt vrednic sã-i duc încãlþãmintea. El vã va boteza cu Duh Sfânt ºi

Mc 1,15

Is 40,3

12,34; 23,33Lc 21,23

Rom 1,18;2,5; 5,9

Ef 5,6Col 3,6

Ap 6,16.17In 8,33.37.39

Rom 4,12=7,19 par

Lc 13,7In 15,6

neþer). În orice caz este o aluzie ori laNazaret, unde va locui Isus, ori la ti-tlul care i se va da: Nazarineanul.

a Regiunea pietroasã ºi lipsitã devegetaþie situatã între Marea Moartãºi Podiºul Central al Iudeii, între Ieru-salim (ºi Betleem) ºi þinutul Negheb.

b Verbul grec metanoein indicã o radi-calã întoarcere la Dumnezeu, schimba-rea mentalitãþii ºi a modului de a trãiºi nu doar fapte de pocãinþã exterioare.

c Lit.: Atunci Ierusalimul, toatãIudeea ºi tot þinutul Iordanului ve-neau la el.

d Iordanul este cel mai importantrâu din Palestina. Izvorãºte de la poa-lele muntelui Hermon, de la o altitu-dine de 563 m. La 37 km de la izvor,formeazã lacul Genezaret ºi se varsãapoi în Marea Moartã, la 400 m sub

nivelul Mãrii Mediterane. Lungimealui în linie dreaptã este de 130 km dar,datoritã traseului întortocheat, lungi-mea realã depãºeºte 300 km.

e Fariseii erau o grupare religioasãcare profesa ataºament necondiþionatfaþã de legea mozaicã ºi de tradiþiilestrãmoºeºti, excluzând orice raport culumea greco-romanã. Etimologic, „fari-seu” = pus deoparte. În Evanghelie eisunt prezentaþi ca având o religiozitateformalistã, golitã de conþinut. Saduceiiconstituiau altã grupare politico-reli-gioasã care provenea din familia mare-lui preot Þadoc. Aveau idei liberale,erau favorabili culturii elenistice ºicolaborau cu autoritãþile romane. Refu-zau valoarea tradiþiei, nu admiteau învi-erea ºi nici rãsplata de dupã moarte. Dinaceastã cauzã, morala lor era laxistã.

Mt 3,1 20

cu foc. 12 El are în mânã lopata de vânturat ºi va curãþa aria: grâulîl va aduna în grânarul sãu, iar pleava o va arde în focul care nu seva stinge”.

Botezul lui Isus (Mc 1,9-11; Lc 3,21-22)13 Atunci a sosit Isus din Galileeaa la Iordan, la Ioan, ca sã fie

botezat de el. 14 Dar Ioan încerca sã-l opreascã spunându-i: „Eu tre-buie sã fiu botezat de tine ºi tu vii la mine?” 15 Însã Isus i-a rãspuns:„Lasã acum, cãci aºa se cuvine ca noi sã împlinim toatã dreptatea”.Atunci el l-a lãsat. 16 Dupã ce a fost botezat, Isus a ieºit îndatã dinapã. ªi iatã cã s-au deschis cerurileb ºi l-a vãzut pe Duhul luiDumnezeu coborând ca un porumbel ºi venind deasupra lui. 17 ªiiatã, un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, încare mi-am gãsit mulþumirea”.

Ispitirea lui Isus (Mc 1,12-13; Lc 4,1-13)

41 Atunci Isus a fost condus de Duhul în deºert ca sã fie ispitit dediavol. 2 Dupã ce a postit patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi,

în cele din urmã i s-a fãcut foame. 3 Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis:„Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea sã devinãpâini”. 4 Dar el i-a rãspuns: „Este scris:

Nu numai cu pâine va trãi omul,ci ºi cu tot cuvântulcare iese din gura lui Dumnezeu”.

5 Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântã, l-a aºezat pe coama tem-plului 6 ºi i-a spus: „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-te jos, cãcieste scris:

Le va porunci îngerilor sãi cu privire la tineºi te vor þine pe mâinica nu cumva sã-þi loveºti piciorul de vreo piatrã”.

7 Isus i-a zis: „Mai este scris: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeultãu”. 8 Diavolul l-a dus apoi pe un munte înalt, i-a arãtat toate împã-rãþiile lumii ºi mãreþia lor 9 ºi i-a spus: „Îþi voi da toate acestea, dacãvei cãdea înaintea mea ºi mã vei adora”. 10 Atunci Isus i-a spus:„Pleacã, Satanã! Cãci este scris:

Pe Domnul Dumnezeul tãu îl vei adoraºi numai lui îi vei sluji”.

11 Atunci diavolul l-a lãsat. ªi iatã cã veneau îngeri ºi îi slujeau.

In 1,26.31.33Fap 1,5; 11,6Fap 13,24;19,411,3In 1,15Fap 13,25In 1,33Fap 1,5; 11,16

Gen 22,2Mt 12,18;17,5

Evr 2,18;4,15

4,6; 27,40

Dt 8,3

Neh 11,1Is 52,1Mt 27,53Ap 11,2;21,2.10; 22,19

Ps 91,11-12

4,3; 27,40

Ex 17,2-7Num 14,22Dt 6,161Cor 10,9Dan 3,5.10.15Mt 2,11; 18,261Cor 14,25Ap 4,10;5,14; 7,11;11,16; 19,4.10;22,8Dt 6,13

a Galileea este regiunea de nord aPalestinei, care se situa între Liban lanord ºi câmpia Esdrelon la sud (75 km),

lacul Genezaret ºi Iordan la est ºiMarea Mediteranã la vest (45 km).

b Lit.: pentru el.

21 Mt 3,12

Isus la Cafarnaum (Mc 1,14-15; Lc 4,14-15)12 Auzind cã Ioan a fost închis, [Isus] s-a retras în Galileea. 13 ªi,

pãrãsind Nazaretul, a venit ºi s-a stabilit la Cafarnauma, care este pemalul mãrii, în þinuturile lui Zabulon ºi Neftali, 14 ca sã se împlineascãceea ce a fost spus prin profetul Isaia:15 Pãmânt al lui Zabulon ºi pãmânt al lui Neftali,

pe drumul spre mare, dincolo de Iordan,Galileea pãgânilor!b

16 Poporul care zãcea în întunerica vãzut o luminã mare,iar celor care locuiauîn þinutul întunecos al morþiile-a rãsãrit o luminã.17 De atunci a început Isus sã predice ºi sã spunã: „Convertiþi-vã,

pentru cã s-a apropiat împãrãþia cerurilor”.

Chemarea primilor discipoli (Mc 1,16-20; Lc 5,1-11)18 Umblând de-a lungul Mãrii Galileii, a vãzut doi fraþi: pe Simon,

numit Petru, ºi pe Andrei, fratele lui, aruncând nãvodul în mare,cãci erau pescari, 19 ºi le-a spus: „Veniþi dupã mine ºi vã voi facepescari de oameni!” 20 Iar ei, pãrãsind îndatã nãvoadele, l-au urmat.21 Plecând de acolo, a vãzut alþi doi fraþi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu,ºi pe Ioan, fratele lui, în barcã, împreunã cu Zebedeu, tatãl lor, repa-rându-ºi nãvoadele, ºi i-a chemat. 22 Iar ei, pãrãsind îndatã barca ºipe tatãl lor, l-au urmat.

Isus învaþã ºi vindecã mulþimile (Lc 6,17-19)23 El strãbãtea toatã Galileea, învãþând în sinagogilec lor, predi-

când evanghelia împãrãþiei ºi vindecând orice boalã ºi orice suferinþã

14,3Mc 6,17In 3,24In 2,12

Is 8,23–9,1

Lc 1,79In 8,12

3,2+

In 1,35-42

9,35Mc 1,39

a Mic centru comercial situat pemalul lacului Genezaret, pe drumulprincipal ce lega Egiptul ºi marea Medi-teranã cu Damascul. Azi se cheamãTel Hum, iar sãpãturile arheologiceau scos la ivealã ruinele unei sinagogidin sec. al II-lea d.C. ºi ruinele unorcase, între care unii cercetãtori credcã ar fi ºi casa lui Petru, peste care s-aconstruit recent o bisericã suspendatã.

b La început, era locul unde s-austabilit triburile lui Zabulon, Neftali,Aºer, Isahar dar, cu timpul, au pãtrunsmulte popoare pãgâne, astfel cã Isaia

o numeºte „Galileea pãgânilor” (Is 8,23).Dupã victoria Macabeilor (1Mac 5,14-23),începe sã fie populatã în majoritate deevrei. Cu toate acestea, fiind la gra-niþã, rãmâne deschisã contactului cupãgânii. Nu întâmplãtor, aici se dez-voltã miºcarea naþionalistã a zeloþilor,iar Talmudul înfiereazã lipsa de orto-doxie a Galileii faþã de Lege: „Galilee,Galilee, ura ta faþã de Lege te va face sãfii socotitã printre duºmanii credinþei”.

c Sinagoga este locul în care comu-nitatea se adunã pentru a asculta cu-vântul lui Dumnezeu ºi pentru a se ruga.

Mt 4,12 22

%

în popor. 24 ªi s-a dus vestea despre el în toatã Siria. Erau aduºi la eltoþi cei care sufereau de diferite boli ºi chinuri: posedaþi, lunatici ºiparalizaþi, iar el îi vindeca. 25 Îl urmau mulþimi numeroase din Gali-leea, din Decapolea, din Ierusalim ºi Iudeea ºi de dincolo de Iordan.

III. PREDICA DE PE MUNTE

Introducere

51 Vãzând mulþimile, [Isus] s-a urcat pe munteb ºi, dupã ce s-a aºe-zat, s-au apropiat de el discipolii sãi. 2 ªi, deschizându-ºi gura, îi

învãþa zicând:

Fericirile (Lc 6,20-23)3 „Fericiþi cei sãraci în duhc,

pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor.4 Fericiþi cei care plâng,

pentru cã ei vor fi consolaþi.5 Fericiþi cei blânzi,

pentru cã ei vor moºteni pãmântuld.6 Fericiþi cei cãrora le este foame ºi sete de dreptate

pentru cã ei vor fi sãturaþi.7 Fericiþi cei milostivi,

pentru cã ei vor afla milostivire.8 Fericiþi cei cu inima curatã,

pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu.

Mc 6,55-56

Mc 3,7-8

Ps 37,11

18,33Iac 2,13

Ps 24,4

Sinagogile au apãrut în Babilon, întimpul exilului, ºi în diaspora, în urmadistrugerii templului în 586 î.C. Dupãreconstruirea templului, au rãmas, bachiar s-au rãspândit ºi mai mult, caloc de iniþiere religioasã. Orice evreumatur era obligat, de sãrbãtoarea Paº-telui, sã meargã la templul din Ierusa-lim. În celelalte zile de sãrbãtoare ºiîn ziua Domnului (sâmbãta) evreii seadunau la sinagogã.

a Lit.: Regiunea celor zece cetãþi. Esteo confederaþie instituitã de Pompei înpartea esticã a Iordanului, la nord-estde Pereea. Locuitorii erau în majori-tate pãgâni.

b Dupã tradiþie, este o colinã din apro-pierea Cafarnaumului, pe malul nor-dic al lacului Genezaret, numitã astãziKarnhattin. Evanghelistul nu ne dã oindicaþie topograficã, ci mai degrabãuna teologicã.

c În contextul biblic, sãrac este cellipsit complet de mijloace materiale desubzistenþã, dar în duh recunoaºte to-tala sa dependenþã de Dumnezeu. Estecontrarã spiritului biblic interpretareaexpresiei sãrac în duh ca o posibilitatede posedare de bogãþii, sub pretextuldezlipirii inimii de ele.

d Unele manuscrise inverseazã v. 4cu v. 5.

23 Mt 4,24

9 Fericiþi fãcãtorii de pace,pentru cã ei vor fi numiþi fii ai lui Dumnezeu.

10 Fericiþi cei persecutaþi pentru dreptate,pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor.

11 Fericiþi sunteþi când vã vor insulta, vã vor persecuta ºi, minþind,vor spune împotriva voastrã tot rãul din cauza mea. 12 Bucuraþi-vãºi tresãltaþi de veselie, cãci rãsplata voastrã mare este în ceruri; cãcitot aºa i-au persecutat pe profeþii dinaintea voastrã.

Sarea pãmântului ºi lumina lumii (Mc 9,50; Lc 14,34-35)13 Voi sunteþi sarea pãmântului. Dacã sarea îºi pierde gustul, cu ce

se va sãra? Nu mai este bunã de nimic, decât sã fie aruncatã afarã ºicãlcatã în picioare de oameni. 14 Voi sunteþi lumina lumii. Nu sepoate ascunde o cetate aºezatã pe munte. 15 Nici nu se aprinde o can-delãa ºi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca sã lumineze pentrutoþi cei din casã. 16 Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oame-nilor, încât ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã-l preamãreascã peTatãl vostru cel din ceruri.

Isus ºi Legea17 Sã nu credeþi cã am venit sã desfiinþez Legeab sau Profeþii. Nu

am venit sã desfiinþez, ci sã împlinesc. 18 Cãci, adevãr vã spun, maiînainte de a trece cerul ºi pãmântul, nici o iotã ºi nici o linioarã nuva dispare din Lege, pânã ce nu se vor împlini toate. 19 Aºadar, dacãcineva va încãlca una dintre aceste porunci mai mici ºi-i va învãþaastfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împãrãþia cerurilor. Dar,dacã cineva le va împlini ºi va învãþa astfel, acesta va fi numit mareîn împãrãþia cerurilor. 20 Cãci vã spun: dacã dreptatea voastrã nu ova întrece cu mult pe cea a cãrturarilor ºi a fariseilor, nu veþi intraîn împãrãþia cerurilor.

Evr 12,14Iac 3,181Pt 3,14

10,221Pt 4,14

2Cr 36,16;

Fap 7,52Evr 11,32-38

Iac 5,10

In 8,12;9,5

Fil 2,15

Mc 4,21=Lc 8,16;

11,33

Ef 5,8.91Pt 2,12

3,15Rom 3,31

=Lc 16,17;21,33

Iac 2,10

a Pânã în sec. al V-lea î.C., în Orientera folosit opaiþul din lut ars. Dupãaceastã perioadã, apare ºi opaiþul dinbronz, cu diferite decoraþii. În oricecasã, oricât de sãracã, se þinea candelamereu aprinsã, pe candelabru, semncã acea casã este locuitã, iar stingereacandelei echivala cu dezastrul.

b La evrei, „Legea” era în sens strictdecalogul, iar în sens larg era Torasau Pentateuhul (primele cinci cãrþi

ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul,Numeri ºi Deuteronomul). Dupã tra-diþia nescrisã a fariseilor ºi cãrturari-lor, „Legea” cuprindea 613 porunci.Pe lângã „Legea lui Moise”, dupã exil,s-a introdus legea oralã cu o mulþimede prescripþii considerate uneori maiimportante decât însãºi Tora. În evan-ghelii, „Legea” nu se confundã cu acesteprescripþii orale care sunt numite „tra-diþii omeneºti”.

Mt 5,9 24

Învãþãtura despre mânie21 Aþi auzit cã s-a spus celor din vechime: Sã nu ucizi! Dacã cine-

va comite o crimã, va fi condamnat la judecatã. 22 Dar eu vã spun cãoricine se mânie pe fratele sãu va fi condamnat la judecatã. Dacãcineva îi spune fratelui sãu prostule! va fi condamnat de Sinedriu.Dacã cineva îi spune nebunule! va fi condamnat la focul Gheeneia.23 Aºadar, dacã îþi aduci darul la altar ºi acolo îþi aminteºti cã frateletãu are ceva împotriva ta, 24 lasã darul tãu acolo, în faþa altarului,du-te, împacã-te mai întâi cu fratele tãu ºi apoi vino sã-þi oferi darul.

25 Împacã-te cu duºmanul tãu repede, cât timp mai eºti cu el pedrum, ca nu cumva duºmanul sã te dea pe mâna judecãtorului, iarjudecãtorul gardianului ºi sã fii aruncat în închisoare. 26 Adevãr îþispun, nu vei ieºi de acolo pânã când nu vei fi plãtit ultimul banb.

Despre dorinþele rele ºi adulter27 Aþi auzit cã s-a spus: Sã nu comiþi adulter. 28 Eu însã vã spun cã

oricine priveºte o femeie, dorind-o, a ºi comis adulter cu ea în inimalui. 29 Dacã ochiul tãu drept te duce la pãcat, scoate-l ºi aruncã-l dela tine, cãci este mai bine pentru tine sã piarã unul dintre membreletale, decât sã-þi fie aruncat în Gheenã tot trupul. 30 ªi, dacã mânadreaptãc te duce la pãcat, taie-o ºi arunc-o de la tine, pentru cã este

Ex 20,13Dt 5,17Mt 19,18Mc 10,19Lc 18,20Rom 13,9Iac 2,111In 3,15

18,34-35

Ex 20,14Dt 5,18Mt 19,18Mc 10,19Lc 18,20Rom 13,9Iac 2,11

=18,8-9Mc 9,43-47

a Legea lui Moise cere respectareaaproapelui, pedepsind în mod catego-ric pe cel care ar fi comis o vãtãmarecorporalã sau o crimã împotriva aproa-pelui (Num 35,16). Judecarea fiecãruicaz era de competenþa bãtrânilorcetãþii. Cazurile mai grele erau rezol-vate (cf. Dt 17,8-13) de tribunalul dis-trictual din cetãþile mai mari. Ultimainstanþã era Sinedriul din Ierusalimcãruia îi reveneau, în special, cazurileîn care acuzatul ar fi fost un mare preot.Deºi Legea lui Moise nu prevedea înmod explicit pedepse pentru insulta-rea aproapelui, tradiþia rabinicã aver-tiza împotriva izbucnirilor mânioaseºi a insultelor: „Cine zice aproapeluisãu: sclavule! trebuie sã fie alungat;cine îi zice bastardule! sã primeascãpatruzeci de lovituri; cine îi zice pãgâ-nule! sã fie ucis” (Talmud). La fel spu-nea rabbi Ionatan: „Cine se mânie estestãpânit de toate puterile Gheenei”. În

învãþãtura lui Isus, Legea veche nu estenici desfiinþatã, nici modificatã. Elconsiderã cã mânia ºi insulta trebuieevitate cu aceeaºi grijã ca ºi crima.

Focul Gheenei este o expresie legatãde amintirea jertfelor abominabile decopii în cinstea zeului Moloch, practi-cate pe timpul lui Manase ºi Ahaz(2Rg 23,10; 16,3 ºi 21,6) în valea numitãGhe-Ben Hinnom, adicã „Valea Fiilorlui Hinnom” sau metaforic „Valea Sus-pinului”. Din dispreþ, evreii au trans-format-o într-un loc unde se aruncaugunoaiele ºi cadavrele condamnaþilorla moarte pentru a fi arse.

b Lit.: ultimul quadrant – monedã ro-manã din cupru, a patra parte dintr-unas sau 1/64 dintr-un dinar.

c În literatura rabinicã, mâna dreap-tã este consideratã mai activã ºi, deci,mai importantã. Pentru a se pãstra oesteticã literarã se vorbeºte ºi de ochiuldrept.

25 Mt 5,21

mai bine pentru tine ca sã piarã unul dintre membrele tale, decât tottrupul tãu sã ajungã în Gheenã.

Despre divorþ (Mt 19,9; Mc 10,11-12; Lc 16,18)31 S-a spus: Cine îºi lasã femeia sã-i dea act de despãrþire. 32 Eu

însã vã spun: oricine îºi lasã femeia, în afarã de caz de desfrânarea,o face sã comitã adulter ºi oricine se însoarã cu una lãsatã comiteadulter.

Despre jurãmânt33 ªi aþi mai auzit cã s-a spus celor din vechime: Sã nu faci

jurãmânt fals, ci sã þii jurãmintele fãcute înaintea Domnului. 34 Euînsã vã spun: sã nu juri deloc. Nici pe cer, pentru cã este tronul luiDumnezeu. 35 Nici pe pãmânt, pentru cã este scãunelul picioarelorsale. Nici pe Ierusalim, pentru cã este cetatea marelui rege. 36 Nicipe capul tãu sã nu juri, cãci nu poþi face nici un fir de pãr alb saunegru. 37 Deci cuvântul vostru sã fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este înplus este de la Cel Rãu.

Despre rãzbunare (Lc 6,29-30)38 Aþi auzit cã s-a spus: Ochi pentru ochi ºi dinte pentru dinteb.

39 Eu însã vã spun: sã nu vã împotriviþi celui rãu;c ba, mai mult, dacã

Dt 24,119,7; Mc 10,4

Lev 19,12Num 20,3

Dt 23,22-24

Iac 5,12Is 66,1

Mt 23,22Fap 7,49

Ps 48,2

2Cor 1,17-20

Ex 21,24Lev 24,20Dt 19,21

a Expresia este interpretatã în treimoduri: 1) „orice lucru ruºinos”, dupãDt 24,1 în LXX pe care se bazeazã prac-tica rabinicã. În cazul acesta, expresiaar permite divorþul pentru motive des-tul de uºoare; 2) „adulter”, adicã infi-delitatea soþiei faþã de soþ, dar terme-nii folosiþi de Matei sunt diferiþi: por-néia = desfrânare, iar moihéa = adul-ter. În cazul în care se dã termenuluipornéia, sensul de adulter ar fi o con-tradicþie în termeni: fiind deja adul-terã, femeia nu este expusã adulteru-lui. De fapt, o femeie prinsã în adultertrebuia ucisã cu pietre (Lev 20,10;Dt 23,22; In 8,5); 3) „convieþuire ile-galã”, conform legislaþiei din Lev 18,6-18ºi Fap 15,28-29.

Isus interzice orice despãrþire, cu ex-cepþia unei convieþuiri ilegale sau împo-triva naturii (1Cor 7).

b Legea talionului, cunoscutã ºi lababilonieni (Codicele lui Hammurabi –sec. al XVIII-lea î.C.), este prezentatãîn Ex 21,23-25; Lev 24,19-20; Dt 19,21.Cazurile se referã la: acte de violenþãîmpotriva unei persoane, daune materi-ale ºi morale. Principiul pe care se ba-zeazã aceastã lege este echivalareaexactã între vinã ºi pedeapsã, tempe-rând setea de rãzbunare, care altfel arfi fost nelimitatã. Isus nu vrea sã intreîn disputa cazuisticã a rabinilor, ci vreasã imprime discipolilor sãi renunþareala dreptul propriu din dragoste faþã deaproapele ºi evanghelie.

c Sensul expresiei este: nu rãspundeþicelui rãu cu o faptã asemãnãtoare, vio-lenþã pentru violenþã, daunã pentrudaunã, nici mãcar pe cale legalã (legeatalionului), ci fiþi gata sã treceþi pestenedreptatea sau jignirea ce vi s-a fãcut,

Mt 5,31 26

%

cineva te loveºte peste obrazul drept, întoarce-i-l ºi pe celãlalt. 40 Celuicare vrea sã te judece ºi sã-þi ia tunica, lasã-i ºi mantiaa, 41 iar, dacãcineva te-ar constrânge sã faci o mie de paºi, mergi cu el douã. 42 Celuicare îþi cere, dã-i, ºi nu întoarce spatele celui care vrea sã ia de la tinecu împrumut.

Iubirea faþã de duºmani (Lc 6,27-28.32-36)43 Aþi auzit cã s-a spus: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ºi sã-l urãºti

pe duºmanul tãu. 44 Eu însã vã spun: iubiþi-i pe duºmanii voºtri ºirugaþi-vã pentru cei care vã persecutã, 45 ca sã fiþi fiii Tatãlui vostrucel din ceruri, care face sã rãsarã soarele sãu peste cei rãi ºi peste ceibuni ºi sã plouã peste cei drepþi ºi peste cei nedrepþi. 46 Cãci, dacã îiiubiþi pe cei care vã iubesc, ce rãsplatã aveþi? Oare nu fac acelaºilucru ºi vameºii? 47 ªi dacã îi salutaþi numai pe fraþii voºtri, ce lucruneobiºnuit faceþi? Oare nu fac acelaºi lucru ºi pãgânii? 48 Aºadar, fiþidesãvârºiþi precum Tatãl vostru ceresc este desãvârºit.

Despre pomanã

61 Aveþi grijã sã nu sãvârºiþi faptele voastre buneb înaintea oame-nilor ca sã fiþi vãzuþi de ei; altfel nu veþi avea rãsplatã înaintea

Tatãlui vostru din ceruri. 2 Aºadar, când dai de pomanã, nu trâmbiþaînaintea ta, aºa cum fac ipocriþii în sinagogi ºi pe strãzi ca sã fie lãudaþide oameni. Adevãr vã spun: ºi-au primit rãsplata. 3 Tu, însã, când daide pomanã, sã nu ºtie stânga ta ce face dreapta ta 4 pentru ca pomanata sã fie în ascuns ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti.

Despre rugãciune (Lc 11,2-4)5 Iar când vã rugaþi, nu faceþi ca ipocriþii pentru cã lor le place sã

se roage stând în picioare în sinagogi ºi la colþurile pieþelor ca sã fievãzuþi de oameni. Adevãr vã spun: ºi-au primit rãsplata. 6 Tu, însã,când te rogi, intrã în camera ta ºi, închizând uºa, roagã-te Tatãlui

In 18,22

1Cor 6,7

Lev 19,18Mt 19,19;22,39Mc 12,31Lc 10,27Rom 13,9Gal 5,14Iac 2,8Ex 23,4-5Prov 25,21Rom 12,20Lc 23,34Fap 7,60Rom 12,141Cor 4,12Ef 5,1Lev 19,2Dt 18,3

23,5

6,16; 23,5

Is 26,20

renunþând la orice despãgubire, fie laaceea în bani, fie la aceea mai crudã,de a-l vedea pe cel vinovat suferindaceeaºi pagubã.

a Mantia era pentru orientali o hai-nã din stofã care se purta pe umeri însezonul ploios ºi rece ºi era folositã delumea sãracã ºi ca învelitoare în tim-pul nopþii. Pentru aceasta, Legea pre-vedea ca cel care a luat drept garanþie

mantia unui datornic sãrac sã o resti-tuie înainte de lãsarea serii (Ex 22, 26-27;Dt 24,10-13). Tunica era o hainã cu mâ-neci lungi (pentru femei) sau scurte(pentru bãrbaþi), ajungând pânã lagleznã. De obicei era de culoare albã, seîmbrãca direct pe piele ºi se lega lamijloc cu o centurã.

b Lit.: sã nu faceþi dreptatea voastrã.

27 Mt 5,40

tãu care este acolo, în ascuns, ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, te varãsplãti. 7 Când vã rugaþi, nu spuneþi multe, ca pãgânii, care cred cãvor fi ascultaþi pentru vorbãria lor. 8 Aºadar, sã nu vã asemãnaþi cuei, cãci Tatãl vostru ºtie de ce aveþi nevoie, înainte ca sã-i cereþi.

Tatãl nostru (Lc 11,2-4)9 Voi deci aºa sã vã rugaþi:

Tatãl nostru, care eºti în ceruri,sfinþeascã-se numele tãu.

10 Vie împãrãþia ta.Facã-se voia ta,precum în cer, aºa ºi pe pãmânt.

11 Pâinea noastrã cea de toate zileledã-ne-o nouã astãzi

12 ºi ne iartã nouã greºelilea noastre,precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri.

13 ªi nu ne duce pe noi în ispitã,ci ne mântuieºte de Cel Rãub.

14 Cãci dacã voi iertaþi oamenilor greºelile lor, ºi Tatãl vostru cerescvã va ierta, 15 însã, dacã nu-i veþi ierta pe oamenic, nici Tatãl vostrunu va ierta greºelile voastre.

Despre post16 Când postiþid nu fiþi triºti ca ipocriþii, cãci ei îºi strâmbã feþele,

ca sã arate oamenilor cã postesc. Adevãr vã spun: ºi-au primit rãs-plata. 17 Dar tu, când posteºti, unge-þi capul ºi spalã-þi faþa 18 ca sã nute arãþi oamenilor cã posteºti, ci Tatãlui tãu, care este în ascuns. ªiTatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti.

Adevãratele comori (Lc 12,33-34)19 Nu vã adunaþi comori pe pãmânt, unde moliile ºi rugina le dis-

trug ºi unde hoþii le sapã ºi le furã. 20 Adunaþi-vã comori în cer, unde

2Rg 4,33

6,32Lc 12,30

Ez 36,23

Sir 23,1;33,1

Lc 22,40

2Mc 11,25Ef 4,32

Col 3,1318,35

Is 58,5

6,5; 23,5

Iac 5,2.3

a Lit.: datoriile.b Unele manuscrise adaugã: Cãci a

ta este împãrãþia ºi puterea ºi mãrireaîn veci. Amin. Alte manuscrise adaugãnumai: Amin.

c Multe manuscrise au: greºelile lor.d Postul practicat în mod obiºnuit la

evrei era public ºi se þinea în sãrbã-toarea Iertãrii, la aniversarea distru-gerii templului lui Solomon ºi în timpulcalamitãþilor publice: secetã, epidemii,

invazia lãcustelor, rãzboi. Persoanelepioase posteau de douã ori pe sãp-tãmânã: luni ºi joi. Fariseii, deºi pos-teau, o fãceau cu ipocrizie: îºi puneaucenuºã pe cap, îºi înnegreau faþa, nuse spãlau ºi se prezentau murdari ºizdrenþãroºi ca sã atragã admiraþia ºicompãtimirea oamenilor. Cristos în-deamnã la un post care sã fie expresiaunei cãinþe sincere.

Mt 6,7 28

nici moliile, nici rugina nu le distrug ºi unde hoþii nu le sapã ºi nu lefurã. 21 Cãci unde este comoara voastrã acolo va fi ºi inima voastrã.

Lumina trupului (Lc 11,34-36)22 Candela trupului este ochiul. Deci dacã ochiul tãu este sãnãtos,

tot trupul tãu va fi luminos. 23 Însã dacã ochiul tãu este rãu, tot tru-pul tãu va fi întunecos. Aºadar, dacã lumina care este în tine esteîntuneric, cât de adânc [va fi] întunericul!

Sau Dumnezeu, sau banul (Lc 16,13)24 Nimeni nu poate sluji la doi stãpâni; cãci sau îl va urî pe unul ºi

îl va iubi pe celãlalt, sau va þine la unul, iar pe celãlalt îl va dispreþui.Nu puteþi sluji lui Dumnezeu ºi mamoneia.

Încrederea în providenþã (Lc 12,22-31)25 De aceea vã spun: nu vã îngrijoraþi pentru viaþa voastrã: ce veþi

mânca sau ce veþi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vã veþi îmbrãca.Oare nu este viaþa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decâtîmbrãcãmintea? 26 Priviþi pãsãrile cerului: nu seamãnã, nu secerã,nici nu adunã în hambar, iar Tatãl vostru ceresc le hrãneºte. Oarenu sunteþi voi mult mai de preþ decât ele? 27 Cine dintre voi, oricâts-ar strãdui, poate sã adauge câtuºi de puþin la durata vieþii sale?b28 Iar pentru îmbrãcãminte de ce vã îngrijoraþi? Observaþi cum cresccrinii de pe câmp: nu trudescc ºi nu þes. 29 Totuºi vã spun cã niciSolomon, în toatã mãreþia lui, nu s-a îmbrãcat ca unul dintre aceº-tia. 30 Aºadar, dacã Dumnezeu îmbracã astfel iarba de pe câmp, careastãzi este ºi mâine se aruncã în cuptor, cu cât mai mult pe voi,oameni cu puþinã credinþã? 31 Deci, nu vã îngrijoraþi spunând: „Cevom mânca? Ce vom bea?” sau „Cu ce ne vom îmbrãca?” 32 Cãci

Sir 29,11Mt 19,21Mc 10,21Lc 18,22Col 3,1-2

Mt 20,15;Mc 7,22

10,31Lc 12,7.24

1Rg 102Cr 9

a Mamon este un cuvânt de originearamaicã având sensul de „ceva încare se pune încrederea”. În Sir 31,8are sensul de bogãþii. ªi sfântul Augus-tin noteazã existenþa cuvântului înlimba punicã cu sensul de „câºtig”,„ban”. Cristos aratã incompatibilita-tea dintre „a sluji lui Dumnezeu” ºi „asluji bogãþiilor”.

b Lit.: sã adauge un cot la statura sa.Termenul grec helikia înseamnã, înprimul rând, „staturã”, dar aici, ca ºi

în Lc 12,25; In 9,21.23 etc., sensul estede lungimea, durata vieþii. În acestcontext, unitatea de mãsurã, „cotul”,este folositã în sens figurat. Cristos neatrage atenþia cã durata vieþii noastreeste în mâinile lui Dumnezeu. Cu toatestrãduinþele noastre, nu o putem lungi.

c Verbul grec kopiao este folosit pen-tru o muncã istovitoare. În tradiþiaorientalã, munca manualã era maigrea pentru bãrbat („a trudi”) ºi maiuºoarã pentru femeie („a þese lânã”).

29 Mt 6,21

pãgânii cautã toate acestea; dar Tatãl vostru ceresc ºtie cã aveþinevoie de toate acestea. 33 Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeua

ºi dreptatea lui ºi toate acestea vi se vor adãuga. 34 Deci nu vã îngri-joraþi pentru ziua de mâine, cãci ziua de mâine se va îngriji de eaînsãºi. Ajunge zilei rãutatea ei.

Judecarea aproapelui (Lc 6,37-42)

71 Nu judecaþi, ca sã nu fiþi judecaþi, 2 deoarece cu judecata cu carejudecaþi veþi fi judecaþi ºi cu mãsura cu care mãsuraþi vi se va

mãsura ºi vouã. 3 De ce, aºadar, vezi paiul din ochiul fratelui tãu,însã nu iei în seamã bârna din ochiul tãu? 4 Sau cum vei spunefratelui tãu: „Lasã-mã sã scot paiul din ochiul tãu” ºi iatã cã bârnaeste în ochiul tãu? 5 Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tãuºi atunci vei vedea bine sã scoþi paiul din ochiul fratelui tãu.

6 Nu daþi cele sfinte câinilorb ºi nu aruncaþi perlele în faþa porcilor,ca nu cumva sã le calce în picioare ºi, întorcându-se, sã vã sfâºie.

Puterea rugãciunii (Lc 11,9-13)7 Cereþi ºi vi se va da, cãutaþi ºi veþi gãsi, bateþi ºi vi se va deschide.

8 Cãci oricine cere, primeºte; cine cautã, gãseºte; iar celui care bate,i se va deschide. 9 Cine dintre voi, dacã fiul îi va cere pâine, îi va da opiatrã? 10 Sau, dacã va cere un peºte, îi va da un ºarpe? 11 Aºadar, dacãvoi, rãi cum sunteþi, ºtiþi sã daþi daruri bune copiilor voºtri, cu câtmai mult Tatãl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer?

Regula de aur (Lc 6,31)12 Deci, tot ce vreþi ca oamenii sã facã pentru voi, faceþi ºi voi pen-

tru ei, cãci aceasta este Legea ºi Profeþii.

Cele douã cãi (Lc 13,23-24)13 Intraþi pe poarta strâmtã, pentru cã largã este poartac ºi latã

calea ce duce spre pieire ºi mulþi sunt cei care merg pe ea. 14 Dar câtde strâmtã este poarta ºi cât de îngustã calea care duce la viaþã! ªipuþini sunt cei care o gãsesc.

Profeþii falºi (Lc 6,43-44)15 Feriþi-vã de profeþii falºi care vin la voi în haine de oi, dar înãun-

tru sunt lupi rãpitori. 16 Îi veþi recunoaºte dupã roadele lor. Oare se

6,8Lc 12,30

Ps 37,4

Ex 16,4

Rom 2,1;14,4.10

1Cor 5,12Iac 4,112Mc 4,24

Mc 11,24In 14,13-14;15,7; 16,23-24

Iac 1,51In 3,22;

5,14-15

Iac 1,17

Rom 13,8-10

Fap 14,22

Lc 6,26

Ez 22,27Mt 10,16In 10,12

Fap 20,29Sir 27,6Iac 3,12

a Unele manuscrise omit: lui Dum-nezeu, altele au: împãrãþia cerurilor.

b Era interzis a se arunca la câiniresturile din carnea jertfitã în templu.

c Multe manuscrise importante omit:poarta.

Mt 6,33 30

culeg struguri din mãrãcini sau smochine din ciulini? 17 La fel, totpomul bun face fructe bune, iar pomul rãu face fructe rele. 18 Un pombun nu poate sã facã fructe rele, nici un pom rãu sã facã fructe bune.19 Orice pom care nu face fructe bune este tãiat ºi aruncat în foc.20 Aºadar, îi veþi recunoaºte dupã roadele lor.

Adevãraþii discipoli (Lc 13,26-27)21 Nu oricine îmi zice „Doamne! Doamne!” va intra în împãrãþia

cerurilor, ci acela care împlineºte voinþa Tatãlui meu, care este înceruri. 22 Mulþi vor spune în ziua aceea: „Doamne! Doamne! Nu amprofeþit în numele tãu, nu am alungat diavoli în numele tãu ºi nu amfãcut atâtea minuni în numele tãu?” 23 Atunci le voi declara:„Niciodatã nu v-am cunoscuta. Îndepãrtaþi-vã de mine, voi care sãvâr-ºiþi nelegiuirea!”

Casa construitã pe stâncã (Lc 6,47-49)24 Aºadar, oricine ascultã aceste cuvinte ale mele ºi le împlineºte va

fi asemenea cu bãrbatul înþelept care ºi-a construit casa pe stâncã.25 A cãzut ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat vânturile, au nãvãlitpeste casa aceea, dar ea n-a cãzut, pentru cã fusese construitã pestâncã. 26 Însã oricine ascultã aceste cuvinte ale mele ºi nu le împli-neºte va fi asemenea cu bãrbatul necugetat care ºi-a construit casa penisip. 27 A cãzut ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat vânturile, auizbit în casa aceea ºi ea s-a prãbuºit. Iar prãbuºirea ei a fost mare.

28 Când a terminat Isus aceste cuvântãri, mulþimile au fost cu-prinse de uimire pentru învãþãtura lui, 29 deoarece el învãþa ca unulcare are autoritate, ºi nu în felul cãrturarilor lor.

IV. MINUNILE LUI ISUS ÎN GALILEEA

Vindecarea unui lepros (Mc 1,40-45; Lc 5,12-16)

81 Când a coborât de pe munte, îl urmau mulþimi numeroase. 2 ªiiatã cã s-a apropiat un lepros ºi s-a prosternat înaintea lui, spu-

nând: „Doamne, dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. 3 Întinzându-ºi mâna,l-a atins spunându-i: „Vreau. Curãþã-te!” ªi, îndatã, lepra lui s-a

3,10Lc 3,9;13,6-9In 15,6Mt 7,16;12,33

Rom 2,13Iac 1,22.251In 2,17

Ier 14,14;27,15Mc 9,38Lc 9,49Mt 10,332Tim 2,12Ps 6,9Mt 13,41-42;25,41

Iac 1,22.23

Ez 13,10-12

2Lc 7,12Mc 1,222Lc 4,32

a Formulã folositã de rabini pentrua excomunica (Mt 25,12). Aici Cristosse referã la acele persoane care aveaucarisme: ei erau buni oratori, ritualiºti

desãvârºiþi etc., dar nu s-au strãduitsã punã în practicã regula de aur ºi nuaveau dragoste faþã de aproapele.

31 Mt 7,17

curãþat. 4 Atunci Isus i-a zis: „Ai grijã sã nu spui nimãnui, dar mergi,aratã-te preotului ºi adu oferta pe care a poruncit-o Moise ca mãr-turie pentru ei”.

Vindecarea servitorului centurionului (Lc 7,1-10; In 4,43-54)5 Intrând în Cafarnaum, a venit la el un centuriona, rugându-l:

6 „Doamne, servitorulb meu zace în casã, paralizat, suferindgroaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi ºi-l voi vindeca”. 8 Darcenturionul i-a rãspuns: „Doamne, nu sunt vrednic sã intri sub aco-periºul meu, dar spune numai un cuvânt ºi servitorul meu va fi vin-decat. 9 Cãci ºi eu sunt un om supus autoritãþii; având soldaþi în sub-ordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, ºi altuia: «Vino!», iar elvine, ºi servitorului meu: «Fã aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isusa rãmas uimit ºi a spus celor care îl urmau: „Adevãr vã spun cã nuam gãsit la nimeni în Israel o astfel de credinþã. 11 De aceea vã spuncã vor veni mulþi de la rãsãrit ºi de la apus ºi vor sta la masã în împã-rãþia cerurilor împreunã cu Abraham, Isaac ºi Iacob, 12 iar fiii împã-rãþiei vor fi aruncaþi în întunericul din afarã. Acolo va fi plânset ºiscrâºnirea dinþilor”.

13 Apoi Isus i-a spus centurionului: „Mergi, sã þi se facã dupã cumai crezut!” ªi în ceasul acela servitorul lui a fost vindecatc.

Vindecãri la Cafarnaum (Mc 1,29-34; Lc 4,38-41)14 Intrând Isus în casa lui Petru, a vãzut-o pe soacra acestuia

zãcând cuprinsã de febrã. 15 I-a atins mâna ºi febra a lãsat-o. Ea s-aridicat ºi a început sã-i slujeascã.

16 La lãsatul serii, i-au adus mulþi posedaþi de diavol, iar el a alun-gat diavolii cu un cuvânt ºi i-a vindecat pe toþi cei bolnavi, 17 ca sã seîmplineascã ceea ce a fost spus prin profetul Isaia:

El a luat asupra lui slãbiciunile noastreºi a purtat bolile noastre.

9,30; 12,16Mc 7,36Lc 17,14

Ps 107,32Lc 13,29

Lc 13,28

9,29; 15,28In 4,50.51

1Cor 9,5

Is 53,4

a Centurionul era un ofiþer în arma-ta romanã care comanda peste o sutãde oameni. Întrucât Cafarnaumul eraoraº de graniþã, având un oficiu vamal,probabil avea un corp de armatã înslujba lui Irod Antipa. Soldaþii eraumercenari proveniþi din pãrþile Siriei,întrucât tetrarhul nu avea încredereîn autohtoni. Isus trece peste prescrie-rile cãrturarilor ºi uzanþele sociale rigide

din timpul sãu care interziceau unuievreu sã intre în relaþii cu un pãgân.

b Termenul grec pais este folosit înNT cu douã sensuri: servitor ºi fiu(Mt 2,16; 17,18; Lc 7,7; 12,45). Texteleparalele care relateazã vindecarea servi-torului centurionului folosesc: Lc 7,2doulos = servitor; In 4,46 hyios = fiu.

c Câteva manuscrise adaugã: ºi,întorcându-se acasã în acelaºi ceas,centurionul îºi gãsi servitorul vindecat.

Mt 8,4 32

Exigenþele vocaþiei (Lc 9,57-62)18 Vãzând Isus mulþimea din jurul sãu, a poruncit sã treacã pe þãr-

mul celãlalt. 19 Atunci s-a apropiat de el unul dintre cãrturari ºi aspus: „Învãþãtorule, te voi urma oriunde te vei duce”. 20 Dar Isus i-azis: „Vulpile au vizuini ºi pãsãrile cerului au cuiburi, însã Fiul Omu-lui nu are unde-ºi rezema capul”.

21 Un altul dintre discipolii lui i-a spus: „Doamne, lasã-mã sã mergmai întâi ºi sã-l îngrop pe tatãl meu”. 22 Dar Isus i-a zis: „Urmeazã-mãºi lasã morþii sã-ºi îngroape morþii”.

Liniºtirea furtunii (Mc 4,35-41; Lc 8,22-25)23 Apoi [Isus] s-a urcat în barcã, iar discipolii l-au urmat. 24 ªi iatã

cã pe mare s-a iscat o furtunã atât de puternicã încât barca era acope-ritã de valuri, iar el dormea. 25 Au venita ºi l-au trezit spunându-i:„Doamne, salveazã-ne! Pierim!” 26 Dar el le-a spus: „De ce sunteþifricoºi, oameni cu puþinã credinþã?” Atunci, ridicându-se, a certat vân-turile ºi marea ºi s-a fãcut liniºte deplinã. 27 Oamenii au fost cuprinºide uimire ºi spuneau: „Cine este acesta de care ascultã ºi vânturileºi marea?”

Vindecarea posedaþilor de diavoldin þinutul gadarenilor (Mc 5,1-20; Lc 8,26-39)

28 Ajungând pe malul celãlalt, în þinutul gadarenilorb, l-au întâmpi-nat doi posedaþi de diavoli, ieºiþi din morminte, atât de violenþi încâtnu putea nimeni sã treacã pe drumul acela. 29 ªi iatã cã au începutsã strige: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte devreme ca sã ne chinuieºti?” 30 Ceva mai departe pãºtea o turmã marede porci. 31 Diavolii îl rugau: „Dacã ne alungi, trimite-ne în turma deporci”. 32 El le-a zis: „Mergeþi!” Ieºind [din posedaþi], ei au intrat înporci, ºi iatã cã toatã turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptãºi a pierit în apã. 33 Atunci paznicii au fugit ºi, ajungând în cetate, aupovestit toate ºi ce s-a întâmplat cu posedaþii. 34 ªi iatã toatã cetateaa ieºit în întâmpinarea lui Isus ºi, vãzându-l, l-au rugat sã plece dinþinutul lor.

Mc 4,35Lc 8,22

2Cor 8,9

1Rg 19,20

9,9In 1,43; 21,19

1Rg 17,18Lc 4,34

a Multe manuscrise adaugã: disci-polii lui.

b Unele manuscrise au: ghergheseni-lor, altele: gherasenilor. Gadara era olocalitate cam la 7 km sud-est de laculGenezaret, iar locuitorii ei îºi pãºteau

turmele pânã la coasta abruptã delângã lac. Actualmente, existã o locali-tate construitã pe coastã care se nu-meºte Um Qeis. Locuitorii erau în pre-valenþã pãgâni, crescãtori de porci.

33 Mt 8,18

Vindecarea unui paralizat (Mc 2,1-12; Lc 5,17-26)

91 Urcându-se în barcã, a trecut dincolo ºi a ajuns în cetatea sa. 2 ªiiatã cã au adus la el un paralizat care zãcea pe o targã. Iar Isus, vã-

zând credinþa lor, a spus paralizatului: „Încrede-te, fiule! Pãcatele îþisunt iertate”. 3 Atunci unii dintre cãrturari spuneau între ei: „Aces-ta spune blasfemii!” 4 Isus, cunoscânda gândurile lor, a zis: „De ce gân-diþi rãu în inimile voastre? 5 Ce este mai uºor sã spun: «Pãcatele îþisunt iertate» sau sã spun: «Ridicã-te ºi umblã»? 6 Dar ca sã ºtiþi cãFiul Omului are puterea de a ierta pãcatele pe pãmânt”, i-a spus para-lizatului: „Ridicã-te, ia-þi targa ºi du-te la casa ta!” 7 Atunci, ridicân-du-se, s-a dus acasã. 8 Vãzând aceasta, mulþimile au fost cuprinse de tea-mãb ºi îl preamãreau pe Dumnezeu, care dã oamenilor o astfel de putere.

Chemarea lui Matei (Mc 2,13-17; Lc 5,27-32)9 Plecând de acolo, Isus a vãzut un om numit Matei, stând la pos-

tul de vamã, ºi i-a spus: „Urmeazã-mã!” Ridicându-se, el l-a urmat.10 ªi, pe când stãtea la masã în casã, iatã cã mulþi vameºi ºi pãcãtoºiau venit ºi s-au aºezat la masã cu Isus ºi cu discipolii lui. 11 Vãzândaceasta, fariseii au spus discipolilor lui: „De ce mãnâncã învãþãtorulvostru împreunã cu vameºii ºi pãcãtoºii?” 12 Auzindu-i, el le-a spus:„Nu cei sãnãtoºi au nevoie de medic, ci bolnavii. 13 Aºadar, mergeþiºi învãþaþi ce înseamnã: Îndurare vreau ºi nu jertfã, cãci nu am venitsã-i chem pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi”.

Despre post (Mc 2,18-22; Lc 5,33-39)14 Atunci s-au apropiat de el discipolii lui Ioan ºi i-au spus: „De ce

noi ºi fariseii postim multc, iar discipolii tãi nu postesc?” 15 Isus le-aspus: „Pot oare nuntaºii sã plângã atât timp cât mirele este cu ei?Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei ºi atunci vor posti.

16 Nimeni nu pune un petic dintr-o stofã nouãd la o hainã veche;cãci peticul trage din hainã ºi ruptura devine mai mare. 17 Nici nu setoarnã vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile se sparg: vinulse varsã, iar burdufurile se stricã. Ci vinul nou se pune în burdufurinoi: astfel amândouã se pãstreazã”.

8,6; Fap 9,33

Lc 7,48

12,25

Fap 9,33-35

8,22In 1,43; 21,19

11,19Lc 7,34;

15,1.2; 19,7

Os 6,6=12,7

11,18Lc 18,12

a Unele manuscrise importante au:vãzând.

b În câteva manuscrise gãsim: aufost cuprinse de teamã ºi admiraþie.

c Unele manuscrise omit: mult,altele pun: deseori.

d Cuvântul grec folosit aici, agnafon,se referã la o stofã nouã, nespãlatã,

netrasã la piuã. Prin aceste compara-þii, Isus vrea sã arate cã evanghelia nueste o cârpealã din fragmentele reli-giozitãþii preexistente, nici nu inten-þioneazã sã-ºi modeleze învãþãturadupã forma iudaismului, iar creºtinis-mul va fi haina nouã croitã pe mãsuraomului regenerat în Cristos.

Mt 9,1 34

Vindecarea unei femeiºi învierea fiicei unui înalt funcþionar (Mc 5,21-43; Lc 8,40-56)

18 În timp ce le spunea acestea, a venit un înalt funcþionar, s-a pros-ternat înaintea lui ºi i-a spus: „Fiica mea a murit de curând, dar vino,pune-þi mâna peste ea ºi va trãi”. 19 Isus s-a ridicat ºi a mers dupã elîmpreunã cu discipolii sãi.

20 ªi iatã cã o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie, apro-piindu-se din spate, i-a atins ciucurii mantieia, 21 cãci îºi spunea: „Demã voi atinge fie ºi numai de mantia lui, voi fi vindecatã”. 22 Întorcân-du-se ºi vãzând-o, Isus i-a zis: „Încrede-te, fiicã, credinþa ta te-a mân-tuit!” Iar femeia a fost vindecatã din ceasul acela.

23 Ajungând Isus la casa înaltului funcþionar ºi vãzând cântãreþiidin fluier ºi mulþimea zgomotoasã, 24 a spus: „Daþi-vã la o parte! Copilan-a murit, ci doarme”. Dar ei îl luau în râs. 25 Când mulþimea a fostscoasã afarã, el a intrat ºi a prins-o de mânã, iar copila s-a ridicat.26 ªi s-a rãspândit vestea aceasta în tot þinutul acela.

Isus vindecã doi orbi27 Când a plecat de acolo, au venit dupã Isus doi orbi strigând:

„Îndurã-te de noi, Fiul lui David!” 28 Dupã ce a ajuns în casã, orbiis-au apropiat de el, iar Isus le-a zis: „Credeþi cã pot sã fac aceasta?”I-au spus: „Da, Doamne!” 29 Atunci le-a atins ochii spunând: „Sã vise facã dupã credinþa voastrã!” 30 ªi li s-au deschis ochii, iar Isus le-aporuncit cu asprime: „Aveþi grijã sã nu afle nimeni”. 31 Dar ei, dupãce au ieºit, au rãspândit vestea despre el în tot þinutul acela.

Isus vindecã un om mut32 Când au plecat aceºtia, iatã cã i-au adus un om mut, posedat de

diavol. 33 Dupã ce diavolul a fost alungat, mutul a vorbit, iar mulþi-mile se mirau spunând: „Niciodatã nu s-a vãzut aºa ceva în Israel!”34 Însã fariseii spuneau: „Cu ajutorul cãpeteniei diavolilor îi scoatepe diavoli”b.

8,3Mc 6,5;8,23.25Lc 13,13Lev 15,25

Fap 3,16

In 11,11

Mc 1,31;9,27

20,34

8,13; 15,28

Mc 7,36=12,22-24

2Lc 11,14-15Mc 7,32.35;9,17.25Lc 11,14Mc 2,1212,24Mc 3,22Lc 11,15

a Ciucurii, legaþi cu fir albastru lacele patru colþuri ale mantiei, amin-teau unui evreu de poruncile lui Dum-nezeu (Num 15,38-39). Întrucât acestesemne erau considerate sfinte, atinge-rea ciucurilor de la haina purtatã de o

persoanã consacratã garanta inter-venþia mântuitoare a lui Dumnezeu(1Sam 15,26-28 – unde ruperea ciucu-relui este semn cã Dumnezeu îºi re-trage harul).

b Unele manuscrise omit v. 34.

35 Mt 9,18

V. DISCURSUL MISIONAR

Isus are milã de popor35 Isus strãbãtea toate cetãþile ºi satele, învãþând în sinagogile lor,

predicând evanghelia împãrãþiei ºi vindecând orice boalã ºi oriceneputinþã.

36 Vãzând mulþimile, i s-a fãcut milã de ele, cãci erau istovite ºipãrãsite, ca niºte oi care nu au pãstor. 37 Atunci le-a spus discipolilorsãi: „Seceriºul este mare, însã lucrãtorii sunt puþini. 38 Rugaþi-l decipe Domnul seceriºului sã trimitã lucrãtori la seceriºul lui”.

Alegerea apostolilor (Mc 3,14-19; Lc 6,12-16)

101 Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai sãi, le-a dat putereasupra duhurilor necurate, ca sã le alunge ºi sã vindece orice

boalã ºi orice neputinþã. 2 Numelea celor doisprezece apostoli suntacestea: cel dintâi Simon, zis Petru, ºi Andrei, fratele lui; Iacob, fiullui Zebedeu, ºi Ioan, fratele lui; 3 Filip ºi Bartolomeu; Toma ºi Matei,vameºul; Iacob, fiul lui Alfeu, ºi Tadeu;b 4 Simon Canaaneul ºi IudaIscarioteanul, cel care l-a trãdat.

Misiunea apostolilor (Mc 6,7-13; Lc 9,1-6; 10,3-11)5 Isus i-a trimis pe aceºtia doisprezece, poruncindu-le: „Sã nu

mergeþi pe calea pãgânilorc ºi sã nu intraþi în cetatea samaritenilord.

=4,23Mc 1,39

10,1Mc 1,34Lc 7,21

14,14; 15,322Mc 6,34

Num 27,171Rg 22,172Cr 18,16

Ez 34,5Zah 10,2Idt 11,19Mc 6,34Mc 6,7Lc 9,1

9,35; Mc 1,34Lc 7,21

In 1,40-41

In 1,43

26,25; 27,3Mc 14,43

In 6,64; 12,4;13,11; 18,2.5

a Numele celor doisprezece apostoli:Shime`ôn (ebr.) = Dumnezeu a ascul-tat; Petros (gr.) = piatrã; Andreas (gr.)= bãrbãtos; Ya`âkob (ebr.) = Dumnezeusã protejeze; Zabdi’el (ebr.) = Dumne-zeu a dat; Yehôhanan (ebr.) = Iahveeste îndurãtor; Filippos (gr.) = iubitorde cai; Bar-Tolmây (aram.) = fiul luiTolmai (al impurului); Teôma’ (ebr.) =geamãn; Mattateyâh (ebr.) = darul luiDumnezeu; Halpây (aram.) = Dumne-zeu dã peste mãsurã; Todday (aram.)= pieptos; Qannaya (ebr.) = gelospentru Dumnezeu; Yehudâh (ebr.) =preamãrit este Dumnezeu; ‘Ish saqqa-rya (aram.) = om fals, ipocrit (dupãalþii ‘Ish Qeryiôt = om din Qeriot).

b Unele manuscrise adaugã: Lebba-ios = inimos.

c Drumul care trece printr-un teri-toriu locuit de pãgâni, adicã de cei carenu erau evrei.

d Samaritenii erau evreii care au rã-mas dupã deportarea majoritãþii popu-laþiei în Asiria, în 721 î.C. ºi coloniipãgâni aduºi de regele Asiriei. Aceºtiadin urmã au asimilat în parte religiaevreilor: acceptau Cartea Sfântã a luiMoise ºi tãierea împrejur, dar nu par-ticipau la cultul religios în templul dinIerusalim, ci îºi construiserã un tem-plu propriu pe muntele Garizim. Pânãla distrugerea templului din Ierusalimerau dispreþuiþi de evrei, iar evreii întrecere nu erau gãzduiþi în satele sa-maritenilor. Aceastã ostilitate se vareduce dupã sec. I d.C.

Mt 9,35 36

6 Mergeþi mai degrabã la oile pierdute ale casei lui Israel. 7 Mergând,predicaþi: „S-a apropiat împãrãþia cerurilor”. 8 Vindecaþi-i pe cei bol-navi, înviaþi-i pe cei morþi, curãþaþi-i pe cei leproºi, alungaþi-i pediavoli. În dar aþi primit, în dar sã daþi. 9 Nu luaþi nici aur, niciargint, nici ban la brâu, 10 nici desagã pentru drum, nici douã tunici,nici încãlþãminte ºi nici toiag, pentru cã cine lucreazã are dreptul lahranã. 11 În cetatea sau în satul în care intraþi, interesaþi-vã cineeste om vrednic ºi rãmâneþi acolo pânã când plecaþi. 12 Intrând încasã, salutaþi. 13 ªi, dacã acea casã este vrednicã, pacea voastrã sãvinã asupra ei; însã dacã nu este vrednicã, pacea voastrã sã se în-toarcã la voi. 14 Dacã cineva nu vã primeºte ºi nu ascultã cuvintelevoastre, ieºind din casa ºi din cetatea aceea, scuturaþi praful de pepicioarele voastre. 15 Adevãr vã spun: mai uºor va fi în ziua judecãþiipentru pãmântul Sodomei ºi al Gomorei decât pentru cetatea aceea.

Persecuþiile împotriva discipolilor (Mc 13,9-13; Lc 21,12-17)16 Iatã, eu vã trimit ca pe niºte oi în mijlocul lupilor; fiþi, aºadar,

înþelepþi ca ºerpii ºi simpli ca porumbeii. 17 Feriþi-vã de oameni, pen-tru cã vã vor da pe mâna sinedriilor ºi vã vor biciui în sinagogile lor.18 ªi veþi fi duºi, din cauza mea, înaintea guvernanþilor ºi a regilor,ca mãrturie înaintea lor ºi a pãgânilor. 19 Când veþi fi daþi pe mânalor, nu vã preocupaþi cum sau ce veþi vorbi, cãci vi se va da în ceasulacela ce sã vorbiþi, 20 pentru cã nu sunteþi voi cei care vorbiþi, ci DuhulTatãlui vostru este cel care vorbeºte în voi.

21 Frate pe frate va da la moarte ºi tatã pe fiu. Copiii se vor ridicaîmpotriva pãrinþilor ºi-i vor ucide. 22 ªi veþi fi duºmãniþi de toþi dincauza numelui meu. Însã, cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit,acela va fi mântuit.

23 Când vã vor persecuta într-o cetate, fugiþi în altaa, cãci adevãr vãspun, nu veþi termina cetãþile lui Israel pânã când va veni Fiul Omului.

24 Nu este discipolul mai presus decât învãþãtorul, nici servitorulmai presus decât stãpânul sãu. 25 Este de ajuns discipolului sã devinãca învãþãtorul sãu, ºi servitorului ca stãpânul sãu. Dacã pe stãpânulcasei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa lui!

Mãrturisirea curajoasã a Fiului Omului (Lc 12,1-9)26 Nu vã temeþi de ei, cãci nu este nimic ascuns care nu va fi

descoperit ºi nimic secret care nu va fi cunoscut. 27 Ceea ce eu vã

Ier 50,6;Mt 15,244,17;Lc 10,9.11

Lc 10,4;

Num 18,25-32

Lc 10,10-12

=11,24Lc 10,12Gen 18,20–19,282Pt 2,6Iuda 7

2Lc 10,3

In 10,12Fap 20,29Rom 16,19Mc 13,92Lc 21,12-13

Lc 12,11-12

Mih 7,6

=24,9

=24,13

16,27-28;24,27.30.37.39.44; 25,31;26,64Mc 13,26;14,62; Lc 9,26;17,30; 18,8;21,27; Lc 6,40In 13,16;15,20

2Mc 4,22Lc 8,17

a Multe manuscrise adaugã: ºi, dacãvã persecutã ºi în aceasta, fugiþi într-oalta.

37 Mt 10,6

spun în întuneric spuneþi la luminã ºi ceea ce vã spun la ureche pre-dicaþi de pe acoperiºuri.

28 Nu vã temeþi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul.Temeþi-vã mai degrabã de cel care poate sã piardã ºi trupul ºi sufle-tul în Gheenã. 29 Oare nu se vând douã vrãbii pe un ban?a ªi nici unadintre ele nu cade pe pãmânt fãrã ºtirea Tatãlui vostru. 30 Vouã, însã,vã sunt numãrate toate firele de pãr de pe cap. 31 Aºadar, nu vã te-meþi! Voi valoraþi mai mult decât multe vrãbii. 32 Oricine va da mãr-turie pentru mine înaintea oamenilor, voi da ºi eu mãrturie pentru elînaintea Tatãlui meu cel din ceruri. 33 Însã oricine mã va renega înain-tea oamenilor îl voi renega ºi eu înaintea Tatãlui meu cel din ceruri.

Exigenþele urmãrii lui Isus (Lc 12,51-53; 14,26-27)34 Sã nu credeþi cã am venit sã aduc pace pe pãmânt. Nu am venit

sã aduc pace, ci sabie. 35 Cãci am venit sã despartfiulb de tatãl sãufiica de mama sa,nora de soacra sa,

36 iar duºmanii omului vor fi cei din casa lui.37 Cine îºi iubeºte tatãl sau mama mai mult decât pe mine nu estevrednic de mine; ºi cine îºi iubeºte fiul sau fiica mai mult decât pemine nu este vrednic de mine. 38 Cine nu-ºi ia crucea ºi nu mã ur-meazã nu este vrednic de mine. 39 Cine þine la viaþãc o va pierde, iarcine îºi pierde viaþa pentru mine o va regãsi.

Rãsplatã pentru primirea apostolilor (Mc 9,41)40 Cine vã primeºte pe voi pe mine mã primeºte, iar cine mã

primeºte pe mine îl primeºte pe acela care m-a trimis. 41 Cine primeº-te un profet pentru cã ested profet va primi rãsplata profetului, iarcine primeºte un drept pentru cã este drept va primi rãsplata celuidrept. 42 Cine va da de bãut, fie ºi numai un pahar cu apã rece, unuiadintre aceºtia mici pentru cã este discipol, adevãr vã spun, nu-ºi vapierde rãsplata”.

111 Când Isus a terminat de dat aceste învãþãturi celor doispre-zece discipoli ai sãi, a plecat de acolo ca sã înveþe ºi sã predice

în cetãþile lor.

Iac 4,12

1Sam 14,45Fap 27,34

6,26; 12,12;Ap 3,5

2Lc 9,262Mc 8,38

2Tim 2,12

Mih 7,6

Dt 33,9

=16,24

Lc 17,332In 12,25

=18,52In 12,44Gal 4,14

1Rg 17,9-242Rg 4,8-37

7,28; 13,53;19,1; 26,1

a Lit.: assarion – monedã romanã debronz valorând 1/16 dintr-un dinar.

b Lit.: omul.

c Lit.: cine îºi gãseºte viaþa.d Lit.: în nume...

Mt 10,28 38

VI. NECREDINÞA ªI ÎMPOTRIVIREA IUDEILOR

Mãrturia lui Isus despre Ioan (Lc 7,18-35)2 Auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii

dintre discipolii sãi 3 ca sã-i spunã: „Tu eºti cel care trebuie sã vinã sausã aºteptãm un altul?”a 4 Isus le-a rãspuns: „Mergeþi ºi spuneþi-i luiIoan ceea ce auziþi ºi vedeþi: 5 orbii vãd, ºchiopii umblã, leproºii suntcurãþaþi ºi surzii aud, morþii învie, iar sãracilor li se aduce vestea ceabunã. 6 ªi fericit este cel care nu se scandalizeazã de mine”.

7 Dupã ce au plecat aceºtia, Isus a început sã vorbeascã mulþimi-lor despre Ioan: „Ce aþi ieºit sã vedeþi în pustiu? O trestie legãnatãde vânt? 8 Sau ce altceva aþi ieºit sã vedeþi? Un om îmbrãcat în hainemoi? Iatã, cei care poartã haine moi sunt în casele regilor. 9 Dar ceaþi ieºit sã vedeþi?b Un profet? Da, vã spun, chiar mai mult decât unprofet. 10 Acesta este cel despre care s-a scris:

Iatã, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feþei tale;el va pregãti calea înaintea ta.

11 Adevãr vã spun, nu s-a ridicat, dintre cei nãscuþi din femeie, unulmai mare decât Ioan Botezãtorul. Însã cel mai mic din împãrãþiacerurilor este mai mare decât el. 12 Din zilele lui Ioan Botezãtorul ºipânã acum, împãrãþia cerurilor este asaltatã cu violenþã ºi cei vio-lenþi o iau prin forþãc. 13 Cãci toþi profeþii ºi Legea au profeþit pânãla Ioan 14 ºi, dacã vreþi sã admiteþi, el este Ilie care trebuie sã vinã.15 Cine are urechid, sã asculte!

16 Cu cine voi compara aceastã generaþie? Este asemenea copiilorcare stau în pieþe ºi strigã cãtre alþii:17 «V-am cântat din fluier ºi n-aþi jucat,

v-am cântat de jale ºi n-aþi bocit».

Mt 14,3In 3,24Mal 3,1In 1,15; 6,14Fap 19,4Evr 10,37Ap 1,4.8Is 42,1813,57; 26,31

3,5

14,5; 21,26Lc 1,76

Ex 23,20Mal 3,1Mc 1,2Lc 1,76;7,27; In 3,28

Mc 9,11-13Lc 1,17In 1,2113,9.43Mc 4,9.23Lc 8,8; 14,35Ap 2,7; 13,9

a În tradiþia biblicã, expresia cel carevine are un sens mesianic. Nedumeri-rea discipolilor lui Ioan provine din con-statarea cã Isus nu se comportã caacel Mesia descris în predica Botezã-torului (Mt 3,11-12).

b În câteva manuscrise importanteapare varianta: De ce aþi ieºit? Sã ve-deþi un profet?

c Expresia poate însemna: 1) efortulspiritual al celor care ajung în împãrã-þie prin ascezã; 2) violenþa celor care vorsã stabileascã o împãrãþie cu ajutorul

armelor (zeloþii); 3) acþiunea conºti-entã ºi îndârjitã a celor care militeazãpentru distrugerea Bisericii lui Isus;4) tirania puterilor demoniace ºi împo-trivirea conºtientã a omului care o res-pinge sau tirania dominaþiilor pãmân-teºti care pretind cã stãpânesc aceastãlume ºi împiedicã instaurarea împãrã-þiei lui Dumnezeu; 5) puterea lui Dum-nezeu care face ca împãrãþia lui sã îna-inteze în ciuda tuturor obstacolelor.

d Unele manuscrise adaugã: pentrua asculta.

39 Mt 11,2

18 Cãci a venit Ioan care nu mãnâncã ºi nu bea, iar ei spun: «Arediavol». 19 A venit Fiul Omului care mãnâncã ºi bea, iar voi spuneþi:«Iatã un mâncãcios ºi un bãutor de vin, prieten cu vameºii ºi pãcã-toºii!». Dar înþelepciunii i s-a dat dreptate dupã faptele ei”.

Isus mustrã cetãþile care nu se convertesc (Lc 10,12-15)20 Atunci a început sã mustre cetãþile în care au avut loc cele mai

multe minuni ale sale, pentru cã nu s-au convertit: 21 „Vai þie, Cora-zin, vai þie, Betsaida!a Cãci, dacã s-ar fi fãcut în Tir ºi în Sidon minu-nile sãvârºite în voi, de mult ar fi fãcut pocãinþã în sac ºi cenuºã.22 De aceea, în ziua judecãþii, va fi mai uºor pentru Tir ºi Sidon decâtpentru voi.23 ªi tu, Cafarnaum,

oare vei fi înãlþat pânã la cer?Pânã în iad te vei prãbuºi!b

Cãci, dacã minunile care au fost sãvârºite în tine ar fi fost sãvârºiteîn Sodoma, ea ar fi rãmas pânã în ziua de astãzi. 24 De aceea vãspun: în ziua judecãþii va fi mai uºor pentru pãmântul Sodomei decâtpentru tine”.

Isus îl preamãreºte pe Tatãl (Lc 10,21-22)25 În acel timp, Isus a luat cuvântul ºi a zis: „Te preamãresc Tatã,

Domn al cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai ascuns acestea celorînþelepþi ºi învãþaþi ºi le-ai revelat celor mici. 26 Da, Tatã, pentru cãaceasta a fost dorinþa ta.

27 Toate mi-au fost date de Tatãl meu ºi nimeni nu-l cunoaºte peFiul decât Tatãl, nici pe Tatãl nu-l cunoaºte nimeni, decât numai Fiulºi acela cãruia Fiul vrea sã-i reveleze.

28 Veniþi la mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi eu vã voi da odih-nã. 29 Luaþi asupra voastrã jugul meu ºi învãþaþic de la mine cã suntblând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi alinare pentru sufletele voastre.30 Cãci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este uºoarã”.

Spicele rupte ºi respectarea sâmbetei (Mc 2,23-28; Lc 6,1-5)

121 În acel timp Isus trecea printre lanuri de grâu, într-o sâm-bãtã. Discipolilor sãi le era foame ºi au început sã rupã spice

3,4; 9,14

9,11Lc 15,1-2;

19,7

Is 23,1-8Ez 26–28

Il 3,4-8Am 1,9-10Zah 9,2-4

Est 4,1

Is 14,13.15

Gen 19,24-282Pt 2,6Iuda 7

=10,15Lc 10,12

Tob 7,17

1Cor 1,17-29

28,18; In 3,35;13,3; 17,2

Fil 2,9In 1,18; 10 15

Ier 31,25

Ier 6,16

1In 5,3

Dt 23,25-26

a Vezi n. Lc 10,13.b Multe manuscrise au: vei fi aruncat.c În Talmud expresia este des folo-

sitã cu sensul de „urmaþi ºcoala mea,

deveniþi discipolii mei”. Motivaþiapentru care discipolii ar urma ºcoalaar fi blândeþea ºi simplicitatea învãþã-torului.

Mt 11,18 40

ºi sã le mãnânce. 2 Dar fariseii, când au vãzut, i-au spus: „Iatã, disci-polii tãi fac ceea ce nu este permis sã facã în zi de sâmbãtã”. 3 Atuncile-a zis: „Nu aþi citit ce a fãcut David când îi era foame, lui ºi celorcare erau cu el: 4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu ºi au mâncatpâinile ofrandei pe care nu avea voie sã le mãnânce nici el, nici cei careerau cu el, decât doar numai preoþii? 5 Sau nu aþi citit în Lege cã înzi de sâmbãtã preoþii încalcã sâmbãta în templu ºi sunt nevinovaþi?6 Dar eu vã spun cã aici este unula mai mare decât templul! 7 Dacã aþifi înþeles ce înseamnã: Îndurare vreau ºi nu jertfã, nu i-aþi fi con-damnat pe cei nevinovaþi. 8 Cãci Fiul Omului este stãpânul sâmbetei”.

Vindecarea omului cu mâna paralizatã (Mc 3,1-6; Lc 6,6-11)9 Atunci, plecând de acolo, a venit la sinagoga lor. 10 ªi iatã, un om

avea o mânã paralizatãb. Dar ei, ca sã-l poatã acuza, l-au întrebat:„Este permis sã vindeci în zi de sâmbãtã?” 11 El însã le-a spus: „Careom dintre voi, dacã are o singurã oaie ºi aceasta cade în groapã într-ozi de sâmbãtã, nu o ia ºi o scoate? 12 Dar un om valoreazã mai multdecât o oaie! Prin urmare, este permis sã faci bine în zi de sâmbãtã”.13 Atunci a zis omului: „Întinde-þi mâna”. El a întins-o ºi mâna lui s-afãcut sãnãtoasã ca ºi cealaltã. 14 Fariseii au ieºit ºi au þinut sfat împo-triva lui ca sã-l dea la moarte.

Isus, slujitorul lui Iahve 15 Dar Isus, ºtiind aceasta, a plecat de acolo. Mulþic l-au urmat, iar

el i-a vindecat pe toþi 16 ºi le poruncea sã nu-l facã cunoscut, 17 ca sãse împlineascã ceea ce a fost spus prin profetul Isaia:18 Iatã servitorul meu pe care l-am ales,

iubitul meu,în care sufletul meu îºi aflã bucuria!Voi pune Duhul meu peste elºi el va vesti popoarelor dreptatea.

19 Nu se va certa, nici nu va strigaºi nici nu va auzi cineva glasul lui prin pieþe.

20 Trestia frântã nu o va strivi,iar fitilul care fumegã nu-l va stingepânã ce nu va duce dreptatea la victorie,

21 iar popoarele îºi vor pune speranþa în numele lui.

Ex 20,10Dt 5,14

12,41.421Sam 21,2-7Lev 24,5-9Num 28,912,41.42Os 6,6Lc 11,31.32

2Lc 14,3.5

6,26; 10,31Lc 12,7.24Lc 13,16In 5,9; 7,23;9,14

27,1Mc 11,18Lc 19,47In 5,16.18

Mc 3,7-10Lc 6,17-198,4; 9,302Mc 3,12;5,43; 7,36Is 42,1-4

a Lit.: ceva (neutru).b Lit.: uscatã.

c Unele manuscrise au: mulþimi nu-meroase, altele: mulþi din popor.

41 Mt 12,2

Isus ºi Beelzebul (Mc 3,20-30; Lc 11,14-23)22 Atunci i-a fost adus un posedat de diavol, orb ºi mut, iar el l-a

vindecat aºa încât mutul vorbea ºi vedea. 23 Toate mulþimile erau cu-prinse de uimire ºi spuneau: „Oare nu este acesta fiul lui David?” 24 Darfariseii, când au auzit, spuneau: „Acesta nu scoate diavolii decât cuBeelzebul, cãpetenia diavolilor!” 25 Cunoscând gândurile lor, le-a spus:„Orice împãrãþie, dezbinatã în ea însãºi, se ruineazã ºi orice cetatesau casã, dezbinatã în sine, nu va dãinui. 26 Iar dacã Satana îl alungã peSatana, se dezbinã în el însuºi; aºadar, cum va dãinui împãrãþia lui?27 ªi, dacã eu scot diavolii cu Beelzebul, fiii voºtri cu cine îi scot? Deaceea ei vor fi judecãtorii voºtri. 28 Dar, dacã eu scot diavolii cu Duhullui Dumnezeu, împãrãþia lui Dumnezeu a ajuns cu adevãrat la voi.

29 Sau cum ar putea cineva sã intre în casa unui [om] puternic ºisã-i ia bunurilea, dacã nu l-ar lega mai întâi pe cel puternic? Într-ade-vãr, numai atunci îi va prãda casa.

30 Cine nu este cu mine este împotriva mea ºi cine nu adunã cumine, risipeºte. 31 De aceea vã spun, toate pãcatele ºi blasfemiile vorfi iertate oamenilor, însã blasfemia împotriva Duhului nu va fi ier-tatã. 32 ªi, dacã cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului,va fi iertat, dar, dacã ar vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi ier-tat nici în lumea aceasta, nici în cea care va veni.

Pomul ºi roadele sale (Lc 6,43-45)33 Sau admiteþib cã pomul este bun ºi fructul sãu este bun sau

admiteþi cã pomul este rãu ºi fructul sãu este rãu: cãci pomul secunoaºte dupã fructul sãu. 34 Pui de vipere, cum puteþi rosti ceva bun,atunci când voi sunteþi rãi? Cãci gura vorbeºte din prisosul inimii.35 Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul sãu bun, iar omul rãuscoate lucruri rele din tezaurul sãu rãu.

36 Vã spun, aºadar, în ziua judecãþii oamenii vor da cont de oricecuvânt nelalocul lui pe care l-ar fi spus. 37 Cãci dupã cuvintele talevei fi îndreptãþit ºi dupã cuvintele tale vei fi condamnat”.

Semnul lui Iona (Mc 8,11-12; Lc 11,29-32)38 Atunci unii dintre cãrturari ºi farisei i-au spus: „Învãþãtorule,

vrem sã vedem un semn de la tine”. 39 Dar el le-a rãspuns: „Aceastãgeneraþie rea ºi adulterãc cere un semn, dar nu i se va da alt semn

Fap 10,38

Mc 9,40Lc 9,50

1Tim 1,13

3,7; 23,33Lc 3,715,18;

Mc 7,21

In 6,30

a Lit.: vasele.b Lit.: sau faceþi.c În VT relaþia dintre Dumnezeu ºi

poporul sãu este deseori descrisã ca olegãturã de iubire dintre mire ºi mireasã:

Os 1-3, Ier 2,2 ºi Is 54,4-8. Orice încãl-care a legãmântului încheiat cu Dum-nezeu este numitã adulter (Ier 2,20;31,3; Ez 16,1-43).

Mt 12,22 42

decât semnul lui Iona profetul: 40 aºa cum Iona a fost trei zile ºi treinopþi în burta peºtelui, tot aºa Fiul Omului va fi trei zile ºi trei nopþiîn sânul pãmântului. 41 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecatãcu generaþia aceasta ºi o vor condamna pentru cã ei s-au convertit lapredica lui Iona ºi iatã aici unul mai mare decât Iona. 42 Regina dinSuda se va ridica la judecatã cu generaþia aceasta ºi o va condamnapentru cã ea a venit de la marginile pãmântului ca sã asculte înþelep-ciunea lui Solomon ºi iatã aici unul mai mare decât Solomon.

Revenirea duhului necurat (Lc 11,24-26)43 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblã prin locuri fãrã

apãb cãutând odihnã, dar nu o gãseºte. 44 Atunci îºi spune: «Mã voiîntoarce la casa mea din care am ieºit». Venind, o gãseºte nelocuitã,mãturatã ºi pusã în ordine. 45 Atunci merge ºi aduce cu el alte ºapteduhuri mai rele decât el ºi, intrând, locuiesc acolo; iar starea de peurmã a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi. Aºa va fi ºicu aceastã generaþie rea”.

Mama ºi fraþii lui Isus (Mc 3,31-35; Lc 8,19-21)46 Pe când mai vorbea încã mulþimilor, iatã cã mama ºi fraþii luic

stãteau afarã, cãutând sã-i vorbeascã. 47 Atunci i-a spus cineva: „Iatã,

Iona 1,17

Iona 3,5.8

12,62Cr 9,1-12

2Pt 2,20

13,55Mc 6,3In 2,12Fap 1,14

a Sudul Arabiei, numitã ºi Sheba(1Rg 10,1-13).

b Credinþa popularã foarte veche cãdiavolii ar locui în pustiu apare în Meso-potamia anticã ºi se gãseºte ºi în uneletexte din Sfânta Scripturã (Is 34,14;Ap 18,2). Aceºtia însã preferã sã locu-iascã printre oameni. De aceea cel dinparabolã nu-ºi gãseºte odihna în altãparte ºi se întoarce.

c Expresia fraþii lui Isus a fost inter-pretatã încã din primele secole creº-tine în trei feluri:

A. „Fraþii lui Isus” ar fi fraþi de sângeai lui Isus, el fiind „primul nãscut”. Dar:

1) în familia ebraicã femeia nu areautoritate: ea este supusã tatãlui sausoþului sãu, iar dupã moartea acestuia,fiilor adulþi. Totuºi, aici Maria este men-þionatã ca reprezentantã a familei;

2) când sfânta familie merge în pele-rinaj la templu, nu sunt menþionaþi

alþi copii; dacã ar fi avut alþii, aceºtiaar fi rãmas, împreunã cu Maria, acasã;

3) niciodatã în NT nu se vorbeºtedespre alþi fii ai Mariei. Faptul cã Isuseste numit primul nãscut, nu înseam-nã cã Maria ar mai fi avut fii: termenulmai este folosit în Col 1,15, unde Isuseste numit „primul nãscut al Tatãlui”.Or, Dumnezeu Tatãl nu are alþi fii; oa-menii sunt doar creaþi de el, nu nãscuþi.

B. „Fraþii lui Isus” ar fi fost fraþi vi-tregi ai lui Isus, copii ai lui Iosif dintr-ocãsãtorie anterioarã. Dar:

1) aceastã interpretare nu are o bazãistoricã: ea se inspirã din literaturaapocrifã (Protoevanghelia lui Iacob);

2) aceºti „fraþi” nu sunt menþionaþiîn relatarea pelerinajului la templu;

3) genealogiile (Mt 1,1-16; Lc 3,23-38)îl prezintã pe Isus ca moºtenitor al pro-misiunilor mesianice, prin Iosif; dacãIosif ar fi avut alþi fii dintr-o cãsãtorie

43 Mt 12,40

%

mama ºi fraþii tãi stau afarã ºi vor sã-þi vorbeascã”a. 48 Dar el i-a rãs-puns celui care îi vorbise: „Cine este mama mea ºi cine sunt fraþiimei?” 49 ªi, întinzându-ºi mâna spre discipolii sãi, a spus: „Iatã mamamea ºi fraþii mei! 50 Cãci oricine face voinþa Tatãlui meu din ceruriacela îmi este ºi frate ºi sorã ºi mamã”.

VII. PARABOLELE ÎMPÃRÃÞIEI

Parabola semãnãtorului (Mc 4,1-20; Lc 8,4-15)

131 În ziua aceea, ieºind din casã, Isus s-a aºezat pe þãrmul mãrii.2 S-a adunat în jurul lui o mulþime atât de mare încât el s-a

urcat în barcã sã se aºeze ºi toatã mulþimea stãtea pe þãrm, 3 iar elle spunea multe în parabole:

„Iatã, semãnãtorul a ieºit sã semene. 4 ªi, în timp ce semãna, o partea cãzut de-a lungul drumului. Au venit pãsãrile cerului ºi au mân-cat-o. 5 O altã parte a cãzut pe loc pietros, unde nu avea pãmântmult, ºi îndatã a rãsãrit pentru cã nu avea pãmânt adânc, 6 iar cândsoarele a rãsãrit, s-a veºtejit ºi, pentru cã nu avea rãdãcinã, s-a us-cat. 7 O altã parte a cãzut între spini. Spinii au crescut ºi au înãbuºit-o.8 Iar alta a cãzut în pãmânt bun ºi a dat rod: care o sutã, care ºaizeci,care treizeci. 9 Cine are urechib, sã asculte!”

10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbeºti în para-bole?” 11 Iar el le-a rãspuns: „Vouã v-a fost dat sã cunoaºteþi mis-terele împãrãþiei cerurilor, dar lor nu le-a fost dat, 12 cãci celui careare i se va da ºi-i va prisosi, iar celui care nu are, i se va lua ºi ceeace are. 13 De aceea le vorbesc în parabole pentru ca vãzând sã nu vadãºi auzind sã nu audã, nici sã nu înþeleagã 14 ºi sã se împlineascã pro-feþia lui Isaia care spune:

De ascultat veþi asculta, dar nu veþi înþelegeºi de privit veþi privi, dar nu veþi vedea.

Lc 5,1-3

11,15; 13,43;Mc 4,23;Lc 14,35;

Ap 2,7; 13,91Cor 4,1;Ef 3,3.4;

6,19;Col 2,2; 4,3;

Mc 4,25;Lc 8,18; 19,26

Is 6,9-10In 12,40;

Fap 28,26.27

anterioarã, unul dintre ei ar fi trebuitsã fie moºtenitorul liniei mesianice.

C. În vocabularul ebraic ºi aramaicnu existã un cuvânt pentru a descrie ru-denia apropiatã (vãr, cumnat), folosin-du-se cuvântul „frate”: Abraham îlnumeºte pe nepotul sãu, Lot, „frate”(Gen 13,8; 14,14.16); Laban, unchiullui Iacob, îl numeºte pe acesta frate(Gen 29,12.15). VT conþine atât în textul

ebraic, cât ºi în traducerea greacã aLXX multe astfel de exemple. Pentrua specifica gradul de rudenie, într-undocument juridic, de exemplu, pentrunoþiunea de vãr se scrie: „Fiul frateluitatãlui...” (Lev 10,4).

a Multe manuscrise omit v. 47.b Unele manuscrise adaugã: pentru

a asculta.

Mt 12,48 44

2Lc 10,23.24

Lc 12,16-21;1Tim 6,9.10.17

17,20;Lc 17,6

15 Cãci inima acestui popora devenit insensibilã,urechile lor cu greu aud,iar ochii ºi i-au închisca nu cumva sã vadã cu ochiiºi sã audã cu urechile,sã înþeleagã cu inima ºi sã se întoarcã,iar eu sã-i vindec.

16 Însã fericiþi sunt ochii voºtri pentru cã vãd ºi urechile voastre pen-tru cã aud! 17 Adevãr vã spun: mulþi profeþi ºi drepþi au dorit sã vadãceea ce vedeþi ºi n-au vãzut ºi sã audã ce auziþi ºi n-au auzit.

18 Aºadar, ascultaþi parabola semãnãtorului! 19 Când cineva ascultãcuvântul împãrãþiei ºi nu-l înþelege, vine Cel Rãu ºi rãpeºte ceea cea fost semãnat în inima lui: acesta este ce s-a semãnat de-a lunguldrumului. 20 Ce a fost semãnat pe loc pietros este cel care ascultãcuvântul ºi-l primeºte îndatã cu bucurie, 21 dar nu are rãdãcini în sine,este de scurtã duratã; când vine o încercare sau o persecuþie din cauzacuvântului, imediat se scandalizeazã. 22 Ce a fost semãnat între spinieste cel care ascultã cuvântul, dar grija acestei lumi ºi plãcerea înºe-lãtoare a bogãþiei înãbuºã cuvântul ºi rãmâne fãrã rod. 23 Iar ce a fostsemãnat în pãmânt bun este acela care ascultã cuvântul ºi-l înþelege.Acesta aduce rod ºi face care o sutã, care ºaizeci, care treizeci”.

Parabola neghinei24 Le-a prezentat o altã parabolã: „Împãrãþia cerurilor se aseamãnã

cu un om care a semãnat sãmânþã bunã în ogorul sãu. 25 Dar pe cândoamenii dormeau, a venit duºmanul lui, a semãnat neghinã pringrâu ºi a plecat. 26 Când a rãsãrit grâul ºi a dat rod, atunci s-a vãzutºi neghina. 27 Venind servitorii stãpânului, i-au spus: «Stãpâne, oaren-ai semãnat sãmânþã bunã în ogorul tãu? De ce are, deci, neghinã?»28 El le-a spus: «Un om duºmãnos a fãcut aceasta». Servitorii i-auspus: «Vrei sã mergem ca sã o smulgem?» 29 Dar el le-a zis: «Nu, canu cumva, smulgând neghina, sã scoateþi din rãdãcinã ºi grâul.30 Lãsaþi sã creascã împreunã pânã la seceriº. În timpul seceriºuluivoi spune secerãtorilor: smulgeþi mai întâi neghina, legaþi-o în snopica sã fie arsã, iar grâul adunaþi-l în grânarul meu»”.

Parabola grãuntelui de muºtarºi a plãmadei (Mc 4,30-34; Lc 13,18-21)

31 Le-a mai prezentat o parabolã: „Împãrãþia cerurilor este asemeneacu un grãunte de muºtar pe care un om îl ia ºi îl seamãnã în ogorulsãu. 32 Acesta este mai mic decât toate seminþele, însã, dupã ce a

45 Mt 13,15

crescut, este mai mare decât toate legumele ºi devine copac, aºaîncât vin pãsãrile cerului ºi îºi fac cuiburi în ramurile lui”.

33 Le-a spus o altã parabolã: „Împãrãþia cerurilor este asemenea cuplãmada pe care o ia femeia ºi o ascunde în trei mãsuria de fãinã pânãcând dospeºte totul”.

34 Isus spunea mulþimilor toate acestea în parabole ºi nu le spuneanimic fãrã parabole, 35 ca sã se împlineascã ceea ce fusese spus prinprofetul care zice:

Îmi voi deschide gura în parabole,voi dezvãlui lucruri ascunsede la crearea lumiib.

Explicarea parabolei neghinei36 Atunci, lãsând mulþimile, a venit în casã, iar discipolii au venit

la el ºi i-au spus: „Explicã-ne parabola neghinei din ogor”. 37 El a rãs-puns: „Cel care seamãnã sãmânþa bunã este Fiul Omului. 38 Ogoruleste lumea, sãmânþa cea bunã sunt fiii împãrãþiei. Neghina sunt fiiiCelui Rãu. 39 Duºmanul care a semãnat-o este diavolul. Seceriºuleste sfârºitul lumii, iar secerãtorii sunt îngerii. 40 Deci, aºa cum seadunã neghina ºi se arde în foc, tot aºa va fi la sfârºitul lumii. 41 FiulOmului îi va trimite pe îngerii sãi, iar ei vor aduna din împãrãþia luitoate scandalurile ºi pe cei care sãvârºesc nelegiuirea 42 ºi-i vor aruncaîn cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor. 43 Atuncicei drepþi vor strãluci ca soarele în împãrãþia Tatãlui lor. Cine areurechic, sã asculte!

Parabola comorii ºi a perlei44 Împãrãþia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor,

pe care un om, gãsind-o, o ascunde ºi, plin de bucurie, merge ºi vindetot ce are ºi cumpãrã ogorul acela.

45 La fel, împãrãþia cerurilor este asemenea unui negustor carecautã perle frumoase. 46 Când gãseºte o perlã de mare valoare, mer-ge, vinde tot ce are ºi o cumpãrã.

Parabola nãvodului47 Din nou, împãrãþia cerurilor este asemenea nãvodului aruncat

în mare, care adunã de toate. 48 Când s-a umplut, oamenii îl trag la

Ps 104,12;Ez 17,23;

31,6;Dan 4,12.21

1Cor 5,6Gal 5,9

Ps 78,2

15,15Mc 4,10; 7,17

Lc 8,9

In 8,44

3,10; 7,19In 15,6

1In 3,1024,31

Mc 13,27Sof 1,3

Dan 3,6Mt 13,50

8,12; 22,13;24,51; 25,30

Lc 13,28Dan 12,3Mt 11,15Mc 4,23Lc 14,35

Ap 2,7; 13,9

Prov 2,4

Mt 13,33 46

a Termenul grec saton este o unitatede mãsurã = 13,125 l. În context se ac-centueazã disproporþia dintre cantita-tea de fãinã (40 kg) ºi aluat – simbol alîmpãrãþiei cerurilor, care cuprinde totul.

b În multe manuscrise lipseºte: lumii.c Multe manuscrise adaugã: pentru

a asculta.

þãrm, se aºazã, adunã ceea ce este bun în coºuri ºi aruncã ceea ceeste rãu. 49 Tot aºa va fi la sfârºitul lumii: vor veni îngerii ºi-i vorsepara dintre cei drepþi pe cei rãi 50 ºi îi vor arunca în cuptorul cu foc.Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor.

51 Aþi înþeles toate acestea?” I-au spus: „Da!” 52 Atunci le-a zis: „Deaceea orice cãrturar instruit în ale împãrãþiei cerurilor este asemeneastãpânului casei care scoate din tezaurul sãu lucruri noi ºi vechi”.

53 Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.

VIII. MISTERUL LUI MESIA

Isus la Nazaret (Mc 6,1-6; Lc 4,16-30)54 Venind în locul lui natal, îi învãþa în sinagoga lor, aºa încât ei se

mirau ºi spuneau: „De unde are el înþelepciunea aceasta ºi acesteputeri? 55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeºte mamalui Maria, iar fraþii lui: Iacob, Iosif, Simon ºi Iuda? 56 ªi surorile luioare nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?” 57 ªierau scandalizaþi de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dis-preþuit decât în patria lui ºi-n casa lui”. 58 ªi nu a fãcut acolo multeminuni, din cauza necredinþei lor.

Moartea lui Ioan Botezãtorul (Mc 6,14-29; Lc 9,7-9)

141 În timpul acela, tetrarhul Iroda a auzit despre faima lui Isus2 ºi spunea slujitorilor sãi: „Acesta este Ioan Botezãtorul. El a

înviat din morþi; de aceea puterea minunilor lucreazã în el”. 3 CãciIrod, prinzându-l pe Ioan, l-a legat ºi l-a aruncat în închisoare din cauzaIrodiadeib, soþia lui Filip, fratele sãu. 4 Cãci Ioan îi spusese: „Nu-þi

Dan 3,6Mt 13,428,12; 13,42;22,13; 24,51;25,30Lc 13,28

7,28; 11,1;19,1; 26,1Lc 7,1

In 7,15

Lc 3,23In 6,42

11,6; 26,31

11,2; In 3,24Lev 18,16

a Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare,a fost tetrarh (în greacã = a patraparte din regat) al Galileii ºi Pereii(4 î.C. – 39 d.C.). În 39 este depus ºiexilat de Caligula pentru cã s-a procla-mat rege. Decapitarea lui Ioan Bote-zãtorul a avut loc la palatul de varã allui Irod, la Macheronte, în Munþii Moa-bului, pe teritoriul Iordaniei de azi.Era cãsãtorit cu fiica regelui nabatee-nilor, Aretas al IV-lea, iar dupã ce di-vorþeazã pentru a se cãsãtori cu Irodi-ada, va cunoaºte rãzbunarea lui Aretascare-l va înfrânge în bãtãlie. Poporul a

interpretat înfrângerea ca pe o pedeapsãpentru uciderea lui Ioan Botezãtorul.

b Irodiada – nepoata lui Irod cel Mare,soþia lui Irod Filip, se întâlneºte în28 d.C. cu Irod Antipa la Roma ºi di-vorþeazã de primul ei soþ. Vine înPalestina cu fiica ei din prima cãsãto-rie – Salomea (numele nu e cunoscutîn NT, dar e menþionat de Iosif Fla-viu). Dupã exilarea lui Irod îl urmeazãla Lyon în Franþa, singurul gest pozi-tiv din viaþa ei. Dupã plecarea lor înexil nu se mai cunoaºte nimic despre ei.Filip, numit de Iosif Flaviu ºi Irod, era

47 Mt 13,49

%

este permis sã o ai”. 5 Deºi voia sã-l ucidã, se temea de mulþime, pen-tru cã îl considera ca profet.

6 Dar, cu ocazia aniversãrii naºterii lui Irod, fiica Irodiadei adansat în mijloc ºi i-a plãcut atât de mult lui Irod 7 încât i-a promis cujurãmânt cã-i va da orice va cere. 8 Dar ea, îndemnatã de mama ei,i-a zis: „Dã-mi aici, pe tavã, capul lui Ioan Botezãtorul”. 9 Regele s-aîntristat, dar din cauza jurãmântului ºi a invitaþilor, a poruncit sã-ifie dat 10 ºi a trimis ca sã-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capullui a fost adus pe o tavã ºi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12 Disci-polii lui au venit, au luat trupul lui ºi l-au înmormântat. Apoi auvenit ºi i-au spus lui Isus.

Prima înmulþire a pâinilor (Mc 6,30-44; Lc 9,10-17; In 6,1-14)13 Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu

ºi izolat; aflând, mulþimile de prin cetãþi au mers pe jos dupã el.14 Coborând, a vãzut o mare mulþime, i s-a fãcut milã de ei ºi le-a vin-decat bolnavii. 15 La lãsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spu-nând: „Locul este pustiu ºi ora e deja târzie, dã drumul mulþimilorca sã meargã prin sate ºi sã-ºi cumpere de mâncare”. 16 Dar Isus le-azis: „Nu-i nevoie sã plece. Daþi-le voi sã mãnânce!” 17 Ei însã i-auspus: „Nu avem aici decât cinci pâini ºi doi peºti”. 18 Atunci le-a zis:„Aduceþi-mi-le aici!” 19 Poruncind mulþimilor sã se aºeze pe iarbã, aluat cele cinci pâini ºi cei doi peºti, ºi-a ridicat privirea spre cer, amulþumit, a frânt pâinile ºi le-a dat discipolilor, iar discipolii mulþi-milor. 20 Au mâncat toþi ºi s-au sãturat, iar din bucãþile rãmase austrâns douãsprezece coºuri pline. 21 Iar cei care au mâncat erau camcinci mii de bãrbaþi, în afarã de femei ºi copii.

Isus umblã pe apã (Mc 6,45-52; In 6,15-21)22 Îndatã îi zorea pe discipoli sã urce în barcã ºi sã meargã înaintea

lui pe þãrmul celãlalt, pânã ce el va da drumul mulþimilor. 23 Dupã cea dat drumul mulþimilor, s-a urcat pe munte, singur, ca sã se roage.Când s-a înserat, era acolo singur.

24 Barca se îndepãrtase deja de uscat, la mai multe stadiia, zgudu-itã de valuri, deoarece vântul le era împotrivã. 25 Pe la straja a patra

11,9; 21,26Lc 1,76; 7,26

9,36; 15,32

15,32Mc 8,3

15,34Mc 8,5

15,35-39Mc 8,6-10

2Rg 4,43.44

Lc 6,12;9,28

al patrulea fiu al lui Irod cel Mare,frate vitreg cu Irod Antipa. Fuseseexclus de la moºtenire ºi trãia în Italiacu Irodiada, o nepoatã, având cu aceastao fiicã, pe Salomea.

a Stadion (unitate de mãsurã pentrulungime) = 185 m. Lacul era larg de12 km ºi lung de 21 km.

Mt 14,5 48

din noapte, [Isus] a venit la ei, umblând pe mare. 26 Vãzându-l cãmerge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând cã este o fantasmãºi, de fricã, au început sã strige. 27 Dar Isus le-a vorbit îndatã: „Curaj!Eu sunt, nu vã temeþi!”

28 Atunci Petru i-a rãspuns: „Doamne, dacã eºti tu, porunceºte sãvin la tine pe apã”. 29 El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcã, Petru aînceput sã umble pe apã ºi a venit spre Isus. 30 Dar, vãzând vântulputernica, s-a înspãimântat ºi, pentru cã a început sã se scufunde, astrigat: „Doamne, salveazã-mã!” 31 Îndatã Isus a întins mâna, l-aapucat ºi i-a zis: „Om cu puþinã credinþã, de ce te-ai îndoit?” 32 Cânds-a urcat în barcã, vântul a încetat, 33 iar cei care se aflau în barcã is-au închinat spunând: „Cu adevãrat eºti Fiul lui Dumnezeu!”

Vindecãri la Genezaret (Mc 6,53-56)34 Dupã ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret. 35 Când

l-au recunoscut, oamenii din þinutul acela au trimis veste în toatãîmprejurimea aceea ºi i-au adus la el pe toþi bolnavii. 36 Îi cereau voiesã-i atingã poala hainei ºi toþi cei care o atingeau erau vindecaþi.

Fariseii ºi obiceiurile din bãtrâni (Mc 7,1-23)

151 Atunci au venit la Isus unii farisei ºi cãrturari de la Ierusa-lim ºi i-au spus: 2 „De ce discipolii tãi calcã obiceiurile din

bãtrâni? Pentru ce nu-ºi spalã mâinile când mãnâncã?” 3 El le-a rãs-puns: „Dar voi de ce cãlcaþi porunca lui Dumnezeu din cauza tradiþieivoastre? 4 Cãci Dumnezeu a spus: Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mamata ºi cine vorbeºte de rãu pe tatãl sãu ºi pe mama sa, sã fie dat lamoarte. 5 Voi însã spuneþi: «Dacã cineva îi zice tatãlui sau mamei:ceea ce þi se cuvine de la mine este ofertã sacrã»b, 6 acela este scutitsã-i cinsteascã pe tatãl sãu ºi pe mama sac. Astfel, aþi desfiinþatcuvântul lui Dumnezeu pentru tradiþia voastrã.

7 Ipocriþilor! Bine a profeþit despre voi Isaia când spune:8 Acest popor mã cinsteºte cu buzele,

însã inima lor este departe de mine.

Lc 24,37

In 21,7

8,26

Mc 4,39

16,16; 26,6327,54Mc 14,61;15,39Lc 22,70In 1,49

Lc 11,38

Ex 20,12Dt 5,16Mt 19,19Mc 10,19Lc 18,20Ef 6,2Ex 21,17Lev 20,9

Is 29,13 gr

a Unele manuscrise omit: puternic.b La evrei, la fel ca în multe alte re-

ligii, darul oferit divinitãþii fie pentrujertfã, fie ca donaþie pentru cult eraconsiderat tabu, fãcându-l impur pe celcare se atinge de el. Jurãmântul cunos-cut la evrei sub numele de corban, princare cineva promitea oferirea propriei

averi templului, era o practicã destulde târzie ºi nu a fost încurajatã derabini. Isus criticã aici cazurile în careacest jurãmânt era fãcut fãrã intenþiarealã de a oferi aceste bunuri templu-lui, ci pentru a nu-ºi îndeplini datoriade a-i îngriji pe pãrinþii în vârstã.

c Unele manuscrise omit: pe mama sa.

49 Mt 14,26

9 În zadar mã cinstescpropunând învãþãturicare sunt doar porunci ale oamenilor”.10 ªi, chemând mulþimea, le-a spus: „Ascultaþi ºi înþelegeþi! 11 Nu

ceea ce intrã în gurã îl face pe om impur, dar ceea ce iese din gurã,aceea îl face pe om impur”. 12 Atunci s-au apropiat discipolii ºi i-auspus: „ªtii cã fariseii, ascultând cuvântul acesta, s-au scandalizat?”13 El le-a rãspuns: „Orice plantã pe care n-a plantat-o Tatãl meu cerescva fi smulsã din rãdãcini. 14 Lãsaþi-i, ei sunt cãlãuze oarbe pentru orbia.Iar, dacã un orb cãlãuzeºte un alt orb, amândoi cad în groapã”.

15 Atunci Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Explicã-ne parabolaaceasta”b. 16 El însã a zis: „Deci, nici voi nu pricepeþi? 17 Nu înþele-geþi cã tot ceea ce intrã în gurã, merge în stomac ºi este eliminat înloc ascuns? 18 Însã ceea ce iese din gurã vine din inimã ºi aceea îl facepe om impur. 19 Cãci din inima omului ies: gândurile rele, crimele,adulterele, desfrânãrile, furturile, mãrturiile false, blasfemiile. 20 Aces-tea îl fac pe om impur, însã a mânca cu mâinile nespãlatec nu-l facepe om impur”.

Vindecarea fiicei unei canaaneence (Mc 7,24-30)21 Plecând de acolo, Isus s-a retras în pãrþile Tirului ºi Sidonului

22 ºi, iatã, o femeie canaaneanãd a ieºit din þinuturile acelea ºi a stri-gat: „Îndurã-te de mine, Doamne, Fiul lui David. Fiica mea este chinu-itã cumplit de diavol”. 23 Dar el nu i-a rãspuns nici un cuvânt. Apro-piindu-se, discipolii lui îl rugau: „Trimite-o pentru cã strigã în urmanoastrã”. 24 El a rãspuns: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute alecasei lui Israel”. 25 Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui ºi a spus:„Doamne, ajutã-mã!” 26 El a rãspuns: „Nu este bine sã iei pâinea co-piilor ºi s-o arunci la cãþei”. 27 Dar ea i-a spus: „Da, Doamne, dar ºicãþeii mãnâncã firimiturile care cad de pe masa stãpânilor lor!” 28 AtunciIsus i-a rãspuns: „O, femeie, mare este credinþa ta! Sã fie cum vreitu”. ªi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecatã.

12,34

In 15,2

23,16.242Lc 6,39

Rom 2,19

13,36Mc 4,10

Lc 8,9

12,34

1Cor 5,10.11;6,9-10

Ef 5,3-5Col 3,5.8

1Tim 1,9.102Tim 3,2-4

Ap 21,8;22,15

9,27;20,30-31

Mc 10,47.48Lc 18,38-39

Lc 16,21

8,108,13; 9,29

a În unele manuscrise lipseºte: pen-tru orbi.

b Câteva manuscrise importante omit:aceasta.

c Isus se referã la spãlãrile rituale(Mc 7,2 în notã), nu la igiena mâinilor,care se impune de la sine.

d Þara Canaan era constituitã dinSiria-Fenicia ºi Palestina. Dupã intra-rea evreilor sub conducerea lui Iosua,populaþia canaaneanã a supravieþuit înnordul Palestinei ºi în þinutul Tiruluiºi Sidonului, fiind totdeauna un pericolpentru credinþa monoteistã a evreilor.

Mt 15,9 50

Alte vindecãri29 Isus a plecat de acolo ºi a trecut de-a lungul Mãrii Galileii. Apoi

a urcat pe un munte ºi s-a aºezat acolo. 30 Veneau la el mari mulþimiavând cu ele ºchiopi, orbi, invalizi, surdomuþi ºi mulþi alþii pe care îipuneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aºa încât uimea mulþi-mea care vedea muþii vorbind, invalizii sãnãtoºi, ºchiopii mergând ºiorbii vãzând. ªi îl preamãreau pe Dumnezeul lui Israel.

A doua înmulþire a pâinilor (Mc 8,1-10)32 Chemându-i pe discipolii sãi, Isus le-a zis: „Mi-e milã de mulþime,

pentru cã stau cu mine deja de trei zile ºi nu au ce sã mãnânce. ªinu vreau sã-i trimit flãmânzi ca nu cumva sã leºine pe drum”. 33 Dis-cipolii i-au spus: „De unde sã luãm în pustiu atâtea pâini încât sã sehrãneascã atâta mulþime?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveþi”?Ei au rãspuns: „ªapte ºi câþiva peºtiºori”. 35 Atunci a poruncit mul-þimii sã se aºeze pe pãmânt. 36 A luat cele ºapte pâini ºi peºtii ºi, dupãce a mulþumit, le-a frânt ºi le-a dat discipolilor, iar discipolii mulþimi-lor. 37 Au mâncat toþi ºi s-au sãturat, iar din bucãþile rãmase austrâns ºapte coºuri pline. 38 Iar cei care au mâncat erau patru mii debãrbaþi, în afarã de femei ºi copii. 39 Dupã ce a dat drumul mulþimi-lor, s-a urcat în barcã ºi a venit în þinutul Magadana.

Semnul din cer (Mc 8,11-13; Lc 12,54-56)

161 Apoi au venit la el fariseii ºi saduceii. Ispitindu-l, i-au cerut sãle arate un semn din ceruri. 2 Dar el le-a rãspuns: „Când se

însereazã spuneþi: «Va fi timp frumos pentru cã cerul este roºu», 3 iardimineaþa: «Astãzi va fi furtunã pentru cã cerul este roºu închis». Aºa-dar, aspectul cerului vã pricepeþi sã-l apreciaþi, dar semnele timpurilornu sunteþi în stare? 4 O generaþie rea ºi adulterã cere un semn, dar nui se va da alt semn decât semnul lui Iona”. ªi, pãrãsindu-i, s-a dus.

Aluatul fariseilor (Mc 8,14-21)5 Venind discipolii pe þãrmul celãlalt, au uitat sã ia pâine. 6 Atunci

Isus le-a zis: „Fiþi atenþi la aluatul fariseilor ºi al saduceilor”. 7 Iar eidiscutau între ei, spunând: „Nu am luat pâine”. 8 Cunoscând aceasta,

Mt 5,1

Mc 7,37

9,36; 14,14Mc 6,3414,15Mc 6,36Lc 9,12Mc 6,37In 6,514,17.19.20Mc 6,38-43Lc 9,13-17In 6,9-13

14,21Mc 6,44

19,312,38In 6,301Cor 1,22

12,39Lc 11,29

a Existã o oscilaþie în manuscrise cuprivire la numele acestei localitãþi: Ma-gadan, Maghedan, Maghedal, Magda-lan ºi Magdala. Localitate necunoscutã.

Astãzi se identificã în mod obiºnuit culocalitatea Magdala la 5 km nord deoraºul Tiberiada, pe malul vestic al la-cului Genezaret.

51 Mt 15,29

Isus le-a zis: „Oameni cu puþinã credinþã, de ce discutaþi între voi cãnu aveþi pâinea. 9 Nu înþelegeþi ºi nici nu vã aduceþi aminte de celecinci pâini pentru cei cinci mii? Câte coºuri aþi adunat? 10 Sau de celeºapte pâini pentru cei patru mii? Câte coºuri aþi adunat? 11 Cum denu înþelegeþi cã nu despre pâini vã vorbeam? Feriþi-vã de aluatul fari-seilor ºi al saduceilor!”

12 Atunci au înþeles cã nu le zicea sã se fereascã de aluatul pâiniib,ci de învãþãtura fariseilor ºi a saduceilor.

Mãrturisirea lui Petru (Mc 8,27-30; Lc 9,18-21)13 Venind în pãrþile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii

sãi: „Cine spun oamenii cã este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: „Unii,«Ioan Botezãtorul», alþii, «Ilie», alþii, «Ieremia sau unul dintre pro-feþi»”. 15 El le-a spus: „Dar voi, cine spuneþi cã sunt?” 16 Atunci SimonPetru a luat cuvântul ºi a zis: „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeuluicelui viu!” 17 Isus i-a rãspuns: „Fericit eºti Simon, fiul lui Ionac, cãcinu carnea ºi sângeled þi-au revelat aceasta, ci Tatãl meu care este înceruri. 18 ªi eu îþi zic: tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrãe voi zidiBiserica mea ºi porþile iaduluif nu o vor birui. 19 Þie îþi voi da cheilea

14,13-21Mc 6,34-44Lc 9,11-17

In 6,1-1315,32-39Mc 8,1-9

Mc 6,14-15Lc 9,7-8

Ef 2,20Is 22,22

a Multe manuscrise, în loc de: aveþiau: aþi luat.

b Unele manuscrise au: aluatul fari-seilor ºi al saduceilor.

c Lit.: Bariona; forma aramaicã scur-tã pentru „fiul lui Ioan”, aºa cum apareîn In 21,16. Acest supranume era folo-sit în cercul discipolilor pentru a-i deo-sebi pe cei doi apostoli cu numele Simon.

d Expresia: carne ºi sânge, folositãîn LXX (Sir 14,18; 17,31; Înþ 12,5) ºiîn literatura rabinicã, desemneazã omullimitat înaintea lui Dumnezeu; limi-tarea nu se referã aici la mortalitate,ci la incapacitatea omului de a cunoaºtetainele lui Dumnezeu. Aceastã cunoaº-tere este posibilã numai prin revelaþialui Dumnezeu.

e Piatra (de temelie) are un simbo-lism bogat ºi profund în VT ºi în lite-ratura rabinicã. Dupã cosmologia ebra-icã, pãmântul ar fi apãrut în oceanulprimar ca o stâncã (piatra cosmicã) arun-catã de Dumnezeu pentru a fi temeliapãmântului. Stânca aceasta este iden-tificatã cu aceea a muntelui Moria pe

care era construitã Sfânta Sfintelor.Aceastã stâncã era astfel consideratãca origine a pãmântului ºi, în acelaºitimp, piatra de boltã ce conduce spreviitorul paradis (poarta cerului). Aceas-tã idee o gãsim în Iob 38,6; Is 8 ºi 28,Targumul lui Iohanan ºi în Talmud.Iudaismul aplica deja acest simbol per-soanelor. Astfel în Is 51,1, Abrahameste numit stâncã (piatrã). Faptul cãIsus schimbã numele lui Simon în Petru(aram. Kefa = piatrã, stâncã), este unindiciu clar cã vrea sã întemeieze Bise-rica pe credinþa lui ºi nu pe credinþacolectivã a apostolilor.

f Porþile iadului: expresie cu sensmetaforic desemnând puterile rãuluicare luptã împotriva Bisericii. Deºi însimbolismul porþii nu intrã decât ideeade apãrare, ocrotire a locuitorilor, prinadãugarea prepoziþiei kata, i se dã ver-bului sensul de agresivitate.

g Înmânarea cheilor înseamnã, în sim-bolismul biblic, transmiterea puterilor(Is 22,20-22, text preluat de Ap 3,7).Cât priveºte termenii care exprimã

Mt 16,9 52

%

împãrãþiei cerurilor: ceea ce vei lega pe pãmânt va fi legat în ceruri,iar ceea ce vei dezlega pe pãmânt va fi dezlegat în ceruri”. 20 Atuncile-a poruncit discipolilor sã nu spunã nimãnui cã el este Cristos.

Prima anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mc 8,31-33; Lc 9,22)21 De atunci a început Isus sã le destãinuie discipolilor sãi cã tre-

buie sã meargã la Ierusalim ºi sã sufere multe din partea bãtrânilor,a arhiereilor ºi a cãrturarilor, sã fie ucis, iar a treia zi sã învie. 22 Atunci,Petru, luându-l deoparte, a început sã-l certe spunând: „Sã te fereascãDumnezeu, Doamne! Asta nu þi se va întâmpla niciodatã!” 23 Dar el,întorcându-se, i-a spus lui Petru: „Mergi în urma meaa, Satanã. Tueºti o piatrã de poticnireb pentru mine, pentru cã nu te gândeºti lacele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.

Condiþiile urmãrii lui Isus (Mc 8,34–9,1; Lc 9,23-28)24 Atunci Isus a spus discipolilor sãi: „Dacã cineva vrea sã vinã dupã

mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze. 25 Cãci cinevrea sã-ºi salveze viaþa, o va pierde; cine însã îºi pierde viaþa pentru mineacela o va afla. 26 Aºadar, ce i-ar folosi omului de-ar câºtiga lumeaîntreagã, dacã ºi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pen-tru sufletul sãu? 27 Cãci Fiul Omului va veni în gloria Tatãlui cuîngerii sãi ºi atunci va da fiecãruia dupã ceea ce a fãcut. 28 Adevãr vãspun cã sunt unii dintre cei care stau aici, care nu vor vedeac moarteapânã când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împãrãþia lui”.

Schimbarea la faþã (Mc 9,2-20; Lc 9,28-36)

171 Dupã ºase zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fra-tele lui, i-a dus deoparte pe un munte înaltd 2 ºi i s-a schimbat

17,9Mc 9,9

4,10

10,38Lc 14,27

10,392Lc 17,332In 12,254,8-9

25,31

Ps 28,4Sir 35,22Ap 22,12

10,2320,21

2Pt 1,16-18

puterea datã lui Petru, „a lega” ºi „adezlega”, în limbajul juridic al timpuluiînseamnã „a condamna” ºi „a achita”,a declara un lucru nepermis sau permis.

a Expresia nu înseamnã: „Piei din fa-þa mea!”; „Nu mai fi discipolul meu”.Porunca lui Isus este o invitaþie adre-satã discipolului de a-ºi regãsi locul înurma maestrului, deci de a-l urma,aºa cum îi chemase în 4,19: „Veniþidupã mine!”

b Lit.: scandal. Petru, abia numit „pia-trã de temelie”, prin opoziþia faþã de

hotãrârea lui Isus de a merge la moarte,riscã sã devinã „piatrã de poticnire”.

c Lit.: gusta.d Tradiþia identificã acest munte înalt

cu muntele Tabor (588 m) care se aflãla aproximativ 10 km (în linie dreap-tã) sud-est de Nazaret ºi aproximativ20 km (în linie dreaptã) sud-vest delacul Genezaret. Matei vorbeºte des-pre un munte înalt, fãrã a-l identifica(cf. Mt 4,8; 28,16), voind probabil sãarate cã revelaþia finalã va avea loc pemuntele escatologic la care vor aveaacces toate naþiunile (Is 2,2-3; Dan 9,16).

53 Mt 16,20

înfãþiºarea înaintea lor: faþa lui strãlucea ca soarele ºi hainele lui audevenit albe ca lumina. 3 ªi iatã cã le-au apãrut Moise ºi Ilie, carevorbeau cu Isus. 4 Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: „Doamne, ebine cã suntem aici! Dacã vrei, voi face aici trei colibe: una pentrutine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie”. 5 Pe când mai vorbeaîncã, iatã cã i-a învãluit un nor luminos ºi iatã cã un glas din norspunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulþumirea mea;ascultaþi de el!” 6 Auzind, discipolii au cãzut cu faþa la pãmânt ºi aufost cuprinºi de o mare spaimã. 7 Isus a venit, i-a atins ºi le-a zis:„Ridicaþi-vã, nu vã temeþi!” 8 Ridicându-ºi ochii, n-au mai vãzut penimeni decât pe Isus singur.

9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Sã nu spuneþinimãnui ceea ce aþi vãzut, pânã când Fiul Omului nu va fi înviat dinmorþi”. 10 Discipolii l-au întrebat: „De ce spun cãrturarii cã mai întâitrebuie sã vinã Ilie?” 11 El le-a rãspuns: „Într-adevãr, Ilie trebuie sãvinã ºi va restabili toate. 12 Eu însã vã spun: Ilie a venit deja, dar nul-au recunoscut, ci au fãcut cu el ceea ce au vrut. Tot aºa va trebuisã sufere ºi Fiul Omului din partea lor”. 13 Atunci discipolii au înþe-les cã le vorbea despre Ioan Botezãtorul.

Vindecarea unui tânãr posedat de diavol (Mc 9,14-29; Lc 9,37-43)14 Când au ajuns la mulþime, a venit la el un om care a cãzut în ge-

nunchi înaintea lui 15 ºi i-a spus: „Doamne, îndurã-te de fiul meupentru cã este lunatic ºi suferã mult; de multe ori cade în foc ºi dese-ori în apã. 16 L-am adus la discipolii tãi, dar n-au putut sã-l vindece”.17 Isus a rãspuns: „O, generaþie necredincioasã ºi perversã, pânãcând voi fi cu voi? Pânã când vã voi mai suporta? Aduceþi-l aici!”18 Isus i-a poruncit, iar diavolul a ieºit din el. ªi copilul s-a vindecatdin ceasul acela.

19 Atunci au venit discipolii lui Isus ºi i-au spus deoparte: „De cenoi nu am putut sã-l alungãm?” 20 El însã le-a spus: „Din cauza cre-dinþei voastre slabe. Cãci adevãr vã spun, dacã aþi avea credinþã câtun grãunte de muºtar, aþi spune muntelui acestuia: «Mutã-te de aiciacolo» ºi el s-ar muta. ªi nimic nu v-ar fi imposibil”. 21 a.

A doua anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mc 9,30-32; Lc 9,43-45)22 Pe când erau adunaþib în Galileea, Isus le-a spus: „Fiul Omului

trebuie sã fie dat în mâinile oamenilor. 23 Îl vor ucide, dar a treia ziva învia”. Iar ei au fost cuprinºi de o mare tristeþe.

12,18Mc 1,11Lc 3,22

2Pt 1,17

11,14

Lc 1,17

Dt 32,5.20

8,13; 9,22;15,28

In 4,52.531Cor 13,2

16,21

a V. 21 lipseºte în manuscrisele im-portante ºi pare sã fie o acomodare cuMc 9,29: Acest soi nu iese decât prinrugãciune ºi post.

b Multe manuscrise în loc de: erauadunaþi au: se întorceau.

Mt 17,3 54

Taxa pentru templu24 Dupã ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuþiaa au

venit la Petru ºi i-au zis: „Învãþãtorul vostru nu achitã cele douãdrahme?” 25 El a spus: „Da!” Venind în casã, Isus i-a luat-o înaintespunând: „Simon, ce crezi, de la cine iau regii de pe pãmânt taxa sautributul: de la fiii lor sau de la strãini?” 26 Când el a spus: „De la strã-ini”, Isus i-a zis: „Aºadar, fiii sunt scutiþi. 27 Totuºi, ca sã nu-i scan-dalizãm, mergi pe þãrmul mãrii, aruncã undiþa ºi ia primul peºtecare va veni. Deschizându-i gura, vei gãsi o monedãb. Ia-o ºi dã-le-opentru mine ºi pentru tine”.

Cine este cel mai mare? (Mc 9,33-37; Lc 9,46-48)

181 În ceasul acela au venit discipolii la Isus ºi i-au spus: „Oarecine este mai mare în împãrãþia cerurilor?” 2 Chemând la sine

un copil, l-a pus în mijlocul lor 3 ºi le-a spus: „Adevãr vã spun, dacãnu vã veþi întoarce ºi nu veþi deveni asemenea copiilor, nu veþi intraîn împãrãþia cerurilor. 4 Aºadar, cine se va umili asemenea acestuicopil acela va fi cel mai mare în împãrãþia cerurilor. 5 ªi, oricine pri-meºte un copil în numele meu, pe mine mã primeºte.

Despre scandal (Mc 9,42-48; Lc 17,1-2)6 Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceºtia mai mici, care cred

în mine, ar fi mai bine pentru el sã i se lege de gât o piatrã de moarãtrasã de mãgar ºi sã fie aruncat în adâncul mãrii.

7 Vai lumii pentru scandaluri! Cãci este inevitabilc sã vinã scanda-lurile, dar vai omului prin care vine scandalul. 8 Dacã mâna sau picio-rul tãu te duce la pãcat, taie-l ºi aruncã-l de la tine. Cãci este mai binesã intri în viaþã ciung sau ºchiop, decât, având amândouã mâinile ºiamândouã picioarele, sã fii aruncat în focul veºnic. 9 Iar dacã ochiultãu te duce la pãcat, scoate-l ºi aruncã-l de la tine cãci este mai binepentru tine sã intri în viaþã cu un singur ochi, decât, având amândoiochii, sã fii aruncat în focul Gheenei. 10 Aveþi grijã sã nu dispreþuiþipe vreunul dintre aceºtia mai mici, cãci vã spun cã îngerii lor înceruri privesc mereu faþa Tatãlui meu care este în ceruri. 11 d.

Ex 30,13;38,26

Lc 22,24

19,142Mc 10,152Lc 18,17

20,26-27Mc 10,43-44Lc 22,26=10,40Lc 10,16In 13,20

5,29-30

Fap 12,15Evr 1,14

a Lit.: didrahma = douã drahme sauechivalentul a douã zile de muncã.Dupã Ex 30,11-13, orice bãrbat evreucare a împlinit 20 de ani trebuia sã plã-teascã anual 1/2 shekeli ca taxã pentrutemplu. Strângerea acestei contribuþiiîncepea cu o lunã înainte de Paºti ºi erafãcutã de câþiva membri ai comunitãþii.

Colecta era dusã la tezaurul templului,cu ocazia pelerinajului pentru Paºti.

b Lit.: statér = patru drahme.c Lit.: trebuie.d În multe manuscrise apare v. 11:

Cãci Fiul Omului a venit sã salvezeceea ce este pierdut, probabil armoni-zare dupã Lc 19,10.

55 Mt 17,24

Parabola oii regãsite (Lc 15,1-7)12 Ce pãrere aveþi? Dacã un om are o sutã de oi ºi se rãtãceºte una

dintre ele, oare nu le lasã pe cele nouãzeci ºi nouã pe munte ºi se ducesã o caute pe cea rãtãcitã? 13 ªi, dacã ajunge sã o gãseascã, adevãr vãspun cã se bucurã pentru ea mai mult decât pentru cele nouãzeci ºinouã care nu se rãtãciserã. 14 Tot aºa Tatãl vostrua care este în cerurinu vrea sã piardã pe nici unul dintre aceºtia mai mici.

Îndreptarea fraternã (Lc 17,3)15 Dacã fratele tãu greºeºte împotriva ta, mergi ºi mustrã-l numai

între patru ochib. Dacã te ascultã, l-ai câºtigat pe fratele tãu. 16 Dacãnu te ascultã, mai ia cu tine unul sau doi pentru ca orice hotãrâre sãfie întemeiatã pe declaraþia a doi sau trei martori. 17 Dacã nu vreasã-i asculte nici pe ei, spune-l Bisericii. Iar dacã nu vrea sã ascultenici de Bisericã, sã fie pentru tine ca un pãgân ºi un vameºc.

18 Adevãr vã spun: Tot ce veþi legad pe pãmânt va fi legat ºi în cerºi tot ce veþi dezlega pe pãmânt va fi dezlegat ºi în cer. 19 Iarãºie vãspun: Dacã doi dintre voi pe pãmânt se vor uni sã cearã orice lucru,le va fi dat de Tatãl meu care este în ceruri. 20 Cãci unde doi sau treisunt adunaþi în numele meu, sunt ºi eu acolo în mijlocul lor”.

Iertarea aproapelui21 Atunci, Petru s-a apropiat ºi i-a zis: „Doamne, de câte ori sã-l iert

pe fratele meu care greºeºte împotriva mea? De ºapte ori?” 22 Isus i-aspus: „Nu-þi spun pânã la ºapte ori, ci pânã la ºaptezeci de ori ºaptef.

Lc 17,3

Dt 19,15In 8,17

2Cor 13,11Tim 5,19

7,7; 21,22Mc 11,24

In 15,7; 16,23Iac 1,5

1In 3,22;5,14.15

28,20In 14,23

a Unele manuscrise au: Tatãl meu.b Lit.: între tine ºi el.c La poporul evreu, sentimentul apar-

tenenþei la comunitatea lui Dumnezeuera foarte puternic. Pedeapsa cea maimare era excluderea evreului din co-munitate, pedeapsã care echivala cumoartea. Aici Isus nu îndeamnã la urãºi dispreþ faþã de pãcãtos, ci se cautãdescurajarea lui de a rãmâne în atitu-dinea greºitã.

d În acest verset, una din puterileconferite lui Petru (16,19) este extin-sã ºi la ceilalþi discipoli cãrora li seadreseazã Isus în discursul de faþã.

e Unele manuscrise adaugã: Adevãrvã spun.

f Dupã tradiþia ebraicã, cineva esteobligat sã ierte dacã cel care i-a greºitîºi cere iertare dupã forma prescrisã:sã repete cererea de trei ori în faþa adoi martori. Evreii credeau cã Dumne-zeu iartã pânã la trei ori. Deja Petruface un efort uimitor de generozitate:de ºapte ori. Cifra propusã de Isus esteîn mod evident simbolicã ºi înseamnã„totdeauna”. În Gen 4,24, Lameh ame-ninþa cu rãzbunarea de ºaptezeci de oriºapte. Dar logicii rãzbunãrii fãrã limi-tã, Evanghelia îi contrapune iertareafãrã limitã, care singurã poate dezarmamecanismul ce regenereazã pãcatul ºidezbinarea între fraþi.

Mt 18,12 56

Parabola servitorului neîndurãtor23 De aceea împãrãþia cerurilor este asemãnatã cu un rege care a

vrut sã încheie contul cu servitorii sãi. 24 Când a început sã cearãconturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanþia.25 Întrucât nu putea sã-i restituie, stãpânul a poruncit ca sã fie vân-dut elb, soþia, copiii ºi tot ce avea ºi sã achite datoria. 26 Atunci, servi-torul a cãzut în genunchi, implorându-l: «Stãpâne, ai rãbdare cu mineºi-þi voi restitui totul!» 27 Stãpânului i s-a fãcut milã de servitorulacela, l-a lãsat sã plece ºi i-a iertat datoria.

28 Dar ieºind, servitorul acela s-a întâlnit cu unul care era servitorîmpreunã cu el ºi care îi datora o sutã de dinaric. Înºfãcându-l, îl strân-gea de gât spunându-i: «Dã-mi ceea ce îmi eºti dator!» 29 Cãzând îngenunchi, cel care era servitor împreunã cu el îl ruga stãruitor: «Airãbdare cu mine ºi îþi voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivã, amers ºi l-a aruncat în închisoare pânã când îi va fi plãtit datoria.

31 Vãzând, deci, ceilalþi servitori cele petrecute, s-au întristat foartemult ºi, venind, au povestit stãpânului toate cele întâmplate. 32 Atunci,stãpânul l-a chemat ºi i-a zis: «Servitor rãu, þi-am iertat toatã datoriaaceea pentru cã m-ai rugat. 33 Nu trebuia sã te înduri ºi tu de cel careeste servitor ca ºi tine aºa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 ªi, mâni-indu-se, stãpânul l-a dat pe mâna cãlãilor pânã va fi plãtit toatã datoria.

35 Tot aºa vã va face ºi Tatãl meu care este în ceruri, dacã nu veþiierta fiecare fratelui sãu din inimã”.

IX. ACTIVITATEA LUI ISUSÎN IUDEEA ªI IERUSALIM

Cãsãtoria ºi divorþul (Mc 10,1-12)

191 Când a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileeaºi a venit în þinuturile Iudeii, dincolo de Iordan. 2 Mulþimi

mari îl urmau, iar el le vindeca acolo.3 Au venit la el unii farisei ºi, ca sã-l punã la încercare, i-au zis: „Îi

este permis unui bãrbat sã-ºi lase femeia pentru orice motiv?” 4 El

Lc 7,42

5,25.26Lc 12,58-596,15Mc 11,25Ef 4,32Col 3,13

7,28; 11,1;15,53; 26,1

16,1

a Talantul este o unitate de mãsurã ametalelor preþioase în Grecia anticã.Un talant echivaleazã cu 34,273 kg,sau 6.000 de dinari. Dacã e vorba deaur, suma este enormã (342 de tone deaur). Pentru a ne face o idee: venitulanual al regelui Solomon era de 666 de

talanþi de aur (1Rg 10,14) ºi al lui Irodera de 900 de talanþi.

b Ceea ce se obþinea prin vânzareaunui sclav varia între 500 ºi maxim2.000 de dinari (0,3 talanþi).

c Un dinar este plata muncii pe o zi.În comparaþie, zece mii de talanþi =60.000.000 de dinari.

57 Mt 18,23

le-a rãspuns: „Nu aþi citit cã, de la început, Creatorul i-a fãcut bãrbatºi femeie? 5 ºi a zis: De aceea omul îºi va lãsa tatãl ºi mama ºi se vauni cu soþia lui ºi cei doi vor fi un singur trup, 6 astfel încât nu vormai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unitomul sã nu despartã”. 7 Ei i-au zis: „Atunci, de ce Moise a poruncit sãi se dea act de despãrþire ºi s-o lase?” 8 El le-a spus: „Din cauza împie-tririi inimii voastre v-a permis Moise sã vã lãsaþi soþiile. De la începutînsã nu a fost aºa. 9 Dar eu vã spun: Cine îºi lasã femeia, în afarã dedesfrânarea, ºi se cãsãtoreºte cu alta, comite adulter”b.

Despre celibat10 Discipolii i-au zis: „Dacã aºa stau lucrurile cu bãrbatul ºi femeia,

este mai bine sã nu se cãsãtoreascã”c. 11 Dar el le-a zis: „Nu toþi înþe-leg cuvântul acesta, ci numai aceia cãrora le-a fost dat. 12 Existã eunucicare s-au nãscut astfel din sânul mamei lor, existã eunuci care au fostfãcuþi astfel de oameni ºi existã eunuci care s-au fãcut ei înºiºi ast-fel pentru împãrãþia cerurilord. Cine poate înþelege, sã înþeleagã!”e

Isus ºi copiii (Mc 10,13-16; Lc 18,15-17)13 Atunci i s-au adus copii ca sã-ºi punã mâinile peste ei ºi sã se

roage, dar discipolii îi mustrau. 14 Însã Isus le-a zis: „Lãsaþi copiii ºinu-i opriþi sã vinã la mine, cãci împãrãþia cerurilor este a acelora caresunt ca ei”. 15 ªi, dupã ce ºi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Gen 1,275,2

Gen 2,24Ef 5,31

1Cor 6,16

Dt 24,1Mt 5,31

=5,321Cor 7,10.11

1Cor 7,1-2.7-9

1Cor 7,17

a Unele manuscrise, acordându-seprobabil cu Mt 5,32, au: în afarã de cazde desfrânare, o face sã comitã adulter.Pentru interpretare vezi n. Mt 5,32.

b Manuscrise importante adaugã: ªi,cine se însoarã cu una lãsatã, comiteadulter.

c Reacþia spontanã ºi aparent pesi-mistã a discipolilor cu privire la cãsã-torie demonstreazã, în mod clar, cã în-vãþãtura lui Isus nu oferã posibilitateadivorþului, nici mãcar în caz de infide-litate a unuia dintre soþi, aºa cum inter-preteazã unii în mod greºit.

d În mentalitatea poporului evreu,cãsãtoria era o datorie religioasã(cf. Gen 1,28) pentru perpetuarea popo-rului lui Dumnezeu, iar cine nu se cãsã-torea era considerat ca unul care des-figureazã chipul lui Dumnezeu. Sunt

totuºi cunoscute unele excepþii. Iere-mia primeºte porunca lui Dumnezeude a nu se cãsãtori pentru a fi un semnprofetic al depopulãrii þãrii (Ier 16,1-13).Esenienii, dupã mãrturia lui IosifFlaviu, erau celibatari. Învãþãtura luiIsus despre celibat, „cei care se fac eiînºiºi eunuci pentru împãrãþia ceruri-lor”, care este greu de înþeles în afaraunui dar special al lui Dumnezeu, nue o criticã adusã cãsãtoriei, ci o excep-þie escatologicã: prioritatea împãrãþieicerurilor îi determinã pe unii oamenisã nu se cãsãtoreascã.

e Prin aceastã expresie specificã lite-raturii sapienþiale, Isus aratã cã vreanu doar sã explice conþinutul ºi mo-tivaþia celibatului, ci face o invitaþiecãtre cei care pot sã o înþeleagã, sã opractice.

Mt 19,5 58

Tânãrul bogat (Mc 10,17-31; Lc 18,18-30)16 ªi iatã cã a venit un om la el ºi i-a zis: „Învãþãtorule, ce lucru

bun trebuie sã fac ca sã am viaþa veºnicã?” 17 El i-a rãspuns: „De cemã întrebi despre ceea ce este bun? Unul este Cel Bun;a dacã vrei sãintri în viaþã, pãzeºte poruncile!” 18 L-a întrebat: „Care?” AtunciIsus i-a zis: „Sã nu ucizi! Sã nu comiþi adulter! Sã nu furi! Sã nu daimãrturie falsã! 19 Cinsteºte-i pe tatãl tãu ºi pe mama ta! ºi: Sã-l iu-beºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi!” 20 Tânãrul i-a zis: „Toateacestea le-am pãzit. Ce-mi mai lipseºte?” 21 Isus i-a zis: „Dacã vrei sãfii desãvârºit, mergi, vinde ceea ce ai ºi dã sãracilor ºi vei aveacomoarã în cer, apoi vino ºi urmeazã-mã!” 22 Când a auzit tânãrul acestcuvânt, a plecat întristat pentru cã avea multe bogãþii.

23 Atunci Isus le-a spus discipolilor sãi: „Adevãr vã spun: greu vaintra un bogat în împãrãþia cerurilor. 24 Din nou vã spun: mai uºoreste ca o cãmilãb sã treacã prin urechea acului decât ca un bogat sãintre în împãrãþia lui Dumnezeu”.

25 Când au auzit discipolii, au rãmas foarte nedumeriþi ºi spuneau:„Atunci, cine se poate mântui?” 26 Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentruoameni acest lucru este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate suntposibile”.

27 Atunci Petru a luat cuvântul ºi a zis: „Iatã, noi am lãsat toate ºite-am urmat, deci care va fi partea noastrã?” 28 Dar Isus le-a zis: „Ade-vãr vã spun cã voi care m-aþi urmat, la reînnoireac tuturor lucruri-lor, când Fiul Omului va sta pe tronul mãririi sale, veþi sta ºi voi pedouãsprezece tronuri ca sã judecaþi cele douãsprezece triburi ale luiIsrael. 29 ªi oricine va fi pãrãsit case, sau fraþi, sau surori, sau tatã,sau mamã, sau soþied, sau copii, sau ogoare pentru numele meu, vaprimi însutit ºi va moºteni viaþa veºnicã. 30 ªi mulþi dintre primii vorfi ultimii, iar ultimii [vor fi] primii.

Parabola lucrãtorilor în vie

201 Împãrãþia cerurilor este asemenea stãpânului care a ieºitdis-de-dimineaþã ca sã angajeze lucrãtori în via sa. 2 Dupã ce

s-a înþeles cu lucrãtorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. 3 Ieºindla ceasul al treileae, a vãzut pe alþii stând în piaþãf 4 ºi le-a spus:

19,29Lc 10,25

Lev 18,5Lc 10,28Rom 13,9Ex 20,12-16Dt 5,16-20Lev 19,185,43; 22,39Lc 10,27Rom 13,9Mc 14,5Lc 12,33In 12,5Fap 2,45;4,34-376,20Ps 62,11

Iob 42,2Zah 8,6 gr

Dan 7,9.10.1420,21Mc 10,37Ap 3.21

19,16Lc 10,25

21,28.33Tob 5,15

a Unele manuscrise adaugã: Dum-nezeu.

b Vezi n. Lc 18,25.c Termenul indicã reînnoirea mesi-

anicã cu care va fi inaugurat timpulmântuirii (Is 7,21-22; Ez 40,48; 2Pt 3,10-13).

d Câteva manuscrise omit: sau soþie.e În Orient, ziua de lucru începea la

rãsãritul soarelui, considerat ca primaorã a zilei. Ziua se sfârºea la apariþiaprimelor stele, când se considera cãeste ora a douãsprezecea.

f Unele manuscrise adaugã: degeaba.

59 Mt 19,16

«Mergeþi ºi voi în vie ºi vã voi da ce vi se cuvine». 5 Iar ei au plecat.Din nou a ieºit pe la ceasul al ºaselea ºi al nouãlea ºi a fãcut la fel.

6 Apoi a ieºit pe la ceasul al unsprezecelea ºi a gãsit pe alþii stând ºile-a spus: «De ce staþi aici toatã ziua degeaba?» 7 I-au spus: «Pentrucã nimeni nu ne-a angajat». El le-a zis: «Mergeþi ºi voi în vie!»

8 Când s-a lãsat seara, stãpânul viei a spus administratorului sãu:«Cheamã lucrãtorii ºi dã-le plata, începând de la cei din urmã ºi pânãla cei dintâi». 9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primitcâte un dinar. 10 Venind apoi primii, se gândeau cã vor primi mai mult,dar au primit ºi ei câte un dinar. 11 Primindu-l, murmurau împotrivastãpânului, 12 zicând: «Aceºtia din urmã au lucrat o orã, iar tu i-aitratat ca pe noi care am suportat greutatea zilei ºi arºiþa». 13 Dar ela rãspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu te nedreptãþesc. Oare nune-am înþeles cu un dinar? 14 Ia ceea ce este al tãu ºi du-te! Eu vreausã dau acestuia din urmã ca ºi þie. 15 N-am dreptul sã fac ceea cevreau cu bunurile mele? Sau ochiul tãu este rãu pentru cã eu suntbun?» 16 Astfel, ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii”.

A treia anunþare a morþii ºi învierii lui Isus(Mc 10,32-34; Lc 18,31-34)

17 Urcând spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezecediscipolia ºi le-a spus pe drum: 18 „Iatã, noi urcãm la Ierusalim ºi FiulOmului va fi dat pe mâinile arhiereilor ºi ale cãrturarilor, îl vor con-damna la moarte, 19 îl vor da pe mâinile pãgânilor ca sã fie batjocorit,biciuit ºi rãstignit, dar a treia zi va învia”.

Cererea fiilor lui Zebedeu (Mc 10,35-40)20 Atunci, mama fiilor lui Zebedeu a venit la el cu fiii ei ºi a cãzut

în genunchi ca sã-i cearã ceva. 21 El i-a zis: „Ce vrei?” I-a spus: „Porun-ceºte ca aceºti doi fii ai mei sã stea unul la dreapta ºi unul la stângata, în împãrãþia ta”. 22 Atunci Isus a rãspuns: „Nu ºtiþi ce cereþi.Puteþi sã beþi paharul pe care îl voi bea eu?”b I-au spus: „Putem”.23 El le-a zis: „Potirul meu îl veþi bea, însã a sta la dreapta ºi la stângamea nu eu trebuie sã dau, ci este pentru cei cãrora le-a fost pregãtitde Tatãl meu”.

Cel mai mare trebuie sã slujeascã (Mc 10,42-45; Lc 22,24-27)24 Când au auzit ceilalþi zece, au fost cuprinºi de indignare faþã de

cei doi fraþi. 25 Dar Isus i-a chemat la sine ºi le-a zis: „ªtiþi cã cei care

Lev 19,13Dt 24,15

6,23Mc 7,22

Mc 10,31Lc 13,30

Lc 9,22Lc 24,7.461Cor 15,4

Lc 22,30

In 18,11

a Unele manuscrise omit: discipoli.b Unele manuscrise adaugã: ºi sã vã

botezaþi cu botezul cu care mã botez eu,probabil armonizare cu Mc 10,38.

Mt 20,5 60

conduc popoarele le dominã ºi cei mari îºi fac simþitã puterea asupralor. 26 Între voi sã nu fie aºa. Dimpotrivã, cine vrea sã devinã mareîntre voi sã fie slujitorul vostru 27 ºi cine vrea sã fie primul între voi sãfie servitorul vostru, 28 aºa cum Fiul Omului nu a venit ca sã fie slujit,ci ca sã slujeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru cei mulþi”.

Vindecarea orbilor din Ierihon (Mc 10,46-52; Lc 18,35-43)29 În timp ce ieºeau din Ierihon, o mare mulþime îl urma. 30 ªi iatã,

doi orbi stãteau pe marginea drumului. ªi, auzind cã trece Isus, austrigat: „Îndurã-te de noi, Doamnea, Fiul lui David!” 31 Mulþimeaînsã îi mustra ca sã tacã, dar ei strigau ºi mai tare: „Îndurã-te de noi,Doamne, Fiul lui David!” 32 Isus s-a oprit, i-a chemat ºi le-a zis: „Cevreþi sã fac pentru voi?” 33 I-au spus: „Doamne, sã ne deschizi ochii!”34 Atunci lui Isus i s-a fãcut milã ºi le-a atins ochii. Îndatã ºi-au recã-pãtat vederea ºi l-au urmat.

Intrarea lui Isus în Ierusalim (Mc 11,1-11; Lc 19,28-38; In 12,12-16)

211 Când s-au apropiat de Ierusalim ºi au ajuns la Betfagheb, peMuntele Mãslinilor, Isus a trimis doi discipoli, 2 spunându-le:

„Mergeþi în satul dinaintea voastrã ºi veþi gãsi îndatã o mãgãriþãc

legatã ºi cu ea un mânz. Dezlegaþi-i ºi aduceþi-i la mine. 3 Iar dacã vãva întreba cineva, sã spuneþi: «Domnul are nevoie de ei, dar îi vatrimite înapoi curând»”. 4 Acest lucru s-a fãcut ca sã se împlineascãceea ce a fost spus prin profetul care zice:5 Spuneþi fiicei Sionului:

Iatã regele tãu vine la tine blând,aºezat pe o mãgãriþã ºi pe un mânz,puiul unui animal de povarãd.

6 Discipolii s-au dus ºi au fãcut dupã cum le-a poruncit Isus. 7 Au adusmãgãriþa ºi mânzul, au aºternut hainele pe ei, iar el s-a aºezat dea-supra. 8 Atunci, mulþimea numeroasã ºi-a întins hainele pe drum;alþii tãiau ramuri din copaci ºi le aºterneau pe drum. 9 Mulþimile caremergeau înaintea lui ºi cele care îl urmau strigau:

23,11Mc 9,35Lc 9,48

Fil 2,71Tim 2,6

9,27

15,22

9,29.30

Zah 9,9

a În unele manuscrise lipseºte: Doam-ne ºi este adãugat: Isuse.

b Betfaghe (aram.) = casa smochine-lor necoapte. Este un sat aºezat pe par-tea orientalã a Muntelui Mãslinilor.Actualmente se numeºte Keh-et-Tfr.

c Mãgãriþa era în VT (Jud 5,10) ani-malul de cãlãrie folosit de conducãtoriîn timp de pace. Pentru rãzboaie foloseau

caii. În continuarea textului din Zaha-ria, pe care-l citeazã Matei, profetulanunþã timpul mesianic când Dumne-zeu va distruge carele de rãzboi ale luiEfraim ºi caii Ierusalimului. Aclama-þia: „Osana Fiului lui David” ºi gestulintrãrii în Ierusalim pe o mãgãriþã în-seamnã cã Isus este mesia ºi rege.

d Lit.: puiul celui de sub jug.

61 Mt 20,26

„Osana!a Fiul lui David!Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!Osana în înaltul cerurilor!”

10 Când a intrat el în Ierusalim, toatã cetatea s-a tulburat ºi spunea:„Cine este acesta?” 11 Iar mulþimile spuneau: „Acesta este profetulIsus din Nazaretul Galileii”.

Alungarea vânzãtorilor din templu (Mc 11,15-18; Lc 19,45-48; In 2,13-22)12 Apoi Isus a intrat în templub ºi a început sã-i alunge pe toþi cei

care vindeau ºi cumpãrau în templu, a rãsturnat mesele schimbãto-rilor de bani ºi scaunele vânzãtorilor de porumbei. 13 ªi le spunea:„Este scris:

Casa mea se va numi casã de rugãciune.Voi însã o faceþi peºtera tâlharilor”.14 Atunci, orbi ºi ºchiopi s-au apropiat de el, în templu, iar el i-a

vindecat. 15 Dar arhiereii ºi cãrturarii, vãzând minunile pe care le-afãcut ºi pe copiii care strigau în templu: „Osana, Fiului lui David!”,au fost cuprinºi de indignare 16 ºi i-au spus: „Auzi ce zic aceºtia?”Dar Isus le-a spus: „Da! Nu aþi citit niciodatã: Din gura copiilor ºi asugarilor þi-ai pregãtit laudã?” 17 ªi, lãsându-i, a ieºit afarã din cetate,spre Betaniac, ºi a rãmas acolo peste noapte.

Smochinul blestemat (Mc 11,12-14.20-24)18 Dis-de-dimineaþã, când se întorcea în cetate, îi era foame 19 ºi,

vãzând un smochin lângã drum, a venit la el, dar, negãsind nimic înel, decât frunze, i-a zis: „Sã nu mai dai rod în veci!”, iar smochinuls-a uscat imediat. 20 Când au vãzut discipolii, au fost cuprinºi deuimire ºi spuneau: „Cum de s-a uscat smochinul, aºa, dintr-o datã?”21 Atunci Isus le-a rãspuns: „Adevãr vã spun, dacã aþi avea credinþãºi nu v-aþi îndoi, aþi face nu numai ceea ce s-a întâmplat cu smochinul,ci chiar de aþi spune acestui munte: «Ridicã-te ºi aruncã-te în mare»,aºa va fi. 22 ªi tot ce veþi cere cu credinþã în rugãciune, veþi primi”.

Ps 118,252Sam 14,4

21,1523,39

Lc 13,35

Is 56,7Ier 7,11

21,9

Ps 8,3

Lc 13,6

2Lc 17,61Cor 13,2

7,7-11; 18,19;In 14,13.14

a Osana este transcrierea cuvântuluiebraic hoshia-na care literar înseamnã„ajutã-mã, te rog”, „salveazã-mã”, „mân-tuieºte-mã”. Iniþial, era un strigãt de im-plorare, dar, cu timpul, a devenit o ex-presie de bucurie ºi aºteptare mesianicã.

b Multe manuscrise adaugã: lui Dum-nezeu.

c Lit.: Beth-hini = casa curmalelorsau Bet’anyya = casa lui Anania (casatristeþii). Este numele unui sat aºezatpe partea orientalã a Muntelui Mãs-linilor, la 3 km de Ierusalim, pe vechiuldrum spre Ierihon. Este satul lui Lazãrºi al surorilor lui: Marta ºi Maria.

Mt 21,10 62

Autoritatea lui Isus (Mc 11,27-33; Lc 20,1-8)23 Dupã ce a intrat în templu, în timp ce învãþa, s-au apropiat de

el arhiereii ºi mai-marii poporului ºi i-au spus: „Cu ce autoritate faciacestea ºi cine þi-a dat aceastã autoritate?” 24 Dar Isus le-a rãspuns:„Vã voi întreba ºi eu un lucru. Dacã îmi veþi rãspunde, vã voi spuneºi eu cu ce autoritate fac acestea. 25 Botezul lui Ioan de unde era: dincer sau de la oameni?” Dar ei discutau între ei: „Dacã spunem: «Dincer», ne va zice: «Atunci de ce nu aþi crezut în el?» 26 Iar dacã spu-nem: «De la oameni», ne temem de popor pentru cã toþi îl considerãpe Ioan ca profet”. 27 ªi i-au rãspuns lui Isus: „Nu ºtim”. Atunci elle-a zis: „Nici eu nu vã spun cu ce autoritate fac acestea.

Parabola celor doi fii28 Ce pãrere aveþi? Un om avea doi fii. A venit la primul ºi i-a zis:

«Fiule, du-te azi ºi lucreazã în vie». 29 a El i-a rãspuns: «Nu vreau»,dar apoi i-a pãrut rãu ºi s-a dus. 30 A venit apoi la celãlalt ºi i-a spusla fel, iar el i-a rãspuns: «Eu mã duc, Doamne», dar nu s-a dus. 31 Caredintre aceºtia doi a fãcut voinþa tatãlui?” I-au spus: „Primul”. Isusle-a zis: „Adevãr vã spun cã vameºii ºi desfrânatele merg înainteavoastrã în împãrãþia lui Dumnezeu. 32 Cãci Ioan a venit la voi pecalea dreptãþii, dar nu l-aþi crezut, însã vameºii ºi desfrânatele l-aucrezut. Voi însã deºi aþi vãzut, nici mãcar dupã aceea nu v-aþi con-vertit ºi nu l-aþi crezut.

Parabola viticultorilor ucigaºi (Mc 12,1-12; Lc 20,9-19)33 Ascultaþi o altã parabolã: Era odatã un proprietar care a plan-

tat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a sãpat un teasc ºi a construitun turn. Apoi a dat-o în arendã unor viticultori ºi a plecat în cãlãto-rie. 34 Când s-a apropiat timpul culesuluib, i-a trimis pe servitorii sãila viticultori ca sã primeascã roadele sale. 35 Dar viticultorii, prin-zându-i, pe unul l-au bãtut, pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A trimisdin nou alþi servitori, mai numeroºi decât primii, dar le-au fãcut lafel. 37 În cele din urmã l-a trimis pe fiul sãu la ei zicându-ºi: «Pe fiulmeu îl vor respecta». 38 Însã viticultorii, când l-au vãzut pe fiu, au zis

In 1,6.33

21,32Lc 7,3014,5; 21,46

Lc 15,11

20,1.4

21,252Lc 7,30Lc 3,12;7,29

Is 5,2

22,6

a Existã douã variante textuale pen-tru v. 29-31. Cea din textul de mai suseste cea mai bine atestatã. A douavariantã este: 29 „El i-a rãspuns: «Eumã duc, Doamne», dar nu s-a dus. 30 Avenit apoi la cel de-al doilea ºi i-a spus

la fel. El i-a rãspuns: «Nu vreau!», darapoi i-a pãrut rãu ºi s-a dus. 31 Caredintre cei doi a fãcut voinþa tatãlui?”I-au spus: „Ultimul”.

b Lit.: roadelor.

63 Mt 21,23

între ei: «Acesta este moºtenitorul. Haideþi sã-l ucidem ca sã avemmoºtenirea lui». 39 Prinzându-l, l-au scos afarã din vie ºi l-au ucis.40 Aºadar, când va veni stãpânul viei, ce le va face acelor viticultori?”41 I-au zis: „Pe acei nemernici îi va ucide fãrã milã, iar via o va da înarendã altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”.

42 Isus le-a zis: „N-aþi citit niciodatã în Scripturi:Piatra pe care au aruncat-o constructorii,aceasta a devenit piatrã unghiularã;aDomnul a fãcut acest lucruºi este minunat în ochii noºtri?

43 De aceea vã spun: Împãrãþia lui Dumnezeu va fi luatã de la voi ºidatã unui popor care va aduce roadele cuveniteb. 44 c ªi, cine va cãdeape aceastã piatrã, se va zdrobi, iar peste cine va cãdea ea îl va zdrobi”.

45 Arhiereii ºi fariseii, auzind parabolele lui, ºi-au dat seama cãvorbeºte despre ei 46 ºi cãutau sã-l prindã, dar se temeau de mulþimipentru cã ele îl considerau profet.

Parabola invitaþilor la nuntã (Lc 14,15-24)

221 Isus a început din nou sã le vorbeascã în parabole:2 „Împãrãþia cerurilor este asemenea unui rege care a fãcut

nuntã pentru fiul sãu. 3 ªi i-a trimis pe servitorii lui sã-i cheme pecei invitaþi la nuntã. Însã ei nu au voit sã vinã. 4 A trimis din nou alþiservitori, zicându-le: «Spuneþi celor invitaþi: Iatã, am pregãtit ospã-þul; taurii mei ºi animalele îngrãºate sunt tãiate ºi toate sunt gata.Veniþi la nuntã!» 5 Dar ei nu au luat în seamã ºi s-au dus: care laogorul sãu, care la negustoria lui; 6 iar ceilalþi i-au prins pe servitoriilui, i-au batjocorit ºi i-au ucis. 7 Atunci regele a fost cuprins de mânieºi, trimiþând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lora incendiat-o. 8 Apoi a spus servitorilor sãi: «Nunta este pregãtitã,dar cei chemaþi nu au fost vrednici. 9 Mergeþi, aºadar, la intersecþiiledrumurilor, ºi oricâþi veþi gãsi, chemaþi-i la nuntã». 10 Servitorii aceiaau ieºit pe drumuri ºi i-au adunat pe toþi pe care i-au gãsit, rãi ºibunid, ºi sala de nuntã s-a umplut.

Ps 118,22-23Fap 4,11

1Pt 2,7

Dan 2,34.35.44.45

14,5; 21,26

16,14; 21,11Lc 7,16; 24,19

In 4,199,17

21,35

a Lit.: capul unghiului. Expresia lu-atã din Ps 118,22 se referã la o piatrãde dimensiuni mari folositã la colþulunui zid pentru a susþine greutatea ºia asigura unitatea a doi pereþi. În vizi-unea VT, stânca Sionului, pe care a fostconstruit templul, a început sã fie con-sideratã piatra unghiularã a tuturorpopoarelor ºi apoi a întregului cosmos.

Simbolic, aceastã piatrã a fost identifi-catã cu Iahve, apoi cu Israel, iar în per-spectiva mesianicã, cu Mesia. Aici Isusînsuºi se identificã cu piatra unghiularã.

b Lit.: care face roadele ei.c În multe manuscrise lipseºte v. 44.d Rãi ºi buni – un mod caracteristic

oriental pentru a exprima totalitatea(Gen 2,17).

Mt 21,39 64

11 Când a intrat regele ca sã-i vadã pe cei invitaþi, a zãrit acolo unom care nu era îmbrãcat cu haina de nuntãa 12 ºi i-a spus: «Prietene,cum ai intrat aici fãrã haina de nuntã?» El a amuþit. 13 Atunci regelea zis slujitorilor: «Legaþi-i picioarele ºi mâinile ºi aruncaþi-l afarã înîntuneric: acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor. 14 Cãci mulþi suntchemaþi, dar puþini aleºi»”.

Tributul cuvenit împãratului (Mc 12,13-17; Lc 20,20-26)15 Atunci fariseii s-au dus sã þinã sfat ca sã-l prindã în vorbã. 16 ªi

i-au trimis la el pe discipolii lor împreunã cu irodienii, ca sã-i spunã:„Învãþãtorule, ºtim cã eºti sincer ºi înveþi cu adevãrat calea lui Dum-nezeu: nu eºti pãrtinitor cu nimeni, cãci nu te uiþi la faþa omului.17 Spune-ne, aºadar, ce pãrere ai: este permis sau nu a da tribut ceza-rului?” 18 Dar Isus, ºtiind rãutatea lor, le-a zis: „Ipocriþilor, de ce mãispitiþi? 19 Arãtaþi-mi moneda tributului!” Iar ei i-au adus un dinar.20 El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta ºi inscripþia?” 21 I-au zis:„Ale cezarului”. Atunci le-a zis: „Daþi-i, aºadar, cezarului ceea ce esteal cezarului ºi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. 22 Cândau auzit, au rãmas uimiþi ºi, lãsându-l, au plecat.

Saduceii ºi învierea (Mc 12,18-27; Lc 20,27-40)23 În ziua aceea, au venit la el saduceii, care spun cã nu este învi-

ere, ºi l-au întrebat: 24 „Învãþãtorule, Moise a spus: Dacã cineva moarefãrã a avea copii, fratele s-o ia în cãsãtorie pe soþia lui ºi sã-i ridiceurmaºi fratelui sãu. 25 Erau la noi ºapte fraþi. Primul s-a însurat ºia murit, dar nu avea urmaºi ºi a lãsat soþia fratelui sãu. 26 Tot la felºi al doilea ºi al treilea, pânã la al ºaptelea. 27 În urma tuturor, amurit ºi femeia. 28 Aºadar, la înviere, cãruia dintre cei ºapte îi va fisoþie? Cãci toþi ºapte au avut-o”.

29 Rãspunzând, Isus le-a zis: „Vã înºelaþi pentru cã nu cunoaºteþiScripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Cãci la înviere nici nu se vorînsura, nici nu se vor mãrita, ci vor fi ca îngeriib în cer. 31 Cât despre

8,12; 25,30

Lc 13,28

Rom 13,7

Fap 23,8

Gen 38,8

a În tradiþia biblicã, haina indicã ro-lul, demnitatea. În sens metaforic, hai-na reprezintã calitãþile spirituale. Deºisunt invitaþi buni ºi rãi, înainte de aîncepe sãrbãtoarea propriu-zisã, cei ca-re nu întrunesc condiþiile de partici-pare la bucuria ºi comuniunea salvificãdefinitivã sunt condamnaþi la întune-ricul de afarã unde se aude strigãtul

disperat al celor care au pierdut ocaziaexcepþionalã a unei fericiri veºnice. Pa-rabola este un serios avertisment al luiIsus pentru acei evrei care îºi fãceauiluzii cã simpla apartenenþã la popo-rul ales le conferã direct dreptul de aparticipa la sãrbãtoarea celor mântuiþi.

b Multe manuscrise adaugã: lui Dum-nezeu.

65 Mt 22,11

învierea din morþi, nu aþi citit ceea ce v-a fost spus de Dumnezeu:32 Eu sunt Dumnezeul lui Abraham ºi Dumnezeul lui Isaac ºi Dum-nezeul lui Iacob? Însã el nu este Dumnezeul celor morþi, ci al celorvii”. 33 ªi mulþimile care ascultau au rãmas uimite de învãþãtura lui.

Porunca cea mai mare (Mc 12,28-34; Lc 10,25-28)34 Auzind fariseii cã le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un

loc, 35 iar unul dintre ei, învãþat al Legiia, ca sã-l punã la încercare,l-a întrebat: 36 „Învãþãtorule, care poruncã este cea mai mare înLege?” 37 El i-a zis: „Sã-l iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatãinima ta, din tot sufletul tãu ºi din tot cugetul tãub. 38 Aceasta este ceamai mare ºi cea dintâi poruncã. 39 Iar a doua este asemenea acesteia:Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. 40 În aceste douã po-runci este cuprinsã toatã Legea ºi Profeþii”.

Originea lui Mesia (Mc 12,35-37; Lc 20,41-44)41 În timp ce fariseii erau adunaþi, Isus i-a întrebat: 42 „Ce pãrere

aveþi despre Cristos? Al cui fiu este?” I-au zis: „Al lui David”. 43 Elle-a spus: „Atunci de ce David, inspirat de Duh, îl numeºte Domncând zice:44 Domnul a spus Domnului meu,

aºazã-te la dreapta meapânã când îi voi pune pe duºmanii tãisub picioarele tale.

45 Aºadar, dacã David îl numeºte Domn, cum poate fi fiul sãu?”46 ªi nimeni nu era în stare sã rãspundã vreun cuvânt ºi nici nu

mai îndrãznea cineva din ziua aceea sã-l mai întrebe ceva.

Denunþarea fariseilor ºi cãrturarilor (Mc 12,38-40; Lc 11,37-52)

231 Atunci Isus s-a adresat mulþimilor ºi discipolilor sãi 2 spu-nând: „Cãrturarii ºi fariseii s-au aºezat pe catedrac lui Moise.

3 Faceþi ºi împliniþi tot ce vã spun ei, dar nu faceþi dupã faptele lor,

Ex 3,6.15.16

7,28; 13,54Mc 11,18

Dt 6,5Ios 22,5

Lev 19,18Mt 5,43;

19,19Rom 13,9Gal 5,14

Iac 2,8Rom 13,10

Mt 7,12

In 7,422Sam 23,2

Fap 2,34.351Cor 15,25

Evr 1,13Ps 110,1

Mal 2,7-8

a Unele manuscrise omit: învãþat alLegii.

b Tradiþia ebraicã interpreta cele treifacultãþi ca aspecte diferite în care tre-buie exprimatã ºi actualizatã iubireafaþã de Dumnezeu: inima înseamnãdedicarea religioasã lui Dumnezeu; su-fletul (viaþa) implicã dãruirea de sinepânã la martiriu; puterea, care apare

în Mc 12,30 ºi Lc 10,27 (adicã bunuri-le, proprietatea), înseamnã dãruireabunurilor.

c Catedra lui Moise era scaunul (dinpiatrã sau lemn) de pe care învãþãtoriilegii interpretau Scripturile (numite ºiLegea lui Moise) ºi transmiteau tradi-þiile rabinice.

Mt 22,32 66

pentru cã ei spun ºi nu fac. 4 Ei leagã poveri apãsãtoare ºi greu depurtata ºi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor sã le miºte nici cuun deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi vãzuþi de oameni: îºilãrgesc filactereleb ºi îºi lungesc ciucurii; 6 le plac locurile de onoarela ospeþe ºi primele locuri în sinagogi, 7 sã fie salutaþi prin pieþe ºi sãfie numiþi de oameni «rabbi»c.

8 Dar voi sã nu lãsaþi sã vi se spunã «rabbi», pentru cã unul esteînvãþãtorul vostru, iar voi toþi sunteþi fraþi. 9 ªi nici «tatã»d sã nu spu-neþi nimãnui între voi pe pãmânt, pentru cã unul este Tatãl vostru,cel ceresc. 10 Nici sã nu lãsaþi sã vi se spunã «maeºtri», pentru cãunul este maestrul vostru: Cristos. 11 Cel mai mare dintre voi sã fieslujitorul vostru, 12 cãci oricine se va înãlþa va fi umilit ºi oricine se vaumili va fi înãlþat.

13 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi închideþi împã-rãþia cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intraþi ºi nici pe ceicare ar voi sã intre nu-i lãsaþi sã intre. 14 e.

15 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi strãbateþi mareaºi uscatul ca sã faceþi mãcar un prozelit ºi, când l-aþi gãsit, îl sortiþiiaduluif, de douã ori mai mult ca voi.

16 Vai vouã, cãlãuze oarbe care ziceþi: «Dacã cineva jurã pe templu,nu-i nimic; dar, dacã cineva jurã pe aurul templului, este obligat».

6,1.5

Num 15,38.39Lc 14,7

=20,26.27Mc 9,35;10,43.44Lc 9,48;22,26Iob 22,29Prov 29,23Ez 21,31Lc 14,11;18,14

15,14; 23,24Rom 2,19

a Unele manuscrise omit: ºi greu depurtat.

b Filacterele sunt cutiuþe de formãcubicã, fãcute din piele, în care suntînchise bucãþi de pergament având în-scrise pe ele textele în ebraicã din Ex 13,1-10.11-16 ºi Dt 6,4-9; 9,13-21. Eleerau legate pe braþul stâng în dreptulinimii ºi pe frunte (cf. Ex 13,9). Oriceevreu evlavios le poartã ºi astãzi întimpul rugãciunii de dimineaþã.

c Lit.: mai-marele meu ºi, prin exten-siune, învãþãtorul meu. Titlu onorificîn aramaicã: rab = mare, învãþãtor. Erafolosit cu pronume posesiv la persoa-na I: rabbi singular ºi raban la plural.În sec. al II-lea va cãpãta ºi sensul de„doctor în Lege”, titlu conferit printr-oceremonie oficialã. Titlul este folosit ºipentru autoritãþile publice, având ace-eaºi nuanþã ca my Lord (engl.) sau monSeigneur (fr.), denotând o aureolã de undiscret prestigiu cu care un personajera înconjurat în cercul admiratorilor.

d În afara sensului natural, terme-nul tatã este folosit la origini numai pen-tru cei trei patriarhi, Abraham, Isaacºi Iacob, aºa cum „mamã” se atribuiastrãbunicelor Israelului: Sara, Rebeca,Lea ºi Rahela. Cu timpul, abba a deve-nit un titlu onorific rezervat învãþãto-rilor celebri ai Legii sau oamenilor cuvazã. Prin învãþãtura sa, Isus nu neagãlegãturile de paternitate spiritualã în-tre învãþãtor ºi discipol, ci îi avertizea-zã pe discipoli împotriva spiritului deambiþie pe care îl observã la farisei ºicãrturari.

e Puþine manuscrise au: Vai vouã,cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi. Voimâncaþi casele vãduvelor ºi vã rugaþiîndelung cu prefãcãtorie. Pentru aceas-ta veþi primi o condamnare mai asprã.Textul este luat probabil din Mc 12,40ºi Lc 20,47.

f Lit.: când a devenit, îl faceþi fiu alGheenei.

67 Mt 23,4

a Unele manuscrise importante au:proºti ºi orbi, probabil pentru a pãstraparalelismul cu v. 17.

b Multe manuscrise importante ada-ugã: ºi al farfuriei.

c Lit.: Iahve binecuvânteazã. Despreuciderea lui Zaharia vezi 2Cr 24,20-21.

17 Proºti ºi orbi! Ce este mai mare: aurul sau templul care sfinþeºteaurul? 18 ªi: «Dacã cineva jurã pe altar, nu-i nimic; dar, dacã cinevajurã pe darul de pe el, este obligat». 19 Orbilor!a Ce este mai mare:darul sau altarul care sfinþeºte darul? 20 Aºadar, cine jurã pe altarjurã pe el ºi pe tot ce se aflã pe el. 21 Iar cine jurã pe templu jurã peel ºi pe cel care locuieºte în el. 22 ªi cine jurã pe cer, jurã pe tronul luiDumnezeu ºi pe cel care ºade pe el.

23 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi daþi zeciuialã dinmentã, din mãrar ºi din chimion, dar lãsaþi la o parte pãrþile cele maigrele din Lege: dreptatea, îndurarea, credinþa. Acestea trebuia sã lefaceþi, iar pe acelea sã nu le neglijaþi. 24 Cãlãuze oarbe! Voi strecuraþiþânþarul, dar înghiþiþi cãmila.

25 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi curãþaþi exteri-orul paharului ºi al farfuriei, dar în interior sunt pline de jaf ºi necum-pãtare. 26 Fariseu orb! Curãþã mai întâi interiorul paharuluib ca sãdevinã curat ºi exteriorul lui.

27 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Vã asemãnaþi cumormintele vãruite care apar pe dinafarã frumoase, dar în interiorsunt pline cu oase de morþi ºi cu toatã putreziciunea. 28 Tot aºa ºi voi,pe dinafarã pãreþi drepþi înaintea oamenilor, dar înãuntru sunteþiplini de ipocrizie ºi nelegiuire.

29 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi zidiþi morminteleprofeþilor ºi împodobiþi monumentele drepþilor 30 ºi spuneþi: «Dacãam fi trãit în zilele pãrinþilor noºtri, n-am fi fost complici cu ei la vãr-sarea sângelui profeþilor». 31 Astfel, voi înºivã daþi mãrturie împotri-va voastrã cã sunteþi fiii celor ce au ucis profeþii! 32 Dar voi întreceþimãsura pãrinþilor voºtri.

33 ªerpilor, pui de vipere! Cum veþi scãpa de condamnarea la iad?34 Iatã, tocmai de aceea trimit la voi profeþi, înþelepþi ºi cãrturari. Peunii dintre ei îi veþi ucide ºi îi veþi rãstigni, pe alþii îi veþi biciui însinagogile voastre ºi îi veþi persecuta din cetate în cetate, 35 ca sã cadãasupra voastrã tot sângele nevinovat vãrsat pe pãmânt, de la sângelelui Abel cel drept, pânã la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachiac, pecare l-aþi ucis între sanctuar ºi altar. 36 Adevãr vã spun: toate aces-tea vor veni peste aceastã generaþie.

Ex 29,37

1Rg 8,13Ps 26,8Is 66,1

Mt 5,34Fap 7,49

Lev 27,30

Mih 6,8

15,14; 23,16Rom 2,19

Mc 7,4

In 9,40

Fap 23,3.15

Lc 16,15

Fap 7,52

3,7; 12,34Lc 3,7

Fap 7,521Tes 2,15

10,23

Gen 4,8Evr 11,4

Mt 23,17 68

Isus plânge asupra Ierusalimului (Lc 13,34-35)37 Ierusalime, Ierusalime, care omori profeþii ºi-i ucizi cu pietre pe

cei trimiºi la tine! De câte ori am vrut sã-i adun pe copiii tãi, aºa cumgãina îºi adunã puii sub aripi, ºi n-ai voit! 38 Iatã, casa voastrã va filãsatã pustie. 39 Cãci vã spun: nu mã veþi mai vedea de acum pânãcând veþi zice: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului”.

X. DISCURSUL ESCATOLOGIC

Anunþarea distrugerii templului (Mc 13,1-2; Lc 21,5-6)

241 Isus ieºise din templu ºi pleca. Atunci s-au apropiat discipoliide el ºi i-au arãtat construcþiile templului. 2 Dar el le-a zis:

„Nu vedeþi toate acestea? Adevãr vã spun, nu va rãmâne piatrãpeste piatrã care nu va fi dãrâmatã”.

Începutul durerilor ºi persecuþiilor(Mt 10,17-22; Mc 13,3-13; Lc 21,7-19)

3 Pe când ºedea pe Muntele Mãslinilor, au venit la el discipolii ºii-au zis aparte: „Spune-ne, când se vor întâmpla toate acestea ºi careeste semnul venirii tale ºi al sfârºitului lumii?” 4 Isus le-a rãspuns:„Aveþi grijã sã nu vã înºele cineva. 5 Cãci mulþi vor veni în numelemeu spunând: «Eu sunt Cristosul» ºi-i vor înºela pe mulþi. 6 Atunciveþi auzi vorbindu-se despre rãzboaie ºi zvonuri de rãzboaie. Nu vãînspãimântaþi, cãci trebuie sã aibã loc toate, dar nu este încã sfârºi-tul. 7 Se va ridica un popor împotriva altui popor ºi un imperiu împo-triva altui imperiu ºi va fi foamete ºi cutremure în diferite locuri. 8 Dartoate acestea sunt începutul durerilor.

9 Atunci vã vor da la torturã ºi vã vor ucide; veþi fi urâþi de toatenaþiunile, din cauza numelui meu. 10 Atunci mulþi se vor scandaliza,se vor trãda unii pe alþii ºi se vor urî între ei. 11 Mulþi profeþi falºi sevor ridica ºi vor înºela pe mulþi. 12 Din cauza înmulþirii fãrãdelegii,dragostea multora se va rãci. 13 Însã cine va rãmâne statornic pânãla sfârºit, acela va fi mântuit.

14 ªi aceastã evanghelie a împãrãþiei va fi predicatã în toatã lumea,ca mãrturie pentru toate naþiunile. Atunci va veni sfârºitul.

Fap 7,591Tes 2,15

1Rg 9,7.8Tob 14,4Mc 11,10Lc 19,38Ps 118,26

Lc 19,44

13,39.40.49;28,20

In 5,43

10,17.23In 16,2=10,22In 15,18

=10,22

28,19

10,18

69 Mt 23,37

Devastarea Ierusalimului (Mc 13,14-23; Lc 21,20-24)15 Aºadar, când veþi vedea urâciunea pustiiriia, de care vorbeºte

profetul Daniel, stând în locul sfânt – cel care citeºte sã înþeleagã –16 atunci cei care sunt în Iudeea sã fugã în munþi; 17 cel care se aflãpe terasa casei sã nu coboare ca sã ia ceva din casã, 18 iar cel care estepe câmp sã nu se întoarcã înapoi ca sã-ºi ia haina.

19 Vai celor însãrcinate ºi celor care alãpteazã în zilele acelea! 20 Ru-gaþi-vã ca sã nu se întâmple iarna sau în zi de sâmbãtã. 21 Atunci vafi o nenorocire atât de mare cum nu a fost de la începutul lumii pânãacum ºi nici nu va mai fi. 22 ªi, dacã n-ar fi scurtate zilele acelea, niciun om nu s-ar fi salvat; însã, de dragul celor aleºib, zilele acelea vor fiscurtate.

23 Atunci, dacã vã va spune cineva: «Iatã, aici este Cristos!» sau«Acolo», sã nu credeþi, 24 cãci se vor ridica cristoºi falºi ºi profeþi falºiºi vor face semne mari ºi lucruri minunate pentru a-i înºela, dacã sepoate, ºi pe cei aleºi. 25 Iatã, v-am spus dinainte.

26 Deci, dacã vã vor spune: «Iatã, este în pustiu!», sã nu vã duceþi;«iatã, este în camerele de tainã», sã nu credeþi. 27 Cãci aºa cum ful-gerul apare la rãsãrit ºi lumineazã pânã la apus, tot la fel va fi veni-rea Fiului Omului. 28 Unde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.

Venirea Fiului Omului (Mc 13,24-27; Lc 21,25-28)29 Îndatã, dupã nenorocirea din zilele acelea,

soarele se va întuneca,iar luna nu-ºi va mai da lumina,stelele vor cãdea de pe cer,iar puterile cerului se vor zgudui.

30 Atunci se va arãta semnul Fiului Omului în cer; ºi tot atunci îºivor bate pieptul toate triburile pãmântului ºi îl vor vedea pe FiulOmului venind pe norii cerului cu putere ºi mare glorie. 31 ªi îi vatrimite pe îngerii sãi cu sunet puternic de trâmbiþãc ºi-i vor adunape toþi aleºii sãi din cele patru vânturi, de la un capãt la altul alcerurilor.

1Mac 1,54;6,7

Lc 17,31

Ap 7,14Il 2,2

Dan 12,1

24,5.111In 2,18

Dt 13,2-42Tes 2,9.10

Ap 13,13.14

24,37.391Cor 15,231Tes 2,19;3,13; 4,15;

5,232Tes 2,1.8Iac 5,7-8

2Pt 3,4.121In 2,28Ez 32,7Il 2,10;

3,4; 4,15Ap 6,12

Ag 2,6.21Ap 6,13

Zah 12,10.14Ap 1,716,2713,41

Is 27,131Cor 15,52

1Tes 4,16

a Lit.: profanarea devastatoare. Prinaceastã expresie, profetul Daniel sereferã la gestul sacrileg al lui Antioh alIV-lea Epifanul care în 167 î.C. a ridicatstatuia lui Zeus din Olimp pe altarulde jertfã din templul din Ierusalim(cf. 1Mac 1,54; 2Mac 6,2). Acest fapt a

devenit prototipul oricãrei profanãri atemplului din Ierusalim.

b Se reia ideea mesianicã de speran-þã a „restului sfânt” prin care devineposibilã salvarea celorlalþi.

c Unele manuscrise au: cu trâmbiþãmare, iar altele: cu trâmbiþã ºi cu sunet.

Mt 24,15 70

Parabola smochinului (Mc 13,28-31; Lc 21,29-33)32 Învãþaþi de la smochin parabola: când mlãdiþa devine deja

fragedã ºi dau frunzele, ºtiþi cã vara este aproape. 33 La fel ºi voi,când veþi vedea toate acestea, sã ºtiþi cã este aproape, la uºã. 34 Ade-vãr vã spun cã nu va trece aceastã generaþie pânã nu se vor împlinitoate acestea. 35 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nuvor trece.

Îndemn la vigilenþã (Mc 13,32-37; Lc 17,26-30.34-36)36 Despre ziua ºi ceasul acela nu ºtie nimeni, nici îngerii din ceruri,

nici Fiula, ci doar Tatãl. 37 Cum a fost în zilele lui Noe, tot aºa va fivenirea Fiului Omului: 38 cãci, cum era în zilele dinaintea potopuluicând oamenii mâncau ºi beau, se însurau ºi se mãritau, pânã în ziuaîn care Noe a intrat în arcã 39 ºi nu ºi-au dat seama pânã când a venitpotopul ºi i-a luat pe toþi, tot aºa va fi ºi venirea Fiului Omului.40 Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celãlalt va fi lãsat;41 douã vor mãcina la moarã: una va fi luatã, iar cealaltã, lãsatã.

42 Vegheaþi, aºadar, cãci nu ºtiþi în ce zi vine stãpânul vostru.43 Dar aceasta s-o ºtiþi: dacã ar ºti stãpânul casei la ce orã vine hoþul,ar veghea ºi nu ar lãsa sã i se spargã casa. 44 De aceea fiþi ºi voi gata,pentru cã Fiul Omului vine în ceasul la care nu vã gândiþi.

Parabola servitorului credincios (Lc 12,41-48)45 Oare cine este servitorul credincios ºi înþelept pe care stãpânul

îl pune peste cei din casa lui ca sã le dea hranã la timpul potrivit?46 Fericit este servitorul acela pe care stãpânul sãu îl va gãsi astfelatunci când se va întoarce! 47 Adevãr vã spun cã îl va pune pestetoate bunurile sale. 48 Dar, dacã acel servitor spune în inima lui:«Stãpânul meu întârzie» 49 ºi începe sã-i loveascã pe cei care suntservitori împreunã cu el, sã mãnânce ºi sã bea cu beþivii, 50 stãpânulacelui servitor va veni în ziua în care nu se aºteaptã ºi la ora pe caren-o ºtie, 51 îl va pedepsi asprub ºi îi va face parte cu cei ipocriþi. Acolova fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor.

a Multe manuscrise omit: nici Fiul.Arianii (în sec. al IV-lea) au interpre-tat „nici Fiul” ca un argument cã Isuseste numai om, nu ºi Dumnezeu. Daraceastã expresie se aseamãnã cuMt 22,23 ºi aratã cã nu este misiunealui Isus sã determine sfârºitul lumii ºi

sã predestineze locuri în cer. Dumne-zeu este stãpânul absolut al istoriei.Oamenii nu pot nici prevedea, nici con-trola desfãºurarea istoriei. De aceea esteabsurdã pretenþia unora de a cunoaºtedata sfârºitului lumii.

b Lit.: îl va tãia în douã.

16,28

5,18Lc 16,17

Fap 1,71Tes 5,1.2Gen 6,9.1224,27.391Cor 15,231Tes 2,19;3,13; 4,15;5,23;2Tes 2,1.8Iac 5,7.82Pt 3,4.121In 2,28Gen 6,13–7,242Pt 3,6

1Tes 5,22Pt 3,10Ap 3,3;16,15

25,21.23

8,12;13,42.50;22,13; 24,51;25,30Lc 13,28

71 Mt 24,32

Parabola despre cele zece fecioare

251 Atunci împãrãþia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare,care ºi-au luat candelele ºi au ieºit în întâmpinarea mireluia.

2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înþelepte. 3 Cele nechib-zuite ºi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însã celeînþelepte, împreunã cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor.5 Întrucât mirele întârzia, au aþipit toate ºi au adormit. 6 Iar la miezulnopþii s-a auzit un strigãt: «Iatã, mirele! Ieºiþi-i în întâmpinare!»7 Atunci s-au sculat toate acele fecioare ºi ºi-au pregãtit candelele.8 Cele nechibzuite au zis celor înþelepte: «Daþi-ne din untdelemnulvostru cãci candelele noastre se sting». 9 Dar cele înþelepte au rãs-puns: «Nu, ca nu cumva sã nu ne ajungã nici nouã, nici vouã. Mer-geþi mai degrabã la cei care vând ºi cumpãraþi-vã». 10 Iar în timp ceele erau plecate ca sã cumpere a venit mirele. Cele care erau pregã-tite au intrat cu el în sala de nuntã ºi uºa s-a închisb. 11 Mai târziu,au venit ºi celelalte fecioare ºi au zis: «Stãpâne, stãpâne, deschide-ne!»12 Dar el le-a rãspuns: «Adevãr vã spun, nu vã cunosc». 13 Vegheaþi,aºadar, pentru cã nu ºtiþi nici ziua, nici ceasul!

Parabola talanþilor (Lc 19,11-27)14 Tot la fel, un om, fiind gata de plecare într-o cãlãtorie, ºi-a

chemat servitorii ºi le-a încredinþat bunurile sale. 15 ªi unuia i-a datcinci talanþi, altuia doi, iar altuia unul, fiecãruia dupã propria pri-cepere. Apoi a plecat. Îndatãc, 16 cel care primise cinci talanþi s-a dus,a lucrat cu ei ºi a câºtigat alþi cinci. 17 La fel cel cu doi talanþi, a câº-tigat alþi doi. 18 Dar cel care primise unul a sãpat o groapã în pãmântºi a ascuns banii stãpânului sãu. 19 Dupã mult timp, a venit stãpânulacelor servitori ºi le-a cerut cont. 20 Venind cel care primise cincitalanþi a adus alþi cinci talanþi spunând: «Stãpâne, cinci talanþi mi-aidat, iatã alþi cinci talanþi am câºtigat». 21 Stãpânul i-a zis: «Bine,servitor bun ºi credincios! Peste puþin ai fost credincios, peste multete voi pune. Intrã în bucuria stãpânului tãu!» 22 Venind apoi cel cudoi talanþi a spus: «Stãpâne, doi talanþi mi-ai dat, iatã alþi doi talanþiam câºtigat». 23 Stãpânul i-a zis: «Bine, servitor bun ºi credincios!Peste puþin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intrã în bucu-ria stãpânului tãu!»

Lc 12,35.36

Ap 19,7.9

Lc 13,25.27

Mc 13,35Lc 12,40

18,23

25,23Lc 16,10

24,47

a Unele manuscrise adaugã: ºi amiresei.

b Nu se poate face o reconstituire aobiceiurilor de nuntã ale evreilor,contemporani cu Isus, doar pe baza

elementelor furnizate de aceastãparabolã, întrucât aici imaginile suntsimbolice.

c Unele manuscrise au: ºi a plecatîndatã. 16 Cel...

Mt 25,1 72

24 În sfârºit a venit ºi cel care primise un talant ºi a zis: «Stãpâne,ºtiam cã eºti un om aspru, care seceri unde n-ai semãnat ºi aduni deunde n-ai împrãºtiat 25 ºi, pentru cã m-am temut, m-am dus ºi amascuns talantul tãu în pãmânt. Iatã, ai ce este al tãu!». 26 Dar stãpâ-nul i-a rãspuns: «Servitor rãu ºi leneº! ªtiai cã secer unde n-amsemãnat ºi adun de unde n-am împrãºtiat. 27 Deci, trebuia sã depuibanii mei la bancheri, iar la întoarcerea mea aº fi retras ce este almeu cu dobândã. 28 Aºadar, luaþi de la el talantul ºi daþi-l celui ce arezece talanþi! 29 Pentru cã oricui are i se va da ºi-i va prisosi, iar de lacel care nu are se va lua ºi ceea ce are. 30 Iar pe servitorul netrebnicaruncaþi-l afarã în întuneric: acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor».

Criteriile judecãþii finale31 Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreunã cu toþi îngerii,

atunci se va aºeza pe tronul sãu de mãrire. 32 ªi se vor aduna înain-tea lui toate naþiunile, iar el îi va despãrþi pe unii de alþii, aºa cum pãs-torul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprelela stânga.

34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniþi, binecu-vântaþii Tatãlui meu, moºteniþi împãrãþia care a fost pregãtitã pen-tru voi de la crearea lumii, 35 cãci am fost flãmând ºi mi-aþi dat sãmãnânc, am fost însetat ºi mi-aþi dat sã beau, am fost strãin ºi m-aþiprimit, 36 gol ºi m-aþi îmbrãcat, bolnav ºi m-aþi vizitat, am fost în în-chisoare ºi aþi venit la mine». 37 Atunci îi vor rãspunde cei drepþi:«Doamne, când te-am vãzut flãmând ºi te-am hrãnit, sau însetat ºiþi-am dat sã bei? 38 Când te-am vãzut strãin ºi te-am primit, sau golºi te-am îmbrãcat? 39 Când te-am vãzut bolnav sau în închisoare ºiam venit la tine?» 40 Iar regele le va spune: «Adevãr vã spun: tot ceaþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mai mici, mie mi-aþi fãcut».

41 Atunci va spune celor de la stânga: «Plecaþi de la mine, bleste-maþilor, în focul cel veºnica pregãtit pentru diavol ºi îngerii lui! 42 Cãciam fost flãmând ºi nu mi-aþi dat sã mãnânc, am fost însetat ºi numi-aþi dat sã beau, 43 am fost strãin ºi nu m-aþi primit, gol ºi nu m-aþiîmbrãcat, bolnav ºi în închisoare ºi nu m-aþi vizitat». 44 Atunci ei îivor rãspunde: «Doamne, când te-am vãzut flãmând, sau însetat, saustrãin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare ºi nu þi-am slujit?» 45 Iarel le va rãspunde: «Adevãr vã spun: tot ce nu aþi fãcut unuia dintreaceºtia, cei mai mici, mie nu mi-aþi fãcut». 46 ªi vor merge aceºtia închinul veºnic, iar cei drepþi în viaþa cea veºnicã”.

In 4,37

Dt 33,2 grZah 14,5Iuda 14Ap 3,21;20,11Ez 34,17Lc 12,32

Lc 22,30

Is 58,7

Prov 19,17Mc 9,41

7,23Mc 9,48Iuda 7Ap 20,10

Dan 12,2In 5,29

a Multe manuscrise introduc: pecare Tatãl meu l-a...

73 Mt 25,24

XI. PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS

Complotul împotriva lui Isus (Mc 14,1-2; Lc 22,1-2; In 11,45-53)

261 Când a terminat Isus toate aceste cuvântãri, le-a spus disci-polilor sãi: 2 „ªtiþi cã peste douã zile va fi Paºtele, iar Fiul

Omului va fi dat ca sã fie rãstignit”.3 Atunci s-au adunat arhiereii ºi bãtrânii poporului la curtea mare-

lui preot care se numea Caiafa 4 ºi s-au sfãtuit ca sã-l prindã pe Isusprin viclenie ºi sã-l ucidã, 5 dar spuneau: „Nu în timpul sãrbãtorii, casã nu se facã rãzvrãtire în popor”.

Ungerea lui Isus în Betania (Mc 14,3-9; In 12,1-8)6 În timp ce se afla Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, 7 a

venit la el o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmã demare preþa ºi i-a turnat pe cap pe când el stãtea la masã.

8 Vãzând aceasta, discipolii au fost cuprinºi de indignare ºi spu-neau: „Pentru ce aceastã risipã? 9 Cãci s-ar fi putut vinde scump ºisã se dea sãracilor”. 10 Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De cenecãjiþi femeia? Ea a fãcut un gest frumos faþã de mine, 11 cãci pesãraci îi aveþi întotdeauna cu voi, pe mine, însã, nu mã aveþi întotdea-una. 12 Turnând aceastã mireasmã pe trupul meu, a fãcut-o pentruînmormântarea mea. 13 Adevãr vã spun, oriunde va fi predicatã evan-ghelia aceasta în lumea întreagã, se va spune în amintirea ei ºi ceeace a fãcut ea”.

Iuda îl trãdeazã pe Isus (Mc 14,10-11; Lc 22,3-6)14 Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numeºte Iuda Isca-

rioteanul, s-a dus la arhierei 15 ºi le-a zis: „Ce vreþi sã-mi daþi ca sã-ldau pe mâna voastrã?” Ei i-au numãrat treizeci de arginþib. 16 ªi deatunci cãuta momentul potrivit ca sã-l dea pe mâna lor.

Ex 12,1-2720,18.19;

27,26Mc 15,15

Lc 24,7.20In 19,16

Lc 7,36-38

Dt 15,11

In 11,57

Ex 21,32Zah 11,12

a În vechime, turnarea untdelemnu-lui parfumat (mireasmã) pe capul oas-petelui era un gest de primire plinã debucurie, semn de noroc ºi de sãrbãtoare(Ps 23,5; 92,11). Ungerea trupului aveao semnificaþie deosebitã în alegerearegelui (1Sam 10,1) ºi în sfinþirea pre-oþeascã (Ex 39,7). În perioada de dupãexil, se dã mare importanþã ungerii ºi

îngropãrii morþilor ca „faptã bunã”.Vasul în care era mireasma era fãcutdin piatrã de alabastru, de culoare albã.

b Erau monede numite shekeli, sin-gurele în circulaþie la templu. Echiva-lentul celor treizeci de monede era de120 de dinari. Dupã Ex 21,32, aceastaera despãgubirea pentru sclavul ucisîn mod involuntar.

Mt 26,1 74

Pregãtirea cinei pascale (Mc 14,12-16; Lc 22,7-14)17 În prima zi a Azimelor, au venit discipolii la Isus ºi au zis: „Unde

vrei sã-þi pregãtim ca sã mãnânci Paºtele?”a 18 El a spus: „Mergeþi încetate la cutare ºi spuneþi: «Învãþãtorul zice: timpul meu esteaproape. La tine voi face Paºtele cu discipolii mei»”. 19 Discipolii aufãcut cum le poruncise Isus ºi au pregãtit Paºtele.

Dezvãluirea trãdãrii lui Iuda (Mc 14,17-21; Lc 22,21-23; In 13,21-30)20 Când s-a înserat, stãtea la masã împreunã cu cei doisprezeceb

21 ºi, în timp ce mâncau, a zis: „Adevãr vã spun, unul dintre voi mãva trãda”.

22 Întristaþi peste mãsurã, ei au început sã-i spunã unul dupã altul:„Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El a rãspuns: „Cel care ºi-a întinsmâna cu mine în blid, acesta mã va trãda. 24 Cãci Fiul Omului mergedupã cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care FiulOmului este trãdat! Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacã nu s-arfi nãscut!” 25 Atunci Iuda, cel care avea sã-l trãdeze, l-a întrebat: „Nucumva sunt eu, rabbi?” El i-a rãspuns: „Tu ai zis!”

Instituirea Euharistiei (Mc 14,22-24; Lc 22,19-20; 1Cor 11,23-25)26 ªi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a

frânt-o, a dat-o discipolilor ºi le-a spus: „Luaþi, mâncaþi; acesta estetrupul meu!” 27 Apoi, luând potirul, dupã ce a mulþumit, le-a dat lor,spunând: „Beþi din acesta toþi, 28 cãci acesta este sângele meu, al ali-anþeic, care se varsã pentru mulþi spre iertarea pãcatelor. 29 Vã spuncã nu voi mai bea din acest rod al viþei pânã în ziua în care îl voi beacu voi, nou, în împãrãþia Tatãlui meu”. 30 ªi, dupã ce au cântat imnuld,au plecat spre Muntele Mãslinilor.

Prezicerea renegãrii lui Petru (Mc 14,27-31; Lc 22,31-34; In 13,36-38)31 Atunci, Isus le-a spus: „Voi toþi vã veþi scandaliza din cauza mea

în noaptea aceasta, cãci este scris:Voi bate pãstorulºi oile din turmã se vor risipi.

Ex 12,14-20

Ps 22,7.8.16.18Is 53,9

14,19; 15,36Mc 6,41;8,6; Lc 9,16

1Cor 10,16

Ex 24,8Ier 31,31Zah 9,11Evr 9,20

Zah 13,7Mt 26,56In 16,32

a Pregãtirile pentru sãrbãtoare pre-supuneau amenajarea unei sãli, jert-firea mielului, pregãtirea accesoriilor:pâine nedospitã, sosul ritual, ierburileamare ºi cupele cu vin. „A mâncaPaºtele” înseamnã a participa la cinaritualã de Paºti.

b Unele manuscrise adaugã: discipoli.c Unele manuscrise adaugã: celei noi.d Acest imn este alcãtuit din

Ps 115–118.

75 Mt 26,17

32 Dar, dupã ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastrã în Galileea”.33 Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacã toþi se vor scan-daliza din cauza ta, eu nu mã voi scandaliza niciodatã!” 34 Isus i-azis: „Adevãr îþi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântatcocoºul, de trei ori mã vei renega”. 35 Petru i-a zis: „Chiar dacã artrebui sã mor împreunã cu tine, nu te voi renega”. ªi toþi discipoliispuneau la fel.

Isus pe Muntele Mãslinilor (Mc 14,32-42; Lc 22,39-46)36 Atunci Isus a venit împreunã cu ei într-un loc numit Ghetsemani

ºi le-a spus discipolilor: „Staþi aici pânã când mã voi duce acolo sã mãrog!” 37 ªi, luând cu sine pe Petru ºi pe cei doi fii ai lui Zebedeu, aînceput a se întrista ºi a se tulbura. 38 Atunci le-a spus: „Sufletul meueste trist de moarte; rãmâneþi aici ºi vegheaþi cu mine!”

39 ªi, mergând puþin mai încolo, a cãzut cu faþa la pãmânt, spu-nând: „Tatã! Dacã este posibil, sã treacã de la mine potirul acesta. Darnu cum vreau eu, ci cum vrei tu”.

40 Apoi a venit la discipoli ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru:„Aºa, n-aþi putut veghea cu mine nici mãcar un ceas? 41 Vegheaþi ºirugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã! Cãci duhul este plin de avânt, dartrupul este slab”. 42 Iarãºi, pentru a doua oarã, a plecat ºi s-a rugatspunând: „Tatã, dacã nu este posibil ca sã treacã acest potir fãrã casã-l beau, sã se facã voinþa ta”.

43 Venind, i-a gãsit din nou dormind, cãci ochii le erau îngreuiaþide somn. 44 Lãsându-i, a plecat din nou ºi s-a rugat pentru a treiaoarã, spunând iarãºi aceleaºi cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli ºile-a spus: „Dormiþi mai departe ºi odihniþi-vã!a Iatã, a venit ceasul ºiFiul Omului este dat pe mâna pãcãtoºilor! 46 Sculaþi-vã, sã mergem.Iatã, cel care mã trãdeazã este aproape”.

Arestarea lui Isus (Mc 14,43-50; Lc 22,47-53; In 18,3-11)47 Pe când încã mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doispre-

zece ºi, împreunã cu el, o mulþime mare, cu sãbii ºi ciomege, din par-tea arhiereilor ºi a bãtrânilor poporului, 48 iar trãdãtorul lui ledãduse un semn spunând: „Cel pe care îl voi sãruta, acela este;prindeþi-l!” 49 S-a apropiat îndatã de Isus ºi i-a zis: „Bucurã-te,rabbi!” ªi l-a sãrutat. 50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta

26,69-75Mc 14,66-72Lc 22,56-62In 18,25-27

In 11,6

In 18,1

17,1Mc 5,37;

14,33Lc 8,51;

9,28In 12,27

Evr 5,7.8

6,13Lc 11,4

6,10

2Cor 12,8

In 12,23;13,1; 17,1;

17,22Mc 9,31Lc 9,44;

24,7In 14,31

a Unele traduceri moderne dau onuanþã de acuzã la adresa apostolilor:Dormiþi mereu ºi vã odihniþi? (RSV).

Totuºi, cuvintele lui Isus exprimãdoar constatarea amarã cã discipoliinu sunt în stare sã vegheze cu el.

Mt 26,32 76

ai venit!”a Atunci, apropiindu-se, au pus mâna pe Isus ºi l-au prins.51 ªi, iatã, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-ºi mâna, ascos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot ºi i-a tãiaturechea. 52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-þi sabia la locul ei, cãci toþi ceicare pun mâna pe sabie de sabie vor pierib. 53 Sau crezi cã n-aº puteasã-l rog pe Tatãl meu ºi mi-ar pune îndatã la dispoziþie mai mult dedouãsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum s-ar mai împlini Scrip-turile, cã aºa trebuie sã fie?” 55 În ceasul acela, Isus a spus mulþimi-lor: „Aþi ieºit ca împotriva unui tâlhar, cu sãbii ºi cu ciomege, ca sãmã prindeþi. Zi de zi stãteam în templu, învãþând, ºi nu m-aþi ares-tat. 56 Toate acestea s-au fãcut ca sã se împlineascã Scripturile pro-feþilor”. Atunci, toþi discipolii, pãrãsindu-l, au fugit.

Isus înaintea Sinedriului (Mc 14,53-65; Lc 22,66-71; In 18,13-24)57 Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la marele preot Caiafa,

unde se adunaserã cãrturarii ºi bãtrânii. 58 Iar Petru l-a urmat de de-parte pânã în curtea marelui preot ºi, intrând, s-a aºezat printre ser-vitori ca sã vadã sfârºitul.

59 Arhiereii ºi tot Sinedriul cãutau o mãrturie falsã împotriva luiIsus ca sã-l condamne la moarte, 60 dar nu gãseau, deºi s-au prezen-tat mulþi martori falºi. În cele din urmã, au venit doi 61 ºi au zis:„Acesta a spus: «Pot sã distrug templul lui Dumnezeu ºi în trei zilesã-l reconstruiesc»”. 62 Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu rãs-punzi nimic? Ce mãrturisesc aceºtia împotriva ta?” 63 Dar Isus tãcea.Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu sã nespui dacã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.

64 Isus i-a rãspuns: „Tu ai zis. Ba, vã spun:de acum îl veþi vedea pe Fiul Omuluiºezând la dreapta puteriiºi venind pe norii cerului”.

65 Atunci, marele preot ºi-a sfâºiat hainele ºi a spus: „A rostit o blas-femie. Ce nevoie mai avem de martori? Iatã, acum aþi auzit blas-femia. 66 Cum vi se pare?” I-au rãspuns: „Este vrednic de moarte!”

In 18,26

Gen 9,6Ap 13,10

Lc 19,47;21,37In 18,20

Zah 13,7Mt 26,31In 16,32

27,40

27,12.14

16,16.17

Dan 7,13

24,30Num 14,62Sam 13,19Esd 9,3Iob 1,20;2,12Ier 36,24Fap 14,14Lev 24,16In 19,7Is 53,5

a Unele traduceri moderne folosesco întrebare. Dar aici este constatarealui Isus referitoare la scopul venirii luiIuda. De fapt, Isus este cel care do-minã situaþia; cu libertate ºi lucidi-tate, el dã semnalul începerii ultimeifaze a dramei.

b Sabia este simbolul forþei militareºi al violenþei distructive. Folosirea eiintrã în logica rãfuielii care stã la bazalegii talionului. Dar Isus declarã depã-ºit principiul unei dreptãþi care regle-menteazã raporturile umane în bazaechilibrului de forþe sau teroare.

77 Mt 26,51

67 Atunci l-au scuipat în faþã ºi l-au lovit cu pumnii; alþii l-au pãlmu-ita, 68 spunând: „Profeþeºte-ne, Cristoase, cine este cel care te-a lovit?”

Renegarea lui Petru (Mc 14,66-72; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27)69 Iar Petru ºedea afarã, în curte. S-a apropiat de el o servitoare ºi

i-a zis: „ªi tu erai cu Isus Galileeanul”. 70 Dar el a negat înainteatuturor, spunând: „Nu ºtiu ce vorbeºti”. 71 În timp ce se îndreptaspre poartã, l-a vãzut o alta ºi a zis celor de acolo: „Acesta era cu IsusNazarineanul”. 72 Dar el a negat din nou cu jurãmânt: „Nu-l cunoscpe omul acela”. 73 Puþin dupã aceea, s-au apropiat cei care erau acoloºi i-au zis lui Petru: „Într-adevãr, ºi tu eºti dintre ei, pentru cã ºiaccentul tãu te trãdeazã”. 74 Atunci a început sã se blesteme ºi sã jure:„Nu-l cunosc pe omul acela”. ªi, îndatã, a cântat cocoºul. 75 Atunciºi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de acânta cocoºul, de trei ori mã vei renega”. ªi, ieºind afarã, a plâns amar.

Isus este dus înaintea lui Pilat (Mc 15,1; Lc 23,1-2; In 18,28-32)

271 Iar când s-a fãcut dimineaþã, toþi arhiereii ºi bãtrânii poporu-lui au þinut consiliu împotriva lui Isus ca sã-l condamne la

moarte. 2 ªi, legându-l, l-au dus ºi l-au predat lui Pilatb, guvernatorul.

Moartea lui Iuda (Fap 1,18-19)3 Atunci Iuda, cel care l-a trãdat, vãzând cã el fusese condamnat,

cuprins de remuºcare, a adus înapoi arhiereilor ºi bãtrânilor celetreizeci de monede de argint, 4 spunând: „Am pãcãtuit vânzând sân-ge nevinovat”. Dar ei i-au zis: „Ce ne priveºte? Tu vei vedea!” 5 ªi,aruncând banii în templu, a plecat ºi s-a dus sã se spânzure. 6 Iararhiereii, luând banii, au zis: „Nu este permis sã-i punem în tezaur,

26,34Mc 14,30Lc 22,34In 13,38

12,14Mc 3,6

26,14.15

27,24

a Verbul hrapizo este foarte rar îngreaca biblicã. Nu se referã la lovituraobiºnuitã cu interiorul palmei, ci cudosul palmei, gest care are o semnifi-caþie de jignire profundã. Dupã tra-diþia rabinicã, cel care lovea cu dosulpalmei era mult mai vinovat decât celcare lovea cu pumnul. Gravitatea jig-nirii este aici cu atât mai evidentã cucât cei care lovesc sunt membrii Sine-driului, deci reprezentanþii religioºi aiIsraelului.

b Unele manuscrise adaugã: Ponþiu.„Ponþiu Pilat” a fost procuratorulIudeii în perioada 25-35, în timpul luiCristos. Este descris de istoriografi caun om încãpãþânat ºi dur, violent, je-fuitor ºi crud: este vinovat de execu-tarea multor persoane fãrã un proceslegal. Din cauza atacãrii unei procesi-uni religioase pe muntele Garizim, sama-ritenii l-au denunþat. A fost chemat deîmpãratul Tiberiu la Roma ºi destitu-it. Nu se cunosc alte date dupã desti-tuirea lui.

Mt 26,67 78

cãci sunt preþul sângelui”. 7 ªi, dupã ce au þinut consiliu, au cum-pãrat cu ei Ogorul Olarului pentru îngroparea strãinilor. 8 De aceea senumeºte ogorul acela pânã astãzi Ogorul Sângelui.

9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, carezice: ªi au primit treizeci de arginþi, preþul celui vândut, care a foststabilit de fiii lui Israel 10 ºi i-au dat pe ogorul olarului, aºa cum îmiporuncise Domnul.

Isus înaintea lui Pilat (Mc 15,2-5; Lc 23,2-5; In 18,33-38)11 Isus stãtea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a între-

bat: „Tu eºti regele iudeilor?” Isus a rãspuns: „Tu o spui!” 12 ªi, întimp ce era acuzat de arhierei ºi de bãtrâni, nu rãspundea nimic.13 Atunci i-a zis Pilat: „Nu auzi câte mãrturisesc aceºtia împotrivata?” 14 Dar nu a rãspuns nici mãcar un cuvânt, încât guvernatorul erafoarte mirat.

Condamnarea lui Isus (Mc 15,6-15; Lc 23,13-25; In 18,39–19,16)15 La fiecare sãrbãtoare, guvernatorul obiºnuia sã elibereze un de-

þinut pentru popor, pe care îl voiau ei. 16 Pe atunci aveau un deþinutvestit, numita Baraba. 17 Deci, când s-au adunat, Pilat le-a zis: „Pe cinevreþi sã vi-l eliberez: peb Baraba sau pe Isus care se numeºte Cris-tos?” 18 Cãci ºtia cã din invidie îl dãduserã pe mâna lui.

19 ªi, în timp ce ºedea la judecatã, soþia lui i-a trimis vorbã: „Nimicsã nu faci dreptului aceluia, cãci multe am suferit azi în vis din cauzalui”. 20 Dar arhiereii ºi bãtrânii au convins mulþimile sã-l cearã peBaraba, iar pe Isus sã-l trimitã la moarte. 21 Luând cuvântul, guver-natorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreþi sã vi-l eliberez?” I-aurãspuns: „Pe Baraba!” 22 Pilat le-a zis: „Aºadar, ce sã fac cu Isus, carese numeºte Cristos?” Au zis toþi: „Sã fie rãstignit!” 23 El le-a spus:„Dar ce rãu a fãcut?” Ei însã strigau ºi mai tare: „Sã fie rãstignit!”

24 Vãzând Pilat cã nu foloseºte la nimic, dimpotrivã, agitaþia deve-nea tot mai puternicã, a luat apã ºi s-a spãlat pe mâinic înaintea

Zah 11,12-13Ier 18,2-3;19,1-2;32,62-15

2,2; 27,29.37Mc 15,9.12.18.26Lc 23,37.38In 18,39;19,3.19.21Is 53,7Mt 26,63;27,14Lc 23,9In 19,9

Fap 3,14

Fap 3,13;13,28Dan 13,46 grFap 18,6;20,26

a Unele manuscrise vechi au: IsusBaraba. Este posibil ca Baraba sã fiavut acest nume, de altfel foarte frec-vent în acel timp la evrei.

b Unele manuscrise vechi adaugã: Isus.c Exista un vechi obicei, atestat în

Dt 21,6-7, ca bãtrânii sã-ºi spele mâi-nile lângã un cadavru pentru a-ºi de-monstra nevinovãþia. Deºi roman, Pilat

face acest gest pentru a-i impresionape evrei ºi pentru a declara cã nu esteresponsabil de moartea lui Isus. Aceas-tã responsabilitate este revendicatã,în schimb, de evrei, fiind transmisi-bilã la copiii lor. Expresia „sângele luiasupra noastrã” este cunoscutã atâtîn VT (2Sam 3,29), cât ºi în literaturarabinicã.

79 Mt 27,7

poporului, spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui drepta.Voi veþi vedea!” 25 Tot poporul a rãspuns: „Sângele lui sã fie asupranoastrã ºi asupra copiilor noºtri”. 26 Atunci l-a eliberat pe Baraba,iar pe Isus, dupã ce l-a biciuitb, l-a dat ca sã fie rãstignit.

Încoronarea cu spini (Mc 15,16-20; In 19,2-3)27 Atunci, soldaþii procuratorului l-au adus pe Isus în pretoriu ºi

au adunat în jurul lui toatã cohortac, 28 ºi, dupã ce l-au dezbrãcat,l-au acoperit cu o mantied purpurie. 29 Împletind o coroanã de spini,i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptã o trestie ºi, îngenunchind, îºibãteau joc de el spunând: „Bucurã-te, rege al iudeilor!” 30 Apoi, scui-pându-l, îi luau trestia ºi-l loveau peste cap. 31 Dupã ce ºi-au bãtut jocde el, l-au dezbrãcat de mantie ºi l-au îmbrãcat cu hainele lui. Apoil-au dus ca sã-l rãstigneascã.

Rãstignirea lui Isus (Mc 15,21-32; Lc 23,26-43; In 19,17-27)32 În timp ce ieºeau, au gãsit un om din Cirenee cu numele de Simon.

Pe acesta l-au constrâns sã-i ducã crucea. 33 Ajungând la locul numitGolgota, care înseamnã locul Craniului, 34 i-au dat sã bea vin ames-tecat cu fieref, dar el, gustând, n-a voit sã bea.

35 Dupã ce l-au rãstignit, au împãrþit hainele lui, aruncând zaru-rile, 36 apoi s-au aºezat ºi au rãmas acolo sã-l pãzeascã. 37 Au pus dea-supra capului sãu cauza condamnãrii, scrisã astfel: „Acesta este Isus,regele iudeilor”. 38 Atunci au rãstignit împreunã cu el doi tâlhari,unul la dreapta ºi altul la stânga.

39 Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clãtinânddin cap 40 ºi spunând: „Tu, care dãrâmi templul ºi-l construieºti în

27,4

Ez 33,5Fap 5,28

2,2; 27,11.37Mc 15,

9.12.18.26Lc 23,27.38

In 18,39;19,3-21Is 50,6

Ps 69,22

Ps 22,19

27,29

Is 53,12

Lam 2,15Mc 14,58

In 2,19.20

a Unele manuscrise au: de sângeleacesta.

b Flagelarea dupã metoda romanã sefãcea cu flagella, nuiele (pentru un omliber) sau cu fragra, biciul din piele(pentru sclavi). Biciul avea la capetebucãþi de os (scorpiones) sau bile deplumb (plumbator). Spre deosebire delegea ebraicã, dupã care se puteau dapatruzeci de lovituri minus una, din tea-ma de a nu fi prea multe (cf. Dt 25,3),legea romanã lãsa numãrul loviturilorla aprecierea biciuitorului sau a procu-ratorului care asista.

c Cohorta era o unitate militarã în ar-mata romanã, compusã din aproximativ

cinci sute de soldaþi. Cifra este aicihiperbolicã.

d Mantia aici este aºa numitul sagu-us al soldaþilor romani, cu care l-au aco-perit în semn de batjocurã.

e Cirene era capitala provinciei Cyre-naica, din nordul Africii.

f În Evanghelia dupã sfântul Mateiavem un joc de cuvinte: „vinul înmi-resmat” (vezi n. Mc 15,23) este înlocu-it cu „vinul amestecat cu fiere”, fãcân-du-se astfel legãtura cu dreptul dinPs 69,22, cãruia duºmanii îi dãdeaufiere în mâncare ºi oþet în bãuturã.

Mt 27,25 80

trei zile, salveazã-te pe tine însuþi! Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu,coboarã de pe cruce!” 41 La fel ºi arhiereii îl luau în râs împreunã cucãrturarii ºi cu bãtrânii ºi spuneau: 42 „Pe alþii i-a salvat, pe sine nuse poate salva! Dacãa este regele Israelului, sã coboare acum de pecruce ºi vom crede în el. 43 S-a încrezut în Dumnezeu! Sã-l eliberezeacum, dacã îl doreºte. Pentru cã spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”.44 Chiar ºi tâlharii rãstigniþi împreunã cu el îl insultau în acelaºi fel.

Moartea lui Isus (Mc 15,33-41; Lc 23,44-49; In 19,28-30)45 De la ceasul al ºaselea s-a fãcut întuneric pe tot pãmântul pânã

la ceasul al nouãlea. 46 Iar pe la ceasul al nouãlea, Isus a strigat cuglas puternic: „Elí, Elí, léma sabactáni?” care înseamnã „Dumnezeulmeu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” 47 Unii dintre cei careerau de faþã spuneau: „Acesta îl cheamã pe Ilie!” 48 ªi, îndatã, unuldintre ei a alergat ºi, luând un burete, l-a înmuiat în oþet, l-a pusîntr-o trestie ºi i-a dat sã bea. 49 Iar ceilalþi spuneau: „Lasã, sã vedemdacã vine Ilie sã-l salveze!” 50 Dar Isus, strigând din nou cu glasputernic, ºi-a dat sufletul.

51 ªi, iatã, catapeteasma templului s-a sfâºiat în douã de sus pânãjos, pãmântul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, 52 morminteles-au deschis ºi multe trupuri ale sfinþilor morþi au înviat 53 ºi, ieºinddin morminte, dupã învierea lui, au venit în cetatea sfântã ºi s-auarãtat multora.

54 Atunci centurionul ºi cei care împreunã cu el îl pãzeau pe Isus,vãzând cutremurul ºi cele întâmplate, au fost cuprinºi de o marespaimã ºi au spus: „Cu adevãrat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!”55 Erau acolo ºi multe femei care priveau de departe. Unele dintreele îl urmaserã pe Isus din Galileea, slujindu-i. 56 Printre ele erauMaria Magdalena, Maria, mama lui Iacob ºi a lui Iosif, ºi mamafiilor lui Zebedeu.

Înmormântarea lui Isus (Mc 15,42-47; Lc 23,50-56; In 19,38-42)57 Când s-a fãcut searã, a venit un om bogat din Arimateea, numit

Iosif, care era ºi el discipol al lui Isus. 58 Acesta a venit la Pilat ºi i-acerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit sã-i fie dat. 59 Iosif aluat trupul lui Isus, l-a înfãºurat într-un giulgiu curat 60 ºi l-a pus înmormântul sãu nou, pe care îl sãpase în stâncã. Dupã ce a rostogolito piatrã mare la intrarea mormântului, a plecat.

4,3.6;26,63Lc 4,3.9

In 1,49;12,13

In 5,18;10,36; 19,7

Ps 22,2

Ex 26,31-35

4,5Ap 11,2;21,2.10;22,19

Lc 8,2.3

20,20

Dt 21,22.23

Mc 6,29Fap 13,2928,2Mc 16,3.4

a În câteva manuscrise importantelipseºte: dacã.

81 Mt 27,41

61 Iar Maria Magdalena ºi cealaltã Marie ºedeau acolo, înainteamormântului.

Pazã la mormânt62 În ziua urmãtoare, cea care este dupã ziua Pregãtirii, s-au adu-

nat arhiereii ºi fariseii la Pilat 63 ºi i-au spus: „Domnia ta, ne-am amin-tit cã acel înºelãtor a spus pe când mai trãia încã: «Dupã trei zile, voiînvia». 64 Porunceºte, deci, sã fie pãzit mormântul pânã în ziua atreia ca nu cumva sã vinã discipolii lui sã-l fure ºi apoi sã spunãpoporului: «A înviat din morþi!» Iar înºelãtoria aceasta de pe urmãar fi mai rea decât prima”. 65 Pilat le-a zis: „Aveþi garda, mergeþi ºipãziþi cum ºtiþi”. 66 Ei s-au dus ºi, sigilând piatra, au pãzit mormân-tul cu garda.

XII. ÎNVIEREA LUI ISUS

Mormântul gol (Mc 16,1-8; Lc 24,1-12; In 20,1-13)

281 Dupã ce a trecut sâmbãta, în zorii primei zile a sãptãmânii,Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormân-

tul. 2 ªi, iatã, a venit un cutremur mare: îngerul Domnului a coborâtdin cer, a venit ºi a rostogolit piatra, apoi s-a aºezat pe ea. 3 Înfãþiºa-rea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albã ca zãpada. 4 La vederealui, paznicii s-au cutremurat de fricã ºi au rãmas ca morþi. 5 Dar înge-rul a spus femeilor: „Voi nu vã temeþi! ªtiu cã-l cãutaþi pe Isus celrãstignit. 6 Nu este aici, cãci a înviat dupã cum a zis. Veniþi ºi vedeþilocul unde a zãcuta. 7 Mergeþi în grabã ºi spuneþi discipolilor lui: «Aînviat din morþib ºi, iatã, merge înaintea voastrã în Galileea. Acolo îlveþi vedea». Iatã, v-am spus”. 8 Plecând în grabã de la mormânt, cufricã ºi cu bucurie mare, au alergat sã dea de ºtire discipolilor lui.

Isus apare femeilor (Mc 16,9-11; Lc 24,10-11; In 20,14-18)9 ªi, iatã, Isus le-a venit în întâmpinare ºi le-a zis: „Bucuraþi-vã!”

Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele ºi i s-au închinat.10 Atunci Isus le-a zis: „Nu vã temeþi! Mergeþi ºi daþi de ºtire fraþilormei sã meargã în Galileea ºi acolo mã vor vedea”.

28,1Mc 15,40.47;

16,1Lc 24,10In 19,25

12,40; 16,21;17,23; 20,19

Mc 8,31;9,31; 10,34

Lc 9,22;18,33; 24,7

12,45Lc 11,262Pt 2,20

27,56.61Mc 15,40.47

In 19,2527,5127,60

Mc 15,4617,2; Mc 9,3

Lc 9,29Fap 1,10

16,21; 17,23;20,19

Mc 8,31;9,31; 10,34

Lc 9,22;18,33; 24,7

26,32Mc 14,2828,10.17

In 21,1-23

26,32;28,7.16

Mc 14,28In 21,1-23

a Multe manuscrise adaugã: Domnul. b Unele manuscrise omit: din morþi.

Mt 27,61 82

Mituirea gãrzii11 Dupã ce au plecat ele, iatã cã unii din gardã au venit în cetate

ºi au dat de ºtire arhiereilor despre toate cele întâmplate. 12 Aceºtia,reunindu-se în consiliu cu bãtrânii, au dat bani mulþi soldaþilor,13 zicând: „Sã spuneþi: «Discipolii lui au venit noaptea ºi l-au furat,pe când noi dormeam». 14 ªi dacã va afla guvernatorul despre asta,îl vom convinge noi ºi vã vom scãpa de neplãceri”. 15 Ei, luând banii,au fãcut aºa cum au fost instruiþi. Astfel, zvonul acesta s-a rãspân-dit la iudei pânã azi.

Trimiterea apostolilor în lume(Mc 16,14-18; Lc 24,36-49; In 20,19-23; Fap 1,6-8)

16 Apoi, cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntelehotãrât lor de Isus. 17 Cum l-au vãzut, i s-au închinat, dar unii se în-doiau. 18 Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: „Mi-a fost datã toatã putereaîn cer ºi pe pãmânt. 19 Aºadar, mergeþi, ºi faceþi ucenici din toate naþi-unile, botezându-i în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh,20 învãþându-i sã þinã toate câte v-am poruncit. ªi iatã, eu sunt cu voi întoate zilele, pânã la sfârºitul lumii”.

27,64

26,32;28,7.10

11,27In 3,35;13,3; 17,2Ef 1,20-22Fap 1,8Ag 1,13In 14,2313,39.49;24,3

83 Mt 28,11

EVANGHELIA

DUPÃ SFÂNTUL MARCU

INTRODUCERE

Autorul. A doua Evanghelie canonicã pe care ne-o transmite tra-diþia îi este atribuitã lui Marcu, numit ºi Ioan Marcu (Fap 12,12.25;15,37). El nu a fost apostol ºi nici discipol al lui Isus. A fost discipolal lui Barnaba, al lui Paul ºi al lui Petru (Fap 12,25; 13,5; 15,36-39;1Pt 5,13). S-a nãscut la Ierusalim ºi era fiul unei femei cu numeleMaria, care avea o casã în cetate, unde se adunau primii creºtini(Fap 12, 12-17). Marcu era veriºorul lui Barnaba (Col 4,10). Dupã tra-diþie, este interpretul lui Petru, alãturi de care a cutreierat AsiaMicã ºi Europa, iar Evanghelia lui redã predica lui Petru. A murit camartir, probabil în Alexandria (Egipt), iar relicvele lui sunt pãstrateîn bazilica „San Marco” din Veneþia.

Limba. Evanghelia dupã sfântul Marcu a fost scrisã în limba greacãpopularã, cu un vocabular redus, dar precis, cu un stil viu ºi colorat.Fraza este deseori întreruptã pentru a se da, ca într-o parantezã,explicaþii considerate de autor ca necesare pentru cititorii de culturãgreco-romanã. Particularitãþile lingvistice se pãstreazã de-a lungulîntregii Evanghelii, ceea ce demonstreazã unicitatea autorului.

Destinatarii. Sfântul Marcu se adreseazã creºtinilor din afara Pales-tinei, probabil celor de la Roma, de provenienþã ebraicã sau pãgânã.Astfel se explicã de ce referinþele la Lege ºi Profeþi sunt mai puþine;obiceiurile ºi tradiþiile ebraice, numele ºi cuvintele aramaice suntexplicate (3,17; 5,41; 7,1-23 etc.); sunt evitate expresii ºi situaþii ofen-satoare pentru pãgâni, sunt folosiþi termeni militari ºi de mãsurãutilizaþi în Imperiul Roman (5,9.15; 6,37; 12,14 etc.).

Structura. Sfântul Marcu îºi organizeazã materialul dupã douã cri-terii: din punct de vedere geografic, descrie mai întâi activitatea luiIsus în Galileea (1,14–7,23), apoi activitatea lui Isus în þinuturilepãgâne (7,24–8,26), drumul lui Isus de la Cezareea lui Filip la Ieru-salim (8,27–10,52), activitatea lui Isus la Ierusalim, care culmineazãcu pãtimirea, moartea ºi învierea lui (11,1–16,20); din punct de vede-re teologic, prezintã în prima parte misterul lui Mesia (1,14–8,26), iarîn partea a doua, misterul Fiului Omului (8,27–16,20).

Locul. Cu excepþia sfântului Ioan Crisostomul, care presupune cãsfântul Marcu ºi-ar fi scris Evanghelia la Alexandria, toatã tradiþiaconsiderã cã ea a fost scrisã la Roma sau, oricum, în Italia.

Data. Conform mãrturiei sfântului Irineu, Evanghelia a fost scri-sã dupã moartea sfântului Petru (64) ºi, oricum, înainte de anul 70(distrugerea templului din Ierusalim de cãtre romani).

Mãrturii despre Evanghelia dupã sfântul Marcu întâlnim foartedevreme: Papia, sfântul Iustin, Tertulian, sfântul Clement din Ale-xandria, Origene.

Teologia. În Evanghelia dupã sfântul Marcu, tema centralã esteidentitatea lui Isus. Mulþi se intereseazã de aceastã problemã: dis-cipolii, lumea, demonii, Irod, marele preot, Pilat ºi centurionul, darIsus, în prima parte, vrea ca identitatea lui sã rãmânã ascunsã (secre-tul mesianic) ºi de aceea lasã faptele minunate sã vorbeascã. Dupãmãrturisirea lui Petru (8,29), Isus îºi descoperã progresiv identi-tatea, fãcând apel la figura slujitorului lui Iahve (8,31.38; 9,9.12.31etc.), venit ca sã aducã mântuire lumii prin sacrificiul vieþii proprii.Aceastã revelare este fãcutã discipolului. Vestea cea bunã despre Isus– Mesia ºi Fiu al lui Dumnezeu – nu este o doctrinã teoreticã, ci presu-pune o comuniune personalã cu el. Pe aceastã comuniune cu Isus ºi pecunoaºterea misterului persoanei sale se va baza predica apostolicã.

Discipolul îl urmeazã pe Isus, cunoscându-l mereu mai bine ºiidentificându-se cu Învãþãtorul prin renunþarea la sine, la legãturilefamiliale, la bogãþii, la viaþa însãºi (8,34-38; 10,31.43). Dar cine refuzãaceastã revelaþie devine duºmanul lui Mesia (11,27-29; 12,12-37), îlpersecutã ºi-i cauzeazã moartea. Or, tocmai moartea lui Isus estevictoria definitivã asupra diavolului, împlinirea mântuirii ºi recu-noaºterea filiaþiunii divine a lui Isus (15,39).

Datoritã acestei tematici, în ultimul timp, Evanghelia dupã sfân-tul Marcu este folositã din ce în ce mai mult în cateheza pregãtitoarepentru primirea Botezului.

88

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL MARCU

I. PREGÃTIREA ACTIVITÃÞII PUBLICEA LUI ISUS

Predica lui Ioan Botezãtorul (Mt 3,1-12; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-28)

11 Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeua.2 Aºa cum este scris în profetul Isaia:b

Iatã, eu îl trimit pe îngerulc meuînaintea feþei tale;el îþi va pregãti calea.

3 Glasul celui care strigã în pustiu:Pregãtiþi calea Domnului,faceþi drepte cãrãrile lui.

4 Ioan Botezãtorul a apãrut în pustiu, predicând botezul pocãinþeispre iertarea pãcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii ºi toþi locuitoriiIerusalimului veneau la el ºi erau botezaþi de el în râul Iordan, mãr-turisindu-ºi pãcatele.

6 Ioan era îmbrãcat cu o hainã din pãr de cãmilãd ºi încins la mijloccu o cingãtoare din piele; mânca lãcustee ºi miere sãlbaticã 7 ºi predi-ca zicând: „Vine dupã mine cel care este mai puternic decât mine,cãruia eu nu sunt vrednic sã mã plec sã-i dezlegf cureaua încãlþãmin-tei. 8 Eu v-am botezat cu apã, însã el vã va boteza cu Duhul Sfânt”.

Ex 23,20 grMal 3,1

Is 40,3 gr

In 1,23

Fap 13,24;19,4

Fap 13,25

a În unele manuscrise lipseºte: Fiullui Dumnezeu.

b Deoarece textul citat de Marcu pro-vine din cartea profetului Malahia, înunele manuscrise, în loc de: în profe-tul Isaia, apare: în profeþi.

c Aici sensul este: „mesagerul”. Estesingurul loc în Evanghelia dupã sfân-tul Marcu în care termenul grec ange-los are aceastã semnificaþie.

d Lit.: îmbrãcat în pãr de cãmilã. Nueste vorba de piele de cãmilã, ci de ohainã lungã, împletitã din pãr de cãmi-lã, folositã ºi ca hainã de pocãinþã (sac).

e În antichitate, ca ºi în zilele noastre,unele triburi din Pustiul Arabiei ºi dinAfrica de Nord obiºnuiesc sã mãnânce

lãcuste. Ele sunt consumate fie crude,fie prãjite sau fierte, separat sau înamestec cu miere ºi curmale. Talmudulpermite consumarea lãcustelor curate.În Asiria era o delicatesã nelipsitã dela masa regalã. Este subliniatã lipsa depreocupare a lui Ioan pentru hranã.

f A se apleca ºi a dezlega cureaua încãl-þãmintei fãcea parte din obligaþiile unuisclav. Dupã învãþãtura rabinicã, numaisclavii pãgâni, nu cei evrei, puteau fiobligaþi la acest serviciu. Faptul cãIoan nu se considerã vrednic pentruaceastã acþiune scoate în evidenþã umi-linþa lui ºi superioritatea fãrã limitã acelui care este prevestit.

Botezul lui Isus (Mt 3,13-17; Lc 3,21-22)9 În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii ºi a fost botezat

de Ioan în Iordan. 10 ªi îndatã ce s-a ridicat din apã, a vãzut cerurile des-chise ºi Duhul, ca un porumbel, coborând asupra lui. 11 ªi din cer s-aauzit un glas: „Tu eºti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am gãsit bucuria”.

Ispitirea în pustiu (Mt 4,1-11; Lc 4,1-13)12 ªi, îndatã, Duhul l-a dus în pustiu. 13 Iar în pustiu a stat timp de

patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreunã cu fiare-lea, iar îngerii îi slujeau.

II. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN GALILEEA

Începutul predicãrii lui Isus (Mt 4,12-17; Lc 4,14-15)14 Dupã ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând

evanghelia lui Dumnezeu 15 ºi spunând: „S-a împlinit timpul ºiîmpãrãþia lui Dumnezeu este aproape! Convertiþi-vã ºi credeþi înevanghelie”.

Chemarea primilor discipoli (Mt 4,18-22; Lc 5,1-11)16 Trecând pe lângã Marea Galileii, i-a vãzut pe Simon ºi pe Andrei,

fratele lui Simon, aruncând nãvodulb în mare, cãci erau pescari.17 Isus le-a spus: „Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni”.18 Lãsând îndatã nãvoadele, l-au urmat. 19 ªi, mergând puþin maideparte, l-a vãzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi pe Ioan, fratele lui,reparându-ºi nãvoadele în barcã. 20 El i-a chemat îndatã, iar ei, lã-sându-l pe tatãl lor, Zebedeu, în barcã, împreunã cu zilierii lui, s-audus dupã el.

În sinagoga din Cafarnaum;vindecarea unui posedat (Lc 4,31-37)

21 Au venit la Cafarnaum. ªi îndatã, în zi de sâmbãtã, a intrat însinagogã ºi a început sã-i înveþe. 22 ªi erau uluiþi de învãþãtura lui,

Evr 2,18;4,15

In 3,24

Gal 4,4Ef 1,10

In 1,40; 6,8

3,17Lc 9,54

Mt 4,13;9,1; 11,23

In 2,123,1-2;

Lc 13,10

a Marcu descrie ambientul din pus-tiu: loc singuratic, departe de socie-tatea oamenilor. Aici animalele sãlba-tice nu trebuie înþelese ca fiind pericu-loase deoarece, contextul nu vorbeºtedespre un conflict între Isus ºi acestea.

b Termenul grec amphiballein are sen-sul de „a arunca nãvodul”. Nãvodul,înfãºurat pe mânã, era lansat în apãprintr-o miºcare circularã a braþului.

Mc 1,9 90

a Unele manuscrise omit: îngenun-chind, altele adaugã: în faþa lui.

b Lit.: ªi rãstindu-se la el, l-a alun-gat afarã îndatã, spunându-i...

c Lepra era consideratã una dintrecele mai mari nenorociri care pot lovi

un om. Cel atins de leprã era conside-rat ca un copil nãscut mort. Leprosulera declarat impur ºi exclus din comu-nitate. Trebuia sã îmbrace haine rupte,sã aibã pãrul neîngrijit ºi faþa acope-ritã. Întâlnirea cu un lepros însemna

pentru cã el îi învãþa ca unul care are autoritate ºi nu în felul cãr-turarilor. 23 În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat:24 „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit sã ne distrugi? ªtiu cineeºti: Sfântul lui Dumnezeu”. 25 Dar Isus i-a poruncit, spunându-i:„Taci ºi ieºi din el!” 26 Iar duhul necurat, scuturându-l ºi strigând cuglas puternic, a ieºit din el. 27 Atunci toþi au fost cuprinºi de teamã încâtse întrebau între ei: „Ce-i asta? O învãþãturã nouã datã cu autori-tate! El porunceºte pânã ºi duhurilor necurate ºi ele i se supun”. 28 ªiîndatã i s-a dus faima pretutindeni în toatã împrejurimea Galileii.

Vindecarea soacrei lui Simon Petru (Mt 8,14-15; Lc 4,38-39)29 Apoi, ieºind din sinagogã, a intrat în casa lui Simon ºi Andrei, îm-

preunã cu Iacob ºi Ioan. 30 Soacra lui Simon zãcea la pat având febrã,iar ei i-au vorbit îndatã despre ea. 31 El s-a apropiat ºi, prinzând-o demânã, a ridicat-o. Atunci febra a lãsat-o ºi ea a început sã-i slujeascã.

Alte vindecãri (Mt 8,16-17.23; Lc 4,40-44)32 Când s-a înserat, dupã ce a apus soarele, i-au adus la el pe toþi

bolnavii ºi posedaþii de diavol 33 ºi toatã cetatea era adunatã la uºã.34 El a vindecat pe mulþi care sufereau de diferite boli ºi a alungatmulþi diavoli. Pe diavoli nu-i lãsa sã vorbeascã pentru cã îl cunoºteau.

35 Dimineaþa, încã pe întuneric, sculându-se, a ieºit ºi s-a dus în-tr-un loc retras ºi se ruga. 36 Simon ºi cei care erau cu el l-au cãutat37 ºi, gãsindu-l, i-au spus: „Toþi te cautã”. 38 El le-a spus: „Sã mergemîn altã parte, prin cetãþile învecinate, ca sã predic ºi acolo, cãci pen-tru aceasta am venit”. 39 ªi a mers prin toatã Galileea, predicând însinagogile lor ºi alungând diavoli.

Vindecarea unui lepros (Mt 8,2-4; Lc 5,12-16)40 A venit la el un lepros, l-a rugat ºi, îngenunchinda, i-a spus:

„Dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. 41 Lui i s-a fãcut milã ºi, întinzândmâna, l-a atins ºi i-a spus: „Vreau, curãþã-te!” 42 ªi îndatã lepra l-apãrãsit ºi a fost curãþat. 43 Atunci, avertizându-lb cu hotãrâre, l-a tri-mis afarã, 44 spunându-i: „Vezi sã nu spui nimãnui nimic, dar mergi,aratã-te preotului ºi adu jertfã pentru curãþareac ta cele poruncite de

Mt 7,28.29In 7,465,2Lc 4,41;5,14; 8,56

Mt 4,24

5,41;9,27

6,46

6,6Mt 9,35

Mt 9,36;18,27;20,34Mc 8,2Lc 7,13;10,33; 15,20

91 Mc 1,23

&

Moise ca mãrturie pentru ei”. 45 Însã el, dupã ce a ieºit, a început sãspunã tuturor ºi sã rãspândeascã vestea, aºa încât [Isus] nu maiputea sã intre în cetate în vãzul lumii, ci stãtea afarã, în locuri re-trase. ªi veneau la el de pretutindeni.

Vindecarea unui om paralizat (Mt 9,1-8; Lc 5,17-26)

21 Când a intrat din nou în Cafarnaum, dupã câteva zile, s-a auzitcã el este în casã. 2 Mulþi s-au adunat, aºa încât nu mai era loc nici

înaintea uºii, iar el le vestea cuvântul. 3 Au venit la el aducând unparalizat purtat de patru [bãrbaþi]. 4 ªi, neputând sã-l aducã pânã lael din cauza mulþimii, au desfãcut acoperiºul unde era el ºi, dupã ceau fãcut o deschizãturã, au lãsat în jos targa pe care zãcea parali-zatul. 5 Vãzând credinþa lor, Isus i-a spus celui paralizat: „Fiule, îþisunt iertate pãcatele!” 6 Stãteau acolo unii cãrturari care se întrebauîn inimile lor: 7 „De ce vorbeºte acesta astfel? E o blasfemie! Cinepoate sã ierte pãcatele decât singur Dumnezeu?” 8 Îndatã ce a cunos-cut Isus în duhul sãu cã ei se întreabã astfel în sine, le-a spus: „Dece gândiþi astfel în inimile voastre? 9 Ce este mai uºor: a spune celuiparalizat «Pãcatele îþi sunt iertate!», sau a spune «Ridicã-te, ia-þitarga ºi umblã!»? 10 Însã, ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de aierta pãcatele pe pãmânt – i-a spus celui paralizat – 11 îþi spun: ridi-cã-te, ia-þi targa ºi du-te la casa ta!” 12 El s-a ridicat ºi îndatã, luân-du-ºi targa, a ieºit în vãzul tuturor aºa încât toþi erau uluiþi ºi-l prea-mãreau pe Dumnezeu, spunând: „Niciodatã nu am vãzut aºa ceva”.

Chemarea lui Levi (Mt 9,9-13; Lc 5,27-32)13 A ieºit din nou pe þãrmul mãrii ºi toatã mulþimea venea dupã el,

iar el îi învãþa. 14 Trecând, l-a vãzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând lapostul de vamãa ºi i-a zis: „Urmeazã-mã!” Ridicându-se, acesta l-aurmat. 15 În timp ce era la masã în casa lui, mulþi vameºi ºi pãcãtoºibstãteau la masã împreunã cu Isus ºi discipolii lui, pentru cã mulþi îlurmau. 16 Cãrturarii fariseilor, vãzând cã mãnâncã împreunã cu

Lc 7,48

Ps 103,3Is 43,251In 1,9

Mt 12,25In 2,25

Mt 9,33

3,7-8Mt 4,25

1,22; 6,2

contaminare. Vindecarea de leprã eraconsideratã o minune. Preoþii, consta-tând vindecarea, dãdeau un documentscris cã omul a fost declarat curat ºiputea reintra în societate.

a Cetatea Cafarnaum avea un oficiuvamal la care se percepeau taxele pe cir-culaþia mãrfurilor ºi nu impozitul pevenit. Era situat pe drumul comercial

ce lega Damascul de Marea Mediteranãºi Egipt ºi la graniþa dintre Galileea ºiTrahonitida. Levi era în serviciul luiIrod Antipa.

b Nu este vorba de pãcãtoºi publici, cide aceia pe care fariseii îi dispreþuiaupentru cã nu respectau cu stricteþe le-gea strãmoºeascã.

Mc 1,45 92

pãcãtoºii ºi vameºii, au spus discipolilor lui: „Mãnâncã împreunã cuvameºii ºi pãcãtoºii?” 17 Când a auzit, Isus le-a spus: „Nu au nevoie demedic cei sãnãtoºi, ci bolnavii. Nu am venit sã-i chem pe cei drepþi,ci pe cei pãcãtoºi”.

Despre post. Vechiul ºi noul (Mt 9,14-17; Lc 5,33-39)18 Discipolii lui Ioan ºi fariseii posteau. Au venit ºi i-au spus: „De

ce discipolii lui Ioan ºi discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tãinu postesc?” 19 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaºii sã posteascã atâttimp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot sã pos-teascã. 20 Vor veni însã zile în care mirele va fi luat de la ei ºi atunci,în ziua aceea, vor posti.

21 Nimeni nu coase un petic dintr-o stofã nouãa la o hainã veche;altfel, peticul nou trage din haina veche ºi ruptura devine mai mare.22 ªi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul vasparge burdufurile ºi se vor pierde ºi vinul ºi burdufurile. Însã vinulnou se puneb în burdufuri noi”.

Spicele rupte ºi respectarea sâmbetei (Mt 12,1-8; Lc 6,1-5)23 Într-o zi de sâmbãtã, el trecea printre lanuri de grâu. Pe drum,

discipolii sãi au început sã rupã spice. 24 Atunci fariseii i-au spus:„Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbãtã?” 25 Iar el le-aspus: „Nu aþi citit niciodatã ce a fãcut David când ducea lipsã ºi i-afost foame lui ºi celor care erau cu el, 26 cum a intrat în casa luiDumnezeu pe vremea marelui preot Abiatarc ºi a mâncat pâinileofrandeid pe care nu aveau voie sã le mãnânce decât preoþii ºi a dat

Mt 11,9Lc 7,34

Dt 23,26

a Lit.: petic de stofã nedatã la apã...,altfel, stofa trage din ea, cea nouã dincea veche... Spre deosebire de Lc 5,36,unde formula este simplificatã, Marcuinsistã mai mult asupra incompatibili-tãþii combinaþiei dintre nou ºi vechi.Termenul grec agnafon indicã aici obucatã de stofã nouã care nu a fostnici spãlatã, nici presatã, ºi care, pusãla haina veche, la prima spãlare, sestrânge ºi face ca partea veche sã serupã de jur împrejur.

b Câteva manuscrise importante omit:se pune.

c Unele manuscrise omit: pe vremeamarelui preot Abiatar, probabil pentru

a evita dificultatea problemei pe careo ridicã. Marele preot de la sanctuarulde la Nob, care l-a primit pe David(1Sam 21,1-9), se numea Ahimelek. Fiulacestuia se numea Abiatar ºi a fostmare preot în timpul domniei lui David.Tradiþia îi atribuie lui aceste eveni-mente anterioare perioadei de domniea lui David.

d Cele douãsprezece pâini nedospitecare erau puse în faþa arcei alianþei înfiecare sâmbãtã (Ex 25,30; 35,13;39,36; 40,23). Instrucþiunile lui Moisepentru cortul din pustiu cereau caaceste pâini sã fie puse pe o masã dinlemn de salcâm, în faþa lui Iahve, ºi sã

93 Mc 2,17

&

ºi celor care erau cu el?” 27 ªi le-a spus: „Sâmbãta a fost fãcutã pen-tru om ºi nu omul pentru sâmbãtã; 28 pentru cã Fiul Omului estestãpân ºi al sâmbetei”.

Vindecarea omului cu mâna paralizatã (Mt 12,9-14; Lc 6,6-11)

31 A intrat din nou în sinagogã. Acolo era un om care avea mânaparalizatã. 2 ªi îl urmãreau dacã îl va vindeca în zi de sâmbãtã ca

sã-l poatã acuza. 3 El i-a spus omului cu mâna înþepenitã: „Ridicã-teîn mijloc!” 4 Apoi le-a spus: „Este permis sâmbãta sã faci bine sau sãfaci rãu, sã salvezi o viaþã sau sã o pierzi?” Dar ei tãceau. 5 Atunci,privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririiinimii lor, i-a spus omului: „Întinde-þi mâna!” El a întins-o ºi mânalui s-a vindecat. 6 Fariseii au ieºit îndatã ºi au þinut sfat cu irodieniiaîmpotriva lui ca sã-l dea la moarte.

Mulþimile pe urmele lui Isus (Mt 4,24-25; 12,15-16; Lc 6,17-19)7 Isus s-a retras împreunã cu discipolii sãi lângã mare ºi îl urma o

mulþime numeroasã din Galileea. Chiar ºi din Iudeea, 8 din Ierusalim,din Idumeea, de dincolo de Iordan ºi din jurul Tirului ºi Sidonului, omare mulþime, care auzise câte a fãcut, a venit la el. 9 Apoi, din cauzamulþimii, ca sã nu-l striveascã, el le-a spus discipolilor sã-i pregãteascão barcã. 10 Deoarece vindecase pe mulþi, toþi cei care aveau vreo boalãse îmbulzeau ca sã-l atingã. 11 Iar duhurile necurate, când îl vedeau,cãdeau în faþa lui ºi strigau: „Tu eºti Fiul lui Dumnezeu!” 12 Dar el leporuncea cu hotãrâre sã nu-l facã cunoscut.

Alegerea celor doisprezece (Mt 10,1-4; Lc 6,12-16)13 Apoi s-a urcat pe munte ºi i-a chemat pe cei pe care i-a voit el,

iar ei au venit la el. 14 A constituit doisprezeceb, pe care i-a numit ºiapostoli, ca sã fie cu el, sã-i trimitã sã predice 15 ºi sã aibã puterea sã

Ex 20,8-10Dt 5,12-14

In 8,6

Lc 14,3In 5,10

6,52; 8,17;10,5; 16,14

Rom 2,5;11,25

Ef 4,18Evr 3,8

4,1 parLc 5,3

5,30

fie reînnoite sãptãmânal ca o jertfãadusã lui Dumnezeu, în semn de recu-noºtinþã pentru darurile primite ºi caun sigiliu al alianþei, însã nu erau con-siderate ca servind drept hranã pen-tru Dumnezeu. Numai preoþii puteausã consume pâinile, dupã ce le înlo-cuiau cu cele proaspete (Lev 24, 5-9).

a Irodienii erau iudei adepþi ai dinas-tiei lui Irod, indiferenþi la problema

religioasã, care visau reunificarea în-tregii Palestine sub domnia lui IrodAntipa, tetrarhul Galileii (Mc 12,13-17;Fap 12,1).

b Multe manuscrise importante intro-duc aici: pe care i-a ºi numit apostoli,dar majoritatea comentatorilor consi-derã cã este vorba de o adaptare, dupãLc 6,13, ce nu intrã în stilul specificlui Marcu.

Mc 2,27 94

alunge diavolii. 16 Aºadar, i-a constituit pe cei doisprezecea: Simon,cãruia i-a pus numele de Petru; 17 Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi Ioan, fra-tele lui Iacob, cãrora le-a pus numele de Boanerges, care înseamnãfiii tunetului. 18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob, fiullui Alfeu, Tadeu, Simon Canaaneul 19 ºi Iuda Iscariot, care l-a ºi trãdat.

Isus ºi Beelzebul (Mt 12,22-32; Lc 11,14-23)20 A venit în casã ºi mulþimea s-a adunat din nou, încât nu mai pu-

teau nici sã mãnânce pâine. 21 Când au auzit ai sãi, au venit sã punãmâna pe el, cãci spuneau cã ºi-a ieºit din fire. 22 Iar cãrturarii carecoborâserã din Ierusalim spuneau: „Este posedat de Beelzebul!” ºi:„Cu ajutorul cãpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”. 23 Dar el, che-mându-i, le-a vorbit în parabole: „Cum poate Satana sã-l alunge peSatana? 24 Dacã o împãrãþie este dezbinatã în sine, împãrãþia aceeanu poate dãinui, 25 iar dacã o casã este dezbinatã în sine, casa aceeanu va putea dãinui. 26 Deci, dacã Satana se ridicã împotriva lui însuºiºi este dezbinat, nu poate sã se menþinã, ci s-a terminat cu el.

27 Nimeni nu poate sã intre în casa unui om puternic ºi sã-i jefuiascãavuþia dacã, mai întâi, nu-l leagã pe cel puternic; atunci îi va jefui casa.

28 Adevãr vã spun cã toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: pãca-tele ºi blasfemiile, oricâte ar fi zis, 29 dar, dacã cineva ar zice blas-femii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodatã, ci va fivinovat de un pãcat veºnic”. 30 Pentru cã spuneau: „Este posedat deun duh necurat!”

Mama ºi fraþii lui Isus (Mt 12,46-50; Lc 8,19-21)31 Au venit mama ºi fraþii lui ºi, stând afarã, au trimis la el ca sã-l

cheme. 32 Mulþimea era aºezatã în jurul lui ºi i-au spus: „Iatã, mamata ºi fraþii tãib te cautã afarã”. 33 Iar el le-a rãspuns: „Cine este mamamea ºi cine suntc fraþii mei?” 34 ªi, rotindu-ºi privirea peste ceiaºezaþi în jurul lui, a spus: „Iatã mama mea ºi fraþii mei! 35 Oricineface voinþa lui Dumnezeu, acela îmi este frate ºi sorã ºi mamã”.

Parabola semãnãtorului (Mt 13,1-23; Lc 8,4-15)

41 A început din nou sã înveþe pe þãrmul mãrii ºi s-a adunat înjurul lui o mulþime aºa de mare încât el, urcându-se, s-a aºezat în

Mt 16,16-18+In 1,42

In 10,20

1In 5,16

3,7-9Lc 5,1-3

a Deºi textul: Aºadar, i-a constituitpe cei doisprezece, lipseºte din multemanuscrise, poate intra în stilul luiMarcu iar noi îl introducem numai pen-tru claritatea textului.

b Vezi n. Mt 12,46. Unele manuscriseadaugã: ºi surorile tale, probabil pen-tru a se armoniza cu v. 35.

c Lit.: Cine este mama mea ºi fraþiimei?

95 Mc 3,16

barcã, pe mare. ªi toatã mulþimea era pe uscat, lângã mare. 2 El îiînvãþa multe în parabole. ªi le spunea în învãþãtura lui: 3 „Ascultaþi!Iatã, semãnãtorul a ieºit sã semene. 4 ªi, în timp ce semãna, o partea cãzut de-a lungul drumului. Au venit pãsãrile cerului ºi au mân-cat-o. 5 O altã parte a cãzut pe loc pietros unde nu avea pãmânt multºi îndatã a rãsãrit pentru cã nu avea pãmânt adânc. 6 Iar când soa-rele a rãsãrit, s-a veºtejit ºi, pentru cã nu avea rãdãcinã, s-a uscat.7 O altã parte a cãzut între spini. Spinii au crescut ºi au înãbuºit-o ºinu a dat rod. 8 Iar alta a cãzut în pãmânt bun ºi a dat rod. A încolþita,a crescut ºi a adus: una – treizeci, alta – ºaizeci, alta – o sutã”. 9 ªi azis: „Cine are urechi pentru a asculta, sã asculte!”b

10 Când a rãmas singur, cei din jurul lui, împreunã cu cei doispre-zece, l-au întrebat despre parabole, 11 iar el le-a spus: „Vouã vã estedat misterul împãrãþiei lui Dumnezeu; celor din afarã toate li sespunc în parabole, 12 pentru ca

de privit sã priveascã, dar sã nu vadã,de ascultat sã asculte, dar sã nu înþeleagã;ca nu cumva sã se întoarcã ºi sã fie iertaþi”.13 Apoi le-a spus: „Nu înþelegeþi aceastã parabolã? Cum veþi

înþelege atunci toate parabolele? 14 Semãnãtorul seamãnã cuvântul.15 Aceºtia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamãnãcuvântul: când îl ascultã, vine imediat Satana ºi ia cuvântul semã-nat în ei. 16 Cei semãnaþid pe loc pietros sunt aceia care, când ascultãcuvântul, îl primesc îndatã cu bucurie, 17 dar nu au rãdãcinã în ei, cisunt nestatornici. Dacã vine o încercare sau o persecuþie din cauzacuvântului, se scandalizeazã îndatã. 18 Alþii sunt cei semãnaþi întrespini. Aceºtia sunt cei care au ascultat cuvântul, 19 dar grijile acesteilumi, amãgirea bogãþiilor ºi celelalte pofte intrã ºi înãbuºã cuvântulºi rãmâne fãrã rod. 20 Apoi sunt cei care sunt semãnaþi în pãmântbun. Aceºtia ascultã cuvântul, îl primesc ºi aduc rod: unul – treizeci,altul – ºaizeci, altul – o sutã”.

Parabola candelei (Lc 8,16-18)21 ªi le-a spus: „Oare se aduce o candelã ca sã fie pusã sub obroce

sau sub pat? Nu ca sã fie pusã pe candelabru? 22 Cãci nu este nimic

Mt 13,34Mc 4,33-34

Mt 13,36 parLc 8,9

Is 6,9-10

1,13

Mt 13,22;19,23 par

Lc 12,15.21

a Lit.: s-a ridicat.b Expresia aminteºte invitaþia repe-

tatã din VT: Ascultã, Israele! Invitaþiala ascultare se înþelege foarte bine lapopoarele semite pentru care tradiþiaoralã era mijlocul obiºnuit de instru-ire. „A avea urechi pentru a asculta”

înseamnã a fi capabil de a înþelege.c Lit.: toate le vin.d Unele manuscrise importante au:

tot la fel sunt cei semãnaþi...e Deºi expresia a pune lumina sub

obroc este intratã în limbajul obiºnuit,„obrocul” nu este cuvântul cel mai

Mc 4,2 96

&

ascuns care sã nu fie descoperit ºi nimic nu este secret care sã nu vinãla luminã. 23 Dacã cineva are urechi pentru a asculta, sã asculte”.

24 Apoi le-a spus: „Fiþi atenþi la ceea ce auziþi: cu mãsura cu caremãsuraþi vi se va mãsura ºi vi se va da în plus. 25 Cãci celui care arei se va mai da, iar celui care nu are i se va lua ºi ceea ce are”.

Parabola seminþei care creºte26 ªi spunea: „Aºa este împãrãþia lui Dumnezeu: ca un om care

aruncã sãmânþa în pãmânt 27 ºi, fie cã doarme, fie cã se scoalã, noap-tea ºi ziua, sãmânþa rãsare ºi creºte, nici el nu ºtie cum. 28 Pãmântulproduce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic.29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndatã secera pentru cã a venit tim-pul seceriºului”.

Parabola grãuntelui de muºtar (Mt 13,31-35; Lc 13,18-19)30 Apoi le-a spus: „Cu ce sã asemãnãm împãrãþia lui Dumnezeu

sau prin ce parabolã sã o reprezentãm? 31 Este ca un grãunte de muº-tar care, atunci când este semãnat în pãmânt, este mai mic decâttoate seminþele de pe pãmânt, 32 dar, dupã ce a fost semãnat, creºteºi devine mai mare decât toate legumele ºi face ramuri mari aºa în-cât pãsãrile cerului se pot adãposti la umbra lui”.

33 ªi cu multe parabole ca acestea le vestea cuvântul dupã cumerau în stare sã înþeleagã. 34 Nu le vorbea fãrã parabole, dar explicatotul discipolilor sãi aparte.

Liniºtirea furtunii (Mt 8,23-27; Lc 8,22-25)35 În aceeaºi zi, dupã ce s-a înserat, le-a spus: „Sã trecem pe þãr-

mul celãlalt!” 36 ªi, pãrãsind mulþimea, l-au luat aºa cum era înbarcã. Erau ºi alte bãrci cu el. 37 ªi a venit o mare furtunãa, iar valu-rile izbeau în barcã încât aproape se umpluse. 38 El dormea în parteadinapoi a bãrcii, pe un cãpãtâib. Atunci l-au trezit ºi i-au spus: „Învã-þãtorule, nu-þi pasã cã pierim?” 39 Trezindu-se, a certat vântul ºi aspus mãrii: „Potoleºte-te! Taci!” ªi vântul a încetat ºi s-a fãcut liniºtemare. 40 Atunci le-a spus: „De ce sunteþi fricoºi? Încã nu aveþi credin-þã?” 41 Dar ei au fost cuprinºi de teamã mare ºi spuneau unii cãtrealþii: „Cine este oare acesta, cã ºi vântul ºi marea îl ascultã?”

=Lc 12,2

Mt 11,15Mc 4,9Mt 7,2Lc 6,38

Mt 13,12

Iac 5,7

Mt 17,20

potrivit. Termenul grec modios sereferã la un vas de mãsurat cerealecam de 8,75 l, din ceramicã, sub carese proteja lumina pe timp nefavorabil.

a Lit.: furtunã de vânt.

b Lit.: pernã. Ar putea fi vorba deacel scãunel aºezat în partea de dina-poi a bãrcii, construit din lemn ºi cãp-tuºit cu piele, folosit ºi pentru spriji-nirea capului.

97 Mc 4,23

Vindecarea unui posedat de diavoldin þinutul gherasenilor (Mt 8,28-34; Lc 8,26-39)

51 Au venit pe þãrmul celãlalt al mãrii, în þinutul gherasenilor.2 Dupã ce a coborât din barcã, l-a întâmpinat îndatã, din mormin-

te, un om cu duh necurat 3 care îºi avea locuinþa în morminte ºinimeni nu-l putea lega nici mãcar cu lanþuri. 4 Pentru cã fusese legatde multe ori cu lanþuri ºi cãtuºe, dar cãtuºele au fost sfãrâmate ºilanþurile rupte de el ºi nimeni nu-l putea îmblânzi. 5 În fiecare noapteºi zi, prin morminte ºi-n munþi, striga ºi se lovea cu pietre. 6 Vã-zându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui 7 ºia strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul DumnezeuluiPreaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mã chinui!” 8 Pentru cã îi spu-sese: „Duh necurat, ieºi din om!” 9 ªi l-a întrebat: „Care îþi este nu-mele?” El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», cãci suntem mulþi”.10 Apoi îl rugau insistent sã nu-i alunge din þinut.

11 Era acolo o turmã mare de porci care pãºteau 12 ºi l-au rugat:„Trimite-ne la porci ca sã intrãm în ei”. 13 ªi le-a permis. Dupã ce auieºit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat depe coasta abruptã în mare, în numãr de aproape douã mii, ºi s-auînecat în mare. 14 Paznicii au alergat ºi au dat de ºtire în cetate ºi însate. Ei au venit sã vadã ce s-a întâmplat. 15 Apoi au venit la Isus ºil-au vãzut pe cel posedat de diavol ºezând îmbrãcat ºi întreg la minte,el care avusese legiunea, ºi i-a cuprins frica. 16 Cei care au vãzut le-aupovestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol ºi despre porci.17 Atunci au început sã-l roage sã plece din þinuturile lor.

18 Când se urca în barcã, cel care fusese posedat l-a rugat sã-l lasesã rãmânã cu el. 19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasã la aitãi ºi povesteºte-le ceea ce a fãcut Domnul pentru tine ºi cum s-aîndurat de tine”. 20 El a plecat ºi a început sã vesteascã în Decapoleceea ce a fãcut Isus pentru el. ªi toþi se minunau.

Vindecarea unei femeiºi învierea fiicei lui Iair (Mt 9,18-26; Lc 8,40-56)

21 Dupã ce Isus a trecut din nou cu barca pe þãrmul celãlalt, o maremulþime s-a adunat la el, iar el stãtea lângã mare. 22 Atunci a venitunul dintre conducãtorii sinagogii, cu numele de Iair, ºi, vãzându-l,a cãzut la picioarele lui 23 ºi l-a rugat stãruitor, spunând: „Fetiþa meae pe moarte. Vino ºi pune-þi mâinile peste ea ca sã fie vindecatã ºi sãtrãiascã”. 24 A plecat cu el.

O mare mulþime îl urma ºi îl îmbulzea. 25 Iar o femeie, care avea hemo-ragie de doisprezece ani 26 ºi care suferise multe de la mulþi mediciºi îºi cheltuise toatã averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivã,

Mt 9,6Mc 8,26Lc 5,24;

8,39

Mt 9,18Lc 4,40

Fap 9,12.17;28,8

Mc 5,1 98

ajunsese mult mai rãu, 27 auzind despre Isus ºi venind din spate prinmulþime, i-a atins haina; 28 cãci îºi zicea: „De voi atinge chiar ºinumai hainele lui, mã voi vindeca”. 29 Îndatã, hemoragia ei s-a oprita

ºi a simþit în trup cã a fost vindecatã de boalã. 30 Isus ºi-a dat seamaîndatã cã o putere ieºise din el ºi, întorcându-se cãtre mulþime, aspus: „Cine mi-a atins hainele?” 31 Dar discipolii i-au zis: „Vezi cãmulþimea te îmbulzeºte ºi tu spui «Cine m-a atins»?” 32 Privea de jurîmprejur s-o vadã pe cea care fãcuse aceasta. 33 Femeia, cuprinsã defricã ºi tremurând, ºtiind ce i se întâmplase, a venit ºi s-a aruncat înfaþa lui ºi i-a spus tot adevãrul. 34 Atunci el i-a spus: „Fiicã, credinþata te-a mântuit; mergi în pace ºi fii vindecatã de suferinþa ta!”

35 Pe când mai vorbea încã, au venit de la conducãtorul sinagogii,spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învãþãtorul?”36 Dar Isus, neþinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducãtoruluisinagogii: „Nu te teme, crede numai!” 37 ªi nu a permis nimãnui sã-lurmeze în afarã de Petru, Iacob ºi Ioan, fratele lui Iacob. 38 Când auvenit la casa conducãtorului sinagogii, a vãzut frãmântare ºi pe ceicare plângeau ºi boceau mult. 39 Intrând, le-a spus: „De ce vã agitaþiºi plângeþi? Copila n-a murit, ci doarme”. 40 Dar ei îl luau în râs. Însãel i-a dat pe toþi afarã, a luat cu sine pe tatãl copilei, pe mama ei ºi pecei care erau cu el ºi a intrat acolo unde era copila. 41 Atunci, prinzândcopila de mânã, i-a spus: „Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnã:„Fetiþã, îþi spun scoalã-te!” 42 Fetiþa s-a ridicat îndatã ºi a început sãumble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiþi peste mãsurã. 43 Elle-a poruncit cu hotãrâre ca nimeni sã nu afle aceasta ºi le-a spus sãi se dea sã mãnânce.

Isus la Nazaret (Mt 13,53-58; Lc 4,16-30)

61 Apoi a ieºit de acolo ºi a venit în locul lui natal, iar discipolii îlurmau. 2 Fiind sâmbãtã, a început sã înveþe în sinagogã ºi mulþi

dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde are el toateacestea? ªi ce este aceastã înþelepciune care i s-a dat ºi aceste fapteminunate care se fac prin mâinile lui? 3 Nu este oare acesta lem-narul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda ºi Simon?ªi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” ªi erau scandalizaþi de el.4 Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreþuit decât în patria lui,printre rudele sale ºi în casa lui”. 5 ªi nu a putut face acolo nici ominune, decât doar ºi-a pus mâinile peste câþiva bolnavi ºi i-a vin-decat. 6 ªi se mira de necredinþa lor.

Lc 6,9

In 7,15

Lc 4,24In 4,44

a Lit.: izvorul sângelui a secat.

99 Mc 5,27

Misiunea apostolilor (Mt 10,1.5-15; Lc 9,1-6)

Apoi, cutreiera satele din jur învãþând. 7 I-a chemat pe cei doispre-zece ºi a început sã-i trimitã doi câte doi ºi le-a dat putere asupra duhu-rilor necurate. 8 Le-a poruncit sã nu ia nimic pentru drum, decât untoiag: nici pâine, nici desagã, nici bani la brâu, 9 dar încãlþaþi cu san-dale ºi: „sã nu purtaþi douã tunici”a. 10 Apoi le-a spus: „Dacã intraþiîntr-o casã, rãmâneþi acolo pânã când veþi pleca din locul acela, 11 iardacã nu veþi fi primiþib în vreun loc ºi nu vã vor asculta, plecând de aco-lo, scuturaþi praful de pe picioarele voastre ca mãrturie împotriva lor.

12 Ei au plecat ºi au predicat ca [oamenii] sã se converteascã. 13 ªialungau mulþi diavoli, ungeau cu untdelemn mulþi bolnavi ºi-i vindecau.

Moartea lui Ioan Botezãtorul (Mt 14,1-12; Lc 9,7-9)14 Regele Irod a auzit de el, cãci numele lui devenise cunoscut ºi se

spunea: „Ioan Botezãtorul a înviat din morþi ºi de aceea putereaminunilor lucreazã în el”. 15 Alþii, însã, spuneau: „Este Ilie”, iar alþiispuneau: „Este un profet ca unul dintre profeþi”. 16 Auzind, Irod a zis:„Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat”. 17 Cãci însuºi Irodtrimisese ca sã-l prindã pe Ioan ºi sã-l lege în închisoare din cauzaIrodiadei, soþia fratelui sãu, Filip, pe care o luase de soþie. 18 Pentrucã Ioan îi spusese lui Irod: „Nu-þi este permis s-o iei pe soþia frateluitãu”. 19 Iar Irodiada îl ura ºi voia sã-l omoare, dar nu putea, 20 pentrucã Irod se temea de Ioan, ºtiindu-l om drept ºi sfânt, ºi îl ocrotea.Când îl asculta era foarte stingheritc, dar îl asculta cu plãcere.

21 A venit însã o zi potrivitã când Irod, cu ocazia aniversãrii zileisale de naºtere, a dat un banchet pentru demnitarii sãi, pentru ofi-þeri ºi cei mai de vazã din Galileea. 22 Intrând, fiica Irodiadei adansat ºi a plãcut lui Irod ºi celor care erau cu el la masã. Atunci,regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei ºi îþi voi da”. 23 ªi i-a jurat:„Orice îmi vei cere, îþi voi da, pânã la jumãtate din regatul meu”.24 Atunci ea a ieºit ºi a spus mamei sale: „Ce sã cer?” Aceasta i-a zis:„Capul lui Ioan Botezãtorul”. 25 ªi, îndatã, intrând în mare grabã larege, i-a cerut: „Vreau sã-mi dai imediat pe tavã capul lui IoanBotezãtorul”. 26 Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurã-mântului ºi a comesenilor, nu a voit s-o refuze. 27 Regele a trimis un

Mt 3,2

Lev 18,16

Est 5,3-6;7,2

a În textul original grec se pãs-treazã vorbirea directã. Porunca luiIsus scoate în evidenþã cã misiuneaapostolilor este urgentã (sunt permisesandalele ºi se interzice a doua tunicãpentru a se putea deplasa mai uºor) ºi

are un caracter sacru (în Talmud seinterzice intrarea în templu cu toiag,sandale ºi desagã, locul fiind sfânt).

b Lit.: dacã un loc nu vã primeºte.c Multe manuscrise în loc de: era

foarte stingherit au: fãcea multe.

Mc 6,7 100

soldat din gardã ºi i-a poruncit sã-i aducã îndatã capul lui Ioan.Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare 28 ºi a adus capul pe tavã, l-adat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 29 Când au auzit discipolii lui,au venit, i-au luat trupul ºi l-au pus în mormânt.

Înmulþirea pâinilor (Mt 14,13-21; Lc 9,10-17; In 6,1-13)30 Apostolii s-au adunat la Isus ºi i-au povestit toate câte au fãcut

ºi ce au învãþat. 31 Atunci el le-a spus: „Veniþi voi singuri, într-un locretras, ºi odihniþi-vã puþin”; pentru cã mulþi veneau ºi plecau ºi nuaveau timp nici mãcar sã mãnânce. 32 Au plecat cu o barcã spre unloc retras, ei singuri.

33 Mulþi i-au vãzut plecând ºi ºi-au dat seama. Au alergat, deci, pejos, din toate cetãþile, ºi au ajuns înaintea lor acolo. 34 Coborând,[Isus] a vãzut o mare mulþime ºi i s-a fãcut milã de ei pentru cã erauca oile care nu au pãstor ºi a început sã-i înveþe multe. 35 Se fãceatârziu de acum. Discipolii lui s-au apropiat ºi i-au spus: „Locul esteizolat ºi s-a fãcut deja târziu; 36 dã-le drumul, ca, mergând prin cãtu-nele ºi satele din jur, sã-ºi cumpere ceva ca sã mãnânce”. 37 Dar el le-arãspuns: „Daþi-le voi sã mãnânce”. Ei i-au zis: „Atunci, sã mergemnoi sã cumpãrãm pâine de douã sute de dinari ºi sã le dãm sã mã-nânce?” 38 Iar el le-a zis: „Câte pâini aveþi? Mergeþi ºi vedeþi!” Dupãce s-au interesat i-au spus: „Cinci, ºi doi peºti”. 39 Atunci le-a porun-cit sã se aºeze toþi grupuri-grupuri, pe iarba verde. 40 ªi s-au aºezatîn grupuri de câte o sutã ºi de câte cincizeci. 41 Luând cele cinci pâiniºi cei doi peºti, ridicându-ºi ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâi-nile ºi le-a dat discipolilor ca sã le punã în faþa lor; ºi a împãrþit ceidoi peºti la toþi. 42 Au mâncat toþi ºi s-au sãturat. 43 Iar ei au strânsdouãsprezece coºuri pline de bucãþi ºi resturi de peºte. 44 Cei care aumâncat din pâini erau cinci mii de bãrbaþi.

Isus umblã pe apã (Mt 14,22-33; In 6,16-21)45 Îndatã i-a zorit pe discipolii sãi sã urce în barcã ºi sã meargã îna-

intea lui spre þinutul dinspre Betsaida pânã ce va fi dat drumul mul-þimii. 46 Dupã ce s-a despãrþit de ei, a plecat pe munte ca sã se roage.47 Când s-a fãcut searã, barca era în mijlocul mãrii, iar el, singur peuscat. 48 Vãzându-i cum se chinuiau sã vâsleascã, deoarece vântul leera împotrivã, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblândpe mare. ªi voia sã treacã pe lângã ei. 49 Iar când l-au vãzut umblândpe mare, au crezut cã este o fantasmã ºi au început sã strige, 50 cãcitoþi l-au vãzut ºi erau îngroziþi. El, însã, a vorbit îndatã cu ei ºi le-aspus: „Curaj! Eu sunt, nu vã temeþi!” 51 Apoi, s-a urcat la ei în barcãºi vântul a încetat, iar ei erau peste mãsurã de uluiþi în sine, 52 cãcinu înþeleseserã nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietritã.

3,20

1,35;3,13;9,2

Lc 24,37

4,39

101 Mc 6,28

Vindecãri la Genezaret (Mt 14,34-36)53 Dupã ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezareta ºi au

tras la þãrm. 54 Când au coborât din barcã, recunoscându-l îndatã,55 unii au alergat în toatã regiunea aceea ºi au început sã-i aducã petãrgi pe cei bolnavi, oriunde auzeau cã se aflã el. 56 ªi, oriunde intra,în sate, în cetãþi sau cãtune, îi puneau pe cei suferinzi în pieþe ºi-icereau voie sã-i atingã chiar ºi numai poala hainei. ªi toþi cei care seatingeau de el se vindecau.

Fariseii ºi obiceiurile din bãtrâni (Mt 15,1-20)

71 Fariseii ºi unii dintre cãrturarii veniþi de la Ierusalim s-auadunat în jurul lui 2 ºi au vãzut cã unii dintre discipolii lui mân-

caub cu mâinile necurate, adicã nespãlate – 3 cãci fariseii ºi toþi iudeiinu mãnâncã dacã nu-ºi spalã mâinilec, þinând astfel obiceiurile dinbãtrâni, 4 iar când se întorc de la piaþã, nu mãnâncã dacã nu se puri-ficã;d mai sunt ºi multe altele pe care le-au primit ca sã le pãzeascã:spãlarea paharelor, a oalelor ºi a vaselor de bronze. 5 Aºadar, fariseiiºi cãrturarii l-au întrebat: „De ce discipolii tãi nu urmeazã obiceiu-rile din bãtrâni, ci mãnâncã cu mâinile necurate?” 6 El le-a spus: „Binea profeþit Isaia despre voi, ipocriþilor, dupã cum este scris:

Acest popor mã cinsteºtef cu buzele,însã inima lor este departe de mine.

7 În zadar mã cinstescpropunând învãþãturicare sunt doar porunci ale oamenilor.

8 Lãsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi þineþi obiceiul oame-nilor”. 9 ªi le-a spus: „Frumos! Voi daþi deoparte porunca lui Dum-nezeu ca sã stabiliþi tradiþia voastrã! 10 Cãci Moise a spus: Cinsteºtepe tatãl tãu ºi pe mama ta, ºi: Cine vorbeºte de rãu pe tatãl sau pe

Lc 11,38

Mt 23,25Lc 11,39

Is 29,13 grEx 20,12

Dt 5,16Mc 10,19

Ef 6,2Ex 21,17Lev 20,9

a Este o câmpie de vreo 6 km lun-gime ºi 4 km lãþime, între Magdala, lasud, ºi Tabga, la nord, pe coasta de vesta lacului.

b Lit.: mâncau pâini.c Lit.: dacã nu-ºi spalã mâinile cu

un pumn. Termenul grec pigme, careînseamnã „pumn”, a fost interpretatde unele manuscrise drept: des sau cugrijã. În Mishna sunt recomandatetrei feluri de spãlãri rituale ale mâini-lor: 1) clãtirea degetelor înainte de omasã obiºnuitã; 2) spãlarea mâinilor

pânã la încheieturã înainte de oferireajertfelor sau la consumarea alimen-telor rituale de sãrbãtori; 3) spãlareamâinilor pânã la cot în templu.

d Evreii erau expuºi la impuritateprin contactul cu pãgânii din piaþã; deaceea, la întoarcere, trebuiau sã-ºi scu-funde mâinile pânã la cot în apã curgã-toare sau de ploaie.

e Unele manuscrise adaugã: ºi a pa-turilor.

f Câteva manuscrise au: mã cinsteºteºi mã iubeºte.

Mc 6,53 102

mama sã fie dat la moarte. 11 Voi însã spuneþi: «Dacã un om îi zicetatãlui sau mamei: ‘Este corban’ – adicã ofertã sacrã – ‘ceea ce þi secuvine de la mine’», 12 voi nu-i permiteþi sã mai facã ceva pentrutatãl sau mama lui. 13 Astfel, suprimaþi cuvântul lui Dumnezeu pen-tru tradiþia voastrã pe care voi v-o transmiteþi. ªi faceþi multe altelucruri asemãnãtoare”.

14 Chemând din nou mulþimea, le-a spus: „Ascultaþi-mã cu toþii ºiînþelegeþi! 15 Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, sã-lpoatã face impur, însã cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur”.16 a. 17 Când, lãsând mulþimea, a intrat în casã, discipolii sãi l-au în-trebat despre parabolã, 18 iar el le-a spus: „Cum, nici voi nu pricepeþi?Nu înþelegeþi cã tot ceea ce intrã din afarã în om nu poate sã-l facãimpur? 19 Deoarece nu intrã în inimã, ci în stomac ºi apoi este elimi-nat în loc ascuns”. Astfel, declara pure toate alimentele. 20 ªi le-amai zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. 21 Cãci dininima omului ies: gândurile rele, desfrânãrile, furturile, crimele, 22 adul-terele, lãcomiile, rãutãþile, înºelãciunea, neruºinarea, ochiul rãu, blas-femia, îngâmfarea, necugetarea. 23 Toate aceste rele ies dinãuntru ºi-lfac pe om impur”.

III. ACTIVITATEA LUI ISUSÎN ÞINUTURILE PÃGÂNE

Credinþa unei femei pãgâne (Mt 15,21-28)24 Apoi a plecat din acel loc ºi a venit în þinutul Tirului ºi Sidonu-

luib ºi a intrat într-o casã, voind ca nimeni sã nu ºtie, însã nu a pututsã rãmânã ascuns, 25 cãci o femeie a cãrei fiicã avea un duh necurata auzit despre el ºi, venind îndatã, a cãzut la picioarele lui. 26 Însãfemeia era pãgânãc, de origine siro-fenicianã. Ea l-a rugat sã alungediavolul din fiica ei. 27 El i-a spus: „Lasã mai întâi sã se sature copiii,cãci nu este bine sã iei pâinea copiilor ºi s-o arunci la cãþei”. 28 Darea i-a rãspuns: „Doamne, chiar ºi cãþeii mãnâncã sub masã firimitu-rile copiilor”. 29 El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul aieºit din fiica ta”. 30 ªi, plecând acasã, a gãsit fetiþa culcatã în pat ºidiavolul ieºise din ea.

a Cele mai importante ºi vechi manu-scrise nu menþioneazã acest verset.Unele manuscrise, de mai micã impor-tanþã, au: Cine are urechi pentru aasculta, sã asculte!

b În unele manuscrise lipseºte: ºi Si-donului.

c Lit.: greacã. Originea femeii estesiro-fenicianã. Termenul „greacã”este sinonim aici cu „pãgânã”.

103 Mc 7,11

Vindecarea unui surdomut31 Ieºind din nou din þinutul Tirului, a trecut prin Sidon spre

Marea Galileii, în mijlocul þinutului Decapole. 32 I-au adus un surdcare vorbea cu greu ºi l-au rugat sã-ºi punã mâna peste el. 33 Luân-du-l la o parte din mulþime, i-a pus degetele în urechi ºi, cu salivã, i-aatins limba. 34 Apoi, privind spre cer, a suspinat ºi a zis: „Effata!”,care înseamnã „Deschide-te!” 35 Îndatã i s-au deschis urechile ºi i s-adesfãcut legãtura limbii ºi vorbea clar. 36 Iar el le-a poruncit sã nuspunã nimãnui, însã cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult eiîi duceau vestea 37 ºi, peste mãsurã de uluiþi, spuneau: „Toate le-afãcut bine; chiar ºi pe surzi îi face sã audã ºi pe muþi sã vorbeascã”.

A doua înmulþire a pâinilor (Mt 15,32-39)

81 În zilele acelea, adunându-se din nou o mulþime mare ºi, nea-vând ce sã mãnânce, i-a chemat pe discipoli ºi le-a spus: 2 „Mi-e

milã de mulþime, pentru cã stau cu mine deja de trei zile ºi nu au cesã mãnânce. 3 Dacã îi trimit acasã flãmânzi, vor leºina pe drum, iarunii dintre ei au venit de departe”. 4 Discipolii lui i-au rãspuns: „Cumar putea cineva sã-i hrãneascã pe aceºtia cu pâine, aici, în pustiu?”5 El i-a întrebat: „Câte pâini aveþi?” I-au spus: „ªapte”. 6 Atunci aporuncit mulþimii sã se aºeze pe pãmânt. ªi, luând cele ºapte pâini,a mulþumit, le-a frânt ºi le-a dat discipolilor lui ca sã le punã înainte.Iar ei le-au pus înaintea mulþimii. 7 ªi mai aveau câþiva peºtiºori.Binecuvântându-i, a spus ca ºi pe aceºtia sã-i punã înainte. 8 Aumâncat, s-au sãturat ºi au strâns ºapte coºuri cu bucãþile rãmase.9 Erau cam patru mii. El le-a dat drumul 10 ºi îndatã, urcându-se cudiscipolii sãi în barcã, a venit în pãrþile Dalmanuteia.

Semnul din cer (Mt 16,1-4)11 Apoi au venit fariseii ºi au început sã discute cu el, cerându-i un

semn din cer ca sã-l ispiteascã. 12 Suspinând în duhul sãu, a spus:„De ce cautã generaþia aceasta un semn? Adevãr vã spun, nici unsemn nu va fi dat generaþiei acesteia”. 13 ªi, lãsându-i, s-a urcat dinnou în barcã ºi a plecat spre celãlalt þãrm.

Avertismente pentru discipoli (Mt 16,5-12)14 Uitaserã sã ia pâine ºi nu aveau cu ei în barcã decât o pâine. 15 El

i-a avertizat: „Fiþi atenþi ºi pãziþi-vã de aluatul fariseilor ºi de aluatul

5,23

Mt 12,38Lc 11,16

In 6,301Cor 1,22Is 7,10-12

Lc 12,1

a Nume necunoscut în topografiadin jurul lacului Genezaret. Multe

manuscrise în loc de: Dalmanuta, au:Magadan sau Magedan, dupã Mt 15,39.

Mc 7,31 104

lui Irod”. 16 Iar ei discutau între ei cã nu au pâine. 17 El, cunoscândaceasta, le-a spus: „De ce discutaþi cã nu aveþi pâine? Încã nu pri-cepeþi ºi nu înþelegeþi? Aveþi inima împietritã? 18 Aveþi ochi ºi nuvedeþi; aveþi urechi ºi nu auziþi? ªi nu vã aduceþi aminte? 19 Când amfrânt cinci pâini pentru cinci mii, câte coºuri pline cu bucãþi aþi adu-nat?” I-au spus: „Douãsprezece”. 20 „ªi cele ºapte [pâini] pentru ceipatru mii, câte coºuri pline cu bucãþi aþi adunat?” Ei i-au spus:„ªapte”. 21 Iar el le-a zis: „Încã nu înþelegeþi?”

Vindecarea orbului de la Betsaida22 A venit la Betsaida, iar ei i-au adus un orb ºi l-au rugat sã-l atin-

gã. 23 El l-a luat pe orb de mânã ºi l-a dus în afara satului; ºi, punân-du-i salivãa pe ochi, ºi-a pus mâinile peste el ºi l-a întrebat: „Vezi ceva?”24 El ºi-a ridicat ochii ºi a spus: „Vãd oamenii ca niºte copaci, îi vãdmergând”. 25 Atunci ºi-a mai pus o datã mâinile pe ochii lui, iar el avãzut clar ºi s-a vindecat ºi vedea toate lucrurile de departe. 26 Apoil-a trimis acasã, spunându-i: „Sã nu intri deloc în sat”b.

IV. DRUMUL LUI ISUS SPRE IERUSALIM

Mãrturisirea lui Petru (Mt 16,13-20; Lc 9,18-21)27 Isus ºi discipolii sãi au plecat spre satele Cezareii lui Filipc. Pe

drum i-a întrebat pe discipolii sãi, spunându-le: „Cine spun oameniicã sunt eu?” 28 Iar ei i-au spus: „«Ioan Botezãtorul», alþii «Ilie», iaralþii «Unul din profeþi»”. 29 Atunci, el i-a întrebat: „Dar voi cine spu-neþi cã sunt eu?” Rãspunzând, Petru i-a spus: „Tu eºti Cristosul!”30 ªi le-a poruncit sã nu vorbeascã nimãnui despre el.

Prima anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mt 16,21-23; Lc 9,22)31 Atunci a început sã-i înveþe cã Fiul Omului trebuie sã sufere

multe, sã fie respins de bãtrâni, de arhierei ºi cãrturari, sã fie ucis ºi

Ier 5,21Ez 12,2

In 9,6

a Lit.: scuipându-l în ochi. Conformtradiþiei rabinice, saliva era folositã camedicament; în special împotriva boli-lor de ochi.

b Unele manuscrise au: ºi sã nu spuinimãnui în sat.

c Este o localitate la vreo 40 km nordde Betsaida, punctul cel mai nordic alPalestinei, situatã la izvoarele Iordanu-lui, la poalele muntelui Hermon. Înainte

de venirea romanilor se numea Paneas(de la zeul Pan, cãruia îi era consacratãgrota din care þâºnesc apele Iordanului).În anul 20 î.C., August a dãruit acestteritoriul lui Irod cel Mare, care l-a lãsatmoºtenire fiului sãu, Filip. Acesta arefãcut cetatea ºi a numit-o Cezareea,în onoarea lui August. Azi se numeºteBanyas.

105 Mc 8,16

a treia zi sã învie. 32 ªi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru,luându-l deoparte, a început sã-l certe. 33 Iar el, întorcându-se ºi pri-vindu-ºi discipolii, l-a certat pe Petru ºi a spus: „Mergi în urma meaa,Satanã, cãci nu te gândeºti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele aleoamenilor”.

Condiþiile urmãrii lui Isus (Mt 16,24-28; Lc 9,23-28)34 Chemând la sine mulþimea ºi pe discipolii sãi, le-a spus: „Dacã

cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºisã mã urmeze. 35 Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa o va pierde; cine,însã, îºi pierde viaþa pentru mine ºi pentru evanghelie o va salva.36 Aºadar, ce-i foloseºte omului sã câºtige lumea întreagã, dacã îºipierde sufletul? 37 Cãci ce poate sã dea omul în schimb pentru sufle-tul sãu? 38 Dacã cineva se va ruºina de mine ºi de cuvintele mele îna-intea acestei generaþii adultere ºi pãcãtoase, ºi Fiul Omului se va ruºi-na de el când va veni în gloria Tatãlui sãu cu îngerii cei sfinþi”.

91 ªi le zicea: „Adevãr vã spun cã sunt unii dintre cei care stau aicicare nu vor vedea moartea pânã când nu vor vedea împãrãþia lui

Dumnezeu venind cu putere”.

Schimbarea la faþã (Mt 17,1-13; Lc 9,28-36)2 Dupã ºase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, i-a dus

deoparte pe un munte înalt numai pe ei ºi i s-a schimbat înfãþiºareaînaintea lor. 3 Hainele lui au devenit strãlucitoare, atât de albe cumnici un albitor de pe pãmânt nu le putea albi. 4 Atunci le-a apãrut Ilieîmpreunã cu Moise ºi vorbeau cu Isus. 5 Petru, intervenind, i-a spuslui Isus: „Învãþãtorule, e bine cã suntem aici; sã facem trei colibeb:una pentru tine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie”. 6 De fapt, nuºtia ce sã spunã; cãci îi cuprinsese frica. 7 Apoi a venit un nor care i-aînvãluit în umbrã ºi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meucel iubit, ascultaþi de el!” 8 Dintr-o datã, privind în jurul lor, n-au maivãzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.

9 În timp ce coborau de pe munte, le-a poruncit sã nu spunã nimã-nui cele ce au vãzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat dinmorþi. 10 Ei au pãstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce în-seamnã a învia din morþi.

Mt 10,38Lc 14,27

Lc 12,92Tim 2,12

13,30

2Pt 1,17

a Vezi n. Mt 16,23.b Este o referinþã la cortul prezenþei

lui Dumnezeu. Petru propune constru-irea unor colibe asemãnãtoare celor de

la sãrbãtoarea Corturilor, când evreii,în amintirea peregrinãrii prin pustiu,ridicau corturi sau colibe din frunzede palmier în care stãteau opt zile.

Mc 8,32 106

11 ªi l-au întrebat: „De ce spun cãrturarii cã trebuie sã vinã maiîntâi Ilie?” 12 El le-a zis: „Într-adevãr, întâi va veni Ilie ºi va restabilitoate. Dar cum de este scris despre Fiul Omului cã va suferi multeºi va fi dispreþuit? 13 Însã eu vã spun cã Ilie a ºi venit ºi au fãcut cu elceea ce au vrut, aºa cum este scris despre el”.

Vindecarea unui tânãr posedat de diavol (Mt 17,14-21; Lc 9,37-43)14 Întorcându-se la discipoli, a vãzut o mare mulþime în jurul lor

ºi cãrturari care discutau cu ei. 15 Îndatã ce mulþimea l-a vãzut, a rã-mas uimitã ºi a alergat sã-l întâmpine. 16 Iar el i-a întrebat: „Desprece discutaþi cu ei?” 17 Atunci, unul din mulþime i-a rãspuns: „Învãþã-torule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. 18 Ori decâte ori îl ia în stãpânire, îl trânteºte la pãmânt, iar el face spume,scrâºneºte din dinþi ºi înþepeneºte. Am spus discipolilor tãi sã-l alunge,dar nu au putut”. 19 Atunci el le-a rãspuns: „O, generaþie necredin-cioasã, pânã când voi mai fi cu voi? Pânã când vã voi mai suporta?Aduceþi-l la mine!” 20 L-au adus la el ºi, când duhul l-a vãzut, îndatãl-a scuturat [pe tânãr] ºi, cãzând la pãmânt, se zvârcolea, fãcândspume. 21 [Isus] l-a întrebat pe tatãl lui: „De cât timp se întâmplãaceasta?” El i-a zis: „Din copilãrie. 22 De multe ori l-a aruncat chiarºi în foc ºi în apã ca sã-l facã sã piarã. Însã, dacã poþi, îndurã-te denoi ºi ajutã-ne!” 23 Isus i-a spus: „«Dacã poþi?» Toate sunt posibilepentru cel care crede”. 24 Tatãl copilului a strigat îndatã: „Cred. Vinoîn ajutorul necredinþei mele!” 25 Vãzând Isus cã se adunã mulþimea,i-a poruncit duhului necurat, spunându-i: „Duh mut ºi surd, eu îþiporuncesc: ieºi din el ºi sã nu mai intri niciodatã în el”. 26 Strigând ºiscuturându-l puternic, a ieºit, iar el a devenit ca un mort, încât ceimai mulþi spuneau cã a murit. 27 Însã Isus, prinzându-l de mânã, l-aridicat, iar el a stat în picioare. 28 Dupã ce a intrat în casã, discipolii l-auîntrebat aparte: „De ce noi nu am putut sã-l alungãm?” 29 El le-a spus:„Acest soi [de diavol] nu poate fi scos cu nimic în afarã de rugãciune”a.

A doua anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mt 17,22-23; Lc 9,43-45)30 Plecând de acolo, au trecut prin Galileea ºi nu voia ca cineva sã

ºtie, 31 cãci îi învãþa pe discipolii sãi ºi le spunea: „Fiul Omului va fi datîn mâinile oamenilor ºi îl vor ucide, iar dupã ce îl vor ucide, a treia ziva învia”. 32 Ei, însã, nu înþelegeau cuvântul ºi se temeau sã-l întrebe.

Lc 17,5

1,26

a Multe manuscrise adaugã: ºi cupost, probabil dupã 1Cor 7,5.

107 Mc 9,11

Cine este cel mai mare? (Mt 18,1-5; Lc 9,46-48)33 Au venit la Cafarnaum ºi, când erau în casã, i-a întrebat: „De-

spre ce aþi discutat pe drum?” 34 Însã ei tãceau, cãci pe drum discu-taserã unii cu alþii despre cine este mai mare. 35 Aºezându-se, i-a che-mat pe cei doisprezece ºi le-a spus: „Dacã cineva vrea sã fie primul,sã fie ultimul dintre toþi ºi slujitorul tuturor”. 36 ªi, luând un copil, l-aaºezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braþe, le-a spus: 37 „Oricine pri-meºte un astfel de copil, în numele meu, pe mine mã primeºte; iarcine mã primeºte pe mine, nu pe mine mã primeºte, ci pe acela carem-a trimis”.

Puterea numelui lui Isus (Lc 9,49-50)38 Ioan i-a zis: „Învãþãtorule, am vãzut pe unul care alunga diavoli

în numele tãu ºi l-am oprit pentru cã nu ne urma”. 39 Dar Isus i-aspus: „Nu-l opriþi; cãci nimeni care face o minune în numele meu nupoate îndatã sã mã vorbeascã de rãu, 40 pentru cã cine nu este împo-triva noastrã este pentru noi. 41 Oricine vã va da sã beþi un pahar cuapã în numele meu, pentru cã sunteþi ai lui Cristos, adevãr vã spun,nu-ºi va pierde rãsplata.

Despre scandal (Mt 18,6-9; Lc 17,1-2)42 Oricine duce la pãcat pe unul dintre aceºtia mai mici care cred

în mine, ar fi mai bine pentru el dacã i s-ar lega de gât o piatrã demoarãa ºi ar fi aruncat în mareb. 43 Dacã mâna ta te duce la pãcat,taie-o! Este mai bine pentru tine sã intri ciung în viaþã, decât, avândamândouã mâinile, sã mergi în Gheenãc, în focul care nu se stinge.44 d. 45 ªi dacã piciorul tãu te duce la pãcat, taie-l! Este mai bine pen-tru tine sã intri ºchiop în viaþã, decât, având amândouã picioarele,sã fii aruncat în Gheenã. 46 d. 47 Iar dacã ochiul tãu te duce la pãcat,

Lc 22,24

Mt 20,26

Mt 10,40Lc 10,16In 13,20

Mt 12,30Lc 11,23

a Lit.: piatrã de moarã trasã de mãgar.b Acest mod de execuþie era folosit de

romani, dar ºi de Irod, dupã mãrturialui Iosif Flaviu. Execuþia prin înecareera pentru un evreu ceva groaznic în-trucât l-ar fi privat de înmormântare.Menþionarea pietrei de moarã „trasãde mãgar”, ºi nu a pietrei de râºnit obiº-nuitã, indicã o înecare sigurã. Aceastãexecuþie însã ar fi fost mai uºoarã de-cât pedeapsa care i s-ar fi aplicat pen-tru faptul de a fi dus pe cineva la pãcat.

c În ebraicã, Ghe-Hinnom înseamnã„Valea Suspinului”. Este valea de lamarginea de sud-vest a Ierusalimului,unde se aruncau ºi se ardeau gunoaie-le. În NT este locul proverbial al gu-noiului, al blestemului ºi, prin extin-dere, înseamnã locul condamnãrii veº-nice – iadul.

d În multe manuscrise sunt inclusev. 44 ºi 46: unde viermele lor nu moareºi focul nu se stinge, care sunt o adap-tare dupã v. 48.

Mc 9,33 108

scoate-l! Este mai bine pentru tine sã intri în împãrãþia lui Dum-nezeu cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, sã fii aruncatîn Gheenã 48 unde viermele lor nu moare ºi focul nu se stinge. 49 Cãcifiecare va fi sãrata cu foc. 50 Sarea este bunã. Însã dacã sarea devinenesãratã, cum îi veþi reface gustul? Sã aveþi sare în voib ºi sã trãiþiîn pace unii cu alþii”.

Cãsãtoria ºi divorþul (Mt 19,1-9)

101 Plecând de acolo, a venit în þinuturile Iudeii, dincolo deIordan, iar mulþimile s-au adunat din nou în jurul lui. ªi

iarãºi, dupã cum îi era obiceiul, le învãþa. 2 Atunci au venit fariseiiºi, ca sã-l punã la încercare, l-au întrebat dacã îi este permis unuibãrbat sã-ºi lase femeia. 3 El le-a rãspuns: „Ce v-a poruncit Moise?”4 I-au spus: „Moise a permis sã scrie un act de despãrþire ºi s-o lase”.5 Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porun-ca aceasta. 6 Însã, de la începutul creaþiei, i-a fãcut bãrbat ºi femeie;7 de aceea omul îºi va pãrãsi tatãl ºi mama ºi se va uni cu soþia luic8 ºi cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci unsingur trup. 9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul sã nudespartã”. 10 Acasã, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta.11 El le-a spus: „Oricine îºi lasã femeia ºi se însoarã cu alta, comiteadulter cu ea. 12 ªi dacã ea, lãsându-ºi bãrbatul, se mãritã cu unaltul, comite adulter”d.

3,5; 6,52

Gen 1,27

Gen 2,24

Mt 5,32Lc 16,181Cor 7,10-11

a Comentatorii înþeleg menþionareasãrii împreunã cu focul ca o „pedeapsã”cu caracter veºnic – focul nestins dinv. 48, sau ca o „purificare” a celui cre-dincios. Astfel, se face aluzie la Lev 2,13,unde se spune cã victima trebuie pre-sãratã cu sare înainte de a fi jertfitã.

b Invitaþia lui Cristos poate fi înþe-leasã ca o referinþã la bunãtate în ra-porturile umane (Col 4,6), sau la comu-niunea la o masã pe care orientalii oexprimau prin simbolul sãrii, simbolprezent ºi în tradiþia de a primi un oas-pete însemnat cu pâine ºi sare.

c În unele manuscrise importante esteomis: ºi se va uni cu soþia lui.

d Dupã Dt 24,1-4, bãrbatul putea sã-ºilase femeia pentru un motiv de desfrâ-nare, dându-i un act de despãrþire înche-iat în prezenþa a doi martori, purtândnumele, data ºi localitatea, semnat ºiînmânat direct soþiei, cu aceste cuvinte:„Eu te las... astfel încât tu eºti liberã

sã te cãsãtoreºti cu bãrbatul pe care îlvrei ºi nimeni nu va putea sã te împie-dice de acum ºi întotdeauna”. Existaupe timpul lui Isus douã tendinþe de ainterpreta motivul despãrþirii. ªcoalalui Shamai admitea ca unic motiv infi-delitatea soþiei în cãsãtorie. ªcoala luiHillel lua în considerare expresia dinDeuteronom: Dacã ea nu mai are tre-cere înaintea ta, luând-o în sens multmai larg; era suficient ca femeia sã ardãmâncarea. Pentru rabbi Aqiba era su-ficient dacã bãrbatului nu-i mai plãceafemeia.

Isus nu se lasã antrenat în disputejuridice ca rabinii, ci se pronunþã fãrãechivoc împotriva divorþului. Bãrbatulnu are dreptul sã lase femeia pentrucã o împinge spre adulter. Argumentulfariseilor cã Moise ar fi permis despãr-þirea este respins de Isus, care apelea-zã la un principiu anterior permisiuniilui Moise: planul lui Dumnezeu.

109 Mc 9,48

Isus ºi copiii (Mt 19,13-15; Lc 18,15-17)13 Îi aduceau copii ca sã-i atingã, dar discipolii îi certau. 14 Vãzând

aceasta, Isus a fost cuprins de indignare ºi le-a spus: „Lãsaþi copiiisã vinã la mine, nu-i opriþi, cãci împãrãþia lui Dumnezeu este a ace-lora care sunt ca ei. 15 Adevãr vã spun, cine nu primeºte împãrãþialui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. 16 ªi, luându-i în braþe,îi binecuvânta punându-ºi mâinile peste ei.

Tânãrul bogat (Mt 19,16-30; Lc 18,18-30)17 Când pleca la drum, un om a venit în fugã ºi, îngenunchind, l-a

întrebat: „Învãþãtorule bun, ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþaveºnicã?” 18 Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decâtnumai Dumnezeu. 19 Cunoºti poruncile: Sã nu ucizi! Sã nu comiþiadulter! Sã nu furi! Sã nu dai mãrturie falsã! Sã nu înºeli!a Cin-steºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta!” 20 Atunci el i-a zis: „Învãþãtorule,toate acestea le-am pãzit din tinereþea mea”b. 21 Isus, privindu-l, l-a în-drãgit ºi i-a spus: „Un lucru îþi lipseºte: mergi, vinde ceea ce ai ºi dãsãracilor ºi vei avea comoarã în cer, apoi vino ºi urmeazã-mã!” 22 Întris-tat de acest cuvânt, el a plecat mâhnit pentru cã avea multe bogãþii.

23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor sãi: „Cât degreu vor intra în împãrãþia lui Dumnezeu cei care au bogãþii!” 24 Dis-cipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus le-a zis din nou: „Copii, câtde greu se intrã în împãrãþia lui Dumnezeu!c 25 Mai uºor este ca ocãmilã sã treacã prin urechea acului decât ca un bogat sã intre înîmpãrãþia lui Dumnezeu”. 26 Iar ei erau peste mãsurã de uluiþi ºi spu-neau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?” 27 Privindu-i, Isus le-aspus: „Pentru oameni este imposibil, nu însã pentru Dumnezeu, cãcipentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

28 Petru a început sã-i spunã: „Iatã, noi am lãsat toate ºi te-amurmat”. 29 Isus i-a zis: „Adevãr vã spun cã nu este nimeni care apãrãsit casã, sau fraþi, sau surori, sau mamã, sau tatã, sau copii, sauogoare pentru mine ºi pentru evanghelie 30 ºi sã nu primeascã însu-tit acum, în timpul acesta, case, fraþi, surori, mame, copii ºi ogoare,dar ºi persecuþii, iar în veacul care va veni, viaþa veºnicã. 31 ªi mulþidintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”.

Ex 20,12-16Dt 5,16-20

Mt 6,20Lc 12,33

Mc 4,19

Iob 42,2Mc 14,36

Mt 20,16Lc 13,30

a Unele manuscrise omit: Sã nu în-ºeli! probabil armonizare dupã Mt 19,18ºi Lc 18,20.

b La evrei, copilul devenea respon-sabil pentru faptele sale când împlinea12 ani.

c Multe manuscrise prezintã vari-anta: Cât de greu este pentru cei care-ºipun încrederea în bogãþii sã intre înîmpãrãþia lui Dumnezeu!

Mc 10,13 110

A treia anunþare a morþii ºi învierii lui Isus(Mt 20,17-19; Lc 18,31-34)

32 Erau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintealor. Ei erau uimiþi, iar cei care veneau în urmã erau cuprinºi de tea-mã. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început sã le vorbeascãdespre cele ce aveau sã i se întâmple: 33 „Iatã, urcãm la Ierusalim ºiFiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor ºi a cãrturarilor; îl vorcondamna la moarte ºi-l vor da pe mâna pãgânilor. 34 Aceºtia îºi vorbate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui ºi-l vor ucide, dar dupã treizile va învia”.

Cererea fiilor lui Zebedeu (Mt 20,20-23)35 Iacob ºi Ioan, fiii lui Zebedeu, au venit la el ºi i-au spus: „Învãþã-

torule, vrem sã faci pentru noi ceea ce îþi cerem”. 36 El le-a spus: „Cevreþi sã fac pentru voi?” 37 Atunci ei i-au spus: „Fã-nea sã stãm unul ladreapta ºi altul la stânga ta în gloria ta”. 38 Dar Isus le-a spus: „Nuºtiþi ce cereþi. Puteþi sã beþi potirul pe care-l beau eu sau sã vã botezaþicu botezul cu care eu sunt botezat?” 39 Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isusle-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veþi bea, iar cu botezul cu care suntbotezat eu veþi fi botezaþi. 40 Însã, a sta la dreapta sau la stânga mea,nu eu trebuie sã dau, ci este pentru cei cãrora le-a fost pregãtit”.

Cel mai mare trebuie sã slujeascã (Mt 20,29-34; Lc 22,24-27)41 Când au auzit, cei zece au fost cuprinºi de indignare faþã de

Iacob ºi Ioan. 42 Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi ºtiþi cã ceicare sunt consideraþi conducãtori ai popoarelor le dominã ºi cei maridintre ei îºi fac simþitã puterea asupra lor. 43 Dar între voi sã nu fieaºa. Dimpotrivã, cine vrea sã devinã mare între voi sã fie slujitorulvostru 44 ºi cine vrea sã fie primul între voi sã fie servitorul tuturor.45 Pentru cã nici Fiul Omului n-a venit ca sã fie slujit, ci ca sã slu-jeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru mulþi”.

Vindecarea orbului din Ierihon (Mt 20,29-39; Lc 18,35-43)46 ªi au venit la Ierihon. Pe când ieºea din Ierihon cu discipolii sãi

ºi cu o mulþime numeroasã, un cerºetor orb, Bartimeub, fiul lui Timeu,ºedea la marginea drumului. 47 Auzind cã este Isus din Nazaret, a

10,51

Lc 12,50

Fap 12,2

1Tim 2,5-6

a Lit.: dã-ne! b Este un cuvânt de origine aramai-cã. Etimologic ar putea însemna „fiulnecuratului” sau „fiul orbului”.

111 Mc 10,32

început sã strige ºi sã spunã: „Isuse, Fiul lui David, îndurã-te demine!” 48 Mulþi îl certau ca sã tacã, însã el striga ºi mai tare: „Fiul luiDavid, îndurã-te de mine!” 49 Oprindu-se, Isus a spus: „Chemaþi-l!”ªi l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridicã-te, te cheamã”. 50 Iarel, aruncându-ºi haina, a sãrit în picioare ºi a venit la Isus. 51 Isus l-aîntrebat: „Ce vrei sã fac pentru tine?” Orbul i-a spus: „Rabbunia, sã-mirecapãt vederea”. 52 Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credinþa ta te-a mân-tuit!” Îndatã ºi-a recãpãtat vederea ºi îl urma pe cale.

V. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN IERUSALIM

Intrarea lui Isus în Ierusalim (Mt 21,1-16; Lc 19,28-40; In 12,12-16)

111 Când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe ºi Betania,lângã Muntele Mãslinilor, a trimis doi dintre discipolii sãi 2 ºi

le-a spus: „Mergeþi în satul dinaintea voastrã ºi, îndatã ce veþi intraîn el, veþi gãsi un mãgãruº legat, pe care nici un om nu a încãlecatvreodatã; dezlegaþi-l ºi aduceþi-l! 3 ªi dacã vã va spune cineva: «De cefaceþi aceasta?», spuneþi-i: «Domnul are nevoie de el, dar îl va trimiteîndatã înapoi»”. 4 Ei au plecat ºi au gãsit mãgãruºul legat la poartã,afarã, în drum. ªi l-au dezlegat. 5 Unii dintre cei care stãteau acolole-au spus: „Ce faceþi, dezlegaþi mãgãruºul?” 6 Ei le-au zis dupã cumle spusese Isus ºi i-au lãsat sã plece. 7 Au adus mãgãruºul la Isus, ºi-auaruncat hainele pe el, iar el l-a încãlecat. 8 Mulþi îºi aºterneau hai-nele pe drum, alþii ramuri înfrunziteb pe care le tãiaserã de pe câm-puri. 9 Iar cei care mergeau înaintea lui ºi cei care-l urmau strigau:

„Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!10 Binecuvântatã este împãrãþia care vine,

a pãrintelui nostru David!Osana în înaltul cerurilor!”

11 ªi a intrat în Ierusalim, în templu; ºi, privind toate în jur, fiind dejala timpul înserãrii, a ieºit spre Betania împreunã cu cei doisprezece.

Mt 9,2715,22

Mt 9,22Mc 5,34 par

Lc 7,50;17,19

Zah 14,4Mc 13,3 par;

14,26 parLc 21,37

In 8,1Fap 1,12

Ps 118,25-26

a Este un titlu acordat unei persoa-ne stimate pentru ºtiinþa ºi autoritateaacesteia. În aramaicã înseamnã „Marelemeu”, „Domnul meu”, „Învãþãtorule”.

b Popoarele orientale cunoºteau demult aceastã practicã a împodobirii dru-mului pentru primirea regilor ºi a în-vingãtorilor în luptã. O tradiþie talmu-dicã spune cã madianiþii l-au primit în

felul acesta pe Moise. În VT avem ca-zul încoronãrii lui Iehu (2Rg 9,13) ºial primirii lui Iuda Macabeul la Ieru-salim pentru purificarea templului(2Mac 10,7). Aceastã tradiþie s-a pãs-trat la popoarele orientale ºi chiar lanoi (pentru primirea solemnã a unoroaspeþi de vazã se împodobesc strãzilecu frunzar ºi se întind covoare).

Mc 10,48 112

Smochinul blestemat (Mt 21,18-19)12 În ziua urmãtoare, ieºind ei din Betania, lui i s-a fãcut foame.

13 Vãzând de departe un smochin înfrunzit, s-a dus acolo, doar vagãsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a gãsit nimic decât frunzea, pen-tru cã nu era timpul smochinelor. 14 ªi i-a zis: „Nimeni sã nu maimãnânce rod din tine în veci!” Iar discipolii lui ascultau.

Alungarea vânzãtorilor din templu (Mt 21,12-17; Lc 19,45-48; In 2,13-22)15 Apoi au venit la Ierusalim ºi, intrând în templu, a început sã-i

alunge pe cei care vindeau ºi cumpãrau în templub, a rãsturnat me-sele schimbãtorilor de bani ºi scaunele vânzãtorilor de porumbei. 16 ªinu permitea nimãnui sã care vreun vas prin templu. 17 Îi învãþa ºi lespunea: „Nu este scris oare:

Casa mea se va numi casã de rugãciunepentru toate popoarele?Dar voi aþi fãcut-o peºtera tâlharilor”.

18 Arhiereii ºi cãrturarii au auzit ºi cãutau cum sã-l dea la moarte;dar se temeau de elc pentru cã toatã mulþimea era încântatã de învã-þãtura lui. 19 Când s-a înserat, au ieºit din cetate.

Credinþa ºi rugãciunea (Mt 21,20-22)20 Dimineaþa, când au trecut din nou pe acolo, au vãzut smochinul

uscat din rãdãcinã. 21 Amintindu-ºi, Petru i-a spus: „Învãþãtorule, iatã,smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat”. 22 Rãspunzând, Isus le-azis: „Aveþi credinþã în Dumnezeu! 23 Adevãr vã spun: oricine ar spuneacestui munte «Ridicã-te ºi aruncã-te în mare» ºi nu s-ar îndoi în inimalui, ci ar crede cã se va împlini ceea ce spune, i se va da. 24 De aceea vãspun: tot ceea ce veþi cere în rugãciune, credeþi cã aþi primit deja ºivi se va da. 25 Iar când sunteþi în rugãciune, dacã aveþi ceva împotriva

Is 56,7Ier 7,11

3,6;14,1 parLc 20,19

Ef 4,32Col 3,13

a Prin aceastã acþiune simbolicã,Isus vrea sã-i facã pe ucenici sã înþe-leagã cã soarta Israelului era hotãrâtãîntrucât religiozitatea lui era doar ex-terioarã, credinþa nu aducea roade. Însensul acesta se exprimaserã profeþii,folosind de multe ori imaginea smo-chinului ºi a viþei de vie neroditoare(Is 5,1-7; Ier 8,13; Mih 7,1-2).

b Scena se petrece în curtea pãgâ-nilor, unde se vindeau animalele pen-tru sacrificiile de la templu, vinul,

untdelemnul ºi sarea. Tot aici seschimbau monedele greceºti ºi roma-ne ale pelerinilor în moneda ebraicã(shekel), singura admisã pentru plãti-rea taxelor pentru templu.

c Faptul cã în acþiunea lui Isus nuintervin nici gãrzile templului ºi nicisoldaþii romani se explicã prin aceeacã poporul aproba gestul sãu. De fapt,acþiunea lui Isus nu viza distrugereacultului, ci înlãturarea abuzurilor.

113 Mc 11,12

cuiva, iertaþi, pentru ca ºi Tatãl vostru care este în ceruri sã vã iertegreºelile voastre”. 26 a.

Autoritatea lui Isus (Mt 21,23-27; Lc 20,1-8)27 Au venit din nou la Ierusalim ºi, în timp ce el umbla prin tem-

plu, au venit la el arhiereii, cãrturarii ºi bãtrânii 28 ºi-i spuneau: „Cuce autoritate faci acestea? Sau cine þi-a dat aceastã autoritate ca sã lefaci?” 29 Isus le-a spus: „Vã voi întreba un lucru, ºi dacã îmi veþirãspunde, vã voi spune ºi eu cu ce autoritate fac acestea. 30 Botezullui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Rãspundeþi-mi!” 31 Dar eidiscutau între ei: „Dacã spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci dece nu aþi crezut în el?» 32 Sã spunem, dimpotrivã, «De la oameni»?” –le era fricã de mulþime cãci toþi considerau cã Ioan era într-adevãr unprofet. 33 Aºadar, i-au rãspuns lui Isus: „Nu ºtim”. Atunci, Isus le-aspus: „Nici eu nu vã spun cu ce autoritate fac acestea”.

Parabola viticultorilor ucigaºi (Mt 21,33-46; Lc 20,9-19)

121 ªi a început sã le vorbeascã în parabole: „Un om a plantat ovie, a înconjurat-o cu un gard, a sãpat un teasc ºi a construit

un turnb. Apoi a dat-o în arendã unor viticultori ºi a plecat într-ocãlãtorie. 2 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca sãprimeascã de la viticultori din roadele viei. 3 Dar ei, prinzându-l, l-aubãtut ºi l-au trimis cu mâinile goale. 4 Din nou a trimis un alt servi-tor la ei, dar ei i-au spart capul ºi l-au batjocorit. 5 A trimis un altul,dar pe acela l-au ucis; apoi mulþi alþii, dar pe unii i-au bãtut, pe alþiii-au ucis. 6 Mai avea încã unul, pe fiul sãu iubit; în cele din urmã, l-atrimis pe acesta la ei, zicându-ºi: «Pe fiul meu îl vor respecta». 7 Însãviticultorii aceia ºi-au spus între ei: «Acesta este moºtenitorul. Hai-deþi sã-l ucidem ºi moºtenirea va fi a noastrã!» 8 ªi, prinzându-l, l-auucis ºi l-au aruncat afarã din vie.

9 Ce va face oare stãpânul viei? Va veni ºi-i va ucide pe viticultori,iar via o va da altora. 10 N-aþi citit niciodatã textul acesta:

Mt 14,5Lc 7,30

Is 5,2

a În câteva manuscrise gãsim v. 26:Însã dacã voi nu iertaþi, nici Tatãlvostru din ceruri nu va ierta greºelilevoastre. Totuºi, majoritatea manu-scriselor nu menþioneazã acest verset.

b Descrierea din Marcu o aminteºtepe cea din Is 5,1-5. Dupã ce planteazãbutaºii, stãpânul viei înconjoarã tere-nul cu un gard din pietrele adunate de

pe terenul desþelenit (unde lipsea piatra,se folosea o îngrãditurã de mãrãcini),pentru a proteja via de animale ºi hoþi,amenajeazã teascul (un bazin scobit înpiatrã, în care strugurii erau zdrobiþi cupicioarele) ºi turnul de pazã (din pia-trã, partea de jos servind drept adãpostîn timpul culesului, peste care se aflaun foiºor de observaþie pentru paznic).

Mc 11,26 114

Piatra pe care au aruncat-o constructorii,aceasta a devenit piatrã unghiularã;

11 Domnul a fãcut acest lucruºi este minunat în ochii noºtri?”12 Ei cãutau sã-l prindã, dar se temeau de mulþime. De fapt, îºi

dãduserã seama cã spusese parabola aceasta pentru ei. ªi, lãsându-l,au plecat.

Tributul cuvenit cezarului (Mt 22,15-22; Lc 20,20-26)13 Au trimis la el pe unii dintre farisei ºi irodieni ca sã-l prindã în

vorbã. 14 Au venit ºi i-au spus: „Învãþãtorule, ºtim cã eºti sincer ºi nueºti pãrtinitor cu nimeni, cãci nu te uiþi la faþa omului, ci înveþi cuadevãrat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut cezaru-lui? Sã dãm sau sã nu dãm?” 15 Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-aspus: „De ce mã ispitiþi? Aduceþi-mi un dinar ca sã-l vãd”. 16 I-au adusºi el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta ºi inscripþia?” Ei i-auspus: „Ale cezarului”. 17 Atunci Isus le-a zis: „Daþi-i cezarului ce esteal cezarului ºi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. ªi eraufoarte uimiþi de el.

Saduceii ºi învierea (Mt 22,23-33; Lc 20,27-40)18 Apoi au venit la el saduceii, care spun cã nu este înviere, ºi l-au

întrebat: 19 „Învãþãtorule, Moise a scris pentru noi: dacã cineva areun frate care moare ºi lasã în urmã soþia fãrã a avea copii, sã o iafratele lui ca soþie ºi sã ridice urmaºi fratelui sãu. 20 Erau deci ºaptefraþi. Primul ºi-a luat soþie ºi, murind, nu a lãsat urmaºi. 21 Al doileaa luat-o ºi a murit fãrã sã lase urmaºi. Tot la fel al treilea. 22 ªi toþicei ºapte nu au lãsat urmaºi. Dupã ei toþi, a murit ºi femeia. 23 Laînviere, când vor înviaa, cãruia dintre ei îi va fi soþie? Cãci toþi ºapteau avut-o de soþie”.

24 Isus le-a zis: „Oare nu vã înºelaþi voi tocmai pentru cã nu cu-noaºteþi Scripturile ºi nici puterea lui Dumnezeu? 25 Cãci atunci cândvor învia din morþi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mãrita, ci vorfi ca îngerii în ceruri. 26 Cât despre morþi, cã vor învia, nu aþi citit încartea lui Moise, în textul despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: Eusunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeullui Iacob? 27 El nu este Dumnezeul celor morþi, ci al celor vii. Vãînºelaþi amarnic!”

Ps 118,22-23

Fap 4,11;1Pt 2,7

Rom 13,7

Dt 25,5-10

Ex 3,6Dt 6,4

a În multe manuscrise importantelipseºte: când vor învia, probabil pen-tru a se acomoda cu Lc 20,33 ºi Mt 22,28.

115 Mc 12,11

Porunca cea mai mare (Mt 22,34-40; Lc 10,25-28)28 Atunci, unul dintre cãrturari, auzind cã discutã cu ei ºi vãzând

cã le-a rãspuns bine, a venit la el ºi l-a întrebat: „Care este primadintre toate poruncile?” 29 Isus i-a rãspuns: „Prima este: Ascultã Isra-elea: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30 Sã-l iubeºtipe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu,din tot cugetul tãu ºi din toatã puterea ta. 31 A doua este aceasta: Sã-liubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. Nu este nici o altã poruncãmai mare decât acestea”. 32 Cãrturarul i-a zis: „Bine, învãþãtorule,adevãrat ai spus cã el este unul singur ºi cã nu este altul în afarã deel 33 ºi a-l iubi pe el din toatã inima, din tot cugetul ºi din toatã pute-rea ºi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuþi este mai mult decât toateholocausturileb ºi decât toate jertfele”. 34 Isus, vãzând cã a rãspunscu înþelepciune, i-a spus: „Nu eºti departe de împãrãþia lui Dumne-zeu”. ªi nimeni nu îndrãznea sã-l mai întrebe.

Cristos, Fiul lui David (Mt 22,41-46; Lc 20,41-44)35 Luând cuvântul, Isus a spus învãþând în templu: „Cum spun

cãrturarii cã Cristos este Fiul lui David? 36 David însuºi a spus, inspi-rat de Duhul Sfânt:

Domnul a spus Domnului meu,aºazã-te la dreapta meapânã când voi pune pe duºmanii tãisub picioarele tale.

37 Deci, însuºi David îl numeºte Domn; atunci, cum îi este fiu?” ªimulþimea numeroasã îl asculta cu plãcere.

Acuze împotriva cãrturarilor (Mt 23,6-7; Lc 20,45-47)38 În învãþãtura lui mai spunea: „Feriþi-vã de cãrturari, cãrora le

place sã umble în haine lungi ºi sã fie salutaþi prin pieþe, 39 sã ocupeprimele locuri în sinagogi ºi locurile de onoare la ospeþe. 40 Ei mã-nâncã avutul vãduvelor ºi se prefac cã se roagã îndelung. Ei vor primio condamnare mai asprã”.

Dt 6,5

Lev 19,18

Dt 4,35Is 45,21

1Sam 15,22

Os 6,6

Ps 110,1

Lc 19,48;21,38

a Acest text, luat din Dt 6,4, este for-mula de introducere care dã ºi numelerugãciunii de dimineaþã ºi de searã,Shema Israel, pe care orice evreu tre-buia s-o recite zilnic. De aceastã obli-gaþie erau scutiþi copiii, femeile ºi

sclavii. Textul scris al acestei rugã-ciuni trebuia purtat tot timpul lafilactere.

b Sacrificiul adus în cultul VT careconsta în arderea integralã a victimei(Lev 6,1-6).

Mc 12,28 116

Ofranda vãduvei (Lc 21,1-4)41 Stând în faþa vistieriei, privea cum punea mulþimea banii în

caseta pentru ofrande. Mulþi bogaþi puneau mult. 42 A venit ºi o vã-duvã sãracã ºi a pus douã monede micia, câþiva bani. 43 Atunci i-a che-mat pe discipolii sãi ºi le-a zis: „Adevãr vã spun cã vãduva aceastasãracã a pus mai mult decât toþi cei care pun în caseta pentru ofran-de 44 pentru cã toþi au pus din surplusul lor, ea însã, a pus din sãrãciaei totul, tot ce mai avea la viaþa ei”.

VI. DISCURSUL ESCATOLOGIC

Anunþarea distrugerii templului (Mt 24,1-2; Lc 21,5-6)

131 Când ieºea din templu, unul dintre discipolii sãi i-a spus:„Învãþãtorule, iatã ce pietre ºi ce construcþii!” 2 Isus i-a zis:

„Vezi aceste construcþii mãreþe? Nu va rãmâne piatrã peste piatrãcare sã nu fie dãrâmatã”b.

Începutul durerilor ºi persecuþiilor (Mt 10,17-22; 24,3-14; Lc 21,7-19)3 Apoi, stând pe Muntele Mãslinilor, în faþa templului, Petru, Iacob,

Ioan ºi Andrei l-au întrebat aparte: 4 „Spune-ne, când se vor întâm-pla acestea ºi care este semnul când toate acestea vor începe sã seîmplineascã?”

5 Isus a început sã le spunã: „Aveþi grijã sã nu vã înºele cineva.6 Vor veni mulþi în numele meu spunând: «Eu sunt» ºi vor înºela pemulþi. 7 Când veþi auzi despre rãzboaie ºi zvonuri de rãzboaie, nu vãînspãimântaþi, cãci trebuie sã se întâmple, dar nu este încã sfârºitul.8 Se va ridica un popor împotriva altui popor ºi un imperiu împotri-va altui imperiu. Vor fi cutremure în diferite locuri; va fi foamete.Acestea sunt începutul durerilor.

2Rg 12,9In 8,20

Lc 19,44

11,1

Is 19,22Cr 15,6

a Lit.: duo lepta, ho estin kodrantes.Un lepton (monedã greacã din cupru)= 1/128 dintr-un dinar; un quadrant(monedã romanã din cupru) = 1/64 din-tr-un dinar.

b Templul din timpul lui Isus este celconstruit dupã exil, restaurat ºi mãritde Irod cel Mare. Construcþia era impu-nãtoare: perimetrul de 1380 m, parteade est, cea vãzutã de pe Muntele Mãsli-nilor, avea lungimea de 480 m; fundaþia,

de la nivelul stâncii pe care era con-strucþia, varia între 30-48 m înãlþime;pietrele erau de 1,20 m lãþime, 1,20 mînãlþime, iar lungimea varia între 9 ºi12 m; de la nivelul curþii se înãlþaudouã ºiruri de coloane, înalte de12,5 m ºi cioplite dintr-o singurã bu-catã. Prezicerea lui Isus despre dãrâ-marea templului s-a împlinit. Azi a rã-mas doar o parte din fundaþia din par-tea de vest, numitã Zidul Plângerii.

117 Mc 12,41

9 Dar aveþi grijã de voi înºivã: vã vor da pe mâna sinedriilor ºi vãvor bate prin sinagogi ºi veþi fi duºi înaintea guvernanþilor ºi a regi-lor din cauza mea, ca mãrturie pentru ei, 10 dar mai întâi trebuie ves-titã evanghelia la toate popoarele.

11 Când vã vor duce sã vã predea, nu vã preocupaþi ce veþi spune,ci spuneþi ceea ce vi se va da în ceasul acela, pentru cã nu sunteþi voicei care vorbiþi, ci Duhul Sfânt. 12 Frate pe frate va da la moarte ºitatã pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva pãrinþilor ºi-i vor ucide.13 ªi veþi fi duºmãniþi de toþi din cauza numelui meu. Însã, cine varãmâne statornic pânã la sfârºit, acela va fi mântuit.

Devastarea Ierusalimului (Mt 24,15-28; Lc 21,20-24)14 Când veþi vedea urâciunea pustiiriia stând acolo unde nu tre-

buie” – cel care citeºte sã înþeleagã – „cei care sunt în Iudeea sã fugãîn munþi; 15 cel care se aflã pe terasa casei sã nu coboare ºi nici sã nuintre sã ia ceva din casã. 16 Iar cine este pe câmp sã nu se întoarcãînapoi ca sã-ºi ia haina. 17 Vai celor însãrcinate ºi celor care alãpteazãîn zilele acelea! 18 Rugaþi-vã ca sã nu se întâmple iarna, 19 cãci în acelezile va fi nenorocire cum n-a fost de la începutul lumii pe care a cre-at-o Dumnezeu pânã acum ºi nici nu va mai fi vreodatã. 20 ªi, dacãDomnul n-ar fi scurtat zilele, nici un om nu s-ar fi salvat, însã, de dra-gul celor pe care i-a ales, a scurtat zilele. 21 ªi, dacã atunci vã va spunecineva: «Iatã, aici este Cristos!» sau: «Iatã-l acolo!», sã nu credeþi, 22 cãcise vor ridica cristoºi falºi ºi profeþi falºi ºi vor face semne ºi lucruriminunate pentru a-i înºela, dacã se poate, pe cei aleºi. 23 Dar voi fiþivigilenþi! Iatã, vi le-am spus toate dinainte.

Manifestarea glorioasã a Fiului Omului(Mt 24,29-31; Lc 9,43-45; 21,25-28)24 În zilele acelea, dupã acea nenorocire,

soarele se va întuneca,iar luna nu-ºi va mai da lumina;

25 stelele vor cãdea de pe cer,iar puterile cerului se vor zgudui.

Mih 7,6

In 15,18-21;16,2

1Pt 4,14

Dan 11,31;12,11;

1Mac 1,54;6,7

Lc 13,29

Dan 12,1

Dt 13,2-42Tes 2,9-10

Ap 13,13-14

Ez 32,7-8;Il 2,10.31;

3,4; 4,15Ap 6,12-14;

8,12

a Expresia literalã este profanareadevastatoare ºi derivã din Dan 9,27;11,31; 12,11. Se face aluzie la un altarpãgân închinat lui Zeus de Antioh alIV-lea Epifanul în decembrie 167 î.C.în templul din Ierusalim (1Mac 1,54).

Profeþia lui Isus s-a împlinit în anul68 d.C., când zeloþii au pãtruns întemplu ºi au comis crime care au pro-vocat cucerirea Ierusalimului ºi dis-trugerea templului de cãtre romani înanul 70 d.C.

Mc 13,9 118

26 Atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere mareºi glorie. 27 Atunci va trimite îngerii ºi va aduna pe toþi aleºii sãi dincele patru vânturi, de la capãtul pãmântului pânã la capãtul cerului.

Parabola smochinului (Mt 24,32-35; Lc 21,29-33)28 Învãþaþi de la smochin parabola: când mlãdiþa devine deja

fragedã ºi dau frunzele, ºtiþi cã vara este aproape. 29 La fel ºi voi, cândveþi vedea cã se împlinesc acestea, sã ºtiþi cã este aproapea, la uºã.30 Adevãr vã spun cã nu va trece aceastã generaþie pânã nu se vorîmplini toate acestea. 31 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintelemele nu vor trece.

Îndemn la vigilenþã (Mt 24,36-44)32 Despre ziua ºi ceasul acela nu ºtie nimeni, nici îngerii în cer, nici

Fiul, ci doar Tatãl. 33 Aveþi grijã! Vegheaþib, pentru cã nu ºtiþi când vafi timpul. 34 Aºa cum un om, plecând în cãlãtorie, îºi lasã casa ºi dãputerea servitorilor sãi, fiecãruia îndatorirea lui, iar portarului i-aporuncit sã vegheze; 35 vegheaþi, aºadar, cãci nu ºtiþi când vine stãpâ-nul casei: sau seara, sau la miezul nopþii, sau la cântatul cocoºului,sau în zori, 36 ca nu cumva, venind pe neaºteptate, sã vã gãseascã dor-mind. 37 Iar ceea ce vã spun vouã o spun tuturor: Vegheaþi!”

VII. PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS

Complotul împotriva lui Isus (Mt 26,1-5; Lc 22,1-2; In 11,45-53)

141 Peste douã zile aveau sã fie Paºtele ºi Azimelec, iar arhiereii ºicãrturarii cãutau cum sã-l prindã prin viclenie ca sã-l ucidã, 2 cãci

spuneau: „Nu în timpul sãrbãtorii, ca sã nu se rãzvrãteascã poporul”.

Ungerea lui Isus în Betania (Mt 26,6-13; In 12,1-8)3 Fiind în Betania în casa lui Simon Leprosul, pe când stãtea la

masã, a venit o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmã

Dan 7,13

Mt 5,18Lc 16,17

1Tes 5,1-2

a Subiectul nu este exprimat, dar poatefi înþeles: 1) împãrãþia lui Dumnezeu, caîn textul paralel din Lc 21,31; 2) FiulOmului, ca în v. 26; 3) sfârºitul lumii.

b Multe manuscrise adaugã: ºi ruga-þi-vã! probabil pentru a se armonizacu Mc 14,38.

c Paºtele ºi Azimele erau douã sãr-bãtori distincte. Paºtele propriu-zis

însemna consumarea mielului pascalîn seara zilei de 14 Nisan, dupã apusulsoarelui. Azimele începeau în ziua ur-mãtoare ºi durau ºapte zile (Ex 12,1-14).În aceste zile se mânca numai pâinenedospitã. Expresia „Paºtele ºi Azi-mele” era folositã pentru a descrie celeopt zile de sãrbãtoare.

119 Mc 13,26

de nard curat, foarte scump, ºi, spãrgând vasul, i-a turnat pe cap.4 Dar erau acolo unii care, indignaþi, ziceau unii cãtre alþii: „Pentruce s-a fãcut aceastã risipã de mireasmã? 5 Cãci mireasma aceasta arfi putut fi vândutã cu trei sute de dinari ºi sã se dea sãracilor”. ªierau revoltaþi împotriva ei. 6 Însã Isus a spus: „Lãsaþi-o! De ce o ne-cãjiþi? A fãcut un gest frumos faþã de mine, 7 cãci pe sãraci îi aveþi tot-deauna cu voi ºi oricând voiþi puteþi sã le faceþi bine; pe mine, însã,nu mã aveþi întotdeauna. 8 Ea a fãcut ce a putut: a uns de mai îna-inte trupul meu pentru înmormântare. 9 Adevãr vã spun, oriunde vafi predicatã evanghelia în lumea întreagã, se va spune în amintireaei ºi ceea ce a fãcut ea”.

Trãdarea lui Iuda (Mt 26,14-16; Lc 22,3-6)10 Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, a venit la arhierei ca

sã-l dea pe mâna lor. 11 Când au auzit, s-au bucurat ºi i-au promis cã-ivor da bani. Iar el cãuta un moment potrivit ca sã-l dea pe mâna lor.

Pregãtirea cinei pascale (Mt 26,17-19; Lc 22,7-13)12 În prima zi a Azimelor, când se jertfea Paºtelea, discipolii sãi i-au

spus: „Unde vrei sã mergem sã pregãtim ca sã mãnânci Paºtele?”13 Atunci a trimis doi dintre discipolii sãi ºi le-a spus: „Mergeþi încetate ºi vã va întâmpina un om care duce un urcior cu apã; mergeþidupã el 14 ºi acolo unde va intra spuneþi stãpânului casei cã învãþã-torul zice: «Unde este camera mea, în care sã mãnânc Paºtele cu dis-cipolii mei?» 15 El vã va arãta o salã mare, la etaj, gata aranjatã. Pre-gãtiþi acolo pentru noi”. 16 Discipolii au ieºit ºi au venit în cetate. Eiau gãsit dupã cum le spusese ºi au pregãtit Paºtele.

Dezvãluirea trãdãrii lui Iuda (Mt 26,20-25; Lc 22,21-23; In 13,21-30)17 Când s-a înserat, a venit împreunã cu cei doisprezece. 18 ªi, în timp

ce stãteau la masã ºi mâncau, Isus a spus: „Adevãr vã spun, unuldintre voi, care mãnâncã cu mine, mã va trãda”. 19 Atunci au început

a Ceremonialul jertfirii mielului pas-cal se desfãºura la templu în dupã-amia-za zilei de 14 Nisan. Mieii erau prezen-taþi preoþilor la intrarea spre altarulde jertfã. Un sunet de trâmbiþã dãdeasemnalul de începere a fiecãrui sacri-ficiu. Sângele era adunat de un preot ºiera vãrsat înaintea altarului, de unde sescurgea printr-un sistem de conducte

în pârâul Cedron. Mãruntaiele ºi grã-simea erau arse. Mielul jertfit era dusacasã pentru cina ritualã, care avea locîn camera de sus a casei. Numãrul pele-rinilor era foarte mare. Dupã o infor-maþie a lui Iosif Flaviu, erau jertfiþipânã la 600.000 de miei; dar cifra pareexageratã.

Dt 15,11

Mt 24,14

Ps 41,10

Mc 14,4 120

sã se întristeze ºi sã-i spunã unul dupã altul: „Nu cumva eu?” 20 Elle-a spus: „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine înblid. 21 Într-adevãr, Fiul Omului merge dupã cum este scris despreel. Însã vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trãdat! Ar fifost mai bine pentru omul acela dacã nu s-ar fi nãscut”.

Instituirea Euharistiei (Mt 26,26-30; Lc 22,15-20; 1Cor 11,23-25)22 ªi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o,

le-a dat-o ºi le-a spus: „Luaþi, acesta este trupul meu”. 23 ªi, luândpotirul, dupã ce a mulþumit, l-a dat lor ºi au bãut toþi din el. 24 ªi le-aspus: „Acesta este sângele meu, al alianþei, care se varsã pentru mulþi.25 Adevãr vã spun cã nu voi mai bea din rodul viþei pânã în ziuaaceea când îl voi bea nou în împãrãþia lui Dumnezeu”. 26 ªi, dupã ceau cântat imnul, au plecat spre Muntele Mãslinilor.

Prezicerea renegãrii lui Petru (Mt 26,31-35; Lc 22,31-34; In 13,36-38)27 Iar Isus le-a spus: „Voi toþi vã veþi scandaliza cãci este scris:Voi bate pãstorulºi oile se vor risipi.

28 Dar dupã ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastrã în Galileea”.29 Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacã toþi se vor scandaliza, eu nu”.

30 Dar Isus i-a zis: „Adevãr îþi spun cã tu, astãzi, în aceastã noapte,înainte de a fi cântat cocoºul de douã ori, de trei ori mã vei renega”.31 Iar el spunea ºi mai insistent: „Chiar dacã ar trebui sã mor împre-unã cu tine, nu te voi renega”. ªi toþi ziceau la fel.

Isus pe Muntele Mãslinilor (Mt 26,36-46; Lc 22,39-46)32 Apoi au venit într-un loc numit Ghetsemani ºi le-a spus discipo-

lilor sãi: „Staþi aici pânã când mã voi ruga”. 33 I-a luat cu sine pe Petru,pe Iacob ºi pe Ioan ºi a început a se înfiora ºi a se neliniºti 34 ºi le-aspus: „Sufletul meu este trist de moarte; rãmâneþi aici ºi vegheaþi!”35 ªi, mergând puþin mai în faþã, a cãzut la pãmânt ºi se ruga ca sãtreacã de la el, dacã este posibil, ceasul acela, 36 zicând: „Abba, Tatã!Pentru tine totul este posibil. Îndepãrteazã de la mine potirul aces-ta, însã nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”.

37 Apoi a venit ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simon,dormi? Nu ai putut sã veghezi nici mãcar un ceas? 38 Vegheaþi ºirugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã! Cãci sufletul este plin de avânt,dar trupul este slab”. 39 ªi, plecând din nou, s-a rugat spunând ace-leaºi cuvinte. 40 Când a venit, iarãºi i-a gãsit dormind, cãci ochii lorerau îngreuiaþi ºi nu ºtiau ce sã-i rãspundã. 41 A venit a treia oarã ºi

Zah 9,11Evr 9,20

Zah 13,7

In 11,16

In 12,27

Mt 6,10In 5,30; 6,38

121 Mc 14,20

le-a spus: „Dormiþi mai departe ºi odihniþi-vã! Ajunge! A venit cea-sul. Iatã, Fiul Omului este dat pe mâna pãcãtoºilor. 42 Sculaþi-vã, sãmergem! Iatã, cel care mã trãdeazã este aproape”.

Arestarea lui Isus (Mt 26,47-56; Lc 22,47-53; In 18,3-11)43 ªi îndatã, pe când încã mai vorbea, a venit Iuda, unul din cei

doisprezece, ºi împreunã cu el o mulþime, cu sãbii ºi ciomege, dinpartea arhiereilor, a cãrturarilor ºi a bãtrânilor, 44 iar trãdãtorul luile dãduse un semn spunând: „Cel pe care îl voi sãruta, acela este;prindeþi-l ºi duceþi-l sub pazã sigurã”. 45 Venind, s-a apropiat îndatãde el ºi i-a spus: „Rabbi!” ªi l-a sãrutat. 46 Atunci ei au pus mâna peel ºi l-au prins. 47 Însã unul dintre cei care erau de faþã, scoþându-ºisabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului ºi i-a tãiat urechea. 48 Luândcuvântul, Isus le-a zis: „Aþi ieºit ca împotriva unui tâlhar, cu sãbii ºicu ciomege, ca sã mã prindeþi. 49 Zi de zi eram la voi ºi învãþam întemplu ºi nu m-aþi arestat. Dar aceasta-i ca sã se împlineascãScripturile”. 50 Atunci, pãrãsindu-l, au fugit cu toþii.

51 Însã îl urma un tânãr oarecare, acoperit numai cu o pânzã petrupul gol; au pus mâna pe el, 52 dar acesta, lãsând pânza, a fugit gol.

Isus în faþa Sinedriului (Mt 26,57-68; Lc 22,66-71; In 18,13-24)53 L-au dus pe Isus în faþa marelui preot ºi s-au adunat toþi

arhiereii, bãtrânii ºi cãrturarii. 54 Iar Petru l-a urmat de departepânã în interiorul curþii marelui preot ºi, stând împreunã cu servi-torii, se încãlzea la foca.

55 Iar arhiereii ºi tot Sinedriul cãutau o mãrturie împotriva luiIsus ca sã-l condamne la moarte, dar nu gãseau, 56 cãci mulþi dãdeaumãrturie falsã împotriva lui, dar mãrturiile nu se potriveau.57 Câþiva, ridicându-se, dãdeau mãrturie falsã împotriva lui, zicând:58 „Noi l-am auzit pe acesta spunând: «Eu voi distruge acest templufãcut de mâini omeneºti ºi în trei zile voi construi un altul nefãcutde oameni»”. 59 Dar nici aºa mãrturia lor nu se potrivea.

60 Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul lor ºi l-a întrebat peIsus: „Nu rãspunzi nimic? Ce mãrturie dau aceºtia împotriva ta?”61 Însã el tãcea ºi nu rãspundea nimic. Marele preot l-a întrebat dinnou ºi i-a spus: „Tu eºti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?” 62 Isus azis: „Eu sunt.

a Lit.: la luminã.

Lc 19,47;21,37

Zah 13,7In 16,32

Mc 14,42 122

ªi-l veþi vedea pe Fiul Omuluistând la dreapta puteriiºi venind pe norii cerului”a.

63 Atunci marele preot ºi-a sfâºiat hainele ºi a spus: „Ce nevoie maiavem de martori? 64 Aþi auzit blasfemia. Ce vi se pare?” Toþi l-au con-damnat ca fiind vrednic de moarte. 65 Unii au început sã-l scuipe ºi,acoperindu-i faþa, îl loveau spunându-i: „Profeþeºte!” Iar servitorii îidãdeau palme.

Renegarea lui Petru (Mt 26,69-75; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27)66 Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele

marelui preot 67 ºi, vãzându-l pe Petru încãlzindu-se, l-a privit fix ºi i-azis: „ªi tu erai cu Nazarineanul, cu Isus”. 68 Dar el a negat spunând:„Nu ºtiu, nu înþeleg ce zici!” ªi a ieºit afarã în faþa curþii. ªi a cântatcocoºulb. 69 Iar servitoarea, vãzându-l, a început din nou sã le spunãcelor care stãteau acolo: „Acesta este dintre ei”. 70 Dar el a negat dinnou. Dupã câtva timp, cei care stãteau acolo i-au spus din nou luiPetru: „Cu adevãrat eºti dintre ei, cãci eºti galileean”. 71 Iar el a înce-put sã se blesteme ºi sã jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre carevorbiþi”. 72 ªi îndatã cocoºul a cântat a doua oarã. Atunci, Petru ºi-aadus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de a cântacocoºul de douã ori, de trei ori mã vei renega”. ªi a izbucnit în plâns.

Isus înaintea lui Pilat (Mt 27,1-2.11-14; Lc 23,1-5; In 18,28-38)

151 Dis-de-dimineaþã, dupã ce au þinut consiliu, arhiereii, împre-unã cu bãtrânii ºi cãrturarii ºi tot Sinedriul, legându-l pe Isus,

l-au dus ºi l-au predat lui Pilat. 2 Pilat l-a întrebat: „Tu eºti regeleiudeilor?” El i-a rãspuns: „Tu zici”. 3 Iar arhiereii îl acuzau de multelucruri. 4 Pilat l-a întrebat din nou: „Nu rãspunzi nimic? Iatã de câtelucruri te acuzã!” 5 Dar Isus n-a mai rãspuns nimic, încât Pilat se mira.

Condamnarea lui Isus (Mt 27,15-26; Lc 23,13-25; In 18,39–19,16)6 Cu ocazia sãrbãtorilor, le elibera un deþinut pe care îl cereau ei.

7 Pe atunci, era în închisoare unul numit Barabac, împreunã cu niºterãzvrãtiþi care în timpul revoltei comiseserã crimã. 8 Mulþimea a

Ps 110,1Dan 7,13

2,7 parIn 19,7Lev 24,16Is 50,6

14,61Fap 8,32

a Lit.: cu norii cerului. Expresia pro-vine din Dan 7,13: în textul masoreticprepoziþia folositã este „cu”, iar înLXX „pe”.

b Multe manuscrise importante omit:ºi a cântat cocoºul.

c În aramaicã înseamnã: „fiul tatã-lui”, nume foarte rãspândit în timpullui Isus.

123 Mc 14,63

urcata ºi a început sã cearã sã le facã aºa cum fãcea întotdeauna.9 Pilat le-a rãspuns: „Vreþi sã vi-l eliberez pe regele iudeilor?” 10 Cãciºtia cã din invidie îl dãduserã arhiereii pe mâna lui. 11 Însã arhiereiiinstigau mulþimea ca sã-l elibereze mai degrabã pe Baraba. 12 Pilat le-aspus din nou: „Atunci ce sã facb cu cel pe care îl numiþi regele iudei-lor?” 13 Iar ei au strigat iarãºi: „Rãstigneºte-l!” 14 Pilat le-a spus: „Darce rãu a fãcut?” Însã ei strigau mai tare: „Rãstigneºte-l!” 15 Astfel Pilat,voind sã facã pe placul mulþimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus,dupã ce a fost biciuit, l-a dat sã fie rãstignit.

Încoronarea cu spini (Mt 27,27-31; In 19,1-3)16 Soldaþii l-au adus în curte, adicã în pretoriu, ºi au adunat toatã

cohorta. 17 L-au îmbrãcat cu o hainã de purpurã ºi, împletind o coroa-nã de spini, i-au pus-o pe cap. 18 Apoi au început sã-l salute: „Bucurã-te,rege al iudeilor!” 19 ªi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau ºi,cãzând în genunchi, i se închinau. 20 ªi, dupã ce ºi-au bãtut joc de el,l-au dezbrãcat de haina de purpurã ºi l-au îmbrãcat cu hainele lui.Apoi l-au dus afarã ca sã-l rãstigneascã.

Rãstignirea lui Isus (Mt 27,32-44; Lc 23,26-43; In 19,17-27)21 Au constrâns un trecãtor, un oarecare Simon din Cirene, care

venea de la câmp, tatãl lui Alexandru ºi al lui Rufus, ca sã ducã cru-cea lui Isus. 22 L-au dus la locul numit Golgota, care, tradus, înseamnãlocul Craniului. 23 ªi i-au dat vin înmiresmatc, dar el nu a luat. 24 Apoil-au rãstignit ºi, împãrþind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce sã ia.25 Era ceasul al treilead când l-au rãstignit. 26 Fusese scrisã inscripþiacondamnãrii lui: „Regele Iudeilor”. 27 Împreunã cu el au rãstignit ºidoi tâlhari, unul la dreapta ºi altul la stânga lui. 28 e.

Fap 3,14;13,28

Ps 22,19

a Multe manuscrise în loc de: aurcat, au: a strigat.

b Unele manuscrise au: ce vreþi sãfac, dupã Mt 27,21; Lc 23,20.

c Era obiceiul la evrei de a oferi unuicondamnat la moarte o bãuturã de vinaromatizat cu mir, folosit în antichi-tate ca anestezic. Aroma de mir era ex-trasã dintr-o plantã numitã „mir” carecreºte în Arabia. Din ramurile ei se ex-trãgea un suc dens, albicios, folosit ºi caingredient la prepararea miresmelor cu

care se ungeau morþii. Isus nu acceptãaceastã bãuturã pentru cã vrea sã rã-mânã conºtient pânã în ultima clipã.

d Apare clar în acest capitol cã Marcuîmparte ziua în patru pãrþi: de dimi-neaþã, ora 6 (15,1); pânã la ceasul altreilea, ora 9 (15,25); pânã la ceasul alºaselea, ora 12 (15,33); pânã la ceasulal nouãlea, ora 15 (15,34); pânã seara,ora 18 (15,42).

e Multe manuscrise, cãutând sã ar-monizeze textul cu Lc 22,7; Is 53,12,

Mc 15,9 124

&

29 Cei care treceau rosteau blasfemii, clãtinând din cap ºi spu-nând: „Hei, tu care dãrâmi templul ºi-l construieºti în trei zile, 30 sal-veazã-te pe tine însuþi coborând de pe cruce!” 31 La fel ºi arhiereiiîntre ei îl luau în râs împreunã cu cãrturarii ºi spuneau: „Pe alþii i-asalvat, pe sine nu se poate salva. 32 Cristos, regele Israelului, sã co-boare acum de pe cruce ca sã vedem ºi sã credem!” Îl insultau ºi ceirãstigniþi cu el.

Moartea lui Isus (Mt 27,45-56; Lc 23,44-49; In 19,28-30)33 Pe la ceasul al ºaselea s-a fãcut întuneric pe întreg pãmântul

pânã la ceasul al nouãlea. 34 La ceasul al nouãlea, Isus a strigat cu glasputernic: „Eloí, Eloí, léma sabactáni?” care înseamnã: „Dumnezeulmeu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” 35 Unii dintre cei careerau de faþã, auzindu-l, spuneau: „Iatã, îl cheamã pe Ilie!” 36 Cinevaa alergat ºi a înmuiat un burete în oþet ºi, punându-l într-o trestie, i-adat sã bea, spunând: „Lãsaþi, sã vedem dacã vine Ilie ca sã-l ia jos!”37 Dar Isus, scoþând un strigãt puternic, ºi-a dat sufletul.

38 Atunci catapeteasmaa templului s-a sfâºiat în douã de sus pânãjos. 39 Când centurionul, care stãtea în faþa lui, a vãzut cum ºi-a datsufletul, a spus: „Cu adevãrat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

40 Erau ºi câteva femei care priveau de departe; printre ele: MariaMagdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic ºi a lui Ioses, ºi Salome,41 care îl urmau de când era în Galileea ºi îl slujeau; ºi multe altelecare urcaserã cu el la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus (Mt 27,57-61; Lc 23,50-56; In 19,38-42)42 Când s-a fãcut searã, întrucât era ziua Pregãtirii, care este aju-

nul sâmbetei, 43 a venit Iosif din Arimateea, membru respectat înSinedriu, care aºtepta ºi el împãrãþia lui Dumnezeu, ºi a îndrãznitsã intre la Pilat ºi sã cearã trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat cãmurise deja ºi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacã a murit demult. 45 Aflând de la centurion, i-a dãruit lui Iosif trupul. 46 Dupã cea cumpãrat un giulgiu, l-a luat jos, l-a înfãºurat în giulgiu ºi l-a pusîntr-un mormânt care fusese sãpat în stâncã. Apoi a rostogolit pia-tra la intrarea în mormânt. 47 Iar Maria Magdalena ºi Maria, mamalui Ioses, priveau unde l-au pus.

Ps 22,2

Lc 8,2-3

introduc v. 28: Astfel s-a împlinitScriptura care spune: „ªi a fost socotitcu cei fãrãdelege”.

a Aceastã catapeteasmã se afla întresanctuar ºi Sfânta Sfintelor ºi era operdea de in rãsucit ºi mãtase violetã,

stacojie, ºi viºinie (Ex 26,31-33), deaproximativ 20 m înãlþime, 10 m lã-þime ºi 25 cm grosime. Catapeteasmaruptã înseamnã: 1) sfârºitul cultuluiVT; 2) deschiderea posibilitãþii de aajunge la Dumnezeu (Evr 9,8; 10,19-20).

125 Mc 15,29

VIII. ÎNVIEREA LUI ISUS

Mormântul gol (Mt 28,1-8; Lc 24,1-12; In 20,1-10)

161 Dupã ce a trecut sâmbãta, Maria Magdalena, Maria, mamalui Iacob, ºi Salome au cumpãrat miresme ca sã vinã ºi sã-l

ungã. 2 ªi, dis-de-dimineaþã, în prima zi a sãptãmânii, au ajuns lamormânt când soarele rãsãrise 3 ºi ziceau una cãtre alta: „Cine ne varostogoli piatra de la intrarea în mormânt?” 4 Dar privind, au obser-vat cã piatra fusese rostogolitã; deºi era foarte mare. 5 Intrând înmormânt, au vãzut un tânãr aºezat la dreapta, îmbrãcat cu o hainãlungã, albã, ºi au fost cuprinse de spaimã. 6 Dar el le-a zis: „Nu vãînspãimântaþi! Îl cãutaþi pe Isus Nazarineanul, cel rãstignit. A învi-at, nu este aici! Iatã locul în care îl puseserã. 7 Dar mergeþi ºi spuneþidiscipolilor lui ºi lui Petru cã el merge înaintea voastrã în Galileea.Acolo îl veþi vedea dupã cum v-a spus”. 8 Ieºind, au fugit de la mor-mânt, cãci tremurau de spaimã ºi de uimire. ªi nu au spus nimãnuipentru cã se temeaua.

Isus apare Mariei Magdalena (Mt 28,9-10; Lc 24,10-11; In 20,14-18)9 Dupã ce a înviat, în dimineaþa primei zile a sãptãmânii, [Isus] i-a

apãrut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese ºapte diavoli.10 Ea a plecat ºi a povestit celor care fuseserã cu el, care acum se tân-guiau ºi plângeau. 11 Dar, când au auzit cã trãieºte ºi cã a fost vãzutde ea, ei n-au crezut-o.

Isus apare discipolilor (Lc 24,13-36; In 20,19-23)12 Dupã acestea, a apãrut altor doi dintre ei, sub o altã înfãþiºare,

în timp ce mergeau la câmp, 13 iar ei s-au întors ºi au povestit celor-lalþi, însã nu i-au crezut nici pe aceºtia. 14 În sfârºit, a apãrut ºi celorunsprezece, pe când stãteau la masã, ºi i-a dojenit pentru necredinþaºi împietrirea inimii lor pentru cã nu i-au crezut pe cei care l-auvãzut înviat din morþib.

14,8 parIn 19,40

In 11,38-39

Fap 1,10Ap 7,9.13

a Câteva manuscrise introduc dupãv. 8 urmãtoarea concluzie: Apoi aupovestit pe scurt celor care erau cu Petrutoate cele care le-au fost poruncite.Dupã aceasta, Isus însuºi a rãspânditprin ei, de la rãsãrit ºi pânã la apus,mesajul sfânt ºi nepieritor al mântu-irii veºnice. Amin. Cea mai mare parte

a termenilor greceºti ºi a expresiilornu se mai întâlnesc la Marcu, ceea ceduce la concluzia cã aceste rânduri nufac parte din Evanghelia dupã sfântulMarcu.

b Puþine manuscrise adaugã aici:Însã ei s-au apãrat, spunând: „Acestveac de nelegiuire ºi necredinþã este

Mc 16,1 126

&

Trimiterea apostolilor în misiune (Mt 28,16-20; Lc 24,47-48; Fap 1,4-11)15 Apoi le-a spus: „Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi evanghelia la

toatã fãptura. 16 Cine va crede ºi va fi botezat se va mântui; iar cinenu va crede va fi condamnat. 17 Acestea sunt semnele care îi vor în-soþi pe cei care cred: în numele meu vor alunga diavoli, vor vorbi limbinoi, 18 vor lua ºerpi în mânã ºi, dacã vor bea ceva aducãtor de moar-te, nu le va dãuna. κi vor pune mâinile peste cei bolnavi ºi ei se vorvindeca”.

Înãlþarea lui Isus (Lc 24,50-53; Fap 1,4-11)19 Dupã ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înãlþat la cer ºi s-a aºezat

la dreapta lui Dumnezeu, 20 iar ei au plecat ºi au predicat pretutin-deni, în timp ce Domnul lucra cu ei ºi le întãrea cuvântul prin sem-nele care-i însoþeau.

Fap 2,38;16,31-33

Fap 8,7Fap 2,4.11;10,46; 19,61Cor 14,2-40Lc 10,19Fap 28,3-6Fap 4,30;5,16Iac 5,14-15

2Rg 2,11Fap 1,9-111Tim 3,16Ps 110,1Mc 12,36 parFap 8,6; 14,3Evr 2,4

sub stãpânirea Satanei, care nu leîngãduie celor stãpâniþi de duhurinecurate sã primeascã adevãrul ºi pute-rea lui Dumnezeu”. De aceea îi ziceaului Cristos: „Aratã-þi acum dreptatea!”Iar Cristos le-a rãspuns: „S-a umplutmãsura anilor puterii Satanei, dar se

apropie alte lucruri îngrozitoare. Euam fost trimis la moarte pentru ceipãcãtoºi, ca ei sã se întoarcã la adevãrºi sã nu mai pãcãtuiascã, ci sã moºte-neascã în cer gloria spiritualã ºi nepie-ritoare a dreptãþii”.

127 Mc 16,15

EVANGHELIA DUPÃ

SFÂNTUL LUCA

INTRODUCERE

Autorul. Cea de-a treia Evanghelie a fost scrisã de sfântul Luca,medic din Antiohia (Col 4,14), singurul dintre evangheliºti de ori-gine pãgânã. Nu a fost martor ocular la faptele pe care le relateazã.S-a nãscut în Antiohia Siriei ºi s-a convertit devreme la creºtinism,întrucât, în jurul anului 44, este deja discipolul sfântului Paul, cucare s-a întâlnit la Troas. Dupã moartea sfântului Paul, nu mai ºtimnimic despre el. Tradiþia ne spune cã ar fi rãmas necãsãtorit, cã arfi predicat în Bitinia ºi cã ar fi murit la vârsta de 74 de ani, „plin deDuhul Sfânt”.

Limba. Educat în ambient elenistic ºi cunoscând bine literaturacontemporanã, sfântul Luca îºi scrie Evanghelia într-o greacã îngri-jitã, dupã modelul istoricilor greci, dupã ce a consultat cu imparþiali-tate tot ce s-a scris înaintea lui (1,1-4), pentru a permite înþelegereaexactã a învãþãturii catehetice primare despre Isus. Deºi în privinþadatelor geografice ºi a obiceiurilor ebraice este imprecis, ºtie sãfoloseascã cu precizie Vechiul Testament ºi se considerã moºtenito-rul promisiunilor fãcute poporului lui Israel (1,47-55.68-79).

Destinatarii. Dupã prolog, s-ar pãrea cã destinatarul acesteiEvanghelii este o singurã persoanã, Teofil. Dar analiza internã nearatã cã destinatarii sunt creºtini proveniþi din lumea pãgânã: ori decâte ori este posibil, autorul alege nume greceºti, evitându-le pe celeebraice sau aramaice („învãþãtor” în loc de „rabbi”, „Craniu” în locde „Golgota”); genealogia lui merge pânã la Adam ºi nu se opreºte laAbraham; evitã evocarea ritualului ebraic de purificare; citatele dinVechiul Testament sunt dupã LXX etc.

Structura. Dupã ce relateazã naºterea ºi copilãria lui Isus (1–2),sfântul Luca urmeazã în linii mari structura geograficã a sfântuluiMarcu. Activitatea publicã a lui Isus începe în Galileea (3,1–9,50).Isus strãbate Palestina de la Cezareea lui Filip pânã la Ierusalim(9,51–19,27) ºi îºi continuã activitatea în Ierusalim (19,28–21,38),unde are loc pãtimirea, moartea ºi învierea lui (22–24).

Locul. O tradiþie destul de veche, pe care o gãsim consemnatã desfântul Irineu ºi preluatã de sfântul Ieronim ºi sfântul GrigoreNazianzenul, susþine cã sfântul Luca ar fi scris aceastã Evanghelieîn Ahaia (sudul Greciei). Alþii propun ca loc al scrierii EvanghelieiAntiohia Siriei, sau chiar Roma.

Data. Dupã finalul Faptelor Apostolilor (28,30), s-ar pãrea cãEvanghelia dupã sfântul Luca a fost scrisã înainte de anul 63, deoa-rece sfântul Paul este prezentat ca fiind la Roma în prima detenþie.Dar argumentele interne ne permit datarea Evangheliei dupã anul 70

(descrierea detaliatã a distrugerii Ierusalimului, cf. 21,5 ºu), dar numai târziu de anul 90.

Teologia. Sfântul Luca a fost numit „teologul” istoriei mântuirii,în care el distinge trei perioade: timpul promisiunilor care cuprindeVechiul Testament pânã la Ioan Botezãtorul, timpul realizãrii escato-logice în Isus din Nazaret ºi timpul Bisericii peregrine – timpul celormântuiþi care aºteaptã revenirea Domnului (13,33; 16,16; 17,25; 24,26).

Sfântul Luca ne prezintã o imagine specialã a lui DumnezeuTatãl, plin de iubire, bunãtate milostivã ºi îndelungã rãbdare (15;22,42). O revelare a acestei iubiri a lui Dumnezeu Tatãl ne este ofe-ritã în sensibilitatea pe care Isus o aratã pentru cei marginalizaþi,pãcãtoºi (7,36-50; 18,9-14; 19,1-10 etc.). Pentru Luca, Isus este îna-inte de toate evanghelizatorul (4,18 ºu), care a primit o misiune dela Tatãl ºi se dedicã slujirii celor sãraci. Isus este Mântuitorul (1,47;2,11 etc.), cel care-l comunicã pe Duhul Sfânt (24,49). Duhul Sfântilumineazã activitatea istoricã a lui Isus (1,35; 4,1.18; 10,21).

În acelaºi timp, sfântul Luca prezintã regula de viaþã a creºtinu-lui-discipol. În orice situaþie s-ar afla, acesta trebuie sã se con-verteascã în mod sincer ºi total (5,32; 24,47) printr-o ascezã cura-joasã ºi constantã (8,15). Discipolii trebuie sã lase „totul”, sã vândãtotul pentru a-ºi aduna comoarã în ceruri (6,20). Ei trebuie sã fiemereu pe urmele lui Cristos, în conformitate cu voinþa Tatãlui, sãaccepte încercãrile ºi sã se îndrepte spre cruce (9,57-62). O caracte-risticã a vieþii de discipol este vegherea, aºteptarea în tensiune avenirii Domnului (18,31-34; 21,36).

132

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL LUCA

Prolog

11 Deoarece mulþi au încercat sã alcãtuiascã o istorisire a faptelorcare s-au împlinita printre noi, 2 aºa cum ni le-au transmis cei care

de la început au fost martori oculari ºi au devenit slujitori ai cuvântu-lui, 3 dupã ce am cercetat toate de la început cu grijã, m-am gânditsã þi le scriu ºi eu în mod sistematicb, preabunulec Teofild, 4 ca sã teconvingi de temeinicia învãþãturilor pe care le-ai primit.

I. COPILÃRIA LUI ISUS

Vestirea naºterii lui Ioan Botezãtorul5 Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot numit Zaharia din

grupul preoþesce al lui Abía. Soþia lui era dintre fiicele lui Aaron ºise numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepþi înaintea lui Dumnezeu,þinândf în mod desãvârºit toate poruncile ºi prescrierile Domnului.7 Însã nu aveau nici un copil, pentru cã Elisabeta era sterilã ºi amân-doi erau înaintaþi în vârstã.

8 Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândulgrupului sãu, 9 dupã rânduiala slujirii preoþeºti, a fost ales, printragere la sorþi, sã intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa

In 15,27Fap 1,8Ef 3,7

Fap 1,1

1Cr 24,10

Gen 18,11Jud 13,2-51Sam 1,5-6

a Lit.: a fi completat, a fi împlinit;nu este vorba despre simple întâm-plãri din trecut, ci sunt fapte cunoscu-te, cu consecinþe în prezent, pentru cãreprezintã împlinirea promisiunilorlui Dumnezeu.

b Se referã nu atât la ordinea crono-logicã, cât mai ales la cea literarã ºididacticã.

c Lit.: kratiste = excelentule! preapu-ternicule! Este un mod de a se adresaunei persoane de rang social înalt.

d Theophilos = iubit de Dumnezeu,prieten al lui Dumnezeu. Unii consi-derã cã ar fi vorba despre o persoanãfictivã ºi s-ar referi de fapt la fiecare

creºtin evlavios. Tradiþia ne vorbeºtetotuºi despre existenþa unui prieten allui Luca, Teofil, un creºtin de originepãgânã cãruia evanghelistul îi prezin-tã o apologie a credinþei creºtine (v. 4).

e În slujirea la templu, preoþii erauîmpãrþiþi în 24 de grupuri, fiecare asi-gurând serviciul timp de o sãptãmânã(cf. 1Cr 24,1-19). Zaharia (Domnul îºiaduce aminte) fãcea parte din grupullui Abía, care era al VIII-lea grup.

f Lit.: umblând; ideea VT despre per-fecþiune presupune înaintarea pe „ca-lea Domnului”, stabilitã prin porunciºi prescrieri.

de tãmâiea. 10 ªi toatã mulþimea poporului era afarã, rugându-se întimp ce se aducea jertfa.

11 Atunci i-a apãrut un înger al Domnului stând în partea dreaptãa altarului pentru jertfa de tãmâie. 12 Vãzându-l, Zaharia s-a tulbu-rat ºi l-a cuprins teama.

13 Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, cãci rugãciunea ta afost ascultatã ºi soþia ta, Elisabeta, îþi va naºte un fiu ºi-i vei punenumele Ioan. 14 Vei avea bucurie ºi veselie ºi mulþi se vor bucura denaºterea lui, 15 cãci va fi mare înaintea Domnului ºi nu va bea nicivin ºi nici altã bãuturã tareb ºi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar dinsânul mamei sale 16 ºi pe mulþi dintre fiii lui Israel îi va întoarce laDomnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul ºi pute-rea lui Iliec pentru a întoarce inimile pãrinþilor cãtre copiid ºi pe ceirebeli la înþelepciunea drepþilor, pentru a pregãti Domnului un po-por desãvârºit”e.

18 Dar Zaharia i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaºte aceasta?Eu sunt bãtrân, iar soþia mea este înaintatã în vârstã”. 19 Rãspunzând,îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabrielf, care stau înaintea lui Dumnezeu,

Mt 1,20 ºu

Num 6,2-3

Lc 1,41Ier 1,5

Mt 17,10-13Mal 3,23-24Sir 48,10-11

Gen 15,8Dan 8,16;

9,21Tob 12,15

a Aceastã jertfã se aducea de douãori pe zi, la deschiderea liturgiei sacri-ficale din zori ºi la închiderea ei seara.Misiunea preotului era aceea de areînnoi cãrbunii ºi mirodeniile din cu-pele de pe altarul care se afla în faþaSfintei Sfintelor (Ex 30,6-8). Conformprescrierilor vechi, un preot putea fiadmis o singurã datã în viaþã pentru aîmplini aceastã slujire. În Ap 5,7 sespune cã cei 24 de bãtrâni purtaucupe de aur cu tãmâie care reprezintãrugãciunile sfinþilor.

b Lit.: sikera; este o bãuturã fer-mentatã, fãcutã din fructe, nedistila-tã, simbolul oricãrei bãuturi alcoolice(spirtoase). De notat opoziþia dintrebãuturile „spirtoase” ºi prezenþa Spi-ritului. Ele se exclud una pe cealaltã ºiabstinenþa lui Ioan simbolizeazã pli-nãtatea Duhului Sfânt.

c În profetul Ilie este personalizatãtoatã fidelitatea faþã de Domnul Dum-nezeu ºi tot efortul de a reconduce po-porul la Dumnezeul sãu. De aceea eleste considerat profetul model pentru

totdeauna. Avem aici poate o aluzie latransmiterea spiritului profetic al luiIlie asupra profetului Elizeu: manifes-tarea acestui spirit se recunoaºte înatitudinea fermã faþã de cei puternici(conflictul lui Ioan cu Irod: Lc 3,19-20)ºi mai ales în activitatea pentru conver-tirea poporului (cf. 1Rg 17–19; 2Rg 1–2).

d Distrugerea relaþiilor familiale,dezbinarea dintre pãrinte ºi fiu, esteun semn al apropierii timpurilor de peurmã (Mc 14,12; Mt 10,21; Lc 21,16).Comuniunea cordialã dintre pãrinþi ºicopii este condiþia fundamentalã pen-tru ca venirea Domnului sã nu devinã ocatastrofã totalã pentru popor (Mal 3,24).Prin convertirea inimilor pãrinþilor faþãde copii, Ioan realizeazã întoarcereacelor îndepãrtaþi de Dumnezeu la men-talitatea celor drepþi.

e Lit.: gata sã-l primeascã. Se creea-zã în popor o stare interioarã adecva-tã pentru venirea Domnului.

f În ebraicã: Gabri-El = Dumnezeueste luptãtor puternic. Este unul din-tre îngerii superiori care, dupã imaginea

Lc 1,10 134

%

ºi am fost trimis sã-þi vorbesc ºi sã-þi dau aceastã veste bunã. 20 Iatã,vei fi mut ºi nu vei putea vorbi pânã în ziua în care se vor împliniacestea, pentru cã nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini latimpul lor”.

21 Poporul îl aºtepta pe Zaharia ºi se mira, în timp cea acesta în-târziab în sanctuar. 22 Când a ieºit ºi nu putea sã vorbeascãc, au înþe-les cã avusese o vedenie în sanctuar, iar el le fãcea semne. ªi a rãmasmut. 23 Dupã ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasã.

24 Dupã aceste zile, Elisabeta, soþia lui, a zãmislit ºi, timp de cinciluni, se ascundea spunându-ºi: 25 „Aºa mi-a fãcut Domnul în zilele încare ºi-a îndreptat privirea spre mine, ca sã îndepãrteze ruºinea meadinaintea oamenilor”.

Vestirea naºterii lui Isus26 În luna a ºasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o

cetate din Galileea, numitã Nazaretd, 27 la o fecioarã logoditãe cu unbãrbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei eraMariaf.

1

Mc 1,1 ºuMt 8,10Gen 21,6

Mt 1,18

funcþionarilor de la curtea persanã,are posibilitatea sã vadã gloria Dom-nului (Tob 12,15). Gabriel este vestito-rul timpurilor mântuirii (Dan 8,16-17;9,21-27).

a Unele versiuni (BJ, NVg, TOB, RSV)traduc en to drept epi, considerând cãpropoziþia subordonatã este cauzalã.În mod normal, însã, en + infinitivintroduce o propoziþie temporalã.

b Dupã tradiþia talmudicã, preotulnu trebuia sã-ºi prelungeascã rugã-ciunea în sanctuar „pentru a nu neli-niºti Israelul din cauza apropierii în-fricoºãtoare de Dumnezeu”.

c Dupã normele liturgice, la ieºire,Zaharia trebuia, împreunã cu cei pa-tru preoþi asistenþi, sã rosteascã bine-cuvântarea lui Aaron (Num 6,24-26).

d Nazaret, în ebraicã, înseamnã „locde observaþie”. În VT nu este menþio-nat. Pe timpul lui Isus era o micã

localitate neînsemnatã (In 1,46), la26 km vest de lacul Genezaret.

e La evrei, logodna este un contractoficial legal între un bãrbat ºi o feme-ie, ce leagã ambele pãrþi (Dt 20,7;22,23-27). Ea are loc dupã încheiereacontractului de cãsãtorie între pãrin-þii tinerilor. Intervalul dintre logodnãºi cãsãtorie este de un an, timp în carelogodnica este consideratã soþie, deºinu trãiesc împreunã. O infidelitatedin partea logodnicei era consideratãadulter. Zestrea ei devine proprietateaviitorului soþ, iar în cazul decesuluiacestuia, ea era consideratã vãduvã,rãmânând în casa socrilor.

f Acest nume era frecvent ºi era alesnu atât pentru etimologie, de altfelnesemnificativã, cât pentru evocareasurorii lui Moise, Miryam (Num 26,59;Ex 15,20).

135 Lc 1,20

28 ªi, intrând la ea, i-a spus: „Bucurã-tea, o, plinã de harb, Domnuleste cu tine!”c 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt ºi cugeta în sine cefel de salut ar putea fi acesta.

30 Însã îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru cã ai aflat harla Dumnezeu. 31 Vei zãmislid ºi vei naºte un fiu ºi-l vei numi Isuse. 32

Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt ºi DomnulDumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu; 33 ºi va domni pestecasa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârºit”.

34 Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nucunosc bãrbat?” 35 Rãspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt vaveni asupra ta ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri;f de aceea,

Sof 3,14-15Zah 2,14

Rut 2,41,13

Is 7,14

Mt 1,21+2Sam 7,162Sam 7,1

Is 9,6Mt 9,27

Dan 7,14

Mt 1,20

a Termenul grec chaire poate fi înþe-les: 1) un salut obiºnuit în limba grea-cã (în felul acesta traduc Vg: ave; RSV:hail etc.) cu referinþã la v. 29: „ce fel desalut ar putea fi acesta”; 2) imperativ:„bucurã-te!”, astfel apare de fiecaredatã la Luca ºi în LXX, fiind o invi-taþie la bucuria mesianicã, ecou lainvitaþia pe care profeþii o adreseazãfiicei Sionului ºi care este motivatãaici, ca ºi la profeþi, prin venirea luiDumnezeu în mijlocul poporului(Is 12,6; Sof 3,14-15; Il 2,21-27): astfeltraduc BJ, TOB etc.

b Lit.: kecharitomene = „care ai fostºi rãmâi plinã de harul divin”. Verbulpoate indica graþie fizicã sau harulsufletesc. Aici forma gramaticalã esteun participiu perfect vocativ ºi scoateîn evidenþã o plinãtate care, fiind reali-zatã în trecut, dureazã ºi astãzi ºi tin-de sã se menþinã în viitor. Verbul esterar ºi este folosit de Luca cu intenþiade a indica o calitate specialã a Mariei,mult mai importantã decât frumuse-þea fizicã. Deoarece Dumnezeu ºi-a în-dreptat bunãvoinþa spre persoanaMariei, ea este în starea de har Dei be-nevolentiam amorem experta (Zorell).De notat cã forma vocativã þine aiciloc de nume propriu ºi este singurulloc unde cel chemat de înger nu estechemat pe numele sãu.

c În multe manuscrise importanteale NT apare: binecuvântatã eºti tu

între femei, dar este, probabil, o du-blare a v. 42.

d Lit.: vei primi în sâne În ebraicã, Yeshua = Iahve este

Mântuitorul. Numele era foarte popu-lar la evrei, fie în forma ebraicã, fie încea greacã (Iesous).

f BJ traduce: Puterea Celui Preaî-nalt te va lua sub umbra sa; expresiasubliniazã în mod fericit douã con-cepte diferite, unul din lumea ebraicã,celãlalt din lumea greacã pãgânã:1) pentru evrei „puterea Celui Preaî-nalt” acþiona ascunzându-se într-unnor luminos (Ex 40,38; Lc 9,34), sub„umbrã”, adicã sub protecþia sau, maibine zis, sub puterea în virtutea cãre-ia acþioneazã omul, obþinând rezulta-te care depãºesc forþele sale proprii.Cele douã expresii, „Duhul Sfânt” ºi„puterea Celui Preaînalt”, ne aratã cãîn aceastã concepere este implicatIahve cu toatã puterea sa infinitã, cãeste un fel de rezumat al minunilorcreaþiei ºi formãrii poporului ales;2) pentru pãgâni, „puterea” era unconcept pe care îl rãspândise filozofiastoicã chiar ºi în clasele cele mai puþinculte. De aceastã putere depindea ori-ce formã de fecunditate în univers:plantele, animalele, omul, artistul, poe-tul erau fecunzi pentru cã erau pã-trunºi de aceastã putere (dynamis),care, fãrã a se amesteca cu ei, produ-cea fecunditatea la toate nivelurile.

Lc 1,28 136

sfântul care se va naºtea va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iatã, Elisa-beta, ruda ta, a zãmislit ºi ea un fiu la bãtrâneþe, ºi aceasta este lunaa ºasea pentru ea care era numitã sterilã, 37 pentru cã la Dumnezeunimic nu este imposibil. 38 Atunci, Maria a spus: „Iatã, slujitoareab

Domnului: fie mie dupã cuvântul tãu”. ªi îngerul a plecat de la ea.

Vizita Mariei la Elisabeta39 În zilele acelea, Maria a pornit ºi s-a dus în grabã cãtre þinutul

muntos, într-o cetatec a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia ºi asalutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tre-sãltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplutã de Duhul Sfânt42 ºi a exclamat cu glas puternic: „Binecuvântatã eºti tu între femeiºi binecuvântat este rodul sânului tãu. 43 ªi de unde îmi este datãmie aceasta ca sã vinã mama Domnului meu la mine? 44 Iatã, când aajuns glasul salutului tãu la urechile mele, a tresãltat de bucuriecopilul în sânul meu. 45 Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlinicele spuse ei de Domnul!”

46 Maria a spus:„Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul

47 ºi duhul meu se bucurã în Dumnezeu,Mântuitorul meu,

48 pentru cã a privit umilinþa slujitoarei sale;iatã cã de acumtoate generaþiile mã vor numi fericitã,

49 pentru cã Cel Puternicmi-a fãcut lucruri mari:sfânt este numele lui.

50 Îndurarea lui faþã de cei ce se tem de eleste din generaþie în generaþie.

51 ªi-a arãtat puterea braþuluid sãu:i-a risipit pe cei mândricu planurile inimii lor;

52 i-a rãsturnat pe cei puternici de pe tronuriºi i-a înãlþat pe cei umili;

Mc 1,24Fap 3,14Mt 4,3Gen 18,14Ier 32,27

1,15

Jud 5,24Idt 13,10

In 20,29

1Sam 2,1-10

Is 29,191Sam 2,1Ps 34,4;69,31Is 61,10Hab 3,18Ps 9,1513,6; 31,8;35,91,251,381Sam 1,11Ps 31,811,27Gen 30,13Ps 111,9Ps 103,17Ps 89,11

Iob 12,19

a Câteva manuscrise importante ada-ugã: din tine.

b În VT, expresia este folositã ca auto-denumire a unei femei care vorbeºte cuun om de rang superior (1Sam 1,16;25,24; 1Rg 1,13).

c Localitatea este identificatã detradiþia creºtinã cu Ain-Karim, la 6km vest de Ierusalim.

d Lit.: a fãcut putere cu braþul sãu;este o expresie specific semitã care,printr-un antropomorfism, vrea sãscoatã în evidenþã atotputernicia luiDumnezeu (Ex 6,6; Dt 4,34).

137 Lc 1,36

53 i-a umplut cu bunuri pe cei flãmânzi,iar pe cei bogaþi i-a trimis cu mâinile goale;

54 a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul sãu,amintindu-ºia de îndurarea sa,

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri,lui Abraham ºi urmaºilor luipentru totdeauna”.56 Maria a rãmas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors la casa ei.

Naºterea lui Ioan Botezãtorul57 Când a venit timpul pentru Elisabeta ca sã nascã, a nãscut un

fiu. 58 Vecinii ºi rudele ei au aflat cã Domnul ºi-a arãtat marea îndu-rare faþã de ea ºi se bucurau împreunã cu ea.

59 În ziua a opta au venit pentru circumciziab copilului ºi voiau sã-ipunã numele Zaharia, ca al tatãlui. 60 Însã, intervenind, mama lui aspus: „Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni din-tre rudele tale care sã poarte numele acesta”. 62 L-au întrebat deciprin semne pe tatãl lui cum ar vrea sã fie numit. 63 Cerând o tãbliþã,a scris: „Ioan este numele lui”. ªi toþi s-au mirat. 64 În aceeaºi clipã,i s-a deschis gura ºi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea lãudându-l peDumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toþi vecinii ºi în tot þinutul muntosal Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toþi cei care le auzeaule pãstrau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?” pentrucã mâna Domnului era cu el.

67 Zaharia, tatãl sãu, a fost umplut de Duhul Sfânt ºi a profeþitzicând:68 „Binecuvântat este Domnul,

Dumnezeul lui Israel,pentru cã l-a vizitatc

Ps 107,9

Is 41,8-9

Ps 98,3Mi 7,20

Ps 18,51Gen 12,3;

13,15; 22,18

1,13

Gen 17,10Lev 12,3

1,13

2,201,121,80

Ps 41,14Ps 111,9Ps 18,3

Ps 132,17Ps 106,10

a VT noteazã deseori cã Dumnezeuîºi aminteºte (Gen 8,1; 9,15; Ex 2,24)pentru a spune cã el este fidel promisi-unii fãcute pe care o împlineºte (Lc 1,72).

b La început, circumcizia se fãcea lapubertate; mai târziu, legea lui Moisea stabilit ziua a opta (Gen 17,12; 21,4;Lev 12,3). Trebuiau sã fie prezenþi mar-tori, era rostitã o binecuvântare ºi sepunea nume copilului, deºi, în epoca pa-triarhilor, numele se punea la naºtere(Gen 4,1). În VT, circumcizia era unsemn al alianþei sfinte dintre Dumnezeu

ºi Israel; totodatã, era pentru un bãr-bat semnul apartenenþei la poporul luiDumnezeu, semnul deosebirii de pã-gâni ºi al predestinãrii de a participala binecuvântãrile promise Israelului.

c VT vorbeºte de multe ori desprevizita lui Dumnezeu pentru a scoateîn evidenþã intervenþiile sale mântu-itoare (Gen 21,1; 50,24-25; Ps 65,10)sau de pedeapsã (Ex 32,34; Is 10,12).Luca este singurul evanghelist carefoloseºte aceastã imagine (cf. Lc 7,16;19,44; Fap 15,14).

Lc 1,53 138

ºi l-a rãscumpãrat pe poporul sãu69 ºi a înãlþat cornul mântuiriia pentru noi

în casa lui David, slujitorul sãu,70 dupã cum a promis

prin gura sfinþilor sãi profeþi,încã din vechime:

71 mântuirea de duºmanii noºtriºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc;

72 astfel a arãtat îndurare faþã de pãrinþii noºtri,ºi-a amintit de alianþa lui sfântã:

73 jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru,sã ne dea ca,

74 eliberaþi fiind din mâna duºmanilor,sã-i slujim fãrã teamã,

75 în sfinþenie ºi dreptate înaintea lui,în toate zilele noastre.

76 Iar tu, copile,vei fi numit profet al Celui Preaînalt,cãci vei merge înaintea Domnuluica sã pregãteºti cãile sale,

77 sã dai poporului sãu ºtiinþa mântuiriispre iertarea pãcatelor,

78 datoritã inimiib îndurãtoarea Dumnezeului nostru;pentru aceasta ne va vizitac

Lev 26,42Ps 105,8-9Ier 11,5Mih 7,20

Gen 22,16-18

Mt 16,14Lc 1,16-17Mal 3,1Is 40,3

Mal 3,20

a Cornul mântuirii; este o metaforãîn VT care simbolizeazã vigoarea ºiforþa (Ps 18,3 ºi Dt 33,17). „Cornul”se referã aici la puterea divinã în acþi-unea de mântuire a poporului israelit.Existã o asociere între „cornul mântu-irii” ºi „casa lui David”, din care trebu-ia sã se nascã Mesia (Ez 29,21). Înconformitate cu Ps 132,17, Domnul vaface sã rãsarã un corn de mântuirepentru David. Din sec. I î.C. ritualulebraic cere fiecãrui credincios sã reci-te optsprezece binecuvântãri; în a cinci-sprezecea dintre ele se spune: „Fã sã rã-sarã îndatã mlãdiþa lui David (Mesia)ºi cornul lui sã se înalþe cu ajutorultãu. Binecuvântat sã fii tu, Doamne,

care faci sã rãsarã cornul ajutorului”.b Cuvântul grec spalanchna înseam-

nã „mãruntaie” (Vg – viscera), ca par-te a trupului care în antichitate eradeseori privitã ca sediu al afectivitãþii.Pãrþile interne superioare (inima, plã-mânii, ficatul) erau deosebite de pãrþi-le interne inferioare (intestine). Esteun exemplu clar de metonimie pentrua exprima abstractul prin concret. Înmentalitatea noastrã latinã, sediulafectivitãþii este inima.

c Existã dificultãþi cu privire la tim-pul folosit, întrucât multe manuscriseîntrebuinþeazã trecutul (BJ, TOB). CuRSV ºi alte traduceri recente, folosimviitorul.

139 Lc 1,69

Cel care Rãsarea din înãlþime,79 ca sã-i lumineze pe cei ce zac

în întuneric ºi în umbra morþii,ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii”.80 Copilul creºtea ºi se întãrea în duh; el a rãmas în pustiu pânã

în ziua arãtãrii lui înaintea lui Israel.

Naºterea lui Isus (Mt 1,18-25)

21 În zilele acelea, a venit un decret din partea împãratului Augustb

ca sã se facã recensãmânt pe tot pãmântul. 2 Acest recensãmânta fost primul, pe când Quiriniusc era guvernator al Siriei. 3 Toþi mer-geau sã fie înscriºi, fiecare în cetatea sa. 4 ªi Iosif a urcatd din Gali-leea, din cetatea Nazaret, cãtre Iudeea, în cetatea lui David, care senumeºte Betleem, întrucât era din casa ºi din familia lui David, 5 pen-tru a se înscrie împreunã cu Maria, logodnica lui, care era însãrci-natã. 6 Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria sãnascã 7 ºi l-a nãscut pe fiul ei, primul nãscut, l-a înfãºat ºi l-a culcatîn iesle, pentru cã nu era loc de gãzduire pentru eie.

8 În acelaºi þinut erau unii pãstori care trãiau pe câmp ºi pãzeauturmele pe timpul nopþii. 9 ªi le-a apãrut un înger al Domnului ºigloria Domnului i-a învãluit în luminã, iar ei au fost cuprinºi de omare spaimã. 10 Îngerul le-a spus: „Nu vã temeþi, cãci, iatã, vã ves-tesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: 11 astãzi, în cetatealui David, vi s-a nãscut Mântuitorul care este Cristos Domnul.12 Acesta este semnul: veþi gãsi un copil înfãºat ºi culcat în iesle”.13 Dintr-o datã, s-a unit cu îngerul o mulþime din oastea cereascãf,lãudându-l pe Dumnezeu ºi spunând:

Zah 3,8Is 9,1; 42,7

In 8,12Ier 6,14Is 11,6;

59,8

3,1-18

1Sam 16,1-13In 7,42

1,57

Mt 1,25

Mt 1,20Tob 5,4

Ex 24,16

1,12

1,14Mt 1,21

Is 9,5

Ez 3,12

a Expresia poate însemna un Mesiacare este trimis de Cel Preaînalt(Num 24,17; Zah 3,8; 6,12).

b Octavian August este strãnepotullui Iulius Caesar. Dupã înfrângerea luiLepidus (36 î.C.) ºi a lui Antoniu (31 î.C.),rãmâne singur împãrat în ImperiulRoman. A primit de la senat titlul deAugust (= cel vrednic de onoare) în27 î.C. A murit în anul 14 d.C.

c Publius Sulpicius Quirinius a fosttrimis ca delegat în Siria ºi însãrcinatcu restructurarea Iudeii ca provincieromanã dupã depunerea lui Arhelau,fiul lui Irod cel Mare (Mt 2,22), caredomnise între 4 î.C. ºi 6 d.C.

d Este o expresie tipic ebraicã în VTpentru a indica urcarea în regiuneamuntoasã a Iudeii, în special la Ieru-salim (780 m altitudine: Mc 10,32;In 2,13; Lc 2,42).

e În greacã, katalyma înseamnã „locînchiriat pentru o noapte”. Aici se re-ferã la o încãpere comunã pentru po-pasul caravanelor (caravanserai).

f În VT întâlnim expresia: „Dumne-zeul oºtirilor cereºti” de 284 de ori.Aceste „oºtiri” sunt formate din în-geri care aveau rolul liturgic de a cân-ta laudã lui Dumnezeu (Is 6,3; Iob 38,7;Ps 29,1-2). În textul lui Luca ei cele-breazã intrarea lui Mesia Isus în lume(Evr 1,6).

Lc 1,79 140

14 „Mãrire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu,ºi pe pãmânt pace oamenilor pe care el îi iubeºte!”a15 Când îngerii au plecat de la ei spre cer, pãstorii au spus unii

cãtre alþii: „Sã mergem pânã la Betleem ºi sã vedem acest Cuvântcare s-a fãcut ºi ce ne-a fãcut cunoscut Domnul”. 16 Au plecat, deci,în grabã ºi i-au gãsit pe Maria, pe Iosif ºi copilul culcat în iesle. 17 Dupãce l-au vãzut, au fãcut cunoscut ceea ce li se spusese despre acestcopil. 18 Toþi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de cãtre pãs-tori. 19 Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inimaei. 20 Apoi pãstorii s-au întors, preamãrindu-l ºi lãudându-l pe Dum-nezeu pentru tot ce au auzit ºi au vãzut, dupã cum le-a fost spus.

21 Când s-au împlinit opt zile, a fost circumcis ºi i s-a pus numeleIsus, aºa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zãmislit.

Prezentarea lui Isus în templu22 Dupã ce s-au împlinit zilele purificãrii lor, dupã Legea lui

Moiseb, l-au dus la Ierusalim ca sã-l ofere Domnului, 23 dupã cumeste scris în Legea Domnului: Orice prim nãscut de parte bãrbãteascãva fi declarat sfânt pentru Domnulc 24 ºi sã aducã jertfã, dupã cum estescris în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

2,51

1,59+Mt 1,21

Lev 12,2-4

Ex 13,2;13,11

Lev 5,7;12,8

a Expresia: oamenilor de bunãvoinþã,dupã Vg, nu redã tot sensul original:termenul grec eudokia înseamnã„complãcere”, „bunãvoinþã”, „voinþade a face bine” ºi se referã, în modincontestabil, la planul de mântuirebazat pe bunãtatea ºi fidelitatea luiDumnezeu, ºi nu pe rãspunsul omu-lui, care are importanþa sa, dar e se-cundar pentru realizarea planului sal-vific. Traducerea: pace oamenilor pecare el îi iubeºte este susþinutã de o se-rie de manuscrise vechi, de textele dela Qumran (1QH 4,32) ºi este prefera-tã de majoritatea versiunilor actuale(BJ, TOB, RSV etc.).

b În Lev 12,2-8 se spune cã o femeie,dupã naºtere, era consideratã „impu-rã” pentru 7 zile, dupã naºterea unuibãiat; pentru 14 zile, dupã naºtereaunei fete ºi nu era admisã la cult pen-tru alte 33 de zile, dupã naºterea unui

bãiat, ºi alte 66 de zile, dupã naºtereaunei fete. Dupã aceastã perioadã, tre-buia sã se prezinte la preot ºi sã ofere„sacrificiul pentru pãcat”, de obicei unmiel de un an, însã pentru cei sãracierau suficiente douã turturele sau doipui de porumbel. Purificarea era im-pusã numai mamei, iar bãiatul primnãscut trebuia rãscumpãrat. Prezen-tarea copilului în templu nu era porun-citã, dar nici interzisã (Num 18,15) ºi,probabil, unele familii evlavioase opracticau (1Sam 1,24-28).

c Legea prescria rãscumpãrarea pri-mului nãscut de parte bãrbãteascãatât pentru oameni, cât ºi pentru ani-male (Ex 13,1-2), întrucât erau con-sideraþi „consacraþi”, „sfinþiþi” Dom-nului. În ritual se fãcea o binecuvântarepentru rodnicia ulterioarã ºi sãnãtate.Ca preþ de rãscumpãrare, familia trebuiasã plãteascã preotului cinci shekeli.

141 Lc 2,14

%

Luca vorbeºte numai de jertfa adusãpentru purificarea Mariei. Faptul cã elnu menþioneazã plata celor cinci she-keli sugereazã ideea cã Isus nu trebu-ia sã fie rãscumpãrat, cãci el îºi va daviaþa ca rãscumpãrare.

a Evenimentul mesianic descris ºi pro-mis de profeþi care aduce Israelului eli-berarea de toate relele ºi venirea esca-tologicã a lui Dumnezeu (Is 40,1 ºu;62,1; 66,8).

b Lit.: unsul, consacratul (Ex 30,32),destinat sã mântuiascã poporul lui

Dumnezeu. „Cristosul, Unsul Domnu-lui” este titlul mesianic tradiþional înVT grec (1Sam 24,7.11), spre deose-bire de „Cristos Domnul” devenit numepropriu al lui Isus (Fap 2,36).

c Oamenii se împart în privinþa luiCristos: sau se scandalizeazã de el ºi,respingându-l prin necredinþã, devinvinovaþi (Is 8,14; Lc 20,17-18), sau îlacceptã prin credinþã ºi ajung astfel lamântuire.

25 ªi iatã cã era la Ierusalim un om cu numele Simeon ºi acesta eraun om drept ºi evlavios care aºtepta consolareaa lui Israel ºi DuhulSfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt cã nu vavedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosulb Domnului. 27 A fostcondus de Duhul Sfânt la templu, iar când pãrinþii l-au adus pe co-pilul Isus, ca sã îndeplineascã prescrierile Legii cu privire la el, 28 l-aluat în braþele sale ºi l-a binecuvântat pe Dumnezeu spunând:29 „Acum elibereazã-l, Stãpâne,

pe slujitorul tãu în pace, dupã cuvântul tãu,30 pentru cã ochii mei au vãzut mântuirea ta31 pe care ai pregãtit-o

în faþa tuturor popoarelor:32 luminã spre luminarea neamurilor

ºi spre gloria poporului tãu Israel!”33 Tatãl ºi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-abinecuvântat ºi i-a spus Mariei, mama lui: „Iatã, acesta este pus sprecãderea ºi spre ridicarea multora în Israel ºi ca semn care va stârniîmpotrivirec – 35 ca sã se dezvãluie gândurile din multe inimi – iar þie,o sabie îþi va strãpunge sufletul”.

36 Era acolo ºi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aºer.Aceasta era mult înaintatã în vârstã. Dupã ce trãise cu bãrbatul eiºapte ani de la fecioria ei, 37 era acum vãduvã ºi ajunsese la optzeciºi patru de ani. Ea nu pãrãsea templul, slujind zi ºi noapte prin pos-turi ºi rugãciuni. 38 Venind ºi ea chiar la aceeaºi orã, îl preamãrea peDumnezeu ºi vorbea despre [copil] tuturor celor care aºteptau elibe-rarea Ierusalimului.

39 Când au împlinit toate dupã Legea Domnului, s-au întors înGalileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creºtea ºi se întãrea,plin de înþelepciune, ºi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Is 40,1Is 42,2

2,20

Is 52,10;46,13

Is 42,6;49,6

In 8,12

7,23;12,51-53

Ier 15,10

Idt 8,4-51Tim 5,5

2,20

Mt 2,23

1,80

Lc 2,25 142

Isus în templu la vârsta de doisprezece ani41 Pãrinþii lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sãrbãtoarea

Paºteluia. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo dupã obi-ceiul sãrbãtorii. 43 Dupã ce s-au împlinit acele zile, pe când se întor-ceau, copilul Isus a rãmas în Ierusalim, dar pãrinþii lui nu ºtiau.44 Crezând însã cã este cu grupul de pelerinib, au mers cale de o zi ºi-lcãutau printre rude ºi cunoscuþi. 45 Negãsindu-l, s-au întors la Ieru-salim, cãutându-l. 46 Dupã trei zile, l-au gãsit în templu, stând în mij-locul învãþãtorilorc, ascultându-i ºi punându-le întrebãri.

47 Toþi cei care îl ascultau se mirau de înþelepciunea ºi de rãspun-surile lui. 48 Vãzându-l, ei au rãmas înmãrmuriþi ºi mama lui i-a spus:„Fiule, de ce ne-ai fãcut aceasta? Iatã, tatãl tãu ºi cu mine te-am cãu-tat îngrijoraþi”. 49 El însã le-a spus: „De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cãeu trebuie sã fiu în casad Tatãlui meu?” 50 Însã ei n-au înþeles cuvân-tul pe care li-l spusese.

51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret ºi era supus lor. Iar mamalui pãstra toate acestea în inima ei.

52 Isus creºtea în înþelepciune, staturã ºi har, înaintea lui Dumne-zeu ºi a oamenilor.

Dt 16,16Ex 12,1

4,22In 7,15.46

2,191,80

1Sam 2,26Prov 3,4

a Dupã împlinirea vârstei de doispre-zece ani, fiecare bãrbat israelit eraobligat de Lege sã meargã la templude trei ori pe an: la Paºti, la Rusalii ºila sãrbãtoarea Corturilor (Ex 23,14-17).Cei care locuiau departe erau obligaþinumai de Paºti. Femeile nu erau obli-gate, dar multe mergeau din evlavie.

b Lit.: synodia = caravanã; cuvân-tul se aflã numai aici în NT ºi desem-neazã un grup de oameni ce cãlãtorescîmpreunã. Motivul de a cãlãtori în grupdin ºi spre Galileea era traversarea þi-nutului neospitalier al Samariei ºi pe-ricolul atacurilor din partea tâlharilor(Lc 9,53; 10,30).

c Pentru o înþelegere corectã a aces-tui verset, menþionãm cã învãþãturareligioasã publicã din templu se fãcea,

în special, cu ocazia sãrbãtorilor, con-stând în discuþii dintre învãþãtorii Le-gii ºi ascultãtorii care le puneau între-bãri. Tinerii participau cu entuziasmla aceste lecþii publice, din dorinþa dea cunoaºte mai amãnunþit Legea ºi in-terpretãrile ei.

d Lit.: în cele ale Tatãlui. Contextulîn care pãrinþii îl cautã pe Isus cere, înmod logic, în rãspunsul lui Isus numi-rea unui loc. Expresia greacã en + dativplural poate fi tradusã ca locuinþa,casa, proprietatea cuiva (Iob 18,19;Est 7,9). De altfel, templul este consi-derat de Isus de mai multe ori drept„casa Tatãlui” (Lc 19,46; In 2,16). Ma-joritatea traducerilor actuale (RSV, BJ,TOB) propun acest sens.

143 Lc 2,41

II. PREGÃTIREA ACTIVITÃÞII PUBLICEA LUI ISUS

Predica lui Ioan Botezãtorul (Mt 3,1-12; Mc 1,1-8; In 1,19-28)

31 În anul al cincisprezecelea al domniei împãratului Tiberiua, pecând Ponþiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarhb al Gali-

leii, Filip, fratele sãu, tetrarh al þinutului Itureii ºi Trahonitidei, iarLisania, tetrarh al Abileneic, 2 pe timpul arhiereilor Anna ºi Caiafa,cuvântul lui Dumnezeu s-a adresat lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pus-tiu. 3 El a strãbãtut tot þinutul Iordanului, predicând botezul pocã-inþei spre iertarea pãcatelor, 4 aºa cum este scris în cartea cuvintelorlui Isaia profetul:

Glasul celui care strigã în pustiu:Pregãtiþi calea Domnului,faceþi drepte cãrãrile lui;

5 orice vale va fi umplutãºi orice munte sau deal va fi nivelat;drumurile strâmbe vor fi îndreptate,iar cele cu gropi vor fi netezite

6 ºi orice fãpturãd va vedeamântuirea lui Dumnezeu.7 Aºadar, spunea mulþimilor care veneau ca sã fie botezate de el:

„Pui de vipere!e Cine v-a învãþat sã fugiþi de mânia care vine? 8 Faceþiroade vrednice de pocãinþã ºi sã nu începeþi a spune în voi înºivã:«Noi îl avem de tatã pe Abraham», cãci vã spun cã Dumnezeu poate

Ier 1,2Os 1,1

Lc 1,80

Mt 3,2+

Is 40,3-5=In 1,23

a Împãrat roman în timpul lui Isus14-37 d.C. Anul al cincisprezecelea aldomniei lui ar putea fi anul 26 sau 28al erei creºtine, depinde dacã se ia înconsideraþie perioada în care a fostcoregent cu August (între 12-14 d.C.).Aceastã datã ar putea coincide cuobservaþia din Lc 3,23 cã Isus aveatreizeci de ani când ºi-a început activi-tatea publicã.

b Tetrarhul, iniþial, era conducãtorulunei a patra pãrþi dintr-o þarã, mai târ-ziu titlul a fost folosit pentru conducãto-rul unei pãrþi oarecare dintr-o împã-rãþie împãrþitã sau pentru un prinþ curang de rege (Mt 14,1; Lc 9,7, Fap 13,1).

c Itureea este regiunea de la nord-estde Galileea; Trahonitida este un dis-trict în estul lacului Genezaret; Abileneeste o regiune la nord-est de Damasc.

d Lit.: orice carne. Aceastã expresiebiblicã, proprie limbii ebraice, înseam-nã orice fiinþã omeneascã.

e Imaginea viperei, chiar dacã Lucanu o spune în mod expres, presupuneprezenþa unor oameni înstãriþi, ostilioricãrei invitaþii la recunoaºterea pro-priilor greºeli, impermeabili la oricepropunere de mântuire. Este vorbaaici de un orgoliu personal ºi de grupcare nu lasã loc pentru nimeni, nicimãcar pentru Dumnezeu.

Lc 3,1 144

sã-i ridice fii lui Abraham din pietrele acestea. 9 Securea este dejapusã la rãdãcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun va fitãiat ºi aruncat în foc”. 10 Iar mulþimile îl întrebau: „Atunci ce trebu-ie sã facem?” 11 Rãspunzând, le-a spus: „Cel care are douã haine sãîmpartã cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare sã facã la fel”. 12 Auvenit ºi unii vameºi ca sã fie botezaþi ºi i-au spus: „Învãþãtorule, noice trebuie sã facem?” 13 El le-a spus: „Nu pretindeþi mai mult decâtceea ce a fost fixat pentru voi”. 14 ªi unii soldaþi l-au întrebat la felspunând: „Iar noi ce trebuie sã facem?” El le-a zis: „Nu maltrataþi ºinu acuzaþi pe nimeni pe nedrept ºi fiþi mulþumiþi cu solda voastrã”.

15 Deoarece poporul era în aºteptare ºi toþi se întrebau în inima lordespre Ioan, dacã nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a rãspunstuturor: „Eu vã botez cu apã, însã vine unul mai puternic decât mi-ne, cãruia nu sunt vrednic sã-i dezleg cureaua încãlþãminteia. El vãva boteza cu Duh Sfânt ºi cu foc. 17 El are în mânã lopata de vântu-rat ca sã cureþe aria ºi sã adune grâul în grânarul sãu, iar pleava ova arde în focul care nu se va stinge”. 18 Astfel, prin multe alte în-demnuri, el predica poporului vestea cea bunã. 19 Dar Irod tetrarhul,fiind mustrat de el din cauza Irodiadei, soþia fratelui sãu, ºi din ca-uza tuturor relelor pe care le fãcuse Irod, 20 a mai adãugat-o ºi peaceasta peste toate: l-a aruncat pe Ioan în închisoare.

Botezul lui Isus (Mt 3,13-17; Mc 1,9-11)21 În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat ºi Isus ºi, pe

când se ruga, cerul s-a deschis 22 ºi Duhul Sfânt a coborât asupra luisub chip trupesc, ca un porumbel, ºi o voce a venit din cer: „Tu eºtiFiul meu cel iubit, în tine îmi gãsesc toatã bucuria”b.

Genealogia lui Isus (Mt 1,1-17)23 Când Isus a început sã predice, avea cam treizeci de ani. Dupã

cum se credea, era fiul lui Iosif, fiul lui Eli, 24 fiul lui Matat, fiul lui

Fap 2,37

12,33Is 58,7Mt 5,46

In 1,19-20;3,28Fap 13,25In 1,26.27.33

In 1,32-34Ps 2,7

a Spre deosebire de Mt 3,11, unde ex-presia se referã la purtatul încãlþã-mintei, aici Luca se referã la inter-dicþia datã de rabini discipolilor de adezlega cureaua încãlþãmintei învãþã-torilor, aceasta fiind consideratã oimpuritate ºi o muncã pentru sclavi.

b Unele traduceri moderne (BJ, TOB),bazate pe o serie de manuscrise im-portante, au: eu astãzi te-am nãscut(Ps 2,7). Chiar dacã din punct de vedere

al criticii textuale, þinând cont cã ex-presia cea mai dificilã este cel maiprobabil originarã, s-ar pãrea cã esteforma corectã, cei mai mulþi dintrecomentatorii actuali preferã varianta:în tine îmi gãsesc toatã bucuria. Argu-mente: 1) numãrul mare de manuscrisevechi care conþin aceastã variantã;2) manuscrisele care conþin variantacealaltã în multe locuri sunt greºite.

145 Lc 3,9

Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, 25 fiul lui Matatia, fiullui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, 26 fiul lui Maat,fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda, 27 fiul luiIoanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul luiEr, 29 fiul lui Iesu, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiullui Levi, 30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam,fiul lui Eliachim, 31 fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiullui Natan, fiul lui David, 32 fiul lui Iese, fiul lui Obed, fiul lui Booz,fiul lui Sala fiul lui Naason, 33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiullui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, 34 fiul lui Iacob,fiul lui Isaac, fiul lui Abraham, fiul lui Terah, fiul lui Nahor, 35 fiullui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul luiLameh, 37 fiul lui Matusalem, fiul lui Enoh, fiul lui Iaret, fiul luiMaleleel, fiul lui Cainam, 38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam,fiul lui Dumnezeu.

Ispitirea lui Isus (Mt 4,1-11; Mc 1,12-13)

41 Plin de Duhul Sfânt, Isus s-a întors de la Iordan ºi a fost dus deDuh în pustiu 2 timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol.

Nu a mâncat în zilele acelea ºi, când ele s-au sfârºit, i-a fost foame.3 Atunci diavolul i-a zis: „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, spune aces-tei pietre sã devinã pâine”. 4 Însã Isus i-a rãspuns: „Este scris: Nunumai cu pâinea va trãi omul”.

5 Ducându-l mai sus, i-a arãtat într-o clipã toate împãrãþiile lumii6 ºi i-a spus: „Îþi voi da toatã puterea ºi mãreþia lor, pentru cã miemi-a fost datã ºi o dau cui vreau. 7 Deci, dacã tu te vei închina înain-tea mea, a ta va fi toatã”. 8 ªi, rãspunzând, Isus i-a spus: „Este scris:

Pe Domnul Dumnezeul tãu îl vei adoraºi numai lui îi vei sluji”.

9 L-a dus apoi în Ierusalim ºi l-a aºezat pe coama templuluib ºi i-a spus:„Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-te jos de aici, 10 cãci este scris:

Le va porunci îngerilor sãi în privinþa taca sã te pãzeascã

11 ºi: Te vor þine pe mâinica nu cumva sã-þi loveºti piciorul de vreo piatrã”.

1Cr 3,17.19Esd 3,2; 5,2

1Cr 1,34–2,15

Gen 11,10-26

1Cr 1,17-27

Gen 5,1-321Cr 1,1-4

Dt 8,3

Ap 13,2-4

Ier 27,5

Dt 6,13

Ps 91,11-12

a Unele manuscrise vechi adaugã ºi ul-tima parte a versetului din Dt 8,3: ci ºicu tot cuvântul lui Dumnezeu (ºi Mt 4,4).

b Este greu de identificat poziþiaexactã a locului celui mai înalt al tem-plului. Tradiþia creºtinã a identificatacest loc cu colþul de sud-est al tem-plului, înspre valea Cedron.

Lc 3,25 146

12 Însã Isus, rãspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: Nu-l vei ispiti peDomnul Dumnezeul tãu”. 13 ªi, dupã ce a terminat toatã ispitirea,diavolul s-a îndepãrtat de la el pentru un anumit timp.

III. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN GALILEEA

Isus la Nazaret (Mt 4,12-17; 13,53-58; Mc 1,14-15; 6,1-6)14 Isus s-a întors în Galileea, cu puterea Duhului, ºi faima lui s-a

rãspândit în tot þinutul dimprejur. 15 Iar el învãþa în sinagogile lor ºiera lãudat de toþi. 16 A venit la Nazaret, unde fusese crescut, ºi a in-trat în sinagogã, dupã obiceiul lui, în zi de sâmbãtã, ºi s-a ridicata casã citeascã. 17 I s-a dat cartea profetului Isaia ºi, deschizând cartea,a gãsit locul în care era scris:18 Duhul Domnului este asupra mea:

pentru aceasta m-a unssã duc sãracilor vestea cea bunã;m-a trimisb sã proclamcelor închiºi eliberareaºi celor orbi recãpãtarea vederii,sã redau libertatea celor asupriþi;

19 sã vestesc un an de îndurarec al Domnului.20 A închis apoi cartea, a dat-o slujitorului ºi s-a aºezat. Ochii tuturordin sinagogã erau îndreptaþi spre el. 21 A început apoi sã le vorbeas-cã: „Astãzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aþi ascultat-o cu

Dt 6,16

22,3.53In 13,2.27

Is 61,1-2Mt 3,16+Sof 2,3

Fap 6,15

a Isus citeºte textul în picioare, aºacum era obiceiul, din respect pentruSfânta Scripturã. Apoi se aºazã, aceas-ta fiind poziþia celui care învaþã (Lc 5,3;Mc 4,1).

b Un grup important de manuscriseadaugã: sã-i vindec pe cei cu inimazdrobitã. Textul este luat din Is 61,1.

c Deja în cartea alianþei era prescris unan sabatic pentru pãmânt (Ex 23,10-11)ºi un an sabatic pentru iertarea dato-riilor (Dt 15,1-6); Lev 25,8-19 cere, pedeasupra, la fiecare 50 de ani, un „anjubiliar”, numit astfel pentru cã eraanunþat cu trompeta (în ebraicã yobel),un an care însemna eliberarea tuturor

locuitorilor þãrii aflaþi în detenþie, re-cãpãtându-ºi fiecare patrimoniul pier-dut. Aceastã eliberare fizicã prefiguraeliberarea spiritualã de sub jugul pã-catului ºi al Satanei. În acest context,înþelegem de ce Luca nu continuã ci-tatul din Isaia care se referea la pedeap-sã (o zi de rãzbunare pentru Dumnezeulnostru) care nu cadreazã cu contextulde mântuire ºi eliberare. Când se pro-clamã acest „an de îndurare al Dom-nului”, el nu se limiteazã la o perioadãdin activitatea lui Isus, ci se referã laera nouã a mântuirii care a început înCristos.

147 Lc 4,12

urechile voastre”a. 22 Toþi dãdeau mãrturie în favoarea lui ºi se mi-rau de cuvintele pline de har care ieºeau din gura lui ºi spuneau: „Nueste acesta fiul lui Iosif?” 23 Dar el le-a spus: „Fãrã îndoialã îmi veþizice parabola aceasta: «Doctore, vindecã-te pe tine însuþi! Ceea ceam auzit cã s-a întâmplat în Cafarnaum, fã ºi aici, în patria ta». 24 Ade-vãrb vã spun cã nici un profet nu este acceptat în patria sa 25 ºi ade-vãrat vã spun cã multe vãduve erau în Israel în zilele lui Ilie, cândcerul a fost închis timp de trei ani ºi ºase luni, încât s-a fãcut marefoamete pe tot pãmântul, 26 dar Ilie nu a fost trimis la nici una din-tre ele, ci doar la o femeie vãduvã din Sarepta Sidonului. 27 ªi mulþileproºi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintreei n-a fost curãþat decât doar Naaman Sirianul”.

28 Auzind acestea, toþi cei din sinagogã s-au umplut de mânie. 29 Scu-lându-se, l-au scos afarã din cetate ºi l-au dus pe buza prãpastiei depe colina pe care era construitã cetatea lor ca sã-l arunce de acolo.30 Însã el, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.

Isus alungã un duh necurat (Mc 1,21-28)31 Apoi a coborât la Cafarnaum – o cetate din Galileea – ºi îi învãþa

în zilele de sâmbãtã, 32 iar ei erau uimiþi de învãþãtura lui deoarececuvântul lui avea autoritate.

33 Era în sinagogã un om care avea duh de diavol necurat ºi strigaîn gura mare: 34 „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit sã nedistrugi? ªtiu cine eºti: sfântul lui Dumnezeu”. 35 Însã Isus i-a po-runcit spunându-i: „Taci ºi ieºi din el!” Atunci diavolul l-a trântitjos, în mijloc, ºi a ieºit din el fãrã ca sã-i facã vreun rãu. 36 I-a cuprinsteama pe toþi ºi spuneau unii cãtre alþii: „Ce fel de învãþãturã esteaceasta? El le porunceºte duhurilor necurate cu autoritate ºi putereºi ele se îndepãrteazã!” 37 ªi vestea despre el s-a rãspândit în tot þinu-tul dimprejur.

2,47; 4,15In 7,46

In 4,44

1Rg 17,1;18,1

Iac 5,17

1Rg 17,9

2Reg 5,14

Fap 7,57

In 8,59

Mt 8,29Mt 2,23+Mc 1,24

In 6,69

4,14

a Lit.: astãzi s-a împlinit Scripturaaceasta în urechile voastre. Expresia„în urechile voastre” este folositã ºi înVT (Dt 5,1; 2Sam 3,19). De notat legã-tura subtilã între „ochi” (v. 20), „urechi”(v. 21) ºi „mãrturie” (v. 22).

b Lit.: Amen – cuvânt de origineebraicã, folosit în VT ca o confirmarea unei stãri, deseori ca rãspuns la orugãciune (Dt 27,15; Ps 106,48 etc.). A

fost preluat ca atare, netradus, în NT.Folosirea acestui cuvânt în greacã îm-preunã cu un verb se aflã numai pebuzele lui Isus. În traducerile contem-porane întâlnim douã tendinþe: 1) pre-luarea cuvântului fãrã a-l traduce, înspecial în traducerile liturgice; 2) re-darea sensului în funcþie de context:„adevãrat”, „într-adevãr”, „cu sigu-ranþã” etc.

Lc 4,22 148

Vindecãri la Cafarnaum (Mt 8,14-17; Mc 1,29-34)38 Dupã ce a ieºit din sinagogã, a intrat în casa lui Simon. Soacra

lui Simon era cuprinsã de o febrã mare ºi l-au rugat pentru ea. 39 Aple-cându-se asupra ei, a poruncit febrei ºi aceasta a lãsat-o. Sculân-du-se îndatã, ea a început sã-i serveascã.

40 La apusul soarelui, toþi cei care aveau bolnavi de diferite boli îiaduceau la el, iar el, punându-ºi mâinile peste fiecare dintre ei, îivindeca: 41 din mulþi ieºeau diavoli care strigau ºi spuneau: „Tu eºtiFiul lui Dumnezeu!” Dar el, mustrându-i, nu le permitea sã vorbeas-cã pentru cã ºtiau cã el este Cristos.

Isus pleacã din Cafarnaum (Mc 1,35-39)42 Dupã ce s-a fãcut ziuã, a ieºit ºi a mers într-un loc pustiu, însã

mulþimile îl cãutau ºi, ajungând pânã la el, voiau sã-l opreascã sã ple-ce de la ei. 43 Dar el le-a spus: „Trebuie sã vestesc împãrãþia lui Dum-nezeu ºi celorlalte cetãþi pentru cã de aceea am fost trimis”. 44 ªipredica prin sinagogile din Iudeeaa.

Pescuirea minunatã. Cei dintâi discipoli (Mt 4,18-22; Mc 1,16-20)

51 Pe când mulþimea îl îmbulzea ca sã asculte cuvântul lui Dum-nezeu, iar el stãtea lângã lacul Genezaret, 2 a vãzut douã bãrci

trase la mal, iar pescarii, coborâþi din ele, spãlau nãvoadele. 3 Suin-du-se într-una din bãrci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepãr-teze puþin de la mal. Aºezându-se, învãþa mulþimile din barcã.

4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: „Înainteazã în largºi aruncaþi-vã nãvoadele pentru pescuit!” 5 Rãspunzând, Simon i-aspus: „Învãþãtorule, toatã noaptea ne-am chinuit, dar nu am prinsnimic. Însã la cuvântul tãu, voi arunca nãvoadele”. 6 ªi, fãcând aceas-ta, au prins aºa o mare mulþime de peºti încât li se rupeau nãvoade-le. 7 Atunci au fãcut semne însoþitorilor lor din cealaltã barcã sã vinãpentru a-i ajuta. Ei au venit ºi au umplut amândouã bãrcile încâterau gata sã se scufunde. 8 Vãzând aceasta, Simon Petru a cãzut lapicioarele lui Isus spunând: „Îndepãrteazã-te de mine, Doamne, cãcisunt un om pãcãtos”. 9 Pentru cã îl cuprinsese teama pe el ºi pe toþicare erau cu el pentru pescuirea pe care au fãcut-o, 10 la fel ºi pe

13,131Tim 4,14

Mt 8,29Mc 1,34

Mc 1,38

Mc 4,1

Mc 1,16.19Mc 4,1-2

In 21,1-6

Mt 8,10Mt 8,3

Ex 33,20Lc 1,12

a În cele mai vechi ºi importante ma-nuscrise avem: sinagogile din Iudeea.Unele manuscrise se referã la sinago-gile din Galileea. Este greu de înþeles,într-adevãr, activitatea lui Isus în afara

Galileii, cãci textul lui Luca nu vor-beºte despre o deplasare a lui Isus înIudeea. Probabil trebuie sã înþelegemprin Iudeea toatã þara Israel, la fel caîn 7,17; Fap 10,37; 28,21.

149 Lc 4,38

Iacob ºi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoþitorii lui Simon. ÎnsãIsus i-a spus lui Simon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescarde oameni”. 11 Dupã ce au dus bãrcile la mal, pãrãsind toate, l-au ur-mat pe el.

Vindecarea unui lepros (Mt 8,1-4; Mc 1,40-45)12 Pe când se afla într-una dintre cetãþi, un om plin de leprã, vã-

zându-l pe Isus, a cãzut cu faþa la pãmânt ºi l-a rugat spunând:„Doamne, dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. 13 Întinzându-ºi mâna, l-aatins spunându-i: „Vreau. Fii curãþat!” Îndatã lepra l-a pãrãsit.14 Atunci, el i-a poruncit sã nu spunã nimãnui, ci „mergând, aratã-tepreotului ºi adu jertfã pentru curãþarea taa, dupã cum a poruncitMoise, ca sã fie mãrturieb pentru ceilalþi”. 15 Vestea despre el serãspândea din ce în ce mai mult ºi mari mulþimi se adunau ca sã-lasculte ºi sã fie vindecate de bolile lor. 16 Însã el se retrãgea în locuripustii ºi se ruga.

Vindecarea unui om paralizat (Mt 9,1-8; Mc 2,1-12)17 Într-una din zile, pe când învãþa, ºedeau ºi unii farisei ºi învã-

þaþi ai Legii care veniserã din toate satele Galileii ºi Iudeii ºi din Ie-rusalim; iar puterea Domnului era cu el ca sã vindece. 18 ªi iatã, câþi-va bãrbaþi purtau pe un patc un om care era paralizat ºi încercau sã-laducã la el ºi sã-l punã înaintea lui. 19 ªi, negãsind pe unde sã-l ducãpânã la el din cauza mulþimii, urcându-se pe acoperiº, l-au lãsat prin-tre olaned cu patul pânã în mijloc, în faþa lui Isus.

20 Vãzând credinþa lor, a zis: „Omule, pãcatele îþi sunt iertate!”21 Cãrturarii ºi fariseii au început sã se întrebe: „Cine este acestacare rosteºte blasfemii? Cine poate sã ierte pãcatele în afarã de singur

Mc 1,17.20In 21,15-17

12,33

Mc 1,34Lev 14,1-32

4,14

3,21

Mt 8,10

Mt 2,4+Mt 3,7+

a În Lev 14,4-7.10-20, se prescrie cajertfã pentru curãþarea de leprã: douãpãsãri vii, curate, lemn de cedru, aþã ro-ºie rãsucitã ºi isop; doi berbeci de un an,fãrã meteahnã, o oaie, o treime de efãde fãinã ºi o mãsurã de untdelemn.

b Mãrturia este adusã pentru pute-rea lui Isus ºi, în acelaºi timp, pentruascultarea lui faþã de Lege. Ea esteadresatã nu numai preotului care tre-buie sã constate vindecarea (Lev 14,2-3),ci ºi autoritãþilor evreieºti, care cãu-tau sã-l învinuiascã de nerespectareaLegii, ºi vizeazã întreg poporul.

c Luca preferã pat sau pãtuþ faþã detargã la ceilalþi evangheliºti.

d Acoperiºul caselor obiºnuite dinPalestina era fãcut din bârne de lemnpuse peste pereþii de piatrã sau lut.Aceste bârne erau acoperite cu stuf ºiramuri de spini ºi cu un strat de pã-mânt. În anotimpul ploios, acoperiºulse putea înclina. Despre un astfel deacoperiº, care putea fi dat la o partefoarte uºor, vorbeºte Mc 2,4. Cititoriilui Luca nu-ºi puteau imagina un ast-fel de acoperiº ºi de aceea evanghelis-tul are în vedere o casã greco-romanã.

Lc 5,11 150

Dumnezeu?” 22 Dar Isus, cunoscând gândurile lor, rãspunzând, le-azis: „La ce vã gândiþi în inimile voastre? 23 Ce este mai uºor: a spune«Pãcatele îþi sunt iertate!» sau a spune «Ridicã-te ºi umblã!»? 24 Însãca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de a ierta pãcatele pe pãmânt– i-a spus omului paralizat – îþi zic ridicã-te, ia-þi patul ºi du-te aca-sã”. 25 ªi îndatã s-a ridicat înaintea lor, a luat patul pe care zãcuse ºis-a dus acasã, preamãrindu-l pe Dumnezeu.

26 Uluirea i-a cuprins pe toþi ºi-l preamãreau pe Dumnezeu ºi spu-neau plini de teamã: „Astãzi am vãzut lucruri minunate”.

Chemarea lui Levi (Mt 9,9-13; Mc 2,13-17)27 Dupã acestea, a ieºit ºi a vãzut un vameºa, cu numele de Levi,

care stãtea la postul lui de vamã, ºi i-a spus: „Urmeazã-mã!” 28 Pãrã-sind toate, s-a ridicat ºi l-a urmat. 29 Iar Levi a fãcut pentru el unmare ospãþ în casa lui. Se afla acolo o mare mulþime de vameºi ºialþii care ºedeau cu ei la masã. 30 Fariseii ºi cãrturarii lor murmurauîmpotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncaþi ºi beþi împreunã cuvameºii ºi pãcãtoºii?” 31 Dar Isus, rãspunzându-le, a zis: „Nu cei sã-nãtoºi au nevoie de medic, ci bolnavii; 32 nu am venit sã-i chem laconvertire pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi”.

Discuþii despre post (Mt 9,14-17; Mc 2,18-22)33 Însã aceºtia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea ºi fac

rugãciuni, la fel ºi cei ai fariseilor, dar ai tãi mãnâncã ºi beau”. 34 Isusle-a spus: „Puteþi oare sã-i faceþi pe nuntaºi sã posteascã, atât timpcât mirele este cu ei? 35 Vor veni însã zile când mirele va fi luat de laei. În zilele acelea vor posti”. 36 Apoi le-a zis o parabolã: „Nimeni nurupe o bucatã dintr-o hainã nouã ca s-o punã la o hainã veche, altfelo va rupe pe cea nouã ºi bucata din cea nouã nu se va potrivi la ceaveche. 37 Tot aºa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, alt-fel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsã, iar burdufurile sestricã. 38 Dimpotrivã, vinul nou trebuie pus în burdufurib noi. 39 Nimeni,

2,201,12

Mt 5,46

Mt 2,4+;3,7+Mt 9,10

In 3,19

a Vameºii erau evrei responsabili cucolectarea taxelor indirecte pentru ro-mani. În regiunile supuse prefecþilor ºiguvernatorilor romani: Iudeea, Sama-ria, Idumeea, taxele directe erau strân-se de perceptori angajaþi direct de cã-tre romani. Celelalte taxe erau aduna-te de un responsabil care era ajutat devameºi. Ei plãteau în avans suma pe ca-re o aºteptau romanii, dupã care puteau

recupera suma plãtitã. Sistemul favo-riza abuzurile ºi necinstea. La Cafar-naum exista un asemenea post de va-mã, întrucât pe aici trecea marele drumcomercial de la Acro la Damasc.

b Burduful este un recipient folositîn Palestina pentru apã, lapte ºi vin,confecþionat din pielea netãbãcitã aanimalelor mici (de obicei capre); veziGen 21,15; Jud 4,19; Ios 9,4.13.

151 Lc 5,22

dupã ce a bãut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru cã spune: «Celvechi e mai bun!»”

Spicele rupte în zi de sâmbãtã (Mt 12,1-8; Mc 2,23-28)

61 Într-o zi de sâmbãtã, trecea printre lanuri de grâu, iar discipoliilui rupeau spice, le frecau în palmã ºi le mâncau. 2 Însã unii din-

tre farisei au spus: „De ce faceþi ceea ce nu este permis sâmbãta?”3 Isus le-a rãspuns: „Nu aþi citit ce a fãcut David când era flãmând,el ºi cei care erau cu el, 4 când a intrat în casa lui Dumnezeu ºi, luândpâinile ofrandei, pe care nu aveau voie sã le mãnânce decât numaipreoþii, a mâncat ºi a dat ºi celor ce erau cu el?” 5 ªi le-a spus: „FiulOmului este stãpânul sâmbetei”a.

Vindecarea omului cu mâna paralizatã (Mt 12,9-14; Mc 3,1-6)6 Într-o altã zi de sâmbãtã, a intrat în sinagogã ºi învãþa. Era acolo

un om a cãrui mânã dreaptã era paralizatãb. 7 Cãrturarii, însã, ºi fa-riseii îl urmãreau ca sã vadã dacã vindecã în zi de sâmbãtã, ca sãgãseascã de ce sã-l acuze. 8 Dar el cunoºtea gândurile lor ºi i-a spusomului care avea mâna paralizatã: „Ridicã-te ºi stai în mijloc!” El s-aridicat ºi a stat acolo. 9 Isus le-a spus: „Vã întreb dacã este permis înzi de sâmbãtã sã faci bine sau sã faci rãu, sã salvezi o viaþã sau sã opierzi?” 10 Privindu-i pe toþi de jur împrejur, i-a spus: „Întinde-þi mâna!”El a fãcut astfel ºi mâna lui s-a vindecat. 11 Dar ei s-au umplut de fu-rie ºi se sfãtuiau ce-ar putea sã-i facã lui Isus.

Alegerea celor doisprezece apostoli (Mt 10,1-4; Mc 3,13-19)12 În zilele acelea, s-a dus pe munte sã se roage ºi a petrecut noap-

tea rugându-se lui Dumnezeu. 13 Când s-a fãcut ziuã, i-a chemat pe dis-cipolii sãi la sine ºi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numitapostoli: 14 pe Simon, pe care l-a numit Petru, ºi pe Andrei, fratelelui, pe Iacob ºi Ioan, pe Filip ºi Bartolomeu, 15 pe Matei ºi Toma, peIacob, fiul lui Alfeu, ºi pe Simon numit Zelotulc, 16pe Iuda, fiul luiIacob, ºi pe Iuda Iscariotd, care a devenit trãdãtor.

1Sam 21,2-7Ex 25,23

Lc 13,10-17;14,1-6

In 1,48+

11,53

3,21

a Codicele D adaugã la v. 5: În ace-eaºi zi, vãzând pe cineva care lucra înzi de sâmbãtã, i-a spus: „Omule, dacãºtii ceea ce faci, ferice de tine; dar dacãnu ºtii, eºti un blestemat ºi un nelegiuit”.

b Lit.: atrofiatã, uscatã.

c Zeloþii constituiau un grup de evreicare se opuneau, uneori cu violenþã,ocupaþiei romane, practicând „zelulpentru Lege”.

d Lit.: om din Qeriot, nume a douã lo-calitãþi: 1) la sud de Hebron; 2) la estde Marea Moartã. Iuda este singuruldintre apostoli care nu este galileean.

Lc 6,1 152

Isus ºi mulþimile (Mt 4,24-25; Mc 3,7-12)17 Coborând împreunã cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulþime

de discipoli ºi mult popor din toatã Iudeea, din Ierusalim ºi din regi-unea Tirului ºi a Sidonului, de lângã mare, 18 au venit ca sã-l asculteºi sã fie vindecaþi de bolile lor. Cei chinuiþi de duhuri necurate erauvindecaþi 19 ºi toatã mulþimea încerca sã-l atingã pentru cã ieºea dinel o putere care-i vindeca pe toþi.

Fericirile (Mt 5,1-12)20 Ridicându-ºi ochii spre discipolii sãi, a spus:„Fericiþi voi, cei sãraci,cãci a voastrã este împãrãþia lui Dumnezeu.

21 Fericiþi voi, care acum sunteþi flãmânzi,cãci vã veþi sãtura.Fericiþi voi, care plângeþi acum, cãci veþi râde.

22 Fericiþi veþi fi când oamenii vã vor urî, când vã vor alunga, când vãvor insulta ºi vor ºterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omu-lui. 23 Bucuraþi-vã în ziua aceea ºi tresãltaþi de bucurie, cãci iatã,rãsplata voastrã va fi mare în cer; pentru cã aºa au fãcut ºi pãrinþiilor profeþilor.24 Dar, vai vouã, bogaþilor,

pentru cã vã primiþi mângâierea.25 Vai vouã, celor care sunteþi sãtui acum,

cãci veþi suferi de foame.Vai vouã, celor care râdeþi acum,cãci veþi boci ºi veþi lãcrima.

26 Vai vouã, când toþi oamenii vã vor lãuda; pentru cã aºa au fãcutpãrinþii lor profeþilor falºi.

Iubirea faþã de duºmani (Mt 5,38-48)27 Însã vouã, care mã ascultaþi, vã spun: iubiþi-i pe duºmanii voº-

tri, faceþi bine celor care vã urãsc, 28 binecuvântaþi-i pe cei care vãblestemã, rugaþi-vã pentru cei care vã defãimeazã. 29 Celui care te lo-veºte peste un obraz întoarce-i-l ºi pe celãlalt, iar pe cel care-þi iamantia nu-l împiedica sã-þi ia ºi tunica. 30 Celui care îþi cere, dã-i, ºide la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi. 31 Aºa cum vreþi caoamenii sã vã facã vouã, faceþi-le la fel. 32 Dacã îi iubiþi pe cei care vãiubesc, ce rãsplatã aveþi? Cãci ºi pãcãtoºii îi iubesc pe cei care îiiubesc pe ei. 33 ªi dacã faceþi bine celor care vã fac bine, ce rãsplatãaveþi? ªi pãcãtoºii fac la fel. 34 ªi dacã daþi cu împrumut celor de lacare speraþi sã primiþi înapoi, ce rãsplatã aveþi? ªi pãcãtoºii dau cu

5,17; 8,46Mc 5,30

Is 65,13-14

Is 5,8-25Hab 2,6-7

Rom 12,14-21

1Cor 6,7

Lc 12,33Tob 4,15

14,12-14

153 Lc 6,17

împrumut pãcãtoºilor ca sã primeascã la fel. 35 Voi însã iubiþi-i peduºmanii voºtri, faceþi bine ºi daþi cu împrumut fãrã ca sã aºteptaþinimic, iar rãsplata voastrã va fi mare ºi veþi fi fiii Celui Preaînalt,pentru cã el este bun faþã de cei nerecunoscãtori ºi rãi. 36 Fiþimilostivi precum Tatãl vostru este milostiv.

Judecarea aproapelui (Mt 7,1-4.16-21.24-27; 12,33-35)37 Nu judecaþi ºi nu veþi fi judecaþi; nu condamnaþi ºi nu veþi fi

condamnaþi, iertaþi ºi veþi fi iertaþi; 38 daþi ºi vi se va da; o mãsurãbunã, îndesatã, scuturatã ºi cu vârf vi se va turna în poalãa, cãci cumãsura cu care mãsuraþi, vi se va mãsura ºi vouã”. 39 Le-a spus ºi oparabolã: „Poate un orb sã conducã un alt orb? Nu vor cãdea amân-doi în groapã? 40 Discipolul nu este superior învãþãtorului, dar oricediscipol instruit pe deplin va fi la fel ca învãþãtorul sãu. 41 De ce, aºa-dar, vezi paiul din ochiul fratelui tãu, însã nu iei în seamã bârna dinochiul tãu? 42 Cum poþi sã-i spui fratelui tãu: «Frate, lasã-mã sã scotpaiul din ochiul tãu», atunci când nu vezi bârna din ochiul tãu? Ipo-critule, scoate mai întâi bârna din ochiul tãu ºi atunci vei vedea lim-pede sã scoþi paiul din ochiul fratelui tãu.

43 Cãci nu este nici un pom bun care sã facã fructe rele ºi nici unpom rãu care sã facã fructe bune, 44 pentru cã orice pom se cunoaºtedupã fructele sale: doar nu se culeg smochine din spini ºi nici stru-guri din mãrãcini. 45 Omul bun scoate binele din tezaurul bun al ini-mii sale, iar cel rãu scoate rãul din tezaurul rãu al inimii sale. Cãcigura lui vorbeºte din prisosul inimii.

46 De ce mã numiþi «Doamne, Doamne» ºi nu faceþi ce vã spun?

Casa construitã pe stâncã (Mt 7,24-27)47 Oricine vine la mine ºi ascultã cuvintele mele ºi le îndeplineºte

vã voi arãta cu cine se aseamãnã: 48 este asemenea cu omul care, con-struind o casã, a sãpat adânc ºi a pus temelia pe stâncã. Venind inun-daþia, ºuvoiul s-a nãpustit în casa aceea, dar nu a putut sã o clatinepentru cã fusese construitã bine. 49 Însã cine ascultã ºi nu îndepli-neºte este asemenea cu omul care construieºte o casã pe pãmânt,fãrã temelie. ªuvoiul s-a nãpustit asupra ei ºi îndatã s-a nãruit. Iarprãbuºirea ei a fost mare”.

Sir 4,10-11

Ex 34,6-7Rom 14,10

Mc 4,24

In 13,16;15,20

a Lit.: în pliurile tunicii sau ale man-tiei prinse la centurã. Acestea erau fo-losite ca sac de provizie. Imaginea ilus-treazã generozitatea lui Dumnezeu

faþã de cei care iartã. Dumnezeu îl re-compenseazã pe omul generos cu omãsurã divinã, incomparabil mai maredecât mãsura umanã.

Lc 6,35 154

Vindecarea servitorului centurionului (Mt 8,5-13; In 4,43-54)

71 Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporu-lui, a intrat în Cafarnaum. 2 Un centurion avea un servitor la

care þinea mult ºi care, fiind bolnav, trãgea de moarte. 3 Auzind des-pre Isus, a trimis la el pe unii bãtrâni dintre iudei ca sã-l roage sãvinã sã-i salveze servitorul. 4 Ajungând la Isus, aceºtia îl rugau insis-tent: „Este vrednic ca sã-i faci aceasta, 5 cãci iubeºte naþiunea noas-trã, iar sinagoga el ne-a construit-o”. 6 Isus a mers cu ei ºi nu era de-parte de casã când centurionul a trimis câþiva prieteni spunându-i:„Doamne, nu te deranja cãci nu sunt vrednic sã intria sub acoperiºulmeu, 7 de aceea nu m-am considerat vrednic sã vin eu însumi la tine,dar spune un cuvânt ºi servitorul meu va fi vindecatb. 8 Cãci, deºisunt un om supus autoritãþii, am sub comanda mea soldaþi; ºi spununuia «Du-te!» ºi se duce, iar altuia «Vino!» ºi vine; ºi servitoruluimeu «Fã aceasta!» ºi face”. 9 Isus s-a mirat auzind aceasta ºi, întor-cându-se cãtre mulþimea care-l urma, a spus: „Vã spun cã nici înIsrael nu am gãsit aºa o credinþã”. 10 Când cei trimiºi s-au întorsacasã, l-au gãsit pe servitorc sãnãtos.

Învierea fiului vãduvei din Nain11 Îndatã dupã aceea s-a dus într-o cetate numitã Naind. Mergeau

împreunã cu el discipolii ºi o mare mulþime. 12 Când s-a apropiat depoarta cetãþii, iatã cã era dus la mormânt un mort, singurul fiu almamei sale, ºi aceasta era vãduvã; ºi multã lume din cetate era cuea. 13 Când a vãzut-o, Domnului i s-a fãcut milã de ea ºi i-a zis: „Nuplânge!” 14 Apropiindu-se, a atins sicriule, iar cei care-l duceau s-au

12,33

Mt 8,101Rg 17,10

1,43

a Invitaþia de a intra în casa unuipãgân putea sã-l punã pe un evreu în-tr-o situaþie dificilã (Fap 10,28; 11,12).În Talmud scrie: „Locuinþa pãgâniloreste necuratã”. Centurionul aratã cãeste bine informat cu privire la legeaebraicã ºi considerã cã, invitându-l peIsus sã intre în casa lui, l-ar putea com-promite în faþa poporului sãu.

b Câteva manuscrise foarte vechi auimperativul: sã fie vindecat. Alte ma-nuscrise importante au viitorul: va fivindecat. Este greu de admis în con-text tonul imperativului.

c O serie de manuscrise adaugã: ser-vitorul, care fusese bolnav. Traducerile

recente preferã totuºi varianta scurtãpentru autoritatea manuscriselor încare apare.

d În ebraicã, Naym înseamnã „plã-cut”. Este menþionatã numai aici înBiblie; este o localitate situatã la 9 kmsud-est de Nazaret, pe locul actualuluiNain. Numai Vg ºi NVg au preluat pro-nunþia ebraicã, Naim. Traducerile actu-ale transcriu cuvântul din greacã: Nain.

e Termenul grec soros înseamnã vaspentru pãstrarea rãmãºiþelor pãmân-teºti ale unui mort, deseori din piatrã,sub formã de urnã sau osuar. În Pales-tina, nu se cunoºtea în acea vreme unastfel de vas. Probabil Luca se exprimã

155 Lc 7,1

%

oprit. ªi a spus: „Tinere, îþi zic, scoalã-te!” 15 Mortul s-a ridicat ºi aînceput sã vorbeascã, iar el l-a dat mamei sale. 16 Pe toþi i-a cuprinsteama ºi-l preamãreau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-aridicat printre noi” ºi „Dumnezeu a vizitat poporul sãu”. 17 Vesteaaceasta despre el s-a rãspândit în toatã Iudeea ºi în toatã regiuneadimprejur.

Mãrturia lui Isus despre Ioan (Mt 11,2-19)18 Discipolii l-au înºtiinþat pe Ioan despre toate acestea. Ioan a

chemat doi dintre discipolii sãi 19 ºi i-a trimis la Domnul, spunând:„Tu eºti cel care trebuie sã vinã, sau sã aºteptãm pe altul?” 20 Cândau ajuns la el, bãrbaþii aceia i-au spus: „Ioan Botezãtorul ne-a trimisla tine, spunând: «Tu eºti acela care trebuie sã vinã, sau sã aºteptãmpe altul?»” 21 În ceasul acela îi vindecase pe mulþi de boli, de infirmitãþiºi de duhuri rele, iar multor orbi le dãruise vederea. 22 Atunci le-a rãs-puns: „Mergeþi ºi spuneþi lui Ioan ceea ce aþi vãzut ºi aþi auzit: orbiivãd, ºchiopii umblã, leproºii sunt curãþaþi ºi surzii aud, morþii învie,iar sãracilor li se aduce vestea cea bunã 23 ºi fericit este cel care nuse scandalizeazã de mine”.

24 Când au plecat trimiºii lui Ioan, a început sã spunã cãtre mulþimidespre Ioan: „Ce aþi ieºit sã vedeþi în pustiu? O trestie legãnatã devânt? 25 Dar ce aþi ieºit sã vedeþi? Un om îmbrãcat în haine moi?Iatã, cei ce sunt îmbrãcaþi în haine scumpe ºi trãiesc în desfãtaresunt în palate regale. 26 Dar ce aþi ieºit sã vedeþi? Un profet? Da, ºimai mult decât un profet. 27 Acesta este cel despre care s-a scris:

Iatã, îl trimit pe îngerul meuînaintea feþei tale,care va pregãti calea înaintea ta.

28 Cãci eu vã spun: nimeni dintre cei nãscuþi din femeie nu este maimare decât Ioan; însã cel mai mic în împãrãþia lui Dumnezeu estemai mare decât el. 29 Tot poporul care-l asculta ºi vameºii l-au recu-noscut pe Dumnezeua, botezându-se cu botezul lui Ioan. 30 Dar fari-seii ºi învãþaþii Legii au zãdãrnicit planul lui Dumnezeu cu privire laei, cãci nu s-au lãsat botezaþi de el.

31 Aºadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generaþii? Cucine se aseamãnã? 32 Ei sunt asemenea copiilor care stau în piaþã ºistrigã unii cãtre alþii:

Mt 8,3

1Rg 17,23

1,12; 2,20Mt 16,14

Lc 1,68; 4,14

4,44+

Is 35,5-6;42,7;

26,19; 61,1

2,34+

Mal 3,1

astfel pentru a se face înþeles de creºti-nii proveniþi din lumea greco-romanã,cãrora le scrie.

a Lit: i-au dat dreptate lui Dum-nezeu.

Lc 7,15 156

«V-am cântat din fluier ºi n-aþi jucat,v-am cântat de jale ºi n-aþi plâns».

33 Cãci a venit Ioan Botezãtorul, care nu mãnâncã pâine ºi nu beavin, iar voi spuneþi: «Are diavol». 34 A venit Fiul Omului, care mã-nâncã ºi bea, iar voi spuneþi: «Iatã un mâncãcios ºi un bãutor, pri-eten cu vameºii ºi pãcãtoºii!» 35 Dar Înþelepciunii i s-a dat dreptatede cãtre toþi fiii ei”.

Iertarea femeii pãcãtoase36 Unul dintre farisei l-a invitat sã mãnânce la ela. A intrat în casa

fariseului ºi s-a aºezat la masãb. 37 ªi iatã, era în cetate o femeie pã-cãtoasã. Aflând cã el era în casa fariseului, a adus un vas din alabas-tru plin cu miresme. 38 Plângând, stãtea în spate, la picioarele lui. Aînceput sã-i ude picioarele cu lacrimi, le ºtergea cu pãrul capului ei,îi sãruta picioarele ºi le ungea cu miresme.

39 Vãzând aceasta, fariseul care îl chemase îºi spunea în sine: „Dacãacesta ar fi fost profet, ar fi ºtiut cine ºi ce fel de femeie este aceastacare îl atinge, cãci este o pãcãtoasã”c. 40 Rãspunzând, Isus i-a zis: „Si-mon, am sã-þi spun ceva”. Iar el a zis: „Spune, Învãþãtorule!” 41 „Un cre-ditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinarid, iar celãlaltcincizeci. 42 Deoarece nu-i puteau restitui, i-a iertat pe amândoi. Deci,care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon i-a rãspuns: „Cred cã celcãruia i s-a iertat mai mult”. El i-a zis: „Ai judecat corect”.

44 Atunci, întorcându-se cãtre femeie, i-a spus lui Simon: „Vezifemeia aceasta? Am intrat în casa ta ºi tu nu mi-ai turnat apã pepicioaree; ea, însã, mi-a udat picioarele cu lacrimi ºi mi le-a ºters cupãrul ei. 45 Sãrut nu mi-ai datf; ea, însã, de când a intratg, nu a încetat

In 6,35

11,37; 14,1

Mt 16,14In 4,18-19

a Luca este singurul dintre evanghe-liºti care ne prezintã ºi „farisei favo-rabili” lui Isus, care-l invitã la masã(11,37; 14,1) ºi care-l previn de ame-ninþarea lui Irod (13,31).

b Lit.: s-a culcat pe un triclinium,poziþie în care se servea masa la so-lemnitãþi în lumea greco-romanã. Laaceste mese erau invitaþi numai bãr-baþi. Locul din partea opusã intrãriiîn salã era rezervat pentru oaspetelede onoare.

c Faptul cã o pãcãtoasã publicã a pu-tut intra în casa fariseului se explicãprin obiceiul care le permitea celorneinvitaþi sã ia parte la un banchet, ca

spectatori (Lc 14,1-2; Mc 2,16), ºi puteauparticipa direct la discuþii, fiind favo-rizaþi de arhitectura sãlilor de mese.

d Un dinar = plata unei zile de muncã.e Spãlarea picioarelor era un semn

de ospitalitate faþã de cei invitaþi într-ocasã ºi era fãcutã de un slujitor sau desoþia gazdei, în timp ce oaspetele seaºeza la masã pe triclinium.

f Sãrutul este asociat cu salutul ºiface parte din ceremonialul întâlnirii per-soanelor de vazã sau a celor apropiate,în special dupã o absenþã îndelungatã.

g Multe manuscrise ºi unele traducerimoderne folosesc persoana I: de cândam intrat ºi se referã la Isus, dar, pentru

157 Lc 7,33

%

sã-mi sãrute picioarele. 46 Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, eaînsã mi-a uns picioarele cu miresme. 47 De aceea îþi spun: i s-au ier-tat pãcatele ei cele multe, pentru cã a iubit mult; însã cui i se iartãpuþin, iubeºte puþin”. 48 Apoi a spus cãtre ea: „Pãcatele þi-au fost ier-tate”. 49 Cei care erau cu el la masã au început sã spunã: „Cine esteacesta care iartã ºi pãcatele?” 50 Însã el a zis femeii: „Credinþa ta te-amântuit; mergi în pace!”

Femeile evlavioase

81 ªi dupã aceea, el trecea prin cetãþi ºi sate, predicând ºi ducândvestea cea bunã a împãrãþiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau

cu el; 2 de asemenea, unele dintre femei care fuseserã vindecate deduhuri rele ºi de boli: Mariaa, numitã Magdalenab, din care scoseseºapte diavolic, 3 ºi Ioana, soþia lui Cuza, administrator al lui Irod,Suzana ºi multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.

Parabola semãnãtorului (Mt 13,1-17; Mc 4,1-12)4 Pe când îl însoþea o mulþime mare ºi veneau la el din fiecare ceta-

te, le-a vorbit printr-o parabolã: 5 „Semãnãtorul a ieºit sã-ºi semenesãmânþa. În timp ce semãna, o parte a cãzut de-a lungul drumului,dar a fost cãlcatã în picioare ºi pãsãrile cerului au mâncat-o. 6 O altãparte a cãzut pe piatrã ºi, dupã ce a rãsãrit, s-a uscat pentru cã nuavea umezealã. 7 Altã parte a cãzut între spini, dar spinii, crescuþi înacelaºi timp, au înãbuºit-o. 8 Iar altã parte a cãzut în pãmânt bun ºi,crescând, a dat rod însutit”. Dupã ce a spus acestea, a strigat: „Cineare urechi pentru a asculta, sã asculte!”

Mt 21,31

Mt 8,10

Lc 4,43-44

Mt 8,29

Mt 27,55-56Mc 15,40-41

Lc 23,49;24,10

In 19,25

Ier 4,3-4

Dt 29,3

claritatea textului, am preferat vari-anta TOB ºi Vetus latina, deoarecepare puþin probabil ca femeia sã fivenit mai înainte, sau o datã cu Isus(vezi v. 36-37).

a Nu avem nici un motiv s-o identi-ficãm pe Maria Magdalena cu femeiapãcãtoasã din Lc 7,36-50 ºi nici cuMaria, sora Martei (Lc 10,38-42). Sin-gurele informaþii pe care ni le dã Evan-ghelia sunt: 1) din ea Isus a scos ºaptediavoli; 2) este prima cãreia i s-a arã-tat Isus dupã înviere (In 20,11-18;Mt 28,9-10; Mc 16,9-11).

b Maria provine din cetatea Magdala,în ebraicã Migdal = turn, termen folosit

deseori în VT ca nume propriu (Ex 14,2).Pe locul vechii aºezãri se aflã azi locali-tatea Migdal, la 5 km nord de Tiberiada,pe malul vestic al lacului Genezaret.

c Faptul cã Maria Magdalena fuseseposedatã nu înseamnã cã era pãcãtoa-sã, deoarece posedarea este o suferin-þã pe care Dumnezeu o poate permitepentru motive diverse. De aceea, evan-ghelistul insistã asupra termenului„vindecare” ºi nu „exorcizare”. E posi-bil ca numãrul 7, expresia plinãtãþii,sã evoce un caz grav de posedare, oriposedare repetatã (Lc 11,26).

Lc 7,46 158

9 Atunci l-au întrebat discipolii sãi ce ar putea sã însemne aceastãparabolã. 10 El le-a spus: „Vouã v-a fost dat sã cunoaºteþi mistereleîmpãrãþiei lui Dumnezeu, celorlalþi [li se vorbeºte] în parabole.Pentru ca

vãzând sã nu vadãºi auzind sã nu înþeleagã.

Explicarea parabolei semãnãtorului (Mt 13,18-23; Mc 4,13-20)11 Aceastã parabolã înseamnã: sãmânþa este cuvântul lui Dumne-

zeu. 12 Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultã, apoi vinediavolul ºi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, sã fiemântuiþi. 13 Cei de pe piatrã sunt aceia care, când ascultã cuvântul,îl primesc cu bucurie, dar aceºtia nu au rãdãcinã: ei cred pentru untimp, dar în momentul încercãrii, dau înapoi. 14 Ceea ce a cãzut întrespini sunt cei care ascultã, dar, cu timpula, sunt înãbuºiþi de griji,bogãþii ºi plãcerile vieþiib ºi nu ajung sã rodeascã. 15 Iar ceea ce a cãzutîn pãmânt bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimã curatãºi generoasã, îl pãstreazã ºi aduc roade în rãbdare.

Parabola candelei (Mc 4,21-25)16 Nimeni, dupã ce a aprins o candelã, nu o ascunde sub un vas,

nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei careintrã sã vadã lumina. 17 Cãci nu este nimic ascuns care sã nu fie cu-noscut ºi sã nu iasã la luminã. 18 Aveþi grijã, aºadar, cum ascultaþi, pen-tru cã celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua ºiceea ce crede cã are”.

Mama ºi fraþii lui Isus (Mt 12,46-50; Mc 3,31-35)19 Au venit la el mama ºi fraþii lui ºi nu puteau sã ajungã pânã la

el din cauza mulþimii. 20 I s-a fãcut cunoscut: „Mama ta ºi fraþii tãi stauafarã ºi vor sã te vadã”. 21 Dar el le-a rãspuns: „Mama mea ºi fraþii meisunt aceºtia care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi îl îndeplinesc”.

Is 6,9

Mt 8,10

21,34

In 8,12

2 Mt 10,26=Lc 12,22 Mc 4,24-252 Mt 13,12;25,29=Lc 19,26

11,27-28

a Lit.: mergând, înaintând.b Cele trei pericole care distrag aten-

þia de la cuvântul lui Dumnezeu pot ficomparate cu „cele trei capcane ale luiBelial” din Documentul de la Damasc,

aparþinând textelor de la Qumran, încare autorul vede Israelul prins în treicapcane: necinstirea sanctuarului,bogãþia ºi convieþuirea cu mai multefemei.

159 Lc 8,9

Liniºtirea furtunii (Mt 8,23-27; Mc 4,35-41)22 Într-una din zile, s-a urcat în barcã împreunã cu discipolii sãi ºi

le-a spus: „Sã trecem în partea cealaltã a lacului”. ªi au plecat. 23 Pecând vâsleau, el a adormit. ªi o furtunã s-a dezlãnþuit pe lac: barcase umplea cu apã, iar ei erau în pericol. 24 Atunci, venind la el, l-autrezit spunând: „Învãþãtorule! Învãþãtorule, pierim!” Iar el, trezin-du-se, a certat vântul ºi valurile. Ele au încetat ºi s-a fãcut liniºte.25 Atunci le-a spus: „Unde este credinþa voastrã?” Ei însã au fost cu-prinºi de teamã ºi se mirau spunând unii cãtre alþii: „Cine este oareacesta cã porunceºte chiar ºi vânturilor ºi apei ºi ele îl ascultã?”

Isus vindecã un om posedat de diavolîn þinutul gherasenilor (Mt 8,28-34; Mc 5,1-20)

26 ªi au tras la mal în þinutul gherasenilora, care este de parteacealaltã a Galileii. 27 Dupã ce a coborât [Isus] pe uscat, i-a ieºit îna-inte un om din cetate, care era posedat de diavol. De mult timp numai purta îmbrãcãminte ºi nici nu locuia în casã, ci în morminte.28 Când l-a vãzut pe Isus, strigând, s-a aruncat la pãmânt în faþa luiºi, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeuluicelui Preaînalt? Te rog sã nu mã chinuieºti!”b, 29 pentru cã el îi po-runcise duhului necurat sã iasã din om. De fapt, de multe ori pusesestãpânire pe el. Pentru a fi pãzit, fusese legat cu cãtuºe la mâini ºilanþuri la picioare, dar, sfãrâmând orice legãturã, era gonit de diavolîn pustiu. 30 Atunci Isus, l-a întrebat: „Care-þi este numele?” El i-arãspuns: „Legiune”, cãci intraserã mulþi diavoli în el. 31 ªi-l rugau sãnu le porunceascã sã intre în abisc.

Lc 1,12;4,15

4,34Mt 4,3

a Numele þinutului este foarte multdiscutat. Majoritatea manuscriselor pro-pun: ghergheseni pentru cã aºezarealocalitãþii Gherasa nu corespunde cudescrierea din Evanghelie. Dar varian-ta gheraseni pare cea mai probabilã înLuca, întrucât este varianta cea maidificilã ºi cea mai frecventã în primelemanuscrise ale Evangheliei dupã sfân-tul Luca.

Gherasa (actualul Gherash) este o lo-calitate în Transiordania la cca. 50 kmsud-est de lacul Genezaret, situat în re-giunea Decapole din munþii Ghilead, lamarginea pustiului spre est. Origene,vizitând aºezarea, noteazã cã este olocalitate din Arabia care nu are în

apropiere nici mare ºi nici lac în carear fi putut sã se arunce porcii. Oricâtar fi de dificilã stabilirea cu exactitatea numelui localitãþii, învãþãtura reli-gioasã a relatãrii rãmâne clarã.

b Lit.: nu mã pune la încercare; ba-sanos – rãdãcina verbului folosit în grea-cã – era o piatrã din Lidia folositã pen-tru recunoaºterea aurului, prin frecare.

c În cosmologia semiticã, sub pãmântse aflã „apele de dedesubt” care sim-bolizeazã „haosul” în luptã cu lumeacreatã de Dumnezeu (Gen 1,2). Dia-volii sunt condamnaþi sã fie închiºi înacest haos în mod definitiv, pe cândoamenilor le este oferitã posibilitateaalegerii personale.

Lc 8,22 160

32 Era acolo o turmã mare de porci care pãºteau pe munte; ºi l-aurugat sã le dea voie sã intre în ei, iar el le-a dat voie. 33 Atunci diavoliiau ieºit din om ºi au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coas-ta abruptã în lac ºi s-a înecata.

34 Când au vãzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat sã dea deºtire în cetate ºi în sate. 35 Iar ei au ieºit sã vadã ce s-a întâmplat ºiau venit la Isus; l-au gãsit pe omul din care ieºiserã diavolii îmbrã-cat ºi întreg la minte, aºezat la picioarele lui Isus. ªi i-a cuprins frica.36 Însã, când cei care au vãzut au povestit cum a fost salvat cel pose-dat de diavol, 37 toatã mulþimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat peIsus sã se îndepãrteze de la ei, cãci erau cuprinºi de o mare fricã.Atunci, urcându-se în barcã, s-a întors.

38 Omul din care fuseserã scoºi diavolii îl ruga sã-l [lase sã] rãmânãcu el, însã l-a trimis, spunând: 39 „Întoarce-te acasã ºi povesteºte totceea ce a fãcut Dumnezeu pentru tine”. Iar el a plecat, vestind înîntreaga cetate ceea ce a fãcut Isus pentru el.

Vindecarea unei femeiºi învierea fiicei lui Iair (Mt 9,18-26; Mc 5,21-43)

40 Când s-a întors Isus, a fost primit de mulþime, cãci toþi îl aºtep-tau. 41 ªi iatã cã a venit un bãrbat cu numele Iair, care era conducã-torul sinagogii ºi, cãzând la picioarele lui Isus, îl ruga sã vinã în casalui 42 fiindcã avea o singurã fiicã, în jur de doisprezece ani, care erape moarte.

Pe când se ducea, mulþimile îl îmbulzeau. 43 O femeie, având he-moragie de doisprezece ani, care îºi cheltuise toatã avuþia cu mediciibºi care nu putuse fi vindecatã de nimeni, 44 apropiindu-se pe la spate,i-a atins ciucuriic mantiei ºi îndatã hemoragia ei s-a oprit. 45 AtunciIsus a spus: „Cine m-a atins?” Fiindcã toþi negau, Petru i-a zis:„Învãþãtorule, mulþimile se îmbulzesc ºi te îngrãmãdesc”d. 46 Însã

1,12

a Faptul este interpretat de mulþi cao manifestare a nemulþumirii lui Dum-nezeu pentru prezenþa în numãr aºade mare a animalelor considerate deevrei necurate. Lc 11,24 spune cã du-hurile necurate, alungate din oameni,cautã loc de refugiu în pustiu, mor-minte sau chiar în persoane demente.Întrucât porcii erau animale sacre pen-tru unele culte pãgâne ºi erau jertfiþidiavolilor (1Cor 10,20), „duhurile necu-rate” puteau gãsi în aceste „animalenecurate” un loc potrivit de refugiu.

b Unele manuscrise omit: care îºicheltuise toatã avuþia cu medicii, pro-babil pe considerentul cã Luca, fiind me-dic, nu putea accepta o expresie defa-vorabilã la adresa colegilor de breaslã.

c Împletiturã din trei fire albe ºiunul albastru care orna fiecare dincele patru colþuri ale mantiei la evrei.

d Unele manuscrise adaugã: ºi tuspui: Cine m-a atins?; probabil armo-nizare cu Mc 5,31.

161 Lc 8,32

Isus a spus: „Cineva m-a atins, pentru cã am simþit cã o putere aieºit din mine”. 47 Atunci femeia, vãzând cã nu poate rãmâne ascunsã,a venit tremurând ºi, aruncându-se la picioarele lui, a mãrturisit înfaþa întregului popor din ce cauzã l-a atins ºi cum a fost vindecatã ime-diat. 48 Iar el i-a spus: „Fiicã, credinþa ta te-a mântuit; mergi în pace!”

49 Pe când încã mai vorbea, a venit cineva de la conducãtorul sina-gogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învãþãtor!”50 Când a auzit, Isus i-a rãspuns: „Nu te teme, crede numai ºi ea vafi mântuitã!” 51 Venind deci la casa lui, nu a permis nimãnui sã intrecu el, decât lui Petru, Ioan ºi Iacob, tatãlui ºi mamei fetei. 52 Toþi plân-geau ºi îºi bãteau pieptul pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeþi,fiindcã nu a murit, ci doarme!” 53 Iar ei îl luau în râs, ºtiind cã mu-rise. 54 Atunci el, prinzând-o de mânã, a strigat: „Copilã, scoalã-te!”55 ªi sufletul ei s-a întors ºi ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncitsã i se dea sã mãnânce. 56 Pãrinþii ei au rãmas uluiþi, dar el le-a po-runcit sã nu spunã nimãnui cele întâmplate.

Misiunea apostolilor (Mt 10,1.5.8-14; Mc 6,7-13)

91 Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat autoritate asupra tutu-ror diavolilor ºi puterea de a vindeca boli; 2 apoi i-a trimis sã pre-

dice împãrãþia lui Dumnezeu ºi sã-i vindece pe cei bolnavi. 3 ªi le-aspus: „Sã nu luaþi nimic la drum: nici baston, nici desagã, nici pâine,nici bania ºi nici sã nu aveþi câte douã tunicib 4 ºi în orice casã intraþi,rãmâneþi acolo ºi de acolo sã plecaþi. 5 Dacã unii nu vã primesc, ie-ºind din cetatea aceea, scuturaþi-vã praful de pe picioare ca mãrturieîmpotriva lor”. 6 Plecând, au strãbãtut fiecare sat, predicând evan-ghelia ºi sãvârºind pretutindeni vindecãri.

Irod nu ºtie ce sã creadã despre Isus (Mt 14,1-12; Mc 6,14-29)7 Irod tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate ºi era nedu-

merit pentru cã unii ziceau: „Ioan a înviat din morþi”, 8 alþii: „S-a arã-tat Ilie”; iar alþii: „A înviat unul dintre profeþii cei vechi”. 9 AtunciIrod a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta desprecare aud atâtea?” ªi cãuta sã-l vadã.

6,19

Mt 8,10

1,12Mc 1,34

Mt 8,3;8,29

10,7Fap 9,43;

16,15;17,7; 18,3Fap 13,51

9,19

23,8-12

a Lit.: argint; spre deosebire de Mc 6,8care se referã la monede de aramã, Lucavorbeºte despre monedele romane emi-se în Tir: shekelul de argint (tetra-drahma) ºi 1/2 shekel (drahma) folo-site în Palestina în timpul sãu.

b Prima menþiune despre tunicã este

în Gen 3,21 când Domnul Dumnezeua fãcut pentru Adam ºi Eva haine dinpiele. La popoarele antice tunica era ohainã cu mâneci lungi (pentru femei)sau scurte (pentru bãrbaþi), ajungândpânã la glezne. De obicei, era de culoa-re albã ºi se îmbrãca direct pe piele.

Lc 8,47 162

Întoarcerea apostolilorºi înmulþirea pâinilor (Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; In 6,1-13)

10 Dupã ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au fãcut, iarel, luându-i cu sine, s-a retras într-o cetate numitã Betsaida. 11 Cândau aflat mulþimile, au mers dupã el. El le-a primit ºi le-a vorbit des-pre împãrãþia lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavia.

12 Începuse sã se lase înserarea; atunci cei doisprezece s-au apropi-at ºi i-au spus: „Dã drumul mulþimii pentru ca, mergând prin sateleºi þinuturile dimprejur, sã-ºi gãseascã adãpost ºi de mâncare, pentrucã suntem într-un þinut pustiu”. 13 El însã le-a spus: „Daþi-le voi sãmãnânce”. Dar ei au rãspuns: „Nu avem decât cinci pâini ºi doipeºti. Doar dacã ne-am duce noi sã cumpãrãm de mâncare pentru totpoporul acesta!” 14 Erau cam cinci mii de bãrbaþi. Atunci a zis disci-polilor sãi: „Puneþi-i sã se aºeze în grupuri de câte cincizeci!” 15 Eiau fãcut astfel ºi i-au aºezat pe toþi. 16 Atunci, luând cele cinci pâiniºi cei doi peºti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt ºi le-a datdiscipolilor ca sã le punã înaintea mulþimii. 17 Toþi au mâncat ºi s-ausãturat ºi au strâns din ceea ce a rãmas douãsprezece coºuri cu bucãþi.

Mãrturisirea lui Petruºi prima anunþare a morþii ºi învierii (Mt 16,13-21; Mc 8,27-31)

18 Pe când se afla la o parte, în rugãciune, iar discipolii erau cu el,i-a întrebat: „Cine spun mulþimile cã sunt eu?” 19 Ei i-au rãspuns:„«Ioan Botezãtorul», alþii «Ilie», iar alþii cã «a înviat unul dintre pro-feþii cei vechi»”. 20 El le-a spus: „Dar voi cine spuneþi cã sunt?”Atunci, rãspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!”

21 Dar el le-a interzis cu stricteþe sã spunã aceasta cuiva, 22 zicând:„Fiul Omului trebuie sã sufere multe, sã fie respins de bãtrâni, dearhierei ºi de cãrturari, sã fie ucis ºi a treia zi sã învie”.

Urmarea lui Cristos (Mt 16,24-28; Mc 8,34–9,1)23 Apoi le spunea tuturor: „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã

renunþe la sine, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã mã urmeze. 24 Cãcicine vrea sã-ºi salveze viaþa o va pierde, cine însã îºi va pierde viaþapentru mine acela o va salva. 25 Aºadar, ce-i foloseºte omului dacã a câº-tigat lumea întreagã, dar se pierde sau se ruineazã pe sine? 26 Cãci,dacã cineva se ruºineazã de mine ºi de cuvintele mele, ºi Fiul Omului

Mc 6,45

Mt 26,26Ps 78,29

Lc 3,21

9,7-8

2,26+;23,35Mc 1,34

=Lc 14,27In 12,26=Lc 17,332 In 12,25

=Lc 12,9

a Lit.: i-a vindecat pe cei care aveaunevoie de îngrijire.

163 Lc 9,10

se va ruºina de el, când va veni în gloria sa ºi a Tatãlui ºi a sfinþilorîngeri. 27 Adevãrat vã spun: sunt unii dintre cei de faþã care nu vorgusta moartea pânã când nu vor vedea împãrãþia lui Dumnezeu”.

Schimbarea la faþã (Mt 17,1-9; Mc 9,2-10)28 Cam la opt zile dupã aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe

Ioan ºi pe Iacob ºi s-a urcat pe munte ca sã se roage. 29 ªi, în timp cese ruga, înfãþiºarea feþei lui s-a schimbat, iar îmbrãcãmintea lui adevenit albã, strãlucitoare. 30 ªi iatã, doi bãrbaþi vorbeau cu el: aceº-tia erau Moise ºi Ilie 31 care, apãrând în mãreþie, vorbeau despre ple-careaa lui care trebuia sã se împlineascã în Ierusalim. 32 Iar Petru ºicei care erau cu el erau toropiþi de somn; când s-au trezit, au vãzutgloria lui ºi pe cei doi bãrbaþi care stãteau de vorbã cu el. 33 Cândaceºtia s-au îndepãrtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învãþãtorule,e bine cã suntem aici; sã facem trei colibe, una pentru tine, una pen-tru Moise ºi una pentru Ilie”, neºtiind, de fapt, ce zice. 34 Pe când spu-nea acestea, a apãrut un nor ºi i-a învãluit în umbrã, iar ei s-auînspãimântat când au intrat în norb. 35 Atunci s-a auzit o voce din norspunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaþi de el!” 36 Îndatã cea încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tãcut ºi nu au spus nimã-nui în zilele acelea ce au vãzut.

Vindecarea unui tânãr posedat de diavol (Mt 17,14-18; Mc 9,14-27)37 În ziua urmãtoare, dupã ce a coborât de pe munte, i-a ieºit în

cale o mulþime mare. 38 ªi iatã, un bãrbat din mulþime a strigat:„Învãþãtorule, te rog, priveºte la fiul meu, pentru cã este singurul meucopil 39 ºi iatã, un duh îl ia în stãpânire ºi, pe neaºteptate, strigã, îlscuturã puternic de spumegã ºi, apoi, cu greu pleacã de la el, lãsân-du-l epuizat. 40 I-am rugat pe discipolii tãi sã-l alunge, dar n-au pu-tut!” 41 Atunci Isus a rãspuns: „O, generaþie necredincioasã ºi per-versã, pânã când voi mai fi cu voi ºi vã voi suporta? Adu-l pe fiul tãuaici!” 42 Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pã-mânt ºi l-a scuturat cumplit. Dar Isus a ameninþat duhul necurat, l-avindecat pe copil ºi l-a dat tatãlui sãu. 43 Toþi erau uluiþi de mãreþialui Dumnezeu.

a Lit.: exodul. Isus trebuia sã reali-zeze noul exod prin moartea, înviereaºi înãlþarea sa care se va întâmpla laIerusalim, centrul istoriei mântuirii.

b În Evanghelia dupã sfântul Lucanu este clar dacã au intrat în nornumai Isus, Moise ºi Ilie sau ºi apos-tolii prezenþi pe munte.

8,51

3,21

24,16

24,4Fap 1,10

In 13,12,38

22,45In 1,14

1,351,12

In 1,34

9,21

Fap 2,40

7,15

4,15

Lc 9,27 164

A doua anunþare a morþii ºi învierii (Mt 17,22-23; Mc 9,30-32)

În timp ce toþi se mirau pentru toate câte le fãcea, el le-a spus dis-cipolilor sãi: 44 „Ascultaþi cu atenþiea cuvintele acestea: Fiul Omuluiva fi dat în mâinile oamenilor”. 45 Însã ei nu înþelegeau cuvântulacesta, cãci era nelãmurit pentru ei, ca sã nu-l priceapã, ºi le era fri-cã sã-l întrebe despre cuvântul acesta.

Cine este cel mai mare? (Mt 18,1-5; Mc 9,33-37)46 Le-a intrat însã în minteb întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai

mare? 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-apus sã stea lângã el 48 ºi le-a spus: „Cine primeºte acest copil în nu-mele meu pe mine mã primeºte. ªi cine mã primeºte pe mine îl pri-meºte pe cel care m-a trimis; cãci cel mai mic dintre voi toþi, acelaeste mare”.

Puterea numelui lui Isus (Mc 9,38-40)49 Atunci, Ioan i-a spus: „Învãþãtorule, am vãzut pe cineva care

alunga diavoli în numele tãu ºi l-am oprit pentru cã nu te urmeazãîmpreunã cu noi”. 50 Dar Isus i-a zis: „Nu-l opriþi, cãci cine nu esteîmpotriva voastrã, este cu voi”.

IV. URCAREA SPRE IERUSALIM

Refuzul samaritenilor51 Când s-au împlinit zilele înãlþãrii sale, s-a îndreptat cu hotã-

rârec spre Ierusalim 52 ºi a trimis soli înaintea sa. ªi, mergând, auintrat într-un sat al samaritenilor ca sã pregãteascã pentru el. 53 Însãnu l-au primit pentru cã se îndrepta spre Ierusalim. 54 Vãzând aceas-ta, discipolii Iacob ºi Ioan i-au spus: „Doamne, vrei sã cerem ca foculsã coboare din cer ºi sã-i nimiceascã?”d.

55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrate. 56 ªi au mers într-un alt sat.

4,15

9,22

Mc 4,13

=Lc 22,24

=Lc 10,16

Lc 22,26;14,11

Fap 3,16

Mt 19,1Mc 10,1Lc 2,3822,8

2Rg 1,10

a Lit.: puneþi-vã în urechi.b S-ar mai putea traduce: s-a iscat o

ceartã între ei, dar v. 47 scoate în eviden-þã cã e vorba de o frãmântare interioarã.

c Lit.: ºi-a întãrit faþa. Expresia scoa-te în evidenþã faptul cã Isus, pe deplinconºtient de destinul sãu ºi cu toatã ho-tãrârea, porneºte spre Ierusalim, voind

sã înfrunte toate evenimentele carevor urma.

d Cea mai mare parte dintre manu-scrise adaugã la sfârºitul versetului:aºa cum a fãcut Ilie?

e O serie de manuscrise continuã:Voi nu ºtiþi ai cãrui duh sunteþi, pentrucã Fiul Omului n-a venit ca sã piardã

165 Lc 9,44

%

Exigenþele urmãrii lui Isus (Mt 8,18-22)57 În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma ori-

unde te vei duce”. 58 Dar Isus i-a rãspuns: „Vulpile au vizuini, pãsã-rile cerului au cuiburi, însã Fiul Omului nu are unde-ºi rezema capul”.

59 Altuia i-a spus: „Urmeazã-mã!” Acela a rãspuns: „Doamne, la-sã-mã sã merg mai întâi sã-l îngrop pe tatãl meu”. 60 Dar el i-a spus:„Lasã morþii sã-ºi îngroape morþii lor, dar tu, mergi ºi vesteºte îm-pãrãþia lui Dumnezeu!”

61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însã mai întâi lasã-mãsã-mi iau rãmas bun de la cei din casa mea”. 62 Dar Isus i-a spus:„Nimeni care pune mâna pe plug ºi priveºte înapoi nu este vrednicde împãrãþia lui Dumnezeu”.

Misiunea celor ºaptezeci ºi doi de discipoli

101 Dupã acestea, Domnul a ales alþi ºaptezeci ºi doia ºi i-a trimisdoi câte doi înaintea sa în toate cetãþile ºi locurile pe unde avea

sã treacã el 2 ºi le-a spus: „Seceriºul este mare, însã lucrãtorii suntpuþini. Rugaþi-l deci pe Domnul seceriºului sã trimitã lucrãtori înseceriºul lui. 3 Mergeþi! Iatã, vã trimit ca pe niºte miei în mijlocullupilor. 4 Nu luaþi cu voi nici pungã, nici desagã, nici încãlþãminte ºinu salutaþib pe nimeni pe drum. 5 În casa în care intraþi spuneþi maiîntâi: «Pacec acestei case!» 6 ªi dacã se aflã acolo cineva vrednic depaced, pacea voastrã va rãmâne peste el. Dacã nu, se va întoarce lavoi. 7 Rãmâneþi în casa aceea; mâncaþi ºi beþi ceea ce vor avea, cãcivrednic este lucrãtorul de plata sa. Nu vã mutaþi din casã în casã.8 Când intraþi într-o cetate ºi vã primesc, mâncaþi ceea ce este pus

14,26.33

1Rg 19,19-21

Fil 3,13

9,1-2

2 Mt 9,37-38

2 Mt 10,16

2 Mt 10,9-152 Mc 6,8-11

=Lc 9,3-5

1Tim 5,18

sufletele oamenilor, ci ca sã le mântu-iascã. Este de preferat forma scurtãîntrucât o gãsim în cele mai vechi ma-nuscrise.

a La fel ca în v. 17, multe manuscri-se vorbesc de ºaptezeci de discipoli.Amândouã variantele se referã la nu-mãrul naþiunilor pãgâne aºa cum segãsesc în Gen 10: în textul ebraic70 de naþiuni; în LXX ºaptezeci ºi douã.

b Textul asemãnãtor din 2Rg 4,29aratã cã interzicerea salutului este unmod obiºnuit de a recomanda unui tri-mis graba în executarea ordinului.

c În contrast cu saluturile banale depe stradã, discipolul are misiunea sã

anunþe pacea pe care o aduce mântui-rea lui Isus. Luca face legãturã în modconstant între pace ºi mântuirea luiDumnezeu. Aceastã caracteristicã atimpului lui Isus trebuie extinsã latoþi cei care acceptã împãrãþia lui Dum-nezeu. La Luca, pacea este Isus însuºi.

d Lit.: fiu al pãcii – expresie semitã,aici referindu-se la o persoanã des-chisã ºi receptivã la mântuirea adusãde Isus. Pacea trebuie înþeleasã aici însensul VT unde înseamnã plinãtate,desãvârºire ºi reprezintã bunãtateatotalã a lui Dumnezeu, prezenþa ºi ac-tivitatea lui salvificã.

Lc 9,57 166

înaintea voastrã, 9 vindecaþi bolnavii din ea ºi spuneþi-le: «Împãrãþialui Dumnezeu este aproape de voi». 10 Dar, dacã intraþi într-o cetateºi nu vã primesc, ieºiþi în pieþele ei ºi spuneþi: 11 «Chiar ºi praful cares-a prins de picioarele noastre din cetatea voastrã îl scuturãm împo-triva voastrã. Dar sã ºtiþi aceasta: împãrãþia lui Dumnezeu esteaproape». 12 Vã spun cã în ziua aceea va fi mai uºor pentru Sodomadecât pentru cetatea aceea.

13 Vai þie, Corazina, vai þie, Betsaida!b Cãci dacã s-ar fi fãcut în Tirºi Sidon minunile sãvârºite în voi, de mult s-ar fi convertit, îmbrã-cându-se în sacc ºi punându-ºi cenuºã pe cap. 14 De aceea la judecatã vafi mai uºor pentru Tir ºi Sidon decât pentru voi. 15 ªi tu, Cafarnaum,

oare vei fi înãlþat pânã la cer?Pânã în iad te vei prãbuºi.

16 Cine vã ascultã pe voi pe mine mã ascultã. Cine vã dispreþuieºtepe voi pe mine mã dispreþuieºte, iar cine mã dispreþuieºte pe mine îldispreþuieºte pe cel care m-a trimis”.

17 Întorcându-se cei ºaptezeci ºi doi, i-au spus cu bucurie: „Doam-ne, chiar ºi diavolii ni se supun în numele tãu”. 18 El le-a spus: „L-amvãzut pe Satana cãzând din cer ca un fulger. 19 Iatã, v-am dat putereasã cãlcaþi peste ºerpi ºi scorpioni ºi peste toatã puterea duºmanuluiºi nimic nu vã va vãtãma. 20 Totuºi, nu vã bucuraþi pentru aceasta,pentru cã vi se supun duhurile, ci bucuraþi-vã pentru cã numelevoastre sunt scrise în ceruri”.

Isus îl preamãreºte pe Tatãl (Mt 11,25-27; 13,16-17)21 În ceasul acela a tresãltat de bucurie în Duhul Sfânt ºi a spus:

„Te preamãresc pe tine, Tatã, Domn al cerului ºi al pãmântului pen-tru cã ai ascuns acestea celor înþelepþi ºi învãþaþi ºi le-ai descoperitcelor micid. Da, Tatã, pentru cã aceasta a fost dorinþa ta. 22 Toate mi-aufost date de Tatãl meu ºi nimeni nu ºtie cine este Fiul, decât Tatãl,nici cine este Tatãl, decât Fiul ºi acela cãruia Fiul vrea sã-i reveleze”.

2 Mt 10,7 ºuMt 3,2

2 Mt 11,21-24

Is 14,13-15

2 Mt 10,402 Mc 9,37=Lc 9,482 In 13,20

1,14

Fap 3,16Mt 8,29

In 12,31-32Ap 12,9Ps 91,13

Mc 16,18Ap 20,12

1,14

4,1

8,10

a Cetate în Galileea, pe malul nordical lacului Genezaret, la 4 km de Ca-farnaum. Talmudul babilonian vor-beºte despre aceastã localitate nu-mind-o Karzaym. Astãzi se gãsesc doarruinele cetãþii.

b În aramaicã = casa pescarului. Estelocalitatea de origine a apostolilor Pe-tru, Andrei ºi Filip, situatã la nord-estde lacul Genezaret, aproape de loculde vãrsare a Iordanului în lac.

c Lit.: stând în sac ºi cenuºã. „Sacul”este o hainã fãcutã din pãr aspru decãmilã, îmbrãcatã direct pe piele ºi strân-sã la mijloc cu o cingãtoare (Gen 37,34;Is 20,2). Este purtat în semn de pocã-inþã sau doliu.

d Termenul grec folosit de Luca de-semneazã copiii care n-au ajuns încãsã vorbeascã. 1Cor 3,1 foloseºte ace-laºi termen pentru a-i indica pe creº-tinii care n-au ajuns la maturitate.

167 Lc 10,9

23 Apoi, întorcându-se cãtre discipoli, le-a spus aparte: „Fericiþiochii care vãd ceea ce vedeþi voi, 24 cãci vã spun: mulþi profeþi ºi regiau voit sã vadã ceea ce vedeþi voi, ºi n-au vãzut, ºi sã audã ceea ceauziþi voi, ºi n-au auzit”.

Porunca cea mai mare (Mt 22,34-40; Mc 12,28-34)25 Iatã cã un învãþat al Legii s-a ridicat ca sã-l punã la încercare,

spunând: „Învãþãtorule, ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa veº-nicã?” 26 El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeºti?” 27 Acesta arãspuns: „Sã-l iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta,din tot sufletul tãu, din toatã puterea ta ºi din tot cugetul tãu, iar peaproapele tãu ca pe tine însuþi”. 28 El i-a spus: „Ai rãspuns bine, fãaceasta ºi vei trãi!”

Caritatea samariteanului29 Acela însã, voind sã se justifice, i-a spus lui Isus: „ªi cine este

aproapele meu?” 30 Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalimla Ierihona ºi a cãzut în mâna tâlharilor care, dupã ce l-au dezbrãcatºi l-au strivit în bãtaie, au plecat, lãsându-l pe jumãtate mort. 31 Dinîntâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, vãzându-l, a tre-cut mai departe. 32 La fel ºi un levit, trecând prin locul acela, vãzân-du-l, a trecut mai departe. 33 Dar un samaritean care cãlãtorea a venitlângã el ºi, vãzându-l, i s-a fãcut milã. 34 Apropiindu-se, i-a legatrãnile, turnând untdelemn ºi vin. Apoi, urcându-l pe animalul sãu depovarã ºi ducându-l la un han, i-a purtat de grijã. 35 În ziua urmã-toare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului ºi i-a spus: «Îngrijeºte-te deel ºi ceea ce vei mai cheltui îþi voi da când mã voi întoarce». 36 Cinedintre aceºtia trei crezi cã este aproapele celui cãzut în mâinile tâl-harilor?” 37 El a rãspuns: „Cel care a avut milã de el”. Atunci Isus i-aspus: „Mergi ºi fã ºi tu la fel!”

Marta ºi Maria38 Pe când mergeau, au intrat într-un sat. Acolo l-a primit în casa

ei o femeie cu numele de Marta. 39 Aceasta avea o sorã numitã Mariacare, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40 ÎnsãMarta era ocupatã cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis:„Doamne, nu-þi pasã cã sora mea m-a lãsat singurã sã servesc?

Dt 6,5

Lev 19,18Lev 18,5

2Cr 28,15

8,35

1Cor 7,35

8,3

a Ierihon = oraºul palmierilor. Seaflã în Valea Iordanului, la 25 km est

de Ierusalim, la o diferenþã de nivel depeste 1.000 m.

Lc 10,23 168

Spune-i sã mã ajute!” 41 Domnul i-a rãspuns: „Marta, Marta, pentrumulte te mai îngrijeºti ºi te frãmânþi, 42 însã un lucru este necesar:Maria a ales partea cea bunã, care nu-i va fi luatã”.

Tatãl nostru (Mt 6,9-13)

111 Isus se afla într-un loc oarecare ºi se ruga. Când a terminat,unul dintre discipolii sãi i-a spus: „Doamne, învaþã-ne sã ne

rugãm aºa cum Ioan i-a învãþat pe discipolii lui”. 2 Atunci le-a zis:„Când vã rugaþi, spuneþi:

Tatã, sfinþeascã-se numele tãu,vie împãrãþia ta.

3 Dã-ne nouã în fiecare zipâinea cea de toate zilelea

4 ºi iartã-ne pãcatele noastrepentru cã ºi noi iertãm oricui ne greºeºte;ºi nu ne duce în ispitã”.

Parabola prietenului insistent5 Apoi le-a spus: „Dacã unul dintre voi are un prieten ºi merge la

el la miezul nopþii ºi-i spune: «Prietene, împrumutã-mi trei pâini6 pentru cã un prieten al meu a sosit la mine dintr-o cãlãtorie ºi nuam ce sã-i pun înainte», 7 dacã celãlalt dinãuntru îi rãspunde: «Numã deranja; uºa este deja închisã ºi copiii sunt cu mine în pat, nu potsã mã scol sã-þi dau», 8 vã spun, chiar dacã nu se va scula sã-i dea pen-tru cã îi este prieten, pentru insistenþa lui se va scula ºi-i va da ceeace-i trebuie.

Puterea rugãciunii (Mt 7,7-11)9 De aceea ºi eu vã spun: Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi veþi gãsi;

bateþi ºi vi se va deschide. 10 Cãci oricine cere, primeºte; cine cautã,gãseºte; iar celui care bate, i se va deschide. 11 Care tatã dintre voi,dacã fiul îi cere un peºte, îi va da în loc de peºte un ºarpe, 12 sau dacãîi cere un ou, îi va da un scorpion? 13 Aºadar, dacã voi, rãi cum sun-teþi, ºtiþi sã daþi daruri bune copiilor voºtri, cu cât mai mult Tatãlvostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?”

Mt 6,33In 6,27

3,21

18,1-8

In 14,13-16

a Termenul grec epiousion, care de-terminã pâinea, are înþeles neclar în-trucât nu se întâlneºte nici în literaturagreacã ºi nici în vorbirea obiºnuitã pânã

în sec. al V-lea d.C. A fost construit deevangheliºti ºi poate avea urmãtoarelesensuri: 1) care vine, de mâine; 2) necesarpentru subzistenþã; 3) de fiecare zi.

169 Lc 10,41

Isus ºi Beelzebul (Mt 12,22-30; Mc 3,22-27)14 Isus a scos un diavol ºi acesta era mut;a îndatã ce a ieºit dia-

volul, mutul a început sã vorbeascã, iar mulþimile se mirau. 15 Însãunii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebulb, cãpetenia diavolilor, îi scoatepe diavoli”. 16 Alþii, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri.17 Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împãrãþie dezbi-natã în ea însãºi se ruineazã ºi se prãbuºeºte casã peste casã. 18 Deci,dacã Satana este dezbinat în el însuºi, cum va dura împãrãþia lui?Voi ziceþi cã eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul. 19 Dar dacã eu îi scotpe diavoli cu Beelzebul, fiii voºtri cu cine îi scot? Pentru aceasta eivor fi judecãtorii voºtri. 20 Însã, dacã eu îi scot pe diavoli cu degetullui Dumnezeu, atunci împãrãþia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Cândun om puternic, bine înarmat, îºi pãzeºte casa, averea lui este în sigu-ranþã; 22 dar, dacã vine unul mai puternic decât el ºi îl învinge, îi iaarmele în care se încredea ºi împarte prada.

23 Cine nu este cu mine, este împotriva mea ºi cine nu adunã cumine, risipeºte.

Revenirea duhului necurat (Mt 12,43-45)24 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblã prin locuri fãrã

apã cãutând odihnã. Negãsind-o, îºi zice: «Mã voi întoarce la casamea din care am ieºit». 25 Venind, o gãseºte mãturatã ºi pusã în ordi-ne. 26 Atunci merge ºi aduce cu el alte ºapte duhuri mai rele decât elºi, intrând, locuiesc acolo, iar starea de pe urmã a omului aceluia de-vine mai rea decât cea dintâi”.

Adevãrata fericire27 În timp ce spunea acestea, o femeie din mulþime ºi-a ridicat vo-

cea ºi a spus: „Fericit sânul care te-a purtat ºi pieptul la care ai supt!”28 Dar el a zis: „Mai degrabã, fericiþi sunt aceia care ascultã cuvântullui Dumnezeu ºi-l pãstreazã!”

Semnul lui Iona (Mt 12,38-42)29 Pe când mulþimea se îngrãmãdea în jurul lui, [Isus] a început sã

le spunã: „Aceastã generaþie este o generaþie rea; cere un semn, dar

2 Mt 16,12 Mc 8,11=Lc 11,29

Ex 8,15Mt 12,28Mt 8,29Mt 4,17

Lc 17,21

Is 49,25;53,12

2 Mt 12,30Lc 9,50

4,15

Lc 8,21Dt 30,14In 13,17;

14,23Iac 1,25

Ap 1,3

In 6,30-31

a Boala este atribuitã aici de evan-ghelist diavolului însuºi la fel ca în13,11.16.

b Este numele dat Satanei ºi poate sãaibã urmãtoarele semnificaþii: 1) „Stã-pânul gunoaielor” dupã etimologia

ebraicã; 2) „Stãpânul muºtelor” dupãetimologia aramaicã; 3) „Stãpânul duº-mãniei”. Termenul este o defãimarecacofonicã ºi polemicã a numelui zei-tãþii pãgâne Baal-Zebub (2Rg 1,2) cin-stitã de popoarele siro-feniciene.

Lc 11,14 170

nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30 Cãci aºa cum Iona adevenit un semn pentru niniviteni, tot aºa va fi Fiul Omului pentruaceastã generaþie.

31 Regina din Suda se va ridica la judecatã cu oamenii acestei gene-raþii ºi-i va condamna pentru cã ea a venit de la marginile pãmân-tului ca sã asculte înþelepciunea lui Solomon ºi, iatã, aici este unulmai mare decât Solomon. 32 Oamenii din Ninive se vor ridica la jude-catã cu generaþia aceasta ºi o vor condamna pentru cã ei s-au con-vertit la predica lui Iona ºi, iatã, aici este unul mai mare decât Iona.

Lumina trupului (Mt 6,22-23)33 Nimeni, dupã ce a aprins o candelã, nu o pune într-un loc as-

cuns sau sub obroc, ci pe un candelabru, pentru ca cei care intrã sãvadã lumina. 34 Candela trupului tãu este ochiul. Când ochiul tãueste limpede, tot trupul tãu este luminos, însã dacã ochiul tãu esterãu, trupul tãu este întunecos. 35 Vezi deci ca lumina care este în tinesã nu fie întuneric. 36 Aºadar, dacã trupul tãu este luminos în între-gime, fãrã nici o parte întunecatã, va fi luminat totul, ca atunci cândcandela te lumineazã cu strãlucirea ei”.

Denunþarea fariseilor ºi cãrturarilor(Mt 23,1-36; Mc 12,38-40; Lc 20,45-47)

37 Pe când vorbea, un fariseu l-a invitat sã ia masa la el. El a intratºi s-a aºezat la masã. 38 Vãzându-l, fariseul s-a mirat cã nu s-a spãlatînainte de masã. 39 Atunci, Domnul i-a spus: „Voi, fariseii, curãþaþiexteriorul paharului ºi al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteþihrãpãreþi ºi rãutãcioºi. 40 Nebunilor! Oare cel care a fãcut exterioruln-a fãcut ºi interiorul? 41 De aceea, daþi de pomanã cele din interiorºi, iatã, toate vor fi curate pentru voi. 42 Dar vai vouã, fariseilor, pen-tru cã daþi zeciuialã din mentã, din rutã ºi din toate ierburile, darlãsaþi la o parte dreptatea ºi iubirea lui Dumnezeu: acestea trebuiasã le faceþi, iar pe acelea sã nu le neglijaþi. 43 Vai vouã, fariseilor! Vãplac primul loc în sinagogi ºi saluturile în pieþe. 44 Vai vouã, pentrucã sunteþi ca mormintele care nu se vãd ºi oamenii calcã pe deasuprafãrã sã ºtie”b.

1Rg 10,1-10

In 6,35

Iona 3

7,36; 14,1

Mt 15,2Mc 7,2.5

2 Mt 23,25-26

12,33

2 Mt 23,23

2 Mt 23,6-72Mc 12,38-39=Lc 20,46

2 Mt 23,27

a Referinþã la regina din Sheba(1Rg 10,1-13).

b În Talmud se spune: contactul cuun cadavru îl face pe un evreu sã devi-nã impur, o impuritate legalã extrem

de gravã, asemãnãtoare cu aceea cândse atinge un lepros. Monumentul saugrãmada de pietre puse pe mormânterau date cu var în ultima lunã a anu-lui liturgic. Culoarea albã trebuia sã

171 Lc 11,30

%

45 Unul dintre învãþaþii Legii i-a rãspuns: „Învãþãtorule, vorbindastfel, ne jigneºti ºi pe noi!” 46 El i-a zis: „Vai ºi vouã, învãþaþi ai Legii,pentru cã îi încãrcaþi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nicimãcar cu un deget nu atingeþi aceste poveri. 47 Vai vouã, pentru cãridicaþi monumente profeþilor pe care i-au ucis pãrinþii voºtri. 48 Ast-fel, sunteþi martori ºi consimþiþi la faptele pãrinþilor voºtri, pentrucã ei i-au ucis, iar voi le zidiþi mormintele. 49 Tocmai de aceea Înþe-lepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeþi ºi apostoli, darvor fi uciºi ºi persecutaþi de ei, 50 ca sã se cearã cont acestei generaþiide sângele tuturor profeþilor vãrsat de la crearea lumii, 51 de la sân-gele lui Abel pânã la sângele lui Zahariaa, ucis între altar ºi sanctu-ar. Da, vã spun, se va cere cont de la generaþia aceasta. 52 Vai vouã,învãþaþi ai Legii, care aþi luat cheia cunoaºterii! Voi nu aþi intrat, iarpe cei care voiau sã intre i-aþi împiedicat”.

53 Dupã ce a ieºit de acolo, cãrturarii ºi fariseii au început sã i seîmpotriveascã cu înverºunare ºi sã-l constrângã sã vorbeascã despremulte lucruri, 54 întinzându-i curse ca sã prindã ceva din gura lui.

Mãrturisirea curajoasã a Fiului Omului (Mt 10,26-33)

121 În timp ce mulþimea se aduna cu miile, încât se cãlcau înpicioare unii pe alþii, el a început sã vorbeascã mai întâi dis-

cipolilor: „Feriþi-vã de aluatul fariseilor care este fãþãrnicia, 2 cãci nueste nimic ascuns care nu va fi descoperit ºi nici secret care nu va ficunoscut. 3 Prin urmare, ceea ce aþi spus în întuneric se va auzi laluminã ºi ceea ce aþi ºoptit la ureche în camera de tainã va fi spus îngura mare de pe acoperiºuri.

4 Vouã, prietenilor mei, vã spun: nu vã temeþi de cei care ucidtrupul ºi dupã aceea nu mai pot face nimic. 5 Vã voi arãta însã decine sã vã temeþi: temeþi-vã de acela care, dupã ce a ucis, are putereasã arunce în Gheenã; da, vã spun, de acesta sã vã temeþi. 6 Nu sevând oare cinci vrãbiib pe doi bani?c ªi nici una dintre ele nu este

2 Mt 23,4Mt 11,28

2 Mt 23,29-31

2 Mt 23,13

2 Mt 16,6.122 Mc 8,15

2 Mt 10,26-272 Mc 4,22=Lc 8,17

In 15,15

Iac 4,12Mt 3,12;

18,9

indice: „Nu vã apropiaþi!” Mormântulnesemnalizat expunea în mod sigur laimpuritate, cu atât mai mult cu cât laevrei existau cimitire propriu-zisenumai pentru strãinii ºi sãracii carenu-ºi puteau permite sã cumpere unmormânt. Mormintele puteau fi plasa-te oriunde, cu condiþia sã fie la o dis-tanþã de 25 m de un centru locuit.

a Moartea violentã a lui Abel ºi a luiZaharia reprezintã totalitatea crimelor

sãvârºite în istoria poporului ales. Nu-mele lor sunt menþionate la începutul(Gen 4,8) ºi la sfârºitul (2Cr 24,20) arcu-lui de timp descris de textul ebraic al VT.

b Legea lui Moise le permitea evrei-lor sã mãnânce carne de vrabie. Eaconstituia o mâncare ieftinã ºi obiºnu-itã pentru oamenii sãraci din Palestinaîn timpul lui Isus.

c Lit.: assarion. Este o monedã romanãde bronz valorând 1/16 dintr-un dinar.

Lc 11,45 172

uitatã înaintea lui Dumnezeu. 7 Vouã însã, chiar ºi firele de pãr depe cap vã sunt numãrate. Nu vã temeþi! Voi valoraþi mai mult decâtmulte vrãbii.

8 Vã zic dar, oricine va da mãrturie pentru mine înaintea oame-nilor, ºi Fiul Omului va da mãrturie pentru el înaintea îngerilor luiDumnezeu. 9 Însã cine mã va renega înaintea oamenilor va fi rene-gat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 ªi oricine va spune vreun cu-vânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blas-femii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11 Când vã vor duceînaintea sinagogilor, a guvernanþilor ºi autoritãþilor, nu vã îngrijo-raþi cum sau ce veþi rãspunde sau ce veþi spune, 12 cãci Duhul Sfântvã va învãþa în acel ceas ce trebuie sã spuneþi”.

Parabola bogatului necugetat13 Atunci, unul din mulþime a spus: „Învãþãtorule, spune-i fratelui

meu sã împartã moºtenirea cu mine”. 14 Dar el i-a rãspuns: „Omule,cine m-a pus judecãtor sau împãrþitor peste voi?” 15 Apoi le-a zis:„Fiþi atenþi ºi pãziþi-vã de orice lãcomie; deoarece chiar ºi atuncicând cineva este bogat, viaþa lui nu constã în ceea ce are”. 16 ªi le-aspus o parabolã: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltãîmbelºugatã 17 ºi se gândea în sine: «Ce mã fac pentru cã nu am undesã-mi adun recolta?» 18 Apoi ºi-a zis: «Voi face astfel: voi dãrâma ham-barele ºi îmi voi construi altele mai mari; voi aduna acolo tot grâulºi toate bunurile mele 19 ºi voi spune sufletului meu: Suflete, ai adu-nat bunuri suficiente pentru mulþi ani. Odihneºte-te, mãnâncã, beaºi desfãteazã-te!» 20 Însã Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noap-tea aceasta þi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregãtit ale cuivor fi?» 21 Aºa se întâmplã cu acela care adunã comori pentru sine,dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”a.

Încrederea în Providenþã (Mt 6,25-34.19-21)22 Apoi a spus discipolilor: „De aceea vã spun: nu vã îngrijoraþi

pentru viaþã: ce veþi mânca; nici pentru trupul vostru: cu ce vã veþiîmbrãca. 23 Pentru cã viaþa este mai mult decât hrana, iar trupul maimult decât îmbrãcãmintea. 24 Observaþi corbii: nu seamãnã, nici nusecerã, nu au nici cãmarã, nici hambar, dar Dumnezeu îi hrãneºte.Cu cât mai mult valoraþi voi decât pãsãrile! 25 Cine dintre voi, oricât

Mt 10,32

2 Mc 8,38=Lc 9,262 Mc 3,29

2 Mt 10,17-202 Mc 13,11=Lc 21,12-15In 14,26

Iac 4,13-15Prov 27,1Sir 11,191Cor 15,32Qoh 2,17-23;5,17–6,2

Mt 6,19-21Ap 3,17-18

a Câteva manuscrise omit v. 21 pecând altele adaugã, probabil influen-þate de Lc 8,8 ºi Mt 11,15: dupã ce a

spus acestea a strigat: cine are urechide auzit, sã asculte!

173 Lc 12,7

s-ar strãdui, poate sã adauge câtuºi de puþina la durata vieþii sale?26 Deci, dacã nici cel mai mic lucru nu-l puteþi face, de ce vã îngrijo-raþi pentru celelalte? 27 Observaþi cum cresc crinii: nici nu trudesc ºinici nu þes. Totuºi, vã spun cã nici Solomon, în toatã mãreþia lui, nus-a îmbrãcat ca unul dintre aceºtia. 28 Aºadar, dacã Dumnezeu îm-bracã astfel iarba, care astãzi este pe câmp ºi mâine se aruncã încuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puþinã credinþã! 29 Nu cãu-taþi nici voi ce sã mâncaþi sau ce sã beþi ºi nici nu vã frãmântaþi.30 Toate acestea le cautã pãgânii din lume; Tatãl vostru însã ºtie cãaveþi nevoie de acestea. 31 Cãutaþi mai degrabã împãrãþia lui ºi aces-tea vi se vor adãuga.

32 Nu te teme, turmã micã, pentru cã i-a plãcut Tatãlui vostru sãvã dea împãrãþia. 33 Vindeþi ceea ce aveþi ºi daþi de pomanã; faceþi-vãpungi care nu se învechesc, comoarã nepieritoare în ceruri, undehoþul nu se apropie, nici molia nu o roade. 34 Cãci unde este comoaravoastrã, acolo va fi ºi inima voastrã.

Îndemn la veghere (Mt 24,45-51)35 Sã fie mijlocul vostru încins ºi luminile aprinse, 36 iar voi fiþi ase-

menea oamenilor care-ºi aºteaptã stãpânul sã se întoarcã de la nun-tã ca sã-i deschidã de îndatã ce vine ºi bate la uºã. 37 Fericiþi acei ser-vitori pe care stãpânul îi gãseºte veghind atunci când se întoarce!Adevãr vã spun, se va încinge, îi va aºeza la masã ºi, venind, îi va ser-vi. 38 Fie cã va veni la miezul nopþii, fie cã va veni spre dimineaþãb ºi-iva gãsi astfel, fericiþi vor fi! 39 Sã ºtiþi aceasta: dacã stãpânul casei arºti ora la care vine hoþulc, nu ar lãsa sã i se spargã casa. 40 Fiþi ºi voi pre-gãtiþi pentru cã Fiul Omului va veni la ora la care nu vã aºteptaþi”.

Parabola servitorului fidel (Mt 24,45-51)41 Atunci Petru a zis: „Doamne, pentru noi spui parabola aceasta

sau pentru toþi?” 42 Domnul i-a spus: „Cine este administratorulcredincios ºi înþelept pe care stãpânul îl pune peste servitorii sãi casã le dea porþia de hranã la timpul potrivit? 43 Fericit este servitorulacela pe care stãpânul sãu îl va gãsi astfel atunci când se va întoarce!

In 10;21,15-17

Fap 4,34Prov 13,7

2 Mt 6,20-21

1Pt 1,13Ef 6,14

Mt 25,1-13

22,27In 13,4-5

2 Mc 13,352 Mt 24,43-44

Mt 21,19

1Cor 4,1 ºu

a Lit.: sã adauge un cot. „Cotul”este o unitate de mãsurã pentru lun-gime (45 cm), dar în limba greacã sefoloseºte ºi pentru aprecierea unei pe-rioade de timp (Ps 39,6).

b Lit.: fie cã va veni la a doua, fie la atreia strajã. Este o referinþã la obiceiul

roman de a împãrþi noaptea (de la 6seara pânã la 6 dimineaþa) în patru pe-rioade egale (6-9; 9-12; 12-3; 3-6), cânderau schimbaþi soldaþii pentru pazã.

c Unele manuscrise adaugã: ar veghea.

Lc 12,26 174

44 Adevãrat vã spun cã îl va pune peste toate bunurile sale. 45 Dardacã acel servitor spune în inima lui: «Stãpânul meu întârzie sãvinã» ºi începe sã-i loveascã pe servitori ºi servitoare, sã mãnânce, sãbea ºi sã se îmbete, 46 stãpânul servitorului aceluia va veni în ziua încare el nu se aºteaptã ºi la ora pe care nu o ºtie, îl va pedepsi asprua

ºi îi va face parte printre cei necredincioºi. 47 Acel slujitor care cu-noaºte voinþa stãpânului sãu, dar nu a pregãtit ºi nu a fãcut dupãvoinþa lui, va primi multe lovituri; 48 cel care nu a cunoscut, dar a fã-cut lucruri care meritã lovituri, va primi puþine; cui i s-a dat mult,mult i se va cere, iar cui i s-a încredinþat mult, i se va cere ºi mai mult.

Enigma misiunii lui Isus (Mt 10,34-36.38)49 Foc am venit sã arunc pe pãmânt ºi ce altceva vreau decât sã se

aprindã! 50 Trebuie sã fiu botezat cu un botez ºi cât sunt de îngrijo-rat pânã se va împlini! 51 Credeþi cã am venit sã aduc pace pepãmânt? Nicidecum, vã spun, ci dezbinare. 52 Cãci de acum înaintecinci dintr-o casã vor fi dezbinaþi: trei împotriva a doi ºi doi împotri-va a trei.53 Vor fi dezbinaþi tatãl împotriva fiului

ºi fiul împotriva tatãlui;mama împotriva fiiceiºi fiica împotriva mamei;soacra împotriva nuroriiºi nora împotriva soacrei”.

Semnele timpurilor (Mt 16,2-3)54 Apoi a spus mulþimilor: „Când vedeþi cã un nor se ridicã de la

apus, spuneþi cã vine ploaia, ºi aºa este. 55 Iar când bate vântul din-spre miazãzi, spuneþi cã va fi cald, ºi aºa este. 56 Ipocriþilor, aspectulpãmântului ºi al cerului ºtiþi sã-l interpretaþi; dar de ce nu ºtiþi sãinterpretaþi timpul de faþã?

Despre iertare (Mt 5,25-26)57 De ce, aºadar, nu judecaþi voi înºivã ceea ce este drept? 58 Când

mergi cu duºmanul tãu la tribunalb, strãduieºte-te pe drum sã scapide el, ca nu cumva sã te târascã în faþa judecãtorului, iar judecãtorulsã te predea executorului ºi executorul sã te arunce în închisoare. 59 Îþispun, nu vei ieºi de acolo pânã ce nu vei fi plãtit ºi ultimul bãnuþ”c.

Mt 3,11

Mc 10,38Lc 9,22

2,34

Mih 7,6

Mt 5,25-26

a Lit.: îl va tãia în douã.b Lit.: la magistrat.

c Lit.: lepton; este o monedã greacã,valorând 1/128 dintr-un dinar.

175 Lc 12,44

Chemarea la convertire

131 În acelaºi timp, au venit unii care i-au povestit despre galile-enii al cãror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. 2 El

le-a rãspuns: „Credeþi voi cã aceºti galileeni au fost mai pãcãtoºi de-cât toþi ceilalþi galileeni pentru cã au suferit aceasta? 3 Vã spun, nici-decum! Dar dacã nu vã convertiþi, cu toþii veþi pieri la fel. 4 Sau credeþicã cei optsprezece peste care a cãzut turnul din Siloea ºi i-a ucis eraumai vinovaþi decât toþi ceilalþi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Vãspun, nicidecum! Dar dacã nu vã convertiþi, cu toþii veþi pieri la fel”.

Parabola smochinului neroditor6 Apoi le-a spus aceastã parabolã: „Un om a plantat un smochin în

via sa ºi a venit sã caute fructe în el, dar nu a gãsit 7 ºi i-a spus viti-cultorului: «Iatã, sunt trei ani de când vin sã caut fructe în smochinulacesta, dar nu gãsesc. Aºadar, taie-l! De ce sã mai secãtuiascã pãmân-tul?» 8 Acesta i-a rãspuns: «Stãpâne, mai lasã-l ºi anul acesta pentruca sã-l sap de jur împrejur ºi sã-i pun gunoi. 9 Poate va face fructe laanul. Dacã nu, îl vei tãia»”.

Vindecarea unei femei în zi de sâmbãtã10 Într-o zi de sâmbãtã, învãþa în sinagogã. 11 Era acolo o femeie in-

firmã de optsprezece ani:b era adusã de spate ºi nu putea deloc sã seîndrepte. 12 Vãzând-o, Isus a chemat-o ºi i-a zis: „Femeie, eºti elibera-tã de neputinþa ta”. 13 Apoi ºi-a pus mâinile asupra ei, iar ea s-a ridi-cat îndatã ºi-l preamãrea pe Dumnezeu. 14 Dar conducãtorul sinago-gii, revoltat cã Isus vindecase sâmbãta, a spus mulþimii: „ªase zilesunt în care trebuie sã se lucreze; în acestea veniþi deci sã fiþi vinde-caþi, nu în zi de sâmbãtã!” 15 Atunci, Domnul i-a rãspuns: „Ipocri-þilor! Nu-ºi dezleagã fiecare dintre voi boul ºi mãgarul de la iesle ºi-lduce la adãpat în zi de sâmbãtã? 16 ªi aceastã fiicã a lui Abraham, careera legatã de Satana de optsprezece ani, nu trebuia sã fie dezlegatãîn zi de sâmbãtã?” 17 Pe când zicea aceste cuvinte, toþi adversarii luiau fost ruºinaþi, iar tot poporul se bucura de toate faptele mãreþecare erau fãcute de el.

In 9,3

In 8,24

Mt 21,19 ºu

6,6-1114,1-6

Mt 8,29

4,402,20

Mt 12,11Lc 14,5

Mt 8,29

1,144,15

a Este numele cartierului din parteade sud-est a Ierusalimului, aproape depiscina cu acelaºi nume. Nu existãnici o posibilitate de identificare aacestui turn.

b Lit.: care de optsprezece ani aveaun duh de infirmitate.

Lc 13,1 176

Parabola grãuntelui de muºtar.Parabola plãmadei (Mt 13,31-33; Mc 4,30-32)

18 Apoi a spus: „Cu ce este asemãnãtoare împãrãþia lui Dumnezeuºi cu ce o voi compara? 19 Este asemãnãtoare cu un grãunte de muº-tara pe care un om îl ia ºi îl seamãnã în grãdina lui; acesta creºte ºidevine copac, iar pãsãrile cerului îºi fac cuiburi între ramurile lui”.

20 ªi a mai spus: „Cu ce voi asemãna împãrãþia lui Dumnezeu?21 Este asemenea cu plãmada pe care o ia o femeie ºi o ascunde în treimãsuri de fãinã pânã când dospeºte totul”.

Cine va intra în împãrãþie? (Mt 7,13-14.21-23)22 Urmându-ºi drumul cãtre Ierusalim, trecea prin cetãþi ºi sate

învãþând. 23 Odatã a spus cineva: „Doamne, sunt puþini cei mântu-iþi?” El le-a spus: 24 „Strãduiþi-vã sã intraþi pe poarta cea strâmtã,cãci vã spun, mulþi vor cãuta sã intre ºi nu vor putea. 25 Dupã cestãpânul casei se va scula ºi va închide poarta, stând afarã, veþiîncepe sã bateþi la poartã, spunând: «Stãpâne, deschide-ne!», dar elvã va rãspunde: «Nu ºtiu de unde sunteþi». 26 Atunci veþi începe sãspuneþi: «Noi am mâncat ºi am bãut împreunã cu tine, iar tu ai învã-þat prin pieþele noastre». 27 Însã el va spune: «Nu ºtiu de unde sun-teþi; plecaþi de la mine voi toþi, rãufãcãtorilor!» 28 Acolo va fi plânsetºi scrâºnire de dinþi când îi veþi vedea pe Abraham, pe Isaac, pe Iacobºi pe toþi profeþii în împãrãþia lui Dumnezeu; voi însã veþi fi alungaþiafarã. 29 ªi vor veni de la rãsãrit ºi de la apus, de la miazãnoapte ºide la miazãzi ºi vor fi aºezaþi la masã în împãrãþia lui Dumnezeu.30 ªi iatã, unii dintre cei din urmã vor fi primii, iar unii dintre primiivor fi ultimii”.

Perfidia lui Irod31 În acelaºi ceas, au venit unii dintre farisei, spunându-i: „Ieºi ºi

pleacã de aici pentru cã Irod vrea sã te omoare”. 32 Dar el le-a spus:„Mergeþi ºi spuneþi acelui vulpoi: Iatã, eu alung diavoli ºi sãvârºescvindecãri astãzi ºi mâine, iar a treia zi voi fi sfârºit. 33 Dar trebuie caastãzi ºi mâine ºi ziua urmãtoare sã merg pentru cã nu se poate caun profet sã moarã în afara Ierusalimului.

Dan 4,9.18Ez 17,23

2 Mt 13,33

9,51+2,38

2 Mt 25,10-12

Ps 6,9

2 Mt 8,12

2 Mt 19,30;20,162 Mc 10,31

Mt 16,14Lc 2,38

a Spre deosebire de muºtarul ali-mentar cunoscut în mod obiºnuit lanoi Sinapis alba, muºtarul descris înparabolã este Brassica nigra, care aveasãmânþa cea mai micã cunoscutã petimpul lui Isus (cu diametrul de 1 mm

ºi greutatea de 1 mg), între plantelecultivate. Unii cãlãtori povestesc cã autrecut în Palestina prin lanuri de muº-tar unde plantele erau mai înalte decâtomul, iar tulpina de grosimea braþuluiunui om.

177 Lc 13,18

Isus plânge asupra Ierusalimului (Mt 23,37-39)34 Ierusalime, Ierusalime, care omori profeþii ºi-i ucizi cu pietre pe

cei trimiºi la tine, de câte ori am vrut sã-i adun pe copiii tãi, aºa cumgãina îºi adunã puii sub aripi, ºi n-aþi voit. 35 Iatã, casa voastrã va fipãrãsitã. ªi vã spun: nu mã veþi mai vedea pânã când veþi zice: Bine-cuvântat este cel care vine în numele Domnului!”

Vindecarea bolnavului de hidropizie

141 Într-o sâmbãtã, a intrat în casa unuia dintre conducãtorii fari-seilor ca sã ia masa, iar ei îl urmãreau. 2 ªi iatã, era în faþa lui

un bolnav de hidropizie. 3 Atunci, Isus a spus învãþaþilor Legii ºi fari-seilor: „Este permis sau nu sã vindeci sâmbãta?” 4 Dar ei tãceau.Atunci luându-l, l-a vindecat ºi l-a trimis. 5 Iar lor le-a zis: „Care din-tre voi, dacã-i cade fiul sau boul în fântânãa, nu-l scoate îndatã în zide sâmbãtã?” 6 Ei n-au putut sã-i rãspundã la aceasta.

Parabola despre primele locuri7 Vãzând cum îºi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invi-

taþi aceastã parabolã: 8 „Când eºti invitat de cineva la nuntã, nu ocu-pa locul de onoare pentru cã ar putea fi invitat cineva mai cu treceredecât tine 9 ºi, venind cel care te-a chemat ºi pe tine ºi pe el, îþi vaspune: «Dã locul acestuia!» Atunci vei sta cu ruºine pe ultimul loc.10 Dimpotrivã, când eºti invitat, mergi ºi aºazã-te pe ultimul loc pen-tru ca atunci când va veni cel care te-a chemat sã-þi spunã: «Prie-tene, urcã mai sus», ºi acolo vei avea cinste în faþa tuturor celor caresunt la masã cu tine. 11 Cãci oricine se înalþã pe sine, va fi umilit, iarcel care se umileºte, va fi înãlþat”.

Alegerea invitaþilor12 Iar celui care l-a invitat i-a spus: „Când dai un prânz sau o cinã,

nu-i invita pe prieteni, nici pe fraþi, nici rudele, nici vecinii bogaþi, canu cumva sã te invite ºi ei la rândul lor ºi asta sã-þi fie rãsplata.13 Dimpotrivã, când dai un ospãþ, invitã-i pe cei sãraci, infirmi,ºchiopi, orbi 14 ºi vei fi fericit, pentru cã ei nu pot sã te rãsplãteascã,dar vei fi rãsplãtit la învierea celor drepþi”.

Lc 19,41-44Mt 23,39

Ps 118,26

6,6-1113,10-17

7,36; 11,37

Mc 3,4Mt 8,3

2 Mt 12,11Lc 13,15

Prov 25,6-7

2 Mt 23,12=Lc 18,14

12,33

6,35

a În Palestina, fântânile erau destulde largi, încât puteau intra oameniipentru a se ascunde (2Sam 17,18-19).Gura fântânii era acoperitã pentru a

pãstra apa curatã ºi pentru a evita capersoanele sau animalele sã cadã înea. Apa era scoasã cu urcioare mari(In 4,11).

Lc 13,34 178

Parabola invitaþilor la cinã (Mt 22,2-11)15 Când a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masã, i-a spus:

„Fericit este acela care va sta la masãa în împãrãþia lui Dumnezeu!”16 Dar el i-a zis: „Un om a dat o cinã mare ºi i-a invitat pe mulþi, 17 iarla ora cinei l-a trimis pe servitorul sãu sã spunã celor pe care îi invi-tase: «Veniþi, deja este gata!» 18 Dar, unul dupã altul, au început toþisã se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpãrat un ogor ºi trebuie sãmerg sã-l vãd. Te rog, primeºte scuzele mele!» 19 Un altul a spus:«Am cumpãrat cinci perechi de boi ºi merg sã-i încerc. Te rog, pri-meºte scuzele mele!» 20 Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-amînsurat ºi nu pot sã vin». 21 Întorcându-se, servitorul a spus acesteastãpânului sãu. Atunci, stãpânul casei s-a înfuriat ºi i-a spus servi-torului: «Mergi îndatã prin pieþele ºi pe strãzile cetãþii ºi adu-i aicipe sãraci, pe infirmi, pe orbi ºi pe ºchiopi». 22 Servitorul i-a spus:«Stãpâne, s-a fãcut ce ai poruncit ºi încã mai este loc». 23 Atunci, stã-pânul i-a zis servitorului: «Ieºi pe drumuri ºi cãrãrib ºi constrânge-isã intre pentru ca sã mi se umple casa. 24 Cãci vã spun cã nici unuldintre oamenii care fuseserã chemaþi nu va gusta din cina mea»”.

Urmarea lui Isus (Mt 10,37-38)25 Multã lume mergea dupã Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus:

26 „Dacã cineva vine la mine ºi nu-ºi urãºtec tatãl, mama, femeia,copiii, fraþii ºi surorile, ba chiar propria sa viaþã, nu poate fi dis-cipolul meu. 27 Cine nu-ºi poartã crucea ºi nu vine dupã mine nupoate fi discipolul meu. 28 Într-adevãr, cine dintre voi, voind sã con-struiascã un turn, nu stã mai întâi sã calculeze cheltuiala, dacã arecu ce sã-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia ºi nere-uºind sã-l termine, toþi cei care-l vãd sã înceapã a-l lua în râs, 30 spu-nând: «Acest om a început sã construiascã, dar nu poate sã termine».31 Sau care rege, pornind la rãzboi împotriva altui rege, nu stã maiîntâi sã se sfãtuiascã dacã este în stare cu zece mii sã înfrunte pe cel

Mt 8,11

Mt 10,37-38

Mt 19,29;16,242 Mc 8,34=Lc 9,23In 12,26

a Lit.: care va mânca pâinea.b Lit.: îngrãditurã cu gard viu. Viile,

grãdinile ºi lanurile celor bogaþi erauînconjurate cu garduri vii, de-a lungulcãrora stãteau la umbrã vagabonzi ºicerºetori.

c Expresia este folositã de Isus pen-tru a sublinia caracterul ataºamentu-lui pe care-l cere de la discipoli. Alege-rea pe care trebuie s-o facã discipolul

este aceea dintre afecþiunea naturalãpentru familie ºi ataºamentul faþã deIsus. În multe cazuri acestea nu suntincompatibile, iar ura împotriva pro-priei familii, în ea însãºi, este mon-struoasã, însã cel care-l urmeazã peCristos trebuie sã fie pregãtit, dacãeste necesar, sã acþioneze împotriva aceea ce are mai drag ca ºi cum i-ar fiobiect al urii.

179 Lc 14,15

care vine împotriva lui cu douãzeci de mii? 32 Iar de nu, pe când celã-lalt este încã departe, trimite solie ca sã cearã pacea. 33 Tot astfel, fie-care dintre voi care nu renunþã la tot ceea ce are, nu poate fi disci-polul meu.

34 Sarea este bunã; dar dacã ºi sarea îºi pierde gustul, cum ºi-l vamai recãpãta? 35 Nu mai este bunã nici pentru pãmânt, nici pentrugunoi: se aruncã afarã. Cine are urechi pentru a asculta sã asculte!”

Parabola oii regãsite (Mt 18,12-14)

151 Toþi vameºii ºi pãcãtoºii se apropiau de el ca sã-l asculte. 2 Fa-riseii ºi cãrturarii însã murmurau spunând: „Acesta îi

primeºte pe pãcãtoºi ºi mãnâncã cu ei”. 3 Atunci le-a spus aceastãparabolã: 4 „Cine dintre voi, având o sutã de oi ºi pierzând una din-tre ele, nu le lasã pe cele nouãzeci ºi nouã în pustiu ºi umblã dupãcea pierdutã pânã când o gãseºte? 5 Iar când o gãseºte, o pune peumerii sãi bucurându-se 6 ºi, venind acasã, îi cheamã pe prieteni ºipe vecini spunându-le: «Bucuraþi-vã împreunã cu mine pentru cãmi-am gãsit oaia pierdutã!» 7 Vã spun cã tot aºa, va fi mai marebucurie în cer pentru un pãcãtos care se converteºte, decât pentrunouãzeci ºi nouã de drepþi care nu au nevoie de convertire.

Parabola drahmei regãsite8 Sau care femeie, având zece drahmea, dacã pierde una dintre ele,

nu aprinde lumina ºi mãturã casa ºi cautã cu grijã pânã o gãseºte?9 Iar când o gãseºte, îºi cheamã prietenele ºi vecinele spunându-le:«Bucuraþi-vã împreunã cu mine pentru cã am gãsit drahma pe careo pierdusem!» 10 Tot aºa, vã spun, va fi mai mare bucurie înainteaîngerilor lui Dumnezeu pentru un pãcãtos care se converteºte”.

Parabola tatãlui îndurãtor.Fiul risipitor

11 Apoi le-a spus: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânãr dintre ei i-aspus tatãlui: «Tatã, dã-mi partea de avere ce mi se cuvine»b. Iar elle-a împãrþit averea. 13 ªi, nu dupã multe zile, fiul cel mai tânãr ºi-aadunat toate ºi a plecat de acasã într-o þarã îndepãrtatã. Acolo ºi-arisipit averea într-o viaþã de desfrâu. 14 Dupã ce a cheltuit toate, a

12,33

2 Mt 5,132 Mc 9,50

Ex 34,6Os 2,21;

11,8-9Lc 6,36

Mt 9,10-132 Mt 18,12-14

Ez 34,1Ez 34,4.16

19,10

1,14

a Drahma este o monedã de argintechivalând cu un dinar.

b Dupã legea ebraicã (Dt 21,17),primului nãscut i se cuvenea o porþiedublã faþã de ceilalþi fii.

Lc 14,32 180

venit o mare foamete în þara aceea, iar el a început sã ducã lipsã.15 Atunci s-a dus ºi s-a aciuat la unul dintre cetãþenii acelei þãri carel-a trimis la câmp sã pãzeascã porcii. 16 ªi ar fi dorit sã se sature curoºcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dãdea. 17 Atunci,venindu-ºi în fire, a spus: «Câþi zilieri ai tatãlui meu au pâine dinbelºug, iar eu mor aici de foame! 18 Mã voi ridica, mã voi duce la tatãlmeu ºi-i voi spune: «Tatã, am pãcãtuit împotriva cerului ºi înainteata; 19 nu mai sunt vrednic sã fiu numit fiul tãu. Ia-mã ca pe un zili-er al tãu». 20 Într-adevãr, s-a ridicat ºi a mers la tatãl sãu.

Pe când era încã departe, tatãl l-a vãzut, i s-a fãcut milã ºi, aler-gând, l-a îmbrãþiºata ºi l-a sãrutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tatã, ampãcãtuit împotriva cerului ºi înaintea ta; nu mai sunt vrednic sã fiunumit fiul tãu»b. 22 Însã tatãl a spus cãtre servitorii sãi: «Aduceþi re-pede haina cea dintâi ºi îmbrãcaþi-l! Daþi-i un inel în deget ºi încãl-þãminte în picioare. 23 Aduceþi viþelul cel îngrãºat ºi tãiaþi-l: sã mân-cãm ºi sã ne bucurãm, 24 cãci acest fiu al meu era mort ºi a revenitla viaþã, era pierdut ºi a fost gãsit». ªi au început sã sãrbãtoreascã.

25 Însã fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit ºi s-a apropiatde casã, a auzit cântece ºi jocuri. 26 Atunci a chemat pe unul dintreservitori ºi l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tãu avenit, iar tatãl tãu, pentru cã l-a recãpãtat sãnãtos, a tãiat viþelul celîngrãºat». 28 Dar el s-a mâniat ºi nu voia sã intre. Însã tatãl sãu aieºit ºi-l ruga stãruitor. 29 El i-a rãspuns tatãlui sãu: «Iatã, de atâþiaani te slujesc ºi niciodatã n-am cãlcat porunca ta. Dar mie nu mi-aidat niciodatã mãcar un ied ca sã mã distrez cu prietenii mei. 30 Însã,când a venit acest fiu al tãu care ºi-a mâncat averea cu desfrânatele,ai tãiat pentru el viþelul cel îngrãºat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule,tu eºti cu mine totdeauna ºi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar tre-buia sã sãrbãtorim ºi sã ne bucurãm pentru cã acest frate al tãu eramort ºi a revenit la viaþã, era pierdut ºi a fost gãsit!»”

Parabola administratorului necinstit

161 ªi le-a mai spus discipolilor: „Era un om bogat care avea unadministrator. Acesta a fost denunþat cã i-ar risipi averea. 2 El

l-a chemat ºi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dã cont de administraþiata, cãci de acum nu mai poþi fi administrator». 3 Atunci administrato-rul ºi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru cã stãpânul îmi ia adminis-traþia? Sã sap, nu pot; sã cerºesc, mi-e ruºine. 4 ªtiu ce voi face pentru

Is 55,7Ier 3,12 ºuIs 49,14-16Ier 31,20

Zah 3,4

In 17,10

1,14

a Lit.: a cãzut pe gâtul lui. Este o re-ferinþã la ritualul întâmpinãrii unuioaspete.

b Unele manuscrise adaugã, sub in-fluenþa v. 19: ia-mã ca pe un zilier altãu.

181 Lc 15,15

ca oamenii sã mã primeascã în casele lor atunci când voi fi dat afarãdin administraþie». 5 ªi, chemându-i pe debitorii stãpânului sãu, unulcâte unul, i-a spus primului: «Cu ce eºti dator stãpânului meu?»6 Acesta i-a spus: «Cu o sutã de mãsuria de untdelemn». El i-a rãs-puns: «Ia-þi chitanþa, aºazã-te repede ºi scrie cincizeci». 7 Dupã ace-ea, i-a spus altuia: «Tu, cât datorezi?» Acesta a rãspuns: «O sutã demãsurib de grâu». El i-a spus: «Ia-þi chitanþa ºi scrie optzeci». 8 Stã-pânul l-a lãudat pe administratorul necinstit pentru cã a lucrat cuînþelepciune; pentru cã fiii veacului acestuia, în generaþia din carefac parte, sunt mai înþelepþi decât fiii luminii.

9 Iar eu vã spun: Faceþi-vã prieteni din mamonac nedreaptã, pen-tru ca ei sã vã primeascã în corturile veºnice atunci când veþi ducelipsã. 10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credinciosºi în cele mai mari. ªi cine este necinstit în cele mai mici lucruri estenecinstit ºi în cele mai mari. 11 Deci, dacã voi nu aþi fost credincioºicu mamona nedreaptã, cine vã va încredinþa adevãrata bogãþie? 12 ªidacã nu aþi fost credincioºi cu avuþia strãinã, cine v-o va da pe avoastrã? 13 Nici un servitor nu poate sluji la doi stãpâni; cãci sau îlva urî pe unul ºi-l va iubi pe celãlalt, sau va þine la unul, iar pecelãlalt îl va dispreþui. Nu puteþi sluji lui Dumnezeu ºi mamonei”.

Legea ºi împãrãþia (Mt 11,12-13)14 Auzeau toate acestea ºi fariseii, iubitori de bogãþie, ºi îºi bãteau

joc de el. 15 Dar el le-a spus: „Voi sunteþi cei care vã arãtaþi drepþi îna-intea oamenilor, însã Dumnezeu cunoaºte inimile voastre; cãci ceeace este preþios pentru oameni este respingãtor înaintea lui Dumnezeu.

16 Legea ºi Profeþii au fost pânã la Ioan; de atunci se vesteºteîmpãrãþia lui Dumnezeu ºi fiecare se luptã sã intre în ea. 17 Mai uºoreste ca cerul ºi pãmântul sã piarã decât sã cadã o singurã virgulã dinLege. 18 Oricine îºi lasã soþia ºi se însoarã cu alta comite adulter; iarcine se însoarã cu una lãsatã de bãrbat comite adulterd.

In 8,12

12,33; 6,24Tob 4,9-10

2 Mt 25,21=Lc 19,17

2 Mt 6,24

Mt 6,1; 23,28Lc 18,9

Ier 11,20

2 Mt 11,12-13

2 Mt 5,18

2 Mt 5,32;19,9

a Lit.: batos. Este o unitate de mãsu-rã pentru lichide de aproximativ 40 l.

b Lit.: koros. Este o unitate de mã-surã pentru cereale conþinând aproxi-mativ 450 kg.

c Mamona este un cuvânt de originearamaicã ce nu apare în textul ebraical VT, dar este menþionat în manu-scrisele de la Qumran, în Targum ºi

Talmud ºi se referã la banii câºtigaþiîn mod necinstit sau cheltuiþi cu in-tenþie rea.

d Afirmaþia înseamnã clar ºi fãrãechivoc cã despãrþirea celor cãsãtoriþipoate fi acceptatã într-un caz extrem,dar nu existã posibilitatea încheieriiunei noi cãsãtorii. Înlocuirea unui soþcu un altul înseamnã adulter.

Lc 16,5 182

Parabola bogatului ºi a lui Lazãr19 Era un om bogat care se îmbrãca în purpurã ºi mãtãsuri finea ºi

petrecea în fiecare zi cu mare fast, 20 iar la poarta lui zãcea un sãraccu numele de Lazãr, plin de bube. 21 El ar fi dorit sã-ºi astâmpere foa-mea cu ceea ce cãdea de pe masa bogatului. Mai mult, veneau ºi câi-nii sã-i lingã bubele. 22 A murit sãracul ºi a fost dus de îngeri în sânullui Abrahamb. A murit ºi bogatul ºi a fost înmormântat. 23 Pe cândse chinuia în iad, ºi-a ridicat ochii ºi l-a vãzut pe Abraham ºi pe La-zãr în sânul lui 24 ºi a strigat: «Pãrinte Abraham, îndurã-te de mineºi trimite-l pe Lazãr ca sã-ºi înmoaie vârful degetului în apã ºi sã-mirãcoreascã limba, cãci sufãr cumplit în flãcãrile acestea». 25 ÎnsãAbraham i-a spus: «Fiule, adu-þi aminte cã ai primit cele bune întimpul vieþii, iar Lazãr, cele rele; acum însã el este aici fericit, tu însãsuferi. 26 ªi, pe lângã toate acestea, între noi ºi voi este o mare prã-pastie, încât cei care ar vrea sã treacã de aici la voi sã nu poatã ºi nicide acolo la noi». 27 El a zis: «Atunci te rog, pãrinte, sã-l trimiþi în casatatãlui meu, 28 cãci am cinci fraþi, ca sã-i previnã, nu cumva sã ajun-gã ºi ei în acest loc de chin. 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moiseºi pe Profeþi: sã asculte de ei!» 30 El însã a zis: «Nu, pãrinte Abraham,dar dacã unul dintre morþi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a rãs-puns: «Dacã nu ascultã de Moise ºi Profeþi, chiar dacã ar învia cinevadin morþi, nu se vor convinge»”.

Despre scandal (Mt 18,6-7; Mc 9,42)

171 Apoi a spus discipolilor sãi: „Este imposibil sã nu vinã scan-dalul, dar vai celui prin care vine! 2 Ar fi mai bine pentru el dacã

i s-ar lega o piatrã de moarã de gât ºi ar fi aruncat în mare, decât sãscandalizeze chiar ºi numai pe unul dintre aceºtia mici. 3 Fiþi atenþicu voi înºivã!

Iertarea frãþeascã (Mt 18,15.21-22)

Dacã fratele tãu pãcãtuieºte, mustrã-l, iar dacã se converteºte,iartã-l. 4 Dacã pãcãtuieºte împotriva ta de ºapte ori pe zi ºi de ºapteori se întoarce la tine, spunând: «Îmi pare rãu!», tu sã-l ierþi!”

6,24-25

24,44

In 5,46-47

a Lit.: byssos = þesãturã finã.b Sânul lui Abraham exprimã inti-

mitatea (In 1,18), participarea împre-unã cu Abraham la banchetul mesianic

(In 13,23; Mt 8,11), speranþa de a fi pri-mit de Abraham îndatã dupã moarte.Expresia mai înseamnã ºi reunirea custrãmoºii (Gen 15,15; 25,8).

183 Lc 16,19

Puterea credinþei (Mt 17,20; 21,21; Mc 11,23)5 Apostolii i-au spus Domnului: „Mãreºte-ne credinþa!” 6 Iar Dom-

nul a spus: „Dacã aþi avea credinþã cât un grãunte de muºtar, aþispune sicomorului acestuia: «Dezrãdãcineazã-te ºi planteazã-te înmare!» ºi v-ar asculta.

A sluji cu umilinþã7 Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la pãstorit, când

acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndatã ºi aºazã-te lamasã!» 8 Nu-i va spune mai degrabã: «Pregãteºte-mi ceva pentrucinã, încinge-te ca sã-mi slujeºti pânã când voi mânca ºi voi bea eu,dupã aceea vei mânca ºi vei bea ºi tu»? 9 Oare trebuie sã-i mulþu-meascã servitorului cã a fãcut cele poruncite? 10 Tot aºa ºi voi, cândfaceþi toate cele care vã sunt poruncite, spuneþi: suntem servitorinefolositoria, am fãcut ceea ce eram datori sã facem”.

Vindecarea celor zece leproºi11 În timp ce mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria ºi Gali-

leea. 12 A intrat într-un sat ºi i-au venit în întâmpinare zece leproºicare stãteau la distanþã. 13 Aceºtia au ridicat glasul, strigând: „Isuse,Învãþãtorule, îndurã-te de noi!” 14 Vãzându-i, el le-a spus: „Mergeþiºi arãtaþi-vã preoþilor!” 15 ªi, în timp ce mergeau, s-au curãþat. Unuldintre ei, vãzând cã s-a vindecat, s-a întors preamãrindu-l pe Dum-nezeu cu glas puternic 16 ºi s-a prosternat la picioarele lui, mulþu-mindu-i; iar acesta era samaritean. 17 Atunci Isus a spus: „Oare nus-au curãþat zece? Unde sunt ceilalþi nouã? 18 Nu s-a gãsit cine sã seîntoarcã ºi sã-l preamãreascã pe Dumnezeu decât acest strãin?”19 Apoi i-a zis: „Ridicã-te ºi mergi! Credinþa ta te-a mântuit”.

Venirea împãrãþiei lui Dumnezeu20 Întrebat de farisei când vine împãrãþia lui Dumnezeu, el le-a

rãspuns: „Împãrãþia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. 21 Nici nupoþi spune: «Iat-o aici!» sau: «Iat-o acolo!», cãci, iatã, împãrãþia luiDumnezeu este printre voi”.

Mt 8,10

Iob 22,3;35,7

9,51+

Lev 13,45-46

Mt 8,4Mc 1,44Lc 5,14

Lev 14,1-322,20

9,5310,33

Mt 8,10

Mt 4,17

Mt 3,2

a Deºi în context termenul nefolosi-tor pare forþat întrucât slujitorul afost descris ca îndeplinind serviciiutile, el se aplicã perfect discipolilor:ei nu pot pretinde cã activitatea lor

este indispensabilã pentru Dumnezeu.În acest sens, colaborarea omului cuDumnezeu trebuie sã se caracterizezeprin umilinþã ºi modestie.

Lc 17,5 184

Ziua Fiului Omului (Mt 24,23-28.37-41)22 Atunci le-a spus discipolilor: „Vor veni zile în care veþi dori sã

vedeþi una din zilele Fiului Omului ºi nu o veþi vedea. 23 ªi vã vorspune: «Iatã aici!» sau: «Iatã acolo!» Dar nu mergeþi ºi nu-i urmaþi!24 Aºa cum fulgerul strãlucitor lumineazã de la un capãt la celãlalt alcerului, aºa va fi Fiul Omului în ziua lui. 25 Însã trebuie mai întâi sãsufere multe ºi sã fie respins de aceastã generaþie. 26 ªi, aºa cum afost în zilele lui Noe, tot aºa va fi în zilele Fiului Omului: 27 ei mân-cau, beau, se însurau ºi se mãritau pânã în ziua în care Noe s-a urcatîn arcã; atunci a venit potopul ºi i-a nimicit pe toþi. 28 La fel cum s-aîntâmplat în zilele lui Lot: ei mâncau, beau, cumpãrau, vindeau,plantau, construiau; 29 dar în ziua în care a ieºit Lot din Sodoma, aplouat din cer cu foc ºi pucioasã ºi i-a nimicit pe toþi. 30 Tot la fel vafi în ziua în care Fiul Omului se va arãta. 31 În ziua aceea, cine va fipe acoperiº, iar lucrurile îi vor fi în casã, sã nu coboare sã le ia ºi, totaºa, cine este la câmp sã nu se întoarcã înapoi. 32 Amintiþi-vã defemeia lui Lot! 33 Dacã cineva va încerca sã-ºi salveze viaþa, o vapierde; iar dacã cineva o va pierde, o va pãstra. 34 Vã spun: în noap-tea aceea vor fi doi într-un pat: unul va fi luat, celãlalt va fi lãsat;35 douã femei vor mãcina în acelaºi loc: una va fi luatã, cealaltã va filãsatã”. 36 a. 37 Atunci, ei l-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar el le-aspus: „Unde este cadavrul, acolo se vor aduna ºi vulturii”.

Parabola judecãtorului nedrept

181 Apoi le-a spus o parabolã referitor la datoria de a se rugaîntotdeauna ºi de a nu se descuraja: 2 „Într-o cetate, era un

judecãtor care nu se temea de Dumnezeu ºi nu-i pãsa de oameni. 3 ªimai era în cetatea aceea o vãduvã care venea la el ºi-i spunea «Fã-midreptate împotriva duºmanului meu!» 4 Dar, mult timp, el nu a voit.Apoi ºi-a zis: «Deºi de Dumnezeu nu mã tem ºi de oameni nu-mipasã, 5 pentru cã nu mã lasã în pace, îi voi face totuºi dreptate vãdu-vei acesteia ca sã nu vinã ºi sã mã tot batã la cap»”.

6 Iar Domnul a zis: „Aþi auzit ce a spus judecãtorul nedrept! 7 OareDumnezeu nu va face dreptate aleºilor sãi care strigã zi ºi noapte cã-tre el, chiar dacã-i face sã aºtepte? 8 Vã spun cã le va face dreptate îndatã.

Dar, când va veni Fiul Omului, va gãsi oare credinþã pe pãmânt?”

Mt 13,17

Mt 8,20

2 Mc 13,212 Mt 24,23;26,27

9,22

2 Mt 24,37-39Gen 6–8

Gen 19,1-29

2 Mt 24,17-182Mc 13,15-16Lc 21,21Gen 19,26

2 Mt,10,392 In 12,25Lc 9,242 Mt 24,40-41

2 Mt 24,28

11,91Tes 5,1711,5-8

Ap 6,9-11Sir 35,19

Mt 24,12;8,10

a Unele manuscrise, probabil dupãMt 24,40, conþin v. 36: Doi oameni vorfi pe câmp: unul va fi luat, iar celãlalt

va fi lãsat. Dar în majoritatea manu-scriselor lipseºte.

185 Lc 17,22

Parabola vameºului ºi a fariseului9 A mai spus aceastã parabolã unora care se credeau drepþi ºi-i dis-

preþuiau pe alþii: 10 „Doi oameni au urcat la templu ca sã se roage:unul era fariseu, iar celãlalt vameºa. 11 Fariseul, stând în picioare, seruga în sine astfel: «Dumnezeule, îþi mulþumesc cã nu sunt ca cei-lalþi oameni: hrãpãreþi, nedrepþi, adulteri, sau chiar ca vameºulacesta. 12 Eu postesc de douã ori pe sãptãmânã, dau zeciuialã dinceea ce câºtig». 13 Vameºul, în schimb, stând departe, nici mãcar nuîndrãznea sã-ºi ridice ochii spre cer. κi bãtea pieptul zicând:«Dumnezeule, îndurã-te de mine pãcãtosul!» 14 Vã spun cã a coborâtla casa lui îndreptãþit mai degrabã acesta decât celãlalt; cãci oricinese înalþã pe sine va fi umilit, iar cel care se umileºte va fi înãlþat”.

Isus ºi copiii (Mt 19,13-15; Mc 10,13-16)15 Îi aduceau ºi copii ca sã-i atingã; dar discipolii, când îi vedeau, îi

mustrau. 16 Atunci, Isus i-a chemat ºi le-a spus: „Lãsaþi copiii sã vinãla mine ºi nu-i opriþi, cãci împãrãþia lui Dumnezeu este a acelora caresunt ca ei. 17 Adevãr vã spun, cine nu primeºte împãrãþia lui Dum-nezeu ca un copil nu va intra în ea”.

Tânãrul bogat (Mt 19,16-29; Mc 10,17-31)18 Odatã, un om cu vazã l-a întrebat: „Învãþãtorule bun, ce trebuie

sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?” 19 Isus i-a spus: „De ce-mi spuibun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. 20 Cunoºti porun-cile: Sã nu comiþi adulter! Sã nu ucizi! Sã nu furi! Sã nu dai mãrtu-rie falsã! Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta!” 21 El i-a spus: „Toateacestea le-am pãzit din tinereþe”. 22 Auzind aceasta, Isus i-a spus:„Îþi mai lipseºte un lucru: vinde tot ce ai ºi dã sãracilor ºi vei aveacomoarã în ceruri, apoi vino ºi urmeazã-mã!” 23 Dar el, auzind aces-tea, s-a întristat deoarece era foarte bogat.

16,15Mt 6,1;

23,28

2 Mt 23,12=Lc 14,11

Lc 9,47

Lc 10,25-28

Ex 20,12-16Dt 5,16-20

12,33

a Vg îl numeºte publicanus. Spre de-osebire de Levi (Matei), sau Zaheu,„publicanii” erau agenþi subalterni aiºefilor de vamã (numiþi la Roma porti-tores). Ei aveau cea mai urâtã reputaþieîn societate. Literatura rabinicã îi aso-ciazã nu numai cu hoþii, ci ºi cu crimi-nalii. Talmudul le interzice sã aparãca martori într-un proces ºi sã împli-neascã funcþia de judecãtori. Fariseiiºi cãrturarii îi acuzau de impuritate

pentru cã aveau contacte cu pãgânii ºicu evreii decãzuþi. Aceeaºi reputaþie oaveau ºi în lumea greco-romanã: Xenonîi considera hoþi, Lucian îi asemãna cuproprietarii caselor de pierzare, iarCicero îi numea „cei mai vicioºi dintreoameni”. Este explicabilã revolta fari-seilor ºi a cãrturarilor atunci când Isusmãnâncã în compania lor (Mt 9,11;Mc 2,16; Lc 5,30).

Lc 18,9 186

24 Vãzând cã s-a întristat, Isus a spus: „Cât de greu vor intra înîmpãrãþia lui Dumnezeu cei care au bogãþii! 25 Pentru cã este maiuºor ca o cãmilã sã treacã prin urechea acului, decât ca un bogat sãintre în împãrãþia lui Dumnezeu”a. 26 Cei care l-au ascultat i-auspus: „Atunci, cine se poate mântui?” 27 El le-a spus: „Ceea ce esteimposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”.

28 Atunci Petru i-a spus: „Iatã, noi am lãsat toate ºi te-am urmat”.29 Iar el le-a spus: „Adevãr vã spun: nu este nimeni care sã fi lãsatcasã, sau soþie, sau fraþi, sau pãrinþi, sau copii pentru împãrãþia luiDumnezeu 30 ºi care sã nu primeascã cu mult mai mult în timpul defaþã, iar în veacul viitor, viaþa veºnicã”.

A treia anunþare a morþii ºi învierii (Mt 20,17-19; Mc 10,32-34)31 Apoi, i-a luat pe cei doisprezece ºi le-a spus: „Iatã, urcãm la

Ierusalim ºi se vor împlini toate cele scrise de profeþi despre FiulOmului, 32 cãci va fi dat pe mâna pãgânilor ºi va fi batjocorit, insul-tat ºi scuipat; 33 ºi dupã ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua atreia va învia”. 34 Însã ei nu pricepeau nimic din acestea; acest cu-vânt era ascuns pentru ei ºi nu înþelegeau cele spuse.

Vindecarea orbului din Ierihon (Mt 20,29-34; Mc 10,46-52)35 Pe când se apropia el de Ierihon, un orb stãtea pe marginea dru-

mului, cerºind 36 ºi, auzind cã trecea mulþimea, a întrebat ce este.37 I-au spus cã trece Isus Nazarineanul. 38 Atunci el a strigat: „Isuse,Fiul lui David, îndurã-te de mine!” 39 Cei care mergeau înainte îl cer-tau ca sã tacã, dar el striga ºi mai tare: „Fiul lui David, îndurã-te demine!” 40 Atunci Isus s-a oprit ºi a poruncit sã fie adus la el. Când s-aapropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei sã-þi fac?” I-a rãspuns: „Doamne,sã vãd”. 42 Iar Isus i-a rãspuns: „Vezi! Credinþa ta te-a mântuit”.43 Îndatã, orbul a început sã vadã ºi l-a urmat, preamãrindu-l peDumnezeu. ªi tot poporul care a vãzut îl lãuda pe Dumnezeu.

14,26

9,51+2,389,22

Mc 4,13

Mt 2,23

Mt 9,27

Mt 8,10

2,20

a Comparaþia foloseºte o figurã gro-tescã. Textul este sigur, totuºi uniicomentatori au cãutat alte explicaþiipentru semnificaþia cuvintelor: 1) uniiau încercat sã interpreteze „urecheaacului” ca fiind numele unei intrãriînguste în cetate; 2) alþii înlocuiesccuvântul grec kamelos = cãmilã cu

kamilos = funie. Amândouã încercã-rile sunt puþin probabile. În centrulatenþiei este aici învãþãtura lui Cristospotrivit cãreia, atât pentru bogat, câtºi pentru sãrac, nu existã mântuiredecât prin harul lui Dumnezeu. Darpentru cel bogat mântuirea este maigrea.

187 Lc 18,24

Convertirea lui Zaheu

191 Apoi a intrat ºi a traversat Ierihonul. 2 ªi iatã, un bãrbat nu-mit Zaheu, care era ºeful vameºilor ºi era bogat, 3 cãuta sã va-

dã cine este Isus, dar nu putea din cauza mulþimii, întrucât era micde staturã. 4 Atunci a alergat înainte ºi s-a suit într-un sicomor ca sã-lvadã, cãci avea sã treacã pe acolo. 5 Când a ajuns în acel loc, Isus ºi-aridicat ochii ºi i-a spus: „Zaheu, coboarã repede pentru cã astãzi tre-buie sã rãmân în casa ta”. 6 El a coborât îndatã ºi l-a primit cu bu-curie. 7 Toþi cei care au vãzut murmurau spunând: „A intrat sã fiegãzduit la un om pãcãtos”. 8 Dar Zaheu, stând în picioare, i-a spusDomnului: „Iatã, Doamne, jumãtate din averea mea o dau sãracilorºi, dacã am nedreptãþit pe cineva, îi dau înapoi împãtrit”a. 9 AtunciIsus i-a spus: „Astãzi s-a fãcut mântuirea acestei case, întrucât ºi eleste fiul lui Abraham. 10 Pentru cã Fiul Omului a venit sã caute ºi sãmântuiascã ceea ce era pierdut”.

Parabola minelor (Mt 25,14-30)11 Pe când ascultau acestea, el le-a mai spus o parabolã pentru cã

se apropiau de Ierusalim, iar ei credeau cã împãrãþia lui Dumnezeuavea sã se arate în curând. 12 Aºadar, le-a spus: „Un om dintr-o fami-lie de nobili a plecat într-o þarã îndepãrtatã ca sã primeascã un regatºi apoi sã se întoarcã. 13 A chemat zece dintre servitorii sãi, le-a datzece mineb ºi le-a zis: «Investiþi-le pânã când voi veni». 14 Însãcetãþenii sãi îl urau ºi au trimis în urma lui o solie sã spunã: «Nuvrem ca acesta sã domneascã peste noi».

15 Când s-a întors, dupã primirea regatului, a poruncit sã fie che-maþi la el servitorii cãrora le dãduse banii ca sã afle cât a câºtigatfiecare. 16 Când a venit primul, a spus: «Stãpâne, mina ta a adusvenit alte zece mine». 17 El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru cã aifost fidel peste puþine lucruri, sã ai autoritate peste zece cetãþi». 18 Apoia venit al doilea ºi a spus: «Mina ta, stãpâne, a mai fãcut cinci mine».19 Iar el i-a spus: «ªi tu vei fi peste cinci cetãþi». 20 A venit un altul ºii-a spus: «Stãpâne, iatã mina ta pe care am pus-o deoparte într-unºtergar 21 întrucât m-am temut de tine, cãci eºti un om aspru: iei ce

Mt 5,46

1,145,30; 15,2

12,33

2Sam 12,6Mt 21,31

15,6.9.24.32

2,38

Mc 13,34

Ps 2,2-3In 19,15.21

a A împãrþi sãracilor jumãtate dinavere, depãºeºte cu mult învãþãturarabinicã ce considera ca mãsura ceamai ridicatã a ofertelor pentru sãraci1/5 din avere ºi nu mai mult de 1/5din câºtig. Restituirea împãtritã era

prevãzutã de lege (Ex 21,37) numaipentru un singur caz: furtul sau uci-derea unui animal mic; celelalte despã-gubiri erau de 20%.

b Lit.: mna; monedã greacã = 100 dedrahme (= 100 de dinari).

Lc 19,1 188

nu ai pus ºi seceri ce nu ai semãnat». 22 El i-a spus: «Din gura ta tejudec, servitor rãu! ªtiai cã sunt un om aspru; cã iau ce nu am pusºi secer ce nu am semãnat. 23 Atunci, de ce nu ai pus banii mei labancã? La întoarcere, i-aº fi luat cu dobândã». 24 ªi a zis celor careerau de faþã: «Luaþi mina de la dânsul ºi daþi-o celui care are zecemine!» 25 Dar ei i-au zis: «Stãpâne, are deja zece mine!»a. 26 «Vã spun:oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua ºi ceea ce are.27 Iar pe duºmanii mei, care nu au voit ca eu sã domnesc peste ei,aduceþi-i aici ºi ucideþi-i în faþa mea»”.

V. ACTIVITATEA LUI ISUS LA IERUSALIM

Intrarea lui Isus în Ierusalim (Mt 21,1-16; Mc 11,1-11; In 12,12-16)28 Dupã ce a spus acestea, a pornit înainte, urcând spre Ierusalim.

29 În timp ce se apropia de Betfaghe ºi Betania, lângã Muntele numital Mãslinilor, a trimis doi discipoli, 30 spunându-le: „Mergeþi în satuldinaintea voastrã ºi, când veþi intra, veþi gãsi un mãgãruº legat, pecare nici un om nu l-a încãlecat: dezlegaþi-l ºi aduceþi-l! 31 Dacã vã vaîntreba cineva: «De ce îl dezlegaþi?», îi veþi rãspunde astfel: «Domnulare nevoie de el»”. 32 Când au plecat cei trimiºi, au gãsit dupã cumle-a spus. 33 În timp ce ei dezlegau mãgãruºul, stãpânii lui i-au între-bat: „De ce dezlegaþi mãgãruºul?” 34 Atunci ei au rãspuns: „Domnulare nevoie de el”. 35 Apoi l-au adus la Isus ºi, aruncându-ºi hainelepeste mãgãruº, l-au urcat pe Isus deasupra. 36 Pe când el înainta, îºiaruncau hainele pe drum.

37 Ajungând aproape de coborârea Muntelui Mãslinilor, toatã mul-þimea discipolilor, bucurându-se, a început sã-l laude pe Dumnezeu cuglas puternic pentru toate minunile pe care le-au vãzut, 38 spunând:

„Binecuvântat cel ce vine, regele,în numele Domnului!Pace în cer ºi glorie în înaltul cerurilor!”

39 Atunci unii farisei din mulþime i-au spus: „Învãþãtorule, mustrã-þidiscipolii!” 40 Dar el le-a rãspuns: „Vã spun, dacã aceºtia vor tãcea,vor striga pietrele”.

Isus plânge pentru Ierusalim41 Dupã ce s-a apropiat, vãzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 zi-

când: „Dacã ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!b Acum

20,16

2 Mt 13,122 Mc 4,25=Lc 8,18

Ps 2,9Lc 20,16

Lc 9,512,38

1,14.204,15In 12,18

Ps 118,26

2,14

Mt 21,14-16

Hab 2,11

13,34-35

a Unele manuscrise omit v. 25 pen-tru a se acorda probabil cu Mt 25,28.

b Lit.: cele ce sunt spre pace.

189 Lc 19,22

însã este ascunsã pentru ochii tãi. 43 Cãci vor veni peste tine zilecând duºmanii tãi vor sãpa tranºee în jurul tãu, te vor încercui ºiasedia din toate pãrþile, 44 te vor face una cu pãmântul pe tine ºi pecopiii tãi care sunt în tine ºi nu vor lãsa din tine piatrã peste piatrã,pentru cã nu ai cunoscut timpul vizitãrii tale”.

Isus alungã vânzãtorii din templu(Mt 21,12-13; Mc 11,15-18; In 2,14-16)

45 Apoi, intrând în templu, a început sã-i alunge pe vânzãtori, 46 spu-nându-le: „Este scris:

Casa mea va fi casã de rugãciune.Însã voi aþi fãcut-o peºterã de tâlhari”.47 ªi învãþa în templu în fiecare zi, iar arhiereii ºi cãrturarii, pre-

cum ºi mai-marii poporului, cãutau sã-l omoare. 48 Dar nu gãseau cesã-i facã pentru cã tot poporul se þinea dupã el ca sã-l asculte.

Autoritatea lui Isus (Mt 21,23-27; Mc 11,27-33)

201 Într-una din zile, pe când învãþa poporul în templu predi-când vestea cea bunã, au venit arhiereii ºi cãrturarii, împre-

unã cu bãtrânii, 2 ºi i-au spus: „Spune-ne cu ce putere faci acestea saucine este acela care þi-a dat aceastã putere?” 3 Atunci el le-a rãspuns:„Vã voi pune ºi eu o întrebare. Spuneþi-mi: 4 botezul lui Ioan era dinceruri sau de la oameni?” 5 Ei însã discutau între ei, spunând: „Dacãspunem: «Din ceruri», el va spune «De ce nu aþi crezut în el?» 6 Iardacã spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre pen-tru cã ei sunt convinºi cã Ioan este un profet”. 7 ªi au rãspuns cã nuºtiu de unde era. 8 Iar Isus le-a spus: „Nici eu nu vã spun cu ce puterefac acestea”.

Parabola viticultorilor ucigaºi (Mt 21,33-46; Mc 12,1-12)9 Atunci a început sã spunã mulþimii aceastã parabolã: „Un om a

plantat o vie, a dat-o în arendã unor viticultori ºi a plecat într-o cãlã-torie pe un timp îndelungat. 10 La timpul cuvenit, a trimis un servi-tor la viticultori ca sã-i dea din rodul viei; dar viticultorii, dupã ce l-aubãtut, l-au trimis cu mâinile goale. 11 A mai trimis ºi un alt servitor,dar ei l-au bãtut ºi pe acesta, l-au batjocorit ºi l-au trimis cu mâinilegoale. 12 A trimis un al treilea, dar ei l-au bãtut pânã la sânge ºi l-aualungat. 13 Atunci stãpânul viei a spus: «Ce voi face? Îl voi trimite pefiul meu cel iubit, poate pe el îl vor respecta». 14 Însã viticultorii,vãzându-l, au spus unii cãtre alþii: «Acesta este moºtenitorul, sã-lucidem pentru ca moºtenirea lui sã fie a noastrã!» 15 ªi, scoþându-l

12,54-56

1,68

Is 56,7

Ier 7,11

21,37; 22,53In 18,20

2 Mc 11,18Lc 11,53

4,15

Is 5,1-5

Lc 19,43 190

afarã din vie, l-au ucis. Ce le va face oare stãpânul viei? 16 Va veni ºi-iva ucide pe viticultorii aceia, iar via o va da altora”. Auzind ei aces-tea, au zis: „Sã nu se întâmple!” 17 Iar el, privindu-i, le-a spus: „Atuncice înseamnã ceea ce s-a scris:

Piatra pe care au aruncat-o constructorii,aceasta a devenit piatrã unghiularã?

18 Oricine cade pe piatra aceea se va zdrobi, iar peste oricine cade eava fi zdrobit”. 19 Cãrturarii ºi arhiereii cãutau sã punã mâna pe elchiar în ceasul acela, cãci înþeleseserã cã pentru ei spusese parabolaaceasta, dar se temeau de popor.

Tributul cuvenit împãratului (Mt 22,15-22; Mc 12,13-17)20 ªi, urmãrindu-l cu atenþie, au trimis spioni, care se prezentau

ca fiind drepþi, ca sã-l prindã cu vreun cuvânt ºi sã-l dea pe mânaautoritãþii ºi a puterii guvernatorului. 21 Ei l-au întrebat: „Învãþã-torule, ºtim cã vorbeºti ºi înveþi cu dreptate ºi nu þii cont de înfãþi-ºare, ci înveþi calea lui Dumnezeu dupã adevãr. 22 Ne este permis saunu sã dãm tribut cezarului?” 23 El însã, cunoscând viclenia lor, le-aspus: 24 „Arãtaþi-mi un dinar. Ale cui sunt imaginea ºi inscripþia?” Eiau rãspuns: „Ale cezarului”. 25 Atunci le-a spus: „Daþi-i, aºadar, ce-zarului ceea ce este al cezarului ºi lui Dumnezeu ceea ce este al luiDumnezeu”. 26 Astfel, nu l-au putut prinde cu nici un cuvânt în faþapoporului, ci, uimiþi de rãspunsul lui, au tãcut.

Saduceii ºi învierea (Mt 22,23-33; Mc 12,18-27)27 Apoi au venit la el unii dintre saducei, care spun cã nu este învi-

ere, ºi l-au întrebat: 28 „Învãþãtorule, Moise a scris: dacã cineva areun frate însurat care moare fãrã sã aibã copii, fratele lui sã ia femeiaºi sã ridice urmaºi fratelui sãu. 29 Erau deci ºapte fraþi. Primul,însurându-se, a murit fãrã copii. 30 Cel de-al doilea 31 ºi cel de-altreilea au luat-o de soþie. ªi toþi cei ºapte au murit ºi nu au lãsatcopii. 32 În cele din urmã, a murit ºi femeia. 33 Aºadar, la înviere, cuiîi va fi femeia soþie? Pentru cã toþi ºapte au avut-o de soþie”. 34 Isusle-a rãspuns: „Fiii lumii acesteia se însoarã ºi se mãritã; 35 însã ceiconsideraþi vrednici de lumea cealaltã ºi de învierea din morþi nu sevor însura ºi nici nu se vor mãrita, 36 pentru cã nu mai pot de acumsã moarã; sunt asemenea îngerilor ºi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiindfii ai învierii. 37 Iar cã morþii învie, o aratã ºi Moise în textul desprerug, când îl numeºte pe Domnul: Dumnezeul lui Abraham, Dumne-zeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob. 38 Însã Dumnezeu nu este alcelor morþi, ci al celor vii, întrucât toþi trãiesc pentru el”. 39 Unii dintre

Ps 118,22

11,53

Dt 25,5

Fil 3,11

Ex 3,6

Rom 6,10-11Gal 2,19

191 Lc 20,16

cãrturari i-au rãspuns: „Învãþãtorule, bine ai vorbit!” 40 ªi nu maiîndrãzneau sã-l întrebe nimic.

Originea lui Mesia (Mt 22,41-45; Mc 12,35-37)41 Dar el le-a zis: „Cum spun ei cã Cristos este Fiul lui David? 42 Pen-

tru cã însuºi David spune în cartea Psalmilor:Domnul a spus Domnului meu:aºazã-te la dreapta mea

43 pânã când voi pune pe duºmanii tãisub picioarele talea.

44 Aºadar, David îl numeºte Domn; cum poate fi fiul sãu?”

Ipocrizia cãrturarilor (Mt 23,6-7; Mc 12,38-40)45 În timp ce tot poporul îl asculta, le-a spus discipolilor: 46 „Pãziþi-vã

de cãrturarii cãrora le place sã se plimbe în haine lungi, care dorescsã fie salutaþi prin pieþe, sã ocupe primele locuri în sinagogi ºi locu-rile de onoare la ospeþe. 47 Ei mãnâncã avuþiile vãduvelor ºi se pre-fac cã se roagã îndelung. Ei vor primi o condamnare mai asprã”.

Ofranda vãduvei (Mc 12,41-44)

211 Ridicându-ºi privirea, i-a vãzut pe bogaþii care îºi puneau da-rurile în caseta pentru ofrandeb. 2 A vãzut ºi o vãduvã sãracã

punând acolo douã monede micic. 3 ªi a spus: „Vã spun, cu adevãrataceastã vãduvã sãracã a pus mai mult decât toþi, 4 pentru cã toþi aceº-tia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sãrãciaei, a oferit tot ce avea la viaþa ei”.

2 Mt 22,462 Mc 12,34

Ps 110,1

=Lc 11,43

a Lit.: scãunel sub picioarele tale;imaginea reprezintã supunerea totalãa inamicului: piciorul învingãtoruluipeste capul celui învins.

b Lit.: camera tezaurului, menþio-natã deja în Neh 12,44. Taxele ºi ofran-dele pentru templu erau colectate, dupãmãrturia lui Iosif Flavius, în curtea fe-meilor, prin treisprezece casete pe care

erau înscrise diferitele tipuri de oferte:„Shekeli noi”, „Shekeli vechi”, „Ofran-de de pãsãri”, „Pãsãri pentru arderide tot”, „Lemn”, „Tãmâie”, „Casetamilei” ºi încã ºase casete cu inscripþia:„Ofrande de bunãvoie”.

c Lit.: duo lepta. Un lepton este omonedã din cupru valorând 1/128dinari.

Lc 20,40 192

VI. DISCURSUL ESCATOLOGIC

Anunþarea distrugerii templului (Mt 24,1-3; Mc 13,1-4)5 Iar unora, care vorbeau despre templu cã este ornat cu pietre

frumoase ºi daruri votivea, le-a spus: 6 „Cât despre lucrurile acesteape care le admiraþi, vor veni zile în care nu va rãmâne piatrã pestepiatrã care sã nu fie dãrâmatã”. 7 Ei l-au întrebat: „Învãþãtorule,când vor fi acestea ºi care va fi semnul cã ele se vor întâmpla?”

Semnele sfârºitului (Mt 10,17-22; 24,4-14; Mc 13,5-13)8 El le-a zis: „Fiþi atenþi sã nu fiþi înºelaþi cãci vor veni mulþi în

numele meu, spunând: «Eu sunt!» ºi: «Timpul este aproape». Nu vãluaþi dupã ei. 9 Când veþi auzi despre rãzboaie ºi revolte, nu vã te-meþi, cãci trebuie sã se întâmple acestea mai întâi, însã nu va fiîndatã sfârºitul”. 10 Apoi le spunea: „Se va ridica un popor împotri-va altui popor ºi un imperiu împotriva altui imperiu. 11 Vor fi cutre-mure mari ºi, în diferite locuri, foamete ºi epidemii; vor fi fapteînfricoºãtoare ºi semne mari din cer.

12 Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi ºi vã vor per-secuta; vã vor purta prin sinagogi ºi închisori, vã vor duce în faþaregilor ºi guvernanþilor din cauza numelui meu. 13 Aceasta va fi pen-tru voi o ocazie de a da mãrturie. 14 Întipãriþi-vã în minte: sã nu vãpreocupaþi cum vã veþi apãra, 15 cãci eu vã voi da grai ºi înþelepciunecãrora nici unul dintre duºmanii voºtri nu le va putea rezista ºi nicirãspunde. 16 Veþi fi trãdaþi de pãrinþi, de fraþi, de rude ºi prieteni ºivor ucide pe unii dintre voi; 17 veþi fi duºmãniþi de toþi din cauzanumelui meu. 18 Dar nici un fir de pãr de pe capul vostru nu se vapierde. 19 Prin statornicia voastrã vã veþi mântui sufletele.

Distrugerea Ierusalimului (Mt 24,15-21; Mc 13,14-23)20 Când veþi vedea Ierusalimul încercuit de armate, atunci sã ºtiþi

cã s-a apropiat devastarea lui. 21 Cei din Iudeea sã fugã în munþi, iarcei care se aflã în el sã alerge afarã; cei care sunt pe câmp sã nu intreîn el, 22 pentru cã acestea sunt zilele rãzbunãrii ca sã se împlineascãtoate cele scrise. 23 Vai de cele însãrcinate ºi de cele care alãpteazã în

Dan 2,28

Is 19,22Cr 15,6

2 Mt 10,17-22In 15,20;16,1-2

12,11-12

Fap 6,10

12,7Mt 10,30Evr 10,36.39

Os 9,7

a Familiile bogate, conducãtorii po-porului ºi unii pelerini ofereau, dinevlavie pentru templu, daruri scumpeexpuse pe pereþii interiori: tapiserii

fine din Babilon, bijuterii din aur etc.Iosif Flaviu menþioneazã viþa de viedin aur care atârna în vestibulul Sfintei,având ciorchini de mãrimea unui om.

193 Lc 21,5

zilele acelea, cãci va fi mare dezastru pe pãmânt ºi urgie peste acestpopor. 24 ªi vor cãdea sub ascuþiºul sabiei ºi vor fi fãcuþi sclavii tutu-ror popoarelor, iar Ierusalimul va fi cãlcat în picioare de cãtre pã-gâni, pânã se vor împlini timpurile pãgânilora.

Venirea Fiului Omului (Mt 24,29-31; Mc 13,24-27)25 ªi vor fi semne în soare, în lunã ºi în stele, iar pe pãmânt

popoarele vor fi îngrozite, nãucite de vuietul mãrii ºi al valurilor.26 Oamenilor li se va tãia rãsuflarea de groazã în aºteptarea celor cese vor întâmpla în lume, cãci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27 ªiatunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere ºi cumare glorie. 28 Când vor începe sã se întâmple acestea, sculaþi-vã ºiridicaþi-vã capul pentru cã se apropie eliberarea voastrã”.

Parabola smochinului (Mt 24,32-35; Mc 13,28-31)29 ªi le-a zis o parabolã: „Uitaþi-vã la smochin ºi la toþi copacii. 30 De

îndatã ce vedeþi cã înmuguresc, vã daþi singuri seama cã vara estedeja aproape. 31 La fel ºi voi, când veþi vedea cã acestea se împlinesc,sã ºtiþi cã împãrãþia lui Dumnezeu este aproape. 32 Adevãr vã spun:nu va trece generaþia aceasta pânã când nu se vor fi împlinit toate.33 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.

Îndemn la veghere 34 Aveþi grijã de voi înºivã ca nu cumva inimile voastre sã se îngre-

uieze în necumpãtare, beþie ºi grijile vieþii, iar ziua aceea sã se abatãasupra voastrã pe neaºteptate, 35 ca un laþ; cãci ea va veni asupratuturor acelora care locuiesc pe faþa întregului pãmânt. 36 Vegheaþi,aºadar, în orice moment ºi rugaþi-vã ca sã puteþi scãpa de toate celece se vor petrece ºi sã staþi în picioare în faþa Fiului Omului!”

37 În fiecare zi învãþa în templu, iar noaptea ieºea ºi o petrecea peMuntele numit al Mãslinilor. 38 ªi tot poporul venea dis-de-dimineaþãla el, în templu, ca sã-l asculte.

2 Mt 24,212 Mc 13,19

Rom 1,18Dt 28,64Ap 11,2

Dan 12,17

Ps 65,8-9

Dan 7,13-14

Evr 10,37

Mt 16,28Mc 9,1Lc 9,27

17,26-308,14

1Tes 5,3Qoh 9,12

Is 24,17-18Ef 6,18Ap 6,17

19,47

Mt 21,17Mc 11,11.19

In 18,2

a Expresie proprie lui Luca; proba-bil se referã la perioada dintre cuce-rirea Ierusalimului de cãtre Titus

(70 d.C.) ºi înfrângerea ultimei rezisten-þe a evreilor condusã de Bar Kochbaîn anul 135 d.C.

Lc 21,24 194

VII. PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS

Complotul împotriva lui Isus(Mt 26,1-5.14-16; Mc 14,1-2.10-11; In 11,47-53)

221 Se apropia sãrbãtoarea Azimelor, numitã Paºtelea. 2 Arhiereiiºi cãrturarii cãutau cum sã-l omoare, dar se temeau de popor.

3 Atunci Satana a intrat în Iuda, numit Iscarioteanul, care era dinnumãrul celor doisprezece. 4 El a mers ºi s-a înþeles cu arhiereii ºicomandanþii gãrzilorb cum sã-l dea pe mâna lor. 5 Ei s-au bucurat ºiau cãzut de acord sã-i dea bani. 6 El a consimþit ºi cãuta momentulpotrivit ca sã-l dea pe mâna lor, fãrã ºtirea mulþimii.

Pregãtirea cinei pascale (Mt 26,17-19; Mc 14,12-16; In 13,21-30)7 A sosit, deci, ziua Azimelor în care trebuia jertfit Paºtelec. 8 I-a

trimis pe Petru ºi pe Ioan, spunându-le: „Mergeþi ºi pregãtiþi Paºteleca sã mâncãm”. 9 Ei i-au zis: „Unde vrei sã pregãtim?” 10 El le-a rãs-puns: „Iatã, când veþi intra în cetate, veþi întâlni un om ducând unurcior cu apã. Mergeþi dupã el în casa în care va intra 11 ºi spuneþistãpânului casei: Învãþãtorul zice: «Unde este camera în care sã mã-nânc Paºtele cu discipolii mei?» 12 Iar el vã va arãta o încãpere mare,la etaj, aranjatã; acolo sã pregãtiþi”. 13 Mergând deci, au gãsit aºacum le-a spus ºi au pregãtit Paºtele.

Cina de Paºti14 Când a venit ceasul, s-a aºezat la masã împreunã cu apostolii.

15 ªi le-a spus: „Atât de mult am dorit sã mãnânc Paºtele acesta cuvoi înainte de pãtimirea mea. 16 Cãci vã spun cã nu-l voi mai mâncapânã când nu se va împlini în împãrãþia lui Dumnezeu”. 17 ªi, luândpotirul, a mulþumit ºi a spus: „Luaþi acesta ºi împãrþiþi între voi!18 Cãci vã spun cã nu voi mai bea de acum din rodul viþei pânã cândva veni împãrãþia lui Dumnezeu”.

Instituirea Euharistiei (Mt 26,26-28; Mc 14,22-24; 1Cor 11,23-25)19 ªi, luând pâinea, a mulþumit, a frânt-o ºi le-a dat-o, spunând:

„Acesta este trupul meu dãruit pentru voi. Faceþi aceasta în

11,53

4,13In 13,2.27Fap 5,32 Mt 26,14-162Mc 14,10-11

8,51

12,50Mt 8,11

2 Mt 26,292 Mc 14,25

a Sunt, de fapt, douã sãrbãtori carese celebreazã împreunã.

b Erau ofiþeri inferiori, probabil leviþi,

sub comanda directã a comandantuluitemplului.

c Mielul de Paºti.

195 Lc 22,1

amintirea mea”. 20 La fel a fãcut cu potirul, dupã cinã, zicând: „Acestpotir este noua alianþã în sângele meu, vãrsat pentru voia.

Anunþarea trãdãrii lui Iuda (Mt 26,20-25; Mc 14,17-21; In 13,21-30)21 Dar iatã, mâna celui care mã va vinde este cu mine pe masã,

22 cãci Fiul Omului merge dupã cum a fost hotãrât, dar vai acelui omprin care este trãdat!” 23 Atunci ei au început sã se întrebe unii pealþii, care dintre ei ar fi cel ce o va face.

Cine este mai mare trebuie sã slujeascã (Mt 20,25-28; Mc 10,42-45)24 S-a iscat între ei o neînþegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel

mai mare. 25 Dar el le-a zis: „Regii popoarelor dominã peste ele, iarcei care-ºi exercitã autoritatea asupra lor sunt numiþi binefãcãtori.26 Însã voi nu faceþi aºa, dar cel mai mare dintre voi sã devinã ca celmai tânãr, iar cel care conduce, ca cel care slujeºte. 27 Cãci cine estemai mare: cel care stã la masã sau cel care serveºte? Oare nu cel carestã la masã? Însã eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeºte.

Rãsplata promisã apostolilor28 Voi sunteþi cei care aþi rãmas cu mine în încercãrile mele. 29 ªi

eu rânduiesc pentru voi o împãrãþie, aºa cum Tatãl a rânduit pentrumine; 30 ca sã mâncaþi ºi sã beþi la masã cu mine în împãrãþia mea ºisã vã aºezaþi pe tronuri ca sã judecaþi cele douãsprezece triburi alelui Israel.

Prezicerea renegãrii lui Petru (Mt 26,31-35; Mc 14,27-31; In 13,36-38)31 Simon, Simon, iatã, Satana a pretins ca sã vã cearnã ca pe grâu;

32 eu însã m-am rugat pentru tine, ca sã nu piarã credinþa ta; iar tu,când te vei fi întors, întãreºte-i pe fraþii tãi”. 33 El i-a spus: „Doamne,sunt gata sã merg cu tine ºi la închisoare ºi la moarte”. 34 Dar el i-azis: „Îþi spun þie, Petre, cã astãzi nu va cânta cocoºul pânã când veinega de trei ori cã mã cunoºti”.

Îndemnuri pentru timpul încercãrii35 Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fãrã pungã, desagã ºi încãlþã-

minte, aþi dus oare lipsã de ceva?” I-au rãspuns: „De nimic”. 36 El le-a

Mt 26,28

Fap 2,23

=9,46

2 Mt 20,25-272Mc 10,42-45

In 13,4-15

In 15,27;6,66-68

Ap 2,26-28Ap 3,20-21

2 Mt 19,28

Iob 1,6Am 9,9

Mt 8,10Mt 16,19

In 21,15-17Fap 21,13

2Sam 15,20-212 Mt 26,31-352 Mc 14,27-312 In 13,36-38

10,4

a Unele manuscrise omit v. 19b-20:„...dãruit pentru voi. Faceþi aceasta înamintirea mea”. 20 La fel a fãcut cu

potirul, dupã cinã, zicând: „Acestpotir este noua alianþã în sângele meu,vãrsat pentru voi”.

Lc 22,20 196

zis: „Acum, însã, cine are pungã s-o ia; la fel ºi desaga, iar cine nuare sabie sã-ºi vândã mantia ºi sã cumpere. 37 Cãci vã spun cã trebuiesã se împlineascã în mine ceea ce este scris: A fost socotit în rândulcelor nelegiuiþi. Într-adevãr, ceea ce este scris despre mine este gatasã se împlineascã”. 38 Dar ei i-au spus: „Doamne, iatã aici douã sãbii”.Iar el le-a spus: „E destul!”

Isus pe Muntele Mãslinilor (Mt 26,36-46; Mc 14,32-42)39 Apoi a ieºit ºi a mers, ca de obicei, pe Muntele Mãslinilor, iar dis-

cipolii îl urmau. 40 Ajungând în acel loc, le-a spus: „Rugaþi-vã, ca sãnu intraþi în ispitã!” 41 El s-a îndepãrtat de ei ca la o aruncãturã depiatrã ºi, îngenunchind, se ruga: 42 „Tatã, dacã vrei, îndepãrteazãpotirula acesta de la mine, dar nu voinþa mea, ci a ta sã se facã!”43 Atunci i s-a arãtat un înger din cer care l-a întãrit. 44 ªi, intrândîn agonieb, se ruga ºi mai stãruitor, iar sudoarea lui, care cãdea pepãmânt, s-a fãcut ca picãturile de sângec. 45 Când s-a ridicat de larugãciune, a venit la discipoli ºi i-a gãsit dormind din cauza tristeþii46 ºi le-a zis: „De ce dormiþi? Sculaþi-vã ºi rugaþi-vã ca sã nu intraþiîn ispitã!”

Arestarea lui Isus (Mt 26,47-56; Mc 14,43-50; In 18,3-11)47 Pe când mai vorbea încã, iatã o mulþime, iar în fruntea ei venea

cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece. Apropiindu-se de Isus, l-asãrutat. 48 Dar Isus i-a spus: „Iuda, cu un sãrut îl trãdezi pe FiulOmului?” 49 Cei care erau cu el, vãzând ce avea sã se întâmple, auspus: „Doamne, sã lovim cu sabia?” 50 ªi unul dintre ei l-a lovit peservitorul marelui preot ºi i-a tãiat urechea dreaptã. 51 Dar Isus arãspuns: „Încetaþi! Pânã aici!” ªi, atingând urechea, l-a vindecat.

Mt 10,34Lc 12,51Is 53,12Lc 23,32Lc 21,37

In 18,2

3,21In 12,27-29

Fap 1,16

a Ideea unui „potir al destinului”este reflectatã în „potirul morþii”, carese gãseºte în Targumul lui Ieremiareferitor la Gen 4,23. Expresia aceas-ta aratã repulsia naturalã a lui Isusfaþã de destinul care-l aºteaptã. Nicã-ieri în tradiþia evanghelicã umanita-tea lui Isus nu este atât de evidentã caaici. Chinul ºi moartea sunt ºi rãmânrele. Chiar ºi Isus, în mod spontan, lerespinge. Isus nu ascunde acest senti-ment, ci îl exprimã în mod deschis luiDumnezeu. Nu este totuºi învins de

fricã ºi neliniºte, ci se adreseazã luiDumnezeu în rugãciune.

b Termenul grec agonia se gãseºtenumai aici în NT ºi exprimã, în pri-mul rând, efortul sufletului pentru aajunge la victorie. Este cunoscut ºi însensul de stare psihicã, asociatã cu oteamã sau neliniºte, provocatã de unobstacol necunoscut sau de o experi-enþã nouã.

c Unele manuscrise transferã v. 43-44dupã Mt 26,39. Alte câteva manu-scrise le omit.

197 Lc 22,37

52 Apoi Isus a spus arhiereilor, gãrzilor templului ºi bãtrânilor careau venit împotriva lui: „Aþi ieºit cu sãbii ºi cu ciomege ca împotrivaunui tâlhar? 53 Când eram cu voi zi de zi în templu, nu aþi pus mâi-nile pe mine. Dar acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului”.

Renegarea lui Petru (Mt 26,69-75; Mc 14,66-72; In 18,15-18.25-27)54 Dupã ce l-au prins, l-au luat ºi l-au dus în casa marelui preot,

iar Petru îl urma de departe. 55 ªi, aprinzând un foc în mijloculcurþii, s-au aºezat de jur împrejur. Petru s-a aºezat printre ei. 56 Oservitoare, vãzându-l aºezat lângã foc, l-a fixat cu privirea ºi a spus:„ªi acesta era cu el!” 57 Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”.58 Dupã puþin timp, un altul l-a vãzut ºi i-a zis: „ªi tu eºti dintre ei”.Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”. 59 Dupã vreo orã, un altul insista,spunând: „Cu adevãrat ºi acesta era cu el, cãci este galileean”. 60 ÎnsãPetru i-a zis: „Omule, nu ºtiu ce spui”. ªi îndatã, pe când încã maivorbea, a cântat cocoºul. 61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fixpe Petru. Petru ºi-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese:„Înainte de a fi cântat astãzi cocoºul, mã vei renega de trei ori”. 62 ªi,ieºind afarã, a plâns amara.

Isus este batjocorit (Mt 26,67-68; Mc 14,65)63 Iar oamenii care-l pãzeau îl batjocorau ºi-l loveau 64 ºi, legându-l

la ochi, îl întrebau: „Profeþeºte-ne cine te-a lovit?” 65 ªi spuneau mul-te alte cuvinte de batjocurã împotriva lui.

Isus înaintea Sinedriului (Mt 26,57-68; Mc 14,53-65; In 18,13-24)66 Când s-a fãcut ziuã, s-au adunat bãtrânii poporului, arhiereii ºi

cãrturarii ºi l-au adus la Sinedriulb lor. 67 ªi au zis: „Dacã tu eºtiCristos, spune-ne!” El le-a spus: „Chiar dacã v-aº spune, nu m-aþicrede, 68 iar dacã v-aº întreba, nu mi-aþi rãspundec. 69 De acum însã,Fiul Omului va fi aºezat la dreapta puterii lui Dumnezeu”. 70 Atuncitoþi au spus: „Tu eºti deci Fiul lui Dumnezeu?” El le-a rãspuns: „Voispuneþi cã eu sunt!” 71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mãr-turie? Cãci noi înºine am auzit-o din gura lui”.

19,47; 21,374,13

In 8,12

In 10,24-25

Ps 110,1

Mt 4,3In 10,30-33

a Câteva manuscrise omit acest verset.b Lit.: synedrion – era cea mai înaltã

instituþie judecãtoreascã la evrei,avându-ºi originea în convocareacelor 70 de bãtrâni realizatã de Moiseîn Num 11,10-24. Dupã exil, a fost

reorganizat de Esdra. PreºedinteleSinedriului era întotdeauna marelepreot. A încetat sã mai existe dupãdistrugerea templului (70 d.C.).

c Unele manuscrise adaugã: ºi nicinu m-aþi lãsa liber.

Lc 22,52 198

Isus înaintea lui Pilat (Mt 27,1-2.11-14; Mc 15,1-5; In 18,28-38)

231 ªi, ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat 2 ºi au în-ceput sã-l acuze, spunând: „L-am gãsit pe acesta instigând

poporul nostru ºi oprindu-ne sã plãtim tribut cezarului ºi spunândcã el este Cristos, regele”. 3 Atunci Pilat l-a întrebat: „Tu eºti regeleiudeilor?” El i-a rãspuns: „Tu o zici!” 4 Iar Pilat a spus arhiereilor ºimulþimii: „Nu gãsesc nici o vinã în omul acesta”. 5 Dar ei insistau,spunând: „Rãzvrãteºte poporul, învãþând prin toatã Iudeea, înce-pând din Galileea ºi pânã aici”. 6 Când a auzit Pilat, a întrebat dacãomul este galileean, 7 iar când a aflat cã este de sub stãpânirea luiIroda, l-a trimis la Irod, care se afla ºi el în zilele acelea în Ierusalim.

Isus înaintea lui Irod8 Vãzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, cãci de mult timp dorea

sã-l vadã, pentru cã auzise despre el ºi spera sã vadã vreun semnfãcut de el. 9 Aºadar, i-a pus multe întrebãri, dar el nu i-a dat nici unrãspuns. 10 Arhiereii ºi cãrturarii erau acolo ºi-l acuzau cu înver-ºunare. 11 Irod, împreunã cu soldaþii sãi, dupã ce l-au tratat cu dis-preþ, l-au îmbrãcat într-o hainã strãlucitoare ºi l-au trimis la Pilat.12 În ziua aceea Irod ºi Pilat au devenit prieteni, cãci mai înainte erauîn duºmãnie unul cu celãlalt.

Condamnarea lui Isus (Mt 27,15-26; Mc 15,6-15; In 18,39–19,16)13 Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe comandanþi ºi poporul

14 ºi le-a spus: „L-aþi adus la mine pe omul acesta ca pe un instigatoral poporului ºi, iatã, judecându-l în faþa voastrã, nu gãsesc în omulacesta nici o vinã de care îl acuzaþi. 15 De altfel, nici Irod, cãci mi l-atrimis înapoi; iatã, nu a fãcut nimic vrednic de moarte. 16 Aºadar,dupã ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”. 17 b. 18 Atunci au început sã stri-ge împreunã: „Ia-l pe acesta, elibereazã-ni-l pe Baraba!” 19 Acestafusese aruncat în închisoare pentru o revoltã care avusese loc încetate ºi pentru crimã. 20 Pilat, dorind sã-l elibereze pe Isus, le-a vor-bit din nou, 21 dar ei strigau: „Rãstigneºte-l, rãstigneºte-l!” 22 Pentrua treia oarã le-a spus: „Dar ce rãu a fãcut acesta? Nu am gãsit în elnici o vinã care sã merite moartea. De aceea îl voi pedepsi ºi-l voi

Mt 27,1-2In 18,28

20,20-26

4,44

9,9

Fap 4,27

Fap 21,35

a Irod Antipa, unul dintre fiii luiIrod cel Mare, guvernator al Galileii.Venise la Ierusalim cu ocazia sãrbã-torii Paºtelui.

b Cele mai multe ºi mai importantemanuscrise nu conþin acest verset.

Puþine manuscrise de origine sirianãintroduc aici: De sãrbãtoarea Paºteluiera necesar ca el sã le elibereze pe cine-va, dar plaseazã acest verset dupãv. 19. Probabil este o armonizare cuMt 26,15 ºi Mc 15,6.

199 Lc 23,1

elibera”. 23 Dar ei insistau, cerând cu strigãte puternice ca el sã fierãstignit. ªi strigãtele lora predominaub. 24 Atunci Pilat a decis sã lise îndeplineascã cererea. 25 El l-a eliberat pe cel care fusese aruncatîn închisoare pentru revoltã ºi crimã, iar pe Isus l-a lãsat în voia lor.

Pe drumul Calvarului (Mt 27,32; Mc 15,21-22; In 19,17)26 Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene,

care venea de la câmp, ºi i-au pus lui crucea ca s-o poarte dupã Isus.27 Îl urma ºi o mare mulþime de popor ºi de femei care-ºi bãteau piep-tul ºi-l plângeau. 28 Întorcându-se cãtre ele, Isus le-a spus: „Fiice aleIerusalimului, nu mã plângeþi pe mine, ci mai degrabã plângeþi-vãpe voi ºi pe copiii voºtri. 29 Cãci, iatã, vor veni zile în care veþi spune:«Fericite cele sterile, cele care niciodatã n-au nãscut ºi pieptul caren-a alãptat!»

30 Atunci veþi începe sã spuneþi munþilor:Cãdeþi peste noi!ºi colinelor:Acoperiþi-ne!

31 Cãci dacã aºa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel us-cat?”c 32 Împreunã cu el mai erau duºi doi rãufãcãtori ca sã fie uciºi.

Rãstignirea lui Isus (Mt 27,33-44; Mc 15,24-32; In 19,18-27)33 Când au ajuns la locul numit Craniuld, l-au rãstignit pe el ºi pe

rãufãcãtori, unul la dreapta ºi altul la stânga. 34 Atunci Isus a spus:„Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”e. Apoi, ca sã împartã hainele lui,au tras la sorþi. 35 Poporul stãtea ºi privea, iar conducãtorii îºi bãteaujoc de el, spunând: „Pe alþii i-a salvat, sã se salveze pe sine, dacã eleste Cristos al lui Dumnezeu, alesul”. 36 ªi soldaþii îl luau în râs,când se apropiau de el, ºi-i aduceau oþet, 37 spunând: „Dacã tu eºtiregele iudeilor, salveazã-te pe tine însuþi”. 38 Deasupra lui era ºi o

14,27

11,27Os 9,14

Os 10,8

Ez 21,3.8;23,31

Is 53,12Lc 22,37

Mt 18,21-22.35Ps 22,19

2,269,35

a Unele manuscrise adaugã: ºi alearhiereilor.

b Sensul expresiei: strigãtele lor deci-deau destinul lui Isus: sã fie rãstignit.

c Expresia face aluzie la Ez 17,24.Sensul este urmãtorul: 1) Dacã roma-nii mã trateazã aºa pe mine, pe caremã considerã nevinovat, cum îi vortrata pe aceia care se vor revolta împo-triva lor? 2) Dacã evreii mã trateazãastfel pe mine, care am venit sã-i mân-tuiesc, cum vor fi trataþi ei pentrufaptul cã mã duc la moarte?

d Evanghelistul Luca, scriind creºti-nilor de origine greco-romanã, evitã ter-menul folosit de ceilalþi evangheliºti:Golgotha (aram.), traducând înþelesulîn limba greacã: kranion. S-a dat acestnume locului care, pe atunci, era înafara zidurilor Ierusalimului, probabilpentru forma dealului.

e Unele manuscrise importante omit:Isus a spus: „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiuce fac”.

Lc 23,23 200

inscripþie: „Acesta este regele iudeilor”. 39 Unul dintre rãufãcãtoriirãstigniþi îl insulta, spunând: „Oare nu eºti tu Cristos? Salveazã-tepe tine ºi pe noi!” 40 Dar celãlalt, mustrându-l, i-a rãspuns: „Nu tetemi de Dumnezeu, tu care suferi aceeaºi condamnare? 41 Noi pedrept am primit ceea ce meritam pentru faptele noastre; dar el n-afãcut nici un rãu”. 42 ªi spunea: „Isuse, aminteºte-þi de mine cândvei intra în împãrãþia ta!” 43 Iar el i-a spus: „Adevãr îþi spun, astãzivei fi cu mine în paradis!”

Moartea lui Isus (Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; In 19,28-30)44 Era cam pe la ora a ºasea ºi s-a fãcut întuneric pe tot pãmântul

pânã la ora a noua. 45 Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templuluis-a sfâºiat la mijloc. 46 Isus a strigat cu glas puternic: „Tatã, în mâi-nile tale încredinþez sufletul meu”. ªi spunând aceasta, ºi-a dat duhul.

47 Când centurionul a vãzut ceea ce s-a întâmplat, l-a preamãrit peDumnezeu, zicând: „Cu adevãrat, omul acesta era drept”. 48 ªi toatemulþimile adunate la aceastã priveliºte, vãzând cele petrecute, seîntorceau bãtându-ºi pieptul. 49 Toþi cunoscuþii sãi ºi femeile care l-auurmat din Galileea stãteau mai deoparte ºi priveau acestea.

Înmormântarea lui Isus (Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; In 19,38-42)50 ªi iatã cã un bãrbat, numit Iosif, care fãcea parte din consiliu,

om bun ºi drept, 51 nu fusese de acord cu planul ºi cu fapta lor. El eradin cetatea Arimateeaa a Iudeilor ºi aºtepta împãrãþia lui Dumne-zeu. 52 Acesta a venit la Pilat ºi a cerut trupul lui Isus. 53 Luându-l josde pe cruce, l-a înfãºurat într-un giulgiu ºi l-a pus într-un mormântsãpat în stâncã, în care nimeni încã nu mai fusese pus. 54 Era ziuaPregãtirii ºi începea sâmbãtab.

55 Atunci s-au apropiat femeile care veniserã împreunã cu el dinGalileea, au vãzut mormântul ºi cum era aºezat trupul lui. 56 Apoi s-auîntors ºi au pregãtit miresme ºi balsamuri, iar sâmbãta s-au odihnitdupã Lege.

Mt 27,44Mc 15,32

Ps 31,6

Mt 27,51-562Mc 15,38-412 In 19,31-37

Fap 3,14

8,2-3; 24,10

Mc 16,1

a Localitate identificatã de tradiþiecu Ramathaim-Zophim (1Sam 1,1;1Mac 11,34) cam la 15 km nord-est deLida sau 15 km sud-est de Antipatres,35 km est de Tel-Aviv. Unii arheologio identificã cu Ramallah.

b Lit.: licãrea sâmbãta. Expresiaeste greu de interpretat. Nu sunt satis-fãcãtoare explicaþiile date de unii exe-geþi: 1) cã ar fi vorba de lumina soarelui;

2) cã ar fi vorba de luminile aprinse deevrei în ajunul sãrbãtorii; 3) cã ar fivorba de luceafãrul de searã. Cu sigu-ranþã, este vorba de începutul timpu-lui sacru al sãrbãtorii, adicã momen-tul precis în care trebuia sã încetezeorice muncã ºi care era anunþat de unpreot din interiorul templului printr-unsunet de trompetã.

201 Lc 23,39

VIII. ÎNVIEREA LUI ISUS

Mormântul gol (Mt 28,1-8; Mc 16,1-8; In 20,1-13)

241 În prima zi a sãptãmânii, dis-de-dimineaþã, ele au plecat lamormânt, ducând miresmele pregãtite. 2 Au gãsit piatra de la

mormânt rostogolitãa, 3 iar când au intrat, nu au gãsit trupul Dom-nului Isus. 4 Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iatã cã le-auapãrut doi bãrbaþi în haine strãlucitoare. 5 Cuprinse de spaimã, ºi-auplecat faþa spre pãmânt. Atunci ei le-au spus: „De ce-l cãutaþi pe CelViu printre cei morþi? 6 Nu este aici. A înviat. Amintiþi-vã ce v-a spuspe când era încã în Galileea: 7 «Fiul Omului trebuie sã fie dat pemâna oamenilor pãcãtoºi, sã fie rãstignit, iar a treia zi sã învie»”.8 Atunci ºi-au amintit de cuvintele lui. 9 Întorcându-se de la mor-mânt, au vestit toate acestea celor unsprezece ºi tuturor celorlalþi.10 Erau: Maria Magdalena, Ioana ºi Maria, mama lui Iacob, ºi alteleîmpreunã cu ele, care au spus acestea apostolilor. 11 Însã cuvinteleacestea li s-au pãrut vorbe goale ºi nu le-au crezut.

12 Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se,a vãzut numai giulgiurile ºi a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat.

Isus înviat apare discipolilor de la Emaus (Mc 16,12-13)13 ªi iatã cã, în aceeaºi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat numit

Emausb, cam la ºaizeci de stadiic de Ierusalim. 14 Aceºtia vorbeauîntre ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau ºi se întrebau,Isus însuºi s-a apropiat ºi mergea împreunã cu ei. 16 Dar ochii lor

9,30

9,22

8,2-3

Mt 8,10

2 In 20,3-10

24,24

a Pe baza descoperirilor arheologice,a indicaþiilor din evanghelii ºi a pre-cizãrilor rabinice, putem sã ne imagi-nãm mormântul ca o încãpere sãpatãîn piatrã, în faþa cãreia era un vestibul.Intrãrile erau joase. Mortul era depuspe un postament sãpat în piatrã, acope-rit cu giulgiuri ºi stropit cu miresme,dar nu dupã modelul mumificãrii la egip-teni. La intrare se afla o piatrã rotundã,asemenea pietrei de moarã, care erarostogolitã într-un ºanþ înclinat. Întimpul înmormântãrii, piatra era blo-catã cu o panã de lemn. Dupã înmor-mântare, îndepãrtarea penei permiteapietrei sã închidã mormântul astfel

încât nici hoþul, nici hiena nu puteauintra. Pentru rostogolirea pietrei eranevoie de efortul mai multor bãrbaþi.

b Dupã tradiþie, ar fi actualul El Qu-beibeh, un mic sat arab la 18 km vestde Ierusalim (13 km în linie dreaptã).Alþii identificã Emausul cu: 1) actua-lul Abu Gosh la 14 km de Ierusalim;2) Qaloriyeh la 6 km vest de Ierusa-lim, pe drumul principal spre Tel Aviv;3) Anwas sau Nicopole la 20 km vestde Ierusalim. Aceste localitãþi nu cores-pund indicaþiilor din Evanghelie, fiedin cauza distanþei, fie cã sunt cetãþi,ºi nu sate.

c Un stadion = 185 m.

Lc 24,1 202

erau þinuþi sã nu-l recunoascã. 17 El le-a spus: „Ce înseamnã acestecuvinte pe care le schimbaþi între voi pe drum?” Ei s-au oprit triºti.18 Unul dintre ei, cu numele Cleopa, i-a rãspuns: „Numai tu eºtistrãin în Ierusalim ºi nu ºtii cele petrecute în zilele acestea?” 19 Elle-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul,care era profet puternic în faptã ºi cuvânt înaintea lui Dumnezeu ºia întregului popor, 20 cum arhiereii ºi conducãtorii noºtri l-au dat sãfie condamnat la moarte ºi l-au rãstignit. 21 Noi speram cã el este celcare trebuia sã elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iatã, este atreia zi de când s-au petrecut aceste lucruri. 22 Ba, mai mult, unelefemei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseserã la mormânt dis-de-dimi-neaþã 23 ºi, negãsind trupul lui, au venit spunând cã au avut vedeniicu îngeri care spun cã el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noiau mers ºi ei la mormânt ºi au gãsit aºa cum au spus femeile, dar peel nu l-au vãzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuþilor ºi greoi deinimã în a crede toate cele spuse de profeþi! 26 Oare nu trebuiaCristos sã sufere acestea ºi sã intre în gloria sa?” 27 ªi, începând dela Moise ºi toþi profeþii, le-a explicat din toate Scripturile cele referi-toare la el.

28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a fãcut cãmerge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rãmâi cu noipentru cã se lasã seara ºi ziua e de acum pe sfârºite”. Atunci a intratsã rãmânã cu ei. 30 ªi, pe când stãtea la masã cu ei, luând pâinea, abinecuvântat-o, a frânt-o ºi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschisochii ºi l-au recunoscut, dar el s-a fãcut nevãzut dinaintea lor. 32 Iarei spuneau unul cãtre altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când nevorbea pe drum ºi ne explica Scripturile?”

33 ªi, în acelaºi ceas, s-au ridicat ºi s-au întors la Ierusalim. I-augãsit adunaþi pe cei unsprezece ºi pe cei care erau cu ei, 34 care le-auzis: „Domnul a înviat într-adevãr ºi s-a arãtat lui Simon”. 35 Iar ei le-aupovestit cele de pe drum ºi cum l-au recunoscut la frângerea pâinii.

Isus apare apostolilor (In 20,19-23)36 Pe când vorbeau ei acestea, el a stat în mijlocul lor ºi le-a spus:

„Pace vouã!”a 37 Speriaþi ºi cuprinºi de teamã, credeau cã vãd unduh, 38 dar el le-a spus: „De ce v-aþi tulburat ºi de ce se ridicã acestegânduri în inima voastrã? 39 Priviþi mâinile ºi picioarele mele cãcisunt eu însumi. Pipãiþi-mã ºi vedeþi: duhul nu are carne ºi oase, cum

Mt 2,23;16,14Fap 7,22

1,54.68; 2,38

24,9-10

Mc 4,13Mt 8,10Fap 3,24Lc 18,31Lc 9,221Pt 1,1116,29.31

24,16

1Cor 15,5

24,161,1224,16

a Unele manuscrise adaugã: Eu sunt,nu vã temeþi! Alte câteva omit: Pace vouã!

203 Lc 24,17

mã vedeþi pe mine cã am”. 40 ªi, spunând acestea, le-a arãtat mâinileºi picioarelea. 41 Însã pentru cã ei, de bucurie, încã nu credeau ºi semirau, le-a spus: „Aveþi aici ceva de mâncare?” 42 Ei i-au dat o buca-tã de peºte friptb. 43 Luând-o, a mâncat-o înaintea lor.

Ultimele învãþãturi ale lui Isus44 Apoi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus

când încã eram cu voi; cã trebuie sã se împlineascã toate cele scrisedespre mine în Legea lui Moise, în Profeþi ºi în Psalmi”. 45 Atunci le-adeschis mintea ca sã înþeleagã Scripturile 46 ºi le-a spus: „Aºa estescris: Cristos trebuia sã sufere ºi sã învie din morþi a treia zi 47 ºi sãfie predicatã convertirea în numele lui spre iertarea pãcatelor latoate popoarele. Începândc din Ierusalim, 48 voi veþi fi martorii aces-tor lucruri. 49 ªi, iatã, eu trimit asupra voastrã pe acela pe care Tatãll-a promisd, însã voi sã rãmâneþi în cetate, pânã când veþi fi îmbrã-caþi cu putere de sus”.

Înãlþarea lui Isus (Mt 16,19-20; Fap 1,9-11)50 Apoi i-a scos pânã spre Betania ºi, ridicându-ºi mâinile, i-a bine-

cuvântat, 51 iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepãrtat de ei ºi a fostridicat la cere. 52 Iar ei, adorându-lf, s-au întors la Ierusalim cu bucu-rie mare 53 ºi stãteau tot timpul în templu, binecuvântându-lg peDumnezeu.

1,14Mt 8,10In 21,5

In 21,9-10.13

9,22

24,25-27

Mc 4,13Fap 2,23

Fap 10,40Mt 3,2

Mt 28,19-20Mc 16,15-16

Lc 2,382 Fap 1,82 Fap 1,4Fap 2,33Gal 3,14

Ef 1,13

Lev 9,22Sir 50,20

9,51

1,142,20

a Unele manuscrise omit versetul înîntregime.

b Vg adaugã: ºi un fagure de miere.c Participiul se gãseºte în majorita-

tea manuscriselor la masculin plural,acordându-se cu „voi” din v. 48. Puþinemanuscrise au forma de neutru sin-gular, referindu-se la verbul din propo-ziþia precedentã „sã fie predicatã”.

d Lit.: promisiunea Tatãlui.e Unele manuscrise omit: a fost ri-

dicat la cer.f Unele manuscrise omit: adorându-l.g Un mare numãr de manuscrise im-

portante au: lãudându-l ºi binecuvântân-du-l, dar cele mai vechi ºi mai autoritaremanuscrise au numai: binecuvântându-l.

Lc 24,40 204

EVANGHELIA DUPÃ

SFÂNTUL IOAN

INTRODUCERE

Autorul. Ce-a de-a patra Evanghelie a fost scrisã de sfântul Ioanapostolul, „discipolul pe care-l iubea Isus”, fiul lui Zebedeu ºi fratelelui Iacob. Cele mai vechi mãrturii ale sfinþilor pãrinþi Iustin ºi Iri-neu, ale Pãstorului lui Hermas, ale Prologului împotriva lui Marcionºi cele douã fragmente de papirusuri cu Evanghelia dupã sfântulIoan (Egerton 2 ºi P52) atribuie Evanghelia a patra apostolului Ioan,care ar fi scris-o la Efes. ªi argumentele interne sunt în favoareaapostolului Ioan: autorul este un iudeu din Palestina, care cunoaºtelocurile, persoanele ºi evenimentele ce privesc viaþa lui Isus ºi desprecare vorbeºte ca un martor ocular.

Limba. Sfântul Ioan apostolul este evreu, dar îºi scrie Evangheliaîn limba greacã ºi în ambient elenistic. Este un bun cunoscãtor allimbii ºi are un stil unitar pe tot parcursul lucrãrii. Deosebit de reu-ºite sunt relatãrile despre femeia samariteanã (4,1-42), vindecareaorbului din naºtere (9,1-41) ºi învierea lui Lazãr (11,1-44). Prin folo-sirea unor simboluri ºi expresii caracteristice, autorul face ca lecturasã fie fascinantã, deºi înþelegerea este grea.

Destinatarii. Nu avem o precizare directã cu privire la destinatari.Din analiza internã reiese cã sfântul Ioan se adreseazã unor cititorieleniºti fie ei de origine greacã sau nu: descriind obiceiurile evreieºtidã o explicaþie scurtã, suficientã însã pentru cei care nu le cunosc;traduce cuvintele aramaice (1,38; 1,42; 9,7 etc.); are tendinþe uni-versaliste (titlul dat lui Isus de cãtre Pilat este scris în „evreieºte,latineºte ºi greceºte” 19,20).

Structura. Dupã un prolog (1,1-18) în care sfântul Ioan expuneschematic toate temele care vor fi dezvoltate de-a lungul Evangheliei,îºi organizeazã lucrarea în douã pãrþi principale: în prima parte(1,19–12,50), cunoscutã drept „cartea semnelor”, pornind de la faptelemiraculoase (semnele) înfãptuite de Isus, sfântul Ioan vrea sã pre-zinte misterul lui Isus; în partea a doua (13,1–20,31), cunoscutã drept„cartea gloriei”, prezintã, în principal, pãtimirea ºi învierea lui Isusca „ceasul” glorificãrii lui. În epilog (21,1-25) sunt relatate apariþiilelui Isus înviat, la care sfântul Ioan este martor ocular.

Locul. Tradiþia cea mai veche ºi rãspânditã este cã Evangheliadupã sfântul Ioan a fost scrisã la Efes. Taþian ºi sfântul Efrem,într-un apendice la Diatessaron, vorbesc de Antiohia Siriei. Þinândcont de papirusurile gãsite în Egipt, unii sunt de pãrere cã Evan-ghelia a patra ar fi fost scrisã în Alexandria. Dar faptul cã Ioan alocuit pe o perioadã destul de lungã la Efes întãreºte convingerea cãacesta este locul în care Evanghelia a fost scrisã.

Data. Dupã mãrturia tradiþiei, Evanghelia a patra a fost scrisãînainte de anul 100. Critica internã a textului pune în luminã o situ-aþie de tensiune între comunitãþile creºtine ºi sinagogã, ceea ce cores-punde cu perioada de dupã distrugerea templului din Ierusalim, iarblestemul la adresa iudeilor trecuþi la creºtinism (aluzii la exclude-rea din sinagogã: 9,22; 12,42; 16,2) a fost introdus în „Cele 18binecuvântãri” în perioada 85-90.

Teologia. Evanghelia dupã sfântul Ioan este relatarea istorieiinterpretatã teologic. Nu este o istorie cronologicã, ci este în funcþiede credinþa actualã. Credinþa, scopul Evangheliei (20,31), are unobiect-subiect precis: trebuie sã credem cã Isus este Cristos, Fiul luiDumnezeu. Aceste douã titluri fundamentale pun persoana lui Isus,pe de o parte, în istoria mântuirii ºi a aºteptãrii mesianice, pe de altãparte, în raportul unic cu Tatãl care l-a trimis.

Evanghelia dupã sfântul Ioan are un caracter esenþial cristocen-tric. Isus însuºi vorbeºte despre sine ºi îºi reveleazã legãtura cuTatãl de care este trimis ca sã vorbeascã (3,11; 5,30; 12,49 etc.), sãlucreze (4,34; 6,38 etc.) ºi sã aducã omului mântuirea prin credinþaîn el (3,18-20; 15,10 etc.), prin adeziunea faþã de el (15,1-8) ºi prinascultarea de el (10,11-16). Tuturor acelora care îl primesc le dã pute-rea „de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (1,12), la fel ca el ºi împre-unã cu el, prin darul Duhului Sfânt pe care îl va trimite de la Tatãl(14,26; 16,7) pentru a împlini opera sa de mântuire ºi de sfinþire(16,8; 13,16). Omul care acceptã lumina credinþei în Cristos pãrã-seºte întunericul, se converteºte, face voinþa Tatãlui, revelatã înCristos, ºi-i þine poruncile (13,34-35). Roadele celui care crede depindde faptul cã „rãmâne în iubirea lui” (15,1-9).

208

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL IOAN

I. PROLOG

1La început era Cuvântulºi Cuvântul era laa Dumnezeu

ºi Cuvântul era Dumnezeub.2 Acesta era la început la Dumnezeu.3 Toate au luat fiinþã prin el

ºi fãrã el nu a luat fiinþãnimic din ceea ce existãc.

4 În el era viaþa ºi viaþa era lumina oamenilor,5 iar lumina în întuneric lumineazã,

dar întunericul nu a cuprins-od.6 A venit un om, trimis de Dumnezeu,

al cãrui nume era Ioan.7 Acesta a venit spre mãrturie,

ca sã dea mãrturie despre luminã,pentru ca toþi sã creadã prin el.

8 Nu era el lumina,ci a venit sã dea mãrturie despre luminã.

9 [Cuvântul] era lumina adevãratãe

care, venind în lume, lumineazã pe orice om.

Gal 1,1-5In 8,241In 1,1-2In 10,30

1Cor 8,6Col 1,15-20Evr 1,1-315,3

3,353,118,121In 2,8

1,19-34

3,19; 8,12;12,46

a În greacã, prepoziþia pros indicãdirecþia unei miºcãri. De aceea, mulþiexegeþi propun: ºi Cuvântul era (ori-entat, îndreptat în mod dinamic) spreDumnezeu (TOB, NAB). Alþii înþelegprepoziþia în sensul de „a fi în comu-niune cu” (BJ, RSV, TEV). Biblia luiªerban Cantacuzino de la 1688 tradu-ce: ªi Cuvântul era cãtre Dumnezeu.

b Ordinea cuvintelor în manuscrisulgrec este: Dumnezeu era Cuvântul.Deoarece „Dumnezeu” este fãrã arti-col, dupã gramatica limbii greceºti estenume predicativ, iar „Cuvântul”, cu arti-col, este subiect. Prin aceastã afirma-þie nu se intenþioneazã identificarea„Cuvântului” cu „Dumnezeu”, ci seindicã natura divinã a „Cuvântului”.

c Dupã manuscrisele cele mai vechiºi mãrturiile primilor sfinþi pãrinþi,v. 3 ºi 4 ar fi: 3 Toate prin el au luatfiinþã ºi fãrã el nu a luat fiinþã nimic.Ceea ce a luat fiinþã 4 în el era viaþa...Aceastã împãrþire este acceptatã demulte traduceri moderne (BJ, NAB).Este preferatã ºi de UBS. Întrucâtaceastã variantã prezintã dificultãþide interpretare teologicã, cu NVg, RSV,TOB, TEV etc., menþinem variantatradiþionalã.

d Majoritatea exegeþilor aleg sensuladversativ al verbului katalambano =a cuprinde, a lua în stãpânire – atâtdin motiv semantic, cât ºi teologic.

e Lit.: Era adevãrata luminã. Deoa-rece propoziþia nu are un subiect ºi %

10 Era în lumeºi lumea a luat fiinþã prin el,dar lumea nu l-a cunoscut.

11 A venit la ai sãia,dar ai sãi nu l-au primit.

12 Însã celor care l-au primit,celor care cred în numele luile-a dat putereade a deveni copiib ai lui Dumnezeu,

13 care nu din sânge,nici din voinþa trupului,nici din voinþa bãrbatuluic,ci din Dumnezeu s-au nãscut.

14 ªi Cuvântul s-a fãcut trupºi a locuit între noi,iar noi am vãzut gloria lui,glorie ca a unicului nãscut din Tatãl,plin de har ºi de adevãr.

15 Ioan a dat mãrturie despre el ºi a strigat:„Acesta era cel despre care v-am spus:Cel care vine dupã mine a ajuns înaintea meapentru cã era mai înainte de mine”.

16 Într-adevãr, noi toþi am primitdin plinãtatea luihar dupãd har.

3,11; 10,35Iac 1,18.21

1In 3,2

1In 5,13

1In 5,18

Ex 25,8Dt 4,7

1In 1,1-3In 17,5Is 40,5

Ex 34,6Os 2,22

=1,30

Col 2,9-10

pentru a evita confuzia, introducem„Cuvântul”, aºa cum fac: BJ, RSV,NAB, TOB. Alþii, pentru a evita ambi-guitatea, traduc: Lumina cea adevã-ratã, care lumineazã pe orice om, ve-nea în lume.

a Lit.: la cele proprii. În limbaj bi-blic, expresia se poate referi sau lapoporul lui Israel care este proprieta-tea lui Dumnezeu, sau la þara fãgãdu-itã, pãmântul pe care Dumnezeu îl dãpoporului sãu.

b Termenul grec folosit aici pentrua-i desemna pe cei care cred – teknon –este diferit de cel folosit, în Evanghe-lia dupã sfântul Ioan, pentru a indicafiliaþiunea transcendentã ºi proprienumai lui Isus – hyios.

c Cele trei elemente enumerate deIoan nu au un sens depreciativ, ci sereferã doar la modul natural de a fi alomului. A deveni „copil al lui Dumne-zeu” este numai darul lui Dumnezeu,întrucât nici unul dintre elementelecare intervin în procrearea umanã nuare, în acest sens, nici cel mai mic rol:nici sângele – femeia; nici voinþa tru-pului – sexualitatea; nici voinþa bãr-batului – decizia de a avea un fiu.

d Prepoziþia greacã anti poate însem-na: 1) corespondenþã: har pentru har,adicã harul creºtinilor ar corespundeharului lui Cristos; 2) acumulare: harpeste har; 3) substituire: har în locul ha-rului, idee susþinutã de sfinþii pãrinþicare interpreteazã substituirea Legiilui Moise cu evanghelia lui Cristos.

In 1,10 210

17 Pentru cã Legea a fost datã prin Moise,harul ºi adevãrul au venit prin Isus Cristos.

18 Nimeni nu l-a vãzut vreodatã pe Dumnezeu;Fiula, care este spre pieptul Tatãluib,el l-a revelat.

II. CARTEA SEMNELOR

ÎNCEPUTUL REVELÃRII LUI ISUS

Mãrturia lui Ioan Botezãtorul (Mt 3,1-12; Mc 1,2-8; Lc 3,15-17)19 Aceasta este mãrturia datã de Ioan, când iudeii au trimis de la

Ierusalim unii preoþi ºi leviþi ca sã-l întrebe: „Cine eºti tu?” 20 Iar ela recunoscut ºi nu a negat. A mãrturisit: „Nu sunt eu Cristos!” 21 L-auîntrebat: „Atunci cine? Eºti tu Ilie?” El a rãspuns: „Nu sunt!” „Eºtitu Profetul?” A rãspuns: „Nu!” 22 Aºadar, i-au zis: „Cine eºti? Ca sãdãm un rãspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuþi?”23 El a zis:

„Eu sunt glasul celui care strigã în pustiu:Îndreptaþi calea Domnului,

dupã cum a spus Isaia profetul”.24 Iar cei trimiºi erau dintre farisei. 25 L-au întrebat ºi i-au zis:

„Aºadar, de ce botezi, dacã tu nu eºti nici Cristos, nici Ilie, nici Pro-fetul?” 26 Ioan le-a rãspuns: „Eu botez cu apã; dar în mijlocul vostrueste unul pe care voi nu-l cunoaºteþi, 27 care vine dupã mine, cãruiaeu nu sunt vrednic sã-i dezleg cureaua încãlþãmintei”. 28 Acestea s-aupetrecut în Betaniac, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Mielul lui Dumnezeu29 A doua zi, l-a vãzut pe Isus venind la el ºi a zis: „Iatã-l pe Mielul

lui Dumnezeud, care ridicã pãcatul lumii. 30 Acesta este cel despre

1,21

Ex 33,20Sir 43,31In 6,461In 4,12In 3,11; 17,6Col 1,15

5,33

Fap 13,25Lc 3,15

Mt 17,10-13

Mt 16,14

Is 40,32 Mt 3,3

Mt 3,67,27Mc 1,7 par10,40

Ex 12,1Is 53,7.12In 4,42

a Multe manuscrise prezintã varian-ta: Dumnezeu unicul nãscut, dar poatefi consideratã prea elaboratã din punctde vedere teologic.

b Expresie care indicã intimitateade iubire dintre Tatãl ºi Fiul, într-uncontext de revelare: Fiul ni-l revelea-zã pe Tatãl în intimitatea divinã, abso-lut inaccesibilã oamenilor.

c Unele manuscrise au: Betabara.d Simbolul mielului, pentru a indica

rolul unei persoane, este destul de rarîn VT. Israel este comparat cu un mielpe care Dumnezeu îl duce la pãºuneºi-l ocroteºte, iar servitorul lui Iahveeste asemãnat cu mielul dus la înjun-ghiere. Dar nici o persoanã nu estenumitã „miel al lui Dumnezeu”. În

211 In 1,17

%

care am spus: «Dupã mine vine un bãrbat care a ajuns înaintea mea,pentru cã era mai înainte de mine. 31 Eu nu-l cunoºteam, dar am ve-nit sã botez cu apã, ca, prin aceasta, el sã fie fãcut cunoscut lui Israel»”a.

32 Ioan a dat mãrturie, spunând: „Am vãzut Duhul coborând ca unporumbel din cer ºi a rãmas deasupra lui. 33 Eu nu-l cunoºteam, însãcel care m-a trimis sã botez cu apã, el mi-a zis: «Acela deasupra cã-ruia vei vedea Duhul coborând ºi rãmânând peste el, el este cel careboteazã în Duhul Sfânt». 34 Eu am vãzut ºi am dat mãrturie: acestaeste Fiul lui Dumnezeu”.

Primii discipoli35 În ziua urmãtoare, Ioan stãtea din nou împreunã cu doi dintre

discipolii sãi. 36 ªi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iatã-l peMielul lui Dumnezeu!” 37 Cei doi discipoli ai sãi l-au auzit vorbind ºil-au urmat pe Isus. 38 Isus s-a întors ºi, vãzându-i cã îl urmeazã, le-azis: „Ce cãutaþi?” Ei i-au spus: „Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnã«Învãþãtorule» – unde locuieºti?” 39 El le-a zis: „Veniþi ºi vedeþi”.Aºadar, au venit ºi au vãzut unde locuieºte ºi au rãmas la el în ziuaaceea. Era cam pe la ceasul al zecelea.

40 Unul dintre cei doi, care îl auziserã pe Ioan ºi-l urmaserã [peIsus], era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 Acesta l-a întâlnit maiîntâi pe fratele sãu, Simon, ºi i-a spus: „L-am gãsit pe Mesia!” – care,tradus, înseamnã „Cristos” – 42 ºi l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-azis: „Tu eºti Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chefa»” – careînseamnã «Petru»”.

Chemarea lui Filip ºi a lui Natanael43 A doua zi, voia sã plece în Galileea ºi l-a întâlnit pe Filip. Isus i-a

zis: „Urmeazã-mã!” 44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andreiºi a lui Petru.

45 Filip l-a întâlnit pe Natanaelb ºi i-a zis: „L-am gãsit pe cel desprecare au scris Moise, în Lege, ºi profeþii, pe Isus, fiul lui Iosif din

8,58; 1,1

Is 11,2; 61,1In 3,34

Mt 3,16 par1Sam 9,17

Mt 3,11In 3,5

Is 42,1Lc 9,35; 23,35

Mt 4,18-20 par

Mt 16,18-19+Mc 3,16

Mt 9,9In 12,21

5,39; 1,21Fap 26,22

Dt 18,18

formula lui Ioan, care pare a fi cunos-cutã de primii creºtini, mielul pune înlegãturã cu Dumnezeu, retrimiþând lacontextul cultic, unde jertfirea mielu-lui este prescrisã pentru ritul purificã-rii ºi ispãºirii (Lev 14,1-32), pentru ofran-da dedicãrii altarului (Num 7,10-89)ºi pentru jertfa zilnicã (Ex 29,38-42;Lev 6,2-6; Num 28,3-8; Ex 46,13-15).

a În Evanghelia dupã sfântul Ioan,„Israel” este echivalent cu poporul luiDumnezeu ºi are o conotaþie bunã încontrast cu „iudeii”, conducãtorii ofi-ciali ai iudaismului, care se opuneaului Isus ºi discipolilor lui.

b În ebraicã, Natan’el înseamnã:„Dumnezeu a dat”. Numele lui maieste menþionat în In 21,2 împreunã cu

In 1,31 212

%

Nazaret”. 46 Dar Natanael i-a zis: „Poate fi ceva bun din Nazaret?”Filip i-a zis: „Vino ºi vezi!” 47 Isus l-a vãzut pe Natanael venind la elºi a zis despre el: „Iatã cu adevãrat un israelit în care nu este vicle-nie”a. 48 Natanael i-a zis: „De unde mã cunoºti?” Isus i-a rãspuns ºi i-azis: „Înainte de a te fi chemat Filip, te-am vãzut stând sub smochin”b.

49 Natanael i-a rãspuns: „Rabbi, tu eºti Fiul lui Dumnezeu, tu eºtiregele lui Israel”. 50 Isus a rãspuns ºi i-a zis: „Pentru cã þi-am spuscã te-am vãzut sub smochin, crezi? Vei vedea lucruri mai mari decâtacestea”. 51 ªi i-a zis: „Adevãr, adevãr vã spun: veþi vedea cerul des-chis ºi pe îngerii lui Dumnezeu urcând ºi coborând deasupra FiuluiOmului”.

Nunta din Cana

21 În ziua a treia, s-a fãcut o nuntã în Canac Galileii ºi mama luiIsus era acolo. 2 A fost invitat la nuntã ºi Isus cu discipolii lui.

3 Întrucât se terminase vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”.4 Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveºte pe mine ºi pe tined, femeie;e încã

Mt 13,54-55In 7,41.42.52

Rom 2,29

6,15; 12,13

Gen 28,10-17

Mt 8,20

21,2

alþi apostoli. În listele celorlalþi evan-gheliºti nu figureazã printre apostoli.Identificarea lui cu Bartolomeu se da-toreazã faptului cã, în listele sinopti-ce, numele Bartolomeu urmeazã di-rect dupã cel al lui Filip (Mt 10,3;Mc 3,18; Lc 6,14). Tradiþia liturgicãorientalã îl identificã cu Simon Cana-aneul sau Zelotul.

a Spre deosebire de Iacob, care a fu-rat binecuvântarea pãrinteascã prinviclenie, Natanael este reprezentan-tul acelui grup de credincioºi israeliþicare aderã la Isus, obþinând astfelbinecuvântarea pãrinþilor.

b „A sta sub smochin”, ca ºi „a stasub viþa de vie” este o imagine biblicãfrecventã pentru a indica viaþa liniºti-tã, obiºnuitã, în casa proprie (1Rg 4,25;Mih 4,4; Zah 3,10). Deci Isus îl cunoº-tea pe Natanael înainte ca acesta sã fivenit la el. Textele din Qumran îl pre-zintã pe Mesia, fiul înþelept al luiDavid, ca unul care are capacitatea dea cunoaºte secretele oamenilor ºi aletuturor vieþuitoarelor.

c Tradiþia creºtinã identificã locali-tatea Cana cu Kfar Kanna, la 6 km

nord-est de Nazaret, unde se aflã, dinevul mediu, o bisericã în amintireaminunii sãvârºite de Isus. Unii bibliºti,pe baza mãrturiilor sfinþilor pãrinþi,susþin cã ar fi vorba de localitateaKanna el-Gelil, la 13 km nord de Naza-ret, deoarece numele este mai apropi-at de cel din Evanghelie.

d Expresia este o traducere a formu-lei ebraice: Ce este între mine ºi tine?Traducerea poate avea douã sensuri:„Ce ai cu mine?” (Mc 1,24 ºi 5,7) sau„Ce mã priveºte? Nu mã intereseazã!”Cu siguranþã nu existã un conflictîntre Isus ºi Maria ºi nici nu înseam-nã cã Isus nu vrea sã se implice însituaþie (de fapt, va interveni). Celmai bine se poate înþelege aceastãexpresie ca o divergenþã de perspec-tivã în rezolvarea dificultãþii apãrute:i se cere remedierea unei situaþiineplãcute, cu o motivaþie umanã. Isussãvârºeºte minunea în planul misiuniisale mesianice ºi are o motivaþie ºi osemnificaþie mult mai profundã.

e Într-adevãr, surprinde în gura unuifiu apelativul dat mamei sale: „femeie!”Cu siguranþã, nu este lipsit de respect

213 In 1,46

%

nu a venit ceasula meu”. 5 Mama lui Isus a spus slujitorilor: „Faceþitot ce vã va spune”. 6 Erau acolo ºase vase de piatrãb puse pentrupurificarea iudeilor, fiecare de optzeci sau o sutã douãzeci de litric.7 Isus le-a zis: „Umpleþi vasele cu apã!” Iar ei le-au umplut pânã sus.8 Atunci le-a zis: „Scoateþi acum ºi duceþi stolnicului nunþii!”d Ei i-audus. 9 Când a gustat stolnicul apa devenitã vin – ºi el nu ºtia de undeeste, dar slujitorii care o aduseserã ºtiau – stolnicul l-a chemat pemire 10 ºi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul cel mai bune, iarcând s-au îmbãtat, pe cel mai slab. Tu ai þinut vinul cel mai bun pâ-nã acum!” 11 Aceasta a fãcut-o Isus ca început al semnelor, în CanaGalileii. ªi-a arãtat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.

12 Dupã aceea, a coborât la Cafarnaum el, mama lui, fraþiif sãi ºidiscipolii ºi au rãmas acolo câteva zile.

PRIMA CÃLÃTORIE A LUI ISUS LA IERUSALIM

Alungarea vânzãtorilor din templu(Mt 21,12-13; Mc 11,15-17; Lc 19,45-46)

13 Paºtele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. 14 ªia gãsit în templu vânzãtorii de boi, de oi ºi de porumbei ºi pe schim-bãtorii de bani ºezând acolo. 15 Fãcând un bici din funii, i-a alungatpe toþi din templu, la fel ca ºi oile ºi boii; a împrãºtiat monedeleschimbãtorilor de bani ºi a rãsturnat mesele, 16 iar celor care vin-deau porumbei le-a zis: „Luaþi acestea de aici! Nu faceþi casa Tatãluimeu casã de negustorie”. 17 Discipolii lui ºi-au adus aminte cã fusesescris: Zelul pentru casa ta mã mistuie.

Gen 41,55

Mc 7,3-4

Lc 5,37-39 parMt 26,29 par

In 4,54Ex 4,30-31

In 1,14

Mt 4,13Mt 12,46In 20,27

Fap 1,15

Neh 13,7-8

Mal 3,1-4

Zah 14,21

Ps 69,10

(In 19,26), nici nu are ton de mustrareºi nici nu este o negare a maternitãþiiMariei. La începutul activitãþii mesia-nice, Isus pune pe un plan secundarrelaþiile naturale de familie, aºa cum ocere ºi de la discipolii sãi (Mt 19,29).

a Ceasul lui Isus este o temã funda-mentalã în toatã Evanghelia dupãsfântul Ioan ºi se referã la moartea luipe cruce ºi la înãlþarea în glorie.

b Folosirea vaselor de piatrã era înconformitate cu Legea lui Moise cu pri-vire la puritatea ritualã (Lev 11,29-38).Vasele din piatrã puteau sã redevinã

pure prin simpla spãlare, spre deosebirede cele din lut care trebuiau sparte.

c Lit.: de douã sau trei mãsuri. O„mãsurã” (metretes) era o unitate demãsurã a capacitãþii vaselor pentru li-chide, echivalentã cu 39,5 l.

d Termenul grec architriklinos sereferã la organizatorul sau responsa-bilul mesei. Putea sã fie un sclav sau unoaspete care nu fãcea parte din familie.

e Unii sfinþi pãrinþi interpreteazãvinul cel mai bun adus de Isus ca fiindevanghelia mântuirii în contrast cuapa – Legea iudaicã.

f Vezi n. Mt 12,46.

In 2,5 214

18 Aºadar, l-au întrebat iudeii ºi i-au zis: „Ce semn ne arãþi cã aidreptul sã faci acestea?” 19 Isus le-a rãspuns: „Dãrâmaþi acest templuºi în trei zile îl voi ridica!” 20 Aºadar, i-au zis iudeii: „Acest templu afost construit în patruzeci ºi ºase de ani ºi tu îl vei ridica în trei zile?”21 Însã el vorbea despre templul trupului sãu. 22 Deci, când a înviatdin morþi, discipolii lui ºi-au amintit cã a spus aceasta ºi au crezutîn Scripturã ºi în cuvântul pe care îl spusese Isus.

Reacþii la alungarea vânzãtorilor din templu23 Pe când era în Ierusalim, la sãrbãtoarea Paºtelui, mulþi, vãzând

minunile pe care le fãcea, au crezut în numele lui. 24 Dar Isus nu se în-credea în ei pentru cã el îi cunoºtea pe toþi. 25 ªi nu avea nevoie ca cine-va sã aducã mãrturie despre om, pentru cã el cunoºtea ce era în om.

Isus ºi Nicodim

31 Era între farisei un om numit Nicodima, un conducãtor al iude-ilor. 2 Acesta a venit la el, noaptea, ºi i-a zis: „Rabbi, ºtim cã ai

venit de la Dumnezeu ca învãþãtor, cãci nimeni nu poate sã facã sem-nele pe care le faci, dacã Dumnezeu nu este cu el”. 3 Isus i-a rãspunsºi i-a zis: „Adevãr, adevãr îþi spun, dacã cineva nu se naºte din noub,nu poate sã vadã împãrãþia lui Dumnezeu”. 4 Nicodim i-a zis: „Cumpoate sã se nascã un om când este bãtrân? Oare poate sã intre dinnou în sânul mamei sale ºi sã se nascã?” 5 Isus i-a rãspuns: „Adevãr,adevãr îþi spun: dacã cineva nu se naºte din apã ºi Duh, nu poate sãintre în împãrãþia lui Dumnezeu. 6 Ce este nãscut din trup, trupeste, iar ce este nãscut din Duh, duh este. 7 ªi nu te mira cã þi-amzis: trebuie sã vã naºteþi din nouc. 8 Vântul suflã unde vrea; îi auzisunetul, dar nu ºtii de unde vine, nici încotro merge. Aºa este cu totcel care este nãscut din Duh”. 9 Nicodim a rãspuns ºi i-a zis: „Cumse pot întâmpla acestea?” 10 Isus a rãspuns ºi i-a zis: „Tu eºti învãþã-tor al lui Israel ºi nu ºtii acestea? 11 Adevãr, adevãr îþi spun: noi vor-bim ceea ce ºtim ºi dãm mãrturie despre ceea ce am vãzut, dar mãr-turia noastrã nu o primiþi. 12 Dacã v-am vorbit despre celepãmânteºti ºi nu mã credeþi, cum mã veþi crede dacã vã voi vorbi

6,30; 4,48

Mt 26,61

Mt 12,6.38-40

1,14

14,265,39

1,48

7,48.50-52;12,42-43;19,392,11

1Pt 1,23Iac 1,18Mt 18,32,19

1,33Mt 3,5Gen 6,3In 6,631Cor 15,44-50

3,32

6,60-62Înþ 9,16-17Fil 3,19-20

a Lit.: în greacã, învingãtorul popo-rului, iar în ebraicã, sânge nevinovat.Titlul pe care i-l dã evanghelistul,„conducãtor al iudeilor”, îl aratã camembru al Sinedriului (In 7,48-52).

b Adverbul anothen poate însemna„de sus” sau „din nou”. Þinând cont

de versetul care urmeazã, se pare cãsensul este „din nou”. Totuºi evan-ghelistul foloseºte în mod intenþionatsemnificaþia dublã a cuvântului.

c Sau: de sus.

215 In 2,18

despre cele cereºti? 13 ªi nimeni nu a urcat la cer decât cel care acoborât din cer, Fiul Omuluia. 14 ªi, dupã cum Moise a înãlþat ºarpeleîn pustiu, tot aºa trebuie sã fie înãlþat Fiul Omului, 15 pentru caoricine crede în elb sã aibã viaþa veºnicã.

16 Într-adevãr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumeac, încât l-a datpe Fiul sãu, unicul nãscut, ca oricine crede în el sã nu piarã, ci sãaibã viaþa veºnicã. 17 Pentru cã Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul sãuîn lume ca sã judece lumea, ci ca lumea sã fie mântuitã prin el.18 Cine crede în el nu este judecat, însã cine nu crede a fost deja jude-cat pentru cã nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu.19 Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubitmai mult întunericul decât lumina, pentru cã faptele lor erau rele.20 Cãci oricine face [fapte] rele urãºte lumina ºi nu vine la luminã casã nu-i fie descoperite faptele. 21 Însã oricine face adevãruld, vine laluminã ca sã se vadã cã faptele sale sunt fãcute în Dumnezeu”.

Ultima mãrturie a lui Ioan Botezãtorul22 Dupã acestea, a venit Isus cu discipolii sãi în þinutul Iudeii, a

rãmas acolo cu ei ºi boteza. 23 Boteza ºi Ioan la Ainone, aproape deSalim, pentru cã erau multe ape în acel loc, iar oamenii veneau ºierau botezaþi, 24 cãci Ioan nu fusese încã aruncat în închisoare.

20,17Prov 30,4Rom 10,6

Ef 4,8-9In 1,18

Num 21,4-9Înþ 16,5-7

In 1,21; 12,32Gen 22

Rom 8,32Mt 21,37 par

1In 4,91,1+

2Cor 5,19In 4,42; 12,47

Fap 4,12

8,12

Iob 24,13-17Ef 5,13

Mt 5,14-16

4,1-2

Mt 3,6Lc 3,20

a Multe manuscrise adaugã: care esteîn cer.

b Unele manuscrise adaugã: sã nupiarã, ci (cf. v. 16).

c În Evanghelia dupã sfântul Ioan,termenul „lume” are trei semnificaþii:1) lumea creatã de Dumnezeu (cos-mos) în mod potenþial pozitivã, care,prin întruparea lui Cristos, este pur-tatã spre desãvârºire (11,9; 17,5); 2) lu-mea oamenilor (omenirea), iubitã deDumnezeu (3,16) ºi mântuitã de Cris-tos (1,29; 4,42; 6,51); 3) lumea oame-nilor, dar supusã puterii întunericuluiºi ostilã misiunii ºi operei mântuitoa-re a lui Cristos (17,9; 12,31; 16,33).Lumea fizicã nu este de sine stãtã-toare, ci participã la mântuirea sauosândirea oamenilor.

d Expresia: a face adevãrul, în tex-tele biblice ºi în literatura ebraicã,

înseamnã acþiunea umanã conformãcu voinþa lui Dumnezeu, revelatã înLegea sa. Aceastã expresie coincidedeseori cu practicarea dreptãþii sau cuobservarea Legii (cf. 2Cr 31,20; Is 26,10ºi în multe manuscrise de la Qumran).Dar în Ioan indicã procesul activ ºiconºtient al aceluia care aderã la per-soana lui Isus Cristos în care se reali-zeazã revelaþia lui Dumnezeu.

e Ainon ºi Salim sunt localitãþi greude identificat astãzi. Bibliºtii propun olocalitate ‘Ain ed-Der, la 12 km sud deoraºul Bet-ªean, în apropierea Iordanu-lui (pe baza mãrturiei lui Eusebiu dinCezareea – sec. al IV-lea) sau Khirbet‘Ainun, la 5 km est de Nablus, iarSalim la 5 km nord de vechiul Sihem(Sabastya). E sigur cã Ioan Botezãto-rul pãrãsise Iordanul ºi acum botezala niºte izvoare în þinutul Samariei.

In 3,13 216

25 S-a iscat atunci o ceartã între discipolii lui Ioan ºi un iudeua,despre purificare. 26 Ei au venit la Ioan ºi i-au spus: „Învãþãtorule,cel care era cu tine pe malul celãlalt al Iordanului – pentru care tuai dat mãrturie – iatã-l cã boteazã ºi toþi se duc la el”. 27 Ioan arãspuns ºi a zis: „Omul nu poate lua nimic dacã nu i-a fost dat dincer. 28 Voi înºivã puteþi da mãrturie despre mine cã am spus: nu sunteu Cristos, ci sunt trimis înaintea lui. 29 Cel care are mireasa estemirele. Prietenul mirelui, care stã ºi ascultã, se bucurã mult la gla-sul mirelui. Aºadar, aceastã bucurie a mea este acum deplinã. 30 Eltrebuie sã creascã, iar eu sã mã micºorez”.

31 b „Cel care vine de sus este deasupra tuturor. Cine este de pe pã-mânt aparþine pãmântului ºi vorbeºte despre cele pãmânteºti. Celcare vine din ceruri este deasupra tuturorc, 32 el dã mãrturie desprece a vãzut ºi auzit, dar nimeni nu primeºte mãrturia lui. 33 Cine pri-meºte mãrturia lui confirmã cã Dumnezeu este vrednic de crezare.34 Cãci cel pe care l-a trimis Dumnezeu spune cuvintele lui Dumne-zeu, pentru cã el nu dã Duhul cu mãsurã. 35 Tatãl îl iubeºte pe Fiulºi toate le-a dat în mâna lui. 36 Cine crede în Fiul are viaþa veºnicã,dar cine nu ascultã de Fiul nu va vedea viaþa, ci mânia lui Dumnezeurãmâne asupra lui”.

Isus ºi samariteana

41 Aºadar, când Domnuld a aflat cã fariseii auziserã cã Isus fãceamai mulþi discipoli ºi boteza mai mulþi decât Ioan – 2 deºi nu Isus

însuºi boteza, ci discipolii lui – 3 a pãrãsit Iudeea ºi s-a dus din nouîn Galileea, 4 dar trebuia sã treacã prin Samaria.

5 A venit, aºadar, într-o cetate din Samariae, numitã Siharf,aproape de þinutul pe care Iacob l-a dat fiului sãu, Iosif. 6 Acolo era

19,111Cor 4,7Iac 1,171,19-27Mal 3,1Mt 9,15

8,23

1In 4,5

3,11

1In 5,10

In 7,28; 8,26

1,1+3,111,32

Mt 3,7

Mt 3,6

Lc 9,52-55

Gen 33,18-20;48,21-22Ios 24,32

a Multe manuscrise au pluralul: cuiudeii.

b În paragraful In 3,31-36 este dificilde stabilit care este vorbitorul: Isus,Ioan Botezãtorul sau este un comen-tariu al evanghelistului. Cei mai mulþiexegeþi cred cã sunt cuvintele lui Isus,care ar fi trebuit sã fie în continuareadiscuþiei cu Nicodim, dupã v. 21.

c În multe manuscrise lipseºte: estedeasupra tuturor.

d Unele manuscrise au: Isus în locde: Domnul.

e Numele de Samaria apare din sec.al IX-lea î.C.: regele Omri (886-875) a

dat acest nume capitalei regatului denord, dar numele va fi extins la totþinutul dintre Iudeea, la sud, Galileea,la nord, valea Iordanului, la est, ºicâmpia ªefelah, la vest. În 721 î.C.,oraºul a fost cucerit de asirieni, iar înperioada NT, a fost mãrit ºi fortificatde Irod cel Mare, care i-a schimbatnumele în Sebaste, în onoarea împã-ratului August.

f În timpul lui Isus, purta numele deSychora. Localitatea este identificatãcu vechea cetate Sihem, distrusã în67 d.C. de Vespasian. Astãzi existãacolo o localitate arabã, Askar.

217 In 3,25

a În unele manuscrise lipseºte ex-presia: De fapt, iudeii nu au legãturicu samaritenii.

Situaþia raporturilor etnico-religi-oase dintre iudei ºi samariteni estereflectatã în literatura rabinicã: „Fiice-le samaritenilor sunt în impuritate dinleagãn ºi pânã la moarte...” (Mishna,Niddar IV ,1); „Cel care mãnâncã pâinede la samariteni este ca unul care con-sumã carne de porc” (rabbi Eliezer).

b În tradiþia rabinicã erau permisemaxim trei cãsãtorii succesive. Din-colo de sensul personal istoric, textullui Ioan pare sã aibã ºi o semnificaþiesimbolicã: situaþia ilegalã a femeii care

a avut cinci bãrbaþi este un exemplude laxism moral, dar reflectã ºi condi-þia istorico-religioasã a poporului Sama-riei, infidel alianþei ºi tradiþiilor patri-arhilor. În mod alegoric, cei cinci bãr-baþi ar putea fi o referinþã la cele cincidivinitãþi pe care le adorau samarite-nii (2Rg 17,24-31).

c În polemica pentru locul de cult,tradiþia samariteanã localizeazã pemuntele Garizim unele evenimentefundamentale ale istoriei biblice: cre-area lui Adam, construirea altaruluide cãtre Noe dupã potop, sacrificiullui Isaac, visul lui Iacob, înmormân-tarea lui Iosif.

fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de drum, Isus s-a aºezat la fân-tânã. Era pe la ceasul al ºaselea.

7 A venit o femeie din Samaria ca sã scoatã apã. Isus i-a spus:„Dã-mi sã beau!” 8 Discipolii lui plecaserã în cetate ca sã cumpere demâncare. 9 Aºadar, femeia samariteanã i-a zis: „Cum, tu, care eºti iu-deu, ceri sã bei de la mine, care sunt o femeie samariteanã?” De fapt,iudeii nu aveau legãturi cu samariteniia. 10 Isus a rãspuns ºi i-a zis:„Dacã ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu ºi cine este acela care îþispune «Dã-mi sã beau», tu ai fi cerut de la el ºi el þi-ar fi dat apã vie”.11 Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apã, iar fântânaeste adâncã; de unde, deci, ai apa vie? 12 Nu cumva eºti tu mai maredecât pãrintele nostru, Iacob, care ne-a dat fântâna ºi a bãut din eael, fiii lui ºi turmele lui?”

13 Isus a rãspuns ºi i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi setedin nou, 14 dar pentru cel care bea apa pe care i-o voi da eu va deveniîn el izvor de apã care þâºneºte spre viaþa veºnicã”. 15 I-a zis femeia:„Doamne, dã-mi aceastã apã ca sã nu-mi mai fie sete ºi sã nu mai vinaici sã scot”.

16 El i-a zis: „Du-te ºi cheamã-l pe bãrbatul tãu ºi vino aici!” 17 Feme-ia a rãspuns ºi i-a zis: „Nu am bãrbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis«Nu am bãrbat», 18 pentru cã ai avut cinci bãrbaþi ºi cel pe care îl aiacum nu este bãrbatul tãub. În privinþa asta ai spus adevãrul”. 19 Feme-ia i-a zis: „Doamne, vãd cã tu eºti profet. 20 Pãrinþii noºtri s-au închi-nat pe muntele acesta, iar voi spuneþi cã la Ierusalim este locul undetrebuie sã te închini”c. 21 Isus i-a spus: „Femeie, crede-mã cã a venitceasul când nu îl veþi adora pe Tatãl nici pe muntele acesta, nici laIerusalim. 22 Voi adoraþi ceea ce nu cunoaºteþi. Noi adorãm ceea ce

19,28

Lc 10,29-37;17,11-19

3,16Fap 8,20

6,31-32

8,53

6,35;7,37-39Is 58,11

6,342,19

1,48

Mt 16,14

Dt 12,5

2Rg 17,27-33Rom 9,4-5

In 4,7 218

cunoaºtem, pentru cã mântuirea vine de la iudei. 23 Însã vine ceasul– ºi chiar acum este – când adevãraþii adoratori îl vor adora pe Tatãlîn duh ºi adevãr, cãci ºi Tatãl astfel de adoratori îºi cautã. 24

Dumnezeu este duh ºi cei care îl adorã, în duh ºi adevãr trebuie sã-l adore”. 25 Femeia i-a zis: „ªtiu cã vine Mesia, care este numitCristos. Când va veni, el ne va învãþa toate”. 26 Isus i-a zis: „Eu sunta,cel care îþi vorbesc!”

27 Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. ªi se mirau cã vorbeºte cuo femeie. Dar nimeni dintre ei nu i-a zis: „Ce cauþi?” sau: „De ce vor-beºti cu ea?”

28 Atunci, femeia ºi-a lãsat urciorul, a plecat în cetate ºi le-a spusoamenilor: 29 „Veniþi ºi vedeþi omul care mi-a spus tot ce am fãcut.Oare nu este acesta Cristos?” 30 Ei au ieºit din cetate ºi au venit la el.

31 Între timp, discipolii îl rugau: „Rabbi, mãnâncã!” 32 Dar el le-azis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaºteþi”. 33 Aºa-dar, discipolii ziceau unii cãtre alþii: „Oare i-a adus cineva de mân-care?” 34 Isus le-a zis: „Hrana meab este sã fac voinþa celui care m-atrimis ºi sã împlinesc lucrarea lui. 35 Nu spuneþi voi: «Mai sunt încãpatru luni ºi vine seceriºul»? Iatã, eu vã spun, ridicaþi-vã ochii ºipriviþi lanurile cã sunt albe pentru seceriº. Deja 36 secerãtorul îºiprimeºte plata ºi adunã roadele spre viaþa veºnicã, pentru ca semã-nãtorul sã se bucure la fel cu secerãtorul. 37 Cãci în aceasta se ade-vereºte cuvântul: «Unul este semãnãtorul, altul secerãtorul». 38 Euv-am trimis sã seceraþi ceva pentru care nu v-aþi ostenit. Alþii s-auostenit, iar voi aþi intrat peste munca lor”.

39 Mulþi dintre samaritenii cetãþii aceleia au crezut în el pentrucuvântul femeii care a mãrturisit: „Mi-a spus tot ce am fãcut”. 40 Aºa-dar, când au venit la el, samaritenii l-au rugat sã rãmânã la ei, iar ela rãmas acolo douã zile. 41 ªi cu mult mai mulþi au crezut pentrucuvântul lui. 42 Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântultãu, cãci noi înºine am auzit ºi ºtim cã acesta este cu adevãratMântuitorul lumii”.

2,21

Dt 18,18-22

9,37; 8,24Is 52,6

Dt 8,31,1+; 6,38-4017,4; 19,30Mt 9,37-38Lc 10,2

Ps 126,5-6

17,18; 20,21Fap 8,14-17

1,9-10

a Este o formulã de revelare rezer-vatã lui Dumnezeu, o expresie biblicãce confirmã prezenþa continuã ºi acti-vã a lui Dumnezeu în istorie (Ex 3,14;Is 43,10). Este folositã de Ioan pentru aindica punctul culminant al revelãrii luiDumnezeu prin Fiul sãu, Isus Cristos.

b Expresia are o valoare simbolicã,cu rãdãcini adânci în textele biblice(Sir 24, 19-20; Ps 119,103; Ier 15,16).Se exprimã astfel raportul vital cuDumnezeu ºi cu darurile sale salvifice:cuvântul, legea ºi înþelepciunea.

219 In 4,23

Vindecarea fiului funcþionarului regal (Mt 8,5-13; Lc 7,1-10)43 Dupã cele douã zile, a plecat de acolo în Galileea. 44 Isus însuºi

dãduse mãrturie cã nici un profet nu este preþuit în propria luipatrie. 45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine,pentru cã vãzuserã toate câte fãcuse la Ierusalim la sãrbãtoare, cãciºi ei fuseserã la sãrbãtoare.

46 A venit deci, din nou, în Cana Galileii, unde prefãcuse apa învin. Acolo era un funcþionar regala al cãrui fiu era bolnav în Cafar-naum. 47 Când a auzit acesta cã Isus a venit din Iudeea în Galileea,a venit la el ºi l-a rugat sã coboare ºi sã-i vindece fiul, cãci era pemoarte. 48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacã nu vedeþi semne ºi minuni, nucredeþi!” 49 Funcþionarul regal i-a zis: „Doamne, coboarã înainte dea muri copilul meu!” 50 Isus i-a zis: „Mergi, fiul tãu trãieºte!” Omula crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus ºi s-a dus. 51 Iar pe cândcobora, servitorii lui i-au ieºit înainte, spunându-i cã fiul lui trãieºte.52 I-a întrebat, deci, la ce orã a început sã-i fie mai bine, iar ei i-auspus: „Ieri, la ceasul al ºaptelea, l-a lãsat febra”. 53 Tatãl ºi-a datseama cã în ceasul acela îi spusese Isus „fiul tãu trãieºte”. ªi a cre-zut el ºi toatã casa lui. 54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a fãcutIsus când a venit din Iudeea în Galileea.

A DOUA CÃLÃTORIE A LUI ISUS LA IERUSALIM

Vindecarea paraliticului de la Betesda

51 Dupã acestea, era o sãrbãtoare a iudeilor, iar Isus a urcat laIerusalim. 2 În Ierusalim, lângã Poarta Oilorb, era o piscinã,

numitã în evreieºte Betesdac, care avea cinci porticuri. 3 Sub acestea

Mt 16,14;13,57 par

In 2,23

2,1-11

Mt 12,38-39 par

In 20,29Mt 8,10

2,11

a Termenul grec basiliskós se poateînþelege ca indicând o persoanã: 1) dinfamilia regalã; 2) de la curtea regalã;3) din garnizoana regelui; 4) din admi-nistraþia statului. Cu siguranþã, laCafarnaum se aflau mulþi funcþionariadministrativi.

b Poartã a cetãþii, în partea de nord-esta Ierusalimului, restauratã de Nehemia(Neh 3,1), cunoscutã astãzi ca Poar-ta Leilor sau Poarta Sfântului ªtefan.

c Lit.: Casa milei sau casa celor douãbazine. Erau douã bazine sãpate înstâncã pentru colectarea apei de izvor

ºi de ploaie. Dimensiunile bazinului dela nord erau de 40/50 m, iar ale celuide la sud, de 48/57 m, cu o adâncimemaximã de 14 m. Erau despãrþite prin-tr-un zid gros de 6,5 m. Pe pãrþile late-rale ºi pe zidul dintre bazine, Irod celMare a construit cinci porticuri. Res-turile arheologice ale piscinei se aflãlângã biserica „Sfânta Ana”. Multemanuscrise importante prezintã vari-aþii de nume: Betsaida (cunoscutã loca-litate lângã lacul Genezaret), sau Bet-sada (dupã Iosif Flaviu).

In 4,43 220

zãceau o mulþime de bolnavi: orbi, ºchiopi, paralizaþia. 4 b. 5 Se aflaacolo un om care era bolnav de treizeci ºi opt de ani. 6 Vãzându-lzãcând ºi ºtiind cã suferã de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei sã te facisãnãtos?” 7 Bolnavul i-a rãspuns: „Doamne, nu am nici un om ca sãmã dea în piscinã când apa este agitatã. Pânã când vin eu, coboarãaltul înaintea mea”. 8 Isus i-a zis: „Ridicã-te, ia-þi targa ºi umblã!” 9 ªi,îndatã, omul s-a vindecat, ºi-a luat targa ºi umbla.

Dar ziua aceea era sâmbãta. 10 Aºadar, iudeii i-au spus celui vin-decat: „Este sâmbãtã ºi nu-þi este permis sã-þi duci targa”. 11 Dar elle-a rãspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-þi targa ºiumblã!» 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care þi-a zis: «Ia-o ºi um-blã!»?” 13 Dar cel vindecat nu ºtia cine este, cãci Isus se îndepãrtase,iar în locul acela era o mare mulþime.

14 Mai târziu, Isus l-a gãsit în templu ºi i-a zis: „Iatã, te-ai fãcut sã-nãtos. Sã nu mai pãcãtuieºti, ca sã nu þi se întâmple ceva mai rãu”.15 Omul a plecat ºi le-a dat de ºtire iudeilor cã Isus este cel care l-avindecat. 16 De aceea, iudeii îl urmãreau pe Isus pentru cã fãcuseacestea sâmbãta. 17 Dar Isus le-a rãspuns: „Tatãl meu lucreazã pânãacum; lucrez ºi eu!” 18 Pentru aceasta, iudeii cãutau ºi mai mult casã-l ucidã, cãci nu numai cã nu þinea sâmbãta, ci spunea cã Dumne-zeu era Tatãl sãu, fãcându-se egal cu Dumnezeu.

Autoritatea divinã a Fiului19 Aºadar, Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Adevãr, adevãr vã spun: Fiul

nu poate face nimic de la sine dacã nu-l vede pe Tatãl fãcând, cãci totce face el, face ºi Fiul la fel. 20 Pentru cã Tatãl îl iubeºte pe Fiul ºi îiaratã toate câte le face ºi-i va arãta lucruri ºi mai mari decât aces-tea, ca sã vã miraþi. 21 Dupã cum Tatãl învie morþii ºi le dã viaþã, lafel ºi Fiul dã viaþã celor cãrora vrea sã le dea. 22 De fapt, Tatãl nujudecã pe nimeni, ci toatã judecata i-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toþisã-l cinsteascã pe Fiul aºa cum îl cinstesc pe Tatãl. Cine nu-l cin-steºte pe Fiul, nu-l cinsteºte pe Tatãl care l-a trimis.

24 Adevãr, adevãr vã spun cã cine ascultã cuvântul meu ºi crede încel care m-a trimis are viaþa veºnicã ºi nu ajunge la judecatã, ci a tre-cut de la moarte la viaþã. 25 Adevãr, adevãr vã spun cã vine ceasul – ºi

Mt 1,20

Dt 2,14

Mt 9,6

9,14Ex 20,8Ier 17,21-27

Mt 9,2

7,23; 9,4

7,1.19.25;11,532,16Înþ 2,1610,33Fil 2,6

8,28-29

3,35

Dt 32,391Sam 2,62Rg 5,7In 3,355,27;Fap 10,42

17,6

3,11; 10,27;18,373,181In 3,14

a Câteva manuscrise adaugã: careaºteptau agitarea apelor.

b V. 4 lipseºte din manuscrisele celemai importante ºi din majoritatea tradu-cerilor (cu excepþia BJ). Probabil, a fostintrodus pentru a explica v. 7. Forma

cea mai frecventã a versetului este:Pentru cã îngerul Domnului cobora(unele variante au se spãla) din cândîn când în piscinã ºi agita apa. Pri-mul care cobora dupã agitarea apei sevindeca de orice fel de boalã ar fi zãcut.

221 In 5,4

chiar acum este – când morþii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu,iar cei care îl vor auzi vor trãi, 26 cãci, dupã cum Tatãl are viaþa însine, tot aºa i-a dat ºi Fiului sã aibã viaþa în sine 27 ºi i-a dat putereasã facã judecata, pentru cã este Fiul Omului. 28 Nu vã miraþi deaceasta, pentru cã vine ceasul în care toþi cei care sunt în mormintevor auzi glasul lui. 29 ªi vor ieºi spre învierea vieþii cei care au fãcutbinele, iar cei care au sãvârºit rãul, spre învierea judecãþii.

30 Eu nu pot sã fac nimic de la mine. Judec dupã cum aud ºi jude-cata mea este dreaptã, pentru cã nu caut voinþa mea, ci voinþa celuicare m-a trimis.

Mãrturii în favoarea lui Cristos31 Dacã eu dau mãrturie pentru mine însumi, mãrturia mea nu

este adevãratã. 32 Este un altul care dã mãrturie despre mine ºi ºtiucã mãrturia pe care o dã despre mine este adevãratã. 33 Voi aþi trimisla Ioan, iar el a dat mãrturie pentru adevãr. 34 Dar eu nu primescmãrturie de la un om, ci vã spun acestea ca voi sã vã mântuiþi. 35 Elera fãclia care arde ºi lumineazã, iar voi aþi voit sã vã bucuraþi unceas la lumina lui. 36 Dar eu am o mãrturie mai mare decât a lui Ioan,cãci lucrurile pe care mi le-a dat Tatãl sã le împlinesc – aceste lucruripe care le fac – dau mãrturie despre mine cã Tatãl m-a trimis. 37 ªiTatãl care m-a trimis, el a dat mãrturie despre mine. Dar voi n-aþiascultat niciodatã glasul lui, nici nu i-aþi vãzut chipul. 38 ªi nu aveþicuvântul lui care rãmâne, pentru cã nu credeþi în cel pe care el l-atrimis. 39 Voi cercetaþi Scripturile, cãci credeþi cã aveþi în ele viaþaveºnicã! ªi tocmai ele dau mãrturie despre mine. 40 Dar nu vreþi sãveniþi la mine ca sã aveþi viaþã.

41 Eu nu primesc mãrire de la oameni, 42 însã v-am cunoscut: nuaveþi iubirea lui Dumnezeu în voi. 43 Eu am venit în numele Tatãluimeu ºi nu m-aþi primit. Dacã ar fi venit un altul în numele lui pro-priu, pe acela l-aþi fi primit. 44 Cum puteþi crede voi, care primiþimãrire unul de la altul, ºi nu cãutaþi mãrirea care vine numai de laDumnezeu? 45 Sã nu credeþi cã eu vã voi acuza înaintea Tatãlui; estecine sã vã acuze: Moise, în care aþi sperat. 46 Dacã aþi fi crezut înMoise, aþi fi crezut ºi în mine, cãci el despre mine a scris. 47 Dar dacãnu credeþi în cele scrise de el, cum veþi crede în cuvintele mele?”

11,25-26

3,35

Dan 7,13.22Mt 8 20

11,43-443,11

Dan 12,2Fap 24,15Mt 16,27;

25,464,34; 6,38

8,13-14

1,19-28Mt 11,7-11

parIn 8,18

1,8Sir 48,1

1,1+

2,116,44-45

1In 2,14In 8,37

1,141In 2,15

Mt 24,5.24

12,43Rom 2,291Cor 4,5Dt 31,26

Mt 8,10In 5,39

Dt 18,15

In 5,26 222

ISUS – PÂINEA VIEÞII

Înmulþirea pâinilor (Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; Lc 9,10-17)

61 Dupã acestea, Isus a trecut pe malul celãlalt al Mãrii Galileii saua Tiberiadeia. 2 Îl urma o mulþime mare pentru cã vãzuse semnele

pe care le fãcuse cu bolnavii. 3 Isus s-a urcat pe munte ºi s-a aºezatacolo împreunã cu discipolii lui. 4 Iar Paºtele, sãrbãtoarea iudeilor,era aproape.

5 Ridicându-ºi ochii ºi vãzând cã o mulþime mare venea dupã el,Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpãra pâini ca aceºtia sã mã-nânce?” 6 Însã spunea aceasta ca sã-l punã la încercare; de fapt, elºtia ce avea de gând sã facã. 7 Filip i-a rãspuns: „Nu le-ar ajungepâine de douã sute de dinari ca sã ia fiecare câte o bucãþicã”. 8 Unuldintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9 „Esteaici un bãiat care are cinci pâini de orz ºi doi peºtib. Însã ce suntacestea pentru atâþia?” 10 Isus a zis: „Faceþi-i pe oameni sã se aºeze!”În locul acela era multã iarbã. Aºadar, s-au aºezat bãrbaþii, în numãrcam de cinci mii. 11 Isus a luat pâinile ºi, mulþumind, le-a dat celoraºezaþi; la fel ºi din peºti, cât a voit fiecare.

12 Când s-au sãturat, le-a spus discipolilor sãi: „Adunaþi bucãþilerãmase, ca sã nu se piardã nimic”. 13 Aºadar, au adunat ºi au umplutdouãsprezece coºuri cu bucãþi care au rãmas de la cei ce mâncaserãdin cele cinci pâini de orz.

14 Vãzând semnul pe care îl fãcuse, oamenii spuneau: „Cu ade-vãrat, acesta este profetul care vine în lume!”c. 15 Aºadar, cunoscând

Num 11,13

Num 11,22

2Rg 4,42-44

1,21

18,36

a Lacul Genezaret mai era numitMarea Galileii sau Marea Tiberiadei,datoritã dimensiunilor sale: 23/11 km,adâncimea maximã 45 m, cu o supra-faþã de 165 km2 , la 212 m sub nivelulmãrii. Având forma de lirã, evreii îispun dintotdeauna (Num 34,11; Ios 11,2)Yam Kinneret (Marea Lirei), iar arabii:Bahr at-Tabariya (Lacul Tiberiadei).

b Sfinþii pãrinþi interpreteazã scenaînmulþirii pâinilor în mod simbolic:„cele cinci pâini” simbolizeazã celecinci cãrþi ale lui Moise; pâinile sunt„de orz” pentru a arãta cã Legea luiMoise este acoperitã cu o coajã carenu permite înþelegerea tainelor; le-aadus „un copil” – semnul imaturitãþiioamenilor VT; iar cei „cinci mii de

bãrbaþi”, flãmânzi, reprezintã poporullui Israel în aºteptarea lui Mesia.

c Pe baza textelor din Dt 18,15.18,aºteptarea mesianicã se concentreazãasupra figurii unui profet legislator(ca Moise) ºi erou eliberator (ca fraþiiMacabei). Figura profetului-mesiaeste cunoscutã ºi de comunitatea de laQumran. Aceastã aºteptare a dus une-ori la apariþia unor falºi mesia care auprovocat insurecþii bazate pe fanatismreligios, scoþând poporul în pustiu, pro-miþând cã acolo Dumnezeu va arãta„semnele” eliberãrii. Identificarea popu-larã a lui Isus cu figura „profetului”este atestatã ºi în celelalte evanghelii(Mt 21,11; Mc 6,15; Lc 7,16).

223 In 6,1

cã au de gând sã vinã ºi sã-l ia cu forþa ca sã-l facã rege, Isus s-aretras din nou pe munte, el singur.

Isus umblã pe apã (Mt 14,22-27; Mc 6,45-52)16 Când s-a înserat, discipolii lui au coborât la mare 17 ºi, urcându-se

într-o barcã, s-au îndreptat spre Cafarnaum, pe þãrmul celãlalt almãrii. Se fãcuse deja întuneric, iar Isus încã nu venise la ei. 18 Mareaera agitatã pentru cã sufla un vânt puternic. 19 Când au ajuns la do-uãzeci ºi cinci – treizeci de stadiia, l-au vãzut pe Isus umblând pe mareºi apropiindu-se de barcã. I-a cuprins frica, 20 dar el le-a zis: „Eusunt. Nu vã temeþi!” 21 Atunci au voit sã-l ia în barcã ºi îndatã barcaa ajuns la þãrmul spre care se îndreptau.

Discursul despre pâinea vieþii22 A doua zi, mulþimea care stãtea pe þãrmul celãlalt al mãrii a

vãzut cã nu era acolo decât o barcã ºi cã Isus nu plecase în barcã cudiscipolii sãi, ci numai discipolii plecaserã. 23 Alte bãrci din Tiberi-adab au venit aproape de locul unde mâncaserã pâinea pe care o bine-cuvântase Domnul. 24 Aºadar, când a vãzut mulþimea cã nici Isus,nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat ºi ei în bãrci ºi au venit laCafarnaum, cãutându-l pe Isus. 25 Gãsindu-l pe þãrmul celãlalt almãrii, i-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26 Isus a rãspuns ºi le-azis: „Adevãr, adevãr vã spun: mã cãutaþi nu pentru cã aþi vãzut sem-ne, ci pentru cã aþi mâncat din pâini ºi v-aþi sãturat. 27 Lucraþi nupentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rãmâne spre viaþaveºnicã, pe care v-o va da Fiul Omului; cãci pe el l-a însemnat Dum-nezeu Tatãl cu sigiliul sãu.

28 Atunci i-au zis: „Ce sã facem ca sã sãvârºim faptele lui Dumne-zeu?” 29 Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumne-zeu ca sã credeþi în cel pe care l-a trimis el”.

30 Iar ei i-au spus: „Ce semn faci tu ca sã vedem ºi sã credem întine? Ce înfãptuieºti? 31 Pãrinþii noºtri au mâncat manãc în pustiu,dupã cum este scris: Le-a dat sã mãnânce pâine din cer”. 32 AtunciIsus le-a zis: „Adevãr, adevãr vã spun: nu Moise v-a dat pâinea din

Mc 1,34

Ps 77,20Iob 9,8

Ex 43,16Mt 14,27

6,11Mc 1,37

6,11-12

2,11

Ex 16,20Is 55,2

In 4,14;6,50-58Mt 8,20

Mt 8,10Mt 16,1-4Mc 15,32

Lc 11,29-32In 1,21; 2,11

Ex 16,4-5Ps 78,24

a Un stadion = 185 m. Deci eraucam la 5-6 km, în mijlocul lacului.

b Construit pe ruinele vechii cetãþiRakat (Ios 19,35), în anul 29 d.C., decãtre Irod Antipa, oraºul poartã numeleîmpãratului Tiberiu. Era locuit de pã-gâni, de aceea Isus l-a evitat.

c Este o transcriere literalã a excla-maþiei israeliþilor în pustiu, la vedereahranei date de Domnul (Ex 16,4-15):man-hu = ce este aceasta?

In 6,16 224

cer, ci Tatãl meu vã dã pâinea din cer, cea adevãratã. 33 Cãci pâinealui Dumnezeu este aceea care se coboarã din cer ºi dã viaþã lumii”.

34 Ei i-au zis: „Doamne, dã-ne totdeauna pâinea aceasta!” Isus le-aspus: 35 „Eu sunt pâinea vieþii. Celui care vine la mine nu-i va mai fifoame ºi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodatã. 36 Dareu v-am spus: «M-aþi vãzut ºi nu credeþi». 37 Tot ce-mi dã Tatãl vaveni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afarã, 38 cãcim-am coborât din cer nu ca sã fac voinþa mea, ci voinþa celui carem-a trimis; 39 ºi aceasta este voinþa celui care m-a trimis: sã nu sepiardã nimenia dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci sã-i învii în ziuade pe urmã. 40 Pentru cã aceasta este voinþa Tatãlui meu: oricine îlvede pe Fiul ºi crede în el sã aibã viaþa veºnicã. Iar eu îl voi învia înziua de pe urmã”.

41 Iudeii murmurau împotriva lui pentru cã spusese: „Eu sunt pâi-nea care s-a coborât din cer” 42 ºi spuneau: „Nu este oare acesta Isus,fiul lui Iosif, pe ai cãrui tatã ºi mamã îi cunoaºtem? Cum de spuneacum: «M-am coborât din cer»?”

43 Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Nu mai murmuraþi între voi!44 Nimeni nu poate sã vinã la mine, dacã nu-l atrage Tatãl care m-atrimis ºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã. 45 Este scris în profeþi: ªitoþi vor fi învãþaþi de Dumnezeu. Oricine a auzit ºi a învãþat de laTatãl vine la mine. 46 Nu cã l-a vãzut cineva pe Tatãl, decât numaicel care este de la Dumnezeu: acesta l-a vãzut pe Tatãl. 47 Adevãr,adevãr vã spun: cine crede are viaþa veºnicã. 48 Eu sunt pâinea vieþii.49 Pãrinþii voºtri au mâncat mana în pustiu ºi au murit. 50 Aceastaeste pâinea care se coboarã din cer: ca, dacã mãnâncã cineva din ea,sã nu moarã. 51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacãmãnâncã cineva din aceastã pâine, va trãi în veci, iar pâinea pe careo voi da eu este trupul meu pentru viaþa lumii”.

52 Atunci iudeii au început sã discute aprins între ei, spunând:„Cum poate acesta sã ne dea sã mâncãm trupul sãu?” 53 Dar Isus le-azis: „Adevãr, adevãr vã spun: dacã nu mâncaþi trupul Fiului Omuluiºi nu beþi sângele lui, nu aveþi viaþã în voi. 54 Cine mãnâncã trupulmeu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua depe urmã. 55 Pentru cã trupul meu este adevãratã hranã, iar sângelemeu este adevãratã bãuturã. 56 Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sân-gele meu rãmâne în mine ºi eu în el. 57 Aºa cum m-a trimis Tatãl care

2,19Prov 9,1-6Sir 24,19-22Is 55,1-3In 4,14; 4,102,11

4,34; 5,3014,31; 12,273,35;10,28-29;17,12

Mt 13,54-57Mc 6,1-6

Mt 16,17

Is 54,13Ier 31,33-341In 2,20.27Ex 33,20In 1,181In 4,12In 7,29

Lc 22,19 par

1Cor 11,24

1,14Mt 8,20

15,4-5

a Deºi termenul grec este la neutrusingular, dând o mai puternicã forþãcolectivã, ca ºi la începutul v. 37, înacest context, multe traduceri folosesc

o formã personalã. Altfel, textul arsuna: sã nu se piardã nimic din ceeace mi-a dat de la el.

225 In 6,33

este viu, iar eu trãiesc prin Tatãl, la fel ºi cel care mã mãnâncã pemine va trãi prin mine. 58 Aceasta este pâinea care s-a coborât dincer; nu ca aceea pe care au mâncat-o pãrinþii voºtri ºi au murit. Cinemãnâncã aceastã pâine va trãi în veci”.

59 Acestea le-a spus, în timp ce învãþa în sinagoga din Cafarnaum.

Reacþii la cuvintele lui Isus60 Când au auzit, mulþi dintre discipolii lui au zis: „Greu este

cuvântul acesta! Cine poate sã-l asculte?” 61 Dar Isus, cunoscând însine cã discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: „Vã scanda-lizeazã acest lucru? 62 Dar dacã l-aþi vedea pe Fiul Omului urcân-du-se acolo unde a fost mai înainte? 63 Duhul este acela care dã viaþa,trupul nu foloseºte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus suntduh ºi viaþã. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred!” De fapt, Isusºtia de la început cine sunt cei care nu cred ºi cine este acela care îlva trãda. 65 ªi le-a zis: „De aceea v-am spus cã nimeni nu poate sãvinã la mine decât dacã îi este dat de la Tatãl”.

66 Dupã aceasta, mulþi dintre discipolii lui s-au retras ºi nu maimergeau cu el. 67 Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu cumvavreþi sã plecaþi ºi voi?” 68 Simon Petru i-a rãspuns: „Doamne, la cinesã mergem? Tu ai cuvintele vieþii veºnice, 69 iar noi am crezut ºi amcunoscut cã tu eºti sfântul lui Dumnezeu”. 70 Isus le-a rãspuns:„Oare nu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi esteun diavol!” 71 De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscariotea-nul, pentru cã acesta, unul dintre cei doisprezece, avea sã-l trãdeze.

A TREIA CÃLÃTORIE A LUI ISUS LA IERUSALIM

Necredinþa rudelor lui Isus

71 Dupã acestea, Isus umbla prin Galileea; nu voia sã meargã înIudeea, pentru cã iudeii cãutau sã-l ucidã. 2 Era aproape sãrbã-

toarea iudeilor, cea a Corturilora. 3 Fraþiib sãi i-au zis: „Pleacã de aiciºi du-te în Iudeea, ca sã vadã ºi discipolii tãi lucrãrile pe care le faci,4 cãci nimeni nu lucreazã în ascuns când vrea sã fie cunoscut. Dacã

5,26

3,11

1,48

Mt 8,20In 12,32

1,333,11

12,49-501,48

1,21Fap 7,38

Dt 8,3Fap 3,14

13,18

13,2.27

Mc 9,30 par

Ex 23,14Zah 14,16-19

Mt 5,15In 2,11

14,22

a Este una dintre marile sãrbãtoriale evreilor. Se celebra toamna, timpde o sãptãmânã, în perioada septem-brie-octombrie (15-22 tishri). Carac-teristica sãrbãtorii este construirea unorcorturi (colibe din ramuri de palmier)

în care locuiesc evreii pe tot timpulsãrbãtorii, în amintirea trecerii strã-moºilor prin pustiu. Coincidea cu sãr-bãtoarea recoltei de toamnã.

b Vezi n. Mt 12,46.

In 6,58 226

faci acestea, aratã-te lumii!” 5 De fapt, nici fraþii lui nu credeau în el.6 Aºadar, Isus le-a zis: „Nu a venit încã timpul meu. Însã timpulvostru este totdeauna potrivit. 7 Lumea nu poate sã vã urascã, însãpe mine mã urãºte, pentru cã eu dau mãrturie împotriva ei, cãfaptele ei sunt rele. 8 Mergeþi voi la sãrbãtoare; eu însã nu mã duc lasãrbãtoarea aceasta, pentru cã timpul meu nu s-a împlinit încã”.9 Spunând acestea, a rãmas în Galileea.

Isus la sãrbãtoarea Corturilor10 Dupã ce au plecat fraþii sãi la sãrbãtoare, a plecat ºi el, însã nu

în vãzul lumii, ci pe ascuns. 11 Iudeii îl cãutau în timpul sãrbãtorii ºispuneau: „Unde este el?” 12 Erau multe discuþii despre el în mulþime.Unii spuneau: „Este bun”; alþii însã spuneau: „Nu, ci înºalã poporul”.13 Dar nimeni nu vorbea despre el în mod deschis, de frica iudeilor.

14 Trecuse deja jumãtate din sãrbãtoare, când Isus a urcat la tem-plu ºi a început sã înveþe. 15 Iudeii se mirau ºi ziceau: „Cum ºtie aces-ta carte fãrã sã fi învãþat?” 16 Atunci Isus a rãspuns ºi le-a zis:„Învãþãtura mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis. 17 Dacãvrea cineva sã facã voinþa lui, va cunoaºte dacã învãþãtura este de laDumnezeu sau dacã eu vorbesc de la mine. 18 Cine vorbeºte de la sineîºi cautã propria mãrire; însã cel care cautã mãrirea celui ce l-a tri-mis, acesta este vrednic de crezare ºi nu este nedreptate în el. 19 Oarenu Moise v-a dat Legea? Totuºi, nimeni dintre voi nu þine Legea. Dece cãutaþi sã mã ucideþi?” 20 Mulþimea i-a rãspuns: „Ai diavol. Cinecautã sã te ucidã?” 21 Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Un singur lucru amfãcut ºi toþi vã miraþi. 22 Deoarece Moise v-a dat circumcizia – deºi eanu vine de la Moise, ci de la patriarhi – circumcideþi un om în zi desâmbãtã. 23 Dacã un om primeºte circumcizia în zi de sâmbãtã, ca sãnu fie cãlcatã Legea lui Moise, voi vã mâniaþi pe mine pentru cã amvindecat un om întreg în zi de sâmbãtã? 24 Nu judecaþi dupã aparenþe,ci faceþi judecatã dreaptã!”

Discuþii despre originea lui Isus25 Unii dintre locuitorii Ierusalimului spuneau: „Nu este acesta

cel pe care cautã sã-l ucidã? 26 Iatã, vorbeºte în public ºi nu-i spunnimic. Oare au recunoscut într-adevãr conducãtorii cã acesta esteCristos? 27 Dar acesta ºtim de unde este; când va veni Cristos,nimeni nu va ºti de unde este”. 28 Atunci Isus, în timp ce învãþa întemplu, a strigat ºi a zis: „Voi mã cunoaºteþi ºi ºtiþi de unde sunt; ºi,totuºi, nu am venit de la mine însumi, ci, într-adevãr, este unul carem-a trimis, pe care voi nu-l cunoaºteþi. 29 Eu îl cunosc pentru cã vinde la el ºi el m-a trimis”.

2,4+;Dan 7,22

1,10

3,19;8,12

Mt 27,63

9,22; 12,42;19,38

Mt 7,28;13,54-57Fap 4,133,11

8,50

Ps 92,16

Rom 2,17-23In 8,37.418,48-52;10,20Mt 12,24-27 par5,1-9Gen 17,10Fap 7,8Rom 4,11Mt 12,1-5.11-12Lc 13,15-16;14,5Is 11,3;Zah 7,9

8,19; 19,9Mt 11,278,268,55; 6,461,1+

227 In 7,5

30 Atunci cãutau sã-l prindã, dar nimeni nu a pus mâna pe el, pen-tru cã nu venise încã ceasul lui. 31 Însã mulþi din popor au crezut înel ºi spuneau: „Când va veni Cristos, va face oare mai multe semnedecât a fãcut acesta?”

32 Fariseii au auzit cã mulþimea discuta aceste lucruri despre el.Atunci, arhiereii ºi fariseii au trimis gãrzia ca sã-l prindã. 33 DarIsus a zis: „Încã puþin timp mai sunt cu voi ºi mã duc la cel care m-atrimis. 34 Mã veþi cãuta ºi nu mã veþi gãsi, iar unde sunt eu, voi nuputeþi veni”.

35 Aºadar, spuneau iudeii între ei: „Unde are acesta de gând sãplece, încât noi nu-l vom gãsi? Oare va merge în diaspora, întregreci, ca sã-i înveþe pe greci? 36 Ce înseamnã cuvântul acesta pe carel-a zis: «Mã veþi cãuta ºi nu mã veþi gãsi, iar unde sunt eu, voi nuputeþi veni»?”

Isus, apa vie37 În ultima zi a sãrbãtorii, ziua cea solemnã, stând în picioare,

Isus a strigat: „Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã beab;38 cel care crede în mine, dupã cum spune Scriptura, «râuri de apãviec vor curge din pieptul lui»”.

39 Aceasta o spunea despre Duhul pe care aveau sã-l primeascã ceicare cred în el; cãci încã nu venise Duhul, pentru cã Isus nu fuseseîncã glorificat.

Discuþii despre mesianitatea lui Isus40 Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulþime au spus: „Acesta

este într-adevãr Profetul!” 41 Alþii ziceau: „Acesta este Cristos!” Dar

7,44Lc 4,29-30

8,20; 2,4

2,11

1,1+

8,21Dt 4,29Is 55,6Os 5,6

Prov 1,28

2,19

Prov 1,20Is 55,1.3

In 4,1

2,2119,34

1Cor 10,4Is 44,3

1,33

1,21

a Leviþii erau împãrþiþi în douã clase:1) leviþii de la templu, care activau îninterior ºi numai în momente de pericolieºeau în afarã; 2) gãrzile sau forþelede ordine ale Sinedriului, folosite pen-tru menþinerea ordinii publice în Ieru-salim ºi în regiunile învecinate.

b Textul grec permite douã formede traducere, cu semnificaþii diferite:1) „37 Celui care îi este sete sã vinã lamine ºi sã bea. 38 Cine crede în mine,dupã cum spune Scriptura, râuri deapã vie vor curge din pieptul lui”. Înacest caz, accentul este antropolo-gic-ecleziologic, adicã apa vie este darpentru cel care crede ºi se revarsã ºi

asupra celorlalþi; 2) Forma aleasã denoi, cu semnificaþie cristologicã, adicãapa vie þâºneºte din coasta lui Cristos(cf. In 19,34), este cea mai atestatã întradiþia patristicã ºi preferatã de ma-joritatea traducerilor moderne.

c Existau unele tradiþii, atestate înMishna, ca, în ultima zi a sãrbãtoriiCorturilor, sã se scoatã apã cu un ur-cior de aur din piscina Siloe ºi sã severse la baza altarului. Profetul Zahariavorbeºte despre un „izvor ce þâºneºte”pentru casa lui David ºi pentru locui-torii din Ierusalim (Zah 13,1; 14,8), iarcelor care participau la sãrbãtoare leera garantatã ploaia (Zah 14,16-19).

In 7,30 228

alþii spuneau: „Oare vine Cristos din Galileea? 42 Nu a spus oareScriptura: Cristos se trage din neamul lui David ºi din Betleem, satulde unde era David?” 43 Aºadar, s-a fãcut dezbinare în popor din cauzalui. 44 Unii dintre ei voiau sã-l prindã, dar nimeni n-a pus mâna pe el.

45 Atunci, gãrzile s-au întors la arhierei ºi farisei. Aceºtia le-au zis:„De ce nu l-aþi adus?” 46 Gãrzile au rãspuns: „Nimeni n-a vorbit vreo-datã ca omul acesta!” 47 Fariseii le-au zis: „Nu cumva v-aþi lãsat amãgiþiºi voi? 48 Oare a crezut în el cineva dintre conducãtori sau dintre fari-sei? 49 Dar mulþimea aceasta care nu cunoaºte Legea este blestematã”.

50 Nicodim, unul dintre ei, cel care venise mai înainte la el, le-a zis:51 „Oare Legea noastrã condamnã un om înainte de a-l audia ºi de aºti ce a fãcut?” 52 I-au rãspuns ºi au zis: „Nu cumva eºti ºi tu dinGalileea? Studiazã ºi vezi cã nici un profet nu s-a ridicat din Galileea”.53 ªi s-a dus fiecare la casa luia.

Femeia adulterã

81 Iar Isus s-a dus pe Muntele Mãslinilor. 2 Dar în zori a apãrut dinnou la templu ºi tot poporul venea la el, iar el, aºezându-se, îi învãþa.

3 Cãrturarii ºi fariseii au adus o femeie prinsã în adulter ºi, pu-nând-o la mijloc, 4 i-au zis: „Învãþãtorule, aceastã femeie a fost sur-prinsã asupra faptului de adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege cape astfel de femei sã le ucidem cu pietre. Dar tu, ce zici?” 6 Însã spu-neau aceasta ispitindu-l, ca sã aibã de ce sã-l acuze. Dar Isus, aple-cându-se, scria cu degetul pe pãmânt. 7 Întrucât continuau sã-lîntrebe, s-a ridicat ºi le-a spus: „Acela dintre voi care este fãrã depãcat sã arunce primul cu piatra în ea”. 8 ªi, aplecându-se din nou,scria pe pãmântb. 9 Când au auzit, au plecat unul câte unul, începândde la cei mai bãtrâni. El a rãmas singur, iar femeia era în mijloc.10 Isus s-a ridicatc ºi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei?d Nu te-a con-damnat nimeni?” 11 Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus:„Nici eu nu te condamn; mergi, de acum sã nu mai pãcãtuieºti!”

Isus, lumina lumii12 Isus le-a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii. Cine mã ur-

meazã nu umblã în întuneric, ci va avea lumina vieþii”. 13 Dar fariseii

2Sam 7,12Mt 9,27Rom 1,3Mt 2,5-63,117,30

Mt 13,54-56

3,1

Dt 1,16;17,4Fap 5,35

In 5,391,46Mt 16,14

Lc 21,37-38

Lc 7,37-50

Lev 20,10Dt 22,22-24

Mt 12,10Lc 20,20

Dt 17,7Mt 7,1-5

Ez 33,11;18,32Ps 103,8.13-14In 5,14Ex 13,21Ps 27,1;36,10; 89,16Înþ 7,26Is 9,1; 60,191In 1,5

229 In 7,42

a Multe manuscrise ºi traducerivechi omit fragmentul 7,53–8,11.Unele manuscrise includ fragmentulîn alte locuri: dupã In 21,24 sau dupãLc 21,38.

b Unele manuscrise adaugã: pãcatelefiecãruia dintre ei.

c Unele manuscrise adaugã: ºi, nevã-zând pe nimeni în afarã de femeie, i-aspus...

d O serie de manuscrise adaugã: ceicare te acuzã.

i-au spus: „Tu dai mãrturie despre tine; mãrturia ta nu este ade-vãratã”. 14 Isus a rãspuns ºi le-a zis: „Chiar dacã dau mãrturiedespre mine însumi, mãrturia mea este adevãratã pentru cã ºtiu deunde am venit ºi unde mã duc. Dar voi nu ºtiþi de unde vin sau undemã duc. 15 Voi judecaþi dupã trup, eu nu judec pe nimeni. 16 ªi chiardacã judec, judecata mea este vrednicã de crezare pentru cã nu suntnumai eu, ci eu ºi Tatãla care m-a trimis. 17 ªi în Legea voastrã estescris cã mãrturia a doi oameni este adevãratã. 18 Eu sunt cel care daumãrturie despre mine însumi ºi despre mine dã mãrturie Tatãl carem-a trimis”. 19 Atunci i-au zis: „Unde este Tatãl tãu?” Isus le-a rãs-puns: „Nu mã cunoaºteþi nici pe mine, nici pe Tatãl meu. Dacã m-aþicunoaºte pe mine, l-aþi cunoaºte ºi pe Tatãl meu”.

20 Aceste cuvinte le-a spus lângã vistierie, pe când învãþa în tem-plu; dar nimeni nu l-a prins, pentru cã încã nu venise ceasul lui.

Controversã cu iudeii21 Apoi le-a zis din nou: „Eu mã duc ºi mã veþi cãuta, dar voi veþi

muri în pãcatul vostru. Unde mã duc eu, voi nu puteþi veni”. 22 Deciziceau iudeii: „Oare se va sinucide, pentru cã spune «Unde mã duceu, voi nu puteþi veni»?” 23 Dar el le-a zis: „Voi sunteþi de jos, eu suntde sus; voi sunteþi din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta.24 V-am spus cã veþi muri în pãcatele voastre pentru cã, dacã nu veþicrede cã eu sunt, veþi muri în pãcatele voastre”. 25 Atunci i-au zis:„Tu cine eºti?” Isus le-a zis: „Ceea ce vã spun de la început. 26 Ammulte de spus ºi de judecat cu privire la voi, însã cel care m-a trimiseste adevãrat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”. 27 Ei n-auînþeles cã le vorbea despre Tatãl. 28 Aºadar, Isus le-a zis: „Când îl veþifi înãlþat pe Fiul Omului, atunci veþi înþelege cã eu sunt ºi cã nu facnimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învãþat Tatãl. 29 Iar cel carem-a trimis este cu mine; nu m-a lãsat singur, pentru cã eu fac întot-deauna ceea ce îi place”.

30 Pe când spunea el acestea, mulþi au început sã creadã în el.

Adevãrul ºi libertatea31 Deci a spus Isus iudeilor care crezuserã în el: „Dacã rãmâneþi în

cuvântul meu, sunteþi cu adevãrat discipolii mei 32 ºi veþi cunoaºteadevãrul, iar adevãrul vã va elibera”. 33 Ei i-au rãspuns: „Noi sun-tem descendenþii lui Abraham ºi n-am fost niciodatã sclavii nimãnui.

3,115,31

14,28

7,24Rom 7,5

12,475,30; 8,29

10,30Dt 17,6;

19,15Num 35,30

5,32.37

14,912,45=14,7

Mc 12,417,30

2,4

7,34Dt 24,16

Ez 18,20;33,12-20

In 13,33.361,10

3,31; 17,14

1,1+Ex 3,14Is 43,11

7,2812,48-50

12,32Mt 8,20

8,243,11

10,3016,32

3,11

a Câteva manuscrise omit: Tatãl.

In 8,14 230

Cum poþi sã spui: «Veþi deveni liberi»?” 34 Isus le-a rãspuns: „Adevãr,adevãr vã spun cã oricine comite pãcatul este sclavul pãcatuluia.35 Însã sclavul nu rãmâne în casã pentru totdeauna; fiul rãmâne pen-tru totdeauna. 36 Aºadar, dacã Fiul vã va elibera, veþi fi într-adevãrliberi. 37 ªtiu cã sunteþi descendenþii lui Abraham, dar cãutaþi sã mãucideþi, deoarece cuvântul meu nu gãseºte loc în voi. 38 Eu vorbescdespre cele ce am vãzut la Tatãl meu, iar voi faceþi cele ce aþi auzitb

de la tatãl vostru”c.

Fiii lui Abraham sau ai diavolului?39 Ei au rãspuns ºi i-au zis: „Tatãl nostru este Abraham”. Isus le-a

zis: „Dacã sunteþi fiii lui Abraham, faceþi faptele lui Abrahamd.40 Acum, însã, voi cãutaþi sã mã ucideþi pe mine, om care v-am spusadevãrul pe care îl am de la Dumnezeu; Abraham n-a fãcut aceasta.41 Voi faceþi faptele tatãlui vostru”.

Ei i-au zis: „Noi nu suntem nãscuþi din desfrânaree; avem un sin-gur tatã: pe Dumnezeu”. 42 Isus le-a zis: „Dacã Dumnezeu ar fi tatãlvostru, m-aþi iubi, pentru cã eu am ieºit ºi vin de la Dumnezeu. Eunu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis. 43 De ce nu înþelegeþivorbirea mea? De fapt, voi nu puteþi asculta cuvântul meu. 44 Voisunteþi de la diavol, tatãl vostru, ºi vreþi sã îndepliniþi dorinþele tatã-lui vostru. El era un ucigaº de la început ºi nu s-a menþinut în adevãrpentru cã în el nu este adevãr. Cine spune minciuna, vorbeºte dupãfirea lui, cãci este mincinos ºi tatãl minciunii. 45 Dar, pentru cã spunadevãrul, voi nu mã credeþi. 46 Cine dintre voi mã poate acuza depãcat? Dacã spun adevãrul, de ce nu mã credeþi? 47 Cine este de laDumnezeu ascultã cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nuascultaþi, pentru cã nu sunteþi de la Dumnezeu”.

Isus ºi Abraham48 Iudeii au rãspuns ºi i-au zis: „Nu spunem noi bine cã eºti sama-

ritean ºi cã ai diavol?” 49 Isus a rãspuns: „Eu nu am diavol, dar îl cin-stesc pe Tatãl meu, iar voi nu mã cinstiþi. 50 Totuºi, eu nu caut mãrireamea; este cineva care o cautã ºi care judecã.

Rom 6,17-19In 2,19

Gen 21,10Ier 2,14-15In 14,2-3Gal 4,30-31Evr 3,5-6Mt 21,33-465,383,11

Gen 15,6;17,1-2

Ex 4,22Dt 32,6

1In 5,1Mc 1,381,1+

1In 3,8-15Mt 4,1Gen 2,17;3,1-2Înþ 1,13; 2,24Rom 5,12

1In 3,51Pt 1,19Evr 9,14-28

10,261In 4,6

4,97,20

7,18

a În unele manuscrise gãsim doar:este sclav.

b În loc de: aþi auzit, unele manu-scrise au: aþi vãzut.

c Multe manuscrise omit: vostru.d În unele manuscrise apare: Dacã

aþi fi..., aþi face...e În VT, este cunoscutã expresia fii

ai desfrânãrii, desemnând copiii nãs-

cuþi de prostituata Gomer, soþia luiOsea, ca semn al infidelitãþii Israeluluifaþã de Dumnezeu (Os 1,2; 2,6). Aceastãmetaforã a desfrânãrii, care desemnea-zã violarea alianþei dintre Dumnezeuºi Israel, este reluatã de Ieremia(2,20-21; 3,1-5) ºi Ezechiel (16,23).

231 In 8,34

51 Adevãr, adevãr vã spun: dacã cineva va pãstra cuvântul meu, nuva vedea moartea în veci”. 52 Iudeii i-au spus: „Acum suntem siguricã ai diavol! Abraham a murit; profeþii de asemenea, iar tu spui:«Dacã cineva va pãstra cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci».53 Oare eºti tu mai mare decât pãrintele nostrua, Abraham, care amurit? ªi profeþii au murit. Cine te crezi?” 54 Isus a rãspuns: „Dacãeu mã preamãresc pe mine, mãrirea mea nu este nimic. Tatãl meueste cel care mã preamãreºte, el, despre care voi spuneþi «Este Dum-nezeul nostru»b. 55 Dar voi nu l-aþi cunoscut; însã eu îl cunosc ºi,dacã aº spune cã nu-l cunosc, aº fi asemenea vouã, un mincinos. Însãîl cunosc ºi pãstrez cuvântul lui. 56 Abraham, pãrintele vostru, s-abucurat cã va vedea ziua mea. A vãzut-o ºi s-a umplut de bucurie”.57 Atunci iudeii i-au spus: „Încã nu ai cincizeci de ani ºi l-ai vãzut peAbraham?” 58 Isus le-a zis: „Adevãr, adevãr vã spun: mai înainte dea fi fost Abraham, eu sunt”.

59 Atunci ei au luat pietre ca sã arunce în el. Dar el s-a ascuns ºi aplecat din templuc.

Vindecarea orbului din naºtere

91 Pe când trecea, a vãzut un om, orb din naºtere. 2 Discipolii luil-au întrebat: „Rabbi, cine a pãcãtuit cã s-a nãscut orb, el sau pã-

rinþii lui?” 3 Isus a rãspuns: „N-a pãcãtuit nici el, nici pãrinþii lui, ci[este astfel] ca sã se arate în el lucrãrile lui Dumnezeu. 4 Noid trebuiesã sãvârºim lucrãrile celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vinenoaptea, când nimeni nu mai poate sã lucreze. 5 Cât timp sunt înlume, eu sunt lumina lumii”.

6 Dupã ce a spus acestea, a scuipat pe pãmânt, a fãcut tinã cusalivãe, i-a pus tina pe ochi 7 ºi i-a zis: „Du-te ºi spalã-te la piscinaSiloe!”f – care înseamnã „Trimisul”. Aºadar, el a plecat, s-a spãlat ºis-a întors vãzând.

3,1111,25

5,25-28

7,20

4,12

7,29

5,39Gen 17,17

Mt 13,17-18Lc 17,22

1,1+

8,24

10,31.39Lc 4,29-30

5,14Lc 13,2

11,9-10;12,35-36;

4,34

8,12

Is 8,6

a Unele manuscrise omit: pãrintelenostru.

b În loc de: nostru, unele manuscriseau: vostru.

c Multe manuscrise adaugã: ºi, tre-când prin mijlocul lor, s-a dus.

d Unele manuscrise încearcã sã re-zolve dificultatea textului, schimbândastfel: Eu trebuie sã sãvârºesc. Deºineclarã, forma la plural este cea maiprobabilã.

e Aceastã tinã fãcutã din pãmânt ºisalivã nu este un leac sau un rit magic,

ci are o valoare simbolicã. De altfel,orbul se vindecã abia dupã ce îndepli-neºte porunca lui Isus de a se spãla înpiscina Siloe.

f Piscina Siloe aduna apa izvoruluiGhihon printr-un tunel lung de 544 m,sãpat în stâncã de regele Ezechia, însec. al VIII-lea î.C. (2Rg 20,20). Zidulpiscinei a fost construit de ªalum(Neh 3,15). În ebraicã, numele vine dela Shiloah, ceea ce înseamnã „tri-misul”, aºa cum noteazã ºi Ioan.

In 8,51 232

8 Atunci, vecinii ºi cei care îl vãzuserã mai înainte cã era cerºetor,au zis: „Nu este el cel care ºedea ºi cerºea?” 9 Unii spuneau: „Eleste!”, alþii ziceau: „Nu, dar seamãnã cu el!” El a zis: „Eu sunt!”10 Aºadar, i-au spus: „Cum þi s-au deschis ochii?” 11 El a rãspuns:„Omul care se numeºte Isus a fãcut tinã, mi-a uns ochii ºi mi-a zis:«Du-te la Siloe ºi spalã-te!» Deci, m-am dus ºi, dupã ce m-am spãlat, amînceput sã vãd”. 12 Ei i-au zis: „Unde este acela?” El a spus: „Nu ºtiu”.

Interogatoriul fãcut de cãtre farisei13 L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. 14 De fapt, era sâmbãtã

ziua în care a fãcut Isus tina ºi i-a deschis ochii.15 Fariseii l-au întrebat din nou cum a început sã vadã. El le-a zis:

„Mi-a pus tinã pe ochi, m-am spãlat ºi vãd”. 16 Câþiva dintre fariseiziceau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru cã nu þinesâmbãta”. Alþii, însã, ziceau: „Cum poate un om pãcãtos sã facã ast-fel de semne?” ªi era dezbinare între ei. 17 Deci, i-au zis iarãºi orbului:„Tu ce spui despre el, de vreme ce þi-a deschis ochii?” El a rãspuns:„Este un profet”.

18 Iudeii nu credeau despre el cã fusese orb ºi a început sã vadã,pânã când i-au chemat pe pãrinþii celui care ºi-a cãpãtat vederea 19 ºii-au întrebat: „Acesta este fiul vostru pe care spuneþi cã l-aþi nãscutorb? Aºadar, cum de vede acum?” 20 Pãrinþii lui au rãspuns ºi au zis:„ªtim cã acesta este fiul nostru ºi cã l-am nãscut orb. 21 Dar cum devede acum, nu ºtim. ªi nici cine i-a deschis ochii nu ºtim. Întrebaþi-lpe el; e destul de marea. Va vorbi el însuºi despre sine”. 22 Pãrinþii luiau spus acestea pentru cã se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înþe-leseserã deja ca, dacã cineva ar fi mãrturisit cã el este Cristos, sã fieexclus din sinagogãb. 23 De aceea au spus pãrinþii lui: „E destul demare; întrebaþi-l pe el”.

24 Atunci l-au chemat a doua oarã pe omul care fusese orb ºi i-auzis: „Dã mãrire lui Dumnezeu!c Noi ºtim cã omul acesta este un

Mt 12,10-11 parLc 13,10-11;14,1-2

3,2

Mt 16,14

7,13

16,2

a Lit.: are vârsta. Expresia corespon-dentã în ebraicã înseamnã: „are vâr-sta majoratului”. În practica ebraicã,un copil devenea major la 12 ani, vâr-stã la care trebuia sã cunoascã toatãLegea ºi sã dea un examen din ea înfaþa comunitãþii. Dupã aceasta, eraproclamat „fiu al Legii”, având toatedrepturile ºi obligaþiile unui evreu.

b Legislaþia referitoare la excomuni-care prevedea, pe vremea aceea,

urmãtoarele cazuri: 1) nezifah – exco-municarea de o sãptãmânã, pentru oabatere uºoarã; 2) nidduy – excomu-nicare pe 30 de zile, dar, în acest timp,era permisã participarea la unele adu-nãri; 3) herem – excomunicarea solem-nã impusã de autoritãþile iudaice, careîl excludea pe cineva din Israel pentrutotdeauna.

c Este o formulã folositã pentru a con-strânge pe cineva sã dea o mãrturie

233 In 9,8

%

pãcãtos”. 25 El a rãspuns: „Eu nu ºtiu dacã este un pãcãtos. Eu unaºtiu: cã eram orb ºi acum vãd”. 26 Ei i-au zis: „Ce þi-a fãcut? Cum þi-adeschis ochii?” 27 Le-a rãspuns: „V-am spus deja ºi nu m-aþi ascultat.De ce vreþi sã auziþi din nou? Nu cumva vreþi ºi voi sã deveniþi disci-polii lui?” 28 Atunci au început sã-l insulte, zicând: „Tu eºti disci-polul lui. Noi suntem discipolii lui Moise! 29 Noi ºtim cã lui Moise i-avorbit Dumnezeu. Dar acesta nu ºtim de unde este”. 30 Omul a rãspunsºi le-a zis: „Tocmai asta-i de mirare, cã voi nu ºtiþi de unde este, iarel mi-a deschis ochii. 31 Noi ºtim cã Dumnezeu nu-i ascultã pe pãcã-toºi ci, dacã cineva îl cinsteºte pe Dumnezeu ºi împlineºte voinþa lui,pe acela îl ascultã. 32 De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva sã fi des-chis ochii unui orb din naºtere. 33 Dacã acesta n-ar fi de la Dumnezeu,n-ar fi putut face nimic”. 34 I-au rãspuns ºi au zis: „Tu eºti nãscut cutotul în pãcat ºi ne înveþi pe noi?” ªi l-au dat afarã.

Orbirea spiritualã35 Isus a auzit cã l-au dat afarã ºi, întâlnindu-l, i-a zis: „Crezi tu în

Fiul Omului?” 36 El a rãspuns: „Cine este, Doamne, ca sã cred în el?”37 Isus i-a spus: „L-ai ºi vãzut. Este cel care vorbeºte cu tine”. 38 Eli-a zis: „Cred, Doamne”; ºi s-a închinat înaintea lui. 39 Isus i-a zis:„Am venit în lumea aceasta ca sã fac judecatã pentru ca cei ce nu vãdsã vadã, iar cei care vãd sã devinã orbi”.

40 Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea ºi i-au zis:„Nu cumva suntem ºi noi orbi?” 41 Isus le-a zis: „Dacã aþi fi orbi, nuaþi avea pãcat. Dar pentru cã spuneþi: «Vedem», pãcatul vostrurãmâne.

Parabola pãstorului

101 Adevãr, adevãr vã spun: Cine nu intrã în staulul oilor pepoartã, ci sare prin altã parte, acela este un hoþ ºi un tâlhar;

2 dar cel care intrã pe poartã este pãstorul oilor. 3 Acestuia pazniculîi deschide ºi oile ascultã glasul lui; el îºi cheamã oile pe nume ºi leconduce afarã. 4 Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor,iar oile îl urmeazã pentru cã îi cunosc vocea. 5 Pe un strãin nu l-arurma, ci ar fugi de el, pentru cã nu cunosc vocea strãinilor”.

6 Isus spusese aceastã parabolã pentru ei, dar ei nu au înþeles ceînseamnã ceea ce le spunea.

Is 1,15Prov 15,29

3,27,49

Mt 8,20

9,54,26

Mt 8,108,121,1+

Mt 13,13

Mt 15,14 par

3,36; 12,48Mt 23,16-17

Ez 34,1 ºuIer 23,1-3

21,16

Mih 2,13

adevãratã, în special când trebuia sãrecunoascã o vinã (1Sam 6,5; Ios 7,19).Sensul este: „Jurã înaintea lui

Dumnezeu cã vei spune adevãrul ºinumai adevãrul!”

In 9,25 234

Isus, pãstorul cel bun7 Atunci, Isus a zis din nou: „Adevãr, adevãr vã spun: eu sunt

poarta oilora. 8 Toþi cei care au venit înainte de mineb sunt hoþi ºi tâl-hari, dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt poarta. Dacã cineva intrãprin mine, va fi mântuit. Va intra ºi va ieºi ºi va gãsi pãºune. 10 Hoþulnu vine decât sã fure, sã înjunghie ºi sã ucidã. Eu am venit ca sã aibãviaþã ºi s-o aibã din belºug. 11 Eu sunt pãstorul cel bun. Pãstorul celbun îºi dãc viaþa pentru oi. 12 Cel plãtit ºi care nu este pãstor, cãruianu-i aparþin oile, vede cã vine lupul, lasã oile ºi fuge, iar lupul lerãpeºte ºi le împrãºtie; 13 pentru cã este plãtit ºi nu-i pasã de oi.

14 Eu sunt pãstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele ºi ale melemã cunosc pe mine 15 aºa cum mã cunoaºte Tatãl ºi eu îl cunosc peTatãl; iar eu însumi îmi pun viaþa pentru oi. 16 Mai am ºi alte oi, carenu sunt din staulul acesta; ºi pe acelea trebuie sã le aduc; iar ele vorasculta glasul meu ºi va fi o singurã turmã ºi un singur pãstor. 17 Deaceea mã iubeºte Tatãl, pentru cã îmi daud viaþa pentru ca s-o iaudin nou. 18 Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi.Am putere sã o dau ºi am putere sã o iau din nou. Aceastã poruncãam primit-o de la Tatãl meu”.

19 S-a fãcut iarãºi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte.20 Mulþi dintre ei spuneau: „Are un diavol ºi delireazã. De ce-l ascul-taþi?” 21 Alþii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui posedat dediavol. Oare poate un diavol sã deschidã ochii unui orb?”

Isus la sãrbãtoarea Înnoirii templului22 Atunci avea loc sãrbãtoarea Înnoiriie în Ierusalim. Era iarnã. 23 Isus

umbla prin templu, în porticul lui Solomonf. 24 Iudeii l-au înconjurat

3,17Ps 23,1-3Is 49,9-10Ez 34,14

Ez 34,1

Ier 23,1-2Ez 34,3-8Zah 11,17

Mt 11,25-27 parIn 15,9

Ier 23,3;31,10Ef 2,14-15;4,4-5In 5,25;18,37; 11,52Ez 34,23;37,22Mih 2,13In 3,358,29

3,117,20

9,30-333,2

1Mac 4,36

Fap 3,11

a Termenul grec thyra poate fi tra-dus atât „uºã”, cât ºi „poartã”; în con-text, „poartã” pare mai potrivit.

b Multe manuscrise omit: înainte demine.

c Multe manuscrise au: îºi puneviaþa. De altfel, expresia aceasta estetipicã lui Ioan.

d Lit.: îmi pun viaþa.e Termenul ebraic hanukkah înseam-

nã „dedicare”, „consacrare” ºi a fost tra-dus în greacã cu sensul de „înnoire”.La aceastã sãrbãtoare se comemoreazãpurificarea templului ºi consacrarea

altarului în anul 164 î.C. de cãtre IudaMacabeul, dupã ce fuseserã profanatede armatele lui Antioh al IV-lea Epi-fanul (1Mac 4,41-61; 2Mac 1,9). Secelebreazã timp de 8 zile, pe la mijlo-cul lui decembrie. Se mai numeºtesãrbãtoarea Luminilor pentru cã fie-care familie aprinde candelabrul spe-cial cu 9 braþe (menorah) ºi îl pune lafereastrã.

f Curtea exterioarã a templului eraînconjuratã de colonade acoperite,deschise spre interior. Se crede cã por-ticul lui Solomon era pe partea de est.

235 In 10,7

ºi i-au zis: „Pânã când ne chinuieºti sufletul?a Dacã tu eºti Cristos,spune-ne deschis!”

25 Isus le-a rãspuns: „V-am spus ºi nu credeþi. Faptele pe care lefac în numele Tatãlui, acestea dau mãrturie despre mine, 26 însã voinu credeþi pentru cã nu sunteþi dintre oile mele. 27 Oile mele ascultãglasul meu; eu le cunosc, iar ele mã urmeazã. 28 Eu le dau viaþa veº-nicã ºi nu vor pieri niciodatã. ªi nimeni nu le va rãpi din mâna mea.29 Tatãl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toþib ºi nimeni nule poate rãpi din mâna Tatãlui meuc. 30 Eu ºi Tatãl una suntem”d.

31 Iudeii au luat iarãºi pietre ca sã arunce asupra lui. 32 Isus le-azis: „V-am arãtat multe lucruri bune de la Tatãle; pentru care dintreele vreþi sã mã ucideþi cu pietre?” 33 Iudeii i-au rãspuns: „Nu pentruvreo lucrare bunã aruncãm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie ºipentru cã tu, om fiind, te faci Dumnezeu”. 34 Isus le-a zis: „Oare nueste scris în Legea voastrã: Eu am zis: sunteþi dumnezei? 35 Dacã i-anumit «dumnezei» pe cei cãrora li s-a adresat cuvântul lui Dum-nezeu – ºi Scriptura nu poate fi desfiinþatã – 36 aceluia pe care Tatãll-a sfinþit ºi l-a trimis în lume voi îi spuneþi: «Spui blasfemii» pentrucã am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!»? 37 Dacã nu fac lucrãrileTatãlui meu, sã nu credeþi în mine; 38 dar dacã le fac, chiar dacã nucredeþi în mine, credeþi în fapte, ca sã ºtiþi ºi sã recunoaºteþif cãTatãl este în mine ºi eu în Tatãl”.

39 Ei cãutau din nou sã-l prindã, dar el a scãpat din mâna lor.40 El s-a dus iarãºi dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai

înainte Ioan, ºi a rãmas acolo. 41 Mulþi veneau la el ºi spuneau: „Ioann-a fãcut nici un semn, însã tot ce a spus Ioan despre acesta era ade-vãrat”. 42 ªi mulþi au crezut în el acolo.

Învierea lui Lazãr

111 Era bolnav un oarecare Lazãrg din Betania, din satul Mariei ºial Marteih, sora ei. 2 Maria era aceea care îl unsese pe Domnul

In 8,25Lc 22,67

2,11; 5,36

Prov 28,51Cor 2,14

In 10,3-4.1410,10

Rom 8,33-39Ier 23,4

3,35Dt 32,39; 33,3Is 43,13; 51,16

Înþ 3,1In 1,1

8,59

Lc 22,70-71

5,18;Rom 3,19

Ps 82,6In 1,12-13

1,1+Ier 1,5

2,11

14,11; 17,21

8,59

1,28Mt 19,1Mc 10,1

Lc 10,38-39In 12,1-8

a Lit.: Pânã când ne scoþi sufletul?b Textul grec este corupt. Varianta

cea mai frecventã în manuscrise esteurmãtoarea: Ceea ce mi-a dat Tatãlmeu este mai mare decât orice... Amales o variantã mai clarã, suficient debine atestatã.

c Unele manuscrise omit: meu; câte-va omit: Tatãlui meu.

d Faptul cã iudeii au fost ºocaþi dedeclaraþia lui Isus aratã clar cã ei auînþeles, într-adevãr, sensul cuvintelor:

„una” înseamnã cã Isus este Dumnezeuca ºi Tatãl, iar verbul la plural: „sun-tem” înseamnã distincþia de persoane.

e În unele manuscrise este adãugat:meu.

f Unele manuscrise au: sã credeþi înloc de: sã recunoaºteþi.

g În ebraicã, Lazar înseamnã „Dum-nezeu ajutã”, fiind forma prescurtatãde la Eleazar.

h În aramaicã, Marta înseamnã„stãpânã”.

In 10,25 236

cu mireasmã ºi îi uscase picioarele cu pãrul ei. Fratele ei, Lazãr, erabolnav. 3 Aºadar, surorile au trimis sã i se spunã: „Doamne, iatã, celpe care-l iubeºti este bolnav!” 4 Când a auzit Isus, a zis: „Aceastãboalã nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu pentru caFiul lui Dumnezeu sã fie glorificat prin ea”.

5 Deºi Isus îi îndrãgea pe Marta, pe sora ei ºi pe Lazãr, 6 când a auzitcã este bolnav, a mai rãmas douã zile în locul în care se afla. 7 Abiadupã aceea, le-a spus discipolilor: „Sã mergem din nou în Iudeea!”8 Discipolii i-au spus: „Rabbi, acum cãutau iudeii sã te ucidã cu pie-tre ºi tu mergi iarãºi acolo?” 9 Isus a rãspuns: „Oare nu sunt douã-sprezece ore într-o zi? Dacã cineva umblã în timpul zilei, nu seîmpiedicã pentru cã vede lumina acestei lumi. 10 Însã, dacã cinevaumblã în timpul nopþii, se împiedicã pentru cã lumina nu este în el”.

11 Dupã ce a spus acestea, a adãugat: „Lazãr, prietenul nostru a ador-mit, dar mã duc sã-l trezesc”. 12 Atunci discipolii i-au zis: „Doamne,dacã doarme, va fi salvat!” 13 De fapt, Isus vorbise despre moartealui, dar ei credeau cã vorbeºte despre somnul obiºnuit. 14 Aºadar, Isusle-a spus deschis: „Lazãr a murit 15 ºi mã bucur pentru voi cã nueram acolo, pentru ca voi sã credeþi. Dar sã mergem la el!” 16 AtunciToma, cel numit Geamãnul, a spus celorlalþi discipoli: „Sã mergemºi noi ca sã murim cu el!”

17 Când a ajuns Isus, a aflat cã era deja de patru zile în mormânt.18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadiia. 19 ªimulþi iudei veniserã la Marta ºi Maria sã le consolezeb pentru fratelelor. 20 Când a auzit cã a venit Isus, Marta i-a ieºit în întâmpinare.Maria însã stãtea în casã. 21 Aºadar, Marta i-a spus lui Isus: „Doam-ne, dacã ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însã ºi acum ºtiucã tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îþi va da”. 23 Isus i-aspus: „Fratele tãu va învia”. 24 Marta i-a zis: „ªtiu cã va învia, laînviere, în ziua de pe urmã”c. 25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea ºiviaþa. Cel care crede în mine, chiar dacã moare, va trãi; 26 ºi oricinetrãieºte ºi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” 27 Eaa rãspuns: „Da, Doamne; eu am crezut cã tu eºti Cristos, Fiul luiDumnezeu, cel care vine în lume”.

2,11

1,14

10,34

8,59; 10,31

8,12

2,19

Mt 9,24 par

2,11

14,5; 20,24-29

Mc 10,32

11,45;12,9-11.17-19

Lc 10,39 ºu

11,32

Mc 11,24 par

2,19

Mt 22,23In 3,355,241In 3,14

10,341,9-10

a Aproximativ 3 km.b În Palestina, înmormântarea avea

loc chiar în ziua morþii. Dupã înmor-mântare, mulþi rãmâneau pentru a pre-zenta condoleanþe membrilor familieiºi a împãrtãºi durerea lor.

c Speranþa Martei în învierea frateluisãu în ziua de pe urmã se bazeazã petradiþia biblicã postexilicã (Dan 12,2;

2Mac 7,9.21; 12,43-44). Evreii din tim-pul lui Isus credeau în învierea mor-þilor ºi se rugau în a doua dintre cele18 binecuvântãri pe care le spuneauîn fiecare zi: „Atotputernic eºti tu,Doamne, care învii morþii. Binecuvân-tat eºti tu, Doamne, care învii morþii”(Mishna, Berakot 2).

237 In 11,3

28 Dupã ce a spus ea aceasta, s-a dus ºi a chemat-o pe sora ei,Maria, ºoptindu-i: „Învãþãtorul este aici ºi te cheamã”. 29 Când aauzit, ea s-a ridicat repede ºi a venit la el. 30 Încã nu ajunsese Isus însat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31 Atunci iudeii,care erau cu ea în casã ºi o consolau, vãzând-o pe Maria cã s-a ridi-cat în grabã ºi a ieºit, au venit dupã ea, crezând cã merge la mor-mânt ca sã plângã acolo. 32 Când a ajuns Maria unde era Isus, vãzân-du-l, a cãzut la picioarele lui ºi a spus: „Doamne, dacã ai fi fost aici,fratele meu nu ar fi murit”. 33 Iar Isus, când a vãzut-o cã plânge ºicã plâng ºi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit ºi s-a tulbu-rat. 34 ªi a zis: „Unde l-aþi pus?” I-au rãspuns: „Doamne, vino ºivezi!” 35 Isus a lãcrimata. 36 Atunci iudeii au început sã spunã: „Iatãcât de mult îl iubea!” 37 Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, carea deschis ochii orbului, sã facã în aºa fel ca acesta sã nu moarã?”

38 Isus s-a înfiorat din nou ºi a mers la mormânt. Era o grotã, iarla intrare era pusã o piatrã. 39 Isus a zis: „Ridicaþi piatra!” Marta,sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, cãci e de patruzile”. 40 Isus i-a spus: „Nu þi-am zis cã, dacã vei crede, vei vedea glo-ria lui Dumnezeu?” 41 Au ridicat, deci, piatra. Atunci ºi-a ridicatochii ºi a spus: „Tatã, îþi mulþumesc cã m-ai ascultat. 42 Eu ºtiam cãmã asculþi întotdeauna. Însã am spus-o pentru mulþimea ce mã încon-joarã ca sã creadã cã tu m-ai trimis”. 43 Spunând acestea, a strigat cuglas puternic: „Lazãr, vino afarã!” 44 A ieºit mortul, legat la picioareºi la mâini cu fâºii de pânzã, iar faþa lui era acoperitã cu un ºtergar.Isus le-a zis: „Dezlegaþi-l ºi lãsaþi-l sã meargã!”

Sinedriul îl condamnã pe Isus la moarte(Mt 26,1-5; Mc 14,1-2; Lc 22,1-2)

45 Mulþi dintre iudeii care veniserã la Maria ºi vãzuserã ceea cefãcuse el, au crezut în el. 46 Dar unii dintre ei au mers la farisei ºile-au spus ce fãcuse Isus. 47 Aºadar, arhiereii ºi fariseii au convocatSinedriul ºi au spus: „Ce sã facem, pentru cã acest om face multesemne? 48 Dacã-l lãsãm aºa, toþi vor crede în el; vor veni romanii ºi vordistruge ºi sanctuarulb nostru ºi naþiunea”.

11,21

11,38; 13,21

2,11; 1,14

17,1Mt 14,19 par

12,301,1+

5,27-29Is 49,9

19,40; 20,5-7

Mt 26,3-5 par

a Termenul grec dakryo vine de lasubstantivul „lacrimã” ºi înseamnã „alãcrima, a plânge cu lacrimi”. Acesttermen se aflã numai aici în NT. Spredeosebire de Maria ºi de iudei careplâng zgomotos (klaio), plânsul lui Isuseste liniºtit. Întreaga tradiþie creºtinã

a vãzut în tulburarea ºi plânsul luiIsus o dovadã a naturii sale umane.

b Termenul grec topos este referit laebraicul makom ºi reprezintã sanctu-arul (Ex 15,17; 1Rg 1,18), iar prinextensiune, templul.

In 11,28 238

49 Unul dintre ei, Caiafaa, care era marele preot în anul acela, le-azis: „Voi nu ºtiþi nimic, 50 nici nu înþelegeþi cã este mai bine pentruvoib ca sã moarã un singur om pentru popor ºi sã nu piarã întreaganaþiune”. 51 Însã nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot înanul acela, a profeþitc cã Isus trebuia sã moarã pentru popor. 52 ªi nunumai pentru popor, ci ºi pentru a-i aduna laolaltã pe fiii risipiþi ailui Dumnezeu. 53 Din ziua aceea, au hotãrât sã-l ucidã.

54 De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecatde acolo într-un þinut aproape de pustiu, într-o cetate numitã Efraimd

ºi a rãmas acolo împreunã cu discipolii.55 Era aproape Paºtele iudeilor ºi mulþie din provincie au urcat la

Ierusalim, înainte de Paºti, ca sã se purificef. 56 Îl cãutau pe Isus ºi spu-neau unii cãtre alþii, în timp ce stãteau în templu: „Ce credeþi, oaresã nu vinã la sãrbãtoare?” 57 De fapt, arhiereii ºi fariseii dãduserãordin ca, dacã ºtie cineva unde este, sã-l denunþe, ca sã-l aresteze.

Ungerea lui Isus în Betania (Mt 26,6-13; Mc 14,3-9)

121 Cu ºase zile înainte de Paºti, Isus a venit în Betania, unde seafla Lazãr, pe care Isus îl înviase din morþi. 2 Au pregãtit acolo

pentru el o cinã; Marta servea, iar Lazãr era unul dintre cei carestãteau la masã cu el. 3 Atunci, Maria a luat un vasg cu mireasmã de

Lc 3,2In 18,13

4,42; 10,16Dt 30,35,18Mt 12,14 par

7,1

2,13; 6,4

Num 9,6-13

11,2

a Dupã Iosif Flaviu, Caiafa este mare-le preot care îi urmeazã lui Simeon înanul 18 d.C. ºi este înlocuit de Ionatanîn anul 36 d.C., sub presiunea legatu-lui roman al Siriei, Vitellius. Specifica-rea lui Ioan cã era mare preot „în anulacela” nu înseamnã cã marele preot sealegea anual.

b Unele manuscrise au: pentru noi,iar altele omit ambele variante.

c Nu este atestatã, în tradiþia biblicãºi în ambientul iudaic, o funcþie pro-feticã pentru marele preot. Faptul cãmarele preot poartã la el urim ºi tu-mim (Ex 20,30; Lev 18,18 etc.), pentrua-l consulta pe Dumnezeu, nu echiva-leazã propriu-zis cu profeþia. Carismaprofeticã îi este atribuitã lui Caiafadoar pentru coincidenþa cã este înfuncþia de mare preot în anul acelaspecial al morþii lui Cristos.

d Localitate greu de identificat. Celmai probabil este actualul sat Et-Taiy-beh, la 20 km nord-est de Ierusalim,

lângã pustiul Iudeii. Aceastã localitatemai este menþionatã în VT (Ios 18,23;2Sam 13,23; 1Mac 11,34).

e Numãrul pelerinilor cu ocazia Paº-telui varia între 85.000-125.000. IosifFlaviu, dupã un calcul al lui Cestius înanul 60 d.C., vorbeºte de 2.500.000 departicipanþi.

f Pentru a putea participa la sãrbã-toarea Paºtelui ºi a putea intra în in-cinta sfântã a templului, iudeii trebu-iau sã fie puri din punct de vedere ritual(Num 9,6-13). Cu o sãptãmânã înaintede sãrbãtoare, evreii care doreau sã sepurifice se prezentau la Ierusalim,evitând astfel contaminãrile ºi contac-tul cu pãgânii. De fapt, mulþi evrei cã-deau în impuritatea ritualã pentru cãlocuiau în þinuturile pãgânilor (nee-vreilor), ori aveau legãturi comercialecu cei de altã naþiune.

g Lit.: litra. Este transcrierea îngreacã a unitãþii de mãsurã romane:libra = 0,327 l.

239 In 11,49

nard curata, de mare preþ, a uns picioarele lui Isus ºi i le-a ºters cupãrul ei. ªi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. 4 Iudab Iscario-teanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea sã-l trãdeze – a spus:5 „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinaric ºi sãse dea sãracilor?” 6 Dar a spus aceasta nu pentru cã îi pãsa de sãraci,ci pentru cã era hoþ: întrucât el þinea punga cu bani, fura din ce sepunea în ea. 7 Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântãriimele a pãstrat aceastad. 8 Cãci pe sãraci îi aveþi întotdeauna cu voi,pe mine, însã, nu mã aveþi întotdeauna”e.

9 Atunci o mare mulþime dintre iudei a aflat cã este acolo ºi a venitnu numai pentru Isus, ci ºi ca sã-l vadã pe Lazãr, pe care îl înviasedin morþi. 10 Arhiereii voiau sã-l ucidã ºi pe Lazãr, 11 pentru cã mulþiiudei îi pãrãseau din cauza lui ºi credeau în Isus.

Intrarea triumfalã a lui Isus în Ierusalim(Mt 21,1-16; Mc 11,1-11; Lc 19,28-40)

12 În ziua urmãtoare, mulþimea numeroasã, care venise pentru sãr-bãtoare, auzind cã Isus vine la Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmier,a ieºit în întâmpinarea lui ºi striga:

„Osana!Binecuvântat cel care vine în numele Domnului,regele lui Israel!”

14 Isus, gãsind un mãgãruº, s-a aºezat pe el, dupã cum este scris:

a Nardul este o plantã din familiavalerianelor (Valeriana jatamansi)care creºte în unele zone din Somalia,Arabia de Sud ºi Nepal. Din rãdãcinaºi tulpina ei pãroasã se extrage oesenþã de parfum foarte puternic.

b Multe manuscrise adaugã: al luiSimon sau simplu: Iuda Simon.

c Un dinar = o zi de muncã. Ioan nuinsistã asupra valorii materiale a mi-resmei, ci scoate în evidenþã contras-tul dintre gestul Mariei de iubire res-pectuoasã faþã de Isus, aflat în preaj-ma morþii, ºi atitudinea lacomã a luiIuda, care îl vinde pe Isus pentru 30de arginþi.

d Textul grec este confuz. Ar fi posi-bilã ºi urmãtoarea traducere: „S-o pãs-treze pentru ziua înmormântãrii mele”.Dar varianta aceasta nu are sens pentru

cã deja mireasma a fost turnatã pepicioarele lui Isus. Acþiunea Marieieste simbolicã pentru înmormântarealui Isus. Acest moment este aproape,deoarece trãdãtorul este prezent, iar iu-deii îl cãutau pe Isus ca sã-l aresteze.

e În unele manuscrise se omite v. 8.Pentru teologia rabinicã existau

douã categorii de fapte bune: 1) aceleacare privesc milostivirea (de ex. înmor-mântarea); 2) acelea care se referã ladreptate (de ex. pomana). Primeleerau considerate mai importante. Întextul lui Ioan, problema prioritarãeste cea a relaþiei cu persoana lui Isus,relaþie de care Iuda vrea sã se eschive-ze, invocând un aspect extern: sãracii.Isus se aflã pe punctul de a se jertfi pen-tru mântuirea lumii, deci el trebuie sãfie în centrul atenþiei discipolilor.

13,29

11,45

1Mac 13,51Ap 7,9

Ps 118,25-26

In 1,49; 6,15

In 12,4 240

15 Nu te teme, fiicã a Sionului,iatã, regele tãu vineaºezat pe un mânz de mãgar.

16 La început, discipolii lui n-au înþeles acestea, însã când Isus a fostglorificat, atunci ºi-au adus aminte cã acestea erau scrise despre elºi cã au fãcut aceasta pentru el. 17 Aºadar, mulþimea, care fusese cuel când l-a chemat pe Lazãr din mormânt ºi l-a înviat din morþi,dãdea mãrturie. 18 De aceea i-a ieºit mulþimea în întâmpinare, pen-tru cã a auzit cã el a fãcut semnul aceasta. 19 Atunci, fariseii au zisunii cãtre alþii: „Vedeþi cã nu reuºiþi nimic! Iatã, lumea s-a dus dupã el!”

Discurs despre glorificarea Fiului Omului20 Printre cei care au urcat sã se închine de sãrbãtori erau unii greci.

21 Aceºtia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, ºi l-au rugat:„Domnule, vrem sã-l vedem pe Isus”. 22 Filip s-a dus ºi i-a spus luiAndrei, iar Andrei ºi Filip au venit ºi i-au spus lui Isus. 23 Isus le-arãspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului sã fie glorificat. 24 Adevãr,adevãr vã spun: dacã bobul de grâu, care cade în pãmânt, nu moare,rãmâne singur; însã dacã moare, aduce rod mult. 25 Cine îºi iubeºteviaþa o va pierde; cine îºi urãºte viaþa în lumea aceasta o pãstreazãpentru viaþa veºnicã. 26 Dacã îmi slujeºte cineva, sã mã urmeze, iaracolo unde sunt eu va fi ºi cel care mã slujeºte. Dacã îmi slujeºtecineva, Tatãl îl va cinsti.

27 Acum sufletul meu este tulburat ºi ce voi spune: Tatã, salvea-zã-mã de ceasul acesta? Însã tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasulacesta. 28 Tatã, preamãreºte numele tãu!” Atunci a venit o voce dincer: „L-am preamãrit ºi iarãºi îl voi preamãri”.

29 Mulþimea, care stãtea acolo ºi care auzise, spunea cã a fost untunet; alþii ziceau: „Un înger i-a vorbit”. 30 Isus a rãspuns: „Nu pen-tru mine a rãsunat vocea aceasta, ci pentru voi. 31 Acum are loc jude-cata acestei lumi; acum conducãtorul acestei lumia va fi aruncatafarã, 32 iar eu, când voi fi înãlþat de pe pãmânt, îi voi atrage pe toþibla mine”. 33 Spunea aceasta ca sã arate de ce moarte avea sã moarã.

Zah 9,9-10

Mc 4,13In 14,265,39

Lc 19,37

11,47-48

Fap 8,26-27

1,44

7,3412,322,4+3,14Mt 8,201Cor 15,36Is 53,10-12

2 Mt 16,252 Mc 8,352 Lc 9,24Ap 12,111,10Mt 16,24In 7,34;14,3; 17,2411,33; 13,21Evr 5,7-8

Lc 22,40-46 parPs 22,20-24In 18,112,11; 1,1417,511,423,19; 1,10Lc 10,18Ap 12,9;20,1-63,35

a Expresia este specificã lui Ioan, ºimai apare în 14,30; 16,11. Este întâl-nitã des în scrierile de la Qumran ºi înliteratura apocrifã unde este numitBelial. În iudaismul rabinic se refereala Dumnezeu, ca „stãpân al lumii”. Încontextul lui Ioan, expresia îl desem-neazã pe diavol ca autor al violenþei ºi

al minciunii (In 8,44) care conducestructurile lumeºti strãine adevãruluiºi luminii. Prin moartea sa pe cruce ºiprin înãlþare, Isus îl învinge în moddefinitiv pe „conducãtorul acestei lumi”.

b Unele manuscrise importante au:toate în loc de: pe toþi, dar este proba-bil o influenþã a textului din Col 1,16-17.

241 In 12,15

34 Atunci mulþimea a rãspuns: „Noi am auzit din Lege cã Cristosrãmâne în veci. Cum poþi tu sã spui cã Fiul Omului trebuie sã fieînãlþat? Cine este acest Fiu al Omului?” 35 Dar Isus le-a zis: „Încãpuþin timp mai este lumina cu voi. Umblaþi cât timp aveþi lumina ca sãnu vã prindã întunericul. Cine umblã în întuneric nu ºtie unde merge.36 Cât timp aveþi lumina, credeþi în luminã ca sã deveniþi fiii luminii”.

Necredinþa iudeilor

Isus a spus acestea ºi, plecând, s-a ascuns de ei. 37 Deºi a fãcutatâtea semne înaintea lor, totuºi ei nu au crezut în el, 38 ca sã seîmplineascã cuvântul pe care îl spusese profetul Isaia:

Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noiºi cui i s-a descoperit braþul Domnului?a

39 Isaia a spus, de asemenea, de ce nu puteau sã creadãb:40 Le-a orbit ochii

ºi le-a împietrit inimaca nu cumva sã vadã cu ochii,sã înþeleagã cu inimaºi sã se întoarcã,iar eu sã-i vindec.

41 Isaia a spus aceasta pentru cãc a vãzut gloria lui ºi a vorbit despre el.42 Cu toate acestea, chiar ºi mulþi dintre conducãtori au crezut în

el, dar, din cauza fariseilor, nu o spuneau deschis, ca nu cumva sã fieexcluºi din sinagogã, 43 cãci iubeau mai mult cinstea oamenilor decâtcinstea lui Dumnezeu.

44 Atunci Isus a strigat ºi a zis: „Cine crede în mine nu în minecrede, ci în acela care m-a trimis 45 ºi cine mã vede îl vede pe cel carem-a trimis. 46 Eu, lumina, am venit în lume, pentru ca oricine credeîn mine sã nu rãmânã în întuneric. 47 Dacã cineva aude cuvintelemele ºi nu le pãzeºte, eu nu-l judec, pentru cã nu am venit sã judeclumea, ci sã mântuiesc lumea. 48 Cine mã respinge ºi nu primeºtecuvintele mele îºi are judecãtorul: cuvântul pe care l-am spus, acelaîl va judeca în ziua de pe urmã, 49 pentru cã nu am vorbit de la mineînsumi, ci acela care m-a trimis, Tatãl, mi-a dat poruncã ce sã vorbescºi ce sã spun. 50 ªi ºtiu cã porunca lui este viaþã veºnicã. Aºadar, ceeace spun eu, aºa spun cum mi le-a spus Tatãl”.

Rom 3,192Sam 7,16

Ps 110,4Is 9,62,19

Mt 8,208,12

Ier 13,16

2,11Dt 29,1-3

Is 53,1Rom 10,16

Mt 13,13

Is 6,9

5,39

7,13

9,225,44

13,20

14,7-9

8,12; 1,1+

3,11Lc 8,21 par;

11,28Mt 13,

18-23 par3,17

Lc 20,16Dt 31,26-29

In 8,37.47Evr 4,12 parDt 18,18-19

1,1+3,116,63

a Textul din Isaia este aplicat deIoan lui Isus care nu este crezut, deºia predicat („ceea ce a auzit”) ºi a fãcutminuni ºi semne („braþul Domnului”).

b Lit.: De aceea nu puteau sã creadãpentru cã Isaia spunea iarãºi.

c În loc de: pentru cã, unele manu-scrise au: când.

In 12,34 242

III. CARTEA GLORIEI

ULTIMA CINÃ

Isus spalã picioarele apostolilor

131 Înainte de sãrbãtoarea Paºtelui, ºtiind Isus cã îi venise cea-sul sã treacã din lumea aceasta la Tatãl, iubindu-i pe ai sãi

care erau în lume, i-a iubit pânã la sfârºit. 2 În timpul cinei – cânddiavolul pusese deja gândul de a-l trãda în inima lui Iuda Iscariotea-nul, fiul lui Simon – 3 ºtiind cã Tatãl a dat toate în mâinile sale ºi cãde la Dumnezeu a venit ºi cã la Dumnezeu se întoarce, 4 s-a ridicat dela cinã, ºi-a pus hainele deoparte ºi, luând un ºtergar, s-a încins. 5 Apoia turnat apã într-un vas de spãlata ºi a început sã spele picioarele dis-cipolilor ºi sã le ºteargã cu ºtergarul cu care era încins. 6 A venit decila Simon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu sã-mi speli picioarele?”7 Isus a rãspuns ºi i-a zis: „Ceea ce fac eu tu nu înþelegi acum, dar veiînþelege dupã aceasta”. 8 Petru i-a spus: „Nu-mi vei spãla picioareleîn veci!” Isus i-a rãspuns: „Dacã nu te voi spãlab, nu vei avea partecu mine”c. 9 Simon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarelemele, ci ºi mâinile ºi capul”. 10 Isus i-a zis: „Cine a fãcut baie nu tre-buie sã-ºi spele decât picioareled, cãci este curat în întregime. ªi voisunteþi curaþi, dar nu toþi”. 11 Cãci îl ºtia pe cel care avea sã-l trãde-ze; de aceea a spus: „Nu toþi sunteþi curaþi”.

Mt 26,17In 1,48In 2,4; 10,18In 1,10

Mt 26,20 parMt 4,13,351,1+

Lc 12,37;17,7-10

Mt 3,14

14,26

15,3

1,48

a Termenul grec nipter se referã laun vas anume din care se turna apã laspãlarea picioarelor. Având în vederecã apostolii, în timpul cinei, erau cul-caþi pe triclinium, sprijiniþi pe parteastângã, având mâna dreaptã liberãpentru a se servi, spãlarea picioarelornu putea fi fãcutã decât prin turnare.În ambientul biblic, spãlarea picioa-relor este, în primul rând, un gest deprimire a oaspeþilor ºi nu este o acþi-une umilitoare sau servilã pentru celcare o face, din contra, exprimã res-pect, grijã, devotament (1Sam 25,41).Spãlarea picioarelor este un gest carac-teristic soþiei faþã de soþ sau al mameifaþã de fiu. Existã multe interpretãridiferite ale gestului spãlãrii picioarelor,

dar sunt greu de susþinut: referinþa labotez, euharistie, pocãinþã, preoþie co-munã, cãsãtorie sau exemplu de umilin-þã. Gestul lui Isus este un gest cu va-lenþe multiple cristologice ºi morale,exprimând slujire, iubire, dãruire de sine.

b Existã o întreagã tradiþie în ceeace priveºte importanþa spãlãrii picioare-lor pentru a se putea apropia de loculsfânt, de Dumnezeu (Ex 3,5; 30,17-21;40,30-32).

c Expresia: a avea parte se aseamã-nã cu „a avea drept la moºtenire”(Gen 31,14; Dt 10,9). În NT indicã soar-ta finalã a drepþilor (Mt 24,51; Ap 20,6;21,8).

d Unele manuscrise vechi, importan-te, au: nu trebuie sã se spele.

243 In 13,1

12 Dupã ce le-a spãlat picioarele, ºi-a luat hainele, s-a aºezat iarãºila masã ºi le-a spus: „Înþelegeþi ce am fãcut pentru voi? 13 Voi mãnumiþi «Învãþãtorul» ºi «Domnul» ºi bine spuneþi, pentru cã sunt.14 Aºadar, dacã eu, Domnul ºi Învãþãtorul, v-am spãlat picioarele, ºivoi trebuie sã vã spãlaþi picioarele unii altora. 15 Cãci v-am dat exem-plu ca ºi voi sã faceþi aºa cum v-am fãcut eu. 16 Adevãr, adevãr vãspun: nu este servitorul mai mare decât stãpânul sãu ºi nici trimisulmai mare decât cel care l-a trimis. 17 ªtiind acestea, fericiþi sunteþidacã le faceþi. 18 Nu vorbesc despre voi toþi; eu ºtiu pe cine am ales,dar trebuie sã se împlineascã Scriptura: Cel care mãnâncã pâineameaa ºi-a ridicat cãlcâiul împotriva meab. 19 Vã spun acestea de peacum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor împli-ni, sã credeþi cã eu sunt. 20 Adevãr, adevãr vã spun: cine îl primeºtepe cel pe care îl voi trimite, pe mine mã primeºte, iar cine mã primeº-te pe mine îl primeºte pe acela care m-a trimis”.

Dezvãluirea trãdãrii lui Iuda (Mt 26,20-25; Mc 14,17-21; Lc 22,21-23)21 Dupã ce a spus acestea, Isus s-a tulburat în duh ºi a mãrturisit:

„Adevãr, adevãr vã spun: unul dintre voi mã va trãda”. 22 Discipoliise uitau unii la alþii, neºtiind despre cine vorbeºte. 23 Unul dintre dis-cipolii lui, pe care îl iubea Isus, stãtea la masã la pieptul lui Isus.24 Atunci, Simon Petru i-a fãcut acestuia semn sã întrebe cine arputea sã fie cel despre care vorbeºtec. 25 El s-a aplecat, deci, pe piep-tul lui Isus ºi i-a zis: „Doamne, cine este?” 26 Isus a rãspuns: „Esteacela pentru care voi întinge îmbucãtura ºi i-o voi da”. Atunci, întin-gând îmbucãtura, a luat-od ºi a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul luiSimon. 27 Dupã acea îmbucãturã, a intrat Satana în el. Atunci, Isusi-a zis: „Ceea ce vrei sã faci, fã repede!” 28 Dar nici unul dintre ceicare stãteau la masã nu a înþeles de ce i-a spus aceasta. 29 ªi, cumIuda þinea punga cu bani, unii au crezut cã Isus îi spune: „Cumpãrãceea ce ne trebuie pentru sãrbãtoare” sau ca sã dea ceva sãracilor.30 Aºadar, dupã ce a luat îmbucãtura, el a ieºit repede. ªi era noapte.

Mt 23,8-12

Lc 22,24-30In 13,34;

15,12Fil 2,5.8

Ef 5,2Mt 10,24

Lc 6,40Is 56,2

Iac 1,256,70

Ps 41,10

14,29; 16,48,24

2 Mt 10,402 Mc 9,372 Lc 9,48

19,26; 20,2;21,7.20

Lc 8,51

13,2Lc 22,3

1,4812,6

8,12

a Multe manuscrise au: cu mine;probabil sub influenþa lui Mc 14,18.

b Expresia este folositã în Ps 41,10ºi se referã la un gest de dispreþ,insultare, batjocurã, constând dintr-ostrâmbãturã, scuturarea prafului con-tra cuiva, o loviturã cu piciorul în cel

învins etc. Este în contrast cu gestul luiIsus de a spãla picioarele apostolilor.

c Multe manuscrise prezintã formadirectã: Spune-ne despre cine vorbeºte?

d În unele manuscrise lipseºte: aluat-o.

In 13,12 244

Porunca cea nouã31 Dupã ce a ieºit el, Isus a spus: „Acum a fost glorificat Fiul

Omului ºi Dumnezeu a fost glorificat în el, 32 iar dacã Dumnezeu afost glorificat în ela, ºi Dumnezeu îl va glorifica în el însuºi, ºi-l vaglorifica îndatã. 33 Copii, încã puþin mai sunt cu voi. Mã veþi cãuta ºi,aºa cum le-am spus iudeilor, vã spun acum ºi vouã: «Unde merg eu,voi nu puteþi veni». 34 Vã dau o poruncã nouã: sã vã iubiþi unii pealþii. Aºa cum eu v-am iubit, aºa sã vã iubiþi unul pe altul. 35 Prinaceasta vor recunoaºte toþi cã sunteþi discipolii mei: dacã aveþi dra-goste unii faþã de alþii”.

Prezicerea renegãrii lui Petru (Mt 26,31-35; Mc 14,27-31; Lc 22,31-34)36 Simon Petru i-a spus: „Doamne, unde mergi?” Isus i-a rãspuns:

„Unde merg eu, tu nu mã poþi urma acum, dar mã vei urma dupãaceea”. 37 Petru i-a spus: „Doamneb, de ce nu pot sã te urmez acum?Îmi voi da viaþa pentru tine!” 38 Isus a rãspuns: „Îþi vei da viaþa pen-tru mine? Adevãr, adevãr îþi spun: nu va cânta cocoºul pânã când mãvei renega de trei ori.

Isus – calea, adevãrul ºi viaþa

141 Sã nu se tulbure inima voastrã! Credeþi în Dumnezeu ºi cre-deþi în mine! 2 În casa Tatãlui meu sunt multe locuinþec. Dacã

n-ar fi aºa, v-aº fi spus: Mã duc sã vã pregãtesc un loc? 3 ªi, dupã cemã voi duce ºi vã voi pregãti un loc, voi veni din nou ºi vã voi lua lamine, pentru ca sã fiþi ºi voi acolo unde sunt eu. 4 ªi unde mã duc eu,voi ºtiþi calea”d.

5 Toma i-a zis: „Doamne, nu ºtim unde te duci. Cum am putea ºticalea?” 6 Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa. Nimeni nu

Mt 8,20

1,14

8,21

1,1+

1In 2,815,12.17Lev 19,18Mt 19,19;22,39Lc 10,26 ºuDt 28,9-10Fap 4,32

2,198,2121,18-19

14,27Dt 1,2110,28-3016,338,35; Dt 1,33Evr 6,19-207,34; 12,26;17,24

11,16;20,24-2913,36Evr 10,19-20In 1,4

a În multe manuscrise importanteeste omis: dacã Dumnezeu a fost glo-rificat în el.

b Unele manuscrise omit: Doamne.c În tradiþia biblicã, metafora „casã,

locuinþã” indicã sanctuarul, locuinþa luiDumnezeu, unde cel drept este primitºi se aflã în siguranþã (Ps 42,5). În tex-tele apocaliptice, sensul este spiritualºi escatologic: „a locui în casa lui Dum-nezeu” înseamnã „pace, odihnã, mân-tuire”. Pe baza termenului folosit în tra-ducerea latinã mansio, care înseamnã

„loc de popas, de odihnã pentru uncãlãtor”, s-a creat opinia cã cerul ar fiun drum de parcurs spre Dumnezeu,de-a lungul cãruia sunt aceste popa-suri. Totuºi, termenul grec mone, dela rãdãcina „a rãmâne”, este specificlui Ioan ºi descrie mai degrabã ideeade intimitate familialã, siguranþã, locu-ire definitivã în casa Tatãlui, împre-unã cu Isus.

d În unele manuscrise gãsim: undemã duc eu, voi ºtiþi, ºi calea o ºtiþi.

245 In 13,31

vine la Tatãl decât prin mine. 7 Dacã mã cunoaºteþia pe mine, îlcunoaºteþi ºi pe Tatãl meu; de pe acum îl cunoaºteþi ºi l-aþi vãzut”.

8 Filip i-a zis: „Doamne, aratã-ni-l pe Tatãl ºi ne este de ajuns”.9 Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi, ºi tu nu m-ai cunoscut,Filip? Cine m-a vãzut pe mine l-a vãzut pe Tatãl. Cum poþi spune:«Aratã-ni-l pe Tatãl?». 10 Nu crezi cã eu sunt în Tatãl ºi Tatãl este înmine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatãl,care rãmâne în mine, face lucrãrile sale. 11 Credeþi-mã! Eu sunt înTatãl ºi Tatãl în mine. Dacã nu pentru altceva, credeþib pentru lu-crãrile acestea. 12 Adevãr, adevãr vã spun, cine crede în mine va faceºi el lucrãrile pe care le fac eu ºi va face ºi mai mari decât acestea,cãci mã duc la Tatãl. 13 ªi orice veþi cere în numele meu, voi face,pentru ca Tatãl sã fie glorificat în Fiul. 14 Dacã veþi cere ceva înnumele meu, eu voi facec.

Isus îl promite pe Duhul Sfânt15 Dacã mã iubiþi, veþi þine poruncile mele 16 ºi eu îl voi ruga pe

Tatãl, iar el vã va da un alt Mângâietord ca sã fie cu voi pentru tot-deauna, 17 Duhul adevãrului, pe care lumea nu-l poate primi pentrucã nu-l vede ºi nici nu-l cunoaºte. Dar voi îl cunoaºteþi pentru cãrãmâne la voi ºi va fi în voi. 18 Nu vã voi lãsa orfani. Voi veni la voi.19 Încã puþin ºi lumea nu mã va mai vedea. Voi, însã, mã veþi vedea;pentru cã eu trãiesc, veþi trãi ºi voi. 20 În ziua aceea veþi cunoaºte cãeu sunt în Tatãl meu, iar voi în mine ºi eu în voi. 21 Cine are porun-cile mele ºi le þine acela mã iubeºte, iar cine mã iubeºte va fi iubit deTatãl meu ºi eu îl voi iubi ºi mã voi arãta lui”.

22 Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: „Doamne, cum se face cã ni te veiarãta nouã ºi nu lumii?” 23 Isus a rãspuns ºi i-a zis: „Dacã cineva mãiubeºte, va þine cuvântul meu; Tatãl meu îl va iubi ºi vom veni la elºi ne vom face locuinþã la el. 24 Cine nu mã iubeºte nu þine cuvintelemele, iar cuvântul pe care îl ascultaþi nu este al meu, ci al Tatãluicare m-a trimis.

8,19; 12,452Cor 4,4

Ex 33,18

1,18; 12,4517,6

10,301,1+

12,492,11

Mt 8,10

Mt 21,21

15,16;16,24.26

Mt 7,7-11Fap 3,16

1In 5,3Dt 6,4-9;

7,11; 11,1Înþ 6,18

1In 2,3

14,261,10

2In 1–27,34; 8,21

16,166,57

10,3017,11.21-22Înþ 6,12.18

Prov 8,1716,27; 17,26

Sir 4,142,19; 7,4

3,11Ap 3,20

3,111,1+

a Unele manuscrise au: Dacã m-aþifi cunoscut..., l-aþi fi cunoscut...

b Unele manuscrise au: credeþi-mã.c Unele manuscrise omit v. 14; altele

adaugã: orice îmi veþi cere.d Termenul grec Parákletos vine de

la verbul parakalein ºi înseamnã: 1) îngreaca profanã: asistent legal, avocatal apãrãrii. (Totuºi, în In 16,5-15 estemai degrabã acuzator); 2) în LXX: cel

care dã bucurie, consolator, mângâietor,referindu-se, în mod special, la bucuriamesianicã; 3) în NT: învãþãtor, referin-du-se la predica profeticã a apostolilor,asistaþi de Duhul Sfânt; 4) în Evan-ghelia dupã sfântul Ioan: Parákletoseste Duhul Sfânt care continuã predi-ca profeticã a lui Isus ºi misiunea lui,determinând pe fiecare sã accepte mân-tuirea ºi dãruind bucuria mesianicã.

In 14,7 246

25 V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi. 26 Dar Mângâietorul,Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatãl în numele meu, vã va învãþatoate ºi vã va aminti toate câte vi le-am spus eu.

27 Pace vã las vouã, pacea mea v-o dau vouã. Eu nu v-o dau aºacum o dã lumea. Sã nu se tulbure inima voastrã, nici sã nu se teamã.28 Aþi auzit cã v-am spus: «Mã duc ºi voi veni la voi». Dacã m-aþi iubi,v-aþi bucura cã mã duc la Tatãl pentru cã Tatãl este mai mare decâtmine. 29 V-am spus-o acum, înainte de a se întâmpla, ca, atunci cândse va întâmpla, sã credeþi. 30 Nu voi mai vorbi mult cu voi pentru cãvine conducãtorul lumii, dar nu are nici o putere asupra mea. 31 Însãlumea trebuie sã ºtie cã îl iubesc pe Tatãl ºi cã fac aºa cum mi-aporuncit Tatãl.

Sculaþi-vã! Sã plecãm de aici!

Isus, viþa cea adevãratã

151 Eu sunt viþa cea adevãratã, iar Tatãl meu este viticultorul.2 Orice mlãdiþã care este în mine ºi nu aduce rod, el o înlãturã

ºi oricare aduce rod o curãþã ca sã aducã ºi mai mult rod. 3 Voi sun-teþi deja curaþi, datoritã cuvântului pe care vi l-am spus. 4 Rãmâneþiîn mine ºi eu în voi. Dupã cum mlãdiþa nu poate aduce rod de la sinedacã nu rãmâne în viþã, tot la fel nici voi, dacã nu rãmâneþi în mine.5 Eu sunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele. Cel care rãmâne în mine ºi eu înel, acela aduce rod mult, pentru cã fãrã mine nu puteþi face nimic.6 Dacã cineva nu rãmâne în mine, este aruncat afarã, la fel ca mlã-diþa, ºi se usucã. Se adunã, se aruncã în foc ºi arde. 7 Dacã rãmâneþiîn mine ºi cuvintele mele rãmân în voi, orice voiþi, cereþi ºi vi se vaface. 8 În aceasta a fost glorificat Tatãl meu, ca sã aduceþi rod ºi sãfiþi discipolii mei. 9 Aºa cum Tatãl m-a iubit pe mine, aºa v-am iubitºi eu pe voi. Rãmâneþi în iubirea mea. 10 Dacã þineþi poruncile mele,rãmâneþi în iubirea mea aºa cum eu am þinut poruncile Tatãlui meuºi rãmân în iubirea lui. 11 V-am spus acestea pentru ca bucuria measã fie în voi ºi bucuria voastrã sã fie deplinã.

12 Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unii pe alþii aºa cum v-amiubit eu. 13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cinevasã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi. 14 Voi sunteþi prietenii mei dacãfaceþi ceea ce vã poruncesc. 15 Nu vã mai numesc servitori, pentru cãservitorul nu ºtie ce face stãpânul lui. Însã v-am numit pe voi pri-eteni pentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl vi le-am fãcutcunoscute. 16 Nu voi m-aþi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi ºi v-amconstituit ca sã mergeþi ºi sã aduceþi rod, iar rodul vostru sã rãmânã,pentru ca orice îl veþi ruga pe Tatãl în numele meu sã vã dea. 17 Aceas-ta vã poruncesc: sã vã iubiþi unul pe altul.

16,13-15

2Tes 3,16Rom 5,1Ef 2,14-1814,1-3

13,19; 16,4

1,10; 12,31;13,2; 10,18

6,38Mt 26,46 par

Is 5,1

Mt 15,13Is 18,513,103,11

6,56-57

15,16

1,3

Ez 15,1-8Mt 3,10 par;13,30.40

14,131In 5,14Mt 5,16Rom 7,4In 3,35;10,14-15;17,23; 13,18,29; 6,383,29; 16,21.22;17,131In 1,413,34

1In 3,16Rom 5,6-8

Lc 12,4Ex 33,11

Dt 7,61In 4,10Rom 6,20-23In 15,214,1313,34

247 In 14,25

Ura lumii împotriva apostolilor18 Dacã lumea vã urãºte, sã ºtiþi cã pe mine m-a urât înainte de

voi. 19 Dacã aþi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi aparþine, dar pen-tru cã nu sunteþi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceastavã urãºte lumea. 20 Amintiþi-vã cuvântul pe care vi l-am spus: «Nueste servitorul mai mare decât stãpânul sãu». Dacã m-au persecutatpe mine, vã vor persecuta ºi pe voi; dacã au þinut cuvântul meu, îlvor þine ºi pe al vostru.

21 Însã toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentrucã nu-l cunosc pe cel care m-a trimis. 22 Dacã n-aº fi venit ºi nu le-aºfi vorbit, n-ar avea pãcat; dar acum nu au scuzã pentru pãcatul lor.23 Cine mã urãºte pe mine îl urãºte ºi pe Tatãl meu. 24 Dacã n-aº fifãcut între ei lucrãrile pe care nici un altul nu le-a fãcut, nu ar aveapãcat. Însã acum au vãzut ºi m-au urât ºi pe mine ºi pe Tatãl meu.25 Dar trebuie sã se împlineascã cuvântul scris în Legea lor: M-auurât fãrã motiv.

26 Când va veni Mângâietorul, pe care eu vi-l voi trimite de laTatãl, Duhul adevãrului, care purcede de la Tatãl, el va da mãrturiedespre mine. 27 ªi voi veþi da mãrturie, pentru cã de la început sun-teþi cu mine.

161 V-am spus acestea ca sã nu vã scandalizaþi. 2 Vã vor excludedin sinagogã. Mai mult, vine ceasul când cel care vã va ucide

va crede cã aduce cult lui Dumnezeu. 3 ªi vor face acestea pentru cãnu l-au cunoscut nici pe Tatãl, nici pe mine. 4 Dar v-am spus toateacestea pentru ca, atunci când va veni ceasul lor, sã vã aduceþi amin-te de ele, cãci eu v-am spus.

Misiunea Duhului Sfânt

Nu v-am spus acestea de la început pentru cã eram cu voi. 5 Însãacum mã duc la cel care m-a trimis ºi nimeni dintre voi nu mã întrea-bã: «Unde mergi?» 6 Dar pentru cã v-am spus acestea, întristarea v-aumplut inima. 7 Totuºi, eu vã spun adevãrul: este mai bine pentruvoi ca eu sã plec, pentru cã, dacã nu mã duc, Mângâietorul nu vaveni la voi; însã, dacã mã duc, îl voi trimite la voi. 8 ªi când va veniel, va denunþa lumea cu privire la pãcat, cu privire la dreptate ºi cuprivire la judecatã. 9 Cu privire la pãcat, pentru cã nu cred în mine.10 Cu privire la dreptate, pentru cã mã duc la Tatãl ºi nu mã veþi maivedea. 11 Cu privire la judecatã, deoarece conducãtorul acestei lumia fost judecat.

12 Mai am multe sã vã spun, dar acum nu le puteþi purta. 13 Însã,când va veni el, Duhul adevãrului vã va cãlãuzi în tot adevãrul, cãcinu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi ºi vã va vesti

Mt 10,221In 3,12-13

17,14-161,10

13,16Mt 10,24Mt 10,23

1Tes 2,14

Fap 5,418,19

8,21-24;16,9

10,30Mt 10,25;12,24-28

6,36; 2,11Rom 3,19Ps 35,19;

69,5

14,26Fap 2,33

Mt 10,19-20Fap 5,32Mt 10,18Fap 1,8

Lc 1,29,22

Mt 10,17Fap 26,9-118,29; 15,21

13,19; 14,29Mc 13,23

17,121,1+

13,36; 14,514,1

1,33

14,26

1,10

8,21-24;15,2213,3312,31

14,26Ps 25,5;

86,11

In 15,18 248

lucrurile viitoare. 14 El mã va glorifica pe mine pentru cã dintr-al meuva lua ºi vã va vesti vouã. 15 Toate câte le are Tatãl sunt ale mele; deaceea v-am spus cã ia dintr-al meu ºi vã va vesti.

Promisiunea revenirii lui Isus16 Puþin ºi nu mã veþi mai vedea. ªi iarãºi puþin ºi mã veþi vedea”.

17 Atunci, unii dintre discipolii lui au spus unii cãtre alþii: „Ce în-seamnã ceea ce ne spune «Puþin ºi nu mã veþi mai vedea. ªi iarãºipuþin ºi mã veþi vedea» ºi «Mã duc la Tatãl»?” 18 Deci, spuneau: „Ceînseamnã acest «puþin»? Nu înþelegem ce spune”.

19 Isus ºtia cã voiau sã-l întrebe ºi le-a zis: „Pentru aceasta vãîntrebaþi între voi, cã v-am spus: «Puþin ºi nu mã veþi mai vedea. ªiiarãºi puþin ºi mã veþi vedea»? 20 Adevãr, adevãr vã spun: voi veþiplânge ºi veþi jeli, iar lumea se va bucura; voi vã veþi întrista, darîntristarea voastrã se va schimba în bucurie. 21 Femeia, când naºte,este tristã pentru cã i-a venit ceasul, dar, dupã ce a nãscut copilul,nu-ºi mai aminteºte de chin, de bucurie cã a venit un om pe lume.22 Iatã, acum ºi voi sunteþi triºti, dar vã voi vedea din nou ºi inima voas-trã se va bucura, iar bucuria voastrã nimeni nu o va lua de la voi.23 În ziua aceea nu mã veþi mai întreba nimic. Adevãr, adevãr vãspun: orice veþi cere de la Tatãl în numele meu, vã va daa. 24 Pânãacum nu aþi cerut nimic în numele meu. Cereþi ºi veþi primi, pentruca bucuria voastrã sã fie deplinã.

Victoria lui Isus asupra lumii25 Acestea vi le-am spus în asemãnãri. Vine ceasul când nu vã voi

mai vorbi în asemãnãri, ci vã voi vesti deschis despre Tatãl meu. 26 Înziua aceea, veþi cere în numele meu ºi nu vã spun cã eu îl voi rugape Tatãl pentru voi; 27 de fapt, Tatãl însuºi vã iubeºte pentru cã voim-aþi iubit ºi aþi crezut cã eu am ieºit de la Dumnezeu. 28 Am ieºitde la Tatãl ºi am venit în lume; iarãºi las lumea ºi mã duc la Tatãl”.

29 Discipolii i-au zis: „Iatã, acum ne vorbeºti deschis ºi nu spui nicio asemãnare. 30 Acum ºtim cã ºtii toate ºi nu ai nevoie ca sã te în-trebe cineva. De aceea, credem cã ai ieºit de la Dumnezeu”. 31 Isusle-a rãspuns: „Acum credeþi? 32 Iatã, vine ceasul – ba a ºi venit – cândveþi fi împrãºtiaþi fiecare la ale sale ºi mã veþi lãsa singur; dar nusunt singur pentru cã Tatãl este cu mine. 33 V-am spus acestea ca sãaveþi pace în mine. În lume veþi avea necazuri; însã curaj, eu amînvins lumea”.

17,10Lc 15,31

7,33; 14,19

1,48

Lc 6,21

Ap 11,10

Is 26,17-18;66,7-14Mih 4,9-10

14,19; 15,11;20,20Is 66,1414,13

Mt 13,34-35 par

14,23

1,1+

1,4816,19

Zah 13,7Mt 26,31 par8,2914,27

1,10

12,31; 14,301In 2,14

a Unele manuscrise pun în acest loc:în numele meu.

249 In 16,14

Rugãciunea lui Isus

171 Dupã ce a spus Isus acestea, ridicându-ºi ochii spre cer, a zis:„Tatã, a venit ceasul: glorificã-l pe Fiul tãu ca Fiul sã te glori-

fice pe tine, 2 pentru ca, precum i-ai dat putere asupra fiecãrui om,sã dea viaþã veºnicã tuturor acelora pe care i-ai dat lui. 3 Iar viaþa veº-nicã aceasta este: sã te cunoascã pe tine, singurul Dumnezeu ade-vãrat, ºi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos. 4 Eu te-am glorificatpe pãmânt, împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o sã o fac. 5 ªi acum,Tatã, glorificã-mã la tine însuþi cu gloria pe care am avut-o la tinemai înainte de a fi fost lumea.

6 Am fãcut cunoscut numele tãu oamenilor pe care tu mi i-ai datdin lume. Ai tãi erau ºi mi i-ai dat, iar ei au þinut cuvântul tãu.7 Acum au cunoscut cã tot ce mi-ai dat este de la tine, 8 cãci cuvintelepe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit ºi au cunoscutcu adevãrat cã am ieºit de la tine ºi au crezut cã tu m-ai trimis.

9 Eu mã rog pentru ei. Nu mã rog pentru lume, ci pentru cei pecare mi i-ai dat, pentru cã sunt ai tãi. 10 ªi toate ale mele sunt aletale, ºi ale tale sunt ale mele, ºi am fost glorificat în ei. 11 Eu nu maisunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine. Tatã sfânt, pãs-treazã-i în numele tãu pe care mi l-ai data, ca ei sã fie una ca ºi noi.12 Cât timp am fost cu ei, eu i-am pãstrat în numele tãu pe care mil-ai dat ºi i-am pãzit ºi nimeni dintre ei nu s-a pierdut în afarã de fiulpierzãriib, ca sã se împlineascã Scriptura. 13 Acum însã, vin la tine ºispun acestea în lume ca sã aibã bucuria mea deplinã în ei. 14 Eu le-amdat cuvântul tãu, iar lumea i-a urât, pentru cã ei nu sunt din lume,aºa cum eu nu sunt din lume. 15 Nu te rog ca sã-i iei din lume, ci casã-i pãzeºti de Cel Rãu. 16 Ei nu sunt din lume aºa cum eu nu sunt dinlume. 17 Consacrã-i în adevãr; cuvântul tãu este adevãr. 18 Dupã cumm-ai trimis pe mine în lume, ºi eu îi trimit pe ei în lume 19 ºi pentruei mã consacru pe mine însumi, ca ºi ei sã fie consacraþi în adevãr.

20 Nu mã rog numai pentru ei, ci ºi pentru cei care vor crede înmine, prin cuvântul lor, 21 ca toþi sã fie una, dupã cum tu, Tatã, eºtiîn mine ºi eu în tine, ca ºi ei sã fie unac în noi, pentru ca lumea sãcreadã cã tu m-ai trimis. 22 Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o,ca ei sã fie una, dupã cum noi suntem una: 23 eu în ei ºi tu în mine,

11,41

2,4

3,35

Înþ 15,3Ier 24,7;31,31-34

Ez 36,25-28In 14,7-9

1In 5,20-211,1+; 4,34Fil 2,6-11

In 1,14;17,2417,26

Ex 3,133,353,11

Dt 18,18

1,10

16,15Lc 15,31

2Tes 1,10

Num 6,24In 3,35

6,39; 10,2813,18-19

Fap 1,16.20Ps 41,10

15,113,11

15,19

1In 2,14

8,23

1Pt 1,22Fap 9,13Lev 17,1In 10,36

10,18Ex 28,36.38

Evr 10,10-14

10,30

17,51,14

a Unele manuscrise au: pãstreazã-iîn numele tãu pe cei pe care mi i-ai dat.

b În ebraicã, expresia echivaleazã cu„fiul pierdut” sau „cel pierdut”. Ioanîl contrapune aici pe Iuda, tipul negativ,

apostolilor. Nu se poate susþine cã ide-ea principalã a textului ar fi aceea dea vorbi despre osândirea veºnicã a luiIuda.

c Unele manuscrise omit: una.

In 17,1 250

a Unitatea pentru care se roagã Isuseste pusã în relaþie, pe de o parte, cucomuniunea vitalã a Fiului cu Tatãl,iar pe de altã parte, cu identitatea cre-dincioºilor în faþa lumii. Oricare ar fireacþia lumii, cei care sunt pãrtaºi lacomuniunea lui Isus cu Tatãl sunt tri-miºi în lume tot la fel cum este trimisel. Exact ca în cazul lui Iuda – cãderealui nu modificã darul ºi fidelitatea luiIsus –, tot la fel ostilitatea ºi refuzullumii nu trebuie sã condiþioneze angaja-mentul celor trimiºi, al credincioºilor.

b Lit.: ceea ce mi-ai dat. Totuºi, vari-anta aleasã este destul de atestatã înmanuscrise.

c Lit.: Torentul tulbure. Era numeleunui torent (albie, de obicei secatã, încare se scurgea apa în timpul ploilorde iarnã), aflat la est de oraº, creândvalea cu acelaºi nume ce desparte Ieru-salimul de Muntele Mãslinilor. Este men-þionat numai aici în NT ºi în 2Sam 15,23ºi 1Rg 15,13.

d Unele manuscrise adaugã: Isus.

ca sã fie desãvârºiþi în unirea, încât sã cunoascã lumea cã tu m-ai tri-mis ºi i-ai iubit pe ei, aºa cum m-ai iubit pe mine.

24 Tatã, vreau ca acolo unde sunt eu sã fie cu mine ºi cei pe caremi i-ai datb, ca sã vadã gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru cã tum-ai iubit înainte de crearea lumii. 25 Tatã drept, lumea nu te-acunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceºtia au cunoscut cã tu m-aitrimis. 26 Eu le-am fãcut cunoscut numele tãu ºi-l voi face cunoscut,pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine sã fie în ei ºi eu în ei”.

PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS

Arestarea lui Isus (Mt 26,47-56; Mc 14,43-52; Lc 22,47-53)

181 Spunând acestea, Isus a ieºit împreunã cu discipolii sãi dincolode torentul Cedronc, unde era o grãdinã în care a intrat el ºi

discipolii lui. 2 Dar ºtia ºi Iuda, trãdãtorul, locul acela pentru cã demulte ori Isus se aduna acolo împreunã cu discipolii sãi. 3 Aºadar,Iuda, luând cohorta ºi servitori de la arhierei ºi farisei, a venit acolocu felinare, torþe ºi arme. 4 Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veniasupra lui, a ieºit ºi le-a zis: „Pe cine cãutaþi?” 5 I-au rãspuns: „PeIsus Nazarineanul”. El le-a zis: „Eu sunt”d. Era acolo cu ei ºi Iuda,cel care l-a trãdat. 6 Când le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi ºi aucãzut la pãmânt. 7 Atunci, i-a întrebat a doua oarã: „Pe cine cãu-taþi?”, iar ei au zis: „Pe Isus Nazarineanul”. 8 Isus le-a rãspuns: „V-amspus cã eu sunt. Aºadar, dacã mã cãutaþi pe mine, lãsaþi-i pe aceºtiasã plece”. 9 Ca sã se împlineascã cuvântul pe care îl spusese: „Dintrecei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul”.

10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o ºi l-a lovit peservitorul arhiereului ºi i-a tãiat urechea dreaptã; iar numele servi-torului era Malchus. 11 Dar Isus i-a zis lui Petru: „Pune-þi sabia înteacã. Oare sã nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatãl?”

15,9

14,3

17,5Ef 1,41,101,1+

17,6Ex 3,13

2 Mt 26,30.362Mc 14,26.322 Lc 22,39

1,4812,27

8,24

Ps 35,4; 27,2

17,126,39; 10,28

Mt 26,39 par

251 In 17,24

Isus înaintea marelui preotºi renegarea lui Petru (Mt 26,57-75; Mc 14,53-72; Lc 22,54-71)

12 Atunci, cohorta, comandantul ºi servitorii iudeilor, l-au luat peIsus ºi l-au legat. 13 L-au dus mai întâi la Annaa, cãci era socrul luiCaiafa, care era marele preot al acelui an. 14 Caiafa era acela caredãduse iudeilor sfatul: „Este mai bine sã moarã un singur om pen-tru popor”.

15 Iar Simon Petru ºi celãlalt discipol îl urmau pe Isus. Acel disci-pol era cunoscut marelui preot ºi a intrat împreunã cu Isus în curteamarelui preot, 16 în timp ce Petru stãtea afarã, în faþa porþii. Atuncicelãlalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieºit ºi a vorbit cuportãreasa ºi l-a lãsat ºi pe Petru sã intre. 17 Servitoarea portãreasãi-a spus lui Petru: „Nu cumva eºti ºi tu dintre discipolii acelui om?”El i-a zis: „Nu sunt”. 18 Stãteau acolo servitorii ºi cei din gardã; fãcu-serã un foc pentru cã era frig ºi se încãlzeau. ªi Petru stãtea cu ei ºise încãlzea.

19 Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui ºidespre învãþãtura sa. 20 Isus i-a rãspuns: „Eu am vorbit lumii pe faþã.Întotdeauna am învãþat în sinagogã ºi în templu, unde se adunã toþiiudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns. 21 De ce mã întrebi pe mine?Întreabã-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit: iatã, ei ºtiu ce am spus”.

22 Îndatã ce a spus acestea, unul dintre cei din gardã, care stãteaacolo, i-a dat o palmã lui Isus, spunând: „Aºa rãspunzi tu mareluipreot?” 23 Isus i-a rãspuns: „Dacã am vorbit rãu, aratã-mi ce esterãu, dar dacã am vorbit bine, de ce mã loveºti?” 24 Atunci Anna l-atrimis legat la Caiafa, marele preot.

25 Iar Simon Petru stãtea ºi se încãlzea. Atunci ei i-au spus: „Nucumva eºti ºi tu dintre discipolii lui?” El a negat ºi a zis: „Nu sunt”.26 Unul dintre servitorii marelui preot, o rudã a celui cãruia Petru i-atãiat urechea, i-a zis: „Nu te-am vãzut eu în grãdinã împreunã cuel?” 27 Dar Petru a negat din nou ºi îndatã a cântat cocoºul.

Lc 3,2

11,50

2 Mt 26,58.69-752 Mc 14,54.66-72

2 Lc 22,54-62

Is 45,19; 48,16

Lc 22,53

Fap 23,2

a Acest nume este forma greacã aebraicului Hannania. A fost mare preotîntre anii 6-15, dar influenþa lui con-tinuã întrucât cei cinci fii ºi ginerele

Caiafa au ocupat pe rând funcþia demare preot. Este posibil ca el sã fi fostpersonajul principal care a organizatcondamnarea lui Isus.

In 18,12 252

Isus înaintea lui Pilat (Mt 27,1-2.11-14; Mc 15,1-5; Lc 23,1-5)28 Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriua. Era diminea-

þã. Dar ei nu au intrat în pretoriu ca sã nu se profanezeb ºi sã poatãmânca paºtele. 29 Pilat a ieºit afarã la ei ºi a spus: „Ce acuzaþieaduceþi împotriva acestui om?” 30 Au rãspuns ºi i-au zis: „Dacã nu arfi fost acesta un rãufãcãtor, nu l-am fi dat pe mâna ta”. 31 Atunci,Pilat le-a zis: „Luaþi-l voi ºi judecaþi-l voi dupã Legea voastrã!”Iudeii i-au spus: „Nouã nu ne este permis sã ucidem pe nimeni”c.32 Astfel trebuia sã se împlineascã cuvântul pe care îl spusese el,arãtând de ce fel de moarte avea sã moarã.

33 Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus ºi i-a zis:„Tu eºti regele iudeilor?” 34 Isus a rãspuns: „De la tine însuþi spuiaceasta sau þi-au vorbit alþii despre mine?” 35 Pilat a rãspuns: „Oaresunt eu iudeu? Poporul tãu ºi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce aifãcut?” 36 Isus a rãspuns: „Împãrãþia mea nu este din lumea aceas-ta. Dacã împãrãþia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii meis-ar fi luptat ca sã nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împãrãþiamea nu este de aici”. 37 Atunci Pilat i-a zis: „Aºadar, eºti rege?” Isusi-a rãspuns: „Tu spui cã eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am nãs-cut ºi pentru aceasta am venit în lume, ca sã dau mãrturie despreadevãr. Oricine este din adevãr ascultã glasul meu”. 38 Pilat i-a zis:„Ce este adevãrul?”d.

Dupã ce a spus aceasta, a ieºit din nou la iudei ºi le-a zis: „Eu nugãsesc în el nici o vinã. 39 Dar este un obicei la voi ca de Paºti sã vãeliberez pe cineva; aºadar, vreþi sã vi-l eliberez pe regele iudeilor?”

11,55Mt 26,17

Fap 18,15

3,14

19,14-15.19-22

1,106,158,23; 12,32;18,10-11

3,35

3,1110,261In 3,19

Lc 23,22

a În Palestina, pretoriul indica locu-inþa permanentã a guvernatoruluiroman. În timpul lui Isus, guverna-torul locuia în fortãreaþa Antonia, dar,dupã moartea lui Irod, ºi în palatul luiIrod. Bibliºtii discutã dacã procesul aavut loc în fortãreaþa Antonia (la nordde templu) sau în palatul lui Irod (înpartea de sud-vest a Ierusalimului).

b Pentru evrei, locuinþele pãgânilorerau impure ºi contactul cu ele duceala impuritate ritualã. Se credea cã înjurul caselor pãgâne ar fi fost îngro-pate cadavre de copii avortaþi. Or, con-taminarea prin contactul cu un cada-vru dureazã 7 zile ºi, prin urmare,Paºtele trebuia amânat cu o lunã(Num 9,6.11; 2Cr 30,2-3).

c Dupã mãrturia lui Iosif Flaviu ºi aTalmudului palestinian, iudeilor nu leera permis sã dea sentinþe de condam-nare la moarte. Acest drept era rezer-vat procuratorului roman. Lapidareasfântului ªtefan ºi alte cazuri similaresunt mai degrabã un linºaj ºi o violarea disciplinei romane.

d Þinând cont de caracterizarea fãcu-tã lui Pilat de cãtre istoriografi, se parecã întrebarea acestuia nu exprimã niciscepticism filozofic, nici ironie, nici sar-casmul omului politic, nici cãutareaserioasã a adevãrului. Pur ºi simplu,Pilat este strãin ºi refractar faþã demãrturia lui Isus despre adevãr.

253 In 18,28

40 Atunci au strigat din nou, spunând: „Nu pe acesta, ci pe Baraba!”Iar Baraba era un tâlhar.

191 Atunci Pilat l-a luat pe Isus ºi l-a dat sã fie biciuita. 2 Soldaþiiau împletit o coroanã din spini, i-au pus-o pe cap ºi l-au îmbrã-

cat cu o hainã de purpurã, 3 apoi veneau la el ºi spuneau: „Bucurã-te,regele Iudeilor!” ªi-i dãdeau palmeb.

4 Pilat a ieºit din nou afarã ºi le-a zis: „Iatã, vi-l aduc afarã ca sãºtiþi cã nu gãsesc în el nici o vinã”. 5 Aºadar, Isus a ieºit afarã,purtând coroana de spini ºi haina de purpurã. Iar Pilatc le-a zis:„Iatã omul!” 6 Când l-au vãzut, arhiereii ºi cei din gardã au strigat:„Rãstigneºte-l! Rãstigneºte-l!” Pilat le-a zis: „Luaþi-l voi ºi rãstig-niþi-l pentru cã eu nu gãsesc în el nici o vinã!” 7 Iudeii i-au rãspuns:„Noi avem o Lege ºi dupã aceastã Lege trebuie sã moarã, pentru cãs-a fãcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”.

8 Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspãimântat ºi maimult. 9 A intrat iarãºi în pretoriu ºi i-a zis: „De unde eºti tu?” DarIsus nu i-a dat nici un rãspuns. 10 Atunci Pilat i-a zis: „Mie nu-mivorbeºti? Nu ºtii cã eu am putere sã te eliberez ºi am putere sã terãstignesc?” 11 Isus i-a rãspuns: „Nu ai avea nici o putere asupramea dacã nu þi-ar fi fost datã de sus. De aceea, cel care m-a dat înmâinile tale are un pãcat mai mare”.

12 De aceea, Pilat cãuta sã-l elibereze, dar iudeii strigau: „Dacã-leliberezi pe acesta, nu eºti prietenul împãratuluid. Oricine se face pesine rege se împotriveºte împãratului”.

2 Mt 27,26-312Mc 15,15-20

1,29.36

Lev 24,16In 10,33-36

10,18; 3,27Înþ 6,3

8,21.44

a Decizia lui Pilat de a-l da pe Isus sãfie biciuit nu poate fi interpretatã ca oîncercare de a-i abate pe iudei de laplanul lor ucigaº, în speranþa cã pre-zentarea lui Isus în starea jalnicã dedupã biciuire ar putea trezi compasiune.Nici nu se poate susþine cã Pilat ar de-monstra clemenþã faþã de Isus. În con-textul lui Ioan, Pilat este reprezen-tantul acelei lumi necredincioase carenu-l recunoaºte, ci îl respinge pe Isus.De altfel, biciuirea fãcea parte, în modobiºnuit, din sentinþa capitalã.

b Spre deosebire de ceilalþi evanghe-liºti, unde batjocorirea ºi chinuirea luiIsus din partea soldaþilor este descrisã pe

larg, Ioan reþine doar cele trei elemente:încoronarea cu spini, haina de purpu-rã ºi salutul ironic, care sunt însem-nele regalitãþii sale. Iar pãlmuirea esteprezentatã ca un gest violent de refuzdin partea oamenilor.

c În textele originale lipseºte: Pilat.Pentru a evita confuzia, cele mai mul-te traduceri specificã subiectul.

d Prietenul împãratului este un titluonorific acordat ca o recompensã pen-tru loialitate sau servicii deosebitefãcute împãratului ºi imperiului. Alu-zie ironicã la acuzele formulate dejaîmpotriva lui Pilat, care era suspectatde lezmaiestate faþã de Tiberiu.

In 18,40 254

13 Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afarã ºi s-aaºezata pe un tron în locul numit „Lithostrotos”b – iar în ebraicã,„Gabbata”c. 14 Era ziua Pregãtirii Paºtelui, pe la ceasul al ºaselea. ªile-a spus iudeilor: „Iatã-l pe regele vostru!” 15 Atunci ei au strigat:„Ia-l, ia-l, rãstigneºte-l”! Pilat le-a spus: „Sã-l rãstignesc pe regelevostru?” Arhiereii au rãspuns: „Nu avem alt rege decât pe împãratul”.16 Atunci l-a predat lor ca sã fie rãstignit.

Rãstignirea lui Isus (Mt 27,32-44; Mc 15,21-32; Lc 23,26-43)

Aºadar, l-au luat pe Isus. 17 Purtându-ºi singur crucea, a ieºit sprelocul numit „al Craniului”d, care în ebraicã este numit „Golgota”,18 unde l-au rãstignit pe el ºi împreunã cu el alþi doi, de o parte ºi dealta, iar Isus în mijloc. 19 Pilat a scris ºi o inscripþiee ºi a pus-o pecruce. Era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. 20 Mulþi dintreiudei au citit aceastã inscripþie, pentru cã locul unde a fost rãstignitIsus era aproape de cetate ºi era scris în ebraicã, latinã ºi greacãf.21 Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat: „Nu scrie: «Regele iudeilor»g,ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”. 22 Pilat a rãspuns: „Ce-amscris, am scris”.

Mt 26,17

Gen 22,6

Is 53,12

3,35

a Verbul grec kathizein poate fi tran-zitiv sau intranzitiv. În cazul în careeste luat ca intranzitiv, se referã laPilat, care, fiind judecãtor în procesullui Isus, „se aºazã pe tronul de jude-catã”. Dacã verbul este considerattranzitiv, descrie atitudinea batjocori-toare a lui Pilat care-l aºazã pe Isus pescaunul de judecatã. În acest caz, sce-na ironicã are urmãtoarea semnifi-caþie: Isus, recunoscut rege, este invi-tat sã ia loc pe tron pentru a judecalumea. Mulþi exegeþi preferã a douainterpretare.

b Termenul grec Lithostrotos înseam-nã: pavaj cu piatrã.

c Termenul aramaic Gabbatha în-seamnã „loc înalt”, „colinã”, iar dupãTalmud, „colina templului”.

d Dupã tradiþia iudaicã menþionatãde Origene ºi preluatã de BisericileOrientale, Adam a fost înmormântatpe aceastã colinã, de unde ºi numele:„Locul Craniului”.

e Lit.: titlu. Este un termen tehnicroman pentru tãbliþa purtatã la gât de

cel condamnat ºi pe care era scris nu-mele, uneori ºi motivul condamnãrii.

f Faptul cã inscripþia este redactatãîn ebraicã-aramaicã (limba naþionalãcare este ºi limba Legii, a templului),în latinã (limba administraþiei roma-ne asociatã cu puterea politicã) ºi îngreacã (limba comunicaþiilor interna-þionale ºi a schimburilor) are o valoaredefinitivã ºi imutabilã: Isus rãstigniteste regele iudeilor pe scena lumii în-tregi, adicã în perspectiva universali-tãþii culturale ºi religioase.

g În Evanghelia dupã sfântul Ioanregalitatea lui Isus este tema centralãîn confruntarea lui cu reprezentanþiiiudaismului. Isus este Mesia careduce la împlinire speranþa biblicã, darîntr-o formã care pare negarea ei:regele-Mesia rãstignit. Astfel, pentruIoan, declaraþia finalã a lui Pilat („Ce-amscris...”) nu este doar ecoul obiºnuiteibirocraþii imperiale, ci mai degrabã oproclamaþie a regalitãþii lui Isus ca unfapt de neschimbat: Isus este regeleiudeilor ºi rãmâne în ciuda refuzuluisau contestaþiei lor.

255 In 19,13

23 Dupã ce soldaþii l-au rãstignit pe Isus, au luat hainele lui ºi aufãcut patru pãrþi, fiecãrui soldat o parte, ºi tunicaa. Însã tunica erafãrã cusãturã, þesutã dintr-o bucatã, de sus pânã jos; 24 aºadar, au zisunii cãtre alþii: „Sã nu o rupemb, ci sã tragem la sorþi pentru ea, a cuisã fie”. Aceasta ca sã se împlineascã Scriptura:

Au împãrþit între ei hainele meleºi pentru tunica mea au aruncat zaruri.

Soldaþii au fãcut toate acestea.25 Lângã crucea lui Isus, stãteau mama lui Isus ºi sora mamei lui,

Maria a lui Cleopa, ºi Maria Magdalena. 26 Aºadar, vãzând Isus cãstãtea acolo mama lui ºi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei:„Femeie, iatã-l pe fiul tãu!” 27 Apoi, i-a spus discipolului: „Iat-o pemama ta!” ªi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasã la el.

Moartea lui Isus (Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; Lc 23,44-49)28 Dupã aceasta, vãzând cã toate s-au împlinit, ca sã se împlineascã

Scriptura, Isus a zis: „Mi-e sete”. 29 Era acolo un vas plin cu oþet.Atunci, ei au pus în isopc un burete îmbibat cu oþet ºi i l-au apropiatde gurã. 30 Dupã ce a luat oþetul, Isus a spus: „S-a împlinit!” ªi,plecându-ºi capul, ºi-a dat duhul.

Coasta strãpunsã a lui Isus31 Întrucât era ziua Pregãtirii, ca sã nu rãmânã trupurile pe cruce

sâmbãta – pentru cã acea sâmbãtã era zi mare – iudeii i-au cerut luiPilat sã le zdrobeascã fluierele picioarelord ºi sã-i ia de acolo. 32 Atunci,

2 Mt 27,352 Mc 15,242 Lc 23,34

Ps 22,19

2,4

In 5,39Ps 69,22;

22,16

17,4; 4,3410,18

Mt 8,20 par

19,14

Dt 21,23Gal 3,13

a Vezi n. Mt 5,40.b În simbolismul biblic, haina sau tu-

nica sfâºiatã reprezintã diviziunea celordouã regate ale evreilor (1Rg 11, 29.32;1Sam 15,27). „Tunica fãrã cusãturã”,la fel ca ºi nãvodul care nu se rupe demulþimea peºtilor (In 21,11), simboli-zeazã unitatea Bisericii, realizatã prinmoartea lui Isus. Faptul cã este þesutãdintr-o bucatã ºi cã soldaþii nu o rupindicã pentru evanghelist cã cei carefac parte din Bisericã nu sunt divizaþicu privire la Isus, aºa cum erau iudeii(In 7,43; 19,16; 10,19).

c În cele mai multe manuscrise avemtermenul: isop. Mulþi exegeþi preferãtermenul hysso = suliþã, care aparedoar în puþine manuscrise târzii, subpretextul cã tulpina de isop este prea

scurtã ºi fragilã. Totuºi, Ioan alegeacest termen pentru valoarea lui sim-bolicã. Isopul era prescris în ritul destropire cu sângele mielului pascal(Ex 12,22) ºi în riturile de purificare ºiconsacrare (Lev 14,4-6; Num 19,6). Înacest caz, Isus ar fi indicat, în mod indi-rect, ca fiind mielul pascal, indicaþieclarificatã în continuare, în v. 36.

d Mãrturiile istorice atestã o astfel depracticã pentru grãbirea morþii celorrãstigniþi. Este relevantã descoperireacadavrului unui rãstignit din sec. I (lanord de Muntele Mãslinilor) care pre-zenta urmele cuielor ºi avea femuruldrept zdrobit. Însã Ioan este interesatmai mult de aspectul teologic: aseme-nea mielului pascal, lui Isus nu-i suntzdrobite oasele.

In 19,23 256

au venit soldaþii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi ºi aleceluilalt care era rãstignit cu el. 33 Dar când au venit la Isus ºi auvãzut cã deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unuldintre soldaþi i-a strãpuns coasta cu o suliþã ºi îndatã a ieºit sânge ºiapãa. 35 Cel care a vãzut a dat mãrturie ºi mãrturia lui este ade-vãratã; el ºtie cã spune adevãrul ca sã credeþi ºi voi. 36 Acestea s-aufãcut ca sã se împlineascã Scriptura: Nu i se va zdrobi nici un os.37 Iar în altã parte Scriptura mai spune: Vor privi la cel pe care l-austrãpuns.

Înmormântarea lui Isus (Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; Lc 23,50-56)38 Dupã acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus,

dar în ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat sã-l lase sã ia trupullui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit ºi a luat trupul lui Isus. 39 Avenit ºi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, ºi a adusun amestec de mir ºi aloeb, cam de o sutã de litrec. 40 Ei au luattrupul lui Isus, l-au înfãºurat în giulgiuri, cu uleiurile aromatice,dupã cum este obiceiul de înmormântare la evrei. 41 În locul unde fu-sese rãstignit Isus era o grãdinã, iar în grãdinã era un mormânt nouîn care nu fusese pus nimeni, niciodatã. 42 Aºadar, pentru cã era ziuaPregãtirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

ÎNVIEREA LUI ISUS

Mormântul gol (Mt 28,1-10; Mc 16,1-8; Lc 24,1-12)

201 În prima zi a sãptãmânii, dis-de-dimineaþã, pe când mai eraîncã întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt ºi a

1,33Ez 47,1In 7,37-391In 5,6-8

Ex 12,46Ps 34,21Zah 12,10

7,13

3,1; 7,50

11,44

Mt 28,10

a În aceastã expresie (unicã în NT)Ioan reuneºte douã simboluri: „apavie” (In 7,38-39; cf. Zah 13,1; 12,10),simbolizând Duhul lui Dumnezeu, ºi„sângele” (In 6,51-56), simbolul jert-firii totale de sine. S-au încercat uneleinterpretãri care pun pe prim plan„sângele” (sacramentul Euharistiei)sau „apa” (sacramentul Botezului). Înjurul acestui text s-au formulat o mul-þime de speculaþii teologice care riscãuneori sã devinã arbitrare. Aceastãvarietate de orientãri exegetice este ºisemnul bogãþiei de sens a textuluisfântului Ioan.

b Este o esenþã puternic parfumatã,extrasã din lemnul plantei de aloe(Aquilaria agallocha) care creºte înpartea de nord-est a Asiei Mici. De obi-cei se pulverizeazã pe pat ºi pe haine(Prov 7,17; Ps 45,8), dar se foloseºte, înmod normal, la înmormântãri. În acestcaz, are rolul de a neutraliza mirosulgreu ºi de a împiedica descompunerea.

c Litra (unitate de capacitate) =327 ml. Cantitatea incredibil de mareare un rol simbolic, probabil este le-gatã de ideea regalitãþii lui Isus, ca ºiaccentul pus pe mormântul nou, situ-at într-o grãdinã (cf. In 19,41).

257 In 19,33

vãzut cã piatra fusese luatã de la mormânt. 2 Atunci, a alergat ºi avenit la Simon Petru ºi la celãlalt discipol, pe care îl iubea Isus, ºi le-aspus: „L-au luat pe Domnul din mormânt ºi nu ºtim unde l-au pus”.3 A ieºit atunci Petru ºi celãlalt discipol ºi au venit la mormânt.4 Alergau amândoi împreunã, dar celãlalt discipol a alergat mai re-pede decât Petru ºi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, avãzut giulgiurile aºezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit ºi SimonPetru, care îl urma, ºi a intrat în mormânt. El a vãzut giulgiurileaºezate, 7 dar ºtergarul, care fusese pe capul lui, nu era aºezat împre-unã cu giulgiurile, ci împãturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intratºi celãlalt discipol care sosise primul la mormânt. A vãzut ºi a crezut;9 pentru cã încã nu ºtiau Scriptura: cã el trebuia sã învie din morþi.10 Atunci discipolii s-au întors la ai lor.

Isus se aratã Mariei Magdalena (Mc 16,9-11; Mt 28,9-10)11 Iar Maria stãtea lângã mormânt, afarã, ºi plângea. În timp ce

plângea, s-a aplecat spre mormânt 12 ºi a vãzut doi îngeri în hainealbe, care stãteau în locul unde zãcuse trupul lui Isus, unul la cap ºialtul la picioare. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a spus:„L-au luat pe Domnul meu ºi nu ºtiu unde l-au pus”. 14 Spunândacestea, s-a întors ºi l-a vãzut pe Isus stând în picioare, dar nu ºtiacã este Isus. 15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauþi?” Ea,crezând cã este grãdinarul, i-a spus: „Domnule, dacã dumneata l-ailuat, spune-mi unde l-ai pus ºi eu îl voi lua”. 16 Isus i-a zis: „Maria!”Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieºte: „Rabbuni” – care înseamnã„Învãþãtorule”a. 17 Isus i-a zis: „Nu mã reþine, pentru cã nu m-amurcat încã la Tatãlb, dar du-te la fraþii mei ºi spune-le: Mã urc laTatãl meu ºi Tatãl vostru, la Dumnezeul meu ºi Dumnezeul vostru”.18 Maria Magdalena a venit la discipoli ºi le-a vestit cã l-a vãzut peDomnulc ºi cã el i-a spus acestea.

Isus apare discipolilor (Mt 28,16-20; Mc 16,14-18; Lc 24,36-49)19 În seara aceleiaºi zile, prima a sãptãmânii, deºi uºile locului în

care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, astat în mijlocul lor ºi le-a zis: „Pace vouã!” 20 Zicând aceasta, le-a arã-tat mâinile ºi coasta. Discipolii s-au bucurat când l-au vãzut pe

18,15

Lc 24,12In 11,44;

19,40

5,3914,26

1Cor 15,4

Ct 3,1-3

Lc 24,16

In 10,3-4Mc 10,51

Ct 3,4

1,1+; 12,32Ps 89,27

16,16; 14,27

Lc 24,16

15,11; 16,22

a Unele manuscrise adaugã: ºi aalergat ca sã-l cuprindã, probabil seîncearcã o justificare a replicii luiIsus: „Nu mã reþine”.

b Multe manuscrise adaugã: meu.c Lit.: ºi le-a vestit: „L-am vãzut pe

Domnul!” ºi ce i-a spus ei .

In 20,2 258

Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouã! Aºa cum m-atrimis Tatãl, aºa vã trimit ºi eu pe voi”. 22 ªi, spunând aceasta, a su-flat asupra lor ºi le-a zis: „Primiþi pe Duhul Sfânt. 23 Cãrora le veþiierta pãcatele, vor fi iertate; cãrora le veþi þine, vor fi þinute”.

Isus se aratã lui Toma24 Însã Toma, unul dintre cei doisprezece, care se numea „Geamã-

nul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aºadar, ceilalþi discipoli i-auspus: „L-am vãzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacã nu voi vedeaîn mâinile lui semnul cuielor ºi nu-mi voi pune degetul în semnulcuielor ºi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”.

26 Dupã opt zile, discipolii lui erau iarãºi înãuntru, iar Toma eraîmpreunã cu ei. Isus a venit, deºi uºile erau încuiate, a stat în mij-locul lor ºi a zis: „Pace vouã!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-þi dege-tul tãu aici: iatã mâinile mele! Adu-þi mâna ºi pune-o în coasta meaºi nu fi necredincios, ci credincios”. 28 Toma a rãspuns ºi i-a zis:„Domnul meu ºi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: „Pentru cã m-aivãzut, ai crezut. Fericiþi cei care nu au vãzut ºi au crezut”.

Scopul Evangheliei30 Isus a mai fãcut înaintea discipolilor ºi multe alte semne, care

nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însã au fost scrise ca sãcredeþi cã Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu ºi, crezând, sã aveþiviaþã în numele lui.

IV. EPILOG

Isus apare discipolilor lângã Marea Tiberiadei

211 Dupã acestea, Isus s-a arãtat din nou discipolilor lângãMarea Tiberiadei ºi li s-a arãtat astfel: 2 Erau împreunã

Simon Petru ºi Toma, cel numit Geamãnul, Natanael din CanaGalileii, fiii lui Zebedeu ºi alþi doi dintre discipolii lui. 3 Simon Petrule-a spus: „Mã duc sã pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem ºi noi cu tine”.Au ieºit ºi s-au urcat în barcã, dar în noaptea aceea nu au prinsnimic. 4 Când era de acum dimineaþã, Isus stãtea pe mal, dar dis-cipolii nu ºtiau cã este Isus. 5 Aºadar, Isus le-a zis: „Copii, nu aveþiceva de mâncare?” I-au rãspuns: „Nu!” 6 Atunci le-a zis: „Aruncaþinãvodul în partea dreaptãa a bãrcii ºi veþi gãsi”. Ei l-au aruncat ºi

17,18Mt 28,19Mc 16,15Lc 24,47 parFap 1,8In 1,33Mt 16,19;18,18

11,16; 14,5

14,27

19,34

4,48Lc 1,45

12,37Dt 34,10-12

Fap 3,16

Mt 26,32 par;28,7

11,16; 14,5

Lc 5,4-10

Lc 24,16

a Adjectivul dexios = drept; asociatcu mâna sau cu partea dreaptã aratã

partea cea mai nobilã ºi mai impor-tantã: binecuvântarea este transmisã

259 In 20,21

%

nu-l mai puteau trage, din cauza mulþimii peºtilor. 7 Atunci, disci-polul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!”Simon Petru, auzind cã este Domnul, s-a încins cu haina – pentru cãera dezbrãcat – ºi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalþi discipoli au venit cubarca – pentru cã nu erau departe de uscat, ci la vreo douã sute decoþia – trãgând cu ei nãvodul cu peºti.

9 Când au coborât pe uscat, au vãzut un foc cu jar, peºte pus dea-supra ºi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceþi din peºtii pe care i-aþi prinsacum!” 11 Atunci, Simon Petru a urcat în barcã ºi a tras la mal nãvo-dul plin cu o sutã cincizeci ºi treib de peºti mari. ªi, deºi erau aºa demulþi, nãvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: „Veniþi ºi mâncaþi!” ªinici unul dintre discipoli nu îndrãznea sã-l întrebe „Tu cine eºti?”cãci ºtiau cã este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâinea ºi le-a dat-o;la fel ºi peºtele. 14 Aceasta a fost de acum a treia oarã cã Isus s-a arã-tat discipolilor, dupã ce a înviat din morþi.

Misiunea pastoralã a lui Petru15 Dupã ce au stat la masã, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simon,

fiul lui Ioan, mã iubeºti mai mult decât aceºtia?” El i-a zis: „Da,Doamne, tu ºtii cã te iubesc”. El i-a spus: „Paºte mieluºeii mei!” 16 Eli-a zis iarãºi, a doua oarã: „Simon, fiul lui Ioan, mã iubeºti?” El i-aspus: „Da, Doamne, tu ºtii cã te iubesc”. I-a zis: „Paºte oile mele!” 17 I-azis a treia oarã: „Simon, fiul lui Ioan, mã iubeºti?” Petru s-a întris-tat pentru cã i-a zis a treia oarã: „Mã iubeºti?” ºi i-a spus: „Doamne,tu ºtii toate, tu ºtii cã te iubesc”. Isus i-a zis: „Paºte oile mele!18 Adevãr, adevãr îþi spun: când erai mai tânãr, te încingeai singur ºite duceai unde voiai. Însã, când vei îmbãtrâni, îþi vei întinde mâinilec

ºi te va încinge un altul ºi te va duce unde nu vei voi”. 19 Dar aceas-ta a spus-o, arãtând cu ce moarte îl va preamãri pe Dumnezeu. Dupãce a spus aceasta, i-a zis: „Urmeazã-mã!”

20,8

Lc 24,41-43

4,27

6,11

20,19-23.26-29

13,37-38;18,17.25-27Mt 16,17-19

In 6,68 ºuLc 22,31-32

12,33

13,31; 17,1

13,36

prin impunerea mâinii drepte (Gen 48,13-18); în ritualul consacrãrii preoþi-lor, partea dreaptã e cea mai importan-tã din punct de vedere ritual (Ex 29,20);mâna dreaptã a lui Dumnezeu e sim-bolul acþiunii sale eficace ºi salvifice(Dt 32,40; Ps 18,36); partea dreaptã atronului este rezervatã pentru reginã(1Rg 2,19; Ps 45,10); regele Mesia stãla dreapta lui Dumnezeu (Ps 110,1);iar din partea dreaptã a templului izvo-rãºte apa care purificã ºi dã rodniciepãmântului Israelului (Ez 47,1).

a Cot (unitate de mãsurã pentru lun-gime) = 45 cm.

b S-au cãutat multe interpretãri cuprivire la simbolismul numãrului. Exe-geza cea mai serioasã se mulþumeºtesã vadã aici o aluzie la universalitatea,plinãtatea ºi unitatea Bisericii, ca ºi larodnicia misiunii sale.

c Expresia ºi imaginea întinderii mâi-nilor, pentru scriitorii creºtini din pri-mele secole, se referã, în general, lamoartea pe cruce (Petru va muri rãs-tignit în anul 67 la Roma).

In 21,7 260

20 Întorcându-se, Petru l-a vãzut venind din urmã pe discipolul pecare-l iubea Isus, care în timpul cinei se aplecase pe pieptul lui ºi îispusese: „Doamne, cine este cel care te va trãda?” 21 Aºadar, vãzân-du-l pe acesta, Petru i-a spus: „Doamne, dar acesta?” 22 Isus i-a zis:„Dacã vreau ca acesta sã rãmânã pânã când voi veni, ce te priveºte?Tu urmeazã-mã!” 23 Astfel a ieºit vorba printre fraþi cã discipolulacela nu va muri. Dar Isus nu-i spusese cã nu va muri, ci: „Dacãvreau ca acesta sã rãmânã pânã când voi veni, ce te priveºte?”a

Concluzie24 Acesta este discipolul care dã mãrturie despre acestea ºi le-a

scris, iar noi ºtim cã mãrturia lui este adevãratã.25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a fãcut Isus. Dacã acestea

s-ar scrie una câte una, cred cã nici lumea întreagã nu ar cuprindecãrþile scrise.

13,25

15,27; 19,353In 12

20,30

a Unele manuscrise omit: ce te pri-veºte?

261 In 21,20

FAPTELE

APOSTOLILOR

INTRODUCERE

Autorul. Tradiþia creºtinã considerã cã autorul cãrþii FapteleApostolilor este acelaºi cu autorul celei de-a treia Evanghelii, sfân-tul Luca, pentru faptul cã: amândouã sunt dedicate aceleiaºi per-soane: Teofil (Lc 1,4; Fap 1,1); existã unitate de vocabular ºi de stil;apar aceleaºi motive literare ºi teologice, cu unele diferenþe datoratenaturii faptelor relatate ºi a izvoarelor diferite. Sfântul Luca esteunul dintre discipolii sfântului Paul (Col 4,14; 2Tim 4,11), convertitde la pãgânism în Antiohia, unde probabil fãcea deja parte dintre„temãtorii de Dumnezeu” (vezi n. Fap 2,11), de profesie medic, cu oformaþie culturalã deosebitã.

Limba. Este greaca koiné, folositã în lumea elenisticã din timpulsãu, cu elemente stilistice ºi gramaticale de tip literar. Limbajulfolosit constituie un fel de oglindã a situaþiei relatate (discursurilelui Petru sunt colorate cu termeni semitici; discursul lui Paul dinAreopag are eleganþa discursurilor oratorilor atenieni; acþiunile ºievenimentele minunate întâmplate lui Petru ºi Paul sunt relatateîntr-un stil narativ popular captivant). Se observã o primã parte maistaticã în relatarea despre Biserica primarã din Ierusalim, spredeosebire de partea a doua în care rãspândirea evangheliei este rela-tatã într-un ritm dinamic ºi alert ce provoacã entuziasmul cititoru-lui creºtin.

Destinatarii. Deºi nu-i exclude pe iudei, se pare cã sfântul Luca seadreseazã, în primul rând, unei comunitãþi formate în cea mai mareparte din cei convertiþi de la pãgânism, preocupaþi de legãtura lor cuexigenþele Vechiului Testament. Ca ºi în Evanghelie, sfântul Lucaeste preocupat de instruirea ºi edificarea creºtinilor, insistând asuprarolului credinþei ºi invitând Biserica sã trãiascã sub conducereaDuhului Sfânt ca „o singurã inimã ºi un singur suflet” (Fap 4,32).

Structura. Dupã ce este prezentatã comunitatea din Ierusalim înaºteptarea Duhului Sfânt ºi mãrturia plinã de curaj a apostolilor întimpul primelor persecuþii (1,1–5,42), dupã martiriul sfântului ªtefan,sfântul Luca prezintã activitatea misionarã în Palestina (6,1–12,25).Este descrisã apoi misiunea lui Barnaba ºi a lui Paul în Asia ºi încor-darea relaþiilor dintre creºtinii proveniþi din iudaism ºi cei proveniþidin pãgânism (13,1–15,33), activitatea lui Paul în marile cetãþi aleGreciei (15,36–20,38), întoarcerea lui la Ierusalim, arestarea ºi cãlã-toria la Roma, unde vesteºte cuvântul evangheliei (21,1–28,31).

Locul. Nu existã o certitudine cu privire la locul scrierii cãrþii. Aufost propuse Ahaia, Efesul sau Corintul. Totuºi, analiza textelor din

Fap 21 ºi 2Tim 4,11, susþine pãrerea cã Faptele Apostolilor ar fi fostcompusã la Roma.

Data. Cartea a fost scrisã la puþin timp dupã Evanghelia a treia.Autorul nu cunoaºte persecuþiile lui Domiþian (81-96 d.C.) împotri-va creºtinilor din Roma ºi din Asia Micã, ceea ce înseamnã cãlucrarea a fost terminatã înainte de anul 90.

Teologia. Faptele, evenimentele ºi episoadele relatate de autorsunt plasate în tema împlinirii istoriei mântuirii: Isus esteîmplinirea profeþiilor Vechiului Testament, iar istoria Bisericii esteîmplinirea promisiunii profeþilor ºi a profeþiei lui Cristos. Aceastapresupune transmiterea tradiþiei alcãtuite de martorii oculari caredevin trimiºi ai Bisericii pentru vestirea evangheliei.

Pentru Faptele Apostolilor, timpul prezent (astãzi) este timpulcuvântului lui Dumnezeu. Predicarea cuvântului îi cheamã pe ascul-tãtori la convertire ºi la Botez (prin baia apei în numele lui IsusCristos), prin care se obþine iertarea pãcatelor ºi participarea ladarurile Duhului Sfânt (prin impunerea mâinilor).

Duhul Sfânt este acela care face viu cuvântul predicat ºi întãreºtevestirea evangheliei prin fapte minunate ºi prin carismele puse înslujba Bisericii.

Deºi comunitãþile sunt numeroase, ele au conºtiinþa cã merg peaceeaºi cale (calea lui Dumnezeu), au acelaºi nume ºi toate împre-unã constituie Biserica lui Dumnezeu formatã din circumciºi ºinecircumciºi, care se adunã în ziua Domnului pentru a asculta învã-þãtura apostolilor, pentru frângerea pâinii ºi comuniunea fraternã.

În interiorul Bisericilor se detaºeazã grupuri de credincioºi careau misiuni speciale: apostolii în comuniune cu Petru, diaconii, prez-biterii etc., ºi credincioºii de rând.

Cartea se terminã pe un ton plin de speranþã. Paul profitã destarea lui de semilibertate la Roma pentru a predica evanghelia. Sesugereazã astfel cã nici o opoziþie umanã, nici o opoziþie instituþio-nalã faþã de credinþã, nici mãcar cea a poporului evreu, nu potîmpiedica victoria cuvântului „împãrãþiei lui Cristos”.

266

FAPTELE APOSTOLILOR

INTRODUCERE

Prolog

11 În prima carte, o, Teofila, am tratatb despre tot ce a fãcut ºi a învã-þat Isus, de la început 2 pânã în ziua în care a fost înãlþat, dupã

ce, prin Duhul Sfântc, i-a instruit pe apostolii pe care îi alesese. 3 Dupãpãtimirea sa, el li s-a prezentat viu, cu multe dovezi, arãtându-li-setimp de patruzeci de zile ºi vorbindu-le despre cele privitoare la împã-rãþia lui Dumnezeu.

Misiunea încredinþatã apostolilor4 ªi, în timp ce era cu eid, le-a poruncit sã nu se îndepãrteze de

Ierusalim, ci sã aºtepte promisiunea Tatãlui „pe care, [zicea el], aþiauzit-o de la mine: 5 Ioan a botezat cu apã, dar voi veþi fi botezaþi cuDuhul Sfânt, nu dupã multe zile”.

6 Atunci, cei care se adunaserã l-au întrebat: „Doamne, în acesttimp vei restaura împãrãþia lui Israel?” 7 Dar el le-a zis: „Vouã nu vãeste dat sã cunoaºteþi timpurile sau momentele pe care Tatãl le-a sta-bilit prin propria autoritate. 8 Însã, când va veni Duhul Sfânt asupravoastrã, voi veþi primi o putere ºi îmi veþi fi martori în Ierusalim, întoatã Iudeea ºi Samaria, ºi pânã la marginile pãmântului”.

Înãlþarea lui Isus9 ªi dupã ce a spus acestea, sub privirile lor, el a fost înãlþat ºi un

nor l-a ascuns din ochii lor. 10 În timp ce erau cu ochii aþintiþi sprecer ºi el se înãlþa, iatã cã le-au apãrut doi bãrbaþi în haine albe 11 ºile-au spus: „Bãrbaþi galileeni, de ce staþi privind la cer?e Acest Isus,care a fost înãlþat de la voi la cer, va veni tot aºa cum l-aþi vãzutmergând spre cer”.

Lc 1,1-4Fap 1,22Lc 24,49Mt 28,19-201,25.26;2,14.37Lc 24,48-49Lc 6,13Lc 24,512Re 2,9-1110,40-4113,31

Lc 24,42-43

2Lc 24,49

11,16

Lc 16,3

3,21

Lc 24,50-512Lc 24,4-6

3,21Lc 22,69

a Vezi n. Lc 1,3.b Lit.: Primul cuvânt l-am fãcut, o,

Teofil, despre toate câte a început Isussã facã ºi sã spunã.

c Poate fi înþeles ºi ca înãlþat prinDuhul Sfânt.

d Sensul verbului synalizo este nesigur.În greaca clasicã înseamnã „a mânca

sare împreunã”, „a sta la o masã comu-nã”, dar nu este atestat decât dupãsec. al II-lea. Lingviºtii presupun oaltã rãdãcinã – synaulizo care înseam-nã „a fi, a sta împreunã”.

e Unele manuscrise omit: la cer.

I. AªTEPTAREA DUHULUI SFÂNT

Comunitatea apostolilor12 Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Mãs-

linilora, care se aflã aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâm-bãtãb. 13 Când au intrat, au urcat în încãperea de sus, unde obiºnu-iau sã se adunec. Erau: Petru ºi Ioan, Iacob ºi Andrei, Filip ºiToma, Bartolomeu ºi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, ºi Simon Zelotul ºiIuda al lui Iacob. 14 Toþi aceºtia, într-un cuget, stãruiau în rugãciuneîmpreunã cu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui.

Alegerea lui Matia în locul lui Iuda15 În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraþilor – mulþimea

celor adunaþi în acel loc era cam de o sutã douãzeci de persoaned – ºia spus: 16 „Fraþilor, trebuia sã se împlineascã Scriptura pe care aspus-o dinainte Duhul Sfânt prin gura lui David despre Iuda, celcare a devenit cãlãuza celor care l-au prins pe Isus. 17 Cãci el era dinnumãrul nostru ºi fusese pãrtaº al aceleiaºi slujiri. 18 Dar acesta ºi-acumpãrat un ogor din plata nelegiuirii sale ºi, cãzând cu capul în jose,a crãpat la mijloc ºi i s-au vãrsat toate mãruntaiele. 19 [Faptul] a de-venit atât de cunoscut tuturor locuitorilor Ierusalimului, încât loculacela este numit în limba lor «Hacheldamah», adicã «Ogorul Sânge-lui». 20 Cãci este scris în cartea Psalmilor:

Sã devinã locuinþa lui pustieºi sã nu fie locuitor în ea

2Lc 6,13-16; Mc 3,16-19;

Mt 10,2-4

Lc 8,19

Lc 22,47

2Mt 27,3-10

Înþ 4,19Ps 37

Mt 27,8

Ps 69,26Ps 109,8

a Muntele Mãslinilor se întindeparalel cu colina pe care se afla tem-plul, separat de aceasta prin valeaCedron. Are trei vârfuri: la nord (810 m)vârful numit „Viri Galilaei”, în centru(808 m), locul tradiþional al înãlþãriilui Isus la ceruri, iar la sud (734 m)„Muntele Scandalului” (cf. 2Rg 23,14-16)datoritã cultului adus aici zeitãþilorpãgâne. Pe partea esticã se aflã locali-tãþile Betania ºi Betfaghe.

b Dupã interpretãrile rabinilor, unevreu se putea deplasa în zi de sâm-bãtã pânã la o distanþã de 2.000 de coþi(aproximativ 1 km).

c Încãperea de la etaj în locuinþeleevreilor înstãriþi era folositã ca salã dereuniune, loc de studiu ºi de rugãciune.

d Mulþi interpreþi presupun cã sfân-tul Luca ar face referinþã la numãrulnecesar pentru constituirea unuiSinedriu local, dar prezenþa femeilorîn acest grup ca ºi aproximaþia („cam”)infirmã aceastã interpretare.

e Expresia este neclarã ºi se tradu-ce „cu capul înainte” (cf. Înþ 4,19), ori„s-a umflat”. Câteva manuscrise,fãcând aluzie la descrierea morþii luiIuda din Mt 27,3-10, schimbã terme-nul cu: s-a spânzurat. Deºi relatãriledespre moartea lui Iuda sunt diver-gente, în NT, ele concordã în a scoateîn evidenþã cã Iuda a murit în modtragic ca o consecinþã a perfidiei ºitrãdãrii sale.

Fap 1,12 268

ºi: Misiunea lui sã o ia altul.21 Aºadar, trebuie ca unul dintre aceºti bãrbaþi, care ne-au însoþit întot timpul cât a trãit printre noia Domnul Isus, 22 începând de labotezul lui Ioan pânã în ziua în care a fost înãlþat de la noi, sã devi-nã martor al învierii lui împreunã cu noi”.

23 Au propus doi: pe Iosif, cel chemat Barsabab, numit ºi Iustus, ºipe Matiac. 24 Apoi s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, care cunoºti inimiletuturor, aratã-ne pe care dintre aceºtia doi l-ai ales, 25 ca sã ia locul înaceastã slujire ºi în apostolatul din care a cãzut Iuda, ca sã meargã lalocul care i se cuvenea”. 26 Atunci au tras la sorþid pentru ei ºi sorþul acãzut pe Matia, iar el a fost numãrat cu cei unsprezecee apostoli.

II. MÃRTURIA APOSTOLILOR LA IERUSALIM

Coborârea Duhului Sfânt

21 Când a sosit ziua Rusaliilorf, toþi erau adunaþi împreunã în ace-laºi loc. 2 ªi, dintr-o datã, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea

unei vijelii puternice, ºi a umplut întreaga casã în care stãteau. 3 Atuncile-au apãrut niºte limbi ca de foc împãrþindu-se ºi aºezându-se asuprafiecãruia dintre ei. 4 Toþi au fost umpluþi de Duhul Sfânt ºi au începutsã vorbeascã în alte limbi, dupã cum Duhul le dãdea sã vorbeascã.

Lc 16,16

15,8;Lc 16,15

6,4; 12,17

4,31In 3,8

Dt 4,2Num 11,25

a Lit.: intra ºi ieºea împreunã cu noi.Expresia subliniazã aici cã mãrturiape care o dã un apostol trebuie sã sebazeze pe participarea directã ºi neîn-treruptã la activitatea publicã a luiIsus. De fapt, Luca, în Evanghelia sa(23,49-50), spre deosebire de ceilalþievangheliºti, ni-i prezintã pe apostolica martori ºi în timpul rãstignirii.

b Bar-saba înseamnã „fiul” uneifemei cu numele de „Saba”. Acest IosifBarsaba, la fel ca mulþi evrei din peri-oada aceasta, are ºi un nume latin:Iustus = cel drept.

c Matia este forma scurtã a luiMatatiah = darul lui Dumnezeu. DupãEusebiu din Cezareea, Matia era unuldintre cei ºaptezeci ºi doi de discipoli.Dupã Rusalii ar fi predicat în Iudeea ºiar fi fost ucis cu pietre de cãtre evrei.Existã ºi o evanghelie apocrifã care-ipoartã numele.

d Tragerea la sorþi era o practicãfoarte rãspânditã în lumea anticã. ÎnVT nu este consideratã ca o magie,din contra, Dumnezeu, înaintea cãru-ia se fãcea tragerea la sorþi, era celcare decide. Cea mai cunoscutã formãde tragere la sorþi este aceea de aintroduce zarurile ºi a le scutura pânãce cade unul. Tragerea la sorþi scoateîn evidenþã aspectul carismatic alunei vocaþii pentru a îndeplini o slu-jire în Bisericã ºi exclude falsa demo-cratizare a ocupãrii funcþiilor încomunitate. De notat cã Luca nu vamai vorbi despre aceastã practicãdupã coborârea Duhului Sfânt.

e Unele manuscrise au: cei doi-sprezece.

f Lit.: Pentecoste = a cincizecea zi.Este a treia dintre sãrbãtorile impor-tante ale VT. La început era sãrbã-toarea încheierii recoltãrii grâului

269 Fap 1,21

%

5 ªi erau atunci la Ierusalim iudei, bãrbaþi evlavioºi din toate naþi-unile de sub cer. 6 Când s-a auzit vuietul acela, mulþimea s-a adunatºi a rãmas uimitã, pentru cã fiecare îi auzea pe ei vorbind în limbasa. 7 Erau uimiþi ºi se minunau spunând: „Oare nu sunt galileeni toþiaceºtia care vorbesc? 8 ªi cum de-i auzim fiecare în limba în carene-am nãscut? 9 Parþia, mezib, elamiþic ºi locuitori din Mesopotamia,Iudeea ºi Capadociad, din Ponte ºi Asia, 10 din Frigiaf ºi Pamfiliag, dinEgipt ºi din pãrþile Libiei, care sunt aproape de Cireneh, romani întrecere, 11 atât iudei cât ºi prozeliþii, cretani ºi arabi, îi auzim vorbind

(Ex 23,14-17); dupã exilul babilonian, ise adaugã o nuanþã istoricã: celebra-rea alianþei de pe Sinai (2Cr 15,10-15).Datarea era fixatã, la început, la ºaptesãptãmâni de la începutul seceriºului,iar apoi s-a calculat ca a cincizecea zide la sãrbãtoarea Paºtelui. În NT,devine sãrbãtoarea „Coborârea DuhuluiSfânt”, ziua naºterii Bisericii ºi înce-putul misiunii ei în lumea întreagã.Termenul românesc „Rusalii” derivãsau dintr-o sãrbãtoare a romanilor, înamintirea rãposaþilor, când mormin-tele erau împodobite cu trandafiri(Rosalia), sau din rusã: rusalki – niºteduhuri rele care dezlãnþuie furtuni ºiiau minþile oamenilor (iele). Aceste tra-diþii superstiþioase n-au nici o legãturãcu sensul biblic al sãrbãtorii Rusaliilor.

a Parþii – numele locuitorilor dinþinutul Parthia, care se întindea de laMarea Caspicã pânã la fluviile Indusºi Eufrat, aproximativ pe teritoriulIranului de azi.

b Mezii – popor aºezat în partea ves-ticã a platoului Iranului, consideraþi înVT ca fii ai lui Iafet (Gen 2; 1Cr 5).Þinutul este menþionat în relatarea de-portãrii evreilor dupã dãrâmarea Ieru-salimului (587 î.C.). În imperiul persan,þinutul devine o satrapie (Est 1,3), darpoporul îºi pãstreazã autonomia.

c Elamiþii – locuitorii þinutului si-tuat la est–nord-est în valea Tigru-lui ºi Eufratului, în munþii Zagros, cucapitala Susa. Sunt menþionaþi în lis-tele popoarelor semite în Gen 10,21;împreunã cu asirienii au atacat

Ierusalimul (Is 22,6) ºi în þinutul lorau fost exilaþi evreii.

d Capadocia – þinutul din estul Tur-ciei de azi, între Munþii Taurus la sud,Halys la nord ºi Ararrat la est. În anul17 d.C., devine provincie romanã. Creº-tinilor din acest þinut li se adreseazãsfântul Petru în 1Pt 1,1.

e Pont – provincia romanã de pecoasta sudicã a Mãrii Negre, la nordde Capadocia. Þinutul este foarte acci-dentat, cu munþi ºi vãi înguste. Oraºeimportante erau Sinope, Amisus, Ama-seia, Lycopolis etc.

f Frigia – þinut în partea central-ves-ticã a Turciei de astãzi, având ca prin-cipale oraºe cunoscutele centre creºti-ne: Hierapolis, Colose, Laodiceea.

g Pamfilia – þinut în sudul Turcieide azi; oraºe importante: Perge ºiAtalia. Existau în Pamfilia comunitãþiiudaice din timpul Macabeilor(1Mac 15,23).

h Cirene – capitala Cirenaicii, pe þãr-mul de nord al Africii, pe teritoriulactual al Libiei. În timpul NT, existaaici un puternic centru iudaic. Erapatria lui Simon, care a purtat crucealui Isus (Mt 27,32 ºi textele paralele)ºi a lui Lucius, profet ºi învãþãtor înAntiohia (Fap 3,1).

i Spre deosebire de „temãtorii deDumnezeu” (Fap 10,2), care simpati-zau iudaismul, fãrã a ajunge la practi-carea ritualã a Legii, prozeliþii, ºi eioameni de origine neebraicã, acceptândcircumcizia, erau consideraþi membriai poporului ales (Mt 23,15). Cu ocazia

Fap 2,5 270

%

în limbile noastrea despre faptele minunate ale lui Dumnezeu”.12 Cãci toþi erau uimiþi ºi nu ºtiau ce sã creadã. Spuneau unii cãtrealþii: „Ce poate sã însemne aceasta?” 13 Dar alþii, bãtându-ºi joc,ziceau: „Sunt plini de must”.

Discursul lui Petru în ziua de Rusalii14 Atunci, Petru, stând în picioare, împreunã cu cei unsprezece, ºi-a

ridicat glasul ºi le-a spus: „Bãrbaþi iudei ºi voi toþi care locuiþi înIerusalim, sã vã fie cunoscutã aceasta ºi ascultaþi cu atenþie cuvintelemele! 15 Aceºtia nu sunt beþi, aºa cum credeþi voi, cãci este ceasul al trei-lea al zileib. 16 Însã aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioelc:17 Atunci, în zilele de pe urmã, spune Dumnezeu,

voi revãrsa din Duhul meu peste orice om.ªi vor profeþi fiii ºi fiicele voastre,tinerii voºtri vor avea viziuni,iar bãtrânii voºtri vor visa visuri.

18 Chiar ºi peste servitorii ºi servitoarele mele,în zilele acelead, voi revãrsa din Duhul meu,iar ei vor profeþie.

19 ªi voi face minuni sus, în cer,ºi semne jos, pe pãmânt:sânge ºi foc ºi nor de fumf.

20 Soarele se va schimba în întunericºi luna în sângeînainte de a veni ziua Domnului,zi mare ºi strãlucitoare.

21 Atunci, oricine va invoca numele Domnuluiva fi mântuit.22 Bãrbaþi israeliþi, ascultaþi aceste cuvinte: Pe Isus Nazarineanul,

bãrbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuniºi semne pe care le-a fãcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru,dupã cum voi înºivã ºtiþi, 23 pe acesta, care a fost dat dupã planul

10,46

1Cor 14,23

Il 3,1-5 gr

Num 11,29

Am 5,18-20

4,12Rom 10,131Cor 1,2

sãrbãtorilor principale, veneau înpelerinaj ºi evreii rãspândiþi printrepopoarele enumerate de sfântul Luca.

a Limba folositã în liturgia de latemplu era aramaica (Legea era cititãîn ebraicã), limbã pe care ºi peregriniio înþelegeau. Faptul miraculos este cãacum îi aud simultan pe apostolivorbind chiar în dialectele vorbite înþãrile lor de rezidenþã.

b Corespunde cu ora nouã dimi-neaþa. Vezi n. Mt 20,3.

c În unele manuscrise este omis: Ioel.d Unele manuscrise au singularul,

altele omit: în zilele acelea.e Câteva manuscrise omit: iar ei vor

profeþi.f Acelaºi grup de manuscrise omite:

sânge ºi foc ºi nor de fum.

271 Fap 2,12

hotãrât ºi preºtiinþa lui Dumnezeu ºi pe care voi l-aþi rãstignit ºi ucisprin mâinile celor fãrãdelege, 24 pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eli-berându-l de durerile morþiia, deoarece nu era posibil sã fie þinut subputerea ei. 25 Cãci David spune cu privire la el:

Îl vedeam mereu în faþa mea pe Domnul,cãci el este la dreapta mea ca sã nu mã clatin.

26 De aceea s-a bucurat inima meaºi limba mea a tresãltat de veselie;ba, mai mult, ºi trupul meuse va odihni în speranþã,

27 pentru cã nu vei lãsa sufletul meuîn locuinþa morþilorb

ºi nici nu vei permiteca sfântul tãu sã vadã putrezirea.

28 Mi-ai fãcut cunoscute cãile vieþii,mã vei umple de bucurie cu prezenþa ta.29 Fraþilor, sã-mi fie permis sã vã vorbesc cu îndrãznealã despre

patriarhul David: el a murit ºi a fost îngropat ºi mormântul lui esteprintre noi pânã în ziua de azi. 30 Dar, întrucât era profet ºi ºtia cãDumnezeu îi fãcuse jurãmânt sã aºeze pe tronul sãu un descendental lui, 31 el a vãzut dinainte ºi a vorbit despre învierea lui Cristos:

el nu a fost lãsat în locuinþa morþilorºi nici trupul lui nu a vãzut putrezirea.32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat ºi noi toþi suntem martorii

acestui fapt. 33 Înãlþat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu ºi pri-mind promisiunea Duhului Sfânt, l-a revãrsat pe acesta, aºa cumvedeþi ºi auziþi voi. 34 Cãci David nu s-a suit la ceruri, totuºi spune:

Domnul a spus Domnului meu,aºazã-te la dreapta mea

35 pânã când îi voi pune pe duºmanii tãiaºternut picioarelor tale.

36 Aºadar, sã ºtie cu siguranþã toatã casa lui Israel cã Dumnezeu l-afãcut Domn ºi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aþi rãstignit”.

Primele convertiri37 Când au auzit au fost pãtrunºi la inimã ºi i-au spus lui Petru ºi

celorlalþi apostoli: „Ce sã facem, fraþilor?” 38 Petru le-a zis:

Ps 18,4.6 gr

Ps 16,8-11

13,34-37

Ps 132,11

1,4

Ps 110,1

Lc 20,43

Mt 10,6;15,24

Ps 109,16

a În unele manuscrise avem: dure-rile hadesului. Termenul grec hadestraduce aici ebraicul sheol = locuinþamorþilor. În textul ebraic, termenul

tradus de LXX cu: dureri înseamnã„legãturi”. De aceea, unele traducerimoderne au: legãturile morþii.

b Lit.: hades.

Fap 2,24 272

„Convertiþi-vã ºi fiecare dintre voi sã se boteze în numele lui IsusCristos spre iertarea pãcatelor voastre ºi veþi primi darul DuhuluiSfânt. 39 Cãci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voºtri ºipentru toþi cei care sunt departe, pe oricâþi îi va chema DomnulDumnezeul nostru”. 40 ªi cu multe alte cuvinte dãdea mãrturie ºi-iîndemna: „Salvaþi-vã de aceastã generaþie perversã”. 41 Aºadar, ceicare au primit cuvântul lui au fost botezaþi. ªi în ziua aceea li s-auadãugat cam la trei mii de suflete.

Prima comunitate creºtinã42 Ei erau stãruitori în învãþãtura apostolilor ºi în comuniunea

fraternã, la frângerea pâinii ºi la rugãciune. 43 ªi toþi erau cuprinºide teamã: multe minuni ºi semne se înfãptuiau prina apostoli. 44 Toþicei care credeau erau împreunãb ºi aveau toate în comun: 45 îºi vin-deau proprietãþile ºi bunurile ºi le împãrþeau tuturor, dupã cumavea nevoie fiecare. 46 ªi în fiecare zi stãruiau împreunã în templu,frângeau pâinea în casele lor ºi primeau hrana cu bucurie ºi cu inimãcuratã. 47 Îl lãudau pe Dumnezeu ºi aveau trecere în faþa întreguluipopor. Iar Domnul adãuga zi de zi la grupul lorc pe cei ce aveau sã semântuiascã.

Petru vindecã un olog

31 Petru ºi Ioan urcau la templu pentru rugãciunea de la ceasul alnouãlea. 2 Atunci era dus un om, olog din naºtere, pe care îl

puneau în fiecare zi la poarta templului, numitã „Cea Frumoasã”d,ca sã cearã pomanã de la cei care intrau în templu. 3 Vãzându-i pePetru ºi pe Ioan, care voiau sã intre în templu, el le-a cerut sã-i deade pomanã. 4 Petru ºi-a aþintit privirea asupra lui ºi, împreunã cuIoan, i-a zis: „Uitã-te la noi!” 5 El i-a privit cu atenþie, aºteptând sãprimeascã ceva de la ei. 6 Dar Petru i-a zis: „Argint ºi aur nu am, însãceea ce am, aceea îþi dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul,ridicã-tee ºi umblã!” 7 ªi, prinzându-l de mâna dreaptã, l-a ridicat.Îndatã i s-au întãrit picioarele ºi gleznele, 8 ºi, sãrind în picioare, a

5,31; 13,38Lc 24,47

Is 57,19Il 3,5Mt 17,17Dt 32,5Fil 2,15Gal 1,4

2,46; 20,7-11Lc 24,35=5,11-12=4,32.34-35

4,21; 11,18;13,48; 21,201Cor 1,182Cor 2,15

10,3.9.30Esd 9,5Dan 9,2114,8In 9,1

14,9

4,10; 9,34;16,18; 19,132,2214,10

a În unele manuscrise se adaugã:prin mâinile, altele au: Prin apostolise înfãptuiau în Ierusalim multe mi-nuni ºi semne, de aceea o teamã mareîi cuprindea pe toþi oamenii.

b Unele manuscrise omit: împreunã.c Lit.: la un loc; unele manuscrise

adaugã: în Bisericã.

d Poarta cea Frumoasã nu poate fiidentificatã cu siguranþã. Ar putea fipoarta dintre curtea pãgânilor ºicurtea femeilor sau dintre curteafemeilor ºi curtea bãrbaþilor.

e În unele manuscrise importantelipseºte: ridicã-te ºi, dar apare înfoarte multe manuscrise.

273 Fap 2,39

început sã umble. A intrat cu ei în templu, umblând, sãrind ºilãudându-l pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l-a vãzut umblând ºi lãudân-du-l pe Dumnezeu 10 ºi l-au cunoscut: el era acela care ºedea la Poar-ta cea Frumoasã a templului ca sã cearã pomanã. Au fost cuprinºi deteamã ºi uimire pentru cele ce i se întâmplaserã.

Discursul lui Petru în porticul lui Solomon11 Întrucât el se þinea de Petru ºi de Ioan, tot poporul, cuprins de

uimire, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon”. 12 Când Petrua vãzut aceasta, s-a adresat poporului:

„Bãrbaþi israeliþi! De ce vã miraþi de lucrul acesta? De ce vã uitaþiaºa la noi, ca ºi cum prin puterea ºi cucernicia noastrã l-am fi fãcutpe acesta sã umble? 13 Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaacºi Dumnezeul lui Iacoba, Dumnezeul pãrinþilor noºtri l-a glorificat peFiul sãu Isus pe care voi l-aþi dat în mâinile lui Pilat ºi l-aþi renegatînaintea lui, pe când el era hotãrât sã-l elibereze. 14 Voi l-aþi renegatpe cel sfânt ºi drept ºi aþi cerut sã vã fie graþiat un om criminal.15 Voi l-aþi ucis pe cel care conduce la viaþã, dar Dumnezeu l-a înviatdin morþi pe acesta cãruia noi îi suntem martori. 16 Prin credinþa înnumele lui, [omul] acesta, pe care îl vedeþi ºi îl cunoaºteþi, a fostîntãrit; numele [lui Isus] ºi credinþa în el i-au dat acestuia vinde-carea deplinã înaintea voastrã a tuturor.

17 ªi acum, fraþilor, ºtiu cã din neºtiinþã aþi fãcut aceasta, la fel caºi conducãtorii voºtri, 18 dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea cepromisese de mai înainte, prin gura tuturor profeþilor, cã Unsul sãuva suferi. 19 Aºadar, convertiþi-vã ºi întoarceþi-vã pentru ca pãcatelevoastre sã fie iertate 20 ca sã vinã timpuri de mângâiere de la Dom-nulb ºi sã-l trimitã pe cel ce v-a fost hotãrât de mai înainte, pe Cris-tos Isus, 21 pe care cerul trebuie sã-l primeascã pânã în timpurilerestabilirii tuturor lucrurilor despre care a vorbit Dumnezeu pringura sfinþilor sãi profeþi din veºnicie. 22 Cãci Moise a spusc: DomnulDumnezeul vostrud va ridica pentru voi, dintre fraþii voºtri, un pro-fet ca mine; voi sã-l ascultaþi în toate câte vi le va spune. 23 Oricinenu va asculta de acel profet va fi stârpit din popor. 24 Dar ºi toþi pro-feþii, începând de la Samuel ºi de la toþi cei care au vorbit, au vestit

14,10

2,47

Lc 2,7; 4,36;5,9

Lc 5,6

5,12In 10,23

14,15; 10,26

Ex 3,6.15Is 52,13

2,23; 13,28Lc 22,6;

24,201Cor 11,23

Is 52,13Lc 23,13-23Lc 23,20-25

2,24; 3,26; 13,32; 17,311,8.22; 2,32;5,32; 10,39;

13,311Cor 15,15

3,73,10

13,27; 17,30Lc 23,34

1Tim 1,1313,27-29Lc 24,27

1Cor 15,3

3,26; 2,38;5,31; 10,43; 3,38; 26,18

2Pt 3,122,22

Mt 17,11;19,28

Lc 1,70Dt 18,15.18

Lev 23,29Lc 9,35

10,4313,20;

Evr 11,32

a Unele manuscrise au urmãtoareavariantã: Dumnezeul lui Abraham, allui Isaac ºi al lui Iacob... Unii tra-ducãtori (BJ, RSV, TOB, traducereaPatriarhiei Române 1982, Cornilescu)considerã cã acesta ar fi textul originar.Dar nu i se poate nega autorului dreptul

de a cita ad litteram un text din Ex 3,6,fidelitate arãtatã ºi de evangheliºti(Lc 20,37; Mt 22,32; Mc 12,26; Fap 7,32).

b Lit.: de la faþa Domnului.c Multe manuscrise adaugã: pãrin-

þilor voºtri.d Unele manuscrise omit: vostru.

Fap 3,9 274

ºi aceste zile. 25 Voi sunteþi fiii profeþilor ºi ai alianþei pe care Dum-nezeu a încheiat-o cu pãrinþiia voºtri când i-a spus lui Abraham: Prindescendenþa ta vor fi binecuvântate toate naþiunile pãmântului.26 Înviindu-l pe Fiul sãu, Dumnezeu l-a trimis mai întâi la voi ca sãvã binecuvânteze ºi fiecare sã se întoarcã de la rãutãþile sale”.

Petru ºi Ioan în faþa Sinedriului

41 Pe când vorbeau poporului, au venit la ei preoþiib, comandantulgãrzii templului ºi saduceii, 2 înfuriaþi cã învaþã poporul ºi vestesc

în [numele] lui Isus învierea din morþi. 3 Au pus mâinile pe ei ºi i-auaruncat în închisoare pânã a doua zi, cãci era deja searã. 4 Dar mulþidintre cei care auziserã cuvântul au crezut ºi numãrul bãrbaþilor s-aridicat la aproape cinci mii.

5 A doua zi s-au adunat în Ierusalim comandanþii, bãtrânii ºi cãrtu-rarii, 6 marele preot Anna, Caiafa, Ioanc ºi Alexandru ºi toþi câþi eraudin neamul arhieresc, 7 i-au adus în mijloc ºi au început sã-i intero-gheze: „Cu ce putere ºi în numele cui faceþi voi aceasta?” 8 AtunciPetru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus:

„Conducãtori ai poporului ºi bãtrânid, 9 noi suntem cercetaþi pen-tru binele fãcut unui om bolnav ºi cum a fost acesta vindecat. 10 Sãvã fie cunoscut tuturor ºi întregului popor al lui Israel: în numele luiIsus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aþi rãstignit, dar pe careDumnezeu l-a înviat din morþi, în ele stã acestaf înaintea voastrãvindecat. 11 [Isus] este

piatra dispreþuitã de voi, constructorii,care a ajuns piatra unghiularã.

12 ªi nu este în nimeni altul mântuirea, pentru cã nu este nici un altnume sub cer dat oamenilor, în care trebuie sã fim mântuiþi”.

13 Vãzând îndrãzneala lui Petru ºi a lui Ioan ºi ºtiind cã suntoameni fãrã învãþãturã ºi necunoscãtori, au rãmas uimiþi. Îi recu-noºteau cã fuseserã cu Isus. 14 Dar, privindu-l pe omul vindecat, care

7,8;Rom 9,4-5Ef 2,12

Gen 22,18

3,20; 7,35;10,36;Lc 4,18;Is 61,11Pt 3,9;Rom 15,29Ez 3,18;16,41; 18, 27-30;33,12-19

5,24.26;16,20;Lc 22,4.52+5,17; 23,6-8;Lc 20,27-3926,23;1Cor 15,20-23Col 1,18;Ap 1,54,265,21;Lc 22,66Lc 3,2; In 18,13.24.28

3,12; Lc 20,2

9,17; 13,9;Lc 12,11-12;21,1510,38

2,222,23-24;3,13-15;5,30; 13,28-30

Ps 118,223,16

Lc 20,17;Rom 9,33;10,11;1Pt 2,4.7Mt 1,21

Lc 10,21;1Cor 14,23;2Cor 11,6

a Unele manuscrise au: noºtri.b Câteva manuscrise importante au:

arhiereii în loc de: preoþii.c Unele manuscrise în loc de: Ioan,

au: Ionatan. Aceºti doi arhierei, Ioanºi Alexandru, nu sunt cunoscuþi nicidin NT, nici din literatura extrabibli-cã. Ionatan ar putea fi unul dintre fiiilui Anna, care a fost mare preot întreanii 36-37 d.C.

d Multe manuscrise au: bãtrâni ailui Israel, altele: bãtrâni ai poporuluilui Israel.

e Lit.: Acesta.f Câteva manuscrise adaugã: ºi în

nimeni altul omul acesta stã astãzi.

275 Fap 3,25

a Împotriva lui Cristos („Unsul”) aucomplotat popoarele pãgâne, repre-

zentate de Pilat, ºi triburile lui Israel,reprezentate de Irod.

stãtea în picioare împreunã cu ei, nu puteau spune nimic împotrivã.15 Atunci, poruncindu-le sã iasã afarã din Sinedriu, s-au sfãtuit întreei, 16 spunând: „Ce sã facem cu aceºti oameni? Cãci le este cunoscuttuturor celor care locuiesc în Ierusalim cã prin ei s-a sãvârºit o ade-vãratã minune ºi nu o putem nega. 17 Dar ca [aceasta] sã nu se rãs-pândeascã ºi mai mult în popor, sã-i ameninþãm sã nu mai vorbeascãnimãnui în numele acesta”.

18 ªi chemându-i, le-au poruncit sã nu mai vorbeascã absolut delocºi sã nu mai înveþe în numele lui Isus. 19 Dar Petru ºi Ioan le-aurãspuns: „Judecaþi voi dacã este drept înaintea lui Dumnezeu sã as-cultãm mai degrabã de voi decât de Dumnezeu. 20 Cãci noi nu putemsã nu vorbim despre ceea ce am vãzut ºi am auzit”.

21 Dar ei, ameninþându-i din nou, i-au lãsat sã plece, negãsind nimicpentru ce sã-i pedepseascã, din cauza poporului, pentru cã toþi îl prea-mãreau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Cãci omul cu care sefãcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.

Comunitatea creºtinã în rugãciune23 Dupã ce au fost lãsaþi sã plece, au venit la ai lor ºi le-au vestit

toate câte le spuseserã arhiereii ºi bãtrânii. 24 Iar ei, când au auzit,ºi-au ridicat împreunã glasul cãtre Dumnezeu ºi au spus: „Stãpâne,tu care ai fãcut cerul, pãmântul ºi marea ºi toate câte sunt în ele,25 tu le-ai spus pãrinþilor noºtri, prin Duhul Sfânt, prin gura sluji-torului tãu David:

De ce s-au întãrâtat naþiunileºi popoarele au nãscocit planuri deºarte.

26 S-au ridicat regii pãmântuluiºi conducãtorii s-au rãzvrãtit laolaltãîmpotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu.

27 Cãci, într-adevãr, împotriva slujitorului tãu sfânt, Isus, pe care tul-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod ºi Ponþiu Pilata, împreunãcu pãgânii ºi popoarele lui Israel, 28 ca sã împlineascã toate câtemâna ta ºi voinþa ta le-au stabilit mai dinainte ca sã fie. 29 ªi acum,Doamne, priveºte de sus la ameninþãrile lor ºi îngãduie servitorilortãi sã vesteascã cuvântul tãu cu toatã îndrãzneala 30 ºi întinde-þimâna ca sã se facã vindecãri, semne ºi minuni prin numele slujitoru-lui tãu sfânt, Isus”. 31 Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în careerau adunaþi; toþi s-au umplut de Duhul Sfânt ºi vesteau cuvântullui Dumnezeu cu îndrãznealã.

Lc 21,15

In 11,47 ºu

5,28

5,29

Lc 7,22;10,24

Lc 19,48

14,15; 17,24Ps 146,6Neh 9,6

Ps 2,1-2

Lc 23,12Lc 18,32;23,13.23

2,23; 3,18;13,27.29

Lc 22,22;24,26

Lc 7,30

2,1-4;10,44-46

Fap 4,15 276

Viaþa comunitarã a primilor creºtini32 Mulþimea celor care au crezut era o singurã inimã ºi un singur

suflet. Nici unul dintre ei nu spunea cã ceea ce are este al sãu, ci toa-te le aveau în comun. 33 Apostolii dãdeau mãrturie cu multã puteredespre învierea Domnului Isus ºi ei toþi se bucurau de mult har.

34 De fapt, nu era nici unul dintre ei care sã ducã lipsã, cãci toþicare posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau preþul celor vân-dute 35 ºi îl puneau la picioarele apostolilora; apoi se împãrþea fiecã-ruia dupã cum avea nevoie.

36 ªi Iosif, numit de cãtre apostoli Barnaba care, tradus, înseamnãFiul Mângâieriib, un levit, de locc din Cipru, 37 vânzând un ogor pe careîl avea, a adus banii ºi i-a pus la picioarele apostolilor.

Anania ºi Safira

51 Dar un om cu numele Ananiad, împreunã cu Safirae, soþia lui,a vândut un ogor 2 ºi, cu complicitatea soþiei, a reþinut din preþ

ºi, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor. 3 Atunci,Petru i-a zis: „Anania, de ce þi-a umplutf Satana inima ca sã-l minþipe Duhul Sfânt ºi sã reþii din preþul ogorului? 4 Oare n-ar fi rãmasal tãu, dacã nu l-ai fi vândut, ºi, dupã ce l-ai vândut, nu rãmânea ladispoziþia ta? Cum þi-a venit în gând fapta aceasta? Nu pe oamenii-ai minþit, ci pe Dumnezeu”. 5 Auzind Anania cuvintele acestea, acãzut ºi ºi-a dat duhul. Atunci o mare teamã i-a cuprins pe toþi ceicare auzeau. 6 Cei mai tineri s-au ridicat, l-au luat ºi, scoþându-lafarã, l-au îngropat.

7 Dupã un interval de vreo trei ore, a intrat ºi soþia lui, fãrã ca sãºtie ce s-a întâmplat. 8 Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât aþi vân-dut ogorul?” Ea a zis: „Da, cu atât”. 9 Atunci Petru i-a spus: „Cumde v-aþi înþeles sã-l ispitiþig pe Duhul Domnului? Iatã, picioarele

=2,42Lc 18,28

=2,44

2,36

=2,45

Lc 22,3

2,43; 5,11

15,10

a Obiceiul este cunoscut din cele maivechi timpuri. În cadru juridic, era ungest prin care se renunþa la dreptul deproprietate, iar cel care punea picioruldeasupra (peste o persoanã sau bu-nuri) devenea noul proprietar.

b Etimologic, Barnaba înseamnã „fiullui Naba”. Semnificaþia pe care o alegesfântul Luca (Fiul Mângâierii) esteinterpretatã de unii exegeþi ca expresiea bucuriei apostolilor cã era primullevit convertit la creºtinism ºi avea unspirit împãciuitor (Fap 9,27; 11,22-24).

c Expresia to genei poate însemna cãBarnaba s-a nãscut în Cipru sau cãfamilia lui provine din Cipru.

d Este transcrierea greacã a ebrai-cului Hannania, care înseamnã „Dum-nezeu este îndurãtor”.

e Numele vine de la piatra preþioasãsafir ºi înseamnã în aramaicã „ceafrumoasã”.

f Câteva manuscrise foarte vechi au:ispitit, în loc de: umplut.

g Verbul grec peirazo aratã aici, ca ºiîn multe locuri din LXX ºi NT, acþiunea

277 Fap 4,32

%

celor care l-au îngropat pe soþul tãu sunt la uºã ºi te vor duce ºi petine”. 10 Ea a cãzut îndatã la picioarele lui ºi ºi-a dat duhul. Când auintrat, tinerii au gãsit-o moartã ºi, scoþând-o afarã, au înmormân-tat-o lângã soþul ei. 11 ªi o mare teamã a cuprins toatã Biserica ºi petoþi cei care au auzit acestea.

Minuni sãvârºite de apostoli12 Prin mâinile apostolilor se fãceau semne ºi multe minuni în

popor. Toþi erau într-un cuget, în Porticul lui Solomon. 13 Dar nimenidintre ceilalþi nu îndrãznea sã li se alãture. Însã poporul îi lãuda.

14 Iar [numãrul] celor care credeau, o mulþime de bãrbaþi ºi defemei, se mãrea din ce în ce mai mult prin Domnula, 15 aºa încât adu-ceau bolnavii chiar ºi în pieþe ºi îi puneau pe paturi ºi pe tãrgi pentruca, atunci când trecea Petru, mãcar umbra lui sã cadã pe vreunul din-tre ei. 16 Iar mulþimea de prin cetãþile din jurul Ierusalimului se adunaaducându-i pe cei bolnavi ºi pe cei chinuiþi de duhuri necurate, ºi toþierau vindecaþi.

Arestarea ºi eliberarea apostolilor17 Ridicându-se marele preot ºi toþi cei care erau cu el, adicã gru-

parea saduceilor, s-au umplut de mânie, 18 au pus mâinile pe apostoliºi i-au aruncat în închisoarea publicã. 19 Dar un înger al Domnului adeschis porþile închisorii în timpul nopþii ºi, scoþându-i, le-a zis:20 „Mergeþi, staþi în templu ºi vestiþi poporului toate aceste cuvintede viaþã”. 21 Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineaþã în templu ºiau început sã înveþe.

Venind marele preot ºi cei care erau cu el, au convocat Sinedriul ºisfatul bãtrânilor fiilor lui Israel ºi au trimis la închisoare ca sã-i aducã.

22 Dar când au ajuns, servitorii nu i-au gãsit în închisoare. Atuncis-au întors ºi au dat de veste: 23 „Închisoarea am gãsit-o încuiatã întoatã siguranþa ºi pe paznici stând în faþa porþilor, dar, deschizând,n-am gãsit pe nimeni înãuntru”.

24 Când au auzit aceste cuvinte, comandantul templului ºiarhiereii se întrebau nedumeriþi cu privire la ei: ce-ar putea sã seîntâmple. 25 Dar a sosit cineva ºi le-a dat de veste: „Iatã, bãrbaþii pe

3,11In 10,23

Lc 6,19

3,15; 11,18;13,46.48

4,2

omului care îl pune pe Dumnezeu laîncercare pentru a vedea dacã într-ade-vãr este atotputernic, dacã, de exem-plu, vede pãcatul ºi îl lasã nepedepsit(Fap 15,10; Ev 3,9).

a În greaca NT, un verb la pasiv în-soþit de un dativ poate indica subiec-tul logic al acþiunii. Alþii traduc: Nu-mãrul celor care credeau în Domnul...

Fap 5,10 278

care i-aþi aruncat în închisoare stau în templu ºi învaþã poporul”.26 Atunci, comandantul, împreunã cu servitorii, au plecat ºi i-au adus,dar nu cu forþa, pentru cã se temeau de popor cã i-ar fi putut ucidecu pietre.

27 Aducându-i, i-au pus în faþa Sinedriului ºi marele preot i-a între-bat: 28 „Oarea nu v-am poruncit cu stricteþe sã nu învãþaþi în numeleacesta? ªi iatã cã voi aþi umplut Ierusalimul cu învãþãtura voastrã ºivreþi sã cadã asupra noastrã sângele acestui om”. 29 Atunci Petru ºiapostolii au rãspuns: „Trebuie sã ascultãm mai degrabã de Dumne-zeu decât de oameni. 30 Dumnezeul pãrinþilor noºtri l-a înviat pe Isus,pe care voi l-aþi ucis atârnându-l pe lemn. 31 Pe el Dumnezeu l-a înãl-þat la dreapta sa drept conducãtor ºi mântuitor ca sã acorde Israelu-lui convertirea ºi iertarea pãcatelor. 32 Martorib ai acestor lucruri sun-tem noi ºi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dãruit celor care ascultãde el”. 33 Auzind acestea, s-au înfuriat ºi voiau sã-i ucidã.

34 Atunci s-a ridicat un fariseu din Sinedriu, numit Gamalielc,învãþãtor al Legii, stimat de tot poporul, ºi a cerut ca oamenii aceºtiasã fie scoºi afarã pentru puþin timp 35 ºi le-a spus: „Bãrbaþi israeliþi,aveþi grijã la ce aveþi de gând sã faceþi cu oamenii aceºtia. 36 Nu demultd, s-a ridicat Teudas spunând cã el este cineva, iar numãrul bãr-baþilor care l-au urmat a fost cam de patru sute; el a fost ucis ºi toþicare îl urmaserã au fost împrãºtiaþi ºi n-a rãmas nimic din ei. 37 Dupãel, s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensãmântului, ºi a atraspoporul dupã el. A murit el ºi toþie cei care l-au urmat au fost risi-piþi. 38 Aºadar, vã spun: nu vã mai ocupaþi de oamenii aceºtia ºi lãsa-þi-i, cãci, dacã planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni,se va nimici; 39 dar, dacã este de la Dumnezeu, nu-i veþi putea nimi-ci; nu cumva sã ajungeþi sã luptaþi împotriva lui Dumnezeu”. Iar eil-au ascultat.

40 Totuºi, chemându-i pe apostoli, dupã ce i-au bãtut, le-auporuncit sã nu mai vorbeascã în numele lui Isus ºi le-au dat drumul.

4,18

2,14

4,19

10,39; 13,29Gal 3,13Dt 21,232,33

15,28

8,9

Lc 20,4

2Mac 7,19

a Multe manuscrise vechi au formapozitivã, ºi nu interogativã.

b Codicele Vaticanus (sec. al IV-lea)are: noi suntem martori pentru aceas-ta; alte manuscrise au: noi suntemmartorii lui.

c Gamaliel este unul dintre cei maicunoscuþi rabini. Aici este vorba deGamaliel (în ebraicã = recompensalui Dumnezeu) cel Bãtrân, care erafiul sau nepotul lui Hillel, ºi care aactivat între anii 25-50 d.C. Este

maestrul sfântului Paul (Fap 22,3),cunoscut pentru erudiþia ºi spiritulsãu pacific. În Mishna se spune de-spre el: „O datã cu moartea lui RabanGamaliel cel Bãtrân, s-a terminat res-pectul adevãrat faþã de Lege ºi au dis-pãrut puritatea ºi cumpãtarea”. Celã-lalt Gamaliel este nepotul acestuia ºieste cunoscut pentru activitatea sadin jurul anilor 90 d.C.

d Lit.: Înainte de zilele acestea.e Câteva manuscrise vechi omit: toþi.

279 Fap 5,26

41 Iar ei au plecat din faþa Sinedriului bucuroºi pentru cã au fostînvredniciþi sã îndure batjocurã pentru numele lui. 42 ªi în fiecare zi,în templu ºi prin case, nu încetau sã înveþe ºi sã-l vesteascã peCristos Isus.

Alegerea celor ºapte diaconi

61 În zilele acelea, crescând numãrul discipolilora, eleniºtiib mur-murau împotriva evreilor pentru cã vãduvele lor erau trecute cu

vederea în slujirea de fiecare zic. 2 Atunci, cei doisprezece au convo-cat adunarea discipolilor ºi au spus: „Nu este bine ca noi sã lãsãm lao parte cuvântul lui Dumnezeu pentru a sluji la mese. 3 De aceea,fraþilor, cãutaþi dintre voi ºapte bãrbaþi cu nume bun, plini de duh ºiînþelepciune, pe care sã-i rânduim pentru aceastã slujire. 4 Iar noivom stãrui în rugãciune ºi în slujirea cuvântului”. 5 ªi a plãcutcuvântul acesta întregii adunãri ºi i-au ales pe ªtefand, bãrbat plinde credinþã ºi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, peTimon, pe Parmenas ºi pe Nicolae, prozelit din Antiohia. 6 Pe aceºtiai-au adus înaintea apostolilor care, dupã ce s-au rugat, ºi-au pusmâinile asupra lor.

7 ªi cuvântul lui Dumnezeu se rãspândea, iar numãrul discipolilorîn Ierusalim se înmulþea foarte mult ºi o mare mulþime de preoþi s-ausupus credinþei.

21,131Pt 4,13

3In 7

9,29; 11,204,35

Ex 18,17-23

10,22;16,2; 22,12

Lc 2,40

2,42; 20,24;21,19

2,11

Num 27,18-20

2,41

a Spre deosebire de evanghelii, undetermenul se referea la grupul restrânsal celor care-l urmau pe Isus, în Fap-tele Apostolilor (în partea centralã),termenul de „discipol” îi indicã pe ceicare aderã la creºtinism, fie de originepãgânã, fie iudaicã.

b Eleniºtii erau iudeo-creºtini carevorbeau greceºte, proveneau din dias-pora ebraicã ºi citeau Biblia la cele-brãrile din sinagogã în limba greacã.

c Asistenþa organizatã a sãracilor erainstituþionalizatã deja înainte de NT.Sunt cunoscute douã forme: quppâ:

din „casa sãptãmânii” erau distribu-ite sãracilor din localitate sume debani pentru paisprezece mese pe sãp-tãmânã; tamhuy: zilnic se distribuia„supa” pentru sãracii proveniþi dinalte localitãþi.

d Toate aceste nume sunt de originegreacã: ªtefan = coroanã; Filip = iu-bitor de cai; Prochor = dirijor; Nicanor= biruitorul oamenilor; Timon = vene-rabil; Parmenas = cel care rãmâne;Nicolae = biruitorul poporului. Cuexcepþia lui ªtefan ºi Filip, ceilalþi dia-coni nu mai apar în NT.

Fap 5,41 280

III. RÃSPÂNDIREA CREDINÞEIÎN AFARA IERUSALIMULUI

Arestarea diaconului ªtefan8 ªtefan, plin de har ºi de putere, sãvârºea minuni ºi semne mari

în popor. 9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numitã a liberþilora, acirenenilor, a alexandrinilor ºi a celor din Cilicia ºi Asia, ºi au începuto controversã cu ªtefan, 10 dar nu puteau þine piept înþelepciunii ºiduhului cu care vorbea. 11 Atunci i-au pus pe niºte bãrbaþi sã spunã:„L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de blasfemie împotriva luiMoise ºi împotriva lui Dumnezeu”. 12 Au instigat poporul, pe bãtrâniºi pe cãrturari, s-au nãpustit asupra lui, l-au prins ºi l-au dus în faþaSinedriului. 13 Apoi au prezentat niºte martori falºi care spuneau:„Omul acesta nu înceteazã de a rosti cuvinte împotriva acestuib locsfânt ºi împotriva Legii. 14 Într-adevãr, l-am auzit spunând: «AcestIsus Nazarineanul va distruge locul acesta ºi va schimba obiceiurilepe care ni le-a transmis Moise»”. 15 Atunci, toþi cei care ºedeau înSinedriu l-au privit þintã ºi au vãzut faþa lui ca faþa unui înger.

Discursul sfântului ªtefan

71 Marele preot a zis: „Aºa este într-adevãr?” 2 Dar el a spus: „Voi,fraþic ºi pãrinþi, ascultaþi! Dumnezeul gloriei s-a arãtat pãrintelui

nostru Abraham pe când era în Mesopotamia, mai înainte de a filocuit în Haran, 3 ºi i-a zis: Ieºi din pãmântul tãu ºi dintre rudele taleºi du-te în þara pe care þi-o voi arãta! 4 Atunci el a ieºit din þaracaldeilor ºi a locuit în Haran. De acolo, dupã ce a murit tatãl sãu,[Dumnezeu] l-a strãmutat în þara aceasta în care locuiþi voi acum.5 ªi nu i-a dat în ea moºtenire nici o palmãd de pãmânt, ci i-a promiscã i-o va da în stãpânire lui ºi descendenþei lui dupã el, deºi nu aveanici un copil. 6 Dumnezeu a zis astfel: Urmaºii lui vor fi locuitori înaltã þarã, vor fi fãcuþi sclavi ºi vor fi chinuiþi patru sute de ani, 7 darnaþiunea cãreia îi vor fi sclavi eu o voi judeca, a spus Dumnezeu, ºidupã aceea vor ieºi [de acolo] ºi îmi vor aduce cult în locul acesta. 8 ªi

5,12

Lc 21,15

2,22Mt 2,23+Mt 26,59-61 par

Lc 4,20

3,13; Ps 29,3

Gen 11,31–12,1Gen 11,31

Gen 12,1Gen 12,5

Dt 2,5

Gen 12,7;13,15; 15,18Gen 15,13-14

Ex 3,12

6,13; 21,28

a Liberþii provin din evreii deportaþila Roma de Pompei în 63 î.C., care aufost eliberaþi de sclavie.

Cirenenii ºi alexandrinii sunt evreiicare provin din diaspora din NordulAfricii. „Cilicia” este þinutul de origine

al sfântului Paul, iar „Asia” este înþe-leasã aici ca una dintre provinciileromane ºi nu toatã Asia Micã.

b Unele manuscrise omit: acestui.c Lit.: Bãrbaþi fraþi.d Lit.: nici cât un picior.

281 Fap 6,8

i-a dat alianþa circumciziei. Astfel l-a nãscut pe Isaac ºi l-a circumcisîn ziua a opta, Isaac pe Iacob, iar Iacob pe cei doisprezece patriarhi.

9 Dar patriarhii, geloºi pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Însã Dumne-zeu era cu el 10 ºi l-a eliberat din toate nenorocirile lui: i-a dat har ºiînþelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, ºi l-a pus guverna-tor peste Egipt ºi peste toatã casa lui. 11 Dar a venit peste tot Egiptulºi peste Canaan o foamete ºi o mare nenorocire, iar pãrinþii noºtrinu gãseau hranã. 12 Auzind Iacob cã în Egipt erau grâne, i-a trimisprima datã pe pãrinþii noºtri; 13 a doua oarã, Iosif li s-a fãcut cunos-cut fraþilor sãi, astfel Faraon a aflat de originea lui Iosif.

14 Atunci Iosif a trimis ca sã fie chemat tatãl sãu ºi toatã rudenia,cu totul ºaptezeci ºi cinci de persoane. 15 ªi a coborât Iacob în Egipt,unde a murit el ºi pãrinþii noºtri. 16 Au fost mutaþi la Sihem ºi puºiîn mormântul pe care Abraham îl cumpãrase cu bani de la fiii luiEmor în Sihema.

17 Dar, pe mãsurã ce se apropia timpul promisiunii pe care Dum-nezeu o fãcuseb lui Abraham, poporul creºtea ºi se înmulþea în Egipt,18 pânã când s-a ridicat peste Egiptc un alt rege care nu-l cunoºtea peIosif. 19 Acesta s-a purtat cu perfidie faþã de neamul nostru, i-a asu-prit pe pãrinþii noºtrid, pânã la a-i face sã-ºi arunce nou-nãscuþii casã nu mai trãiascã.

20 În acel timp s-a nãscut Moise, care era frumose înaintea luiDumnezeu. El a fost hrãnit timp de trei luni în casa tatãlui. 21 Darcând a fost abandonat, l-a luat la ea fiica faraonului ºi l-a crescut cape fiul ei. 22 Moise a fost educat în toatã înþelepciunea egiptenilor ºiera puternic în cuvintele ºi faptele sale.

23 Când a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în minte sã-i vizitezepe fraþii lui, pe fiii lui Israel. 24 Vãzând cã unul dintre ei era asuprit,i-a venit în ajutor ºi l-a rãzbunat pe cel asuprit, ucigându-l peegiptean. 25 De fapt, credea cã fraþii lui vor fi înþeles cã Dumnezeule-a dat salvarea prin mâna lui. Dar ei n-au înþeles. 26 A doua zi, vã-zând cã se certau, i-a îndemnat la împãcare, spunând: «Oameni [buni],sunteþi fraþi! De ce vã faceþi rãu unul altuia?» 27 Dar cel care îlasuprea pe aproapele l-a respins, zicând: «Cine te-a pus conducãtor ºi

Gen 17,10-14

Gen 21,4

Gen 37,11.28

Gen 39,2.3.21.23

Gen 41,37-39

Gen 41,54;42,5

Gen 42,1-2Gen 45,3-4Gen 45,16

Gen 45,9-11.18-19;

46,27Gen 46,5-6;

49,33

Ex 1,7-8

Ex 1,10-11.22

Ex 2,2Evr 11,23

Ex 2,3-10

Ex 2,11-12

Ex 2,13

Ex 2,14

a Unele manuscrise au: Emor al luiSihem, considerând cã Emor este fiullui Sihem. Alte manuscrise au: ai luiEmor, care sunt în Sihem.

b Unele manuscrise au: pe care apromis-o, altele: pe care a jurat-o.

c În multe manuscrise lipseºte: pesteEgipt.

d Câteva manuscrise importanteomit: noºtri.

e Lit.: frumos lui Dumnezeu. Expresiaeste traducerea literalã a superlativu-lui ebraic: „extraordinar, divin de fru-mos”. Un exemplu de astfel de super-lativ este în Iona 3,3 (cetate mare luiDumnezeu = extraordinar de mare).

Fap 7,9 282

judecãtor peste noi? 28 Nu cumva vrei sã mã omori ºi pe mine cum l-aiomorât ieri pe egiptean?» 29 La acest cuvânt, Moise a fugit ºi a foststrãin în þinutul Madian unde a avut doi fii.

30 Dupã ce au trecut patruzeci de ani, i-a apãrut un înger înpustiul de la muntele Sinai, în flacãra unui tufiº care ardea. 31 Cânda vãzut, Moise a rãmas uimit de aceastã apariþie. În timp ce seapropia ca sã vadã, s-a auzit glasul Domnului: 32 «Eu sunt Dumne-zeul pãrinþilor tãi, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac ºi al luiIacob»a. Atunci Moise a început sã tremure ºi nu îndrãznea sãpriveascã. 33 Dar Domnul i-a zis: «Scoate-þi încãlþãminteab din pi-cioare pentru cã locul pe care stai este pãmânt sfânt. 34 Într-adevãr,am vãzut suferinþa poporului meu în Egipt, am auzit gemetele lor ºiam coborât ca sã-i eliberez. ªi acum, du-te, eu te trimit în Egipt».

35 Pe acest Moise pe care l-au renegat spunând: Cine te-a pus con-ducãtor ºi judecãtor? pe acesta Dumnezeu l-a trimis drept conducã-tor ºi eliberator prin îngerulc care i-a apãrut în tufiºul arzând.36 Acesta i-a scos afarã, fãcând minuni ºi semne în þara Egiptului, laMarea Roºie ºi în pustiu, timp de patruzeci de ani. 37 Acesta este acelMoise care le-a spus fiilor lui Israel: Dumnezeu vã va ridica dintrefraþii voºtri un profet ca mine. 38 Acesta este cel care, la adunarea dinpustiu, a fost mijlocitor între îngerul care-i vorbise pe muntele Sinaiºi pãrinþii noºtri: el a primit cuvinte de viaþã ca sã ni le dea nouã.39 Pãrinþii noºtri nu au voit sã-i dea ascultare, ci i s-au împotrivit îninimile lor ºi s-au întors spre Egipt, 40 spunându-i lui Aaron: Fã-nedumnezei care sã meargã înaintea noastrã, cãci cu acest Moise carene-a scos din Egipt nu ºtim ce s-a întâmplat. 41 În zilele acelea, ºi-aufãcut un viþel ºi au adus jertfã idolului ºi s-au bucurat de lucrãrilemâinilor lor. 42 Atunci Dumnezeu s-a îndepãrtat ºi i-a abandonat casã aducã cult oºtirii cerului, dupã cum este scris în cartea profeþilor:

Mi-aþi adus oare sacrificii ºi jertfetimp de patruzeci de ani în pustiu,casã a lui Israel?

43 Voi aþi purtat cortul lui Molochºi steaua zeului vostru Refan,chipuri pe care le-aþi fãcut,ca sã vã închinaþi lor.De aceea vã voi strãmuta dincolo de Babilon.

Lc 12,14

Ex 2,16

Ex 3,1-2

Ex 3,4

Ex 3,6Ex 3,5

Ex 3,3.10

Ex 7,3;14,21Num 14,33Fap 2,22Dt 18,15Ex 19,7-15

7,53Gal 3,19Evr 2,2Ex 19,1-6;20,1-17Rom 10,5Gal 3,12Num 14,3Ex 32,1.23

Ex 32,4-6

Am 5,25-27 gr

a Multe manuscrise au: Dumnezeullui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºiDumnezeul lui Iacob.

b Lit.: dezleagã-þi încãlþãminteapicioarelor. În mod obiºnuit, orientalii

poartã sandale legate cu curele degleznã. Este un fapt comun acela de ase descãlþa la intrarea într-un locsacru.

c Lit.: prin mâna îngerului.

283 Fap 7,28

44 Pãrinþii noºtri aveau în pustiu cortul mãrturiei dupã cum ahotãrât cel care îi spusese lui Moise ca sã-l facã dupã modelul pecare-l vãzuse, 45 iar pãrinþii noºtri, dupã ce l-au primit, l-au purtatcu ei sub conducerea lui Iosue când au cucerit [þara] pãgânilor pecare Dumnezeu i-a alungat dinaintea pãrinþilor noºtri ºi aºa [a rã-mas] pânã în zilele lui David. 46 Acesta a gãsit har înaintea luiDumnezeu ºi a cerut sã gãseascã o locuinþã pentru Dumnezeul luiIacoba. 47 Solomon i-a construit o casã. 48 Însã Cel Preaînalt nu locu-ieºte în casã fãcutã de mânã [de om], dupã cum spune profetul:49 Cerul este tronul meu,

iar pãmântul, aºternut picioarelor mele.Ce fel de casã îmi veþi construi, spune Domnul,sau care este locul meu de odihnã?

50 Oare nu mâna mea a fãcut toate acestea?51 Încãpãþânaþi, cu inimile ºi urechile pãgâneb, voi vã împotriviþi

întotdeauna Duhului Sfânt. Aºa au fost pãrinþii voºtri, aºa sunteþi ºivoi! 52 Pe care dintre profeþi nu i-au persecutat pãrinþii voºtri? Eii-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pecare voi, acum, l-aþi trãdat ºi l-aþi ucis. 53 Voi aþi primit Legea prinslujirea îngerilor ºi nu aþi þinut-o”.

Martiriul lui ªtefan54 Când au auzit ei acestea, fremãtau de furie în inima lor ºi

scrâºneau din dinþi împotriva lui. 55 Dar el, plin de Duh Sfânt, cuochii îndreptaþi spre cer, a vãzut gloria lui Dumnezeu ºi pe Isusstând la dreapta lui Dumnezeu 56 ºi a zis: „Iatã! Vãd cerurile des-chise ºi pe Fiul Omului stândc la dreapta lui Dumnezeu”. 57 Atunciei, strigând cât îi þinea gura, ºi-au astupat urechile ºi s-au nãpustitîmpreunã asupra lui 58 ºi, scoþându-l afarã din cetate, aruncau cupietre asupra luid. Martorii ºi-au pus hainele la picioarele unui tânãr

Ex 27,21

Ex 25,9.40Evr 8,5

Ios 23,9;24,18

Ios 3,14-17

2Sam 7,12-16Ps 132,1-5

1Rg 6,1.14;8,19-20

17,24; 19,26Mc 14,58

Evr 9,11.24Is 66,1-2

Ex 33,3.5

Lev 26,41Ier 9,26; 6,10

2Cr 36,16Mt 23,34-351Tes 2,15-16

Gal 3,19Evr 2,2

15,10

Dan 7,13

14,19Lc 4,29

Evr 13,12+Dt 17,7

a Deºi cele mai multe manuscrisevechi au: pentru casa lui Iacob, întru-cât sensul devine foarte dificil, urmândcele mai bune traduceri actuale (RSV,TEV, TOB), am ales varianta maipuþin atestatã în manuscrise.

b Lit.: necircumciºi cu inimile ºiurechile.

c Lit.: stând în picioare. Spre deose-bire de Ps 110,1, unde Fiul este aºezatla dreapta lui Dumnezeu, în contex-tul nostru expresia poate fi înþeleasã:

1) Isus iese în întâmpinarea martiru-lui; 2) Isus este judecãtor în tribu-nalul ceresc care condamnã Israelul ºiorienteazã apostolatul Bisericii sprepopoarele pãgâne; 3) Isus este apãrã-torul celui care dã mãrturie despre elîn faþa oamenilor. Ultima interpretareeste susþinutã de Evanghelia dupã sfân-tul Luca (12,8; 22,69; cf. Rom 8,34).

d Sfântul Luca nu foloseºte aici verbullithaso (a lapida), termen tehnic pentruexecutarea sentinþei de condamnare

Fap 7,44 284

%

numit Saul. 59 ªi, în timp ce îl loveau cu pietre, ªtefan a strigatzicând: „Doamne Isuse, primeºte sufletul meu”. 60 Apoi, cãzând îngenunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti pãcatulacesta” ºi, spunând aceasta, a adormita.

81 ªi Saul era de acord cu uciderea lui. În ziua aceea a început omare persecuþie împotriva Bisericii din Ierusalim ºi toþi, în afarã

de apostoli, s-au împrãºtiat prin þinuturile Iudeii ºi ale Samariei.2 Niºte oameni evlavioºi l-au înmormântat pe ªtefan ºi l-au jelitmult. 3 Iar Saul pustia Biserica, intrând prin case, târând bãrbaþi ºifemei ºi aruncându-i în închisoare.

Misiunea lui Filip în Samaria4 Aºadar, cei care se împrãºtiaserã, treceau din loc în loc vestind

cuvântul. 5 Filip, coborând în cetatea Samariei, a început sã li-l pre-dice pe Cristos. 6 Mulþimile ascultau cu atenþie într-un cuget celespuse de Filip, auzind ºi vãzând semnele pe care le fãcea, 7 cãci dinmulþi care erau posedaþi, ieºeau duhurile necurate strigând cu glasputernic, iar mulþi paralizaþi ºi ºchiopi erau vindecaþi, 8 astfel încâto mare bucurie a cuprins cetatea aceea.

Vrãjitorul Simon9 Dar era deja de mult în cetate un om cu numele Simon, care fãcea

vrãji ºi fermeca poporul Samariei spunând despre sine cã este un [om]însemnat. 10 Toþi, de la cel mai mic la cel mai mare, îl ascultau cuatenþie, spunând: „Aceasta este puterea lui Dumnezeu, cea numitã«Mare»”b. 11 Îl ascultau cu atenþie pentru cã mult timp i-a încântatcu magia lui. 12 Dar când l-au crezut pe Filip care predica vestea ceabunã despre împãrãþia lui Dumnezeu ºi despre numele lui IsusCristos, bãrbaþi ºi femei primeau botezul. 13 Chiar ºi Simon a crezutºi, dupã ce a fost botezat, se þinea de Filip ºi era uimit vãzând sem-nele ºi minunile mari care se fãceau.

14 Apostolii care erau în Ierusalim, auzind cã Samaria a primitcuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru ºi pe Ioan, 15 careau coborât acolo ºi s-au rugat pentru ei ca sã-l primeascã pe Duhul

Lc 23,46Ps 31,6

11,19

22,4; 26,10-111Cor 15,9Gal 1,13.23Fil 3,6=11,19

5,36

11,1; 17,11

la moarte dupã legea iudaicã, ci folo-seºte verbul lithoboleo (a arunca cupietre) pentru a scoate în evidenþãactul ilegal al iudeilor care îl linºeazãpe ªtefan.

a Verbul grec koimaomai = a ador-mi, la pasiv este un eufemism pentru

„a muri”, cu o nuanþã de credinþã: aadormi în Domnul.

b Expresia este greu de interpretatºi bibliºtii nu au ajuns la o soluþie sa-tisfãcãtoare. Se pare cã ar fi o excla-maþie de uimire în faþa puterii ocultecu care acþiona Simon.

285 Fap 7,59

Sfânt. 16 Cãci nu se coborâse încã peste nici unul dintre ei, ci au fostbotezaþi numai în numele Domnului Isus. 17 Atunci ºi-au pus mâinilepeste ei ºi l-au primit pe Duhul Sfânt.

18 Dar când a vãzut Simon cã prin impunerea mâinilor apostoliloreste dat Duhula, le-a oferit bani, 19 spunând: „Daþi-mi ºi mie putereaaceasta, ca peste oricine îmi pun mâinile, sã-l primeascã pe DuhulSfânt”. 20 Dar Petru i-a spus: „Sã piarã banii tãi împreunã cu tine,pentru cã ai crezut cã darul lui Dumnezeu se poate cumpãra cu bani!21 Tu nu ai nici parte, nici drept la lucrul acesta, pentru cã inima tanu este dreaptã înaintea lui Dumnezeu. 22 Aºadar, întoarce-þi gândultãu de la acest rãu ºi roagã-te Domnului ca sã þi se ierte, de e cu pu-tinþã, gândul inimii tale. 23 Cãci vãd cã eºti plin de fiere amarã ºi[prins] în laþul nelegiuirii”. 24 Simon i-a rãspuns: „Rugaþi-vã voi pentrumine la Domnul ca sã nu mi se întâmple nimic din ceea ce aþi spus”.

25 Atunci ei, dupã ce au dat mãrturie ºi au predicat cuvântulDomnului, întorcându-se la Ierusalim, vesteau evanghelia în multesate ale samaritenilor.

Filip boteazã pe trezorierul curþii etiopiene26 Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip spunând: „Ridicã-te ºi

mergi spre miazãzib, pe drumul care coboarã de la Ierusalim laGazac, care este pustiu”. 27 Iar el, ridicându-se, s-a dus. ªi iatã cã unbãrbat etiopian, eunuc, demnitar al reginei Candaced a etiopienilor,care era administratorul întregului tezaur, fusese la Ierusalim ca sãse închine. 28 Se întorcea acum, aºezat în carul sãu, ºi citea din pro-fetul Isaia. 29 Duhul i-a spus lui Filip: „Du-te ºi apropie-te de carulacela”. 30 Atunci Filip a alergat ºi l-a auzit [pe eunuc] citind din pro-fetul Isaia. El l-a întrebat: „Înþelegi ce citeºti?” 31 El i-a rãspuns:„Cum aº putea, dacã nimeni nu mã îndrumã?” ªi l-a rugat pe Filipsã se urce ºi sã se aºeze lângã el. 32 Fragmentul din Scripturã, pe careîl citea, era acesta:

Ca o oaie a fost dus la înjunghiereºi ca un miel fãrã glas

10,44; 11,15

26,18Dt 12,12;

14,29Ps 78,37

Dt 29,18Is 58,6

Is 53,7-8 gr

a Multe manuscrise adaugã: Sfânt.b Termenul tradus prin miazãzi

poate însemna ºi „timpul amiezii”.Aici, însoþit de o prepoziþie de direcþie,indicã sudul. Totuºi unii mai traduccu: amiazã, pentru a justifica menþi-unea cã drumul era pustiu.

c Gaza, veche cetate filisteanã, afost distrusã în anul 95 î.C. de

Alexandru Ianeu, apoi reconstruitã deIrod. Se situa pe drumul comercialprincipal care leagã Asia de Egipt.

d Candace nu este un nume de per-soanã, ci un titlu aplicat reginei înregatul Meroe, de pe Nil, în Sudanulactual. Acest titlu este cumva asemã-nãtor cu cel de faraon dat conducãto-rilor Egiptului antic.

Fap 8,16 286

înaintea celui care îl tunde,aºa nu ºi-a deschis gura.

33 Pentru umilinþa lui, judecata i-a fost anulatã;cine ar putea numãra descendenþaa lui?Cãci viaþa lui a fost luatã de pe pãmânt.34 Eunucul i-a rãspuns lui Filip ºi i-a zis: „Despre cine vorbeºte

profetul aici: despre el însuºi sau despre un altul?” 35 Atunci, deschi-zându-ºi gura, Filip a început de la Scriptura aceasta sã-i anunþevestea cea bunã despre Isus. 36 ªi în timp ce îºi continuau drumul,au ajuns la o apãb, iar eunucul a zis: „Iatã, apã! Ce mã împiedicã sãfiu botezat?” 37 c. 38 A poruncit sã stea carul, au coborât amândoi înapã, ºi Filip ºi eunucul, ºi l-a botezat. 39 Dar când au ieºit din apã,Duhul Domnului l-a rãpit pe Filip ºi eunucul nu l-a mai vãzut, darºi-a urmat drumul plin de bucurie. 40 Iar Filip, dintr-o datã, s-a aflatla Azotd ºi cutreiera toate cetãþile predicând evanghelia, pânã cânda ajuns la Cezareeae.

Convertirea lui Saul (Fap 22,3-21; 26,4-23)

91 Dar Saul, tot urzind ameninþare împotriva discipolilor Domnului,a mers la marele preot 2 ºi a cerut de la el scrisori cãtre sinagogile

din Damascf ca sã-i aducã legaþi la Ierusalim pe cei pe care i-ar figãsit în aceastã credinþãg, fie bãrbaþi, fie femei. 3 ªi în timpul cãlã-toriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o datã l-a învãluit o lumi-nã din cer. 4 Cãzut la pãmânt, a auzit un glas care-i spunea: „Saul,

Lc 24,27

10,47; 11,17

1Rg 18,12

1Sam 5,1-7

1Mac 15,15-2422,5; 28,218,322,61Cor 9,1;15,8Gal 1,12.15

a Autorul nu-l citeazã exact pe Isaia;intenþia lui este aceea de a pune înevidenþã învierea lui Isus ºi creºtereanumãrului creºtinilor.

b Termenul grec hydor poate indica unrâu (Mc 1,10; Mt 3,16), piscinã (Iac 5,3)sau lac (Lc 8,24). Dupã tradiþie, Fân-tâna lui Filip s-ar afla la Ain Dihweh,pe drumul dintre Hebron ºi Ierusalim.

c Câteva manuscrise introduc v. 37:Atunci Filip i-a spus: „Dacã crezi dintoatã inima, vei fi mântuit”. Iar el a rãs-puns: „Cred cã Isus Cristos este Fiullui Dumnezeu”. Nu apare în manu-scrisele vechi, pânã în sec. al VI-lea.

d Azot, este forma greacã a numeluilocalitãþii Ashdod, una dintre celecinci cetãþi principale ale filistenilor.Se aflã la 32 km sud de Tel Aviv, pe

þãrmul mãrii, fiind al doilea portimportant în Palestina.

e Cezareea, este o cetate situatã la50 km nord de Tel Aviv ºi 30 km sudde Haifa. Era capitala politicã aPalestinei, unde îºi avea reºedinþaprocuratorul roman. A fost construitãîn 19-9 î.C. de Irod. Mai este numitãCezareea Maritimã pentru a se dis-tinge de Cezareea lui Filip.

f Damasc este capitala Siriei, aºe-zatã într-o oazã în partea de sud-est aSiriei, la întretãierea principalelordrumuri comerciale, la 250 km de Ieru-salim. Aici era un puternic centru ebra-ic, distrus dupã rãzboiul din 70 d.C.,când au fost masacraþi în Damasc18.000 de evrei.

g Lit.: cale.

287 Fap 8,33

Saul! De ce mã persecuþi?” 5 El a rãspuns: „Cine eºti, Doamne?”El i-a zis: „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuþia. 6 Dar ridicã-te, intrãîn cetate ºi þi se va spune ce trebuie sã faci”. 7 Iar oamenii care îlînsoþeau au rãmas înmãrmuriþi pentru cã auzeau glasul dar nuvedeau pe nimeni. 8 Atunci Saul s-a ridicat de la pãmânt, ºi, deschi-zându-ºi ochii, nu vedea nimic. L-au luat de mânã ºi l-au dus înDamasc. 9 ªi timp de trei zile a rãmas fãrã vedere, nu a mâncat ºi nua bãut nimic.

10 Se afla la Damasc un discipol cu numele Anania. Domnul i-aspus acestuia într-o viziune: „Anania!” El a rãspuns: „Iatã-mã,Doamne!” 11 Iar Domnul i-a zis: „Ridicã-te ºi du-te pe strada numitãDreaptãb ºi cautã-l în casa lui Iuda pe unul cu numele de Saul dinTarsc. Cãci iatã-l cã se roagã 12 ºi a vãzut într-o viziune un om cunumele Anania intrând ºi punând mâinile peste el ca sã-ºi recapetevederea”. 13 Atunci Anania a rãspuns: „Doamne, am auzit de lamulþi despre omul acesta cât rãu le-a fãcut sfinþilor tãi în Ierusalim.14 ªi aici are împuternicire de la arhierei ca sã-i lege pe toþi cei caresunt chemaþi cu numele tãu”. 15 Domnul i-a spus: „Mergi, pentru cãacesta este un vasd pe care mi l-am ales ca sã poarte numele meuînaintea popoarelor ºi înaintea regilor ºi a fiilor lui Israel. 16 Eu îi voiarãta cât trebuie sã sufere el pentru numele meu”.

17 Atunci Anania a plecat ºi a intrat în casã ºi, punându-ºi mâinilepeste el, a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, care þi-a apãrut pe drumulpe care veneai, m-a trimis ca sã-þi recapeþi vederea ºi sã te umpli deDuhul Sfânt”. 18 Îndatã au cãzut de pe ochii lui un fel de solzi, ºi-arecãpãtat vederea ºi, ridicându-se, a fost botezat. 19 Apoi a mâncat ºia prins puteri.

Predica lui Saul la Damasc[Saul] a rãmas câteva zile la Damasc împreunã cu discipolii. 20 ªi

îndatã a început sã predice în sinagogi despre Isus, cã el este Fiul lui

Lc 10,16

Rom 10,121Cor 1,2

Ier 50,25Ier 1,10

15,26; 21,13;5,41

13,31

Tob 11,13-15

a Câteva manuscrise introduc aici,probabil dupã Fap 26,14: „Greu estepentru tine sã dai cu cãlcâiul înþepuºã”. 6 Iar el, tremurând ºi plin defricã, a spus: „Doamne, ce vrei sãfac?” Domnul i-a spus...

b Strada Dreaptã era una dintre celedouã strãzi principale, care strãbãteade la vest la est Damascul. În perioadaromanã, aceastã stradã avea la capetedouã porþi, iar de o parte ºi de alta,câte un rând de coloane.

c Tars – vechi oraº (menþionat dinsec. al IX-lea î.C.) în partea de sud aTurciei actuale, la cca 20 km de MareaMediteranã, la poalele Munþilor Tau-rus. Era un puternic centru comercialºi cultural (avea o renumitã ºcoalãstoicã). În perioada romanã era capi-tala Ciliciei, declarat ca oraº liber deMarc Antoniu ºi August.

d Ca ºi în v. 11, autorul foloseºte untermen greu de tradus pentru contex-tul nostru: skeuos = vas, instrument.

Fap 9,5 288

Dumnezeu. 21 Toþi cei care îl auzeau se mirau ºi spuneau: „Oare nueste acesta cel care voia sã-i distrugã la Ierusalim pe cei care invocãnumele acesta? ªi n-a venit el aici ca sã-i ducã pe aceºtia legaþi laarhierei?” 22 Dar Saul se întãrea din ce în ce mai mult ºi-i punea înîncurcãturã pe iudeii din Damasc, dovedind cã acest [Isus] este Cristos.

23 Dupã ce au trecut mai multe zile, iudeii s-au sfãtuit ca sã-lucidã. 24 Dar planul lor a fost adus la cunoºtinþa lui Saul. Porþile[cetãþii] erau pãzite zi ºi noapte, ca sã-l ucidã. 25 Însã discipolii, luân-du-l într-o noapte, l-au coborât de pe zid, lãsându-l jos într-un coº.

Saul la Ierusalim26 Când a ajuns la Ierusalim, a încercat sã se alãture discipolilor,

dar toþi se temeau de el, necrezând cã este ºi el discipol. 27 AtunciBarnaba l-a luat ºi l-a dus la apostoli ºi le-a povestit cum l-a vãzutpe drum pe Domnul, care i-a vorbit ºi cum a predicat cu curaj laDamasc în numele lui Isus. 28 Iar el umblaa în Ierusalim împreunãcu ei, predicând cu curaj în numele Domnului. 29 Vorbea ºi discutaaprins ºi cu eleniºtii, dar aceºtia cãutau sã-l ucidã. 30 Când au aflatfraþii, l-au dus la Cezareea ºi l-au trimis la Tars.

31 Aºadar, Biserica se bucura de pace în toatã Iudeea, Galileea ºiSamaria; se consolida ºi umbla în frica de Domnul ºi creºtea înnumãr prin mângâierea Duhului Sfânt.

IV. ÎNCEPUTUL MISIUNII PRINTRE PÃGÂNI

Petru îl vindecã pe Eneas32 Trecând pe la toate [comunitãþile]b, Petru a coborât ºi la sfinþii

care locuiesc în Lidac. 33 Acolo a gãsit un om cu numele de Eneas,care zãcea la pat de opt ani, fiind paralizat. 34 Petru i-a zis: „Eneas,Isus Cristos te vindecã. Ridicã-te ºi strânge-þi singur patul”. ªi

Gal 1,13.239,14; 22,16

18,28

20,3.19;23,30

Rom 15,19

=22,17-21

20,3210,22,47; 16,5

3,6-7Mc 2,11

a Lit.: era împreunã cu ei intrând ºi ie-ºind. Expresia semiticã (vezi n. Fap 1,21)subliniazã stabilitatea raportului din-tre apostoli ºi Paul. Astfel, sfântul Lucademonstreazã continuitatea comuniu-nii care vine de la Isus, prin apostoli,la Paul.

b Expresia dia panton poate aveadiferite interpretãri: 1) Petru trece

prin regiunile menþionate în v. 31; 2)„pe la toþi” cei care au primit credin-þa; 3) pe la toate comunitãþile creºtine.

c Lida este transcrierea greacã alocalitãþii Lod, menþionatã în VT. Seaflã la 38 km nord-vest de Ierusalim,în câmpia Saronului. Localitatea actu-alã, Lida, se aflã doar la 4 km de aero-portul Ben Gurion.

289 Fap 9,21

îndatã s-a ridicat. 35 ªi toþi cei care locuiau în Lida ºi Sarona l-auvãzut ºi s-au întors la Domnul.

Petru o învie pe Tabita36 Era la Iopeb o credincioasãc cu numele de Tabita care, tradus,

înseamnã „Gazelã”d. Aceasta era bogatã în fapte bune ºi fãcea multemilostenii. 37 Tocmai în acele zile, ea s-a îmbolnãvit ºi a murit. Dupãce au spãlat-o, au pus-o în camera de sus. 38 Întrucât Lida era aproa-pe de Iope, discipolii au auzit cã Petru se gãsea acolo ºi au trimis doibãrbaþi la el ca sã-l roage: „Vino fãrã întârziere pânã la noi!”39 Petru, ridicându-se, a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au dus în came-ra de sus ºi toate vãduvele s-au adunat în jurul lui, plângând ºiarãtându-i cãmãºile ºi hainele pe care le fãcea Tabitae pe când era cuele. 40 Petru, dupã ce i-a trimis pe toþi afarã, a îngenuncheat, s-arugat ºi, întorcându-se spre trup, a spus: „Tabita, ridicã-te!” Ea adeschis ochii ºi, vãzându-l pe Petru, s-a aºezat, 41 iar el, dându-i mâ-na, a ridicat-o. Chemându-i pe sfinþi ºi pe vãduve, le-a prezentat-ovie. 42 Faptul a devenit cunoscut în toatã [localitatea] Iope ºi mulþiau crezut în Domnul. 43 [Petru] a rãmas mai multe zile în Iope, la unoarecare Simon tãbãcarul.

Convertirea centurionului Corneliu

101 Era la Cezareea un om cu numele Corneliu, centurion dincohorta numitã „Italica”f, 2 evlavios ºi temãtor de Dumnezeu,

el ºi toatã casa lui. Acesta fãcea multe pomeni pentru popor ºi seruga fãrã încetare lui Dumnezeu.

3 Pe la ceasul al nouãlea din zi, a vãzut clar într-o viziune un înger allui Dumnezeu care a intrat la el ºi i-a spus: „Corneliu!” 4 El, privindu-l

Lc 8,41-42

Mc 5,41

10,5

8,40;23,23.33

27,1Lc 7,2

10,22.35;13,16.26.50;

16,149,36

Lc 7,5Lc 2,37; 18,1

Ps 34,23,1

18,9

a Saron, forma greacã a ebraiculuiSharon, este numele câmpiei ce seîntinde între Gaza la sud ºi MunþiiCarmelului la nord, Marea Mediteranãla vest ºi podiºul central la est. A fostteritoriu filistean.

b Iope, este forma greacã a localitãþiiYafo, atestatã din primul mileniu î.C.Era portul cel mai apropiat deIerusalim. Pânã în perioada romanãnu a aparþinut Iudeii. Astãzi este uncartier al oraºului Tel Aviv.

c Lit.: discipolã. Termenul apare nu-mai aici. Spre deosebire de evanghelii,

în Fapte termenul nu se limiteazã lagrupul discipolilor aleºi de Isus, ci sereferã la toþi cei botezaþi.

d Atât forma aramaicã Tabitha, câtºi cea greacã Dorca, înseamnã gazelã,cãprioarã.

e Lit.: Dorca.f Este o unitate de arcaºi constituitã

în Italia din liberþi, prezentã în Siria,dar prezenþa ei nu este documentatãla Cezareea. Totuºi la Cezareea eraucantonate o unitate de cavalerie ºicinci cohorte de infanterie.

Fap 9,35 290

cu atenþie ºi cuprins de teamã, a întrebat: „Ce este, Doamne?” Aces-ta i-a spus: „Rugãciunile ºi pomenile tale s-au urcat spre aducereaminte înaintea lui Dumnezeu. 5 Trimite acum niºte oameni la Iope ºicheamã-l pe un oarecare Simon, care este numit Petru. 6 El este oaspe-te la un oarecare Simon tãbãcarul, a cãrui casã este pe þãrmul mãrii”.

7 Când îngerul care-i vorbea a plecat, a chemat doi dintre slujitoriilui ºi un soldat evlavios dintre cei mai apropiaþi lui 8 ºi, dupã ce le-aexplicat toate, i-a trimis la Iope.

9 În ziua urmãtoare, pe când aceºtia mergeau pe drum ºi se apro-piau de cetate, Petru s-a urcat pe terasa casei ca sã se roage, pe laceasul al ºaselea. 10 I s-a fãcut foame ºi voia sã mãnânce. În timp ceîi pregãteau ceva, a cãzut în extaz. 11 A vãzut cerul deschis ºi cobo-rând ceva, ca o pânzã marea, lãsatã spre pãmânt de cele patru col-þuri, 12 în care erau toate patrupedele, reptilele de pe pãmânt ºi pãsã-rile cerului.

13 Atunci un glas i-a zis: „Ridicã-te, Petre, taie ºi mãnâncã!” 14 DarPetru a rãspuns: „Nicidecum, Doamne, pentru cã niciodatã nu ammâncat ceva impur sau necurat!” 15 Glasul i-a zis a doua oarã: „Ceeace Dumnezeu a curãþat, tu sã nu [numeºti] impur”. 16 Aceasta s-apetrecut de trei ori ºi îndatãb totul a fost ridicat la cer.

17 În timp ce Petru se frãmânta nedumerit cu privire la ce ar fiputut însemna viziunea pe care o avusese, iatã cã oamenii trimiºi deCorneliu, dupã ce au întrebat de casa lui Simon, s-au oprit la poartã18 ºi, strigând, au întrebat dacã locuieºte acolo ca oaspete Simon,numit Petru. 19 În timp ce Petru continua sã se frãmânte cu privirela viziune, Duhul i-a spus: „Iatã, treic bãrbaþi te cautã. 20 Ridicã-te,coboarã ºi mergi cu ei fãrã ezitare, pentru cã eu i-am trimis”.21 Atunci Petru a coborât la acei oameni ºi le-a zis: „Iatã! Eu sunt celpe care îl cãutaþi. Care este motivul pentru care aþi venit?” 22 Ei i-aurãspuns: „Centurionul Corneliu, bãrbat drept ºi temãtor deDumnezeu, stimat de tot poporul iudeilor, a fost înºtiinþat de cãtreun înger sfânt ca sã te cheme în casa lui ºi sã asculte cuvintele tale”.23 Atunci Petru i-a chemat înãuntru ºi i-a tratat ca pe oaspeþi.

A doua zi, ridicându-se, a plecat cu ei. Unii dintre fraþii de la Iopel-au însoþit. 24 În ziua urmãtoare a intratd în Cezareea. Corneliu,care îºi chemase rudele ºi prietenii apropiaþi, îi aºtepta. 25 În timp cePetru intra, Corneliu i-a ieºit în întâmpinare, a cãzut la picioarele lui

Ex 17,14 Sir 35,6;50,16;Tob 12,12-15Mc 14,9Lc 6,14Mt 16,18In 1,4210,18.23.32

22,6In 4,6-8

7,56; Ez 1,1Mt 3,16In 1,519,15; Ez 1Gen 1,24Rom 1,23

Ez 1,8Ez 4,14

15,9Gen 9,3Mt 15,11Rom 14,141Tim 4,4Ef 2,19Gen 41,32

12,13

10,21; 9,10.12

11,12; 15,9

Lc 1,6; 2,25;23,50

Evr 7,1.1014,15Lc 4,8Mt 8,2; 9,1814,14; 12,22Ap 19,10; 22,9

a Multe manuscrise au: legatã cucele patru colþuri.

b În loc de: îndatã, unele manu-scrise au: iarãºi; în altele lipseºte.

c Unele manuscrise au: doi, altele:niºte.

d Unele manuscrise au forma deplural.

291 Fap 10,5

ºi i s-a închinat. 26 Dar Petru l-a ridicat ºi i-a zis: „Scoalã-te! Sunt ºieu doar un om”. 27 ªi, vorbind cu el, a intrat ºi a gãsit mulþi oameniadunaþi. 28 Iar el le-a zis: „Voi ºtiþi cã este interzis unui iudeu sã aibãlegãturi sau sã se apropie de un strãin. Dar Dumnezeu mi-a arãtatcã nu pot declara pe nici un om impur sau necurat. 29 De aceea amvenit, fãrã ezitare, când am fost chemat. Aºadar, vã întreb, care estemotivul pentru care m-aþi chemat?” 30 Atunci Corneliu a spus:„Acum patru zilea, la acelaºi ceas, la ceasul al nouãlea, eram în rugã-ciune în casa mea ºi iatã cã un bãrbat în haine strãlucitoare a apãrutîn faþa mea 31 ºi mi-a zis: «Corneliu, rugãciunea ta a fost ascultatã ºipomenile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Trimite,aºadar, la Iope ºi cheamã-l pe Simon care se numeºte Petru. Acestaeste oaspete în casa lui Simon tãbãcarul pe þãrmul mãrii»b. 33 Amtrimis, deci, îndatã dupã tine ºi tu ai fãcut bine cã ai venit. Acum,toþi suntem înaintea lui Dumnezeuc ca sã ascultãm toate câte þi-aufost poruncite de Domnul”d.

Discursul lui Petru în casa lui Corneliu34 Atunci Petru, deschizându-ºi gura, a spus: „Într-adevãr, acum

înþeleg cã Dumnezeu nu este pãrtinitor, 35 ci în orice naþiune, celcare se teme de el ºi face dreptatea îi este plãcut. 36 El a trimis fiilorlui Israel cuvântul sãu, care aduce vestea cea bunã a pãcii prin IsusCristos. Acesta este Domnul tuturor. 37 Voi ºtiþi ceea ce s-a petrecutîn toatã Iudeea, începând din Galileea, dupã botezul pe care l-a pre-dicat Ioan: 38 cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu DuhulSfânt ºi cu putere. Acesta a trecut fãcând bine ºi vindecându-i pe toþicei care erau stãpâniþi de diavol, pentru cã Dumnezeu era cu el.39 Noi suntem martori la tot ce a fãcut în þinutul iudeilor ºi în Ieru-salim. Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn. 40 Pe acesta Dumnezeul-a înviat a treia zi ºi a îngãduit sã se arate 41 nu întregului popor, cinouã, martorilor aleºi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat ºi

10,14;11,9;15,9

Gal 2,12-1610,20; 11,12

Lc 24,4

Lc 1,13

Fil 4,14In 6,68

8,35; 18,14

Dt 10,17Gal 2,6

Rom 2,11Ef 6,9

Col 3,251Pt 1,17

13,26Ps 107,20;

147,18Is 52,7

Rom 10,15Rom 10,12

Lc 4,44+Lc 4,14; 23,5

1,22; 13,24Lc 24,47

4,27Lc 4,16-21

Is 61,12,33.38

Lc 7,22-23Is 29,18;

35,5Lc 22,25

Lc 4,35-36;9,6; 13,16

In 3,21,21-22

5,30Gal 3,13Dt 21,23

1,3

a Codicele Bezae Cantabrigensis(sec. V-VI) prezintã o altã formã:Acum trei zile, la acelaºi ceas, la cea-sul al nouãlea, posteam ºi eram înrugãciune... Unele traduceri preferãaceastã variantã (BJ, TOB). Se poateajunge la o datare exactã, þinând contde versetele anterioare: a doua zidupã viziune, trimiºii au ajuns la Iope(v. 9.17); au petrecut noaptea acolo

(v. 18.23). A treia zi au plecat de laIope (v. 23) ºi au ajuns la Cezareea apatra zi (v. 24).

b Multe manuscrise adaugã: care,când va fi venit, îþi va vorbi.

c Acelaºi codice, Bezae Cantabri-gensis, are: înaintea ta, iar alte manu-scrise au: înaintea Domnului.

d În loc de: Domnul, multe manu-scrise au: Dumnezeu.

Fap 10,26 292

am bãut cu el dupã ce a înviat din morþi, 42 ºi ne-a poruncit sã pre-dicãm poporului ºi sã dãm mãrturie cã el a fost pus de Dumnezeujudecãtor al celor vii ºi al celor morþi. 43 Toþi profeþii dau mãrturiedespre el cã oricine crede în el primeºte iertarea pãcatelor prinnumele lui”.

Duhul Sfânt este dat ºi pãgânilor44 În timp ce Petru mai rostea încã aceste cuvinte, Duhul Sfânt a

coborât asupra tuturor celor care ascultau cuvântul. 45 Credincioºiicircumciºi care veniserã cu Petru erau uimiþi cã darul Duhului Sfântse revãrsase ºi asupra pãgânilor. 46 Cãci îi auzeau pe ei vorbind înlimbi ºi preamãrindu-l pe Dumnezeu. Atunci, Petru a spus: 47 „Poateoare cineva sã le refuze apa, pentru ca aceºtia, care l-au primit peDuhul Sfânt ca ºi noi, sã fie botezaþi?” 48 ªi a poruncit ca ei sã fiebotezaþi în numele lui Isus Cristosa. Atunci ei l-au rugat sã mairãmânã câteva zile.

Petru explicã primirea pãgânilor la botez

111 Apostolii ºi fraþii care erau în Iudeea au auzit cã ºi pãgâniiau primit cuvântul lui Dumnezeu. 2 Când Petru a urcat la

Ierusalim, cei circumciºi îl mustrau, 3 zicând: „Ai intrat la oamenicare nu au primit circumcizia ºi ai mâncat împreunã cu ei”. 4 AtunciPetru a început sã le explice pe rând: 5 „Mã aflam în cetatea Iope ºieram în rugãciune. Am avut în extaz o viziune: cobora ceva ca opânzã mare, lãsatã din cer de cele patru colþuri, ºi a ajuns la mine.6 M-am uitat cu atenþie ºi am vãzut în ea patrupedele pãmântului,fiarele sãlbatice, reptilele ºi pãsãrile cerului. 7 Am auzit atunci unglas care spunea: «Ridicã-te, Petre, taie ºi mãnâncã!» 8 Dar eu amzis: «Nicidecum, Doamne, pentru cã niciodatã nu a intrat în guramea ceva impur sau necurat». 9 Însã glasul din ceruri mi-a spus adoua oarã: «Ceea ce Dumnezeu a curãþat tu sã nu [numeºti] impur».10 Aceasta s-a petrecut de trei ori ºi din nou totul a fost ridicat la cer.11 ªi iatã, dintr-o datã, trei oameni trimiºi din Cezareea la mine s-auoprit în faþa casei în care mãb aflam. 12 Atunci, Duhul mi-a zis:«Mergi cu ei, fãrã nici o ezitare». Au venit cu mine ºi aceºti ºase fraþiºi am intrat în casa omului. 13 El ne-a povestit cum a vãzut un îngerîn casa lui, stând în picioare ºi spunându-i: «Trimite la Iope ºi

1,22; 22,141,4Lc 24,30.42Mc 16,14In 21,1217,313,15; 4,10;13,29-30;13,462,36; 7,27;17,314,10-12;Lc 24,4713,39; 15,9-11Rom 10,9-1311,15; 8,16;19,5-68,16; 11,42,17-21.33Rom 5,5Tit 3,62,11; 19,68,36; 11,17

9,19; 14,28;16,15; 21,4;28,14

10,458,14; 15,7;17,111Tes 1,6;2,13Gal 2,1210,28.48

10,11

Gen 7,14

10,13

10,14

10,15

10,1610,7.1710,1910,23.4510,20; 15,9

10,3.22.30-33

a Unele manuscrise au numai: înnumele Domnului; altele: în numeleDomnului Isus; iar altele: în numeleDomnului Isus Cristos.

b Unele manuscrise au: noi ne.

293 Fap 10,42

cheamã-l pe Simon, care se numeºte Petru, 14 care îþi va spune cu-vinte prin care vei fi mântuit tu ºi toatã casa ta». 15 Când am începutsã vorbesc, Duhul Sfânt s-a coborât peste ei ca ºi peste noi la început.16 Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, care a spus:«Ioan a botezat cu apã, dar voi veþi fi botezaþi cu Duhul Sfânt». 17 Aºa-dar, dacã Dumnezeu le-a dat ºi lor acelaºi dar ca ºi nouã, pentru cãau crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca sã-l pot împiedi-ca pe Dumnezeu?”

18 Când au auzit aceste cuvinte, s-au liniºtit ºi l-au preamãrit peDumnezeu, zicând: „Deci, Dumnezeu le-a dat ºi pãgânilor conver-tirea spre viaþã”.

19 Aºadar, cei care fuseserã împrãºtiaþi dupã persecuþia care a avutloc împotriva lui ªtefan, au ajuns pânã în Fenicia, Cipru ºi Antiohiaa,dar nu predicau cuvântul decât iudeilor. 20 Totuºi erau între ei uniiciprioþi ºi cireneni, care au venit la Antiohia ºi care le-au vorbit gre-cilorb, vestindu-l pe Domnul Isus. 21 Mâna Domnului era cu ei ºi afost mare numãrul celor care au crezut ºi s-au întors la Domnul.22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii care era în Ierusalim ºil-au trimis pe Barnaba la Antiohia. 23 Când a ajuns ºi a vãzut harul luiDumnezeu, el s-a bucurat ºi i-a îndemnat pe toþi sã rãmânã credin-cioºi Domnului, cu inimã neclintitã. 24 El era un om bun, plin de Du-hul Sfânt ºi credinþã. Astfel, o mare mulþime s-a adãugat la Domnul.

25 Atunci el s-a dus la Tars ca sã-l caute pe Saul. 26 Când l-a gãsit,l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunãrile Bisericiiºi au învãþat o mulþime numeroasã. În Antiohia, discipolii au fostnumiþi pentru prima datã creºtini.

Ajutoare din partea creºtinilorpentru fraþii din Ierusalim

27 În zilele acelea, au coborât unii profeþi de la Ierusalim laAntiohia. 28 Unul dintre ei, cu numele Agabos, s-a ridicat ºi, prinputerea Duhului, a prevestit cã va fi o mare foamete peste totpãmântul. Aceasta a avut loc în timpul lui Claudiuc. 29 Atunci, creºtinii

10,22; 4,12

10,2;1Cor 1,16

10,34.442,1-4

Lc 22,61;24,6

In 14,261,5; Lc 3,16

15,8-9Rom 9,24

9,42; 11,17;15,8-9

5,39; 15,1021,14

Rom 15,7-135,31

2,38; 3,15;5,20;

13,46; 14,278,1.4

21,4.7; 27,34,36; 13,4;

21,1613,1

Mt 27,32Mc 15,21

2,36; 7,59;10,36

Lc 1,662Sam 3,12

4,4; 6,7; 16,53,19

8,14; 11,14,36; 8,14

8,813,43; 14,22

6,3Lc 23,50

6,52,41.47; 5,14

9,27-30Gal 1,18; 2,1

21,10-14

18,2Gal 2,10

Rom 15,26

a Antiohia – cetate întemeiatã deSeleucizi pe la 300 î.C.; în sec. al II-leaavea peste 50.000 de locuitori. Era altreilea oraº ca mãrime din Imperiulroman. Poziþia geograficã deosebitãpe care o avea (pe drumul comercialdintre Europa, Asia ºi Egipt), pemalul râului Oronte, între munþii

Taurus ºi Lebanon, explicã prosperi-tatea sa economicã, având reputaþiade oraº al plãcerilor ºi viciilor. Azi senumeºte Antakya ºi se aflã în Turcia.

b Multe manuscrise au: eleniºtilor.c Tiberius Claudius Nero Germa-

nicus a fost împãrat roman între 41-54d.C. În timpul domniei lui, au fost mai

Fap 11,14 294

%

s-au hotãrât sã trimitã ajutoare fraþilor care locuiau în Iudeea, dupãcum putea fiecare. 30 ªi aºa au fãcut ºi le-au trimis prin mâinile luiBarnaba ºi ale lui Saul cãtre prezbiteri.

Decapitarea apostolului Iacob

121 Cam în timpul acela, Iroda a pus mâna pe unii din Bisericãpentru a-i pierde. 2 Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui

Ioan. 3 Când a vãzut cã aceasta este pe placul iudeilor, a hotãrât sã-lprindã ºi pe Petru; erau atunci zilele Azimelor. 4 L-a prins ºi l-a arun-cat în închisoare, încredinþându-l la patru grupe de câte patru sol-daþi ca sã-l pãzeascã, voind sã-l înfãþiºeze poporului dupã Paºti.5 Aºadar, Petru era pãzit în închisoare; dar se fãceau neîncetat rugã-ciuni de cãtre Bisericã, pentru el, la Dumnezeu.

Eliberarea minunatã a lui Petru6 Dar în noaptea dinaintea zilei în care Irod avea de gând sã-l

înfãþiºeze, Petru dormea între doi soldaþi, legat cu douã lanþuri, iarîn faþa uºii, niºte paznici pãzeau închisoarea. 7 Dar iatã cã un îngeral Domnului a venit la el ºi o luminã a strãlucit în încãpere. [Îngerul]l-a lovit în coastã pe Petru, l-a trezit ºi i-a zis: „Scoalã-te în grabã!”Iar lanþurile i-au cãzut de la mâini. 8 Atunci, îngerul i-a spus:„Încinge-te ºi leagã-þi sandalele”. El a fãcut astfel. Apoi i-a zis: „Pu-ne-þi mantia pe umeri ºi urmeazã-mã!” 9 El a ieºit ºi l-a urmat, darnu-ºi dãdea seama cã este adevãrat ceea ce fãcea îngerul. Credea cãare o vedenie. 10 Trecând de primul post de gardã ºi de-al doilea, auajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de lasine înaintea lor. Ieºind, au mers pe o stradã ºi, deodatã, îngerul l-apãrãsit. 11 Atunci Petru, venindu-ºi în fire, a zis: „Acum ºtiu, într-ade-vãr, cã Domnul m-a scãpat din mâinile lui Irod ºi de la tot ce aºteptapoporul iudeilor.

12 Dupã ce a chibzuit, s-a dus la casa Marieib, mama lui Ioan, celnumit Marcu, unde erau adunaþi mulþi ºi se rugau. 13 Când a bãtut

2Cor 8,4;9,1-13Rom 15,31

19,23

1,13Mc 10.35-40

Lc 22,1

26,7Lc 22,44Iac 5,16Idt 4,9

5,18-24;16,25

6,15; 9,3;22,6; 26,13Lc 2,9

10,3; 18,9

5,19; 16,26

10,17

multe perioade de foamete în diferitepãrþi ale imperiului. În zona Pales-tinei, foametea la care face aluzie tex-tul nostru a avut loc în anii 46-47.

a Irod Agripa I (10 î.C. – 44 d.C.),numit Irod de cãtre Luca, era nepotullui Irod cel Mare. Din 37 d.C. primeºtede la împãratul Caligula tetrarhia luiFilip, iar din 41 stãpâneºte peste

Galileea, Pereea ºi Samaria. Din punctde vedere ideologic, era orientat spreun iudaism de tip fariseic.

b Nu existã date suficiente nici pen-tru identificarea Mariei, nici pentrulocalizarea casei ei. Conform uneitradiþii, ar fi vorba de casa unde s-acelebrat ultima cinã ºi a coborâtDuhul Sfânt.

295 Fap 11,30

la uºa de la intrare, o slujitoare cu numele Rode a venit ca sã vadãcine este. 14 Recunoscând vocea lui Petru, de bucurie nici n-a deschisuºa, ci a alergat sã dea de veste cã Petru se aflã la intrare.

15 Dar ei i-au zis: „Ai înnebunit!” Însã ea stãruia cã aºa este. Iarei spuneau: „Este îngerul lui”. 16 Iar Petru bãtea în continuare. Cândau deschis, l-au vãzut ºi au fost cuprinºi de uimire. 17 Fãcându-lesemn cu mâna sã tacã, el le-a explicat cum l-a scos Domnul din închi-soare ºi le-a zis: „Duceþi vestea despre acestea ºi lui Iacob ºi fraþi-lor”. Apoi, ieºind, a plecat în alt loc.

18 Când s-a fãcut ziuã, s-a iscat o marea tulburare printre soldaþi:ce s-a întâmplat cu Petru? 19 Irod, dupã ce l-a cãutat ºi nu l-a gãsit,i-a anchetat pe paznici ºi a poruncit ca sã fie uciºi. Apoi, a coborâtdin Iudeea în Cezareea ºi a rãmas acolo.

Moartea lui Irod20 [Irod] era foarte mâniat pe cei din Tir ºi Sidon, dar ei au venit

împreunã la el ºi, convingându-l pe Blastos, care era camerierulregelui, au cerut pacea pentru cã þara lor îºi procura hrana dinregatul lui. 21 În ziua stabilitã, înveºmântat în hainã regalã ºi aºe-zându-se pe tron, le-a þinut un discurs. 22 Iar mulþimea a început sãstrige: „Este glasul lui Dumnezeu, nu al unui om!” 23 Dar, deodatã,un înger al Domnului l-a lovit pentru cã nu dãduse mãrire lui Dum-nezeu. ªi, mâncat de viermi, ºi-a dat duhul.

Barnaba ºi Saul se întorc la Antiohia24 Cuvântul lui Dumnezeu creºtea ºi se rãspândea tot mai mult.

25 Barnaba ºi Saul s-au întors de la Ierusalimb, dupã ce ºi-au îndepli-nit slujirea, luându-l cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.

V. PRIMA CÃLÃTORIE MISIONARÃ

Paul ºi Barnaba sunt trimiºi în misiune

131 În Biserica din Antiohia erau profeþi ºi învãþãtori:c Barnaba,Simeon, cel numit Negru, Luciu din Cirene, Manaen, cel care

Lc 24,41

13,16; 21,40

15,13; 21,181Cor 15,7

1,25

5,21-23

16,27; 27,42

14,15; 28,62Mac 9,12

2Sam 24,162Rg 19,35

2Mac 9,5-9

6,7; 19,2011,29

12,12+

11,19.26

4,36

a Unele manuscrise au: o mare,altele: nu micã, iar în altele lipseºte.

b Cele mai autoritare manuscrise au:cãtre Ierusalim. Aceastã formã estepãstratã de NVg, GNT, NAB. Logicapovestirii ºi o mulþime de manuscrise

indicã forma: de la Ierusalim sau: dela Ierusalim la Antiohia. Cele mai mul-te traduceri moderne folosesc aceastãvariantã.

c Prin aceastã expresie nu sunt indi-cate categorii distincte de persoane.

Fap 12,14 296

%

a fost educat împreunã cu tetrarhul Irod, ºi Saul. 2 În timp ce slujeaului Dumnezeu ºi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneþi-i deoparte,pentru mine, pe Barnaba ºi pe Saul pentru lucrarea la care i-amchemat”. 3 Atunci, dupã ce au postit ºi s-au rugat, ºi-au pus mâinilepeste ei ºi i-au lãsat sã plece.

Paul ºi Barnaba în Cipru4 Aºadar, trimiºi de Duhul Sfânt, ei au coborât la Seleuciaa, ºi, de

acolo, s-au îmbarcat pentru Cipru. 5 Când au ajuns la Salaminab, auvestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau ºi peIoan ca slujitor. 6 Strãbãtând întreaga insulã pânã la Pafosc, au gãsitacolo un vrãjitor, un fals profet iudeu, numit Bar-Isus. 7 Acesta eradin cercul proconsulului Sergiu Pauld, un bãrbat înþelept, care îichemase pe Barnaba ºi pe Saul, dorind sã asculte cuvântul lui Dum-nezeu. 8 Dar s-a ridicat împotriva lor Elimase, vrãjitorul – cãci aºa seinterpreteazã numele lui – cãutând sã-l îndepãrteze pe proconsul dela credinþã. 9 Dar Saul – numit ºi Paul – plin de Duhul Sfânt, l-a fixatcu privirea 10 ºi i-a zis: „Om plin de toate înºelãciunile ºi de oricerãutate, fiu al diavolului, duºman al oricãrei dreptãþi, nu vei încetaoare sã strâmbi cãile cele drepte ale Domnului? 11 Iatã, acum mânaDomnului este peste tine. Vei fi orb ºi un timp nu vei mai vedeasoarele”. Dintr-o datã a cãzut asupra lui ceaþã ºi întuneric, iar elumbla bâjbâind ºi cãuta pe cineva care sã-l ducã de mânã. 12 Atunci,

Mc 14,111,25-26.30

14,26

11,20

12,12+

8,9;19,13.18-19Mt 7,15

4,88,20-23

Sir 1,30Ier 5,27Prov 10,9Os 14,10

Dt 28,29

Profeþia este îndreptatã spre învãþã-turã, iar învãþãtura devine rodnicãprin lumina profeþiei ºi a celorlaltedaruri ale Duhului Sfânt. „Profeþi ºiînvãþãtori” se referã la un grup deprezbiteri care conduc comunitatea.Barnaba, fiind cel mai în vârstã ºi de-legat de apostolii din Ierusalim, deþi-ne primatul. Numele celorlalþi nu maiapare în NT. Luciu din Cirene a fostconfundat de unii cu evanghelistulLuca. Numele de Manaen este o tran-scriere în greacã a ebraicului Menahem= mângâietor (2Rg 15,14).

a Oraºul Seleucia a fost întemeiatîn 310 î.C. de cãtre Seleucos I Nika-tor. Era portul maritim care deserveaAntiohia Siriei, la 25 km. Mai existãºi alte oraºe cu acest nume, toateîntemeiate de Seleucos, între care

mai important este Seleucia de peTigru.

b Salamina (gr. Salamys) era princi-palul port al Ciprului, aºezat în parteasud-esticã a insulei. Ruinele sale suntazi la nord de oraºul Famagusta.

c Paphos este un orãºel pe coastasud-vesticã a Ciprului, la 140 km deSalamina. Era reºedinþa proconsulu-lui roman.

d Sergiu Paul este menþionat de Pliniucel Bãtrân ºi de mai multe inscripþii dinCipru, Siria ºi Roma, dar este greu destabilit pe baza acestora anul în care afost numit proconsul al Ciprului.

e Numele Elymas este transcriereagreacã a aramaicului Haloma = celcare interpreteazã visurile; în arabã,Alim = atotºtiutor, este folosit numaipentru Allah.

297 Fap 13,2

a Pamfilia (în greacã = toate tribu-rile) este þinutul dintre Munþii Taurusºi Marea Mediteranã, în partea sudicãa Turciei de astãzi, în zona actualuluigolf Antalya.

Perga este un oraº cam la 15 km deAtalia, în þinutul Pamfiliei. În perioa-da romanã, avea un templu în cinsteazeiþei Artemis. Ruinele se aflã în apro-piere de actualul oraº Antalya ºi prin-tre ele pot fi identificate douã bazilicimari din sec. al IV-lea ºi douã bisericidin perioada evului mediu.

b Pisidia este þinutul din centrulpodiºului Anatoliei, în centrul Turcieide azi. Este o zonã cu lacuri. Capitalaei era Antiohia, care se afla lângã gra-niþa cu Frigia. Oraºul a fost întemeiatde seleucizi pe la 280 î.C. În 25 î.C. a

fost încorporat în provincia romanãGalaþia, iar în perioada cruciaþilor eraun important centru din Asia Micã.Ruinele vechii cetãþi se aflã la 3 kmest de actuala localitate Yalvaz.

c Cele mai autoritare manuscriseau: i-a hrãnit, i-a susþinut. Dar multealte manuscrise au: i-a suportat, i-arãbdat. Prima variantã este preferatãde NVg, BJ; a doua, de majoritateatraducerilor moderne.

d Multe manuscrise au o împãrþire di-feritã a v. 19-20: þara aceasta. 20 Dupãaceasta, cam patru sute cincizeci de ani,le-a dat judecãtori... Deºi aceastã vari-antã ar face textul mai clar, este mai pu-þin atestatã, iar cealaltã este o soluþiemai dificilã ºi, de aceea, mai probabilã.

vãzând proconsulul ceea ce s-a petrecut, a crezut ºi a rãmas uimit deînvãþãtura Domnului.

Paul ºi Barnaba la Antiohia Pisidiei13 Apoi, îmbarcându-se de la Pafos, Paul ºi cei care erau cu el au

ajuns la Perga Pamfilieia. Ioan, despãrþindu-se de ei, s-a întors laIerusalim. 14 Iar ei, plecând din Perga, au ajuns la Antiohia Pisidieib.Au intrat în sinagogã într-o zi de sâmbãtã ºi s-au aºezat. 15 Dupã citi-rea Legii ºi a Profeþilor, conducãtorii sinagogii au trimis la ei sã li sespunã: „Fraþilor, dacã aveþi vreun cuvânt de încurajare pentru popor,vorbiþi!” 16 Atunci, Paul s-a ridicat ºi, fãcând semn cu mâna, a zis:

„Bãrbaþi israeliþi, ºi voi, temãtori de Dumnezeu, ascultaþi! 17 Dum-nezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe pãrinþii noºtri ºi a înãlþat po-porul în timpul ºederii lor în þara Egiptului, ºi dupã ce i-a scos deacolo cu braþ puternic, 18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a supor-tatc în pustiu. 19 Dupã ce a nimicit ºapte popoare în þara Canaanului,le-a dat ca moºtenire þara aceasta 20 camd patru sute cincizeci de ani.Dupã aceasta, le-a dat judecãtori pânã la profetul Samuel. 21 Apoi,i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiº, dintribul lui Beniamin, timp de patruzeci de ani. 22 Dupã ce l-a înlãturatpe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe David, despre care a dat mãr-turie: L-am aflat pe David, fiul lui Iese, un om dupã inima mea, careva împlini toatã voinþa mea. 23 Din descendenþa acestuia, Dumnezeua ridicat pentru Israel, dupã promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus.

5,28; 17,19

15,38

Ex 6,1-6

Dt 1,31Ex 16, 35

Dt 7,1

1Sam 16,12-13

Ps 89,211Sam 13,14

Is 44,28

2,30

Fap 13,13 298

24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al pocãinþei între-gului popor al lui Israel. 25 Dar când Ioan era spre sfârºitul cãlãtorieisale, spunea: «Eu nu sunt ceea cea credeþi voi cã sunt. Dar iatã cãvine dupã mine unul cãruia nu sunt vrednic sã-i dezleg încãlþãmin-tea picioarelor».

26 Fraþilor, fii din neamul lui Abraham, ºi aceia dintre voi caresunt temãtori de Dumnezeu, nouãb ne-a fost trimis cuvântul acesteimântuiri. 27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalim ºi conducãtorii lornu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvinteleprofeþilor care se citesc în fiecare sâmbãtã. 28 Deºi nu au gãsit în elnici un motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilat sã-lucidã. 29 Dupã ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au datjos de pe lemn ºi l-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu l-aînviat din morþi. 31 Timp de mai multe zile, el s-a arãtat acelora careurcaserã cu el din Galileea la Ierusalim ºi care acum sunt martoriilui înaintea poporului.

32 ªi noi vã aducem ca o veste bunã promisiunea fãcutã pãrinþilor,33 pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noic, învi-indu-l pe Isus, aºa cum este scris în psalmul al doilea:d

Fiul meu eºti tu,eu astãzi te-am nãscut.

34 Cã l-a înviat din morþi ca sã nu se mai întoarcã la putrezire, a spusastfel:

Vã voi da promisiunile sfintee

fãcute lui David,cele vrednice de încredere.

35 De aceea se mai spune într-un alt loc:Nu vei permiteca sfântul tãu sã vadã putrezirea.

36 Însã David, dupã ce a slujit în generaþia lui, dupã planul luiDumnezeu, a murit, a fost aºezat lângã pãrinþii lui ºi a vãzut putre-zireaf. 37 Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a vãzut putrezirea.

Lc 1,76Mal 3,1

Lc 3,15.16In 1,20.27

10,2

2,23; 3,18

3,13-14Lc 23,4.22Fap 5,30;10,39Dt 21,231,3

1,22

2,39

Ps 2,7Evr 1,5; 5,5

Is 55,3

Ps 16,10

2,31

a Existã o dificultate în interpreta-rea pronumelui ti ca interogativ saurelativ. În cazul în care este luat cainterogativ (GNT, NVg, RSV), tradu-cerea este: Cine credeþi cã sunt eu? Nusunt eu acela. Ca pronume relativ, esteînþeles de majoritatea traducerilor.

b Multe manuscrise au: vouã.c În loc de: pentru copiii lor, pentru

noi, manuscrise importante au: pentru

copiii noºtri, alte câteva au: pentrucopiii voºtri.

d Câteva manuscrise au: în psalmulîntâi, iar altele au: în psalmi.

e Expresia greacã to hosia, în opoziþiecu to dikaia (promisiuni omeneºti), în-seamnã „promisiunile divine” fãcutelui David referitoare la darul mântuirii.

f Apare clar cã promisiunea luiDumnezeu: Sfântul lui nu va vedea

299 Fap 13,24

%

38 Aºadar, fraþilor, sã vã fie cunoscut cã prin el vã este vestitã ier-tarea de pãcate ºia de tot ce n-aþi putut fi îndreptãþiþi prin Legea luiMoise. 39 Oricine crede în el poate fi justificat prin el. 40 Deci aveþigrijã sã nu vinã asupra voastrã ceea ce a fost spus în profeþi:41 Priviþi, dispreþuiþilor!

Miraþi-vã ºi faceþi-vã nevãzuþi!Pentru cã eu fac în zilele voastre o lucrare,o lucrare pe care n-aþi crede-odacã v-ar povesti cineva”.42 Când au ieºitb, i-au rugatc sã le mai vesteascã despre aceleaºi

lucruri ºi sâmbãta urmãtoare. 43 Dupã ce s-a împrãºtiat adunarea,mulþi dintre iudei ºi prozeliþii evlavioºi i-au însoþit pe Paul ºi Bar-naba, iar aceºtia vorbeau cu ei ºi-i îndemnau sã persevereze în harullui Dumnezeu.

Din cauza necredinþei iudeilor,Paul ºi Barnaba se îndreaptã spre pãgâni

44 În sâmbãta urmãtoare, aproape toatã cetatea s-a adunat ca sã as-culte cuvântul Domnuluid. 45 Dar iudeii, când au vãzut mulþimile, s-auumplut de invidie ºi contraziceau cele spuse de Paul, insultându-l.

46 Atunci Paul ºi Barnaba au zis cu îndrãznealã: „Vouã trebuia sãvã fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru cã voi îlrespingeþi ºi nu vã consideraþi vrednici de viaþa veºnicã, iatã cã neîntoarcem spre pãgâni. 47 Cãci aºa ne-a poruncit Domnul:

Te-am pus ca luminã a naþiunilorca sã duci mântuireapânã la marginile pãmântului”.

48 Când au auzit, pãgânii s-au bucurat ºi au început sã preamãreascãcuvântul Domnuluie, iar cei care fuseserã hotãrâþi pentru viaþa veº-nicã au crezut. 49 Cuvântul Domnului s-a rãspândit în tot þinutul.

50 Însã iudeii au instigat femeile evlavioase, de rang înalt, ca ºi peoamenii de frunte ai cetãþii, au stârnit o persecuþie împotriva lui

15,10

Hab 1,5

11,23;14,22.26;

15,40; 20,32

5,17; 17,5

18,6; 19,37;26,11

18,6; 28,28

Is 49,6

1,8

17,4.12

putrezirea nu se referã la David. Defapt, prin menþiunea cã el a slujit gene-raþiei proprii, autorul vrea sã arate cãimportanþa personalã a lui David afost limitatã la timpul sãu.

a În câteva manuscrise se omite: ºi.În cazul acesta, se schimbã sensul fra-zei: prin el vã este vestitã iertarea depãcate: de tot ce n-aþi fi putut fi îndreptã-þiþi prin Legea lui Moise. 39 Oricine...

b Multe manuscrise adaugã: dinsinagogã.

c O serie de manuscrise adaugã:pãgânii.

d Multe manuscrise au: cuvântul luiDumnezeu.

e Unele manuscrise au: cuvântul luiDumnezeu; altele: îl preamãreau peDomnul.

Fap 13,38 300

Paul ºi Barnaba ºi i-au alungat din þinuturile lor. 51 Ei, scuturândpraful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Iconiua. 52 Iar discipo-lii erau plini de bucurie ºi de Duhul Sfânt.

Evanghelizarea la Iconiu

141 Tot la fel, ºi în Iconiu au intrat în sinagoga iudeilor ºi au vor-bit în aºa fel încât o mare mulþime dintre iudei ºi dintre greci

a crezut. 2 Dar iudeii care nu au crezut i-au stârnit pe pãgâni ºi le-autulburat minþile împotriva fraþilor. 3 Totuºi au rãmas mult timp ºipredicau cu încredere în Domnul, care dãdea mãrturie despre cuvân-tul lor prin harul sãu, îngãduind sã se facã prin mâinile lor semne ºiminuni. 4 Mulþimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, iaralþii cu apostolii. 5 Dar când pãgânii ºi iudeii, împreunã cu conducã-torii lor, fãceau planuri ca sã-i maltrateze ºi sã-i ucidã cu pietre, 6 eiºi-au dat seama ºi au fugit în cetãþile Licaonieib, la Listrac ºi Derbed

ºi în împrejurimi. 7 Acolo au predicat evanghelia.

Paul ºi Barnaba la Listra8 În Listra zãcea un om fãrã vlagã în picioare, un olog din naºtere,

care nu umblase niciodatã. 9 El l-a auzit pe Paul vorbind. Acesta,privindu-l cu atenþie ºi vãzând cã are credinþã pentru a fi salvat,10 i-a zis cu glas puternic: „Ridicã-te! Stai drept pe picioarele tale!”El a sãrit ºi a început sã umble.

11 Vãzând mulþimile ceea ce fãcuse Paul, au strigat în graiul lorlicaonian: „Zeii cu chip de om au coborât la noi!” 12 Pe Barnaba îlnumeau Zeus, iar pe Paul, Hermese, pentru cã el era purtãtorul decuvânt. 13 Preotul templului lui Zeus de la intrarea cetãþii, aducând

18,6; 22,23Lc 9,5; 10,11

20,32

3,12; 19,11

3,4

a Iconiu era un oraº din provinciaromanã Galaþia, la 140 km est de Anti-ohia Pisidiei. Era un important nod decomunicaþii. Astãzi se numeºte Konya.

b Licaonia este un þinut în podiºulcentral al Turciei de azi, înconjuratãde provinciile Capadocia, Galaþia,Frigia, Pisidia ºi Cilicia. Era o zonãsãracã ºi lipsitã de importanþã isto-ricã, bântuitã în perioada romanã debande de tâlhari.

c Listra se afla pe drumul de la Efesla Antiohia, la 40 km de Iconiu. A fostcolonie romanã din anul 6 î.C. Deºi se

cunoaºte locul cetãþii, nu au rãmasurme.

d Derbe se aflã la 50 km de Listra, îndirecþia sud-est. Din anul 25 d.C., estecolonie romanã. Inscripþii vechi referi-toare la cetatea Derbe au fost desco-perite în apropierea actualei localitãþiKerti Hüyük.

e Zeus, în mitologia greacã, estedivinitatea supremã, iar Hermes, mesa-gerul zeilor. Le corespund în mitologiaromanã Jovis (Jupiter) ºi Mercur.Referitor la templul lui Zeus, cã s-ar fiaflat la intrarea în cetate, nu avemnici o mãrturie arheologicã.

301 Fap 13,51

tauri ºi ghirlande la porþi, voia, împreunã cu mulþimile, sã aducãjertfã. 14 Când au auzit aceasta, apostolii Barnaba ºi Paul ºi-ausfâºiat hainele ºi s-au aruncat în mulþime strigând: 15 „Oameni[buni], de ce faceþi acestea! ªi noi suntem niºte simpli oameni ca ºivoi. Noi vã aducem vestea cea bunã ca sã vã întoarceþi de la fapteleacestea fãrã sens, la Dumnezeul cel viu, care a fãcut cerul, pãmân-tul ºi marea ºi toate câte sunt în ele.

16 În generaþiile trecute, el a lãsat ca toate popoarele sã meargã pecãile lor, 17 deºi n-a încetat sã dea mãrturie prin binefacerile sale,dând ploi din ceruri ºi anotimpuri roditoare, sãturând cu hranã ºibucurie inimile voastre”. 18 ªi, spunând acestea, cu greu au liniºtitmulþimile ca sã nu le aducã jertfãa.

19 Darb au ajuns niºte iudei din Antiohia ºi din Iconiu, care auatras mulþimile de partea lor ºi, lovindu-l pe Paul cu pietre, l-au tâ-rât în afara cetãþii, crezând cã murise. 20 Dar când ucenicii s-au adu-nat în jurul lui, el s-a ridicat ºi a intrat în cetate. A doua zi, a plecatîmpreunã cu Barnaba spre Derbe.

Încheierea primei cãlãtorii misionare21 Dupã ce au predicat evanghelia în cetatea aceea ºi au fãcut

mulþi discipolic, s-au întors la Listra, la Iconiu ºi la Antiohia. 22 Ei auîntãrit inimile discipolilor ºi i-au îndemnat sã rãmânã statornici încredinþã [spunând]: „Trebuie sã [trecem] prin multe încercãri, ca sãintrãm în împãrãþia lui Dumnezeu”. 23 Ei le-au hirotonitd prezbiterie

Mt 26,65

3,12; 10,263,19

1Tes 1,94,24; 17,24

Ex 20,11Ps 146,6

17,30Rom 3,25

17,26Ps 147,8Ier 5,24

Ps 145,16Ps 16,11

2Cor 11,25

15,32; 18,23

11,23; 13,43

Mt 7,141Tes 3,3

a Unele manuscrise adaugã: ci sã seîntoarcã fiecare la casa lui.

b Câteva manuscrise amplificã ver-setul: Pe când ei se aflau acolo ºi predi-cau, au ajuns niºte iudei din Antiohiaºi din Iconiu ºi, întrucât apostolii vor-beau cu îndrãznealã, aceia au convinsmulþimile sã se îndepãrteze de ei, zi-când cã nu spun nimic adevãrat, ci cãmint în toate.

c Verbul grec matheteuo, urmat deacuzativul persoanei, înseamnã mai de-grabã „a-ºi face discipoli” (Mt 28,19),decât „a instrui pe cineva”, cum apareîn NVg.

d Deºi verbul grec heirotoneo înseam-nã „alegere prin ridicarea mâinii”,deci alegere din partea comunitãþiipentru o misiune specialã, aici Luca

aratã cã preoþii sunt aleºi de apostoli.e În VT zaqen (= bãtrân) constituie

un grad social distinct, cu funcþiipolitice ºi religioase. Bãtrânii repre-zentau întregul popor în activitateareligioasã (Ex 3,16 etc.), erau asociaþicu conducãtorul comunitãþii (Dt 27,1etc.) ºi exercitau funcþii judiciare(1Rg 21,8). În perioada monarhiei,rolul lor scade din cauza regilor tirani.În perioada postexilicã, puterea ºi func-þiile lor cresc ºi sunt fixate nu prinlege, ci prin tradiþie. În evanghelii,„bãtrânii” constituie o grupare for-matã din capii familiilor bogate ºiinfluente, care, împreunã cu cãrtu-rarii ºi arhiereii, alcãtuiau Sinedriul.Ca orientare politico-religioasã, împãr-tãºeau poziþia laxistã a saduceilor. Au

Fap 14,14 302

%

în fiecare comunitate ºi, dupã ce s-au rugat ºi au postit, i-au încre-dinþat Domnului în care crezuserã.

24 Trecând prin Pisidia, au ajuns în Pamfilia. 25 Dupã ce au vestitcuvântul în Perga, au coborât la Atalia; 26 de acolo s-au îmbarcatpentru Antiohia, de unde fuseserã încredinþaþi harului lui Dumne-zeu pentru lucrarea pe care o împliniserã. 27 Când au ajuns acolo, auadunat comunitatea ºi au relatat tot ceea ce fãcuse Dumnezeu cu eiºi cum le-a deschis ºi pãgânilor poarta credinþei. 28 ªi au rãmas maimult timp cu discipolii.

VI. CONCILIUL DE LA IERUSALIM

Conflictul de la Antiohia cu privire la circumcizie

151 Unii dintre cei care coborâserã din Iudeea îi învãþau pe fraþi:„Dacã nu primiþi circumcizia, dupã obiceiul care vine de la

Moise, nu puteþi sã vã mântuiþi”. 2 Întrucât s-a ivit o divergenþã ºi odiscuþie aprinsã între Paul ºi Barnaba ºi aceºtia, au hotãrât ca Paulºi Barnaba, împreunã cu alþi câþiva dintre ei, sã urce la apostoli ºi laprezbiterii din Ierusalim pentru [a rezolva] aceastã disputã. 3 Aºa-dar, trimiºi fiinda de comunitate, ei au strãbãtut Fenicia ºi Samaria,povestind despre convertirea pãgânilor, ºi au fãcut o mare bucurietuturor fraþilor. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiþi decomunitate, de apostoli ºi de prezbiteri ºi au relatat tot ce a fãcutDumnezeu cu ei. 5 Dar unii din gruparea fariseilor, care au primitcredinþa, au spus: „Trebuie sã primeascã circumcizia ºi sã li seporunceascã sã þinã Legea lui Moise”.

Discursul lui Petru6 Apostolii ºi prezbiterii s-au adunat sã analizeze aceastã proble-

mã. 7 Dupã o discuþie îndelungatã, Petru s-a ridicat ºi le-a zis:„Fraþilor, voi ºtiþi cã, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voipentru ca, prin gura mea, pãgânii sã asculte cuvântul evangheliei ºi

15,40

13,2

15,5-24Gal 2,10; 5,26,14; 21,21Gen 17,9-14Lev 12,315,711,30Gal 2,111,30

1Cor 16,6.112Cor 1,1614,27;15,4.12

14,27; 15,12

11,2Gal 2,4-5

15,1

15,2Gal 2,9.1111,5-18;15,1411,1

avut un rol determinant în condam-narea lui Isus ºi în persecuþia primilorcreºtini (Fap 4–6). Începând cu Fap 11,30,termenul este folosit pentru a-i indicape conducãtorii comunitãþilor creºtine.Împreunã cu apostolii, aceºtia iaudecizii în privinþa doctrinei creºtine ºi amoralei. Treptat, termenul va fi folosit

pentru conducãtorii spirituali ai Bise-ricilor locale care administrau ºi sacra-mentele (Iac 5,14).

a Considerând cã ar fi acelaºi con-text cu 1Cor 6,11; Tit 3,13 etc., uniitraducãtori propun sensul de: „apregãti pe cineva pentru cãlãtorie”(cu scrisori, bani, însoþitori).

303 Fap 14,24

sã creadã. 8 Iar Dumnezeu, care cunoaºte inimile, a dat mãrturie înfavoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca ºi nouã, 9 ºi nu a fãcut nicio deosebire între noi, cãci le-a curãþat inimile prin credinþã. 10 Aºa-dar, de ce îl ispitiþi acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilorun jug pe care nici pãrinþii noºtri ºi nici noi nu l-am putut duce?11 Dar noi credem cã suntem mântuiþi în acelaºi fel ca ºi ei prin harulDomnului Isus”.

12 Atunci toatã mulþimea a tãcut ºi-i asculta pe Barnaba ºi pe Paulcare povesteau câte semne ºi minuni a fãcut Dumnezeu prin ei întrepãgâni.

Discursul lui Iacob13 Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacob ºi a zis: „Fraþilor,

ascultaþi-mã! 14 Simon a explicat cum de la început Dumnezeu a avutgrijã sã-ºi aleagã dintre pãgâni un popor pentru numele sãu. 15 Cuacest fapt se potrivesc cuvintele profeþilor, dupã cum este scris:16 Dupã acestea mã voi întoarce

ºi voi înãlþa cortul lui David care cãzuse;voi reclãdi ruinele saleºi îl voi reînãlþa.

17 Pentru ca sã-l caute pe Domnulcei care vor rãmâne dintre oameniºi toate naþiunileasupra cãrora este invocat numele meu,zice Domnul care face 18 a cunoscute aceste lucruri din veºnicie.

19 De aceea, eu consider cã nu trebuie sã-i tulburãm pe aceia dintre pã-gâni care se întorc la Dumnezeu, 20 ci sã li se scrie atât: sã se fereascã decontaminãrile cu idolii, de desfrânareb, de animale sufocatec ºi de sânged.

1,24

10,34.44-4711,9; 10,15

11,18Rom 3,22Gal 2,16

5,9Gal 5,1

Mt 11,29 ºu

11,18

Gal 2,1

12,17; 21,18Gal 2,92Pt 1,1

Am 9,11-12 gr

Is 45,21

15,10.283,19

15,29; 21,25

a În unele manuscrise v. 18 apareastfel: Din veºnicie îi sunt cunoscuteDomnului toate lucrãrile sale.

b Câteva manuscrise vechi omit: dedesfrânare.

c Unele manuscrise mai noi omit: deanimale sufocate.

d Cele patru prescrieri sunt cunos-cute sub numele de „clauzele sfântuluiIacob”. Ele cer de la creºtinii proveniþidintre pãgâni sã se fereascã de urmã-toarele impuritãþi rituale: 1) Impuri-tatea provenitã din idolatrie; v. 29 vaface precizarea cã este vorba de carnea

sacrificatã idolilor; 2) Impuritatea pro-venitã din „desfrânare”, adicã din cãsã-toriile nelegitime între rudele apropi-ate (Lev 18,6-18). Nu se specificã altepãcate de necurãþie, deoarece, dupãLege, nici un viciu nu este permis;3) Impuritatea provenitã prin con-sumarea cãrnii de la un animal con-siderat curat, dar sacrificat prin sufo-care, fãrã respectarea regulilor ritu-ale: sângele trebuia lãsat sã se scurgãcomplet (Lev 15); 4) Impuritateaprovenitã din contactul cu sânge ani-mal sau uman (Lev 17,10-14).

Fap 15,8 304

21 Cãci Moise, din generaþiile de demult, are în fiecare cetate predica-tori care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbãtã”.

Decizia Conciliului apostolic22 Atunci apostolii ºi prezbiterii, împreunã cu toatã comunitatea,

au hotãrât sã aleagã câþiva oameni dintre ei ºi sã-i trimitã la Antiohiaîmpreunã cu Paul ºi Barnaba, pe Iuda, numit Barsaba, ºi pe Silaa,bãrbaþi de frunte printre fraþi. 23 Au trimisb prin ei aceastã scrisoare:

„Apostolii ºi prezbiterii, fraþii [voºtri], cãtre fraþii din Antiohia,Siria ºi Cilicia, care provin dintre pãgâni: Salutare! 24 Deoarece amauzit cã unii dintre noi care au plecatc fãrã sã fi avut misiune de lanoi v-au tulburat prin cuvintele lor ºi v-au rãvãºit sufletele, 25 amhotãrât în unanimitate sã alegem câþiva oameni ºi sã-i trimitem lavoi împreunã cu iubiþii noºtri Barnaba ºi Paul, 26 oameni care ºi-auînchinat viaþa pentru numele Domnului nostru Isus Cristos. 27 Tot-odatã, v-am trimis pe Iuda ºi pe Sila ca ºi ei sã vã vesteascã acesteaprin cuvânt. 28 Cãci Duhul Sfânt ºi noi am hotãrât sã nu vã impunemnici o povarã în afarã de acestea care sunt necesare: 29 sã vã feriþi decarnea jertfitã idolilor, de sânge, de animale sufocated ºi de des-frânare; dacã vã veþi feri de acestea, bine veþi face. Cu bine!”

30 Aºadar, dupã ce ºi-au luat rãmas bun, au coborât la Antiohia ºi,adunând mulþimea, le-au dat scrisoarea. 31 Când au citit-o, s-aubucurat de aceastã încurajare. 32 Iuda ºi Sila, care erau ºi ei profeþi,i-au încurajat pe fraþi ºi i-au întãrit prin multe cuvinte. 33 Dupã ceau rãmas câtva timp acolo, au fost lãsaþi de cãtre fraþi sã plece la ceicare îi trimiseserã, cu urãri de pace. 34 e. 35 Iar Paul ºi Barnaba aurãmas la Antiohia, învãþând ºi predicând vestea cea bunã a cuvân-tului Domnului, împreunã cu mulþi alþii.

13,15.272Cor 3,5

5,11

15,1Gal 1,7

20,2421,13

15,10.14

15,20; 21,25

15,41

a Iuda, numit Bar-Saba = fiul luiSaba, nu mai este menþionat în NT.Sila este forma aramaicã a ebraiculuiSaul (= cel întrebat, cerut) ºi a latines-cului Silvanus. Despre el se va vorbiîn continuare în Faptele Apostolilor.

b Unele manuscrise adaugã: prinmâinile lor aceastã scrisoare care con-þinea acestea.

c În multe manuscrise lipseºte: auplecat.

d Unele manuscrise omit: animalesufocate.

e O serie de manuscrise mai târzii ºitraduceri adaugã v. 34: Dar Sila s-ahotãrât sã rãmânã acolo, numai Iudaa plecat la Ierusalim.

305 Fap 15,21

VII. A DOUA CÃLÃTORIE MISIONARÃ

Despãrþirea lui Barnaba de Paul36 Dupã câteva zile, Paul i-a spus lui Barnaba: „Sã ne întoarcem ºi

sã-i vizitãm pe fraþii din fiecare cetate prin care am vestit cuvântulDomnului ºi sã vedem ce mai fac”. 37 Barnaba voia sã-l ia cu el ºi peIoan, numit Marcu, 38 dar Paul insista ca sã nu-l ia cu ei pe cel careîi pãrãsise în Pamfilia ºi nu-i însoþise în lucrarea lor. 39 S-a iscat oneînþelegere între ei încât s-au despãrþit unul de altul. Barnaba,luându-l pe Marcu, s-a îmbarcat spre Cipru, 40 iar Paul, alegându-lpe Sila, a plecat dupã ce a fost încredinþat harului Domnului de cãtrefraþi. 41 El cutreiera Siria ºi Cilicia, întãrind Bisericile.

Timotei îl însoþeºte pe Paul în misiune

161 Apoi a ajuns la Derbe ºi la Listra. ªi era acolo un discipol cunumele Timotei, fiul unei evreice credincioase; tatãl lui era

grec. 2 Fraþii din Listra ºi Iconiu dãdeau bunã mãrturie despre el.3 Voindu-l ca însoþitor, Paul l-a luat ºi l-a circumcis din cauza iudeilorcare erau în acele locuri, cãci toþi ºtiau cã tatãl sãu era grec. 4 Cândtreceau prin cetãþi, îi învãþau sã þinã deciziile luate de apostolii ºi deprezbiterii din Ierusalim. 5 Astfel, Bisericile se întãreau în credinþãºi creºteau în numãr din zi în zi.

Viziunea lui Paul în Troas6 Apoi au strãbãtut Frigia ºi þinutul Galaþiei pentru cã au fost opriþi

de Duhul Sfânt sã vesteascã cuvântul în Asia. 7 Când au ajuns la hota-rele Misieia, au încercat sã meargã în Bitiniab, dar Duhul lui Isus nui-a lãsat. 8 Atunci, au trecut prin Misia ºi au coborât la Troasc. 9 În

12,12+

15,22+

14,26

15,23

6,3; 22,12Lc 7,5

2Tim 3,111Cor 9,20-21

15,23-29;21,25

15,2.4.22.23;21,18

Col 2,51Pt 5,9

18,23Gal 4,13-15

10,19

Rom 8,9Fil 1,191Pt 1,11

a Misia este þinutul de la sud de Ma-rea Marmara, pe coasta vesticã a Tur-ciei de azi ºi se învecina cu Bitinia lanord-est, Galaþia la est, iar la sud, cuLidia ºi Frigia. Oraºe mai importanteerau Pergam, Troas ºi Assos.

b Bitinia este regiunea dintre Misiaºi Pont, pe coasta de nord-vest a Tur-ciei de azi. Împreunã cu Pont formauo provincie romanã din anul 74 î.C. Ora-ºe mai importante erau Niceea ºi Calce-don, care vor deveni sediile conciliilorecumenice în 325, respectiv 451.

c Troas este o cetate-port la MareaEgee, în þinutul Misia, la 40 km sud devechea cetate Troia. A fost întemeiatãîn epoca lui Alexandru cel Mare. Înperioada romanã se numea ColoniaAugusta Alexandria Troas, bucurân-du-se de privilegii deosebite, care aupermis dezvoltarea sa economicã. Por-tul era un centru de comunicaþii întreAsia ºi Macedonia. Ruinele poartã nu-mele de Eschi-Stambul.

Fap 15,36 306

timpul nopþii, Paul a avut o viziune: un bãrbat macedonean stãtea înpicioare ºi îl ruga: „Treci în Macedoniaa, ajutã-ne!” 10 Dupã ce amavut vedenia, am cãutat sã plecãmb îndatã în Macedonia, convinºi cãDumnezeu ne-a chemat sã le predicãm evanghelia.

Primele convertiri la Filipi11 Îmbarcându-ne de la Troas, ne-am dus direct în Samotraciac, iar

a doua zi, la Neapolid 12 ºi, de acolo, la Filipie, care este o cetateimportantãf în þinutul Macedoniei, o colonie. În cetate am rãmascâteva zile. 13 Într-o zi de sâmbãtã, am ieºit în afara porþii, lângã unrâu, unde credeamg cã este loc de rugãciuneh. Aºezându-ne, le-amvorbit femeilor care se adunaserã. 14 O femeie cu numele Lidia, vân-zãtoare de purpurã, din cetatea Tiatirai, temãtoare de Dumnezeuj,ne asculta. Acesteia Domnul i-a deschis inima ca sã asculte cu atenþiecele spuse de Paul. 15 Dupã ce a fost botezatã ea ºi casa ei, ne-a invitat,

18,9

Ps 137

10,2; 11,14;16,31

a Macedonia este regiunea de nord aGreciei, consideratã în vechime o zo-nã locuitã de barbari. A devenit im-portantã o datã cu regele Filip, cuceri-torul Greciei, ºi mai ales cu Alexandrucel Mare. În timpul NT, era provincieromanã cu capitala la Tesalonic.

b Începând de aici, relatarea se facela persoana I plural, probabil fiind mar-tor ocular însuºi Luca.

c Samotracia este o insulã în MareaEgee, la jumãtatea distanþei dintrecoasta turcã ºi cea greacã, loc de esca-lã pentru navigatori.

d Neapolis este oraºul-port pentruFilipi. În greacã, înseamnã „oraºulnou”, azi se numeºte Kavalla. Distan-þa între Neapoli ºi Troas, în linie dreap-tã, este de 200 km.

e Filipi este un oraº în nord-estulGreciei, la 17 km de þãrm. Numele îivine de la fondatorul Filip al II-lea alMacedoniei care l-a construit pe rui-nele vechii cetãþi Crenides. Dupã anul 42,devine colonie romanã. Se afla pe ViaEgnatia care lega Roma de Bizanþ.Sãpãturile arheologice au scos la ivea-lã centrul roman al oraºului, în cares-a identificat o criptã, consideratã cãar fi fost închisoarea sfântului Paul.

f Unele manuscrise vechi prezintãFilipi drept capitala Macedoniei, darmãrturiile istorice vorbesc despre Tesa-lonic ca fiind capitala Macedoniei.

g Existã o mare diversitate întremanuscrise cu privire la forma verbalã:întâlnim atât persoana I plural, cât ºipersoana a III-a singular ºi impersonal.

h Termenul grec proseuche nu în-seamnã sinagogã. Unii bibliºti consi-derã cã menþionarea locului de rugã-ciune lângã râu ar fi un indiciu cã înFilipi nu exista sinagogã. Presupunerealui Paul cã un loc de rugãciune ar puteafi lângã râu se bazeazã pe faptul cã apaera necesarã pentru spãlãrile rituale.

i Oraº pe coasta vesticã a Asiei Mici,la 65 km sud-est de Pergam, în þinutulLidia. Era renumit, în special, prinvopsitoriile de purpurã. Purpura eraextrasã din cochilia unor scoici demare care se gãsesc în regiunile rãsã-ritene ale Mãrii Mediterane. Culoareaeste de roºu-închis, cu nuanþã violetã.Stofa pluºatã, vopsitã cu purpurã, erafoarte scumpã; astfel de haine eraupurtate de cei mai înstãriþi. Pe loculTiatirei se aflã astãzi un orãºel agricolcu numele Akhisar.

j Vezi n. Fap 2,11.

307 Fap 16,10

zicând: „Dacã aþi considerat cã sunt credincioasã Domnului, veniþiºi rãmâneþi în casa mea!” ªi ne-a obligat sã acceptãm.

Arestarea ºi eliberarea lui Paul ºi Sila16 În timp ce mergeam spre locul de rugãciune, ne-a ieºit în cale o

servitoare care avea un duh de ghicitoarea. Ghicind, ea aduceastãpânilor ei mult câºtig. 17 Aceasta, þinându-se de Paul ºi de noi, astrigat: „Aceºti oameni sunt slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt;ei vã vestesc calea mântuirii”. 18 Lucrul acesta l-a fãcut timp de maimulte zile. Iritat, Paul s-a întors ºi i-a spus duhului: „În numele luiIsus Cristos, îþi poruncesc sã ieºi din ea!” ªi a ieºit în aceeaºi clipã.

19 Dar stãpânii ei, vãzând cã s-a dus speranþa câºtigului lor, i-auprins pe Paul ºi pe Sila ºi i-au dus cu forþa în piaþã, înaintea autori-tãþilor, 20 apoi i-au înfãþiºat înaintea judecãtorilorb, spunând: „Aceºtioameni tulburã cetatea noastrã; sunt iudei 21 ºi predicã obiceiuri pecare noi, fiind romani, nu avem voie nici sã le primim, nici sã lepracticãm”.

22 Atunci, mulþimea s-a ridicat împotriva lor, iar judecãtorii, dupãce le-au smuls hainele, au poruncit sã fie bãtuþi cu vergi. 23 Dupã cele-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare ºi i-au poruncitgardianului sã-i þinã în siguranþã. 24 Acesta, primind o asemenea po-runcã, i-a aruncat în partea cea mai dinãuntru a închisorii ºi le-a puspicioarele în butuci.

25 Cãtre miezul nopþii, Paul ºi Sila se rugau ºi cântau imnuri luiDumnezeu, iar cei închiºi îi ascultau. 26 Dintr-o datã, a venit un marecutremur, astfel încât s-au zguduit temeliile închisorii: toate uºiles-au deschis imediat ºi lanþurile tuturor s-au desfãcut. 27 Trezin-du-se ºi vãzând cã uºile închisorii sunt deschise, gardianul ºi-a scossabia ºi voia sã se sinucidã, crezând cã deþinuþii au fugit. 28 Dar Paula strigat cu glas puternic: „Sã nu-þi faci nici un rãu pentru cã toþisuntem aici!” 29 Atunci el a cerut o luminã, a alergat înãuntru ºi,tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul ºi a lui Sila. 30 Apoi, scoþân-du-i afarã, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie sã fac ca sã fiu mântuit?”31 Ei i-au rãspuns: „Crede în Domnul Isus ºi vei fi mântuit tu ºi casata”. 32 ªi i-au vestit cuvântul Domnuluic lui ºi tuturor celor care erauîn casa lui. 33 Luându-i chiar în ceasul acela din noapte, le-a spãlat

Fil 4,10-19

Lc 14,23;24,29

19,24

19,15Mc 1,24

3,6.16

2Cor 11,25Fil 1,301Tes 2,2

12,4-5

Ef 5,19Col 3,16

4,31

2,37

4,1210,2; 11,14;

16,31

a Lit.: duh de python. Python era,dupã credinþa comunã din epocã, nume-le dragonului care pãzea templul ghici-torilor din Delfi, ucis apoi de Apolo.

b În coloniile romane, justiþia eraîncredinþatã la doi pretori (duumvirijure dicundo).

c Unele manuscrise omit: Domnului.

Fap 16,16 308

rãnile ºi îndatã a fost botezat el ºi toþi ai lui. 34 I-a dus apoi în casã, apus masa ºi s-a bucurat cu toatã casa pentru cã a crezut în Dumnezeu.

35 Când s-a fãcut ziuã, judecãtoriia au trimis lictorib ca sã spunã:„Eliberaþi-i pe oamenii aceia”. 36 Gardianul i-a adus la cunoºtinþã luiPaul aceste cuvinte: „Judecãtorii au trimis vorbã ca sã fiþi eliberaþi,aºadar, ieºiþi acum ºi mergeþi în pace!” 37 Dar Paul a rãspuns: „Dupãce, fãrã sã fi fost judecaþi, ne-au bãtut în public, pe noi, cetãþeni ro-mani, ºi ne-au aruncat în închisoare, acum ne scot afarã în ascuns?Nu! Sã vinã ei înºiºi ºi sã ne elibereze”.

38 Lictorii au adus la cunoºtinþa judecãtorilor aceste cuvinte, iarei, aflând cã sunt romanic, au fost cuprinºi de fricã. 39 Au venit, i-auchemat ºi i-au eliberat, rugându-i sã plece din cetated. 40 Ieºind dinînchisoare, au intrat în casa Lidiei. ªi dupã ce i-au vãzut ºi i-auîntãrit pe fraþi, au plecat.

Paul la Tesalonic

171 Strãbãtând Amfipolise ºi Apoloniaf, ei au ajuns la Tesalonicg,unde era o sinagogã a iudeilor. 2 Dupã obiceiul sãu, Paul a

intrat la ei ºi trei sâmbete la rând le-a vorbit despre Scripturi, 3 ex-plicând ºi demonstrând cã Cristos trebuia sã sufere ºi sã învie din

8,36.38

2,46; 8,8.39

22,25; 23,27

22,29

11,23; 13,15;14,22; 15,32;20,1.2

1Tes 2,2

13,14

9,20; 18,5;26,23Lc 24,26

a Câteva manuscrise adaugã aici:S-au adunat în piaþã ºi, amintindu-ºide cutremurul care a avut loc, s-au te-mut. Aceastã adãugire vrea sã expliceschimbarea atitudinii pretorilor.

b Lit.: purtãtorii de vergi. La ro-mani, lictorii îi însoþeau pe magistraþiºi executau ordinele acestora. Mer-geau încolonaþi în faþa demnitarilor:ºase pentru pretor, doisprezece pen-tru consuli etc., purtând pe umãr fas-cii (legãturi) de vergi cu o secure la capãt.

c Spaima pretorilor este explicabilãdeoarece un cetãþean roman nu puteafi închis fãrã un proces ºi nu putea filovit cu vergi.

d Câteva manuscrise prezintã v. 39într-o formã mult mai dezvoltatã:Venind la închisoare cu mulþi prieteni,i-au rugat sã plece, spunând: „Nueram bine informaþi despre voi ºi nuºtiam cã sunteþi oameni drepþi”. I-aueliberat ºi i-au rugat, zicând: „Plecaþi

din cetatea aceasta ca sã nu facem oaltã tulburare în popor împotriva voas-trã”. Este evident cã acest text este oamplificare ulterioarã a celui original.

e Amfipolis înseamna „cetate dubl㔺i este înconjuratã de cele douã braþeale râului Strymon. Se aflã lângã mare,la 44 km de Filipi, pe Via Egnatia.

f Apolonia – o cetate micã, pe ViaEgnatia, la 46 km de Amfipolis ºi 57de Tesalonic, azi se cheamã Pollina.

g Tesalonic – cetate întemeiatã înanul 315 î.C. de cãtre generalul Casan-dru, care i-a dat numele soþiei sale,sora lui Alexandru cel Mare. Era unimportant port la Marea Egee ºi capi-tala Macedoniei, unde îºi avea sediulproconsulul. Cunoaºte o mare dez-voltare dupã rãzboaiele civile romane,fiind la rãscrucea drumurilor imperi-ale Via Egnatia ºi Via Apia. Astãzi senumeºte Thesaloniki ºi este al doileaoraº al Greciei.

309 Fap 16,34

morþi: „Acesta este Cristos Isus pe care eu vi-l vestesc”. 4 Unii dintreei au fost convinºi ºi s-au alãturat lui Paul ºi lui Sila, împreunã cu omulþime numeroasã de greci evlavioºi ºi multe femei de vazã.

5 Dar iudeii au devenit invidioºi: au strâns de prin pieþe niºteoameni rãi ºi, adunând o ceatã, au rãvãºit cetatea ºi, nãvãlind la casalui Iason, cãutau sã-i aducã afarã în faþa poporului. 6 Dar negãsin-du-i, i-au târât pe Iason ºi pe câþiva fraþi în faþa autoritãþilor cetãþii,strigând: „Iatã, cei care au tulburat lumea întreagã au venit ºi aici,7 iar Iason i-a primit la el. Toþi aceºtia se împotrivesc decretelor îm-pãratului, spunând cã au alt rege, pe Isus”. 8 Astfel au tulburat mul-þimea ºi autoritãþile cetãþii, care au auzit acestea. 9 ªi, dupã ce au pri-mit o garanþie de la Iason ºi de la ceilalþi, i-au lãsat liberi.

Paul la Bereea10 Atunci fraþii i-au trimis, îndatã, în timpul nopþii, pe Paul ºi pe

Sila la Bereeaa. Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor.11 Aceºtia erau mai binevoitori decât cei din Tesalonic. Ei au primitcuvântul cu toatã râvna. În fiecare zi cercetau Scripturile ca sã vadãdacã lucrurile sunt aºa. 12 Aºadar, mulþi dintre ei au crezut, la fel ºidintre greci: multe femei de seamã ºi unii bãrbaþi.

13 Dar când au aflat iudeii din Tesalonic cã Paul a vestit cuvântullui Dumnezeu ºi în Bereea, au venit ºi aici sã rãzvrãteascã ºi sã tul-bure mulþimile. 14 Atunci fraþii l-au trimis îndatã pe Paul spre mare,iar Sila ºi Timotei au rãmas acolo. 15 Cei care l-au însoþit pe Paul l-audus pânã la Atena, apoi s-au întors cu poruncã pentru Sila ºi Timoteica sã meargã la el cât mai repede.

Paul la Atena16 În timp ce Paul îi aºtepta în Atenab, i s-a umplut sufletul de

indignare vãzând cã cetatea era plinã de idoli. 17 Discuta în sinagogãcu iudeii ºi cu temãtorii de Dumnezeu, iar în piaþã, în fiecare zi, cuaceia pe care îi întâlnea. 18 Chiar ºi unii dintre filozofii epicurieni ºistoicic au intrat în vorbã cu el ºi i-au zis: „Ce vrea sã spunã vorbãreþul

13,43; 28,24

13,451Tes 2,15

Rom 16,21

16,20; 24,5

25,8

9,25; 13,14;23,23.31

1,14; 17,34

14,19

1Cor 1,22

a Bereea – cetatea se aflã la 65 kmvest de Tesalonic, pe calea ce leagãMacedonia de Grecia centralã. În tim-pul lui Nero era metropola în care seîntrunea consiliul macedonean. Astãzise numeºte Veria.

b În timpul sfântului Paul, Atena eraun orãºel de provincie cu o populaþie

de 5.000 de locuitori. Era însã un cen-tru cultural cunoscut, loc de întâlnireal filozofiilor ºi artelor.

c Epicurienii ºi stoicii reprezentaucurentele filozofice principale ale tim-pului. „Epicureismul” avea o viziunematerialistã despre lume ºi susþinea cãsingurul ideal pentru om era plãcerea,

Fap 17,4 310

%

acesta?” Alþii: „Pare sã fie un predicator al zeitãþilor strãine pentrucã predicã despre Isus ºi înviere”.

19 L-au luat cu ei ºi l-au dus la Areopaga ºi i-au spus: „Am putea ºtiºi noi care este aceastã doctrinã nouã despre care vorbeºti? 20 Cãci neaduci la auz lucruri strãine. Am vrea deci sã ºtim ce înseamnã aces-tea”. 21 De fapt, toþi atenienii ºi strãinii care locuiau acolo nu-ºi pe-treceau timpul cu nimic altceva decât vorbind sau ascultând ceva nou.

Discursul lui Paul în Areopag22 Atunci Paul, stând în picioare în mijlocul Areopagului, a spus:

„Bãrbaþi atenieni! Din tot ceea ce vãd, constat cã voi sunteþi foartereligioºi. 23 Cãci, strãbãtând cetatea ºi observând cu atenþie monu-mentele voastre sacre, am gãsit ºi un altar pe care este scris: «Dum-nezeului necunoscut». Aºadar, cel pe care îl cinstiþi fãrã sã-l cunoaº-teþi, pe acesta vi-l vestesc.

24 Dumnezeu, care a fãcut lumea ºi toate câte sunt în ea, cel careeste Domnul cerului ºi al pãmântului, nu locuieºte în temple fãcutede mânã [de om], 25 nici nu este slujit de mâini omeneºti ca ºi cumar avea nevoie de ceva, el care dã tuturor viaþã, suflare ºi toate. 26 Ela fãcut dintr-unul singurb tot neamul omenesc care sã locuiascã petoatã suprafaþa pãmântului, i-a fixat timpuri determinate ºi hotareîntre care sã locuiascã 27 pentru a-l cãuta pe Dumnezeuc, fie ºi numaibâjbâind, ºi sã-l gãseascã, deºi nu este departe de fiecare dintre noi.

28 Cãci în el trãim, ne miºcãm ºi suntem, cum au spus ºi unii din-tre poeþiid voºtri:e

«Cãci suntem ºi noi din neamul lui».29 Aºadar, dacã suntem din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie sã cre-dem cã dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei,opera mãiestriei ºi a imaginaþiei omului. 30 Dar Dumnezeu, trecând

13,12; 28,22

3,17; 14,17Gal 4,8

4,24; 7,48;14,151Rg 8,27Ps 146,6Is 66,1-27,48; 19,26Is 42,5Ier 7,22Înþ 13,1014,17Gen 10Dt 32,8Is 55,6Înþ 13,1-9Rom 1,19-20

Is 40,18-20

fie intelectualã, fie senzualã. „Stoicis-mul” propunea resemnarea la propriasoartã, dispreþuirea durerii ºi noble-þea divinã a omului, considerat o pãr-ticicã a divinitãþii. Evident, acestedouã curente filozofice sunt în conflictîntre ele ºi cu doctrina creºtinã.

a Lit.: Colina lui Ares. Ares era, înGrecia anticã, zeul rãzboiului. Aceas-tã colinã se aflã la poalele Acropolei.Era locul în care se aduna tribunalulsuprem, care a luat numele locului. Sfân-tul Luca pare sã se refere, în primul

rând, la Areopag ca tribunal ºi la mem-brii acestuia.

b Unele manuscrise au: din sângeleunuia. Exegeþii considerã cã expresianu se referã la substanþã sau princi-piu primordial, ci la Adam, strãmoºulîntregului neam omenesc.

c Câteva manuscrise au: divinitatea,în loc de: Dumnezeu.

d În unele manuscrise lipseºte: poeþii.e Textul citat se gãseºte în poetul ºi

filozoful antic Aratus din Cilicia(† 240 î.C.).

311 Fap 17,19

cu vederea timpurile de ignoranþã, vesteºtea acum oamenilor de pre-tutindeni sã se converteascã. 31 De fapt, el a stabilit o zi în care vajudeca lumea cu dreptate prin omul rânduit [pentru aceasta], dândgaranþie tuturor prin aceea cã l-a înviat din morþi”.

32 Când au auzit ei de învierea din morþi, unii îl luau în râs, alþiiziceau: „Despre asta te vom asculta altã datã”. 33 Astfel, Paul a ieºitdintre ei. 34 Totuºi, unii bãrbaþi i s-au alãturat ºi au crezut. Printreei erau Dionisiu Areopagitul, o femeie cu numele Damaris ºi alþiiîmpreunã cu ei.

Paul predicã evanghelia la Corint

181 Dupã acestea, plecând din Atena, [Paul] s-a dus la Corintb.2 Acolo a gãsit un iudeu cu numele de Acvilac, originar din

Pont, care venise de curând din Italia cu soþia lui, Priscila, întrucâtClaudiud poruncise ca toþi iudeii sã plece din Roma. A venit la ei 3 ºi,pentru cã avea aceeaºi meserie, a rãmas în casa lor ºi a început sãlucreze. De fapt, meseria lor era sã confecþioneze corturie. 4 În fieca-re sâmbãtã, discuta în sinagogã ºi-i convingea pe iudei ºi pe greci.

5 Dar când Sila ºi Timotei au sosit din Macedonia, Paul, dãruit cutotul cuvântuluif, demonstra iudeilor cã Isus este Cristos. 6 Dar pen-tru cã i se împotriveau ºi-l insultau, el ºi-a scuturat hainele ºi le-azis: „Sângele vostru sã cadã pe capul vostru! Eu sunt curat! De acumvoi merge la pãgâni”. 7 ªi, plecând de acolo, a intrat în casa unui

10,421Tes 1,10

1Cor 1,23;15,12

20,341Cor 4,12

9,6-142Cor 11,7-12

Gal 6,61Tes 2,92Tes 3,8

13,14; 19,89,20; 26,23

Lc 24,2613,51; 22,23

Lc 9,5;10,10-11

a Unele manuscrise au: porunceºte.b Antica cetate întemeiatã de dori-

eni, în sec. al IX-lea î.C., a fost distru-sã în 146 î.C. de cãtre romani, apoi reclã-ditã de Iulius Caesar în 46 î.C. Era capi-tala provinciei Ahaia. Se aflã pe ist-mul Corint; la 2 km vest se aflã MareaAdriaticã, iar la 10 km est, Marea Egee.Datoritã poziþiei sale, Corintul devineun oraº înfloritor, dar ºi foarte depra-vat. Sãpãturile arheologice au scos laivealã o inscripþie: „Sinagoga iudeilor”.

c Acvila, înseamnã vultur. Este nu-me latin ca ºi cel al soþiei, Prisca = vene-rabilã (forma diminutivã – Priscila).Cei doi soþi creºtini sunt menþionaþimereu împreunã ºi în epistolele pau-line, fiind prezentaþi drept colabora-tori de încredere ai lui Paul.

d Claudiu a fost împãrat romanîntre anii 41-54 d.C. Despre decretullui împotriva iudeilor din Roma suntmulte mãrturii. Suetonius, în VitaClaudii 25, scrie: „Deoarece iudeiiprovocau într-una tulburãri din cauzalui Chrestus (Cristos), el (Claudiu) i-aalungat din Roma”. Evenimentul s-aprodus în anul 49 d.C.

e Lit.: fãcãtor de corturi. Despre aceas-tã meserie sunt destul de puþine mãr-turii. Corturile erau cel mai des con-fecþionate din piele, de aceea sfinþiipãrinþi ºi mulþi exegeþi cred cã mese-ria lui Paul era de lucrãtor în piele, ºinu þesãtor de pânzã.

f În unele manuscrise, în loc de:cuvântului, gãsim: Duhului.

Fap 17,31 312

temãtor de Dumnezeu cu numele Titusa Iustus, a cãrui casã era alã-turi de sinagogã. 8 Iar Crispusb, conducãtorul sinagogii, a crezut înDomnul împreunã cu toatã casa lui. ªi mulþi dintre corintenii carel-au ascultat au crezut ºi au fost botezaþi.

9 Într-o noapte, Domnul i-a spus lui Paul în viziune: „Nu te teme,ci sã vorbeºti ºi sã nu taci. 10 Pentru cã eu sunt cu tine, ºi nimeni nuva pune mâna pe tine ca sã-þi facã vreun rãu, deoarece am un popornumeros în cetatea aceasta”. 11 El a stat un an ºi ºase luni [acolo],învãþându-i cuvântul lui Dumnezeu.

12 Pe când Galionc era proconsulul Ahaiei, iudeii s-au ridicat cutoþii împotriva lui Paul ºi l-au dus în faþa tribunalului, 13 spunând:„Acesta îi îndeamnã pe oameni sã se închine lui Dumnezeu într-unmod contrar Legii”. 14 Când Paul voia sã ia cuvântul, Galion le-a zisiudeilor: „Dacã ar fi vorba de vreun delict sau de vreo nelegiuire, o,iudeilor, v-aº asculta pe drept cuvânt, 15 dar pentru cã este vorbadespre o neînþelegere cu privire la un cuvânt, niºte nume sau Legeavoastrã, vã priveºte! Eu nu vreau sã fiu judecãtor în astfel de lu-cruri”. 16 ªi i-a alungat de la tribunal. 17 Atunci, punând mâna peSostene, conducãtorul sinagogii, au început toþi sã-l batã înainteatribunalului. Dar Galion nu le-a dat nici o atenþie.

Întoarcerea lui Paul la Antiohia18 Paul a rãmas încã multe zile acolo. Dupã ce ºi-a luat rãmas bun

de la fraþi, s-a îmbarcat spre Siria împreunã cu Priscila ºi Acvila. LaCancreead ºi-a tuns pãrul pentru cã fãcuse un vot.

19 Au ajuns la Efese ºi acolo s-a despãrþit de ei. A intrat în sinagogãºi discuta cu iudeii. 20 Aceºtia l-au rugat sã rãmânã la ei mai mult

13,46; 28,28

1Cor 1,14

Is 41,10Ier 1,8

1Cor 2,315,14In 10,161Cor 16,919,10

13,7; 19,38

23,29;25,18-19In 18,31

1Cor 1,1

Rom 16,113,14; 17,17;18,4; 19,8

a Titus lipseºte din mai multe manu-scrise. Identificarea persoanei nu esteposibilã.

b Crispus este menþionat ºi în epis-tolele pauline.

c Era fratele mai mare al filozofuluiSeneca, adoptat de oratorul LuciusIunius Galion. A fost proconsul al Aha-iei între 51-52 d.C. A fost descoperitão inscripþie la Delfi, pusã cu ocaziaunei vizite a lui Galion, inscripþie cepermite datarea mandatului sãu.Comportarea lui în acest caz reflectãatitudinea tipicã a nobilului roman cenu pierde vremea cu gâlcevi mãrunte.

d Cancreea – port care deserveaCorintul la Marea Egee, aflat la 10 kmest de Corint.

e Efes – cetate anticã situatã pecoasta vesticã a Turciei, la 75 km sudde Izmir (Smirna). În timpul NT, aveao populaþie de 250.000 de locuitori,fiind un important centru comercial,politic ºi religios. Era port la MareaEgee, poartã de intrare spre Asia. Erarenumitã pentru templul zeiþei Arte-mis (una dintre cele ºapte minuni ale lu-mii antice), pentru teatrul roman uriaº(25.000 de locuri) ºi pentru bibliotecã.Era una din comunitãþile creºtine cele

313 Fap 18,8

%

timp, dar el n-a voit, 21 ci, luându-ºi rãmas bun, le-a zis: „aMã voi în-toarce la voi dacã va voi Dumnezeu”. ªi a plecat din Efes. 22 Debar-când la Cezareea, a urcat sã salute Bisericab, apoi a coborât la Antiohia.

VIII. A TREIA CÃLÃTORIE MISIONARÃ

Predica lui Apolo la Efes ºi Corint23 Dupã ce a rãmas câtva timp [acolo, Paul] a plecat ºi a strãbãtut

pe rând þinutul Galaþiei ºi Frigia, încurajându-i pe toþi discipolii.24 Un iudeu cu numele de Apolo, de loc din Alexandria, bun orator

ºi cunoscãtor al Scripturilor, a venit la Efes. 25 Fusese instruit în ca-lea Domnului, vorbea cu duh înfocat ºi învãþa fãrã greºealã cele des-pre Isusc, deºi cunoscuse numai botezul lui Ioan. 26 El a început sãvorbeascã în sinagogã cu curaj. Când l-au auzit, Priscila ºi Acvila l-auluat la ei ºi i-au arãtat mai amãnunþit calea lui Dumnezeud.

27 Deoarece dorea sã treacã în Ahaia, fraþii l-au încurajat ºi auscris discipolilor sã-l primeascã bine. Când a ajuns acolo, a fost demare ajutor celor care crezuserã datoritã harului; 28 cãci îi combãteacu tãrie pe iudei înaintea poporului, demonstrând din Scripturi cãIsus este Cristos.

Paul la Efes

191 În timp ce Apolo era la Corint, Paul, dupã ce a strãbãtutregiunile nordicee, a coborât la Efes. Acolo a gãsit câþiva disci-

poli 2 ºi le-a spus: „L-aþi primit pe Duhul Sfânt când aþi venit la cre-dinþã?” Dar ei au rãspuns: „Nici n-am auzit cã este Duh Sfânt”. 3 Elle-a zis: „Atunci ce fel de botez aþi primit?” Ei au rãspuns: „Botezullui Ioan”. 4 Paul le-a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocãinþei,

Rom 1,10;15,32

16,5-6

19,3Rom 12,11

Rom 16,12Cor 3,1Col 4,10

9,20; 17,318,5; 19,8

18,27

8,17; 10,44

1,5; 10,37

13,24 ºuLc 3,3.15-18

mai înfloritoare, reºedinþa lui Paul(3 ani), a apostolului Ioan (aici a scrisEvanghelia) ºi în apropiere (MeryemAna) a locuit sfânta Fecioarã. Aici aavut loc unul dintre marile concilii(431) în care Maria a fost declaratã„Nãscãtoare de Dumnezeu”. În urmasãpãturilor arheologice, oraºul a fostrestaurat aproape integral.

a Unele manuscrise adaugã aici:Trebuie cu orice preþ sã fac sãrbãtoa-rea apropiatã la Ierusalim. Mã voi...

b Deºi nu este menþionat Ierusalimul,verbul „a urca” ºi „salutul dat Bise-ricii” sunt expresii care aratã cã Paular fi fost la Ierusalim.

c Unele manuscrise au: Domnul,altele: Cristos.

d Mai multe manuscrise au: Domnu-lui, altele: cuvântul Domnului, iaraltele numai: calea.

e Lit.: pãrþile de sus. Este vorba de re-giunile strãbãtute anterior, Galaþia ºiFrigia, care se aflã în podiºul Anatoliei.

Fap 18,21 314

spunând poporului sã creadã în cel care vine, adicã în Isus”. 5 Cândau auzit ei, au primit botezul în numele Domnului Isus. 6 Iar cândPaul ºi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar eivorbeau în limbi ºi profeþeau. 7 Erau cu toþii cam doisprezece bãrbaþi.

8 El a intrat în sinagogã ºi a vorbit cu curaj timp de trei luni, dis-cutând cu ei ºi convingându-i despre cele referitoare la împãrãþia luiDumnezeu. 9 Întrucât unii dintre ei erau împietriþi ºi nu credeau,vorbind de rãu calea [Domnului] în faþa mulþimii, el i-a pãrãsit. I-aluat pe discipoli dintre ei ºi în fiecare zi îi învãþa în ºcoala luiTiranos. 10 Aceasta s-a întâmplat timp de doi ani, astfel încât toþilocuitorii din Asia, iudei ºi greci, au ascultat cuvântul Domnului.

Paul ºi exorciºtii iudei11 Dumnezeu fãcea prin mâinile lui Paul minuni mari, 12 aºa încât

erau puse peste bolnavi batiste ºi pânze care atinseserã trupul luiPaul, iar bolile îi lãsau ºi duhurile necurate ieºeau din ei.

13 Atunci, unii exorciºti iudei, care umblau prin împrejurimi, auîncercat sã cheme numele Domnului Isus asupra celor care aveauduhuri necurate, spunând: „Vã conjur pe Isus pe care-l predicãPaul”. 14 Acest lucru îl fãceau ºapte fii ai unui arhiereu numit Sceva.15 Dar duhul necurat le-a rãspuns: „Pe Isus îl cunosc ºi pe Paul îlºtiu; voi, însã, cine sunteþi?” 16 ªi omul în care era duhul necurat s-aaruncat asupra lor ºi, fiind mai puternic, i-a bãtut atât de tare încâtau scãpat din casa aceea goi ºi plini de rãni. 17 Lucrul acesta l-auaflat toþi iudeii ºi grecii care locuiau în Efes; teama i-a cuprins petoþi ºi numele Domnului Isus era preamãrit.

18 Mulþi dintre cei care crezuserã veneau ºi îºi mãrturiseau în pu-blic faptelea lor. 19 Un mare numãr dintre cei care practicaserã magiaºi-au adus cãrþile ºi le-au ars înaintea lor. S-a calculat preþul lor: seridica la cincizeci de mii de monede de argint.

20 Astfel, cuvântul creºtea ºi se întãrea prin puterea Domnuluib.

Rãscoala organizatã de Demetrios la Efes21 Dupã ce s-au întâmplat acestea, Paul a hotãrât în duh ca,

trecând prin Macedonia ºi Ahaia, sã meargã la Ierusalim, zicându-ºi:„Dupã ce voi fi fost acolo, trebuie sã vãd ºi Roma”. 22 Atunci i-a tri-mis în Macedonia pe doi dintre cei care îl ajutau, pe Timotei ºi peErast; el a mai rãmas câtva timp în Asia.

2,38; 8,16;10,488,17

2,4; 10,46

9,20;13,5.14;14,1; 17,2;18,5; 19,8

9,2

5,15Lc 8,44

5,16; 16,16-18

3,16

16,17

2,43; 5,5.11

Fil 2,191Cor 4,17

a Exegeþii considerã cã prin acesttermen autorul s-ar referi la practicimagice.

b Unele manuscrise dau aceastã struc-turã versetului: Astfel, cuvântul Dom-nului creºtea cu putere ºi se întãrea.

315 Fap 19,5

23 În acel timp s-a iscat o mare zarvã cu privire la calea [Domnului].24 Un oarecare argintar, cu numele Demetrios, care prelucra în ar-gint mici templea ale Artemisei, aducea lucrãtorilor sãi venituri im-portante. 25 Adunându-i pe aceºtia ºi pe cei cu meserii asemãnãtoarelor, le-a zis: „Bãrbaþi, voi ºtiþi cã bunãstarea voastrã provine dinaceastã meserie. 26 Dar voi vedeþi ºi auziþi cã acest Paul, nu numai laEfes, ci aproape în toatã Asia, a convins ºi a dus la rãtãcire multãlume, spunând cã lucrurile fãcute de mâinile oamenilor nu suntdumnezei. 27 Existã pericolul nu numai ca meseria noastrã sã ajungãsã fie dispreþuitã, ci ºi ca templul mãreþei zeiþe Artemis sã fie con-siderat ca nimic ºi mãreþia aceleia care este cinstitã în toatã Asia ºiîn lumea întreagã sã fie distrusã”.

28 Auzind acestea, au fost cuprinºi de mânie ºi strigau: „Mare esteArtemis a efesenilor!” 29 Tulburarea a cuprins cetatea ºi toþi aunãvãlit la teatru, târând cu ei pe macedonenii Gaius ºi Aristarh,însoþitorii lui Paul în cãlãtorie. 30 Paul voia sã vinã în faþa mulþimii,dar discipolii nu l-au lãsat. 31 Chiar ºi unii dintre autoritãþile provin-cieib, care îi erau prieteni, au trimis sã i se spunã sã nu se prezintela teatru.

32 Între timp, [acolo] unii strigau una, alþii alta, într-atât era deînvãlmãºitã adunarea, ºi cei mai mulþi nici nu ºtiau pentru ce seadunaserã. 33 Unii din mulþime l-au convins pe Alexandru, pe careiudeii îl împingeau înainte, [sã ia cuvântul]. Atunci, Alexandru a fã-cut semn cu mâna cã vrea sã þinã un discurs de apãrare în faþa popo-rului. 34 Dar ei, când ºi-au dat seama cã este iudeu, au izbucnit într-unsingur glas ºi au strigat aproape douã ore: „Mare este Artemis a efe-senilor”. 35 În sfârºit, notarul oraºuluic, liniºtind mulþimea, a spus:„Bãrbaþi efeseni, oare este cineva dintre oameni care sã nu ºtie cãcetatea efesenilor este pãstrãtoarea templuluid marii Artemis ºi a

12,1

9,2

16,16

16,19

16,20

a Aceste mici temple sunt de obiceireproduceri în miniaturã (în specialale faþadei) ale templului zeiþei Arte-mis, zeiþa fertilitãþii. Unele traduceripun varianta latinã: Diana. Templulera uriaº: 120/70 m, înconjurat de 128de colonade de 19 m înãlþime. Repro-duceri în ceramicã ºi lemn au fostgãsite în diferite locuri. Ele erau con-siderate suveniruri de cãlãtorie sauamulete.

b Lit.: asiarhi – funcþionari care pre-zidau cultul împãratului ºi al zeiþei

Roma (în Efes exista un templu al luiAugust ºi al Romei). Ei proveneau dinfamiliile cele mai însemnate, aleºipentru un an, pãstrându-ºi titlul ºidupã terminarea mandatului.

c Persoanã oficialã de prim rang înconsiliul orãºenesc, având diferiteatribuþii: ofiþer al stãrii civile, ºefulcancelariei, pãstra actele publice, for-mula textele legilor ºi supraveghearespectarea lor.

d Era un titlu oficial acordat acelorcetãþi care aveau un templu federal

Fap 19,23 316

%

chipului ei cãzut din cer?a 36 Aºadar, dacã nimeni nu poate nega aces-tea, trebuie sã vã liniºtiþi ºi sã nu faceþi nimic în pripã. 37 I-aþi adusaici pe oamenii aceºtia care nu sunt nici profanatori ai templului,nici nu au rostit blasfemii faþã de zeiþa noastrã. 38 Deci, dacã Deme-trios ºi meºterii care sunt cu el au vreo plângere împotriva cuiva,sunt zile de judecatã ºi proconsuli: sã-ºi prezinte fiecare acuzaþia.39 Iar dacã mai aveþi altã cerere, se va rezolva în adunarea legalã.40 Astfel, din cauza zilei de azi, am putea fi învinuiþi de rãscoalã, cãcinu avem nici un motiv cu care sã ne putem dezvinovãþi de aceastãmanifestaþie”b. Dupã aceste cuvinte a dat drumul mulþimii.

Cãlãtoria lui Paul în Grecia

201 Dupã ce s-a potolit agitaþia, Paul i-a chemat pe discipoli, le-adat îndemnuri ºi, luându-ºi rãmas bun, a plecat în cãlãtorie

spre Macedonia. 2 Strãbãtând acele regiuni, a dat ºi acestora multeîndemnuri ºi a ajuns în Grecia. 3 Acolo a rãmas trei luni. Când eragata sã se îmbarce spre Siria, iudeii i-au întins o cursã. Atunci el s-ahotãrât sã se întoarcã prin Macedonia. 4 L-au însoþitc: Sopatros, fiullui Piros din Bereea, Aristarh ºi Secundus din Tesalonic, Gaius dinDerbe ºi Timotei, Tihic ºi Trofim din Asia. 5 Aceºtia au mers înainteºi ne-au aºteptat la Troas. 6 Noi, dupã ce s-au împlinit zileleAzimelor, ne-am îmbarcat de la Filipi ºi, dupã cinci zile, am ajuns laei, la Troas, unde am rãmas ºapte zile.

Paul învie un mort la Troas7 În prima zi a sãptãmânii eram adunaþi ca sã frângem pâinea.

Paul, care trebuia sã plece a doua zi, le vorbea. El ºi-a prelungitpredica pânã la miezul nopþii. 8 În camera de sus, unde eramadunaþi, erau multe lumini aprinse. 9 Un tânãr, cu numele Eutich,care stãtea pe fereastrã, a fost cuprins de un somn adânc în timp cePaul continua sã vorbeascã. Doborât de somn, a cãzut de la al treileaetaj ºi a fost ridicat mort. 10 Atunci, Paul a coborât, s-a aplecat pesteel ºi, luându-l în braþe, a spus: „Nu vã tulburaþi pentru cã sufletullui este în el”. 11 A urcat din nou, a frânt pâinea ºi a mâncat, apoi a

16,402Cor 2,12-13;7,5

16,40

1Cor 16,5-72Cor 2,12-13Fil 1,25-269,23; 21,27;23,12-22;25,3

2Cor 2,12

21,4; 28,14

1Cor 16,2

Mc 5,35-43

pentru cultul împãratului. Prin exten-siune, titlul este atribuit ºi cetãþilorcu temple renumite ale altor zeitãþi.

a Multe religii cred în astfel de sta-tui cãzute din cer. Au fost descoperitemulte copii dupã statuia zeiþei Artemis

din Efes, cele mai importante chiar înEfes, de mãrime naturalã.

b În multe manuscrise, fraza urmã-toare este numerotatã cu v. 41.

c Unele manuscrise adaugã: pânã înAsia.

317 Fap 19,36

predicat îndelung, pânã în zori. Dupã aceea a plecat. 12 Iar pe copill-au dus viu, spre marea lor consolare.

Cãlãtoria de la Troas la Milet13 Iar noi, luând-o înainte pe mare, am navigat spre Assosa, de

unde trebuia sã-l luãm pe Paul, cãci aºa hotãrâse, voind sã meargãpe uscat. 14 Când s-a întâlnit cu noi la Assos, luându-l cu noi, ne-amdus la Mitileneb. 15 De acolo, ne-am îmbarcat, iar a doua zi am ajunsîn dreptul [insulei] Chiosc, iar în ziua urmãtoare am sosit la Samosd

ºi o zi mai târziu am ajuns la Milete. 16 Paul se hotãrâse sã treacã pelângã Efes, întrucât nu avea timp sã întârzie în Asia. De fapt, se grã-bea sã ajungã la Ierusalim, dacã ar fi fost posibil, de ziua Rusaliilor.

Discursul lui Paul cãtre prezbiterii din Efes17 De la Milet a trimis la Efes ca sã-i cheme pe prezbiterii Bisericii.

18 Când aceºtia au ajuns la el, le-a zis: „Voi ºtiþi cum m-am purtat cuvoi tot timpul, din prima zi în care am pus piciorul în Asia, 19 slujin-du-l pe Dumnezeu cu toatã umilinþa, vãrsând lacrimi ºi suportândîncercãrile pe care mi le-au cauzat cursele iudeilor; 20 cã nu m-amsustras de la nimic ca sã vã vestesc cele folositoare ºi v-am învãþat înpublic ºi prin case, 21 am dat mãrturie înaintea iudeilor ºi a grecilorca sã se converteascã la Dumnezeu ºi sã creadã în Domnul nostruIsusf. 22 ªi iatã cã acum, împinsg de Duhul, mã duc la Ierusalim fãrãca sã ºtiu ce mi se va întâmpla acolo, 23 decât doar cã Duhul Sfântîmi mãrturiseºte din cetate în cetate ºi-mi spune cã mã aºteaptã lan-þuri ºi necazuri. 24 Dar eu nu pun nici un preþ pe viaþa mea, numaisã duc la capãt alergarea mea ºi slujirea pe care am primit-o de laDomnul Isus, aceea de a da mãrturie despre vestea cea bunã a haru-lui lui Dumnezeu.

11,30

18,19; 19,101Tes 1,5

Fil 3,182Cor 1,8;

11,241Tes 2,10-12

19,103,19; 14,15

16,31

15,26Fil 1,23

1Cor 9,24-27Fil 3,12

2Tim 4,726,16-18

a Assos este oraº-port la Marea Egee,aflat pe capul Lekton, la 35 km sud deTroas. Azi se cheamã Behramkale.

b Mitilene este portul insulei Lesbos,insulã din Marea Egee, lângã coastaturcã; aparþine Greciei. Circulaþia na-valã în aceastã zonã era foarte anevo-ioasã în antichitate, din cauza vântu-lui ºi a coastelor stâncoase.

c Chios este insulã greceascã lângãcoasta asiaticã a Turciei, în dreptuloraºului Smirna.

d Majoritatea codicelor bizantineadaugã: ºi dupã ce ne-am oprit laTroghylion...

Samos este o insulã în Marea Egee,aparþinând Greciei. Se aflã foarteaproape de litoralul turc, cam în drep-tul oraºului Efes.

e Milet este un vechi oraº comercial,la vãrsarea râului Menandru în mare,la 60 km sud de Efes.

f Unele manuscrise adaugã: Cristos.g Lit: legat.

Fap 20,12 318

25 ªi acum, iatã, eu ºtiu cã voi toþi pe la care am trecut predicândevanghelia împãrãþiei nu-mi veþi mai vedea faþa. 26 De aceea, dau mãr-turie astãzi în faþa voastrã: eu sunt curat de sângele tuturor, 27 cãcinu m-am dat înapoi sã vã vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28 Ve-gheaþi asupra voastrã ºi asupra întregii turme peste care DuhulSfânt v-a pus supraveghetori ca sã pãstoriþi Biserica lui Dumnezeua

pe care ºi-a dobândit-o prin sângele propriului Fiub. 29 Eu ºtiu cãdupã plecarea mea vor intra printre voi lupi hrãpãreþi care nu vorcruþa turma. 30 Chiar ºi dintre voi se vor ridica oameni care vorrãspândi învãþãturi înºelãtoare ca sã-i atragã pe discipoli dupã ei.31 De aceea, vegheaþi ºi aduceþi-vã aminte cã, timp de trei ani, noap-tea ºi ziua, nu am încetat sã vã îndemn cu lacrimi pe fiecare dintrevoi. 32 Iar acum vã încredinþez lui Dumnezeuc ºi cuvântului haruluisãu, care are puterea sã clãdeascã ºi sã dea moºtenirea tuturor celorcare au fost sfinþiþi. 33 Nu am râvnit nici argintul, nici aurul, nicihaina nimãnui; 34 dar voi ºtiþi cã pentru trebuinþele mele ºi ale celorcare erau cu mine au slujit aceste mâini. 35 V-am arãtat în toate pri-vinþele cã muncind astfel trebuie sã-i ajutaþi pe cei slabi, amintin-du-vã de cuvintele Domnului Isus. Cãci el spunea: «Este mai marefericire a da decât a primi»”.

36 Dupã ce a spus acestea, a îngenuncheat ºi s-a rugat împreunãcu ei toþi. 37 Atunci toþi au izbucnit în plâns, îl îmbrãþiºau ºi îl sãru-tau. 38 Erau întristaþi mai ales pentru cuvântul pe care li-l spusesecã nu vor mai vedea faþa lui. Apoi l-au însoþit pânã la corabie.

Cãlãtoria lui Paul la Ierusalim

211 Dupã ce ne-am despãrþit de ei ºi ne-am îmbarcat, am mersde-a dreptul la Cosd, a doua zi la Rodose ºi de acolo la Pataraf.

19,8; 28,3118,620,201Pt 2,9Ps 74,1-21Tim 3,2Tit 1,71Pt 2,125,28Lc 22,20Ef 1,71Pt 1,2Mt 7,15In 10,122Tim 4,2-4Gal 4,171Tim 4,1-21In 2,19Mc 13,3519,102Cor 2,41Tes 2,1114,23; 15,40Ef 2,20-221Pt 1,5Dt 33,4Iac 5,2-318,31Tes 2,9

Rom 16,161Cor 16,20

a Multe manuscrise vechi au: Bise-rica Domnului, o altã serie de manu-scrise au: Biserica Domnului ºi a luiDumnezeu.

b Deºi textul original apare în forma:prin propriul sãu sânge, împreunã cumulte traduceri moderne (BJ, RSV,TEV etc.), am introdus: propriului Fiu,pentru uºurarea sensului.

c Unele manuscrise au: Domnului.d Cos este o micã insulã în Marea

Egee, de 40 km lungime ºi 7 km lãþime.Capitala se numeºte tot Cos. Existã câte-va vestigii din perioada greco-romanã.

e Rodos este o insulã în Marea Egee,la 18 km de coasta meridionalã a Tur-ciei. Oraºul Rodos pãstreazã multeurme ale civilizaþiei elenistice: Colo-sul din Rodos (o statuie din bronz de32 m înãlþime, reprezentându-l peApolo), ºcoala retoricã frecventatã deCaesar ºi Cicero etc.

f Unele manuscrise adaugã: ºi la Mira.Patara era o cetate pe coasta sud-ves-ticã a Asiei Mici, punct de escalã pen-tru drumul comercial de la Levant laEgipt. Astãzi este un þinut aproapepustiu, în apropierea cãruia se aflãlocalitatea turcã Djelemish.

319 Fap 20,25

2 Gãsind o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am urcat ºi amridicat ancora. 3 Zãrind apoi Ciprul, l-am lãsat la stânga ºi am navi-gat spre Siria. Am coborât la Tir, cãci acolo trebuia corabia sã-ºi laseîncãrcãtura. 4 Gãsindu-i pe discipoli, am rãmas la ei ºapte zile. Aceº-tia, inspiraþi de Duhul, îi spuneau lui Paul sã nu urce la Ierusalim.5 Când s-au împlinit zilele, am ieºit ºi am plecat, iar ei toþi, cu femeileºi copiii, ne-au petrecut pânã în afara cetãþii. Îngenunchind pe þãrm,ne-am rugat. 6 Apoi ne-am luat rãmas bun unii de la alþii, ne-am ur-cat în corabie, iar ei s-au întors acasã.

7 Dupã ce am terminat cãlãtoria pe mare, am plecat de la Tir laPtolemaidaa. I-am salutat pe fraþi ºi am rãmas o zi la ei. 8 A doua zi,am plecat ºi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evan-ghelistul, care era unul dintre cei ºapte, ºi am rãmas la el. 9 El aveapatru fiice fecioare care profeþeau.

10 Dupã ce am stat acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea unprofet cu numele de Agabos. 11 Intrând la noi ºi luând centura luiPaul, s-a legat la picioare ºi la mâini ºi a zis: „Aºa spune DuhulSfânt: aºa îl vor lega iudeii la Ierusalim pe bãrbatul cãruia îi apar-þine centura aceasta ºi îl vor da pe mâinile pãgânilor”.

12 Când am auzit acestea noi ºi cei care erau acolo, l-am rugat sãnu urce la Ierusalim. 13 Atuncib Paul a rãspuns: „Ce faceþi? De ce plân-geþi de-mi sfâºiaþi inima? Eu sunt gata nu numai sã fiu legat, ci chiarsã mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus”. 14 Nereuºindsã-l convingem, ne-am resemnat zicând: „Sã se împlineascã voinþaDomnului!”

IX. CAPTIVITATEA LUI PAULLA IERUSALIM ªI CEZAREEA

Sosirea lui Paul la Ierusalim15 Iar dupã aceste zile, ne-am pregãtit ºi am urcat la Ierusalim.

16 Au venit cu noi ºi unii dintre discipolii de la Cezareea, care ne-audus sã locuim la un oarecare Mnason din Cipru, un discipol vechi.

17 Când am ajuns la Ierusalim, fraþii ne-au primit cu bucurie. 18 Înziua urmãtoare, Paul a intrat împreunã cu noi la Iacob ºi toþi prezbiterii

11,19Lc 6,17

Mt 15,21Mc 3,8;7,24-31

20,22-23

20,36

6,5; 8,40;9,30; 18,22

11,28

20,23Lc 18,32

5,41; 20,24Lc 21,12

Rom 15,31

Lc 22,42

Lc 9,51

a Ptolemaida era numele elenizat alvechiului port Acco. Se aflã la 23 kmnord de Haifa ºi 41 km sud de Tir.Pânã în perioada lui Irod a fost celmai important port din Palestina. Azise numeºte Acco.

b Punctuaþia frazei diferã în manu-scrise importante, care pun punctuldupã atunci.

Fap 21,2 320

erau de faþã. 19 Dupã ce i-a salutat, le-a explicat cu de-amãnuntul totce a fãcut Dumnezeu printre pãgâni prin slujirea lui. 20 Dupã ce l-auascultat, l-au preamãrit pe Dumnezeu ºi i-au spus: „Vezi, frate, câtemii de iudeia au crezut ºi þin cu râvnã Legea. 21 Dar ei au aflat despretine cã-i înveþi pe toþi iudeii care trãiesc între pãgâni sã se lepede deMoise, spunându-le sã nu circumcidã copiii ºi sã nu mai þinã tradiþi-ile. 22 Deci, ce este de fãcut? Desigur, vor auzi cã ai venitb. 23 Aºadar,fã ceea ce-þi spunem. Sunt aici patru bãrbaþi care au fãcut un jurã-mânt. 24 Ia-i cu tine ºi împlineºte cu ei purificarea ºi plãteºte pentruei ca sã-ºi radã capulc. Astfel, toþi vor ºti cã nu este adevãrat ceea ceau auzit despre tine, ci urmezi ºi tu întocmai ºi pãstrezi Legea. 25 Re-feritor la pãgânii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, hotã-rându-led sã se fereascã de carnea jertfitã idolilor, de sânge, de carnesufocatã ºi de necurãþie”.

26 Atunci Paul i-a luat cu sine pe bãrbaþii aceia ºi în ziua urmãtoa-re a fãcut purificarea împreunã cu ei. Apoi a intrat în templu ca sãanunþe împlinirea zilelor purificãrii ºi când se va aduce jertfae pen-tru fiecare dintre ei.

Arestarea lui Paul în templu27 Când erau pe sfârºite cele ºapte zile, iudeii din Asia, vãzându-l

în templu, au instigat tot poporul, au pus mâinile pe el 28 ºi au stri-gat: „Bãrbaþi israeliþi, ajutor! Acesta este omul care îi învaþã pe toþipretutindeni împotriva poporului, a Legii ºi a locului acestuia. Ba chiara introdus ºi greci în templu ºi a profanat acest loc sfânt”. 29 De fapt,îl vãzuserã cu el în cetate pe Trofim din Efes ºi îºi închipuiau cã Paul

15,3-4.12

11,2; 15,1-5Gal 2,1; 5,1

18,181Cor 9,20

15,19-20.28-29

6,12Mt 26,59;27,40

20,42Tim 4,20

a Unele manuscrise au: din Iudeea.b În manuscrisele mai vechi apare va-

rianta: Mulþimea trebuie sã se adune.c Aici ºi, probabil în Fap 18,18, este

vorba de votul de nazireat. Nazireulera „cel pus deoparte”, „de rang înalt”.În Num 6 se reglementeazã modul deîmplinire a votului. Votul consta în abs-tinenþa de la bãuturi ameþitoare, de lafolosirea briciului ºi de la contactul cucei morþi. La terminarea perioadei fãgã-duite, nazireul aducea un sacrificiu,îºi tãia pãrul ºi-l ardea pe altar în tem-plu. Dacã votul era fãcut în afara Israe-lului, nazireul trebuia sã stea ultima lu-nã în preajma templului. Dacã se fãcea

în Israel, era suficientã o sãptãmânã.d O variantã ce apare în multe manu-

scrise are: hotãrând sã nu þinã nimicdintre acestea decât sã se fereascã...

e Întrucât votul de nazireat se facepe cel puþin o lunã, reiese clar cã Paulnu face acest vot, ci doar participã laun rit de purificare împreunã cu ceipatru nazirei în ultima lor sãptãmâ-nã. El urma ºi sã plãteascã cheltuielilelegate de tãierea pãrului celor patrunazirei, ca ºi achitarea jertfelor, faptãconsideratã deosebit de merituoasã.Preluarea cheltuielilor legate de împli-nirea voturilor era una dintre practi-cile persoanelor evlavioase.

321 Fap 21,19

l-a adus în templu. 30 Toatã cetatea s-a pus în miºcare, iar lumeaalerga din toate pãrþile. Prinzându-l pe Paul, l-au târât afarã dintemplu, iar uºile au fost închise.

31 În timp ce cãutau sã-l ucidã, a ajuns vestea pânã la tribunulcohortei cã întreg Ierusalimul era în revoltã. 32 Luând în grabã sol-daþi ºi centurioni, a coborât în fugã la ei. Când l-au vãzut pe tribunºi pe soldaþi, au încetat sã-l loveascã pe Paul. 33 Atunci, tribunul s-aapropiat, l-a arestat ºi a poruncit sã fie legat cu douã lanþuri, apoi acercetat cine este ºi ce a fãcut. 34 Dar unii din mulþime strigau una,alþii alta. Deoarece nu a putut sã afle adevãrul din cauza învãlmã-ºelii, a poruncit sã fie dus în fortãreaþã. 35 Când a ajuns la trepte, atrebuit sã fie dus de soldaþi din cauza violenþei mulþimii, 36 cãci mul-tã lume se îmbulzea din urmã, strigând: „La moarte cu el!”

37 Când era pe punctul de a fi dus în fortãreaþã, Paul i-a spus tri-bunului: „Îmi este permis sã spun ceva?” El i-a zis: „ªtii greceºte?38 Atunci nu eºti tu egipteanul care, acum câteva zile, a organizat orevoltã ºi a scos în pustiu patru mii de ucigaºi?”a 39 Dar Paul i-a zis:„Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetãþean dintr-o cetate care nueste fãrã faimã. Te rog, permite-mi sã vorbesc poporului”. 40 Cândacesta i-a permis, Paul, stând în picioare pe trepte, a fãcut cu mânasemn poporului. S-a fãcut o mare liniºte. Atunci el le-a vorbit înlimba ebraicã.

Discursul lui Paul înaintea evreilor

221 „Voi, fraþi ºi pãrinþi, ascultaþi acum cuvântul de apãrare pecare vi-l adresez”. 2 Când au auzit ei cã le vorbeºte în limba

ebraicã, au fãcut ºi mai mare tãcere. Atunci el a zis: 3 „Eu sunt bãr-bat iudeu, nãscut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta lapicioarele lui Gamaliel, educat întocmai dupã legea pãrinþilor, deve-nind zelos pentru Dumnezeu aºa cum sunteþi voi toþi astãzi. 4 Ampersecutat calea aceasta pânã la moarte, legând ºi aruncând înînchisoare bãrbaþi ºi femei, 5 aºa cum dã mãrturie ºi marele preot ºisfatul bãtrânilor de la care am primit scrisori cãtre fraþii dinDamasc. Mergeam ca sã-i aduc legaþi pe cei de acolo la Ierusalim, casã fie pedepsiþi.

6 Dar, în timp ce mergeam ºi mã apropiam de Damasc, pe la amia-zã, deodatã m-a învãluit, ca un fulger, o luminã mare din ceruri. 7 Am

Lc 23,18

5,36-37

9,11; 22,3

12,17; 13,16;19,33

7,2

5,34+

Gal 1,14Rom 10,2

Fil 3,61Cr 28,9

9,1-2;26,9-11

1Cor 15,9Gal 1,13.23

Fil 3,6=9,1-18

=26,9-188,3; 9,2

a Termenul grec sikarios este tran-scrierea cuvântului latin sicarius (de lasica = pumnal, cuþit cu lama încovoiatã).

ªi Iosif Flavius vorbeºte despre astfelde rãzvrãtiþi împotriva stãpânirii roma-ne, care se retrãgeau în pustiu.

Fap 21,30 322

cãzut la pãmânt ºi am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, dece mã persecuþi?» 8 Atunci eu am rãspuns: «Cine eºti, Doamne?» Elmi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul pe care tu îl persecuþi». 9 Ceicare erau cu mine au vãzut luminaa, dar nu au auzit glasul care-mivorbea. 10 Eu i-am zis: «Ce sã fac, Doamne?» Atunci Domnul mi-aspus: «Ridicã-te ºi du-te la Damasc. Acolo þi se va spune ceea ce afost hotãrât sã faci». 11 Dar, pentru cã nu puteam vedea din cauzastrãlucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mânã ºiam ajuns la Damasc.

12 Un oarecare Anania, bãrbat evlavios, credincios Legii, stimat detoþi iudeii care locuiesc acolob, 13 a venit la mine ºi, stând înainteamea, mi-a zis: «Frate Saul, recapãtã-þi vederea!» Iar eu chiar în clipaaceea, lc-am putut vedea. 14 Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul pãrin-þilor noºtri te-a ales de mai înainte ca sã cunoºti voinþa lui, sã-l vezipe Cel Drept ºi sã auzi glas din gura lui, 15 cãci vei fi martorul luiînaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai vãzut ºi auzit. 16 ªi acumde ce întârzii? Ridicã-te, primeºte botezul ºi spalã-þi pãcatele, invo-când numele lui».

17 Când m-am întors la Ierusalim ºi mã rugam în templu, mi s-aîntâmplat sã fiu rãpit în extaz 18 ºi sã-l vãd pe el care-mi zicea:«Grãbeºte-te ºi ieºi repede din Ierusalim pentru cã nu vor primimãrturia despre mine». 19 Eu i-am zis: «Doamne, ei ºtiu cã eu îiaruncam în închisoare ºi-i legam prin sinagogi pe cei care cred întine, 20 iar când era vãrsat sângele lui ªtefan, martirul tãu, eram ºieu acolo, aprobând ºi pãzind hainele celor care îl ucideau». 21 Atunciel mi-a zis: «Mergi, pentru cã vreau sã te trimit departe, întrepãgâni»”.

Paul se declarã cetãþean roman22 Pânã la cuvântul acesta l-au ascultat. Dar unii dintre ei au

început sã strige: „Sã piarã de pe pãmânt unul ca acesta, cãci nu estevrednic sã trãiascã!” 23 ªi, strigând, îºi sfâºiau hainele ºi aruncaupraf în aer. 24 Atunci tribunul a poruncit sã fie dus în fortãreaþã ºi sãfie interogat sub lovituri de bici, ca sã afle pentru ce motiv strigauastfel împotriva lui.

25 În timp ce îl legau, Paul i-a spus centurionului care stãtea acolo:„Vã este permis sã biciuiþi un cetãþean roman care n-a fost judecat?”

2,22Mt 2,23+

6,3; 16,2

Gal 1,15

3,14; 7,52

7,58; 8,1

Ier 1,5

21,36; 25,24

16,37

a Unele manuscrise adaugã aici: ºiau fost cuprinºi de fricã.

b În loc de: acolo, mai multe manu-scrise au: în Damasc.

c Complementul direct (l) lipseºte încâteva manuscrise vechi.

323 Fap 22,8

26 Când a auzit acestea, centurionul a mers la tribun ºi i-a dat deºtire, spunând: „Ce ai de gând sã faci? Acest om este cetãþean ro-man”. 27 Tribunul s-a apropiat ºi i-a zis: „Spune-mi, eºti roman?” Ela rãspuns: „Da”. 28 Atunci tribunul i-a zis: „Eu am cumpãrat cetãþe-nia aceasta cu mare preþ”. Dar Paul i-a spus: „Eu o am prin naº-tere”. 29 ªi, îndatã, cei care trebuiau sã-l interogheze s-au îndepãr-tat, iar tribunul s-a speriat, aflând cã este roman, iar el îl legase.

Paul înaintea Sinedriului30 În ziua urmãtoare, voind sã ºtie cu exactitate din ce cauzã era

acuzat de iudei, l-a dezlegat ºi a poruncit sã se întruneascã arhiereiiºi tot Sinedriul. Apoi l-a dus pe Paul ºi l-a înfãþiºat înaintea lor.

231 Atunci Paul, îndreptându-ºi privirea spre Sinedriu, a zis:„Fraþilor, eu m-am purtat cu conºtiinþa curatã înaintea lui

Dumnezeu pânã în ziua aceasta”. 2 Dar marele preot Ananiaa le-aporuncit celor care stãteau lângã el sã-l batã peste gurã. 3 AtunciPaul i-a zis: „Te va bate Dumnezeu pe tine, perete vãruit! Tu ºezi casã mã judeci dupã Lege ºi porunceºti, împotriva Legii, sã fiu lovit!”4 Cei care erau de faþã i-au spus: „Pe marele preot al lui Dumnezeuîl insulþi?” 5 Dar Paul a zis: „Fraþilor, nu ºtiam cã este mare preot,cãci este scris sã nu-l vorbeºti de rãu pe conducãtorul poporului tãu”.

6 ªtiind cã o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltã parte farisei,Paul a strigat în Sinedriu: „Fraþilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei.Eu sunt judecat pentru speranþa în învierea morþilor”. 7 Îndatã ce aspus aceasta, s-a iscat o neînþelegere între saducei ºi farisei, iaradunarea s-a dezbinat, 8 cãci saduceii spun cã nu este înviere, niciînger ºi nici duh, pe când fariseii mãrturisesc ºi una ºi alta. 9 S-afãcut atunci mare zarvã, iar unii dintre cãrturarii din partea fari-seilor s-au ridicat ºi au protestat cu vehemenþã, zicând: „Nu gãsimnimic rãu în omul acesta. Dacã i-a vorbit cumva vreun duh sauînger?” 10 Fiindcã cearta se înteþea, iar tribunul se temea cã Paul arputea fi sfâºiat de ei, a dat ordin ca o grupã de soldaþi sã coboare, sã-lia din mijlocul lor ºi sã-l aducã în fortãreaþã.

11 În noaptea urmãtoare, i-a apãrut Domnul ºi i-a zis: „Curaj! Aºacum ai dat mãrturie pentru mine la Ierusalim, tot aºa trebuie sã daimãrturie ºi la Roma”.

5,21; 6,12Mt 10,17

24,162Cor 1,12

In 18,22-23Lev 19,15Mt 23,27

Ex 22,27

5,17-34;26,6

Mt 10,16Fil 3,5

Mt 22,23

5,34

18,9

28,16-31

a Anania a fost mare preot în 48 d.C.ºi a rãmas pânã în 59, iar în anul 66 a

fost ucis de zeloþi pentru cã era con-siderat „prieten al romanilor”.

Fap 22,26 324

Complotul iudeilor împotriva lui Paul12 Când s-a fãcut ziuã, iudeii au organizat un complot ºi s-au legat

cu blestem sã nu mãnânce ºi sã nu bea pânã nu-l vor fi ucis pe Paul.13 Erau mai bine de patruzeci cei care au fãcut aceastã conspiraþie.14 Ei au mers la arhierei ºi la bãtrâni ºi au zis: „Ne-am legat cu bles-tem sã nu gustãm nimic pânã nu-l vom ucide pe Paul. 15 Aºadar, voi,împreunã cu Sinedriul, înduplecaþi-l pe tribun ca sã-l aducã la voi caºi cum aþi avea de gând sã cercetaþi mai amãnunþit cazul lui. Noisuntem gata sã-l ucidem înainte de a ajunge”.

16 Auzind de complot, fiul surorii lui Paul s-a dus ºi a intrat în for-tãreaþã ca sã-l anunþe pe Paul. 17 Paul l-a chemat pe unul dintre cen-turioni ºi i-a zis: „Du-l pe acest tânãr la tribun pentru cã are sã-ispunã ceva”. 18 Aºadar, luându-l, l-a dus la tribun ºi i-a zis: „Deþinu-tul Paul m-a chemat ºi m-a rugat sã-l aduc la tine pe acest tânãrîntrucât are sã-þi spunã ceva”. 19 Tribunul l-a luat de mânã ºi, retrã-gându-se deoparte, l-a întrebat: „Ce ai sã-mi dai de ºtire?” 20 Acestai-a zis: „Iudeii s-au înþeles sã te roage ca mâine sã-l duci pe Paul laSinedriu ca ºi cum ar avea de gând sã cerceteze mai amãnunþit cazullui. 21 Dar tu sã nu-i crezi, cãci mai bine de patruzeci de-ai lor s-aulegat cu blestem sã nu mãnânce ºi sã nu bea pânã nu-l vor ucide.22 Atunci tribunul l-a lãsat pe tânãr sã plece, poruncindu-i: „Sã nuspui nimãnui cã mi-ai dezvãluit acestea”.

Paul este dus la Cezareea23 Dupã aceea, a chemat doi dintre centurioni ºi le-a zis: „Pregãtiþi

douã sute de soldaþi, ºaptezeci de cãlãreþi ºi douã sute de lãncieri casã meargã pânã la Cezareea la ceasul al treilea din noapte. 24 Sã fiecâþiva cai ca sã-l urce pe Paul ºi sã-l ducã în siguranþã la guverna-torul Felix”a. 25 I-a scris ºi o scrisoare, cu urmãtorul conþinut:

26 „Claudiu Lisiasb, preaputernicului guvernator Felix. Sãnãtate!27 Pe bãrbatul acesta, prins de iudei ºi gata sã fie ucis de ei, l-am scosintervenind cu armata, ºtiind cã este roman. 28 Am voit sã aflu cauzapentru care îl acuzauc ºi l-am dus la Sinedriul lor. 29 Am constatat cãera acuzat de lucruri referitoare la Legea lor, dar nu are nici o vinã

9,23-29;20,3; 25,3

18,15;25,18-19

a Marcus Antonius Felix, procuratoral Iudeii din 52 pânã în 60, era un li-bert protejat de fratele sãu, Pallos, dela curtea lui Nero. Era „crud, desfrâ-nat, nedrept ºi servil” (Tacit). Prinbrutalitatea lui a înteþit rebeliuneazeloþilor, care va duce la rãzboiul dinperioada 66-70 d.C.

b Claudius Lysias tribun militarroman, comandant al cohortei din for-tãreaþa Antonia.

c Câteva manuscrise importanteomit restul versetului.

325 Fap 23,12

care sã merite moartea sau lanþurile. 30 Aflând eu cã se organizaseun complota împotriva acestui bãrbat, l-am trimis imediat la tine, iarcelor care îl acuzau le-am recomandat sã spunã înaintea ta ce auîmpotriva lui”b.

31 Aºadar, soldaþii, executând ordinul, l-au luat pe Paul ºi l-au dusîn timpul nopþii la Antipatridac. 32 A doua zi, i-au lãsat pe cãlãreþi sã-ºicontinue drumul cu el, iar ei s-au întors la fortãreaþã. 33 [Cãlãreþii]au intrat în Cezareea, i-au înmânat guvernatorului scrisoarea ºi il-au prezentat pe Paul. 34 Dupã ce a citit [scrisoarea], l-a întrebat dince provincie este ºi, aflând cã este din Cilicia, 35 i-a spus: „Te voiasculta când vor veni acuzatorii tãi”. Apoi a poruncit sã fie închis înpretoriul lui Irod.

Iudeii îl acuzã pe Paul în faþa lui Felix

241 Dupã cinci zile, a coborât marele preot Anania, împreunã cuunii bãtrâni ºi cu un retor, numit Tertulus, ºi s-au înfãþiºat la

procurator, acuzându-l pe Paul. 2 Chemându-l, Tertulus a început sã-lacuze, spunând: „Datoritã þie ne bucurãm de multã pace ºi datoritãgrijii tale s-au îmbunãtãþit multe pentru poporul acesta. 3 Noi mãr-turisim aceasta în orice mod ºi pretutindeni cu toatã recunoºtinþa,preamãrite Felix. 4 Dar ca sã nu te reþin prea mult, te rog, în bunãta-tea ta, sã ne asculþi câteva momente. 5 Ne-am dat seama cã omul aces-ta este ca o ciumã, cãci stârneºte rãzvrãtiri printre toþi iudeii de petot pãmântul, fiind capul ereziei nazarinenilor. 6 A încercat chiar sãprofaneze templul, dar noi l-am prins. 7 d. 8 Tu însuþi, interogându-l,vei putea afla toate aceste lucruri de care îl acuzãm noi”. 9 I s-au alã-turat ºi iudeii, susþinând cã aºa este.

Discursul de apãrare al lui Paul10 Când guvernatorul i-a fãcut semn sã vorbeascã, Paul a rãspuns:

„Fiindcã ºtiu cã de mulþi ani eºti judecãtorul acestui popor, mã voiapãra cu încredere. 11 Cum ai putut afla, nu sunt mai mult de

26,31; 28,18Lc 23,15

Lc 23,6

25,2

24,10

26,2-3

17,6

Mt 2,23+24,14; 28,22

6,13-14;21,28; 25,8

24,4; 26,2

a Unele manuscrise adaugã: de cãtreevrei.

b Multe manuscrise adaugã: Fiisãnãtos!

c Antipatrida a fost oraºul construitde Irod cel Mare, în cinstea tatãluisãu, Antipater, pe locul vechii locali-tãþi Afec. Se afla pe drumul dintre

Ierusalim ºi Cezareea, la 60 km deIerusalim ºi 40 de Cezareea.

d O serie de manuscrise continuãaici astfel: ...ºi voiam sã-l judecãm(var. ucidem) dupã legea noastrã, 7 dara venit tribunul Lisias, l-a smuls dinmâinile noastre cu forþa 8 ºi a poruncitacuzatorilor sãi sã vinã la tine.

Fap 23,30 326

douãsprezece zile de când am urcat la Ierusalim sã mã închin. 12 ªinici în templu, nici în sinagogi, nici într-o cetate nu m-au gãsitcertându-mã sau provocând rãscularea mulþimii. 13 De fapt, nici n-arputea sã-þi dovedeascã lucrurile de care mã acuzã acum. 14 Totuºi îþimãrturisesc cã îl cinstesc pe Dumnezeul pãrinþilor dupã calea pecare ei o numesc erezie, crezând tot ceea ce este scris în Lege ºi înProfeþi, 15 având aceeaºi speranþã în Dumnezeu, pe care o au ºi ei, cãva fi o învierea a celor drepþi ºi a celor nedrepþi. 16 De aceea, mã strã-duiesc sã am întotdeauna o conºtiinþã curatã înaintea lui Dumnezeuºi a oamenilor.

17 Dupã mai mulþi ani, am venit sã aduc ajutoareb neamului meuºi [sã ofer] sacrificii. 18 În timp ce fãceam aceasta, nu în mijloculmulþimii ºi nici în zarvã, m-au gãsit purificat în templu 19 câþivaiudei din Asia. Aceºtia ar fi trebuit sã vinã la tine ºi sã mã acuze dacãar fi avut ceva împotriva mea, 20 sau sã spunã ei înºiºi dacã au gãsitc

vreo nelegiuire când am stat în faþa Sinedriului, 21 în afarã de acestsingur cuvânt pe care l-am strigat în timp ce stãteam înaintea lor:«Pentru învierea morþilor sunt eu astãzi judecat înaintea voastrã»”.

Paul este întemniþat la Cezareea22 Felix, care cunoºtea amãnunþit calea, i-a amânat spunând: „Când

va coborî tribunul Lisias, voi lua o hotãrâre în privinþa cazului vostru”.23 A poruncit centurionului ca [Paul] sã fie þinut sub pazã, dar sã aibãlibertate ºi sã nu fie împiedicat nimeni dintre ai lui ca sã-i slujeascã.

24 Dupã câteva zile, a venit Felix cu soþia lui, Drusilad, care eraevreicã. L-a chemat pe Paul ºi l-a ascultat vorbind despre credinþa înIsus Cristose. 25 Dar, pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrâ-nare ºi despre judecata viitoare, Felix a fost cuprins de fricã ºi i-arãspuns: „Acum du-te! Te voi mai chema când voi avea timp”. 26 Elspera, totodatã, cã va obþine bani de la Paul. De aceea îl chema dese-ori ca sã stea de vorbã cu el.

27 Dupã ce s-au împlinit doi ani, lui Felix i-a urmat Porcius Festusf.Felix, care voia sã facã pe placul iudeilor, l-a lãsat pe Paul în închisoare.

20,16;21,23-26

28,23Rom 3,2123,6;26,6-8;28,2023,12Tim 1,3

11,29; 12,25;21,23-26

21,23-26

21,27

23,6; 24,15

28,31

Mc 6,17-20

17,32

12,3; 25,9

a Câteva manuscrise introduc aici: amorþilor.

b Paul fãcuse colecte în bani în co-munitãþile din Grecia ºi Asia pentrucomunitatea creºtinã din Ierusalim.

c Unele manuscrise adaugã: în mine.d Drusila era a treia soþie a lui Felix,

sora mai micã a Berenicei, fiica rege-lui Agripa I.

e Existã multe variante în manu-scrise: Cristos Isus; Isus Cristos; Cristos.

f Porcius Festus a fost guvernatorroman în Palestina între anii 60-62.Fãcea parte dintr-o familie de patricieni.Activitatea lui în Palestina se remarcãprin efortul de aplanare a conflictuluidintre zeloþi ºi romani. Ca funcþionara fost un om cinstit ºi de încredere.

327 Fap 24,12

Paul cere sã fie judecat de împãratul roman

251 Dupã ce Festus a luat în stãpânire provincia lui, la trei zile aurcat de la Cezareea la Ierusalim. 2 Arhiereii ºi conducãtorii

iudeilor s-au înfãþiºat înaintea lui, acuzându-l pe Paul. ªi îl rugau,3 cerându-i un favor pentru ei, ca sã-l trimitã la Ierusalim. De fapt,ei pregãteau o cursã ca sã-l ucidã pe drum. 4 Dar Festus a rãspuns cãPaul rãmãsese în închisoarea din Cezareea ºi cã el avea de gând sãmeargã acolo nu peste mult timp. 5 Aºadar, le-a zis: „Aceia dintre voicare au competenþã sã coboare împreunã cu mine ºi sã dea mãrturieîmpotriva lui, iar dacã este ceva rãu în el, sã-l acuze”.

6 A rãmas la ei nu mai mult de opt sau zece zile, apoi, coborând laCezareea, a doua zi, s-a aºezat pe tronul de judecatã ºi a poruncit sãfie adus Paul. 7 Când a ajuns Paul, iudeii veniþi din Ierusalim l-auînconjurat, aducând împotriva lui multe acuze grave, pe care însã nule puteau dovedi. 8 Atunci Paul a început sã se apere: „Nu am pãcã-tuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templuluiºi nici împotriva împãratului”. 9 Festus, voind sã facã plãcere iude-ilor, i-a rãspuns lui Paul: „Vrei sã urci la Ierusalim ºi sã fii judecatacolo, în prezenþa mea?” 10 Dar Paul i-a zis: „Eu stau înaintea tribu-nalului împãratului. În faþa lui trebuie sã fiu judecat. Pe iudei nui-am nedreptãþit cu nimic, aºa cum ºtii tu foarte bine. 11 Dacã totuºiam fãcut vreo nedreptate sau vreo faptã care sã merite moartea, numã dau înapoi de la moarte. Dar dacã nimic din cele de care mãacuzã aceºtia nu este adevãrat, nimeni nu mã poate da pe mâna lor.Fac apel la cezar!”a 12 Atunci Festus, dupã ce s-a sfãtuit cu consiliul,a rãspuns: „Ai fãcut apel la cezar, la cezar vei merge!”

Paul este prezentat regelui Agripa13 Dupã ce au trecut câteva zile, regele Agripab ºi Berenicec au

coborât la Cezareea ca sã-l salute pe Festus. 14 Întrucât au rãmas

25,1523,30

23,30

24,5-6

6,1312,3; 24,27

25,7

a În dreptul roman este atestat drep-tul cetãþeanului la provocatio (verdictulpoporului în loc de cel al judecãtorului)sau la apellatio (apelul la un magistratsuperior). În perioada imperialã, acestedouã proceduri devin de competenþa îm-pãratului. Apelul la cezar întrerupeaprocesul în orice fazã ar fi ajuns ºi chiarexecutarea sentinþei date, inculpatul fi-ind transferat la Roma. Deoarece acestapel nu putea fi acceptat în orice con-diþii, Festus îi consultã mai întâi pe ase-sori ºi pe consilierii juridici.

b Marcus Iulius Agripa al II-lea afost fiul lui Irod Agripa I (care l-a ucispe apostolul Iacob) ºi fratele Drusilei(soþia guvernatorului Felix). Educat laRoma, a primit regatul dupã moarteaunchiului sãu, în anul 50. Pânã la iz-bucnirea rãzboiului cu Roma a încer-cat sã aplaneze conflictul, dar în tim-pul rãzboiului a rãmas fidel romanilor.A încercat sã reconstruiascã templul,dar neînþelegerile interne nu i-au per-mis. A guvernat pânã spre anul 100.

c Berenice era sora lui Agripa al II-lea,

Fap 25,1 328

%

acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre cazul lui Paul,zicând: „Se aflã aici un bãrbat lãsat în închisoare de Felix. 15 Pe cânderam la Ierusalim, au venit arhiereii ºi bãtrânii iudeilor cerând con-damnarea lui. 16 Acestora le-am rãspuns cã nu este obiceiul la ro-mani sã predeaa un om acuzat mai înainte de a fi fost pus faþã în faþãcu acuzatorii sãi ºi înainte de a i se fi dat posibilitatea sã se apere deînvinuire. 17 Deci s-au adunat aici, iar eu a doua zi, fãrã întârziere,m-am aºezat la judecatã ºi am poruncit sã fie adus omul. 18 Acuza-torii care erau de faþã nu au adus împotriva lui nici o învinuire devreunul dintre relele pe care le bãnuiam eu. 19 Aveau cu el niºte neîn-þelegeri cu privire la religia lor ºi cu privire la un oarecare Isus mort,dar Paul pretindea cã acesta este viu. 20 Neºtiind eu cum sã apreciezacestea, am spus dacã nu ar vrea sã meargã la Ierusalim ºi sã fiejudecat acolo despre acestea. 21 Dar, pentru cã Paul a fãcut apel,[voind] sã rãmânã în închisoare pânã la decizia maiestãþii sale, amporuncit ca el sã fie pãzit pânã când îl voi trimite la cezar”.

22 Atunci Agripa i-a spus lui Festus: „Aº vrea ºi eu sã-l ascult peomul acesta”. El i-a zis: „Mâine îl vei auzi”.

23 Aºadar, în ziua urmãtoare, Agripa ºi Berenice au venit cu marealai ºi au intrat în sala de audienþe, împreunã cu tribunul ºi cu oa-menii cei mai de vazã ai cetãþii. Festus a poruncit sã fie adus Paul.24 Apoi Festus a zis: „Rege Agripa ºi voi toþi care sunteþi aici împre-unã cu noi, priviþi-l pe acesta pentru care toatã mulþimea iudeilor,atât la Ierusalim, cât ºi aici, m-a asaltat strigând cã el nu mai tre-buie sã trãiascã. 25 Dar eu am constatat cã el nu a fãcut nimic ce sãmerite moartea, însã, pentru cã el a fãcut apel la maiestatea sa, amhotãrât sã-l trimit. 26 Nu am nimic sigur de scris stãpânului despreel. De aceea l-am adus înaintea ta, rege Agripa, pentru ca, dupã acestinterogatoriu, sã am ce scrie, 27 cãci mi se pare absurd sã trimit undeþinut fãrã a arãta care sunt învinuirile ce i se aduc”.

Discursul lui Paul înaintea lui Agripa

261 Agripa i-a zis lui Paul: „Îþi este permis sã te aperi”. AtunciPaul, întinzându-ºi mâna, ºi-a început apãrarea:

2 „Mã consider fericit, o, rege Agripa, cã astãzi, înaintea ta, mã potapãra de toate acuzele pe care mi le aduc iudeii, 3 mai ales cã tu eºti

24,27

25,2.24

18,15; 23,29

17,18; 20,10Lc 24,5.232Cor 13,4

25,9

25,11-12

Lc 23,8

Lc 21,12Mt 10,18Mc 13,9

25,2.7.15.17

22,22

23,9; 26,31;28,18

13,16; 21,40

cãsãtoritã cu unchiul ei, Irod, care vamuri în anul 48. Rãmasã vãduvã, astat la curtea regalã. A devenit renumi-tã prin legãturile ei cu Titus Flavius

(cuceritorul Ierusalimului). A muritîn anul 79.

a Unele manuscrise târzii adaugã:la moarte.

329 Fap 25,15

un bun cunoscãtor al tuturor tradiþiilor ºi neînþelegerilor iudeilor.De aceea, te rog sã mã asculþi cu rãbdare.

4 Aºadar, toþi iudeii cunosc viaþa mea încã din tinereþe, cãci de laînceput am trãit în mijlocul neamului meu, ba chiar la Ierusalim. 5 Eimã cunosc de mult timp ºi, dacã vor, pot sã dea mãrturie cã am trãitca fariseu în tagma cea mai strictã a religiei noastre. 6 ªi acum suntjudecat aici pentru speranþa în promisiunea fãcutã de Dumnezeupãrinþilor noºtri, 7 la care cele douãsprezece triburi ale noastre sperãsã ajungã, aducând cu stãruinþã culta [lui Dumnezeu], noaptea ºiziua. Pentru aceastã speranþã sunt eu acuzat de iudei, o, rege. 8 Dece este pentru voi de necrezut cã Dumnezeu învie morþii?

9 Chiar ºi eu credeam cã trebuie sã fac multe împotriva numeluilui Isus Nazarineanul, 10 ceea ce am ºi fãcut în Ierusalim: am târâtpe mulþi dintre sfinþi în închisori, primind împuternicire de la arhi-erei, iar când erau uciºi, îmi dãdeam încuviinþareab împotriva lor.11 Prin toate sinagogile mã strãduiam sã-i fac sã aducã blasfemii ºi,cuprins de furie, îi persecutam pânã ºi prin cetãþile din afarã.

12 În acest scop mã duceam la Damasc cu împuternicirea ºi per-misiunea arhiereilor. 13 Pe la amiazã, am vãzut pe drum, o, rege, oluminã din cer, mai strãlucitoare decât soarele, care m-a învãluit pemine ºi pe cei care mã însoþeau. 14 Noi toþi am cãzut la pãmânt, iareu am auzit o voce care-mi spunea în limba ebraicã: «Saul, Saul, dece mã persecuþi? Greu este pentru tine sã dai cu cãlcâiul în þepuºã»c.15 Iar eu am zis: «Cine eºti tu, Doamne?» Domnul mi-a rãspuns: «Eusunt Isus, pe care tu îl persecuþi. 16 Dar ridicã-te ºi stai pe picioareletale. Pentru aceasta m-am arãtat þie ca sã te pun deoparte ca sluji-tor ºi martord al celor pe care le-ai vãzut ºi al celor pe care le veivedea. 17 Eu te voi salva de acest popor ºi de pãgânii la care te trimit18 ca sã le deschizi ochii, sã-i întorci de la întuneric la luminã ºi desub puterea Satanei la Dumnezeu, ca sã primeascã iertarea pãca-telor ºi moºtenirea împreunã cu cei sfinþiþi prin credinþa în mine».

19 De atunci, o, rege Agripa, nu am fost neascultãtor faþã de vizi-unea cereascã 20 ci, mai întâi celor din Damasc ºi din Ierusalim, apoi

23,6; 24,21

24,15

Rom 4,17Evr 11,19

=9,1-18=22,5-16Mt 2,22+

2,22

9,2

Lc 2,9

9,15; 22,15;26,20

20,32Col 1,12

9,27-29Rom 15,19

a Termenul grec latreuo indicã toateformele de cinstire a divinitãþii. Aici,poate fi o referire la rugãciunea zilni-cã a evreilor, numitã berakôt (cele 18binecuvântãri), în care invocaþia a douaîl preamãreºte pe Dumnezeu „care tre-zeºte morþii”.

b Termenul grec psephos indica pie-tricica folositã pentru votarea sentinþei

(de culoare neagrã pentru condam-nare ºi de culoare albã pentru achitare).

c În Orientul antic, animalele depovarã nu erau mânate cu biciul, ciînþepate cu o þepuºã ascuþitã. Aici, sen-sul este teologic: Paul se aflã cu totulîn puterea lui Cristos.

d Câteva manuscrise importante pre-zintã o formã diferitã: martor cã m-aivãzut ºi al celor pe care le vei vedea.

Fap 26,4 330

în tot þinutul Iudeii ºi pãgânilor, le-am vestit convertirea ºi întoar-cerea la Dumnezeu, [cerându-le] sã facã fapte vrednice de aceastãconvertire. 21 Din aceastã cauzã, iudeii au pus mâna pe mine cânderam în templu ºi au încercat sã mã omoare. 22 Dar, primind ajutorde la Dumnezeu, pânã în ziua de astãzi stau ca martor înaintea celormici ºi a celor mari fãrã sã spun ceva în afara celor pe care le-au spusprofeþii ºi Moise cã se vor împlini, 23 ºi anume: Cristos va suferi ºi,înviind primul din morþi, va vesti poporului ºi pãgânilor lumina”.

Paul îl cheamã pe Agripa la credinþã24 Pe când se apãra el astfel, Festus a zis cu glas puternic: „Ai

înnebunit, Paul. De prea multã învãþãturã þi-ai pierdut minþile”. 25 DarPaul i-a rãspuns: „N-am înnebunit, preaputernice Festus, ci vorbesccuvinte de adevãr ºi înþelepciune. 26 Regele ºtie aceste lucruri ºi deaceea îi vorbesc cu îndrãznealã, cãci sunt convins cã nu-i scapã nimicpentru cã lucrul acesta nu s-a petrecut într-un ungher. 27 Crezi înprofeþi, rege Agripa? ªtiu cã tu crezi”. 28 Dar Agripa i-a zis lui Paul:„Încã puþin ºi mã convingeai sã mã faca creºtin”. 29 Atunci Paul [i-arãspuns]: „De-ar da Domnul ca, mai degrabã sau mai târziu, nunumai tu, ci ºi toþi aceºtia care mã ascultã astãzi sã devinã aºa cumsunt eu, în afarã de lanþurile acestea”.

30 Atunci s-a ridicat regele, guvernatorul, Berenice ºi cei care stã-teau cu ei. 31 ªi plecând, spuneau între ei: „Omul acesta n-a fãcut ni-mic vrednic de moarte sau de lanþuri”. 32 Iar Agripa i-a spus lui Fes-tus: „Acest om ar fi putut fi eliberat, dacã n-ar fi fãcut apel la cezar”.

X. CÃLÃTORIA LUI PAUL SPRE ROMA

Plecarea spre Italia

271 Când s-a hotãrât sã plecãm cu corabia spre Italia, l-auîncredinþat pe Paul ºi pe alþi câþiva deþinuþi centurionului

cohortei Augusta, numit Iulius. 2 Ne-am urcat într-o corabie, careera din Adramitiumb ºi avea sã navigheze spre coastele Asiei, ºi amplecat. Era cu noi ºi Aristarh, un macedonean din Tesalonic. 3 Înziua urmãtoare ne-am oprit la Sidon. Iulius, care era binevoitor faþãde Paul, i-a permis sã meargã la prieteni ºi sã primeascã îngrijiri.

24,19

21,30-31

24,14

17,2-3Lc 24,46

13,47Lc 2,9

23,29

19,29; 20,4Flm 24

24,23;28,16.23.30

a Apare o altã variantã în unele ma-nuscrise: sã devin.

b Adramitium era un port pe coastanord-vesticã a Asiei Mici, la sud deTroas. Astãzi se numeºte Edremit.

331 Fap 26,21

4 Îmbarcându-ne, am navigat de acolo pe lângã Cipru, pentru cã vân-turile erau împotrivã. 5 Strãbãtând apoi marea Ciliciei ºi a Pamfiliei,am ajuns la Miraa în Liciab. 6 Centurionul a gãsit acolo o corabiealexandrinã care naviga spre Italia ºi ne-a îmbarcat în ea.

Furtuna ºi naufragiul7 Timp de mai multe zile, am navigat foarte încet ºi am ajuns cu

greu la Cnidosc. Deoarece vântul nu ne-a permis sã acostãm, am na-vigat de-a lungul Cretei spre Salmonad. 8 Cu greu am înconjurat-o ºiam ajuns la un loc numit „Porturi Bune”, de care este aproape ce-tatea Laseae.

9 Trecuse mult timp ºi cãlãtoria pe mare devenise periculoasãîntrucât trecuse ºi postulf. Paul i-a avertizat: 10 „Bãrbaþi, vãd cãaceastã cãlãtorie pe mare nu va fi fãrã pericol ºi multã pagubã nunumai pentru încãrcãturã ºi corabie, ci ºi pentru vieþile noastre”.11 Centurionul avea mai multã încredere în timonier ºi cãpitan, de-cât în cuvintele lui Paul. 12 Deoarece portul nu era potrivit pentru ier-nat, cei mai mulþi au fost de pãrere sã plece de acolo ºi, dacã ar fiposibil, sã ajungã la Fenixg, un port din Creta, orientat spre vântulde sud-vest ºi cel de nord-vest. Acolo aveau de gând sã ierneze.

13 Când a început sã sufle vântul din sud, ei au crezut cã îºi potrealiza planul; au ridicat ancora ºi au început sã navigheze pe lângãCreta. 14 Dar, nu dupã mult timp, dinspre insulã, s-a dezlãnþuit un

2Cor 11,25

a Myra era un important port pecoasta de sud a Asiei Mici, punct inter-mediar pentru navele care transportaucereale de la Alexandria la Roma. Ce-tatea se afla la 3 km de mare. Ruinelesale se aflã azi lângã satul turcescDembre.

b Lycia era regiune ºi provincie ro-manã (cu capitala la Mira), pe coastasudicã a Asiei Mici. Nu a fost câmp deevanghelizare pentru Paul.

c Cnidos era o cetate pe coasta sud-ves-ticã a Asiei Mici, pe partea opusã insu-lei Cos. Era renumitã prin ºcoala demedicinã ºi o statuie a Afroditei.

d Salmona este un promontoriu pecoasta nord-orientalã a insulei Creta(azi capul Sideros).

e Localitatea Lasea nu poate fi iden-tificatã, de altfel nici numele nu este

sigur (Lasaia, Lasia, Lisia etc.). La estde capul Matala (Lithinon) existã ungolf ce ar putea corespunde descrieriidin Faptele Apostolilor.

f Este vorba de postul din ziuaKippur (a Ispãºirii), cu 5 zile înaintede sãrbãtoarea Corturilor, care cade laînceputul lui octombrie. În epocaromanã, dupã 15 septembrie, navi-gaþia pe mare era permisã numai pen-tru motive foarte grave, iar între1 noiembrie ºi 10 martie era completsuspendatã (mare clausum).

g Fenix era un port pe coasta meridi-onalã a Cretei, la 80 km de Lasea.Astãzi nu mai poate fi utilizat ca port,terenul fiind ridicat cu 5 m faþã denivelul din perioada romanã.

Fap 27,4 332

uragan numit Euraquilona. 15 Corabia a fost smulsã ºi nu s-a pututopune vântului. Atunci noi ne-am lãsat în voia valurilor. 16 Trecândpe lângã o insulã numitã Caudab, cu greu am reuºit sã stãpânim bar-cac. 17 Dupã ce au ridicat-o, folosindu-se de frânghii, au înfãºuratcorabia ºi, temându-se sã nu nimereascã în Sirted, au lãsat în apãancora plutitoare. Astfel, erau purtaþi de valuri.

18 În ziua urmãtoare, fiind puternic izbiþi de vânt, au aruncatîncãrcãtura, 19 iar a treia zi, cu mâinile lor au aruncat uneltele cora-biei. 20 Nici soarele, nici stelele nu mai strãluciserã de multe zile, iarvântul nu slãbea deloc, astfel încât de-acum se spulberase toatãsperanþa cã ne vom salva.

21 De mai mult timp nu mai mâncaserãe. Atunci Paul, stând înmijlocul lor, le-a zis: „Bãrbaþi, trebuia sã mã fi ascultat ºi sã nu fi ple-cat din Creta; am fi fost cruþaþi de acest pericol ºi de aceastã pagubã.22 Acum vã îndemn sã aveþi curaj, cãci nici unul dintre voi nu-ºi vapierde viaþa, doar corabia [va fi distrusã]. 23 Cãci, în noaptea aceas-ta, un înger al Dumnezeului cãruia îi aparþin ºi pe care îl slujesc mi-aapãrut 24 ºi mi-a zis «Nu te teme, Paul! Tu trebuie sã apari în faþacezarului. ªi iatã cã Dumnezeu þi i-a dãruit pe toþi cei care cãlãtoresccu tine». 25 De aceea, bãrbaþi, sã aveþi curaj, cãci eu cred în Dumne-zeu cã va fi aºa cum mi s-a spus de mai înainte. 26 Dar trebuie sã eºu-ãm pe o insulã”.

27 Era a paisprezecea noapte, iar noi eram purtaþi încoace ºi-ncolope Adriaticaf. Spre miezul nopþii, marinarii ºi-au dat seama cã neapropiem de uscat. 28 Mãsurând adâncimeag, au gãsit douãzeci destânjenih, apoi, îndepãrtându-se puþin, au mãsurat din nouadâncimea ºi au gãsit cincisprezece stânjeni. 29 Temându-se sã nu

Iona 1,5

23,6

9,15; 18,9Mt 10,18

a Euraquilon este un termen com-pus din: Aquilo (vântul de nord-estcare suflã în timpul iernii) ºi Euros(vânt puternic dinspre est-sud-est).

b Cauda se afla la 40 km sud de Fe-nix. Astãzi, insula se cheamã Gavdos.În unele manuscrise apare Clauda.

c În antichitate, barca de salvare eraþinutã alãturi de corabie. În timpulfurtunii trebuia trasã la bord deoa-rece era în pericol de a se sfãrâma dincauza valurilor ºi a lovirii de corabie.

d Sirte – cunoscute ºi cu numele de„marea Sirte”, bancurile de nisip depe fundul mãrii, la micã adâncime,

prezentau un real pericol pentru am-barcaþii.

e Genitivul absolut din textul grecare aici sensul de „lipsã totalã de pof-tã de mâncare”, adicã: „rãu de mare”.

f În antichitate, toatã întinderea deape dintre Sicilia, Grecia ºi Africa eranumitã Adriatica.

g Lit.: aruncând plumbul. Mãsurareaadâncimii se fãcea cu un fir cu plumb.

h Lit.: douãzeci de braþe; „braþul”era o unitate de mãsurã pentru adân-cimea apei, echivalând cu un stânjenmarin (1,85 m).

333 Fap 27,15

dea peste stânci, au aruncat patru ancore de la partea din urmã acorabiei ºi se rugau sã se facã zi. 30 Deoarece marinarii cãutau sãfugã din corabie ºi sã lase barca în mare, sub pretextul cã vor sãarunce ancora în partea din faþã a corabiei, 31 Paul le-a zis centuri-onului ºi soldaþilor: „Dacã aceºtia nu rãmân în corabie, nu puteþi sãvã salvaþi”. 32 Atunci soldaþii au tãiat frânghiile bãrcii ºi au lãsat-osã cadã.

33 Înainte de a se fi fãcut ziuã, Paul i-a rugat pe toþi sã mãnânce:„Astãzi sunt paisprezece zile de când trãiþi în aºteptare fãrã sãputeþi mânca. 34 De aceea vã îndemn sã mâncaþi ceva, cãci aceastaeste spre salvarea voastrã. Nici unul dintre voi nu va pierde nici unfir de pãr de pe cap”. 35 Dupã ce a spus acestea, a luat pâinea, i-amulþumit lui Dumnezeu înaintea tuturor ºi, frângând-o, a început sãmãnânce. 36 Atunci toþi au prins curaj ºi au mâncat ºi ei. 37 Eram detoþi în corabie douã sute ºaptezeci ºi ºase de suflete. 38 Dupã ce s-ausãturat, au uºurat corabia, aruncând grâul în mare.

39 Când s-a fãcut ziuã, n-au recunoscut uscatul; au zãrit doar ungolf care avea þãrmul nisipos ºi au voit sã ducã acolo corabia, dacã vafi fost posibil. 40 Dezlegând ancorele, le-au lãsat în mare. În acelaºitimp, au slãbit funiile cârmelor, au ridicat pânza din faþã ºi, ajutaþide vânt, s-au îndreptat spre uscat. 41 Dând peste un banc de nisipa,au împotmolit corabiab. Partea din faþã a corabiei s-a înfipt ºi arãmas înþepenitã, iar partea din spate a fost ruptã de violenþa valu-rilorc. 42 Soldaþii au hotãrât sã-i ucidã pe deþinuþi ca nu cumva sãscape vreunul înotând. 43 Însã comandantul, care voia sã-l salveze pePaul, le-a împiedicat planul ºi a poruncit ca cei care pot sã înoate sãsarã primii ºi sã se îndrepte spre uscat, 44 iar ceilalþi sã ajungã carepe scânduri, care pe ceva din corabie. Astfel au reuºit toþi sã sesalveze pe uscat.

Mt 10,30

12,19; 16,27

a Aºa-numitul „Banc de nisip alsfântului Paul” se aflã între mica in-sulã Salmonetta ºi Malta, la o adân-cime de 6 m (în timpul sfântului Paulera la 4 m).

b Lit.: nava. În relatarea din Fapte,cei doi termeni, „navã” ºi „corabie”,

sunt folosiþi fãrã a se distinge întresensuri: în greacã, naus înseamnã„navã de rãzboi”, iar ploion înseamnã„navã comercialã”.

c Unele manuscrise omit: valurilor,subînþelegând violenþa izbiturii, alteleau numai: valuri.

Fap 27,30 334

Paul pe insula Malta

281 Dupã ce ne-am salvat, am aflat cã insula se numea Maltaa.2 Localniciib ne-au arãtat o bunãvoinþã neobiºnuitã: au aprins

un foc ºi ne-au primit pe toþi alãturi, cãci începuse sã plouã ºi erafrig. 3 Paul adunase un braþ de vreascuri ºi le-a pus pe foc. Din cauzacãldurii, o viperã a ieºit ºi s-a prins de mâna lui. 4 Când au vãzut lo-calnicii ºarpele prins de mâna lui, au început sã spunã între ei: „Cusiguranþã omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare ºipedeapsac [divinã] nu-l lasã sã trãiascã”. 5 Dar el, scuturând ºarpeleîn foc, nu a pãþit nimic. 6 Ei se aºteptau ca el sã se umfle sau sã cadãdintr-o datã mort. Dupã ce au aºteptat mult timp ºi au vãzut cã nu is-a întâmplat nimic, ºi-au schimbat pãrerea, spunând cã el este un zeu.

7 În apropiere de acel loc se aflau ogoarele conducãtorului insulei,numit Publius. Acesta ne-a primit ºi ne-a gãzduit cu amabilitatetimp de trei zile. 8 ªi s-a întâmplat cã tatãl lui Publius zãcea la pat cu-prins de friguri ºi de dizenterie. Paul a intrat la el, s-a rugat, ºi-a pusmâinile asupra lui ºi l-a vindecat. 9 În urma acestui fapt, au venit ºi cei-lalþi bolnavi din insulã ºi au fost vindecaþi. 10 Ei ne-au copleºit cu ono-ruri, iar când am plecat, ne-au pus la dispoziþie tot ce aveam nevoie.

Continuarea cãlãtoriei pânã la Roma11 Dupã trei luni, ne-am îmbarcat pe o corabie alexandrinã, care

iernase pe insulã ºi care purta emblema Dioscurilord. 12 Am acostatla Siracusae ºi am rãmas trei zile. 13 De acolo, continuându-ne cãlã-toria pe lângã coastã, am ajuns la Reggiof. În ziua urmãtoare,suflând vântul de la miazãzi, am ajuns la Pozzuolig în douã zile.

2Cor 11,2627,26

2Cor 11,27

Lc 10,19Mc 16,18

12,22; 14,11

10,48;16,15; 28,14

6,6Lc 4,40Mc 9,29Iac 5,145,15-16; 8,720,34

a Datoritã menþionãrii Adriaticii înFap 27,27, unii localizeazã insula pecare a eºuat corabia sfântului Paul cuinsula Milet din Marea Adriaticã, îndreptul localitãþii Dubrovnik. Dartextul originar se referã clar la insulaMalta, aflatã între Italia ºi Africa(93 km sud de Sicilia ºi 240 km nordde Africa). Insula fusese cuceritã deromani din 218 î.C. Având mai multeporturi, cunoaºte o deosebitã dezvol-tare economicã datoritã poziþiei sale.

b Lit.: barbarii. Termenul nu estedepreciativ, ci indicã pe cei care nuvorbesc greaca. Limba maltezilor erade origine punicã.

c Lit.: Dike. În concepþia greacã estepersonificarea dreptãþii rãzbunãtoarea divinitãþii.

d Dioscurii erau cei doi gemeni Cas-tor ºi Polux, fiii lui Zeus ºi Leda, tre-cuþi din mitologia greacã în cea ro-manã. Dioscurii erau consideraþi pro-tectorii marinarilor.

e Siracusa era port pe coasta esticãa Siciliei, la aproximativ 130 km deMalta, fiind ºi capitala insulei.

f Astãzi Reggio Calabria este unoraº la extremitatea sudicã a peninsu-lei italiene.

g Pozzuoli era cel mai însemnat portpentru traficul mediteranean, depãºit

335 Fap 28,1

%

14 Aici am întâlnit niºte fraþi care ne-au rugat sã rãmânem ºapte zile.ªi astfel am ajuns la Roma. 15 Fraþii de acolo, auzind despre noi, au ve-nit în întâmpinarea noastrã pânã la Forul lui Appiusa ºi Trei Taverneb.Când i-a vãzut, Paul i-a mulþumit lui Dumnezeu ºi a prins curaj.

16 Când am intrat în Romac, i s-a permis lui Paul sã locuiascã sin-gur, cu un soldat care-l pãzea.

XI. MÃRTURIA LUI PAUL LA ROMA

Paul se întâlneºte cu iudeii din Roma17 Dupã trei zile, [Paul] i-a chemat pe conducãtorii iudeilord. Când

ei s-au adunat, Paul le-a zis: „Fraþilor, deºi nu am fãcut nimic împo-triva poporului sau împotriva tradiþiilor pãrinþilor, la Ierusalim amfost predat în lanþuri romanilor. 18 Interogându-mã, aceºtia voiau sãmã elibereze pentru cã nu aveam nici o vinã care sã merite moartea.19 Dar pentru cã iudeii se împotriveau, am fost nevoit sã fac apel lacezar, dar nu pentru a-mi acuza poporul de ceva. 20 Aºadar, pentruaceastã cauzã v-am chemat ca sã vã vãd ºi sã vorbesc cu voi, cãci dincauza speranþei lui Israel port eu aceste lanþuri”. 21 Ei i-au rãspuns:„Noi nu am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine ºi n-avenit nici unul dintre fraþi care sã ne povesteascã sau sã ne spunãceva rãu despre tine. 22 Dar credem cã ar fi bine sã auzim ce gândeºtitu. Cât priveºte însã erezia aceea, ne este cunoscut cã pretutindenistârneºte împotrivire”.

23 I-au fixat o zi ºi au venit mai mulþi la locuinþa lui. De dimineaþãpânã seara, în expunerea sa, el le-a dat mãrturie despre împãrãþialui Dumnezeu, cãutând sã-i convingã despre Isus din Legea luiMoise ºi din Profeþi. 24 Unii au fost convinºi de cele spuse de el, alþiinu au crezut. 25 Au plecat fãrã sã fi ajuns la vreo înþelegere între ei,

20,6; 21,4

24,23; 28,30

25,8

21,33;22,24; 23,27

24,26; 25,12;26,32

25,11.21.25;26,32

9,2; 22,5

20,25; 28,31

17,2.11Lc 18,31;24,27.44

23,7

mai târziu de Ostia. Se aflã în parteanordicã a golfului Napoli. Distanþadintre Reggio Calabria ºi Pozzuolieste de 350 km, iar de aici la Romaaproximativ 200 km.

a Forul lui Appius era o localitate la65 km de Roma. Pânã aici ajungeacanalul pe care erau transportatemãrfurile.

b Trei Taverne era o staþie de poºtãla 40 km de Roma.

c Câteva manuscrise adaugã: Centu-rionul i-a predat pe deþinuþi coman-dantului cazãrmii, iar lui Paul i s-apermis... Paul nu este închis în barã-cile de la Porta Viminalis, lângã cazar-ma gãrzilor pretoriene, ci poate locuipe cont propriu (custodia libera).

d În acel timp, la Roma erau maimulte sinagogi ale evreilor, ei fiind înnumãr de aproximativ 40.000 (la o popu-laþie totalã a Romei de 1.500.000).

Fap 28,14 336

dupã ce Paul le mai spusese un cuvânt: „Bine a vorbit Duhul Sfântpãrinþilor voºtri prin profetul Isaia 26 când a zis:

Du-te la poporul acesta ºi spune-i:De auzit veþi auzi, dar nu veþi înþelege.De privit veþi privi, dar nu veþi vedea.

27 Cãci inima acestui popor a devenit insensibilã,urechile lor cu greu aud,iar ochii ºi i-au închisca nu cumva sã vadã cu ochiiºi sã audã cu urechile,sã înþeleagã cu inima ºi sã se întoarcã,iar eu sã-i vindec.

28 Aºadar, sã vã fie cunoscut cã mântuirea aceasta a lui Dumnezeu afost trimisã pãgânilor ºi ei vor asculta”. 29 a.

30 El a rãmas doi ani întregi în aceeaºi locuinþã închiriatã ºi îiprimea pe toþi cei care veneau la el. 31 El predica împãrãþia luiDumnezeu ºi învãþa despre Domnul Isus Cristos cu tot curajul ºinestingherit.

Is 6,9-10Lc 8,10

13,46; 18,6

28,16.23

1,3; 19,8;20,25; 28,234,13

a Unele manuscrise mai târzii intro-duc aici v. 29: Dupã ce a spus el acestea,

iudeii au plecat ºi au continuat sã dis-cute îndelung între ei.

337 Fap 28,26